Psihopedagogia adolescenţilor şi adulţilor

Georgeta Diac lector univ. dr.

Bibliografie obligatorie Adams G.R., Berzonsky M, 2009,

Psihologia adolescenţei. Manualul Blackwell, Polirom, Iaşi

Muntean A, 2006, Psihologia dezvoltării umane, Editura Polirom, Iaşi

Paloş R, Ungureanu D (coordn) 2007, Educaţia adulţilor. Baze teoretice şi repere practice, Editura Polirom, Iaşi

Obiective: Identificarea specificului procesului de dezvoltare

umană ; Familiarizarea cu principalele teorii şi modele ale

dezvoltării psihice; Utilizarea corectă a terminologiei din domeniul

psihologiei dezvoltării umane şi psihologiei vârstelor; Identificarea particularităţilor procesului de dezvoltare

la vârsta adolescenţei ; Identificarea particularităţilor dezvoltării cognitive la

vârsta adultă ; Identificarea principalelor caracteristici ale procesului de

învăţare la vârsta adolescentei si la vârsta adultă; Familiarizarea cu aspectele procesuale în educaţia

adulţilor.

Tematica cursului Dezvoltarea umană- aspecte generale, bazele

dezvoltării umane; Aspecte generale şi specifice ale procesului de

dezvoltare psihică; Modele şi teorii moderne asupra dezvoltării psihice; Aspecte cognitive ale dezvoltării; Aspecte psiho sociale în dezvoltare; Specificul dezvoltării psihice la vârsta adolescenţei; Specificul dezvoltării psihice la vârsta maturităţii Educaţia adulţilor în contextul educaţiei permanente Aspecte procesuale în educaţia adulţilor

Dezvoltarea umană- aspecte generale

Perspective: Dinamica-sistemica; Statica/structurala;

Copilul râde:«Iubirea si întelepciunea mea e jocul!Tânărul cântă:«Jocul şi- întelepciunea mea-i iubirea!»Bătrânul tace:«Iubirea şi jocul meu e intelepciunea!»”(Lucian Blaga- Trei fete)

Psihologia dezvoltarii

Definitii PD –”descrie si explica schimbarile ontogenetice

legate de varsta, de la nastere pana la moarte “ ( P Baltes, 1970)

PD - “studiul constantei si dinamicii care se manifesta in conduita umana pe parcursul ontogenezei, de la conceptie pana la moarte. Ea elaboreaza principiile generale referitoare la natura dezvoltarii, diferentele interindividuale, similitudinile intre persoane precum si conditiile care determina plasticitatea intra-individuala” (P Baltes, 1987).

Psihologia Dezvoltarii:

Vizeaza dezvoltarea pe intreaga durata a vietii; Are caracter interdisciplinar (biologie, sociologie,

antropologie etc) Are o viziune dinamica, sistemica asupra naturii

organismului viu si a mediului la care el se adapteaza; Se preocupa de descrierea comportamentelor continue

si discontinue; Cauta modul de interactiune a factorilor care actioneaza

la confluenta organism –mediu; Comportamentul se structureaza pe parcursul a

diferite stadii si pe diverse paliere psihice: cognitiv, social, moral, emotional, sexual

Dezvoltarea umana

Perspectiva dinamic-sistemica

Definitii

=crestere a complexitatii organizarii, ce nu se realizeaza printr-o simpla insumare cantitativa, ci presupune o coerenta, prin care organizarea functionarii la o anumita varsta este pregatita de organizarea de la varsta anterioara si conduce, in mod logic, la tiparul adaptativ ulterior (Alain Stroufe, 2005);

= schimbare sistematică, permanentă, stabilă, evident progresivă, care se realizează într-o ordine predictibilă în fiecare perioadă a vieţii, caracterizând toţi indivizii aflaţi la acelaşi stadiu de vârstă, însemnând, în acelaşi timp creştere, atât ca vârstă cât şi ca experienţă (R. Lerner& D. Hultsch, 1983)

Dezvoltarea umana

Dezvoltarea psihica

Dimensiune a ontogenezei constituita din totalitatea schimbarilor biologice, psiho-sociale, individuale aparute pe durata intregului ciclu de viata;

