R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O VSECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA NR.122 /R Dosar nr(...)

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2008 Complet compus din:

PREŞEDINTE - (...) (...) - judecător - (...) (...) (...) - preşedinte de secţie

- (...) E. - judecătorGREFIER - E. U.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de reclamantul H. O. E. împotriva sentinţei civile nr. 2891/18 septembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v – secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr(...), având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică 19

februarie 2008 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă şi faţă de dispoziţiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 26 februarie 2008.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă.Constată că prin sentinţa civilă nr. 2891/C/18.09.2007 pronunţată

de T r i b u n a l u l B r a ş o v s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H. O. E. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local

1

al Municipiului B având ca obiect constarea nulităţii Hotărârii Consiliului Local nr. 580/2004.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele: prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria A nr. (...) întocmit de împuternicitul Primarului Municipiului B, reclamantul a fost sancţionat contravenţional pentru că în data de 07.03.2007 ora 10,45 , în municipiul B a lovit autoturismul marca M. cu număr de înmatriculare B – 58 – E. în zonă nepermisă , contravenţia fiind prevăzută la art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 580/2004.

Reclamantul a invocat nulitatea Hotărârii Consiliului Local nr. 580/2004 motivând că regimul contravenţiilor privind circulaţia pe drumurile publice este reglementat de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 , iar conform art. 2 alin.2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor , autorităţile locale nu pot stabili contravenţii în domenii de activitate în care sunt stabilite asemenea contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului şi că este inadmisibil ca prin hotărâre a consiliului local să se împuternicească alte persoane decât poliţiştii rutieri să constate contravenţia.

Se apreciază că actul administrativ contravine art. 2 , art. 101 alin.1 pct. 6 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată , cu modificările ulterioare şi art. 216 din regulamentul de aplicare a Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Prima instanţă a apreciat că acţiunea este neîntemeiată şi a respins-o pentru următoarele considerente :

Conform art. 38, alin.2, lit. d din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, Consiliul Local exercită atribuţii de gestionare a serviciilor furnizate către creditori.

În exercitarea atribuţiilor prevăzute în textul mai sus indicat, Consiliul Local asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind : pădurile şi domeniile publice, serviciul de alimentare cu apă, gaz, canalizare, transport public local, educaţie, sănătate, cultură, etc. (art. 38 alin.3).

Potrivit art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 „ îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării zonelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către Poliţia Rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române care au obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora”.

În speţă nu s-a făcut dovada că Poliţia Rutieră ar fi constatat că există încălcări ale normelor de circulaţie prin emiterea Hotărârea Consiliului Local nr. 580/2004.

Consiliul Local al Municipiului B a adoptat Hotărârea nr. 580/2004 cu aplicarea dispoziţiilor art. 128 alin.1 lit. d din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice , conform căreia

2

are atribuţia de a stabili reglementări referitoare la regimul de acces şi circulaţie, staţionare şi parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul Poliţiei Rutiere.

Din analiza Regulamentului privind constatarea, sancţionarea staţionării neregulamentare a vehiculelor în Municipiul B şi activitatea de blocare a roţii sau ridicare a vehiculelor staţionate neregulamentar aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 580/2004, rezultă că prin staţionare neregulamentară se înţelege numai aceea efectuată în zonele semnalizate cu indicatoarele „ blocare la S. şi ridicarea autovehiculelor” nu şi staţionările din zona semnelor de circulaţie „ staţionarea interzisă” şi „ Oprirea interzisă”, fără a avea ataşate indicatoarele „ blocare la S. şi ridicarea autovehiculelor” care intră în atribuţiile organului de poliţie.

