LIMBA LATINĂ

ANUL AL DOILEA, SEMESTRUL AL DOILEA

TEMA DE SUPIN A VERBULUI

Tema de supin se obţine de la a patra formă verbală dată de dicţionar, prin îndepărtarea terminaţiei –um:Exemple Tema de supinlaudo, laudāre, laudāvi, laudātum → laudat-video, vidēre, vidi, visum → vis-dico, dicĕre, dixi, dictum → dict-audio, audīre, audīvi, audītum → audit-De la tema de supin se formează următoarele forme verbale:

1. Supinul

2. Participiul - perfect - pasiv \ viitor - activ

3. Infinitivul - perfect - pasiv - viitor - activ \ pasiv

1. SUPINUL este substantiv verbal de declinarea a patra, cu forme numai pentru acuzativ şi ablativ, numărul singular.

Ac. laudātum „pentru a lăuda” visum „pentru a vedea”Abl. laudātū „de lăudat” visū „de văzut”

Ac. dictum „pentru a spune” audītum „pentru a auzi”Abl dictū „de spus” audītū „de auzit”2. PARTICIPIUL PERFECT PASIV este un adjectiv verbal cu trei terminaţii, de declinările I şi a II-a. Se formează de la tema de supin a verbului, la care se adaugă terminaţiile –us, -a, -um.Exemple:N. laudātus, laudāta, laudātum = lăudat,-ăG. laudāti, laudātae, laudāta

N. visus, visa, visum = văzut,-ăG. visi, visae, visa

N. dictus, dicta, dictum = spus,-ăG. dicti, dictae, dicta

N. audītus, audīta, audītum = auzit,-ăG. audīti, audītae, audīta

PARTICIPIUL VIITOR ACTIV este un adjectiv verbal cu trei terminaţii, de declinările I şi a II-a. Se formează de la tema de supin a verbului, la care se adaugă infixul -ur- şi terminaţiile –us, -a, -um.

Exemple:N. laudatūrus, laudatūra, laudatūrum = care va lăudaG. laudatūri, laudatūrae, laudatūra

N. visūrus, visūra, visūrum = care va vedeaG. visūri, visūrae, visūra

N. dictūrus, dictūra, dictūrum = care va spuneG. dictūri, dictūrae, dictūra

N. auditūrus auditūra, auditūrum = care va auziG. auditūri, auditūrae, auditūra

3. INFINITIVUL PERFECT PASIV se formează de la formele de acuzativ ale participiului perfect pasiv, la care se adaugă auxiliarul esse.

Exemple:Sg. laudātum, laudātam, laudātum esse = că a fost lăudat,-ăPl. laudātos, laudātas, laudāta esse = că au fi lăudaţi,-te

Sg. visum, visam, visum esse = că a fost văzut,-ăPl. visos, visas, visa esse = că au fost văzuţi,-te

Sg. dictum, dictam, dictum esse = că a fost spusPl. dictos, dictas, dicta esse = că au fost spuşi,-se

Sg. audītum, audītam, audītum esse = că a fost auzit,-ăPl. audītos, audītas, audīta esse = că au fost auziţi,-te

INFINITIVUL VIITOR ACTIV se formează de la formele de acuzativ ale participiului viitor activ, la care se adaugă auxiliarul esse.Sg. laudātūrum, laudātūram, laudātūrum esse = că va lăudaPl. laudātūros, laudātūras, laudātūra esse = că vor lăuda

Sg. visūrum, visūram, visūrum esse = că va vedeaPl. visūros, visūras, visūra esse = că vor vedea

Sg. dictūrum, dictūram, dictūrum esse = că va spunePl. dictūros, dictūras, dictūra esse = că vor spune

Sg. audītūrum, audītūra, audītūrum esse = că va auziPl. audītūros, audītūras, audītūra esse = că vor auzi

INFINITIVUL VIITOR PASIV se formează cu supinul verbului de conjugat şi auxiliarul iri (infinitivul prezent pasiv al verbului eo, ire = a merge).

laudātum iri = că va fi lăudatvisum iri = că va fi văzutdictum iri = că va fi spus

audītum iri = că va fi auzit

TIMPURILE COMPUSE ALE MODURILOR VERBALE,

LA DIATEZA PASIVĂ

La diateza pasivă, au forme compuse următoarele timpuri:perfect, mai mult ca perfect şi viitor anterior, modul indicativperfect şi mai mult ca perfect, modul conjunctivperfect şi viitor, infinitiv1

Acestea se formează prin adăugarea, la participiul perfect pasiv al verbului de conjugat, a verbului auxiliar sum, esse, fui, la modurile şi timpurile necesare. Face excepţie de la această regulă infinitivul viitor anterior pasiv, care se formeză cu supinul în acuzativ al verbului de conjugat şi auxiliarul iri.

