ALEXANDRA STEFAN

EPIGRAM A FUNERARA DIN CALLATIS *

Descoperiii in 1965 la i'.'langalia, in mod intimplator, stela funerara pe care 0 stu diem face parte din coiec\ia Muzeului de Arheologie di n Constaola (inv. 7109). Se prezintii ca 0 placa de marmora rectangulara, putin mai larga la baza, ~i eu dimensiuni modeste: inaltimea 45,2 em .. la\imea jos 36,5 cm, iar sus 35 cm., grosimea 11,2 em. Pe par\ile late­ra ,0 se ami teei ca\' itii \i (1,6 X 1,4 cm; 2,3 X 1,5 cm; 1,5 X 1 C!TI) ,

folosite I'entru fixarea crampoanelor. In centrul stelei, intr-o ni~ii ad inca de 2,7 cm, inalta de 29 Cm ~i

eu 0 lalime aproape egalii ou inal\imea, so afla un basorelief (PI. I), care figureaza doua personaje masculine in picioare, \inindu-se dt:> Inina. Cel din stinga [-oarta tunica ~i toga. Capul sau pare a fi fost pu\in ridicat ~i intors spre celalalt personaj; trasaturile felei sint complet deteriorate. Gitul este puternic relierat. Bra\ul drept este indoit din cot. iar mina, distrusa azi, pare a fi retinut pe piept faldurile tagH . Bratul sting este acoperit de toga, antehra\ul este liber, intins catre eelalalt personaj, pentru a-i da Inina. Labele picioarelor sint distruse. Perso­najul din dreapta este inve~mintat de asemenea cu tunica ~i toga, Cu capul intors spre stinga, e1 pare a se ad res a primului personaj; trasaturile fe jei nu se mai pot di stinge. In mina stinga pare a tine un obiect, nedeslu~it. Bra\ul drept iese de sub toga, intins spre persn­najul din stinga, pe care il tine de mina. Picioarele sint reprezentate din profil, spre stinga, sprijinindu-se pe un plan mai inait decit marginea inferjoara a ni~ei, pe care sta prilnul personaj.

Se ren1arca disproportiile anatomice - capetele sint pre a mari fa1a de inaltimea trupurilor, bra\ele indoite sint prea lungi. Bra\ul sting al prirnului personaj este mai bine proportionat, in schimb apare aproape dislocat din urnar, int1'-o mi~care exagerata. Deosebit de stingace este

* Aceasta stela fU!lerara ne-a -fost oferitii pentru publicare de ciitre dlrecto­rul Muzeului de arheologie din Constanta, tOY. Adrian Riidulescu, ciiruia ii adresam fjii cu aceasta ocazie multumirile noastre. Studiul de fata a fiicut obiectu1 comuni­carii pe care am prezentat-o la 25 octombrie 1912 1a Sesiunea fjitiintifica a Muzeu­lui de arheologie din Constanta. Cu exceptia fotografiei PI. I, pe care 0 datoram buniivointei tOY. Adrian Riidulescu, fotografiil e fjii desenele apart in au tOfU l ui.

282 ALE:-':.-\ N D R:\ STZF:\N

Plan$a I

EPIGRAMA FUNER,..<\ RA DE LA CAL LATIS 283

~i reprezentarea picioarelor personajului din dreapta, din profil per­fect, de~i trupul ii apare frontal. Faldurile togilor sint ample, greoaie, cu cutele mult adincite, dind impresia de rigiditate.

Sub aspectul realizarii artistice, basorelieful poarta amprenta artei romane pro-vineiale, dar compoz.itia tradeaza 0 traditie greaca. 0 al ta stela callatiana, databila in secolul al II-lea Le.n. reprezinta - de data aceasta frontal - un adult :;;i un copil, ambii in picioare, \inindu-se de mina linga prora unei corbaii. P,artea superioara a acestei stele este sparta ; inscrip\i'a: de sub basorelief piistreaza numele unma din per50-najele reprezentate : 'A7i:OXAW\)~OC; 'E-ma-:; pa-:;01) 1. Personajele din relieful nostru sa tin ~i ele de mina, insa nu apar periect frontM, oi putin in­toarse unul catre ceJalalt, amintind, 'ca atitudine, un t ip iconografic funeral' destul de bine atestat inca din epoca: dasica, din Nordul Pon­t ullUi Euxin pina rn Egipt, - acela a doua personaje In pi-d-oare, care se sJaluta dindu-9i luina 2.

Sub relief, aproximativ in dreptul fieca rei figuri, este gravat cite un nume, avind un patronimic eomun: eei doi callatieni erau frati , Menecrates ~i Ar:ollonios . fii ai lui Apollonios (ef, infra p. 284, r . 9-10).

Chnpul inscriptiei incadreaza sus .'?i jos basorelieful. Gravura este regulata, ingrijita. Sint vizibile liniile trasatc in prealabil de lapieid ("neglage"). Literele din prime Ie opt rinduri sint inalte de 8 mm ., cele din ultimele dOli a rinduri variaza intre 11 ~i 14 mm. Ca particularitiiti paleografice, semnalam pentru literele triunghiulare apices marcate in partea superioara; 1nu evolueaza spre fo rma 'Cursiva, pe care on~ega o reproduce deja; sigrrw are fonna lunara, de asemenea epsilon, a carui bara mediana este deta~atii ; hastele oblice ale lui kappa nu aeo-

t C. Preda, Em. Popescu, P. Diaconu, Matedale -5i cercetari arheologice 8 (1962) , p. 451, fig. 9, b; fotografie in Istoria Romdniei, vol. I, 1960, p. 206, fjg. 47 !;i la D. M. Pippidi, Balkan Studies 6 (1965), PI. VI ; G. Bordenache, Dacia, n.s. 4 (1960) , p. 497, n. 6, fig. 9, interpreteaza cele doua personaje ca fiind "i due bam­bini.. rimas ti suIla spiaggia ad attendere inutilmente it padre del Quale la prora. ricurva d'una barca simboleggia il mestiere e la morte suI mare". J. ~i L. Robert, Bulletin Epigraphique, 1962, 225, considera ca "Ie personnage a d ro ite, avec large chapeau, est Ie defunt Iui-merne pres de son navi re". Este posibil ca 'in registrul de deasupra basoreli efului , distrus acurn, sa fi fost gravat $i numele celuilalt per­sonaj fi gurat de basorelief. Dupa caracterele paleografice, propunem datarea in­scriptiei in secolul al II-lea i.e.n.

