UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA

FACULTATEA DE MANAGEMENT AGRICOLMANAGEMENT ÎN ALIMENTAŢIE PUBLICĂ ŞI AGROTURISM

REFERAT ALIMENTAŢIE PUBLICĂ

REALIZATOR: IUDITA SAMPĂLEAN

TIMIŞOARA 2011

2

1) Introducere în gastronomia Italiei………………………………………..3

2) Istoria şi evoluţia culturii gastronomice………………………………….3

3) Baza de alimente la prepararea bucatelor naţionale……………………...4

4) Reţete naţionale specifice ale Italiei……………………………………...5

5) Tradiţii şi obiceiuri în servirea mesei…………………………………….9

6) Specificul în utilizarea veselei şi tacâmurilor…………………………….11

7) Festivaluri gastronomice…………………………………………………12

3

1. Introducere în gastronomia Italiei

Bucătăria italiană este vestită prin pastele sale făinoase (macaroane, spaghete), prin pizza preparată cu brânzeturi, prin brânzeturile rase pe răzătoare, prin consumul de vietăţi mărunte de mare. Se mănâncă multă carne de miel, orez, untdelemn de măsline, citrice. Masa principală este prânzul, băutura preferată este vinul. Bucătăria reprezintă arta şi tehnica preparării alimentelor destinate consumului uman. Gastronomia este un element important al stilului de viaţă italian, reflectând mai ales cultura rurală şi pe cea familială. Accentul nu este pus atât pe complexitatea şi rafinamentul unei bucătării sofisticate, cât pe calitatea şi respectul tradiţiilor. Orice fel de mâncare trebuie preparat cu seriozitate, respectând reţeta originală, pentru a-i da gustul cunoscut din copilărie. Aromele puternice, exotice nu sunt foarte îndrăgite; în schimb, este apreciată combinarea subtilă de gusturi autentice, fără excese şi fără complicaţii inutile. Italia se remarcă şi prin varietatea sa de măsline, fiecare soi având forme, culori şi gusturi distincte. Aceste arome se regăsesc în uleiurile de măsline italiene, atât de apreciate pe plan internaţional. Cea mai mare producţie de ulei de măsline este în Sicilia. Uleiurile din Toscana au o aromă delicată, regiunea Umbria produce uleiuri cu gust puternic, în timp ce uleiul de Trevi are o culoare de aur şi un gust de migdale. Italienii sunt cei mai mari consumatori de paşte din lume – în medie, fiecare italian consumă 28 kg de paşte pe an. Paştele sunt de numeroase tipuri, iar stilurile în care pot fi gătite sunt şi mai variate. Fiecare regiune deţine propria sa specialitate de paşte: farfalle, de exemplu, provin din Bologna. În prezent, pastele preparate acasă sunt concurate de cele din comerţ. Reputaţia cafelei italiene este bine cunoscută. Italia deţine un adevărat record în vânzarea de cafea, servită în numeroase forme.

2. Istoria şi evoluţia gastronomiei italiene

Bucătăria italiană a început să se dezvolte de-a lungul secolelor, începând cu secolul 4 înainte de Hristos. Suferind mai multe schimbări datorită mai multor factori ca : popoarele vecine, ocupaţiile străine, descoperirea Americii, etc, au făcut din gastronomia Italiei ceea ceea prezintă azi : una din cele mai impecabile bucătării din punct de vedere a rafinamentului, aspectului şi gustului.

Făcând o retrospectivă vectorială a epocilor în raport cu dezvoltarea gastronomiei Italiei, putem denota că fiecare epocă istorică poate fi caracterizată printr-o dezvoltare armonioasă a felurilor de bucate servite în Italia, acestea din urmă având unele specificuri:

A) Epoca Medievală: Se presupune că insula Sicilia este fondatoarea gastronomiei specifice a Italiei. În sec. X, arabii au introdus spanacul, orezul, migdale şi se presupune şi spaghetele. Regiunile nordice ale viitoarei Italii au prezentat o o fuziune a gastronomiei romane şi germane, în timp ce regiunile din Sud continuau să se dezvolte sub drapelul gastronomic al populaţiei arabe, din cauză că aceştia din urmă controlau o bună parte a reţelelor comerciale ale Mării Mediterane. Cea mai veche carte de bucate a fost scrisă în sec. XIII de către Naples: „Liber de coquina”. În sec. XV Marţino a fost şef bucătar al Patriarhului din Aquileia din Vatican. Cartea „Libro de arte coquinaria” a ilustrat o artă culinară mult mai rafinată. Macaroanele au primit influeţa arabă, fiind gătite cu şafron. Bucatele florenteniene au primit nuanţa romană, în special la pregătitul verzii, incluzând şi ouă, ingrediente ca: ciuperci, piper, macaroane, ceapă, etc.În 1475 Bartolomeo Platină a scris cartea „Cu plăcere onestă şi sănătate de fier” unde a specificat dependenţa felurilor de bucate servite de regiune.

B) Epoca Modernă: În această epocă Florenţa, Roma, Veneţia au participat la dezvoltarea gastronomiei. Bussisfugo a descris o mulţime de reţete ca pateuri şi tarte. Rata folosirii condimentelor străine se micşorează. În 1570 Scappi scrie o carte cu peste 1000 de reţete, atrăgând o atenţie deosebită bucatelor din peşte, şi, foarte important, pizza Neapolitană, precum şi

4

bucate din curcan. În 1662 Ştefăni a scris o carte bazată pe mâncăruri „ordinare”. El primul a scris despre tehnica şi instrumentele gastronomice folosite la deservire.

C) Epoca Contemporană. Această perioadă a început cu influenţa Spaniei, Austriei, Franţei asupra gastronomiei Italiei. Aceste cărţi culinare au avut o nuanţă regionalistică. Ea a fost dedicată în special soţiilor burghezilor, acordând o importanţă capitolelor: carne, peşte, legume, pizza. În sec. XVIII s-a caracterizat prin preponderenţa mâncărurilor grele în rândurile ţăranilor. În cartea intitulată „Culinăria lui Maceratta” s-a dat o mare importanţă legumelor locale, la fel ţi paştele. Anume în această carte tomatele au fost puse pe primul loc în rândul ingredientelor. În sec. XIX Vialardi a scris o carte destinată masei de populaţie Italiană. Multe reţete sunt luate din regiunea Turin, ex. 12 reţete de bucate din cartofi. Unele reţete din Milan se bazează pe combinarea pastei de tomate cu spaghetti, la fel ca şi combinarea ei cu pizza. Fiecare regiune îşi are preparatele sale specifice, cultura gastronomică a acestora fiind influenţată de ţările vecine ( Austria, Spania, Slovenia, Ungaria,), de apropierea de mare şi munţi sau progresului economic.

Astfel, gastronomia italiană, prin prisma secolelor, a avut multe tangenţe cu alte popoare, păstrându-şi totodată individualitatea sa, ce conferă bucătăriei italiene un gust unic rafinat.

3. Baza de alimente necesare la prepararea bucatelor naţionale şi reţete naţionale specifice ale Italiei

Dacă te-ai gândit să încerci câteva rete italiene acasă, nu uita că există câteva ingrediente care nu trebuie să îţi lipsească. Printre alimentele cel mai des întrebuinţate în bucătăria italiană sunt: * ulei de măsline: aromat, mai închis la culoare, cu gust puternic sau delicat, uleiul de maslie nu lipseşte din bucătărie. * oţet balsamic - Aceto Balsamico: este preferat cel din regiunea Modena, care poate avea şi 10 ani vechime. Este aromat, are un gust dulce şi este folosit la salate. * oţet - Aceto: se folosetset oţet de vin, roşu sau alb * ciuperci uscate - Porcini Secchi * carnea– în special vânatul şi carnea de pasăre, şuncă, salam (în special pepperoni), cârnaţi, pui, ton, creveţi * legume: dovleac, fasole, vinete, ardei ,usturoi,măsline, ardei graşi, porumb, ceapă, roşii * pasta de roşii - pentru sosuri * roşii decojite - Pelati * seminţe de pin - Pinoli : folosite pentru sosuri (sosul Pesto) * ardei iute - Peperoncino: este folosit proaspăt sau uscat, în special în sudul Italiei * ton în conservă * condimente: oregano, pătrunjel, rozmarin, ghimbirul, şofranul, cuminul, scorţişoara şi boabele de muştar,busuioc, usturoi. * verdeaţă: proaspeta, de preferabil (pătrunjel, salvie, busuioc) * brânză - tradiţional mozzarella, parmezan * vin - un vin special, sicilian, folosit la mâncăruri: Mârşala