Complementul de agent al verbului stă, de regulă, în cazul dativ, mai rar în ablativ, precedat de prepoziţia a (ab).

Timpurile compuse ale indicativului, la diateza pasivă:

1. INDICATIVUL PERFECT PASIV = Participiul perfect pasiv al verbului de conjugat + auxiliarul sum, esse, fui la indicativ prezent. Participiul perfect se acordă în gen, număr şi caz cu subiectul; auxiliarul indică persoana şi numărul.Exemple:Sg. amātus, amāta, amātum sum es, estPl. amāti, amātae, amāta sumus, estis, sunt

Amātus sum. = Eu am fost iubit.Amāta es. = Tu ai fost iubită.Puer amātus est. = Copilul a fost iubit.Puella amāta est. = Fata a fost iubită.Nos amāti sumus = Noi am fost iubiţiVos amātae estis. = Voi aţi fost iubite.Amāti sunt. = Ei au fost iubiţi.

2. INDICATIVUL MAI MULT CA PERFECT PASIV = participiul perfect pasiv al verbului de conjugat + auxiliarul sum, esse, fui la indicativ imperfect.Exemple:Sg. visus, visa, visum eram, eras, eratPl. visi, visae, visa erāmus, erātis, erant

Visus eram = Eu fusesem văzutVisa erat = Ea fusese văzutăPuĕri visi erant matri eōrum. = Copiii fuseseră văzuţi de mama lor.

Templa visa erant multis hominǐbus. = Templele fuseseră văzute de mulţi oameni.3. INDICATIVUL VIITOR ANTERIOR PASIV = participiul perfect pasiv al verbului de conjugat + auxiliarul sum, esse, fui la indicativ viitor.

Exemple:Sg. audītus, audīta, audīum ero, eris, eritPl. audīti, audītae, audīta erĭmus, erĭtis, erunt

Audītus eris = Tu vei fi fost auzit.Auditae erĭmus = Noi vom fi fost auzite.

1 Infinitivul perfect pasiv şi infinitivul viitor pasiv au fost tratate în cadrul lecţiei anterioare, „Tema de supin a verbului”.

Carmǐna audīta erunt dicipŭlis. = Cântecele vor fi fost ascultate de elevi.Magīster audītus erit vobis. = Profesorul va fi fost ascultat de voi.

ObservaţieÎn textele bibice şi patristice, auxiliarul este utilizat îndeosebi la indicativ viitor anterior

(fuĕro, fuĕris, fuĕrit, fuerĭmus, fuerĭtis, fuĕrint), ca în latina populară. De asemenea, indicativul viitor anterior este folosit şi cu valoarea unui indicativ viitor simplu.4. CONJUNCTIVUL PERFECT PASIV = participiul perfect pasiv + auxiliarul sum, esse, fui la conjunctiv prezent.Exemple:Sg. dictus, dicta, dictum sim, sis, sit = să fi fost spus / spusăPl. dicti, dictae, dicta simus, sitis, sint = să fi fost spuşi / spuseDictum sit = El (neutru) să fi fost spus.Dicti sint = Ei să fi fost spuşi.Carmĭna dicta sint discipŭlis = Poeziile să fi fost spuse de elevi.Cicĕro dictus sit consul = Cicero să fi fost numit consul.5. CONJUNCTIVUL MAI MULT CA PERFECT PASIV = participiul perfect pasiv al verbului de conjugat + auxiliarul sum, esse, fui la conjunctiv imperfect.

Exemple:Sg. laudātus, laudāta, laudātum essem, esses, esset Pl. laudāti, laudātae, laudāta essemus, essetis, essent

Laudātus essem = Eu aş fi fost lăudat.Laudātae essetis = Voi aţi fi fost lăudate.Cibus laudātus esset mihi = Mâncarea ar fi fost lăudată de mine.

Oratōres laudāti essent turbae = Oratorii ar fi fost lăudaţi de mulţime.

VERBELE DEPONENTE

În limba latină există o categorie foarte veche de verbe la diateza medie (din care s-a dezvoltat ulterior diateza pasivă2), numite verbe deponente. Ele exprimă „puternica implicare a subiectului în acţiunea verbală”3 şi au un sens activ sau reflexiv. Desinenţele medii s-au confundat cu cele pasive încă din latina arhaică: -(o)r, -ris/ -re , -tur, -mur, -mini, -(u)ntur.