2 A. Conze, Die attischen Grabl'eliefs, Berlin, 1900, Bd. I-II. scene cu doua sau mai multe personaje reprczentate pe stele funerare sau pe Jekythoi, pp. 213-216; 230-247 ~i plan:}ele Ed. II , 2, nr. 196-197, 214-215, 217, 220-228, 230-23:3. 235-237, 239-24 1. - Kieseritzky - Watzinger, Griechische Grabreliefs aus Sild -1'tlssland. Perlin, 1909, 335, 336, 341, 361, 362, 367, 371 , 374, 378, 380, 381, 406, 412, 417, 418, 423, 540-542 ~i PI. 37-38. - N. Firatli - L. Robert, Les steles fune­mires de Byzance g1'l~co- romaine, Paris, 1964, p . 101, n . 153, PI. 39 ; p. 101, n . 155, PL 62 ; posibil $i p. 101, n . 154, PI. 38. - IG II/III:!, 10665 ; cf. Chr. W . Clairmont, Gl'at.:estune C!nd epigram. Greek Memorials 1rom the A.rchaic and Classical Pe­riod, Mainz, 1970, p. 113, 11 . 36, PI. 18. - W. M. Calder, MAMA, 7, Monuments ! ''Om eastern Phrygia, 1956, p. 93, n . 407. - E. Bernand, Inscriptions metriques de l'Egypte gn?co-1'omaine. Rechel'ches SU1' Ia poesie epigrammatique des G,'ecs en Egypte, Annales litteraires de l'Universite de Besanc;on, vol. 98, Paris, 1969, p. 26fi, n . 66, Pi. 15.

281 ALEXANDRA $TEFAi'<

pera inalfimea hastei vertieale. In timp ce primele opt rind uri prezinta in mod consecvent aceste caracteristici, ultimele dOlia rinduri oIera. tot in ITIod consecvent, citeva deosebiri: alpha are bara fdnta, epsilon ~i sigma sint reetangulare, omega reia forma cunoseuta in seeolul I e.n. Aeeste varialii paleografiee - prezen\a UnoI' arhaisme alaturi de forme Inai evaluate - sint curente in cpoca dinastiei Severilor ~i pennit in ansamblu datarea inserip\iei eatre sfir~itul seeolului al II-lea ~i ince­putul seenlului al III-lea e.n.

Mutilat foarte pUfin la ineeputul primelor trei rinduri, dar gray avariat in r indul 8 printr-o serie de ciocanituri practicate pe marginea superioara a ni~ei, textul inscrip\iei 3 se prezinta astfel (fig. ~):

(deasupra reliefului) [EI~ 7]U!J.~Ot; aua xzuOs~ ~71 uno vux-r!. XG:/,Ui.7W 1J '

['J}f)OUOC; one; Op.6fh'J Mor~:>'t'Jt&"1)xs )..["0 ,

[ "AJ ,,' ,t ('''l -1:" " f ,p0itOe; 0') (J.E'I Cl.Y..OUP0'J, UCp"lJr.~XCl. -rouo E'!ZPO'J flz,

ootmvl'J ~(;;;:'If -=(J. LC, it,bA}oc; cD\Cf.cvro'J E'ZlV" 5 oOvo[1.' 'Ar:o)J,w')wc, 7t1Z";P OC, <?EPCl), 0<; OZ -ro 1CtZi!iroU

%L'IO :M;::'1~%p&-;EO::;' Z~~ZGE S'aSLCP97zp[a]'

(j" -r s!J.j.L(l.O~ [?]'zx i!po~(6vw'l %['Ij P ]ucrcr6!J.z&'?[~'1;::~~] itct.-rpa') pu6[f'e.&j' - v v - / - v v - v v -- .

(sub relief)

IVJzvExpct. T'lJC;; %O'.t ' A[ ~ ]o}}.6lVWe;; ot -roij 10 'An:o),J-.w'J[ou 1WC. XdPZ'7E.

La ineeputul rindului 1, lacuna de ;)-4 litere. Restitulrea [eL, T]Uf'~O, (posibil [I, ,,]uf'Bo,) faja de un eventual [6 ,,]uf'Bo; este reclamata de metrica. lJe alta parte, restituirea se sprijina pe atestarea in alte epi­grame a aceleia!?i opozi~ii intre lllormintul unic !?i cei doi sau mai multi defuncti - uneori chiar fra\i - pe eare-i adaposte~te : de; 81: ."<poe; 8,,,,,0;'1, X&A7t~£; !J.[(f..4; de;; So'&Sd\C?E~O\Je; Eii:EZ:::~ -r&q;oe;;.1; de;; nclAw '~J.Li1.e;; .... '7u !.J.~oe;; &m~xoEXE­'rat G; -roucro'Z'l n:tJt<XY0C;;, "do: 'l(f.Ue;;, de;; -r&q>OC;; h::ri:ptcrZ'J 7;[ z,zl -r]ciq>oc;; de;; rp&L/-L£'lOUe;; aE~(t'rO Y"I}pcr.),douC;;8; &1t'~YO'..Ysv de;; E'JIY. -rup.f'o'J 'lOtH;; S~GGOoe;;9; -rae; Soo MOLp'bAO~

3 Multumim ~i pe aceasta eale colegilor Liana Lupa~ $i Dan Slu$anschi, de la Institutul de Lingvistic~ al Academiei R. S. Romania, pentru pl'etiosul ajutor pe care ni I-au dat pentru editarea acestei inscriptii.

<\ W . Peek, G1'iechische VeTs ~lnschriften, Band 1. Grab-Epigramme (citat in continuare W. Peek GV, I) , Berlin, 1955, 1263, 5 (epigrama f unerara a doi frati)·

;; Anth. PaL Les Belles Letres, 1960, VII, 323, 1. (j Ad. Wilhelm, Melanges Bidez 1013 ~i id., Nachrichten von del' Akademjp

del' Wissenschaften in G6ttingen 1939, pp. 140- 142 (non vidi ; apud L. R ober t, Inscriptions m etriques, Gnomon 1959, p. 9 (Opera mil)oru selecta, vol. III , 1969, p. 1648) ; W. Peek, GV, I, 260, prezintc1 0 restituire diferita,

7 Anth. Pal. VII, 650 bis (epigrama atrjbuita lui Simonides) ; ct. ibid. 270, 1-2: '1'000"0£ .. . £'J 7t"e),o:yo<;;, !l(O: 'JJ~, d<;; "!aqlO<;; EX't"tp~O"e:') .5i nota 1, p. 171.