În aceste condiţii , Consiliul Local al Municipiului B a stabilit şi sancţionat contravenţia în limitele competenţei conferite de lege.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul H. O. E. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs arată că motivele invocate de el, de nelegalitate a HCL nr. 580/2004 au fost ignorate; nu s-a analizat compatibilitatea acestor dispoziţii cu art. 128 alin.1 lit. d din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002; Consiliul Local nu poate emite reglementări paralele şi contradictorii într-un domeniu în care există deja o reglementare respectiv Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002; doar agenţii de poliţie rutieră sunt singurii mandataţi să constate contravenţii ce ţin de circulaţia pe drumurile publice; Hotărârea Consiliului Local stabileşte sancţiunii noi pentru oprirea neregulamentară dispunând blocarea roţilor; Hotărârea Consiliului Local încalcă flagrant şi dispoziţiile art.216 pct. 4 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002; interesul bunei desfăşurări a traficului este eliberarea zonei şi nu blocarea definitivă a autovehiculelor în zona de staţionare interzisă; ridicarea autovehiculelor poate fi dispusă doar de poliţistul rutier nu de angajatul unui SRL; Poliţia Rutieră a primit la data de 20.05.2005 o adresă prin care se interzice poliţiştilor să ia parte la blocări de autovehicule acţiunea fiind considerată nelegală.

La dosar a depus întâmpinare pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului B solicitând respingerea recursului. Se invocă şi excepţia tardivităţii declarării recursului faţă de prevederile art. 4 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea şedinţei publice din 22.01.2008 Curtea a respins excepţia tardivităţii declarării recursului constatând că obiectul cererii de chemare în judecată este anularea hotărârii de consiliu local şi nu excepţia de nelegalitate a acestui act administrativ; recursul fiind declarat în termen de 15 zile de la comunicare. În aceeaşi şedinţă intimatul prin reprezentant a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei plângerii prealabile şi excepţia

3

tardivităţii formulării acţiunii. Prin notele scrise, înregistrate la dosar în 4.02.2008 intimatul a renunţat la susţinerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi tardivităţii acţiunii.

A solicitat să se constate că plângerea prealabilă e prescrisă, reclamantul a înregistrat plângerea la doi ani după emiterea Hotărârea Consiliului Local. Menţionează că Hotărârea Consiliului Local nr. 580/2004 a fost modificată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 841/29.10.2007 şi o depune republicată la dosar. Consideră că această hotărâre este legală reglementând staţionarea în zonele semnalizate cu indicatorul „ ridicarea autovehiculelor”, iar conform art. 128 alin. 1 lit. d din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 Consiliile Locale au atribuţii în acest domeniu cu avizul Poliţiei Rutiere.

În baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea urmează a analiza cu prioritate excepţia lipsei procedurii prealabile şi a prescrierii plângerii prealabile invocate de intimatul pârât.

Intimatul a susţinut că reclamantul nu a formulat plângerea prealabilă şi nu a sesizat Tribunalul în termen legal, neîndeplinirea obligaţiei de a formula reclamaţie administrativă constituie un fine de neprimire. Se invocă prevederile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004 modificată.

Recurentul reclamant a arătat că a formulat plângere prealabilă în 5.03.2007, iar Consiliul Local B, printr-o hotărâre din 26.03.2007 i-a respins-o. În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând conform art. 7 alin. (11).

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul H. O. E. s-a adresat Consiliului Local B cu o cerere prin care a cerut revocarea HCL nr. 580/2004. Plângerea prealabilă i-a fost respinsă pe fond prin Hotărârea Consiliului Local nr. 208/26.(...).

În consecinţă excepţia lipsei plângerii prealabile este neîntemeiată urmând a fi respinsă.

Referitor la excepţia prescripţiei plângerii prealabile Curtea reţine că potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată „ actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând”. Dispoziţiile citate s-au menţinut în aceeaşi formă şi după modificarea Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007. Legea nouă (262/2007) a introdus doar la art. 7 alin.1^1cu precizarea că şi plângerea prealabilă poate fi formulată oricând în cazul actului administrativ normativ.

În speţă se solicită anularea unui act administrativ cu caracter normativ – „ Regulamentul privind constatarea staţionării neregulamentare a vehiculelor în Municipiul B şi activitatea de ridicare a vehiculelor staţionate neregulamentar. ”

Se constată că nici excepţia prescripţiei dreptului de a formula plângere nu este întemeiată.

4

Analizând actele şi lucrările dosarelor, sentinţa atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea apreciază recursul fondat.