Aceste verbe se găsesc la toate conjugările:I imĭtor, imitāri, imitātus sum = a imita

miror, mirāri, mirātus sum = a se mira

II merĕor, merēri, merĭtus sum = a meritaverĕor, verēri, verĭtus sum = a se teme

III loquor, loqui locūtus sum = a vorbimorĭor, mori, mortŭus sum = a muri

IV ordĭor, ordīri, orsus sum = a urzi, a ţeseorĭor, orīri, ortus sum = a se ivi, a răsări

2 Dan Sluşanschi, Sintaxa limbii latine, Vol. I, Sintaxa propoziţiei, 1994, p. 126.3 Ibidem.

Aceste verbe au şi câteva forme active: participiul prezent şi viitor, infinitivul viitor, gerunziul şi supinul.

În textele creştine s-a constatat o inconstanţă în utilizarea verbelor deponente. Unele dintre ele apar cu forme active.(lamentāre, în loc de lamentāri – „a plânge”, radicāre, în loc de radicāri – „a prinde rădăcină”), altele sunt folosite cu sens pasiv (admirāri – „a fi admirat”, în loc de „a admira”, hortāri – „a fi sfătuit”, în loc de „a sfătui”); de asemenea, unele verbe active sunt folosite ca deponente (certāri, în loc de certāre – a lupta, lacrimāri, în loc de lacrimāre – „a vărsa lacrimi”)4.

Exemple:Conjugarea I deponentă

MOD/ TIMP

INDIC. CONJCT.

IMPER.

INFIN.

PARTIC.

PRE-ZENT

miror miraris miratur miramur miramini mirantur mă mir

mirer mireris miretur miremur miremini mirentur să mă mir

mirare miră-te! miramini miraţi-vă!

mirari a se mira

N. miransG.mirantis etccare se miră

IMPERF.

mirabar mirabaris mirabatur mirabamur mirabamini mirabantur mă miram

mirarer mirareris miraretur miraremur miraremini mirarentur m-aş mira

_

VIIT.

mirabor miraberis mirabitur mirabimur

_

mirator mirat

miratūrum, -am,-um esse/ fŏre

miratūrus,-a,-um miraturi, -ae, -a

4 Albert Blaise, Manual de latină creştină, 2000, p. 116-117.

mirabimini mirabunturmă voi mira

or

mirantorsă te miri/te vei mira

miraturos, -as, -a esse / fore că se va mira

care se va mira

PERF.

miratus,-a,-um sum, es, est mirati,-ae,-a sumus, estis, suntm-am mirat

miratus,-a,-um sim, sis, sit mirati,-ae,-a simus, sitis, sintsă mă fi mirat

_

miratum,-am, -um esse

miratos,-as, -a essea fi mirat

miratus,-a, -um

mirati,-ae, -a

mirat,-ă

_

MAI MULT CA PERF

miratus,-a, -um eram, eras, erat mirati,-ae,-a eramus,eratis, erant mă mirasem

miratus,-a,-um essem, esses, esset mirati,-ae,-a essemus,essetis, essent m-aş fi mirat

_ _ _

VIIT. ANTERIOR

miratus,-a, -um ero, eris, erit mirati,-ae,-a erimus, eritis, eruntmă voi fi mirat

SUPINAc.miratum pentru a se miraAbl. miratu de

GERUNZ. N. - G. mirandi de a se

GERUND.mirandus,-a, -um

mirandi,-ae, -acare va fi de mirat (de care va

mirat

mira D.mirandospre a se mira Ac. (ad) mirandum pentru a se miraAbl.mirando mirându-se

trebui să mă mir)

Conjugarea a II-a deponentă

MOD/ TIMP

INDIC.

CONJCT.

IMPER. INFIN.

PARTIC.

PREZENT

mereor mereris mereturmeremurmeremini merentur merit

merear merearis mereaturmereamur mereamini mereantursă merit

merere merită! meremini meritaţi!

mereri a merita

N. merensG. merentis etccare merită

IMPERF.

merebar merebaris merebatur merebamur

mererer merereris mereretur mereremur mereremini

_

merebamini merebantur meritam

mererenturaş merita

VIIT.

merebor mereberis merebitur merebimur merebimini merebinturvoi merita

_

meretor meretor

merentor să meriţi!

meritūrum, -am,-um esse/ fŏre merituros, -as, -a esse / fore că va merita

meritūrus, -a,-um

merituri, -ae, -a

care va merita

PERFECT

meritus,-a,-um sum, es, est meriti,-ae,-a sumus, estis, sunt am meritat

meritus,-a,-um sim, sis, sit

meriti,-ae,-a simus, sitis, sintsă fi meritat

_

meritum,-am, -um esse

meritos,-as, -a essea fi meritat

meritus,-a, -um

meriti,-ae, -ameritat,-ă

_ MAI MULT CA PERFECT

meritus,-a,-um eram, eras, erat meriti,-ae,-a eramus, eratis, erant meritasem

meritus,-a,-um essem, esses, esset meriti,-ae,-a essemus, essetis, essentaş fi meritat

_ _ _

VIIT. ANT

meritus,-a,-um ero, eris, erit

SUPIN Ac. meritum pentru a

GERUNZ. N. - G.