8 W. Peek, GV, I, 1115, 3 (epigrama a trei frati)· " Ibid., 1606, 5-6.

EPIGRAMA ' F'UNER,ARA DE LA CALLATI$; 285

xed. TcI:([loe; de; E/'.o:~S') 10. _ Hindul 2, 1a inceput, lacuna de 0 litera~ din care se Inai pastreaza insa 0 hasta verticala. - Rindul 3, la inceput lacuna de 0 litera . din care se mai vede extrelnitatea inferioara a unei haste oblice spre · stinga. 'Y<pij),c~ , neatestat de Liddell-Scott-Jones, este, dupa opinia Lianei Lupa~ lJ un compus a1 lui ~)" ~ ' format in mod regulat, aselnenea celorlal\i compu~i atesta\i in epigramele Iunerare 1:1, Dan Slu-?anschi apreciaza ca sensul -?i construc\ia lui U([l~)~~; sint silnilare eu ale eorespondentului in limba latina suppa,. (ef. de ex . Cic. Brut. 29). - Hindul 7, dupa cr"i+'iJ.acrc vizibile cele doua haste oblice ale unei Htere triunghiulare; dupa n:poyo'Jw') urmeaza K, apoi trei haste verti­cale, U!'l11ate de YCCOME0, dllpa care 0 a cami Farte inferioara este sparta; unneaza inceput de hasta obHca spre stinga, lacuna de daua litere, apoi K, a caru i hasta vel'ticala e sparta jos ~i dupa care se vede extremitatea superioara a unei litere triunghiulare. - Rindul 8 este distrus aproape in intregime. Dupa PYO sint vizibile primele dOlia haste

to Ibid., 1944, 6. II L, Lupa~, Un nOU17eau mot ·grec: 0:p-~),~~. Swct ii Clasice 15, 197;~J p. 13D, 12 La W. Peek, GV. 1. se intilnesc 6!J:~i.~::, (,iJ.o~i,~~, ('f.CfJJ,J.:.da, Of.I:II/J.% ... ", :; , au')~h:; ~ i

auvo!L~h;: 6tr~),~za 1270,5; 1466,5; 6!J. '~).~Z €:; 800.5 ; 953,5; 997, I; 1246,1 ; 0l1:~i.~zxc 1879 ,3 1935,7; 6!Lo'~i.LY.O :; 1702.1: o[.L'I)i,nd7) 1064.3 ; 1680 6: 6rlJ).~zh'l 1;)29 .3; Op.'1)i.lZt1)'.I" 1050,:3; 9(.Lahx(ol<H 1155,5; o'.J'Jx).J.ze:; 1797.7; al)')ol.L,~),lZS:; J680.1 :L .

2R6 ALEXANDRA STEFAN

Plan!j:a III

ale litel'ei rV1; urn1eaza pm-tea superioara a unui epsilon sau sigm.a lunar, apoi partea superioara a unei litere rotunde (0 sau 0); citim : pu6[~:::~) -. Dupa lacuna de 0 litera, urmeaza jumatatea superioara a unui N; lacuna mai mare, de 8-9 litere, dupa care este vizibil un­ghiul superior al unei litere t r iunghiulare (A, .c, saC! A), urmata de 10 ; din nOli lacuna de doua litere, apoi partea superioara a unei haste oblice spre dreapta ~i A; la-cuna de trei litere, dupa ·care se vede jU111atatea superioara a unei haste verticale :;; i parte a superioara a une; l.i:2re lunare (E; sau C); lacuna de 4-5 litere, apoi unghiul supe­rior al unei Iitere triunghiulare (A, c, sau 1\), I ~i C. Ded rindul 8 5-ar prezenta astfel :

pYO~ r: ': . ~ . . . . . . . . . ~ 10 . . :A . . . : r: . ATe

- Rindul 9, dupa KAlA vizibile extremitii\ile inferioar" a doua haste verticalE'.

Traducere : Un singur mormint ocrote:;;te. ascunzind sub 0 singura noapte, doi (defuncti, proveniti) din acela9i pintece, pe care, CU firul (sau), i-a a~ezat i11 (mormi11t) Moira Atropos. pe unul inainte de a-~i. Ii taiat pentru intiia oara barba, iar pe celalal!, pe mine, pu\in sub virsta acelu ia, (astrel cal ambi i ra rin\i sa aiba 0 jale nestinsa . Eu ;:ort numele Apollonios, al tatalui , iar cela.lalt pe acela al bunicului lVlene­erates ; pe amindoua (numele) le-a stins . Cu cununi din stramo~i sintem vesti~ i de crainici, pentruca aparam patria ...... Menecrates 9i Apollonios ai lui Apollonios, rami11e\i cu bine!

Prilnele opt rinduri ale inscriptiei reprezinta 0 epigralna funerara, in distih elegiac. Fiecare rind corespunde unui vel'S, iar rindurile eu pentametrei sint grava.te in retragere fat" de cele cu hexametri.

EPIGRA,';rA FUNER;ARA DE LA CALLATIS 287

Din punctul de \'cdere al Iimbii, sint de semnalat doua parti­c111aritati; inchiderea vocalei Z~ > ~ 13, in e:x,-') (1'. 4) lit ~i in XL'JO (r. 6) J5, ~i grafia "~~ZGZ ("O'~ZGz) in r. 6 w. Ambele fenomene sint curente in secolele II-III e.n ., din care dateazii inscrip\ia.

Epigrama este remarcabila nu numai prin lungime - patru disti­huri -', ci ~i prin co~ectitudinea versifica1iei, de traditie homerica. Metl'ica a impus in 1'. 1 scurtarea diftongului final inainte de ini \iala vocalica pe timpul slab: z.::;v&s:~ t'n UitO .. ..• In rindurile 3, 5, 6, 7

- 1......11......1-1......11......1

grupul 11luta cum, liqui.da face pozi\ie (>I A-rpoi!oc;, "aTp6.;, l\h'JzxpoiTZO~, i!~:l'pa',). Introducerea numelor proprii in vers a ridicat anumite difi.culUHi, rezolvate in ri ndul 5 printr-o synizesa (OU'J0iL' )AiCO/\Atw~oC; ••• ), iar in

- v 1......1 / - -j -

rindul urmator prin plasarea nume-lui MS\lZX?c1.7Z0C; la sfir!?itul prhnului hemistih, astfel inci! apari\ia unei silabe scurte in locul unei silabe lungi sa fie in1ediat urmata de cezura.

