Curs 4. Ticurile

Sunt mișcări involutare care se repetă stereotip, imitând un gest. Există forme numeroase și diverse(ridicare, clipit des, grimase, ridicarea unui umăr etc.)

- au caracter semi-conștient.- frecvența cu care apar e crescută de emoții- în somn: absente.Boala ticurilor: prezența unui nr.mare de ticuri, la care se asociază tulburări psihice.

Hemibalismul- hiperkinezie unilaterală, bruscă, de mare amplitudine, cuprinde membrele unui hemicorp.- mișcările sunt rapide, violente și se produc la rădăcina membrelor, antrenând și o pendulare bruscă a trunchiului.

Distoniile- mișcări involuntare cu caracter tonic.- determinate datorită hipertoniei pe care o induc apariția unor atitudini particulare, cu durată variabilă(de la sec la min). Ca urmare a instalării hipertoniei la nivelul unor grupuri musculare rezultă o deplasare lentă, progresivă și durabilă a segmentelor afectate.- pot fi generalizate sau localizate.- se însoțesc(de obicei) de hipertonie de tip extrapiramidal și de hiperkinezie.

Localizate:- torticolisul spasmodic - crampele funcționaleGeneralizat: - spasmul de torsiune

ConvulsiileSunt contracții musculare bruște, neregulate, uneori intermitente, de durată variată, care duc sau/și

mențin segmentele corporale într-o anumită poziție. După nr. de grupuri musculare implicate, convulsiile pot fi generalizate și localizate.Convulsiile generalizate: interesează musc.corpului în totalitate. De obicei se însoțesc de pierderea totala sau relativă a stării de conștiență. Apar în epilepsie, comă hipoglicemică, stări febrile etc.Convulsii localizare: afectează un nr. mai mic de grupe musculare. Apar în epilepsie localizată(simptomatică ptr. existența unui proces tumoral, vascular, infecțios sau traumatic localizat la zona motorie a cortexului.

I.Convulsii tonice:contracții musculare violente, durabile care determină o stare de rigiditate a unui segment sau a întregului corp.

Apar: - în formă generalizată- în tetanos, în unele intoxicații și în faze de tonicăa epilepsiei grand mal(când determină o atitudine rigidă a pacientului în flexie sau în extensie și se însoțesc de pierderea totală a stării de conștiență).- În formă localizată- în tetanie, când contracțiile tonice sunt localizate în special la mușchii feței, laringelui și segmentelor distale ale membrelor (‘’mâna în manoș’’). În urma percuției nervului facial la jumătatea distanței dintre comisura bucală și arcada zigomatică apare contracția orbicularului buzelor(semnul Chwostek).

II.Convulsiile clonice: mișcări involuntare bruște, de scurtă durată și separate între ele prin scurte intervale de relaxare musculară. Ele urmează convulsiilor tonice în epilepsia majoră sau pot constitui manifestarea epilepsiei tip petit mal, situație în care sunt localizate.

III.Convulsiile tonico-clonice: asocierea celor 2 tipuri de convulsii descrise.

Sensibilitatea și examinarea eiSensibilitatea reprezintă funcția SN de a recepționa, transmite și transforma în senzații impulsurile

determinate de stimulii din mediul int/ext.Tipuri de sensibilitate(după sediul structurii receptoare Sherrington)

1

1.Exteroceptivă (superficială) – receptorii(exteroceptorii) sunt situați în tegument. 1.1.Tactilă-grosieră(protopatică) fină (epicritică) 1.2.Termică (ptr.cald și rece) 1.3.Dureroasă

2.Proprioceptivă(profundă)-receptorii(proprioceptoii)sunt situați în mușchi, oase, structuri articulare. 2.1.Mio-artro-kinetică(kinestezică) 2.2.Presională(barestezică) 2.3.Vibratorie 2.4.Dureroasă profundă

3.Interceptivă(visceroceptivă)-receptorii(viscero/interoceptivă)se află în organele interne, vase sangvine etc.

Evaluarea sensibilitățiiObiective:

1.Depistarea prezenței tulburărilor de sensibilitate, de diferite cauze:2.Stabilirea topografiei acestor tulburări3.Stablirea tratamentului complex(medical,chirurgical, kinetic)individualizat;4.obiectivizarea în dinamică a evoluției tulburărilor de sensibilitate, ca urmare a tramentului complex aplicat.

Tulburările subiective de sensibilitate și evaluarea lor

Durerea: - descrisă de pacient sub diferite aspecte(arsură, sfâșiere, junghi, senzație de greutate, presiune etc.)- are o valoare semiologică deosebită deoarece topografia ei, caracterul continuu sau discontinuu, intensitatea, durata, periodicitatea, factorii care o agravează sau care o fac să scadă în intensitate reprezintă elem.semiologice foarte importante în diagnosticarea unor afecțiuni.

Paresteziile:- senzații nedureroase dar neplacute, descrise de subiect sub forma unor amorțeli, furnicături, înțepături, arsuri, senzații de cald și rece etc.