GERUND.merendus,

ERIOR

meriti,-ae,-a erimus, eritis, eruntvoi fi meritat

meritaAbl. meritu de meritat

merendi de a merita D. merendo spre a merita Ac. (ad) merendum pentru a meritaAbl. merendo meritând

-a, -um

merendi,-ae, -acare va fi meritat(care va trebui să fie meritat)

Conjugarea a III-a deponentă

MOD/ TIMP

INDICATIV

CONJCT.

IMPER. INFIN.

PARTIC.

PRE--ZENT

loquor loqueris loquitur loquimur loquimini loquuntur vorbesc

loquar loquaris loquatur loquamur loquamini loquantur să vorbesc

loquere vorbeşte! loquimini vorbiţi!

loquia vorbi

N.loquensG.loquentis etccare vorbeşte

IMPERF

loquebar loquebaris loquebatur loquebamur loquebamini loquebantur vorbeam

loquerer loquereris loqueretur loqueremur loqueremini loquerentur aş vorbi

_

VIIT

loquar loqueris

loquitor

locutūrum, -am,-

locutūrus,

. loquetur loquemur loquemini loquenturvoi vorbi

_ loquitor loquuntor să vorbeşti!

um esse/fore locuturos,-as, -a esse /fore că va vorbi

-a,-um locuturi, -ae, -a care va vorbi

PERFECT

locutus,-a, -um sum, es, est locuti,-ae,-a sumus, estis, sunt am vorbit

locutus,-a,-um sim, sis, sit locuti,-ae,-a simus, sitis,sintsă fi vorbit

_

locutum,-am, -um esse

locutos,-as, -a essea fi vorbit

locutus,-a, -um

locuti,-ae, -a

vorbit,-ă

MAI MULT CA PERFECT

locutus,-a, -um eram, eras, erat locuti,-ae,-a eramus, eratis, erant vorbisem

locutus,-a,-um essem, esses, esset locuti,-ae,-a essemus, essetis, essentaş fi vorbit

_ _ _

VIIT. ANTERIOR

locutus,-a,-um ero, eris, erit locuti,-ae,-a erimus, eritis, eruntvoi fi vorbit

SUPINAc. locutumpentru a vorbiAbl. locutu de vorbit

GERUNZ. N. -G. loquendi de a vorbi D.loquendo spre a vorbiAc. (ad) loquendu

GERUND.

loquendus,-a, -um

loquendi,-ae, -acare va fi vorbit(care va

m pentru a vorbiAbl. loquendo vorbind

trebui săfie vorbit)

Conjugarea a IV-a deponentă

MOD/ TIMP

INDIC.

CONJCT.

IMPER. INFIN.

PARTIC.

PREZENT

ordior ordiris orditur ordimur ordimini ordiuntur eu ţes

ordiar ordiaris ordiatur ordiamur ordiamini ordiantursă ţes

ordire ţese! ordimini ţeseţi!

ordiria ţese

N. ordiensG.ordientis etc.care ţese

IMPERF.

ordiebar ordiebaris ordiebatur ordiebamur ordiebamini ordiebantur ţeseam

ordirer ordireris ordiretur ordiremur ordiremini ordirentur aş ţese

_

VIIT.

ordiar, ordieris ordietur ordiemur ordiemini ordienturvoi ţese

_

orditor orditor ordiuntor să ţeşi!

orsūrum,-am, -um esse/ fŏre orsuros,-as,-a esse/ forecă va ţese

orsūrus, -a,-um orsuri, -ae, -acare va ţese

PERFECT

orsus,-a,-um sum, es, est orsi,-ae,-a sumus, estis, sunt am ţesut

orsus,-a,-um sim, sis, sit orsi,-ae,-a simus, sitis, sint să fi ţesut

_

orsum,-am, -um esse

orsos,-as,-a essea fi ţesut

orsus, -a, -um

orsi,-ae,-aţesut,-ă

MAI MULT CA PERFECT

orsus,-a, -um eram, eras, erat orsi,-ae, -a eramus, eratis, erant ţesusem

orsus,-a,-um essem, esses,esset orsi,-ae,-a essemus, essetis, essent aş fi ţesut

_ _ _

VIIT. ANTERIOR

orsus,-a, -um ero, eris, erit orsi,-ae,-a erimus, eritis, erunt voi fi ţesut

SUPINAc. orsum pentru a ţese Abl. orsu de ţesut

GERUNZ. N. - G. ordiendi de a ţese D. ordiendo spre a ţese Ac. (ad ) ordiendum pentru a ţeseAbl ordiendo ţesând