R. 1 - Pentru opozi\ia dintre mormintul unic ~ i numarul defunc­(ilor pe care-i adaposte~te cf. analogiile citate mai sus, p. 284 ~i notele 5- 10. - Expl'esia 7.Jl-'-~!)~ ... x::;u&,:.~, fara a fi prea free vent atestata, este totll~i un loc 'Com un in epigran1ele funerare . 0 lntilnim intr-o inscrip~ie metrica din Egipt : iL Z XE:u&:::~ 7U:;'~O~ t7 ~i, in variantele %O:U{tE~ !J.op<pCt.'J 7 c1:.rpO<;lS

'ii ""6&,, I"" 7ri.'flO, 1') in epigrame descoperite la Panticapaeum ~i la Ka­menovo. Ideea se regase~te in expresii preouln: z.:::u&s~ :x.%W" 20, XO'J1C; '~o::; X:::U&Z~~t, %c:u-9-~ y(J.~a t:ptb) !J.Z22. Aceea!?i tema a mormintului care aco­pera. ascunde pe defunct este mult mai frecvent prezenta in epigrame in cxpresjj apropiate de TU!J.~OC; .•. xO'.I-tm7<U": TVtJ.~O; U"O y.P1j7t!:o~ XIlAV1C "";Z~ ~3, p.s 'tutL~o:; ... X(/.I\{mTZ~ 2\ G[l.!LY.PO~ 0 1j G!-l~X?O'j Xo:)..tliC,W 1'UfL~O cb3pa 25, 7a.~OC;; (ht:p~XCl}\ljt.PO'.C; 26, sau in variantele 'TU!-L~O C; • XPU7r7St 27

I:; P entru inscriptiile descoperi te pe lel'it.or iul R. P. Bulgaria !',ii in Dobrogea, ct. G. Mihailov, La langue des inscriptions grecques en Bulgarie. Phonetique et morphoiogie, Sofia, 1943, p. 36.

i', G. I<.lihailov, ibid., p. 196, r. a6 inregistreaza forma i:::::cr;{r'J pcntru imcrzerv adaugam forma ixw in epigrama din Tomis pUblicata de G. Tocilescu, Arch.­Epigr. Mitth. Oesterr. G (882) , p. 28, n . 58, 1'. 2; G. Mihailov, Ann. Univ. Sof ia, fac. hist.-phial. 39 (1942-1943), p . 24, n . 18, r. 2 : iZ~'J ),U7.IX<::; e:rrwouv[ou;.

15 G. Mihailov. La Langue des inscriptions gl"ecques en Bulgarie, p. 151, r. 43 i:r..r2~istl·eaz~1 forma ek~vou (Solun) .

W Pentru Z> Z $i pentru transcrierea lui c; sonar prin z. cf. G. Mihailov, L~ langue des insel"iptions grecques, p . 79, r. 15-20 ; grupul crf3 > z{3 nu este men­tionat. Pentru zc£7o:t:~tGDd; ct. E. Bernand. Inscriptions metriques de l 'Eoypte greeo­romaine, p. 303. n. 74. 2 ~i p. 304. -&.rrot:f3t crcrul .. \~' . P eek , GV, I, 1397, 4.

17 E. Bernand, op. cit., p. 49, n. 4, 1-2. " W. Peek, GV, I , 848, 5. I:) G. Mihailov, I. G. Bnlg. III. 2, 1673. 5-6 (epodi romanal. ~{1 Vi. Peek, GV, I, 1447. 1. ::1 Ibid., 556, 1-2. n Ibid., 1113, 9. ~:1 Ibid., 502, L '2\ Ibid., 538, 1-2. :.!:i Ibid., 538, L 2IJ Ibid., 491, 1. '27 Ibid., 768, 1 ; 559, 1-2 ; 774, 1 ; 536, L

288 ALEXANDRA $TEFAN

"TO!J.~OC; EX~Ut.¥Z,/!8, !-Lzr.xpOc; tx.pU~Z -r&.yoC;29; Y..p trr:"C';: I, 'rrl..q:>OC;30, -r&')90C; e'J x6/\'iCOte; XpUit-rZI. 3\ c;'~fla Xa/I.U'iC-re:1.~2. Ca ~i in epigrama noastra, aceste expresii apar de obicei in prilnul vel'S; uneori chiar 1a inceputul acestuia. - Telna noptii, a intunericului, curenUi in epitafele metrice ~tI . este prezenta in a daua r:arte a versului. De fapt, constructia GirO 'Jux'r t xct.Alrit,:"(i)') amin­te~te expresiile homerice a&.wCiE 3£ \lux:rl y'Cl.AU~(f.C; (Il. 5J 23), &!J.cpl &e: aaaz xdI.CI.~'1·~ ')O~ tx.&JI.U~Z (II. 5,310), eu eCOll in poezia funerara. dupa ClIm do­vede>;te aceasta epigrama callatiana, sau 0 epigrama din Rhodos xc)'O:"'Jo'f>:::f.:::'i: S'u:-co 'JUX,[-rt] x.~i:[.L("l~ 24 ,

R. 2. - Ideea ca lTIOartea este detenninata de Th.1oire, foarte frec­vent exprimata in epigranlele grece~ti 35, apare in inscrip\ia din Calla tis eli referire precisa La firul vietiL Este firul pe care Moirele il tore, m-ai incet sau inai reped e, in sens normal sau, un eori, in sens in\'ers 3').

Aceasta tenla, eare are ~i 0 functie de .consol'are 37, revine in epigrame in formula ri des tul de variate: moartea a survenit pentruca firul :NIail'e­lor a fost tors astfel 3S, sau pentru eli a fost ispravit '9, el a luat, a rapit pe defunct dintre eei vii 1i0. lVloip' eV±&'I)X :;: Atv~} (sc , e\) ~~ '"C'up.~cp) pare a nu fl ° expresie curenta, luata din repertoriul de care dispuneau autorii de 'epigrame. Este concisa, eliptica chiar, construita eu euvinte alese (iv-rW'fj tH nu este asociat eli j"Jo'i:P(% in ll10d obi~nuit, iar / \ ("1)0\) E"ste lnai rar Iolos it decit 1J.tTO'; sau v1)(J.o.: I' l). Singura analogie pe care a.m intilnit- o, destul de apropiata ca sens 9i construc\ie, apare intr-o epi­grama din Thasos. din sec. I-II e .n.

Evozxe<f"n1 "!&(j)o~ !-l~ OUo.:A~~[OU 7t"o.:Tp6~

OU(y'),fpw\) 'icrx. z~ 'r)'~[locrLv l\1mp0J'J j' (\l0!:; 4~ ,

28 Ibid., 503, 1. 2<J Gh . $tefan, Buletin $tiintific, C, Acad. RP.R, Tomul I, Nr. 1 (l9-!S), p. 31-32,

fig. 1 ; I. Stoian, Tomitana, 1962, p. H)9. n. 3, pI. L!. fig. 1 : VV. Peek, Studii Cla­sice 6 (1964) , pp. 131-132, n. 22. pI. n .

