BUGETUL UNIUNII EUROPENE

Realizat de: Vetrila Maria, grupa 401;

Bugetul Uniunii Europene Bugetul Uniunii Europene este actul care autorizează

în fiecare an finanțarea ansamblului activităților și intervențiilor comunitare. În funcție de acesta pot fi observate în fiecare an prioritățile și orientările politice comunitare. Fiecare buget anual face parte dintr-un ciclu bugetar de șapte ani cunoscut sub numele de „perspectivă financiară”. Perspectivele financiare sunt stabilite de Comisia Europeană și necesită aprobarea în unanimitate din partea statelor membre și negocieri care să fie urmate de acordul Parlamentului European. Bugetul Uniunii a fost aproximativ 140 miliarde € în 2011, suma bugetelor naționale celor 27 de state a fost peste 6.300 miliarde €.

Principii bugetare: Principiile fundamentale care guvernează

bugetul Uniunii Europene sunt: - principiul unităţii; - principiul exactității bugetare; - principiul universalităţii; - principiul anualităţii; - principiul echilibrului; - principiul unității de cont; - principiul specificității; - principiul bunei gestiuni financiare; - principiul transparenței;

Principiul unității și principiul exactității bugetare implică înregistrarea tuturor veniturilor și cheltuielilor Uniunii, în cazul în care acestea sunt prevăzute de buget, într-un document unic.

Principiul anualității implică adoptarea bugetului pentru fiecare exercițiu bugetar și utilizarea, în principiu, atât a creditelor de plată, cât și a creditelor de angajament pentru exercițiul bugetar în cursul anului respectiv (anul bugetar începe la 1 ianuarie și se termină la 31 decembrie).

Principiul echilibrului implică faptul că estimările veniturilor pentru exercițiul bugetar trebuie să fie egale cu creditele de plată pentru exercițiul respectiv: operațiunile de împrumut în scopul acoperirii unui eventual deficit bugetar nu sunt compatibile cu sistemul resurselor proprii și nu sunt autorizate.

În conformitate cu principiul unității de cont, bugetul se întocmește și se execută în euro, iar conturile se prezintă în euro.

Principiul universalității implică faptul că veniturile totale acoperă creditele totale de plată, cu excepția unor anumite venituri, determinate în mod limitat, alocate pentru finanțarea unor anumite cheltuieli. Veniturile și cheltuielile sunt înregistrate integral în buget fără a fi ajustate între ele.

Principiul specificității implică faptul că fiecare credit trebuie să aibă o anumită destinație și să fie alocat unui obiectiv specific în scopul prevenirii oricărei confuzii între credite.

Principiul bunei gestiuni financiare este definit în raport cu principiile economiei, eficienței și eficacității.

Bugetul este întocmit în conformitate cu principiul transparenței, asigurând o bună informare privind execuția bugetară și conturile.

Din punct de vedere istoric, bugetul Uniunii Europene s-a format prin fuziunea bugetelor celor trei comunităţi: CECO, EURATOM şi CEE.

Tratatul de la Paris din anul 1951, semnat de către Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg, a marcat constituirea Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). CECO avea două bugete: unul administrativ şi altul operaţional. Finanţarea bugetelor s-a făcut din taxele asupra producţiei de cărbune şi oţel şi din credite. Înalta Autoritate putea impozita cu cel mult 1% cifra de afaceri a întreprinderilor din sectorul cărbunelui şi oţelului.

În data de 25 martie 1957, s-au semnat la Roma două tratate: de instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM). EURATOM avea două bugete: un buget administrativ şi un buget pentru cercetare şi investiţii. Cele două bugete erau finanţate prin contribuţiile statelor membre, după cum urmează: Franţa, Germania (R.F.G.) şi Italia contribuiau cu 28%, Olanda şi Belgia cu 7,9%, iar Luxemburg cu 0,2%.

Comunitatea Economică Europeană a avut un singur buget. Acesta asigura în exclusivitate cheltuielile administrative şi era finanţat prin contribuţiile statelor membre în aceleaşi proporţii ca şi contribuţiile celor şase state la bugetele Comunităţii Europene a Energiei Atomice. La data de 8 aprilie 1965, cele trei comunităţi fuzionează, excepţia constituind-o Fondul Economic de Dezvoltare.

În data de 21 aprilie 1970, în temeiul art. 202 din Tratatul de la Roma, Consiliul decide introducerea unui regim de resurse bugetare proprii, iar în data de 21 iulie 1975, prin amendamentele introduse Tratatului de la Roma, creşte importanţa Parlamentului European în domeniul bugetar. În data de 17 mai 1976, Consiliul decide să pună în aplicare un mecanism corector pentru cota de participare a statelor membre, având la bază evoluţia relativă a produsului naţional brut al fiecărui stat. Decizia Consiliului avea valabilitate pentru o perioadă de doi ani.