GERUND.ordiendus,-a, -um

ordiendi,-ae, -acare va fi ţesut(care va trebui săfie ţesut)

VERBELE SEMIDEPONENTE

Şase verbe latineşti au forme active la modurile şi timpurile formate de la tema de prezent şi forme pasive la modurile şi timpurile formate de la tema de perfect. Deoarece sunt pe jumătate deponente, se numesc semideponente:

audĕo, audēre, ausus sum = a îndrăznigaudĕo, gaudēre, gavīsus sum = a se bucurasolĕo, solēre, solĭtus sum = a obişnuifido, fidĕre, fisus sum = a se încredeconfīdo, confidĕre, confīsus sum = a se încredediffīdo, diffidĕre, diffīsus sum = a nu se încrede

CONJUGAREA PERIFRASTICĂ ACTIVĂ

Conjugarea perifrastică activă redă ideea de intenţie; se formează cu participiul viitor activ al verbului de conjugat şi paradigma verbului sum, esse, fui. În latina târzie, îndeosebi în cea creştină, conjugarea perifrastică activă concurează modalităţile clasice de exprimare a viitorului.5

Exemple:laudo, laudāre, laudāvi, laudātumSg. laudatūrus, laudatūra, laudatūrum sum, es, est = am de gând să laudPl. laudatūri, laudatūrae, laudatūra sumus, estis, sunt = avem de gând să lăudămSg. laudatūrus, laudatūra, laudatūrum fui, fuisti, fuit = am avut de gând să laudPl. laudatūri, laudatūrae, laudatūra fuimus, fuistis, fuērunt = am avut de gând să lăudăm

CONJUGAREA PERIFRASTICĂ PASIVĂ

Conjugarea perifrastică pasivă redă ideea de necesitate; se formează cu gerundivul verbului de conjugat şi cu auxiliarul sum, esse, fui.

Exemple:mitto, mittĕre, misi, missumSg. mittēndus, mittēnda, mittēndum sum, es, estPl. mittēndi, mittēndae, mittēnda sumus, estis, suntMittēndus sum = Eu trebuie să fiu trimis.Mittēndae estis = Voi trebuie să fiţi trimise.Mittēndus eram = Eu trebuia să fiu trimis.Mittēndus ero = Eu va trebui să fiu trimis.

Observaţii: 1. Subiectul logic (= complementul de agent) al unui verb la conjugarea perifrastică pasivă stă în dativ sau în ablativ, precedat de prepoziţia a / ab. Exemple:Discipǔlus laudāndus est magīstro / a magīstro. = Elevul trebuie să fie lăudat de profesor.Puēllae educāndae sunt matri / a matre. = Fetele trebuie să fie educate de mamă.2. Sensul impersonal al unui verb la conjugarea perifrastică pasivă se obţine cu forma de neutru, numărul singular, a gerundivului şi forma de persoana a treia, numărul singular, a verbului sum, esse, fui, la modul şi timpul necesare.Exemple:Laborāndum est omnĭbus. = Trebuie să se muncească de către toţi.

5 Cf. Dan Sluşanschi, Sintaxa limbii latine, Vol. 1, Sintaxa propoziţiei, 1994, p. 141.

Credēndum et sperāndum est. = Trebuie să credem şi să sperăm. (Aug., De doctrīna christiāna, I, 36)

VERBUL SUM, ESSE, FUI ŞI COMPUSELE SALEA. SUM, ESSE FUI

MOD/TIMP

INDICATIV CONJUNCTIV IMPERATIV INFINITIV

PREZENT sumesestsumusestissunt sunt

simsissitsimussitissintsă fiu

es fii!

estefiţi!

essea fi

IMPERFECT erameraserateramuseratiseranteram

essem / fŏremesses / fŏresesset / fŏretessemus / fŏrēmusessētis / forētisessent / fŏrentaş fi

_ _

VIITOR eroeriseriterimuseritiserunt voi fi

_estoestoestotesuntosă fii / vei fi

futurus, -a,- um esse

că va fi

PERFECT fuifuistifuitfuimusfuistisfuerunt / fueream fost

fuerimfuerisfueritfuerimusfueritisfuerint

să fi fost

_ fuissecă a fost

MAI MULTCA PERF.