Consiliul Local B a aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 580 din 22.11.2004 „Regulamentul privind constatarea staţionării neregulamentare a vehiculelor în Municipiul B şi activitatea de ridicare a vehiculelor staţionate neregulamentar ”. Această hotărâre s-a adoptat în temeiul art. 38 alin (2) lit. g şi art. 46 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi având în vedere prevederile Hotărârea Guvernului nr. 147/1992 şi Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

Instanţa reţine că în domeniul circulaţiei pe drumurile publice exista la momentul adoptării hotărârii de consiliu local Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Acest act normativ reglementează inclusiv contravenţiile legate de staţionarea neregulamentară a vehiculelor, modalitatea de ridicare a vehiculelor staţionate neregulamentar, respectiv imobilizarea vehiculelor oprite /staţionate neregulamentar.

De asemenea, exista Regulamentul de aplicare a Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002

Conform art. 2 alin.(2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor „ prin hotărârii ale autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în domeniile de activitate în care acestora li s-au stabilit atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi sau prin hotărârii ale guvernului”. A.(3) din acelaşi articol arată care sunt domeniile în care consiliile locale pot stabili contravenţii. Circulaţia pe drumurile publice nu se regăseşte între aceste domenii. Autorităţile locale pot stabili şi sancţiona contravenţii în executarea atribuţiilor ce le revin privind întreţinerea străzilor şi trotuarelor.

De asemenea, în condiţiile art. 113 alin. 1 lit. d (actual art. 128) din OUG nr. 195/2002 au atribuţii în stabilirea reglementărilor referitoare la regimul de acces şi circulaţie, staţionare şi parcare pentru diferite categorii de vehicule, doar cu avizul poliţiei rutiere.

Aceste reglementări nu trebuie să fie însă în contradicţie cu dispoziţiile legale în domeniu.

Prima instanţă a reţinut că Poliţia Rutieră nu a constatat că există încălcări ale normelor de circulaţie prin emiterea Hotărârea Consiliului Local nr. 580/2004.

Într-adevăr ,Poliţia Rutieră supraveghează şi controlează respectarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice, dar nu este abilitată să se pronunţe cu privire la legalitatea actelor administrative emise de autorităţile publice locale. Poate să îşi dea sau nu avizul pentru proiectul de hotărâre privind regimul de acces şi circulaţie, staţionare şi parcare pentru diferite categorii de vehicule. Nu rezultă că acest aviz ar fi fost cerut şi acordat la emiterea Hotărârea

5

Consiliului Local atacată şi nici dacă acum există avizul (în prezent este obligatoriu şi Hotărârea Consiliului Local nr. 580/2004 a fost modificată pe parcursul desfăşurării procesului).

Din cuprinsul regulamentului adoptat prin Hotărârea Consiliului Local atacată nu rezultă că acesta se aplică doar pentru anumite zone distinct semnalizate cu semne de circulaţie neprevăzute în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 cum susţine pârâtul.

Regulamentul prevede că „constatarea staţionării neregulamentare a autovehiculelor se efectuează de agenţii constatatori împuterniciţi de Primarul Municipiului B în acest sens, ” că aceştia încheie proces verbal de constatarea contravenţiei şi aplică sancţiunea şi stabilesc despăgubirile datorate de contravenient.

T. neregulamentară pe drumurile publice este sancţionată de art. 101 alin. 1 pct. 6 şi art. 108 lit. b pct. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Cei abilitaţi de lege să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile sunt poliţiştii rutieri (art. 109 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002) şi nu împuterniciţi ai primarului. Nu rezultă din regulament nici cum sunt recrutaţi aceşti „ împuterniciţi” ai primarului.

O altă prevedere nelegală este că restituirea vehiculelor ridicate (sau blocate la S.) se efectuează de „firma prestatoare” numai după ce se face dovada achitării amenzii contravenţionale şi despăgubirii. Aceasta presupune că vehiculul să rămână indisponibilizat până la curgerea termenului de formularea plângerii împotriva procesului verbal şi/sau după soluţionarea plângerii de către instanţa de judecată competentă.