Proces dinamic de formare continua prin invatare a tuturor structurilor psihice

Influenţe exercitate asupra dezvoltării 

determinate de vârstă; de ordin istoric; evenimente cu un impact major

asupra dezvoltarii individului (P Baltes, 1980)

Influentele asupra dezvoltarii

Biologice; Psihologice; Socioculturale; Determinate de ciclurile vietii

Cavanough, Blanchard-Fields, 2002

INTERACTIUNEA FACTORI BIOLOGICI-FACTORI SOCIALI

Dezvoltarea este aproximativ modul in care copilul “biologic” se transforma in adultul “social”.

Modelul dezvoltării în context U. Bronfenbrenner1979

Dezvoltarea este determinată de suprapunerea unui număr de sisteme sociale diferite :

Macrosistemul ( de ex.sistemul politicilor educaţionale),

Exosistemul (de ex.locul de muncă al părinţilor),

Mezosistemul (de ex. tipul de relaţii părinţi -şcoală)

Microsistemul (de ex. experienţe individului în situaţii particulare: corigenţa, conflicte cu profesorii )

R. Havighurst

« Sarcina developmentală se impune unui grup particular de persoane şi rezultă din trei surse diferite : maturizarea fizică, presiunea culturală, sau altfel spus aşteptările sociale şi aspiraţiile sau valorile personale »

Procesele fundamentale ale ontogenezei

Crestere; Maturizare; Invatare.

Cresterea

Specifica periodei copilariei; Este legata de procesele fiziologice

si de metabolismul organismului; Ritmul personal de crestere este

determinat genetic

Maturizarea

Semnifica realizarea, mai mult sau mai putin automata, a potentialului biologic intr-o ordine predeterminata genetic si ireversibila;

Presupune dezvoltarea organelor pana la atingerea capacitatii functionale optime, caracteristica stadiului in care se afla fiinta umana;

Determina aparitia unor noi competente in functionarea organismului;

Inseamna realizarea tiparelor de comportament, a unor functii programate genetic.

Perioadele sensibile in dezvoltare sunt acelea în care subiectul poate

achiziționa anumite structuri psihice sau în care anumite procese psihice au loc cu predilecție;

sunt perioadele în care se produc salturi calitative ale unor procese psihice sau în care modificările lor au loc doar într-un anume interval de timp;

sunt acelea în care subiectul este capabil să-și însușească rapid un anume comportament sau să învețe anumite conduite într-un timp limitat

Invatarea Produce schimbari in comportamentul unui

individ, modificari care sunt mai mult sau mai putin permanente si care au aparut in urma experientelor traite de acesta;

Este conditionata de crestere si maturizare; Anumite comportamente nu pot fi deprinse

decat in anumite stadii ale dezvoltarii fizice si /sau mentale;

Se produce in interactiune cu mediul

Decalajele in dezvoltare:

Transversal (la aceeaşi vârstă cronologică gradul de dezvoltare al fiecărui

palier sau aspect de dezvoltare este diferit) Longitudinal/orizontal (în cadrul

aceluiaşi gen de activitate psihică sau palier al dez., acelaşi gen de achiziţie psihică se poate manifesta diferit la vârste cronologice

diferite în funcţie de conţinuturi diferite).

Factorii dezvoltarii psihice

Ereditatea (genotip) Mediul Educatia

Modele şi teorii moderne asupra dezvoltării psihice

A. Environmentalistă (totul, mai mult sau mai putin, se invata:

a)behaviorismul (J. Watson, B.F. Skinner, A. Bandura, H. şi T. Kendler)

b) antropologia culturală (M. Mead, R. Benedict);

B. Organicistă (dezvoltarea are loc prin maturizarea structurilor si a functiilor organismului) :

a)maturizaţionismul (G. S. Hall, JJ Rousseau),

b)teoria dezvoltării cognitive (J. Piaget),

c)umanismul (C. Rogers, A. Maslow, C. Bühler)

d)etologia (J. Bowlby);

C.Psihanalitică (S. Freud, A. Freud, M. Klein, E. Erikson)

A.a. Behaviorismul

A. Bandura- modelul învăţării prin observaţie (model of observational learning) potrivit căruia dezvoltarea se produce datorită factorilor : maturizare fizică, experienţa socială, dezvoltare cognitivă ;

conceptul de auto-eficienţă (self-efficacy)

A.b. Antropologia culturala

au fost cei care au accentuat asupra rolului mediului socio-cultural asupra dezvoltării;

Ruth Benedict-propune: culturi continui (societatile

traditionale); culturile discontinui (sunt cele

moderne ).