fueramfuerasfueratfueramusfueratisfuerantfusesem

fuissemfuissesfuissetfuissemusfuissetisfuissentaş fi fost

_ _

VIITOR ANTERIOR

fuerofuerisfueritfuerimusfueritisfuerintvoi fi fost

_ _ _

B. COMPUSELE VERBULUI SUM, ESSE, FUIFormele compuse ale verbului sum, esse, fui sunt create prin adăugarea, la paradigma

verbului respectiv, a unor prepoziţii devenite prefixe:absum, abēsse, abfŭi = a fi departe, a lipsiadsum, adēsse, adfŭi = a fi de faţădesum, deēsse, defŭi = a lipsiinsum, inēsse, infŭi = a fi înintērsum, interēsse, intērfŭi = a fi întreobsum, obēsse, obfŭi = a sta împotrivă, a se opune, a vătămapossum, posse, potŭi = a puteapraesum, praeēsse, praefŭi = a fi în frunteprosum, prodēsse, profŭi = a fi de folossubsum, subēsse, subfŭi = a fi dedesupt, a fi ascuns subsupērsum, superēsse, supērfŭi = a fi peste, a fi de prisos, a întrece

În conjugarea acestor verbe, la formele paradigmatice ale verbului sum, esse, fui se adaugă prefixul respectiv. Fac excepţie de la această regulă verbele possum şi prosum.

Verbul possum, posse, potuiVerbul possum s-a format cu ajutorul prefixului pot-: pot-sum. Vocala t urmată de s se

asimilează (possum), dar se păstrează înainte de o vocală (potui).

MOD/ TIMP

INDICATIV

CON JCT.

INFINITIV

PARTIC.

PREZENT

possumpotespotest possŭmus potestis possunt pot

possim possis possit possīmus possītis possintsă pot

possea putea

N.potens G.potentis(doar ca adj.)

IMPERF.

potěrampotěraspotěrat poterāmuspoterātispotěrant puteam

possempossesposset possēmuspossētispossent aş putea

_ _

VIITOR potěropotěrispotěritpoterĭmus

_

poterĭtispotěrunt voi putea

PERFECT

potuipotuistipotuitpotuĭmuspotuistispotuērunt/ potuēream putut

potuěrim potuěris potuěrit potuerĭmus potuerĭtis potuěrint să fi putut

potuissecă a putut

_

MAI MULTCA PERFECT

potuěram potuěras potuěrat potuerāmus potuerātispotuěrant putusem

potuissem potuisses potuisset potuissemus potuissetis potuissentaş fi putut

_ _

VIITOR ANTERIOR

potuěropotuěris potuěrit potuerĭmus potuerĭtis potuěrint voi fi putut

_ _

Verbul prosum, prodēsse, profŭiVerbul prosum s-a format cu ajutorul prepoziţiei pro, a cărei formă arhaică prod s-a

menţinut înainte de vocală (prodēsse), dar a dispărut înainte de s (prosum).

MOD/ TIMP

INDIC.

CONJCT.

IMPER.

INFIN.

PARTIC.

PREZENT

prōsum prōdes prōdest prōsumus prōdestis prōsunt sunt de folos

prōsim prōsis prōsit prōsimus prōsitis prōsint să fiu de folos

prōdes fii de folos! prōdeste fiţi de folos!

prōdesse a fi de folos

_

IMPERF.

prōděram prōděras prōděrat prōděrām

prōdessem prōdesses prōdesset _

us prōděrātis prōděrant eram de folos

prōdessēmus prōdessētis prōdessentaş fi de folos

VIIT.

prōděro prōděris prōděrit prōderĭmus prōderĭtis prōděrunt voi fi de folos

_

prōdesto prōdesto prōdestote prōsunto să fii de folos/ vei fi de folos

prōfutūrum, -am,-um esse / fŏre că va fi de folos

prōfutūrus,-a,-um care va fi de folos

PERFECT

prōfui prōfuisti prōfuit prōfuĭmus prōfuistis prōfuērunt / prōfuēre am fost de folos

prōfuěrim prōfuěris prōfuěrit prōfuerĭmus prōfuerĭtis prōfuěrint să fi fost de folos

_

prōfuisse că a fost de folos

_

MAI MULT CA PERF.

prōfuěram prōfuěras prōfuěrat prōfuerāmus prōfuerātis prōfuěrant fusesem de folos

prōfuissem prōfuisses prōfuisset prōfuissemus prōfuissetis prōfuissent aş fi fost de folos

_ _ _

pr

VIIT. ANTERIOR

ōfuěro prōfuěris prōfuěrit prōfuerĭmus prōfuerĭtis prōfuěrintvoi fi fost de folos

_ _ _ _

VERBELE NEREGULATE

VOLO, NOLO, MALO1. Volo, velle, volui = a voi

MOD/TIMP

INDICATIV CONJUNCTIV IMPERA-TIV

PARTICIPIU INFIN.