Specialităţi italiene

Italia are 20 regiuni, fiecare cu stilul său culinar propriu.

Regiunea Emilia-Romagna este denumită “La Grassa” datorită bucătăriei sale copioase. Specificul acestei bucătarii regionale este dat de utilizarea cărnii de porc, ingredient de bază în prepararea cârnaţilor renumiţi ai oraşului Bologna – mortadella şi a unui sos ideal pentru paste – ragu. În plus, untura de porc este folosită pentru gătit mai mult decât uleiul de măsline, spre deosebire de celelalte regiuni. Pastele cu care se mândreşte această regiune sunt tortellini (în formă de inel), tagliatelle (în formă de panglica) şi lasagna verde (varianta de lasagna la care se adauga spanac).

5

Parmigiano Reggiano este un tip de caşcaval italian, apreciat în toată lumea şi cunoscut la noi sub numele de parmezan. Pesto – sosul italian celebru, preparat în restaurantele din toată lumea, a fost creat în regiunea Liguria. Pesto conţine ca ingrediente esenţiale busuioc, usturoi, parmezan, brânză de oi şi ulei de măsline. Risotto - specialitate italiană, preferata în special în nordul şi centrul ţării. Consta în utilizarea unui anumit tip de orez, călit în ulei sau unt şi apoi fiert prin adăugarea succesivă de cantităţi mici de apă fierbinte. Orezul poate fi utilizat într-o varietate de reţete, gătit cu fructe de mare sau legume, la care se adauga smântâna şi condimente, printre care celebrul şofran.

Risotto este un aliment de bază în bucătăria milaneză, unde este şi cel mai bine preparat (faimosul “risotto alla Milanese”). Milano este renumit şi pentru panettone – un fel de cozonac foarte pufos, plin cu stafide şi fructe confiate. Panettone este în prezent popular în toată Italia şi este consumat în special de Crăciun. Pizza – reţetă de origine napolitană, pizza este în astăzi prezenta în toate ţările, fiind unul dintre simbolurile mondializării. Pizza autentică napolitana conţine mozzarella, ardei gras, ceapă, cârnaţi, anşoa şi sos de tomate şi este iubita pretutindeni. Stracciatella – supă de pui sau vită, la care se adauga ouă bătute şi caşcaval râs şi îngroşata uneori cu gris – specialitate a capitalei Roma. Gnocchi – asemănătoare unor chifteluţe, făcute dintr-un amestec de făină de grâu şi cartofi, fierţi în apă sărată şi la care se adauga brânza. Lasagna – specialitate italiană, compusă din straturi succesive de paşte, brânză şi sos. Tipul de brânză variază în funcţie de reţeta: mozzarella sau parmezan.

Pa s tele servite în Italia sunt de mai multe tipuri: ● pasta lungi - cappelli d’angelo, spaghetti, spaghetti, linguine, bucatini, fusilli lungi. Se servesc, în general, cu sos de roşii, sosuri pe bază de verdeaţă, sos carbonara sau sos Bologna.