B.a. Maturizationismul

J.J Rousseau- cursul dezvoltării este unul fixat prin naştere, iar în această situaţie mediul exterior are doar o influenţă secundară asupra acestuia;

G. Stanley Hall credea că dezvoltarea individuală a unui individ repetă în esenţă cursul evoluţiei umanităţii (“ontogeneza repeta filogeneza”)

B.b.Teoria dezvoltarii cognitive cum este influenţată funcţionarea

cognitivă de factorii biologici, genetici, pe de o parte şi de cei de mediu, pe de altă parte;

ce loc ocupă experienţele individuale cu mediul în dezvoltarea mecanismelor cognitive;

ce schimbări apar în funcţionarea cognitivă pe măsura înaintării în vârstă;

cum se explică faptul că uneori copiii pot deţine abilităţi pe care nu le utilizează.

Stadiile dezv. cognitive după concepţia lui J.Piaget

1.Stadiul senzorio-motor sau stadiul inteligentei preverbale (0-2ani)

2. Stadiul preoperational ( 2-7 ani):3. Stadiul operatiilor concrete (7-

11 ani)4. Stadiul operatiilor formale

(peste varsta de 11 ani)

B.c. Teoria umanista

Ch. Bűhler - 1933 Dezvoltarea biologică se desfăşoară

pe parcursul a cinci etape, ce pot fi grupate pe trei niveluri: cel de creştere, de stabilitate şi de declin si este dublată de un proces de autodeterminare, de realizare de sine

Procesul de autodeterminare, de realizare de sine

1) faza ce precede elaborarea obiectivelor (0-15 ani);

2) faza de programare, de pregătire a realizării de sine (15-25 de ani);

3) faza de finalizare a autodeterminării (25-45 de ani)

4) faza de evaluare a propriilor succese şi eşecuri (45-65 de ani);

5) faza de reîntoarcere la preocupările anterioare (după 65 de ani)

Etologia natura umană este în esenţă aceea de animal social cu

anumite caracteristici specifice speciei umane; inteligenţa, limbajul, ataşamentul social, chiar şi agresiunea şi altruismul sunt specifice naturii umane deoarece ele servesc supravieţuirii speciei;

dezvoltarea este caracterizată atât de schimbări cantitative cât şi calitative;

genotipul şi mediul interacţionează la determinarea tuturor comportamentelor umane; o experinţă particulară are un impact mult mai mare dacă are loc într-o perioadă de sensibilitate critică decât în oricare altă perioadă de dezvoltare;

dezvoltarea caracterizează cu deosebire comportamentele specifice speciei deoarece acestea asigură supravieţuirea; aceste comportamente sunt de ataşament, de dominare-supunere, de hrănire, de îngrijire a copiilor.

J Bowlby (1907-1990)

Teoria atasamentului

Teoria psihanalitica

S Freud Stadiile dezvoltarii:

Oral (0-2ani); Anal (2-3ani); Falic (3-5ani); Perioada de latenta (5/6-adolescenta); Genital

Dezvoltarea psihica

Perspectiva structurala

PRINCIPII:

Stadiile sunt descrieri ale organizarii progresive a comportamentului uman pe diferite paliere psihice (cognitiv, moral, social, afectiv, sexual);

Conceptul de stadiu presupune însă ideea discontinuităţii, a existenţei unor decalaje între un stadiu şi urmatorul, fapt subliniat, mai cu seamă, de teoriile asupra crizelor existenţiale (de ex. C. G. Jung);