PREZ. volovisvultvolŭmusvultisvolunt

velimvelisvelitvelīmusvelītisvelint

- N. volensG. volentis

velle

IMPERF. volebamvolebasvolebatvolebamusvolebatisvolebant

vellemvellesvelletvellemusvelletisvellent

- - -

VIITOR I volamvolesvoletvolemusvoletisvolent

- - - -

PERFECT voluivoluistivoluitvoluimusvoluistisvoluerunt/voluere

voluěrimvoluěrisvoluěritvoluěrimusvoluěritisvoluěrint

- - voluisse

M.M.CA PF.

voluěramvoluěrasvoluěratvoluěramusvoluěratisvoluěrant

voluissemvoluissesvoluissetvoluissemusvoluissetisvoluissent

- - -

VIITOR II

voluěrovoluěrisvoluěritvoluěrimusvoluěritisvoluěrint

- - - -

2. Nolo, nolle, nolui < non volo = a nu voi

MOD/TIMP

INDICATIV CONJUNCTIV IMPERA-TIV

PARTICIPIU INFIN.

PREZ. nolonon visnon vultnolŭmusnon vultisnolunt

nolimnolisnolitnolīmusnolītisnolint

nolinolite

N. nolensG. nolentis

nolle

IMPERF. nolebamnolebasnolebatnolebamusnolebatisnolebant

nollemnollesnolletnollemusnolletisnollent

- - -

VIITOR I nolamnolesnoletnolemusnoletisnolent

- nolitonolitōte

- -

PERFECT noluinoluistinoluitnoluimusnoluistisnoluerunt/noluere

noluěrimnoluěrisnoluěritnoluěrimusnoluěritisnoluěrint

- - noluisse

M.M.CA PF.

noluěramnoluěrasnoluěratnoluěramusnoluěratisnoluěrant

noluissemnoluissesnoluissetnoluissemusnoluissetisnoluissent

- - -

VIITOR II

noluěronoluěrisnoluěritnoluěrimusnoluěritisnoluěrint

- - - -

3. Malo, malle, malui < magis volo = a prefera

MOD/TIMP

INDICATIV CONJUNCTIV IMPERA-TIV

PARTIC. INFINITIV

PREZ. malomavismavultmalŭmusmavultismalunt

malimmalismalitmalīmusmalītismalint

- - malle

IMPERF. malebammalebasmalebatmalebamusmalebatismalebant

mallemmallesmalletmallemusmalletismallent

- - -

VIITOR malammalesmaletmalemusmaletismalent

- - - -

PERFECT maluimaluistimaluitmaluimusmaluistismaluerunt/maluere

maluěrimmaluěrismaluěritmaluěrimusmaluěritismaluěrint

- - maluisse

M.M.CA PF.

maluěrammaluěrasmaluěratmaluěramusmaluěratismaluěrant

maluissemmaluissesmaluissetmaluissemusmaluissetismaluissent

- - -

VIITOR II

maluěromaluěrismaluěritmaluěrimusmaluěritismaluěrint

- - - -

FIO, FIĒRI, FACTUS SUM (A SE FACE, A DEVENI)

MOD/TIMP

INDICAT

CONJCT.

IMPER

PARTIC. INFIN.

PREZ.

fiofisfitfĭmusfitisfiunt

fiamfiasfiatfiāmusfiātisfiānt

fi

fite

fieri

IMPF.

fiēbamfiēbasfiēbatfiēbāmusfiēbātisfiēbant

fiĕremfiĕresfiĕretfiĕremusfiĕretisfiĕrent

- - -

VIIT. fiamfiesfietfiemusfiētisfient

- fitofitōte

PERF. factus,

-a,-umsum, es, est

facti,-ae,-asumus, estis, sunt

factus,-a,-umsim, sis, sitfacti, -ae,-asimus, sitis,sint

-factus,-a,-um

facti, -ae,-a

factum-am,-umesse

factos,-as,-aesse

M.M.CA PERF.

factus,-a,-umeram, eras,erat

facti,-ae,-a

factus,-a,umessem, esses,essetfacti, -ae,-aessemus,

-GERUNDIVfaciendus,-a,-umfaciendi,-ae,-a

-

eramus, eratis,erant

essetis,essent

VIIT. II

factus,-a,-umero, eris, erit

factus,-a,-umerimus, eritis, erunt

- - INFIN. VIIT.PASIVfactumiri

ELEMENTE DE SINTAXA FRAZEI

Clasificarea tradiţională a subordonatelor frazei latineşti ţine cont în special de raportul semantic dintre propoziţia subordonată şi termenul din regentă de care depinde:Subordonate completive: completiva infinitivală, completiva cu quod, completiva conjunctivală, interogativa indirectă.Subordonate circumstanţiale: finala, consecutiva, cauzala, condiţionala, de mod-comparativa, concesive, temporala.Subordonate relative: relativa cu indicativul, relativa circumstanţială, participiala relativă.N.B. În limba latină, funcţia de predicat poate fi îndeplinită şi de forme nominale (infinitiv, participiu). Subordonatele respective se numesc nominale şi pot fi completive (infinitivala), circumstantiale (ablativul absolut, alternativă nominală la circumstanţialele verbale), relativă (participiala relativă).