. ~:) W. Peek, GV, 1-, 500. 1. 3( Ibid. , 643, 9. :\2 Ib·id., 524, 1. "' E.g. i bid., 1522, 3-4; 1765, 1 ; 1938. 7 ; 1988, 11-12. 3~ Ibid., 1248, 3-4. 3~ R. Lattimore, Themes in Greek and Lattn Epitaphs, Urbana, 1962, pp. 150. sq . ::0 P. R o ussel , Les fusea.1!x des Moires, Rev. EL Gr. 46 (1933). pp. 275-276;

R. Lattimore, op. cit ., pp. 159-160. 3i R. Latimore, op. cit .. p. 218: E. Bernand, Inscriptions metriques de l'Eqypte

g-reco-1'omaine. p. 28. - Cf. W. Peek. GV, I, 1549. 1: ouzo b d aot iJ.ou'Jf'l i.ha l\forpCf. ~ z\z),wo- jet:'J; ibid., 372,3: f1..~ z).ai:s· l\ "[c~pw" YO:? !-L1."70:; rctX.'.r:a:.; xai,d .

. t'!· W. Peek, GV, 1274, 2 : ill.; z),wo-<: [J.~"!o') lVlotpa Z;OCi7Eoucra: cf. ibiu., 736, 2 ; 963. 7 ; 1946. 5-6.

:m Ibid., 811, 4: : l"!ojv ~'lo ~pw'J s~<:·d).<:crcr':L p.L"!fJ'J; cf. :~66, 1 ; 407, 3. 1,0 w. Peek, GV, I , 1321), 5: d Oi «.L>~ xed Motp;:; (.ito.; ·' ,ya.yev t.; z&.r;:; t),lh:t,);

ct. ibid., 729, 5 ; G72, 5 : \is'J 3£ !.L'! ::Mo~? thu\l !.Lko:.; 1;91t"aae ; cf. -ibid., 2086, 2; 1114, 1-2; E. Bernand, op. cH .. , p. 259, n. 64, 4.

·u Tn culegel'ea citata a lui ""v. Peek. i.(,)o') aoare in 154~), 1· i.t,):); ~\I{,i:?a ~[Y..i,w<:;]a'J; 1953,1: i.tva l.Lo[Ff;C:: ~024,2, cHat mal j(ls.

U W . Peel.;:, GV, I, 2024, 1-2.

EPIGRAMA FUNERARA DE LA CALLATIS 289

o variantii mai deosebi tii se cite~te pe 0 stela din Amorgos . con tempe­ranii cu aceea din Ca llatis :

, ZWP{p,

R. 3. Invocarea nominalR a uneia dintre Moire se intilne:;ite !?i ea destul de rar, fiind asociata fie eu ideea de toarcere a firului 'v" fie ell aceea de rapire a defunctului'i5. de su primare a vietii ~i trimitere i.n monnint !,s. - In continuare, versul se concentreaza aproape in intregime asupra virstei fragede a celor dispiiru\i. Tema este specifica epigramclor dedicate copiilor , ietclor sau baietilor tineri. a carol' moarte aparea eu deosebire dureroasa, intrucit era prematura, deci nedreapta ~i contrara legilor fir'ii 1i7. De aceea epigramele Inentioneaza consec:vent tineretea acestor defuncti. in formuHiri mai vagi liS sau prin desemnarea exacta a virstei liD. - Alaturi de alte tCll1e inrudite care' descriu tine­relea sub diferite aspecte, apare tema primei biirbi a adolescenlilor. semn a1 unei virste ce era mult pre~uita. Propriu-zis . moartea era consideratii prematura (awpo:; S-&:wt:ro~) anUlne atunci cind se producea ;nainte de cre~terea deplina a barbii 50. CalJatianul Menecrates era axoupoc;, deci nu ajunsese inca a-~i taia barba pentru prima oar~i. lar fratele sau, Apollonios, a fost aflat de moarte .. pu\in sub aceea~i virsta" : amindoi frat i i erau deci con:::.iderati ca defuncti awpot. - Pen­t ru "''PijAl~ d. supra p. 285 ~i notele 12-13.

R. 4. - Durerea celor doi parin\i - terna in mod firesc frecventii in epitare 52 - este redata printr-o expresie de tradiiie homeridi. 7tE'J&OC; 111(/.G-.ol) gxz~v. Intilnita in !liada (24.105 7tf'AfO~ I1A~(j'!o'J ~XOUcrlX !J-z'!o: ~pzcr('J ) ~ i in Odyssei.a (1,342: bed !1-Z !J.&:i,~at'CI. xcdHxz'!o TrEV·S-Ot; a).ccG-ro'J) cit :;;i 1a Hesiod ((P€1J IJ S'e:xz mf'Jil-o<; 1}),rxG-ro'J 53), expresia a df> ­venit Un lac COlnun al epigramelor IUnf'rare . fiind folosita destul dp des. Spre exemplu , i'ttvS-o~ aArt.G'TO') ~x:nii4; ntvfroc; r}), ('f.u!OV E:'x(,) 55; t'/l

1i3 Ibid. , 408, 2-3. r,;, Ibid., 1649, 2. 1i5 Ibid. , 1903, 9 : 659, 3. 1,6 Ibid., 940, 1-2 ; 1904, 12-13. 1;7 R. Lattimol'e. op. cit., pp. 184-1H5: E. Bernand. op. cit .. p. :n . "8 E.g. W. Peek, GV, T, 1789, 1-2. 1,9 Ibid. , 1954, 8 ; 2003, 1 ; 1931, 2 ; 1815, 5 etc. 50 R Lattimore, op. cit., pp. 197-198 ; cf. W. Peek, GV, I, 780, ;;-n ~i 2004,

1l~12 , comentate de E. Griessmair, Das Motiv d es M OTS immatura in den grie­chischen metrisch en Grabinschriften (Commentationes Aenipontanae XVII), Inns­bruck. 1966. pp. 61-62.

5{ Pentru So~6~ in epigl'amele funerare din Bulgaria (Varna $i Sol un) cf. G. Mi­hailov. La langue des inscriptions grecques en Bulgarie , p. 153. r. 33-34.

52 E.g. W. P eek, GV, I , 95, 3 : itaT?l <p(),(o)L xal !1.·1)7pl )_~T;6\17Z &!1.90rll. [Liya ;riv%o::;; cf, ibid .• 837, 3; 618, 4; 561, 5: 720. 5-6: 1123: 2; 731, 7.

53 Theog. , 467, citat de P. FriedUinder, H. B. HofIleit, Epigrammata. Creelc Inscriptions i n Verse, F1'om the Beginnings to the Persian Wa1's , Berkeley !?i Los Angeles, 1948, p. 33.

M E . Bernand, op. cit., p . 327, n . 83, 12. 5::; W. Peek, GV, I , 2040, 24.