Tratatul de la Maastricht, semnat în data de 7 februarie 1992, a concretizat principiile elaborării şi execuţiei bugetare, sistemul resurselor şi cheltuielilor bugetare, precum şi modalităţile de întărire a disciplinei bugetare. În momentul formării acestuia, nivelul bugetului Comunităţii Economice Europene era scăzut în momentul formării acestuia. Bugetul reprezenta mai puţin de 0,2% din PIB-ul statelor fondatoare, ceea ce reprezenta circa 10 euro pe locuitor. În anii ’60 a fost înregistrată o creştere semnifi cativă a bugetului, datorită dezvoltării agriculturii comunitare. Această creştere a avut la bază implementarea mecanismului Politicii Agricole Comune (PAC). Modifi carea bugetului în sensul unei creşteri semnifi cative a fost înregistrată după introducerea politicii de dezvoltare regională, în care accentul s-a pus pe creşterea coeziunii sociale, care a avut drept efect creşterea procentuală a bugetului raportată la PIB-ul comunitar, acesta fiind de aproximativ 1% din PIB-ul statelor membre. Trebuie menţionat şi faptul că în prezent bugetul UE este de aproximativ 270 euro/locuitor

Cum este finanțat bugetul UE? Sursele de venit ale UE includ contribuțiile primite de la statele membre,

taxele la import aplicate produselor provenind din afara UE și amenzile impuse întreprinderilor care nu respectă normele europene. Țările UE convin asupra dimensiunii bugetului și asupra modului în care va fi finanțat acesta în următorii ani. 

Bugetul UE sprijină creșterea economică și crearea de locuri de muncă. În baza politicii de coeziune, el finanțează investițiile menite să atenueze diferențele economice majore dintre țările și regiunile UE. De asemenea, contribuie la dezvoltarea zonelor rurale din Europa.

Cele trei surse principale de venit sunt: un mic procent din venitul național brut al fiecărui stat membru (în general,

în jur de 0,7 %) - cea mai mare sursă de încasări la buget. Principiile de bază sunt solidaritatea și capacitatea de plată, dar valoarea poate fi ajustată pentru a evita suprasolicitarea anumitor țări.

un mic procent din încasările din taxa pe valoarea adăugată armonizată ale fiecărui stat membru (în general, în jur de 0,3 %).

o mare parte din taxele la import percepute pentru produsele din afara UE (țara care le percepe reține numai un mic procent din acestea).

UE încasează, de asemenea, impozitele pe salariile personalului instituțiilor europene, contribuțiile țărilor terțe la anumite programe europene și amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă normele și legislația UE.

Cum este cheltuit bugetul UE? Cadrul financiar multianual (CFM) definește limitele

și prioritățile pe termen lung ale UE în materie de cheltuieli.

Bugetul UE finanțează activități diverse, de la dezvoltarea zonelor rurale și conservarea mediului, până la promovarea drepturilor omului și protecția frontierelor externe. Dimensiunea bugetului și modul în care este alocat acesta sunt stabilite de Comisie, Consiliu și Parlament. Responsabilitatea privind cheltuielile îi revine însă Comisiei. Țările UE și Comisia își împart responsabilitatea pentru aproximativ 80 % din buget.

Elaborarea proiectului de buget

Bugetul este stabilit, în comun, de Comisie, Consiliu și Parlament. Comisia elaborează un proiect pe care îl înaintează spre analiză Consiliului și Parlamentului, care pot aduce modificări. În caz de dezacord, instituțiile trebuie să negocieze până ajung la un compromis.

Bugetul din fiecare an conține sumele convenite în prealabil prin cadrul financiar multianual. Acest fapt îi permite Uniunii Europene să planifice programele de cheltuieli cu câțiva ani înainte. Cadrul actual acoperă perioada 2014-2020.

Controlul bugetar Odată adoptat bugetul UE, Comisia Europeană este responsabilă pentru execuția

acestuia (celelalte instituții sunt răspunzătoare de propriile bugete administrative). Ca instituție aleasă în mod direct și ca reprezentant al contribuabililor europeni,

Parlamentul European exercită un control democratic pentru a se asigura că instituțiile europene - inclusiv Comisia - gestionează în mod corespunzător fondurile europene.

Parlamentul, la recomandarea Consiliului Uniunii Europene, decide dacă acordă descărcarea de gestiune, adică aprobarea finală a execuției bugetului pentru un anumit exercițiu financiar.

Parlamentul ia o decizie după examinarea atentă de către comisia sa pentru control bugetar a conturilor financiare ale Comisiei și a raportului privind activitățile sale pentru exercițiul respectiv. Parlamentul ține seama și de raportul anual al Curții de Conturi și de răspunsurile Comisiei la întrebările specifice adresate de deputații europeni.

De asemenea, Parlamentul poate face recomandări Comisiei în ceea ce privește executarea bugetului. La cererea Parlamentului, Comisia trebuie să prezinte rapoarte cu privire la măsurile luate pe baza unor astfel de observații și comentarii.

Procedura se încheie cu acordarea, amânarea acordării sau refuzul descărcării de gestiune.

Parlamentul tratează în mod similar aprobarea conturilor celorlalte instituții, inclusiv a propriului buget administrativ.

Gestionarea fondurilor UE

Responsabilitatea finală pentru alocarea bugetului îi revine Comisiei. Cu toate acestea, 80 % din fondurile UE sunt gestionate de guvernele statelor membre. Dacă se constată că au fost efectuate plăți necuvenite, Comisia colaborează cu statele membre în cauză pentru a recupera banii. Pentru a asigura transparența, informațiile privind organizațiile și întreprinderile care beneficiază de fonduri europene sunt făcute publice.

Domenii de cheltuieli:

Bugetul UE se împarte în circa 6 domenii de cheltuieli.

În prezent, cea mai mare parte a resurselor bugetare este orientată către stimularea creșterii economice, crearea de locuri de muncă și reducerea decalajelor economice dintre diferitele regiuni ale UE. Agricultura, dezvoltarea rurală, sectorul pescuitului și protecția mediului beneficiază, de asemenea, de cote importante. Printre celelalte domenii de cheltuieli se numără și combaterea terorismului, a crimei organizate și a imigrației ilegale.