Completiva infinitivală s-a născut din corelarea reciprocă a două foste complemente directe ale verbului regent.Video te venire. – La origine, nu era nicio legătură, în evoluţia limbii, dar cele două complemente au fost reinterpretate ca fiind în corelare reciprocă, tip subiec-predicat. Video te venire. = Văd că tu vii.Subiectul stă în cazul acuzativ, ceea ce atrage apariţia în acelaşi caz, a determinanţilor săi. Predicatul este un verb la modul infinitiv. Nu există conjuncţie subordonatoare pentru acest tip de subordonată. După verbe şi expresii impersonale, infinitivala are funcţia de subiect la nivelul frazei (echivalează cu subiectiva din limba română). În aceste condiţii, subiectul infinitivalei poate sta în nominativ.Verbe regente:

- verba dicendi: dico, narro, scribo, scio etc- verba sentiendi: sentio, video, audio etc- verba affectuum: gaudeo, fleo (plâng), doleo (sufăr) etc- verba voluntatis: volo (vreau), iubeo (poruncesc), impero (ordon) etc- verbe şi expresii impersonale: bene est, male est, debet (trebuie), licet (e permis) etc

Tipul de subordonatã numit circumstanţiala nominalã sau ablativul absolut are o importanţã deosebitã în sintaxa limbii latine, prin eficacitatea oferitã de pluralitatea sa funcţionalã.

Ablativul absolut este o propoziţie scurtã, cu caracter autonom în cadrul frazei.6 Subiectul sãu este exprimat printr-un substantiv sau un pronume care se acordã, în cazul ablativ, cu predicatul exprimat printr-un adjectiv sau un adjectiv verbal. La origine, aceastã subordonatã a fost un complement circumstanţial (de timp, de mod, de cauzã etc.), care s-a detaşat ulterior din context, devenind o propoziţie aparte, o circumstanţialã nominalã, care concureazã toate circumstanţialele verbale de analizã: cauzalele, condiţionalele, concesivele, temporalele, comparativele, Funcţionalitatea ablativului absolut a fost exploatatã în toate epocile literaturii latine. Se pare cã tipul cel mai vechi este cel în care predicatul este un substantiv sau un adjectiv în cazul ablativ: substantivele denumesc funcţii, calitãţi, vârsta subiectului, iar adjectivele, o stare, o situaţie. Locul adjectivului a putut fi luat, într-o fazã ulterioarã, şi de participiu, ceea ce a generat o turnurã cu un randament ridicat în limbã, ca substitut al diverselor propoziţii circumstanţiale. Cele mai frecvente sunt participiile medii şi pasive (anterioare), urmate de participiile prezente active şi medii (simultane), cele mai rare fiind participiul viitor activ şi cel mediu (posterioare), atestate începând de la Titus Livius7.

BibliografieLucrări teoretice

Barbu, N.I. şi Vasilescu, Toma, Gramatica limbii latine, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1969

Bârlea, Gheorghe, Introducere în studiul latinei creştine, Bucureşti: Grai şi Suflet – Cultura naţională, 2000

Blaise, Albert, Manual de latină creştină, Traducere de George Bogdan Ţâra, Timişoara: Amarcord, 2000

Bujor, I.I. şi Chiriac, Fr., Gramatica limbii latine, Bucureşti: Cartea Românească, orice ediţie

Mohrmann, Christine, Etudes sur le latin des chrétiens, I - IV, Roma: Edizioni di storia e letteratura, 1961-1965

Pârlog, Maria, Gramatica limbii latine, Bucureşti: All, 1996Sluşanschi, Dan, Sintaxa limbii latine, Vol. I: Sintaxa propoziţiei ; Vol. II: Sintaxa frazei,

Bucureşti: Editura Universităţii Bucureşti, 1994

DicţionareGaffiot, F., Dictionnaire latin – français, Paris: Hachette Education, Nouvelle edition,

2000Guţu, G., Dicţionar latin - român, Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983Iordănescu, Theodor, Halichias, Ana-Cristina, Diaconescu, Mariana, Dicţionar latin -

român, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 2003Stăureanu, Mihai, Dicţionar latin - român, Craiova: Scrisul Românesc, 1932

6 Ernout -Thomas, 1953, 103.7 Ibidem, 38.