1~ - c. 25(;

290 ALEXANDRA $TEF AN

O'TEp')m~ nev&a; i1.f..OC(J-rOv ~x.W'J5G, la care sc adauga variante r.onstruitc cu altt-' verbe: [a:;:~Ad]m<; Y~'JE.OC~C; 7t~\I.&o:; 7!po)..m6'rr~:; (}),IXG'!O'J 57 ; ef,J'):X~

I '~""I • , 58 "I - .r, ' ''>. ~, - I " C\ ") 59 YE'JETO'). itE'hTOC; (/.AflG-;O'l cal ; I\EL,+,c cp~Am<; oE TOX.EUCi ~ YOO'I %O'. ~ 7rE'J1]OC; (f. ,C/.(J",:o'J •

Jalea piirin~ilor lui Menecrates ~i Apollonios trebuie inteleasa ea dmpli­fieatii de faptul ea, impotriva unei desfij~uriiri normale, eopiii i-au prp -

cedat in moarte, sfiqindu-se inainte de vreme (cf. T . 3) GO

R. 5-6. - Ca ~i in alte texte metriee, forma ioniana o6"o (J.<Z In ­t rebuintata in versurile epice este curenta ~i in epigralnele din regiu­nile vest-pontiee 6 1 - Cei doi tineri jeliti ~i-all primi t nllmele potrivit t radi tiei grece!iti de a se da primului fiu numele bunicului, iar ul'ln~­tnrului. numele tatalui. Daeii, in Dobrogea, antroponimlll Meneerates esle atestat pina aeum 0 singura data, la Tomis u2, Apollonios este destul de frecvent intilnit, chiar la Calla tis, inca din e~oca elenistica. Lista celor ce au 'contribuit prin secolul al III-lea i.e.n . la construirea tem­plului lui Dionysos cuprinde nu mai pulin de trei atestiiri ale nume­lui (;J; se adauga 0 stela funerara elenistica ij', ~i alte t r ei atestari, de atribuit epocii romane w. Numele se intill1e~te de citeva ori la Histria 6\ cit ~i la Tomis 67, la Hasiduluc-Cumpiina 68 ~i la Barbo~i G~ . - Verhlll (),~<VW(J.' (pentru grafia i'~~E()'t cf. supra, p. 287) revine foarte des in epi­gramele funerare, fie in relatie dire·eta eu personajul sau eu viata care

56 Ibid. , 861, 6. 57 Ibid., 1140, 9. as Ib ta., 1918, 16. ;,~) Ibid" 796, 9. f,(I R. Lattimore, op. cit., pp. 187-191 ; cf. p. 184; P. Roussel, Rev. Et· Gr. 46

(1933). p . 274. 61 G. Miha ilov, La langue des inscriptions grecques en Butgarie, p. 16, r. 35-40

~ i p. 17, r. 1-9 i a se adauga 0 epigrama funerara din Tomis, I. Stoian, Tomitana, 1962, p. 206, n. 9 : oUvo!J.Gt !J.EV /lv e"I)'IJ BIl:AEPW:; Mcdwp.

t;2 Gr. Tocilescu, Arch .-Epigr. Mitth. Oesterr. 17 (1894), p. 91 , n. 19: Scccrao:; I,,!€v£y.p&:.ou:; - In Bulgaria numele este atestat 0 data la Apollonia $i de doua cri 1a Odessus, ct. G. lVIihailov, I. G. Bulg. P, 392 ; 80 ; 47 bis, a 10.

6.1 Th. Sauciuc~Saveanu. Dacia, I (1924), pp. 317-324 ; O. Tafrali, Rev. Arch., 21 (1925) , 1, pp. 258-266; id ., Arta f? i Arheologia, 1 (1927), pp. 29-33, n. 1; ct. B. Ha ussoullier, Rev. Arch. 21 (1925), 2, pp. 62-65; G. Glotz, C. R. A . 1., 1925, p. 287; A. Wilhelm , Anzeiger Akad. Wien, 65 (1928), pp. 128 sq. ; id., Hermes, 63 (1928). pp. 225-231 ; 364-366.

G~ Cf. nota 1. w Th. Sauciuc-Saveanu, Dacia, 9-10 (1941-1944), p. 288, n. 2. _ SEG, I,

327. - N. Gostar, Noi monumente epigrafice din Scythia Minor, 1964, p. 73. G6 V. Pal'Van, Histria VII, ARMSI, Seria III, tom 21 (1923), p. 4, n. 3. - Ibi d.,

p. 45, n. 39. - Ibi d., p. 91, n. 59. - V. Parvan, Histria IV, ARMSI, Seria II, tom 36 (1914), p. 596, n. 20, r. 29 ~i 94. - S. Lambrino, Revue des ' Etudes Rou­maines, 5-6 (1960), pp. 180-187, r. 2; (H. Bengtson, Historia 11 (1962), pp. 18-28) ; ct. n. M. Pippidi, Contributii Ia istoria veche a Romdn i ei 2, 1967, p p. 186-221; 1. 1. Russu, Apulum 6 (1967), pp. 123-144 ; SEG 24 (1969), 1095.

b'7 Syll." 731 ; SGDI, 5545; 1. Stoian, Tomitana, 1962, pp. 79-81, r. 52 (col. d r .). - 1. Stoian, Tomitana, p. 173, pI. 46, fig. 2. - A. Radulescu, Noi monumente epigrafice d in Scythia MinOT, 1964, p. 155, n. 10 - CIL, III, 7559.

Ii'! Gr. Tocilescu, Arch. -Epigr. Mitth. Oesterr. 19 (1896), p. 222, n. 29. m elL, III, 1587 a = 62t9. - Pentru numeroasele atestari ale numelui in

Bulgaria ct. indicii la G. Mihailov, J. G. Bulg., 12, II , lIlt. 1II2, IV .