Astfel de măsuri sunt de natură să aducă atingere drepturilor omului recunoscute de Constituţia României şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Se încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil şi de acces la o instanţă de judecată precum şi dreptul de proprietate asupra autovehiculului.

Art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie prevede că „ orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi principiile generale ale dreptului internaţional”.

Blocarea autovehiculului sau ridicarea acestuia se constituie într-o îngrădire a dreptului de proprietate asupra acestuia. Bunul este indisponibilizat prin voinţa unor „ împuterniciţi” ai primarului. Nu poate fi invocat nici interesul public. Interesul general este de a se asigura siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi nicidecum „ blocarea” acestor drumuri şi îngreunarea circulaţiei pe o perioadă mult mai îndelungată decât cea datorată faptei culpabile a conducătorului auto (de staţionare în loc nepermis). De asemenea măsura exremă a ridicării autovehiculului este expres reglementată de lege care dă în

6

competenţă organelor abilitate – poliţiştii rutieri – posibilitatea luării unei astfel de măsuri.

Chiar dacă s-ar dovedi că privarea de proprietate a urmărit o cauză de interes public, Curtea consideră că nu se respectă justul echilibru, partea căreia i se blochează sau ridică autovehiculul suportă o E. deosebită şi exorbitantă. Chiar dacă a greşit şi a lăsat autovehiculul în loc nepermis, amendarea, indisponibilizarea autovehiculului o perioadă mare de timp, despăgubirile pe care trebuie să le suporte şi „alergarea” după „împuterniciţii” primarului pentru a recupera maşina se constituie într-o „pedeapsă” disproporţionată.

De asemenea, la art. 6 din Regulamentul adoptat se prevede că în cazul neachitării amenzii şi despăgubirilor în termen de 15 zile de la comunicare se trece la executare silită. În opina Consiliului Local B nu contează dacă s-a formulat sau nu plângere împotriva acestuia. Conform art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 plângerea suspendă executarea. Iar termenul de depunere a plângerii este de 15 zile de la comunicarea procesului verbal.

Art. 21 (actual 22) din Regulament este de asemenea contrar Constituţiei României. Prin Decizia nr. 953/2006 Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 32 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind obligativitatea depunerii plângerii la organul din care face parte organul constatator sunt neconstituţionale.

Nu se arată cine constată contravenţia privind necomunicarea sau comunicarea eronată sau incompletă a datelor privind identitatea persoanelor deţinătoare ale vehiculelor staţionate neregulamentar în schimb se stabileşte sancţiunea.

Pentru toate considerentele arătate Curtea apreciază că Hotărârea Consiliului Local nr. 580/2004 este nelegală şi singurul remediu echitabil este anularea acestui act administrativ.

În consecinţă în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 9 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să admită recursul recurentului reclamant H. O. E. şi să modifice în tot sentinţa civilă atacată în sensul admiterii acţiunii şi anulării Hotărârii Consiliului Local B nr. 580/2004.

Văzând şi prevederile art. 274 Cod procedură civilă.

Pentru aceste motiveÎn numele legiiD E C I D E:

Respinge excepţia lipsei procedurii prealabile şi a prescripţiei plângerii prealabile invocate de intimatul pârât Consiliul Local B.

Admite recursul reclamantului H. O. E., domiciliat în B,(...), .3, declarat împotriva sentinţei civile nr. 2891/D..09.2007 a T r i b u n a l u l u i B

7

r a ş o v-secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în tot în sensul că:

Admite acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H. O. E. împotriva pârâtului Consiliul Local B şi, în consecinţă,

Anulează Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B nr. 580/22.11.2004 pentru aprobarea Regulamentului privind constatarea, sancţionarea staţionării neregulamentare a vehiculelor în municipiul B şi activitatea de blocare sau ridicare a acestora.

Fără cheltuieli de judecată . Irevocabilă.Pronunţată în şedinţă publică azi 26 februarie 2008.

Preşedinte, Judecător, Judecător, (...) (...) (...) (...) (...) (...) E.

Grefier,E. U.

Red. M.C./26.02.2008Dact.D.T./27.02.2008Jud. fond. – H.. D./E. C - 2 ex.-

8