Pentru examinarea sensibilității subiective se folosește anamneza. Se recomandă utilizarea unei formule mnenotehnice(P,Q,R,S,T) ptr. a nu omite întrebări legate de aspecte importante legate de fenomele respective:

P=facorii care provoacă sau atenuează durerea sau de parestezia)Q= calitatea (dacă e vorba de durere sau de parestezii)R=regiunea afectatăS=severitatea(intensitatea)mică, medie sau mare.T=timpul(informații legate de durată, debut..)

Tulburările obiective se sensibilitateCantitative- în exces: hiperestezia (perceperea exagerată a intensității stimulilor);- în minus: hipoestezie (perceperea stimulilor și absența senzației pentru un anumit tip de sensibilitate)Calitative

a. Evaluarea sensibilității obiectiveCodiții de examinare:

- subiectul conștient, cooperant, odihnit, relaxat, dezbrăcat, situat într-o cameră liniștită și la temperatură de confort termic;- pacientul va avea ochii deschiși în timpul examinării- stimulii vor fi aplicați: - simetric(inițial pe partea presupus afectată apoi pe regiunea sănătoasă)

2

- în sens distro – proximal- subiectul va fi instruit: - să spună ,,DA’’ în momentul în care percepe o senzație. - să descrie apoi acea senzație(atingere, apăsare, rece, cald, înțepătură etc.)

- să localizeze stimulul- vor fi testate sensibilitatea profundă sau superficială.

b. Examinarea sensibilității superficiale tactile, termice, dureroase

Sensibilitatea tactilă(ST):1. ST propriu-zisă: examinarea se face cu un tampon de vată.2.discriminarea tactilă: - aprecierea distanței la care 2 stimuli pot fi aplicați simultan pe tegument pot fi diferențiați.

- se folosește compasul Weber. - se măsoară distanța la care simt cele 2 puncte diferite.

3.Dermolexia: îi desenăm un obiect pe piele-> subiectul trebuie să îl identifice cu ochii închiși.4.Stereognozia: îi dăm în mână un obiect și el trebuie să îl recunoască și să îl descrie.5.Somatognozia: capacitatea de identificare a schemei corporale

- se fac mobilizări la diferite nivele-poate să confunde partea dr. cu partea stângă.

Sensibilitatea termică: Tulburări:-se face cu ajutorul a 2 eprubete: unul cu apă caldă și unul cu apă rece.a)termoanestezia: pacientul nu percepe nici stimulii calzi, nici pe cei reci.b)hiperestezia: perceperea stimulilor e exageratăc)izotermognozia:percepe orice stimul ca fiind doar cald sau doar reced)inversiunea termică: recele e perceput drept cald și invers.

Sensibilitatea dureroasă:Testare:-se atinge tegumentul subiectului cu ajutorul unui ac cu un capăt ascuțit și unul bont(ac cu gămălie); pielea se stimulează alternativ cu vf.acului și cu capătul bont.-pacientul trebuie să spună<<ascuțit >> sau <<bont>>.

Tulburările sensibilității dureroase :a)Anestezia dureroasă(analgezie)-lipsa sensibilitășii la durereb)Hipoalergia(sensibilitatea la durere e diminuată)c)Hiperestezia dureroasă(hiperalgezie)

Testarea sensibilității profundeInclude:Examinarea sensibilității:proprioceptive, vibratorii, presionale, dureroase profunde.

Examinarea sensibilității proprioceptive:Se folosesc mobilizări ale deg. și apoi în sens proximal și I se cere pacientului să identifice tipul de mișcări care a fost efectuat(să descrie mișcarea)

Pentru sensibilitate vibratorie se folosesc un diafazon care vibrează pe proeminențele osoase ale membrelor(haluce-maleolă..)

Ptr. sensibilitatea proprioceptivă profundă se efectuează o presiune profundă la niv.membrelor.

Aspecte caracteristice ale tulburărilor de sensibilitate - De tip:nevritic, polinevritic, radicular, hemiplegic, paraplegic, disociată.a)Sensibilitatea de tip nevritic se poate însoți de un deficit motor în teritoriul de inervație al membrului respectiv.b)Tulburările de sensibilitate de tip polinevritic - constau în tulburări de sensibilitate:

- subiective(în special parestezii)

3

-obiective (hipo/anestezie) la niv. extremitățiilor distale ale membrelor.Tulburările sunt cu atât mai severe cu cât ne apropiem de vârful degetelor, sunt bilaterale și simetrice și implică toate tipurile de sensibilitate superficială.c)Tulburările de sensibilitate de tip radicular - sunt dispuse în benzi corespunzătoare dermatoamelor afectate:

- benzi transversale – la niv. toracelui-benzi longitudinale-la niv.membrelor.

Dermatomul - regiune cutanată inervată de rădăcini nervoase, provenind de la niv. unui segment medular.d)Tulburările de sensibilitate de tip hemiplegic și paraplegic-interesează un hemicorp, respectiv ambele MI- sunt afectate toate tipurile de sensibilitate.

e)Disociația siringomielică-reprezintă pierderea sensibilității tactile grosiere, termice, dureroase în timp ce sensibilitatea proprioceptivă conștientă și cea tactilă fină sunt normale.Apare în leziunile fasciculelor spinotalamice la niv.medulare.

f)Disociația tabetică- reprez. abolirea sau diminuarea sensibilității proprioceptive conștiente și tactile fine, cu păstrarea sensibilității superficiale (termice, dureroase și tactile grosiere).

4