EPIGRAMA FUNERjARA DE LA CALLA TIS 291

s-a stins (~cr~tcra"I)"" S't7t'rC'-XC'-tZ LxOCt-::"f)t; ~O; dxoat xed t-Jt ,;1iP~ xC'-'rC'-~~zc;ih:t<; ~v~C'-u-rw~ 71; i'rC'-p&tvz ... E:C;~tC;[&-I)]t;72; cl:AArl 7toc-rpo~ (LEV €!.l.ELO AUYPO<; [~ £O'l tcr~]~,![z 7t6'rtJ.0~ 73]; X(/.Ttcr~E'rO xed 1Auxu; C(t~'J'4), fie in diferite alte metafore. Agentul este uneori Hades, Tyche. Ares 75, ~i adesea chiar Moira, ca in epigralna caHatiana: %.C'-t yocp cr'~v <xq>vwt; Ea/3eaz NJo~pO': ~("f)'J 7G; &pTL !.l.z . . . 1\1ofp-1) [a]!3zuz 'i7; cl:AAr}. tJ-z l\JoLPrl g<1~ZaEV, Ea/3eue: MOLl" OAO'~ 1tWUTO'J mx:t..., i8; (MoLpcr.) ':"0[-'1" ~ fJ,tyoc 'J"f)AEL"~~ Ea/3zO"E" cl:yAoct-f)v79• Mo~poc ... " A-rpo7toc; .. . E~/3ZGe 3'ti!.l.q>6-rspoc(bvo!J.ClT(f.) se inscrie deci in aceasta ::;erie demetafore care, eu variatii destul de mid, redau Inoartea prin imaginea stingerii vie\ii, a luminii zilei , a fiicliilor de nunta . Varianta din epi­grama callatiana, aceea a stingerii numelor, nu am 'intilnit-o inca in alt epitaf. Dat fiind faptul di Meneorates ~i Apollonios put·tau n<umele ta­tiilui, respectiv al bunicului lor, expresia 1'~~EcrE 3'c!.fL'I'6TEPOC: (sc. 6',6fLOCT()() sugereaza Iaptul ca ace~ti doi tineri erau ultimii reprezentanti ai fami­li ei ~i d'i moartea lor prematura, inainte de a fi avut urm·a~i, insemna stingerea descenden\ei familiei lor, in care numel'e Menecrates ~i Apollonios erau transmise in mod traditional din tata in fiu.

R. 7-8 - exprilna, in contextul epjgramei, 0 consolare, intrucit, in ciuda sfirl?itului lor timpuriu, cei doi tineri reu~isera sa aiba reali­zari demne de luat in seama. Ca ~i in aile epigrame 81, elogiul defunc­(ilor este asociat la acela al intregii familii. Cu rezerva eventualei exa­gerari pe care 0 implica, expresia GTefLfL()('H [3] '/;" rcPOy6VOl" "['~p]uGG6Ilz6' [ace aluzie la cinstirile publice de care se bucurasera Menecrates ~i Apollonios, asemenea stramo~ilor lor. Verbul "'~pUcrGol aminte~te de altfel vocabularul decretelor onorifice, respectiv dispozitiile date pentru proclamarea de catre crainici a cununilor ~i a altor cinstiri aoordatJ2 de cetate, de elebi, etc. 82 !ntrebuin\area cuvintului G'r€fLfL" 83 in locul

70 E. Bernand, op. cit., p. 80, n. 11, 2. 71 Ibid. , p. 303, n. 74. ~2 W. Peck, GV, I, 1483, 1-2_ 73 Ibid. , 711, 7. 7" E. Bernand, op. cit., p. 115, n. 22. 7:; G. Kaibel. Epigrammata Grae~a. 1965 (:::; 1878, 1879), 496, 3; \V. Peek, av,

I, 1995, 3-4; ]900, 7-8; 1552, 5- 6; 1874, 3-4; 228, 3-4 j id., Epigramme und andere Inschrltten aus Lakonien und Arkadien. Sitzungsberichte der Heidelberger Akademie der Wissenschaften. Philosophisch-historische Klasse. Jahrgang 1971. 2. Abhandlung. Heidelberg, 1971, p. 29, n. 14, 1- 2.

iG W. Peek, GV, I, 1467, 4. i1 G. lVIihailov, I. G. Bulg., I2, 228, 1-2. i8 W. Peek, GV, r, 2000, 1-2 ; 5. ,9 Anth. Pal., VH, 602, 10. BO E. Griessmair, op. cit., p. 95_ 8l E. Griessmair, op. cit., p_ 81, unde se citeaza $i se comenteaza epigramele

W. Peek, GV, I, 1865, 5- 6 $i 1887. 5-6, ultima reeditata $i comentata de E. Ber­nand, op. cit., PP. 147- 151, n. 27 ; cf. ibid., p. 363.

8'2 IG, VII, 412, 25-26 (Oropus): %"I)po...-'t"€a9o:~ se ...-oue; a...-e<p&"Jou<;. - OGIS. I 234 30- 31 $i nota 21 (Delfi) : XCOU~GU .o'J aTeq')1X:'Jo'J au.ou &'J 't"ch it1X:'t"pllk- Ct. SEG, r: 327: 14-15 (Callatis): r&:'JCtyop}euonoc; 't"ou %&p\)%oc;' 0 Balloc; a't"€cpavor 't"ov yU{1.V1X:­at&[PXCtv . .. - Cf. G. Mihailov, 1. G. Bulg., 12, 308 bis, 9 sq. - Ibid., 44, 5-8. -!G .• V 2, 22. 8 sq.

83 In putinele epigrame in care 1-am intilnit, a.ifL!lCt are fie sensul de cununa, neprecizat altfel (W. Peek, GV, I, 1522, 5-6: IX tCtr 't'~'J btl 7teitA1X: XCtl etc; &:!J-uptaTet

292 ALEXANDRA $TEFAN

obi!?nuitului crTe<pCl.'JO~ a fost poate re.cimnata de metrica, &au numai de pl'eierinta autorului epigramei pentru exprimari mai alese (ef. ~i r. 2) "', preferin\a care caracterizeaza de fapt gustul literal' al epocii. -Restul versu1ui 7 ~i in-ceputu1 ce1ui unnator vin sa pl'ecizeze ca Mene­crates ~i ApoHonios ~i-au meritat cununj,le perrtru ea au aparat ""tatea : 0[6"01<7.J 7t"~P~"J pu6[fJ.o& -]. Aceasta tema a apararii patriei este un loe eomun a1 -epigramelof dedicate celor ce s-au ilush'at sau au dizut pe cimpul de 1upta. - Expres ia insa~i , T:a-rp[3a PU0fJ-£"OUC; apare in Eurneni­dele lui Eschil (232), cit "i intr-o epigrama care iieste atribuitii 83. In 'form e Inai Inult sau Inai putin variate, tema revine in inscrip\ii de-a lungul seco1elor: pu6flzvo~ zwpO'.\)86 ; n-a-rzp<u'J (}.cr-rsa pUO[J.€\JOI.Si; ZU'lo[J.(a,) pucr&!-lZ'JO~ na'!"zp<u') SS; n&-rpw; 7dz~a PUOI.tS'JO'J89; mhpa'l. • . PUOflS'JQL 90 ; n-eXTP1J') PUO!.!.E'I1J,,91. In1plicind sentimente patriotice, ea reprezinta un luotiv de conso1are pentru cei rama~i, indeosebi atunci dnd figureaza in epitafele celor care aLI 111urit ch iar in lLlptii . Data fiind liDsa aproape tatala a ultimtllui rind a1 epigramei, nu putem preciza daca acesta era 'ii cazul celor doi frati callatieni ; ni se pare totu"i pulin probabil, \inind seama de mentionarea proclamarii cununilor ~i, 11lai ales, de invocarea Ivloirelor in primele rinduri.