Stadiile se disting prin transformari calitative si cantitative majore;

Tranzitia unei functii de la un stadiu la altul se face sincron cu numeroase schimbari ale altor aspecte comportamentale;

Tranzitia este rapida si produce un consum mare de energie

(J Flavell, 1985 apud A Muntean, 2006))

Ciclurile/perioadele vietii:

1.ciclul prenatal;2.ciclul copilarie, pubertate,

adolescenta;3.ciclul varstelor adulte active;4.ciclul senectutii, batranetii

Subetapele vârstei adulte tinere

18-24 ani – postadolescenta; 24-28 ani perioada de adaptare

(la nivel familial si profesional); 28-35 ani: este o perioadă de

implicare mai intensă în activitatea profesională

Subetapele vârstei adulte:

Prima perioadă adultă (35-45 ani);

Perioada adultă dintre 45-55 ani;

Perioada adultă prelungită (55-65 ani)

E. Erikson Stadiile dezvoltarii psihosociale

1) 0-18 luni-conflict incredere-neincredere (corolar axiologic speranta);

2) 18 luni-3 ani –conflict autonomie-nesiguranta, rusine (corolar axiologic vointa);

3) 3-5 ani- conflict- initiativa-vinovatie (corolar axiologic-finalitate in actiuni);

4) 6-11 ani-conflict harnicie-inferioritate (corolar axiologic competenta);

E. Erikson

5)12-17/20 ani- conflict identitate- confuzie (corolar axiologic- unitate)

6) 20-30/35 ani-conflict intimitate –izolare (corolar axiologic-mutualitate afectivă)

7)35-50/60 ani-conflict generativitate/creativitate-stagnare (corolar axiologic-responsabilitate)

8) bătraneţea- conflict integritatea eului-deznădejde (corolar axiologic-întelepciune)

Teoria lui L.S. Vâgotski (1896-1934)

Stadiul I- fiziologic-dependenta de ceilalti;

Stadiul II-biologic- independenta fiziologica dar dependenta psihologica;

Stadiul III-control si orientare din partea adultului prin limbaj;

Stadiul IV-initiativa si activitate din partea copilului prin impulsionari verbale venite din partea adultilor;

Teoria lui Daniel Levinson scopul dezvoltării în perioda adultă -de a

construi o structură de viaţă (life structure) cu două părţi : una internă, personală, alta externă, socioculturală;

stadii şi perioade de tranziţie: 17-22 ani tranziţia către stadiul de

adult tânăr- finalizarea structurii de personalitate specifică adolescentului şi formarea unui fundament psihologic necesar pentru a putea intra în lumea adultului ;

Teoria lui Daniel Levinson

-22-28 ani perioada de adult: se structurează şi se verifică structura de personalitate prin raportare la viaţa socială ;

-30-33 ani perioada de tranziţie –se revizuieşte achiziţia din perioada anterioară şi se pregăteşte temelia pentru o structură mai adaptată în perioada următoare ;

Teoria lui Daniel Levinson 33-40 ani stadiul de echilibru în care individul şi-a

găsit un loc în societate şi caută să obţină cât mai multe succese ;

40-45 ani este perioada de tranziţie, criza de la mijlocul vietii (midlife crisis) în care individul îşi rememorează şi reevaluează trecutul ;

45-50 ani stadiul de adult ; 50-55 ani perioadă de tranziţie 55-60 ani cel de-al doilea stadiu de adult ; 60-65 ani perioada de tranziţie către maturitatea

târzie- schimbări în ceea ce priveşte capacităţile fizice intelectuale, dar şi în ceea ce priveşte percepţia asupra morţii ; se observă, de asemenea o rememorare a întregii vieţi

Caracteristicile dezvoltarii

Proces ce se desfasoara pe intreaga perioada a vietii;

Multidimensionala si multidirectionala; Presupune perioade de crestere si

declin; Este un proces plastic; Trebuie abordata in maniera

interdisciplinara

Concluzii:

Dezvoltarea psihica trebuie sa fie abordata din perspective complementare, inter si transdisciplinare, imbinand maniera statica cu cea dinamica.