Menecrates "i Apollonios, fiii lui Apollonios al lui Menecrates, apar ca desce:ldenti ai unei familii callatiene importante, ale carei vechi tradi\ii de virtute ceta\eneaseii Ie-au continuat. Epigrama lor [unera ra tradeaza 'cultura aleasa a acestui mediu social, prin corecti­tudinea versurilar !?i a lilnbii, ci t ~i prin efortul, J vizibil uneari, de a nu se recurge nUluai 1a expresii stereotipe, imprUlTIutate din repertoriu1 autorilor de epigrame. ci de a se innoi forma de exprimare a temelor date. Monumentul funeral' insu~i, prin dimensiunile sale ~i prin icono­grafia basoreliefulu i, de tradi\ie greacii, ramine remarcabil in ansamblul stelelor funerare din Dobrogea romana .

EPIGRAMME FUNF;RAIRE DE CALUI.TIS

Resume

La stele funeraire etudh~e par l'auteur et datee de la fin du lIe ou du debut du rIIe sieele de n.e. a ete decouverte a Mangalia (Callatis). Son relief central re­produit l'image de deux hommes debout, se tenant par la main - scene qui se

7t~aOuaClv a't'ffl-ttClTOC xd ~ (~),ouc; «J)E10, rrp oJ1.o!.p:::, (,brpp'l)v; Anth. Pal .. VII, 223. 1-2 : 6 xpuO"eo~a!. a'";"fJ1.ttCla!. awpEuaac; Clux£vaC; 6;tAOrpOPOU~), fie sensu! de cununa obtinuta ca premiu la concursuri (W. Peele GV, I. 1862, 5-6: S'J yap aywo"l'l rroA)Ax!.~ cd,tlj,b" a'!'f!L!1-CI. m:D,a~ !i,),,,-xov; ibid .. 1026.3-4: crm:6Swv &:'1zA£O"'&[a(.l IIu .. \}!,ct xctt "a"wn G'!ffl-!LC( 1't"aA'IjC; x01.daat; G. Kaibel, Epig1·. Gl·., 881 : &:p&.J1.~"o'1 So~wv (iTe!L!.1lX,' o),u!Lm&.3wv.

~', Cf. E. Bernand, op. cit. , p. 41. 8~, Anth. Pal., VII , 255, 2 (= yv. Peek, GV. T, 10. 2). fir; W. Peek, GV, I , 12, 2. ~7 Tbid. , 1603. 16. &< IG. V. 2. 412, 6. Ir.) Corpus Inscriptionum Regni Bosp01'ani, 1965, 133, 4. !~l w. Peek, GV, I, 31, 1-2. !!I lbid., 1486. 3-4.

EPIGRAl\.'IA FUNERARA DE LA CALLATIS 293

rattache a l"iconographie grecque tout en portant l'empreinte stylistique de l'ar t romain provincial. L<epigramme gravee en haut du relief est de tradit ion homed· que; ses distiques eh~giaques attestent une versification correcte. On y constate les phenomenes linguistiques cOUl'ants ( E~ >~, 0: >~) de la langue en usage pour les inscriptions grecques d'epoque romaine trouvees en Dobroudja et en Bul~arie. Un mot nouveau appa rait a 1a 1. 3 : ~C?~)\~ :; "au-dessous de l'age" (vo ir note 11)· - r.. .. ana}yse. des themes ei des expressions nous ramene tant6t aux poe­mes home riques (1.1 , 4), tantot it d'autres epigramm.es funeraires ou ~'t des infor­mations biographiques au sujet des deux defunts: Moira, avec son iil, avait des­cendu pl'ematurcment au tombeau les fils d'Apollon ios: Menecrates, l'aine qui n'avait pas encore coupe sa barbe pour la premiere fois, et son frere Apollonios, encore plus jeune. Com me ils portent Ie nom de leur pere, voire de leur grand­pere, it est a preSumeI' que la ligne 6 suggere qu'il s'agit des deux derniers des­cendan ts d'une famille, dans laquelle les noms de Menecrates e t Apollonios de­vaient etre tradition nels. Tout comme leurs peres, les deux jeunes hommes avaient eu droit aux honneurs pour avoi l' defendu leur palrie.

Dans I'ensemble des monuments funeraires de la Dobroudja romaine, cette stele s'avere une piece remarquable aussi bien en ce qui concerne son type icono­~raphique que du point de vue des qualites Httel'aires de l'epigramme.

GUABEPIGRAMM AUS CALLATIS

Zusammenfassung

Del' von uns besprochene Grabstein, eJ'atiert taJm Ende des IT. und Anfang des IIJ.Jhs. u .Z., w.urde in Mangalia (Gallatis) en tdeckt. Das ZentraJrelief, wekhe;; zwei sieh ·an der Hand haltendes. Menschen darstellt, trlfft man in del' grlechi­sehen Grabikonographic, abel' vom stilistischen Standpunk betrachtet, enthalt es charakteri:stische ZUge provinzialromiseher Kunst. Das Grabepigramm 1st im. cle­gischen Dlstichon am oberen Teil des Reliefs gravier t. Die Versifikation, homerischer Tmditlon. 1st korrekt. Die antreffenden linguistischen Eigen­scharten sind laufend 'in del' Spreche der l'omer;;;eitlicr..en griechischen Inschriften aus der Dobrudscha und Bulgarien. In del' 3. R. erscheint das neue Wort ')C?nA~~ "unter dem Alter" (siehe Anmerkung 11). Die Analyse del' Themen und AusdrUcke ftihrt uns entweder zur Dichtung Homers (R. 1 und 4) , odeI' zu anderen Grabepigra mm;en odcr auch zu Nachrichte n tiber die Verstorbenen. Moira hat zu fru h die S6hne des Apollonios im Grab gerufen : Menecrates, der altere, welcher sich noch n icht einmal den Bart abgeschnitten hat ,und seinen noch jungeren Bru­der Apollonios. Da sie die Namen ihres Vaters und Grossvaters tragen, kann man aus der 6. R. annehmen, dass die zwei Jungen die letzten Nachkommen ihrer Fa­milie ,in del' d ie Namen Menecrates und Apollonios traditionel waren, sind. Gleich ihren Vorfahren, haben die jungen Leute, fUr die Verteidigung des Landes, Eh­renbezeigungen erhalten. Der Grabstein zeichnet sleh, un tel' den g.riechischen romerzcitlichen Grabdenkmalern 'aus del" Dobrudscha, sowohl durch den ikono­graphischen Typus des Reliefs als auch du rch die literarischen EigenschaCten des Epigramms aus.