● fettuce - tagliatelle, pappardelle, fettuccine, tonarelli, tagliolini, paglia e fieno. Sunt excelenete în combinaţie cu sos Alfredi şi sosuri cu ficat. ● tubi - penne, garganelli, elicoidali, cavatappi. Se prepară cu sosuri all arrabbiata, prosciutti şi sosuri pe bază de asparagus. În varianta maccheroni rigati, maccheroni, rigatoni, gigantoni se combina cu sosuri ragu, sosuri pe bază de brânză ricotta, de legume, în special ardei. ● forme speciali - conchiglie, farfalle, gnocchi, fusilli, strozzaproti, gemelli, casareccia, lumache, orechiete, radiatori. Se potrivesc cu sosuri cremoase, cu somon sau pui. ● pasta per minestre - quadrucci, orzi, risoni, alfabetini, farfarelline, maltagliatti, conchigliette, lumachine, anelli rigati, tubetti. Sunt paşte pentru supă. ● pasta ripiena - tortelloni, pansoti, tortellini, cannelloni, ravioli, raviolini, lasagne. Acest sortiment reprezintă pastele cu diverse umpluturi

● paste colorate - roşu - cu roşii, verde - cu spanac şi busuioc, maro - cu ciuperci Sosurile sunt diverse :

● Alfredo - smântâna, puţină brânza, foarte puţin ulei. Se serveşte cu fettuccini. ● Carbonara - smântâna, ouă, parmezan, la care se poate adăuga bacon, ciuperci ● Marinară - roşii, usturoi, ceapă, ulei de măsline ● Bolognese - sos Marinară, la care se adauaga carne de vită tocată. ●Primavera - sos vegetarian cu morcovi, ţelina şi ardei. Se poate combiuna cu fettuccini. ● Arrabbiatta - roşii, ardei iute, usturoi

6

5. Tradiţii şi obiceiuri în servirea mesei. Tehnica servirii mesei

Italienii mănâncă cel puţin două mese pe zi acasă. Membrii familiei se întâlnesc la prânz sau la cină, pentru a mânca bine şi pentru a discuta. Cum elevii învaţa doar dimineaţă, cei mai mulţi părinţii prefera să vină acasă şi pentru masa de prânz. Italienii mănâncă mult, cu plăcere. Nu e de mirare că masa lor cuprinde multe feluri de mâncare. Paştele şi orezul, friptură şi vinul sunt des întâlnite în meniul lor. Antipasti, assaggio di primi, primo, secundo...aşa începe masa italienilor. Se continua cu brânză, deşert, vin, cafea. ● Când au invitaţi, italienii sunt atenţi la aspectul mesei, pentru că oaspeţii să se simtă bine încă de la venire. Există obiceiul că musafirii să se aşeze într-o anumită ordine la masă. În general, gazdele stau de o parte şi de alta a mesei. În dreapta bărbatului gazdă, sta cea mai importantă prezenţa feminină sau cea mai în vârstă, după care în dreapta să se aşază restul doamnelor, în ordinea vârstei. Acelaşi lucru se întâmplă în dreapta doamnei- gazdă, unde se aşază bărbaţii. Soţul şi soţia nu stau unul lângă altul la masă. ● Masa este acoperită cu o faţă de masă din bumbac sau se aşază, pentru fiecare persoană, şervete individuale sau bucăţi de rogojina împletită. Sarea şi piperul se aşază în ambele colţuri ale mesei. Italienii au o superstiţie în ce priveşte sarea: nu se dă din mâna în mină, ci întotdeauna se aşază întâi pe masă. ● Pâinea şi grisinele nu lipsesc de masă italienilor, pentru că ei mănâncă pâine la orice tip de mâncare. Pe masa nu exista cuţite pentru pâine şi nu se serveşte unt. De obicei se servesc chifle sau felii.

● Ca aperitiv (antipasti), italienii prefera pâinea prăjită, aromata cu ulei de măsline şi usturoi, uneori acoperită cu roşii taitate şi busuioc. O altă alegere ar fi felii de bagheta înmuiate în ulei de măsline şi oţet balsamic. ● După aperitive sunt aduse la masa paştele, sunt preferate porţiile mici- de 90 de grame. ● Se poate începe direct cu paştele, dar în cantitate mică. Acest fel de mâncare se numeşte primo. În restaurante sau la mese festive se serveşte de mai multe ori acest fel de mâncare. De exemplu se începe cu orez şi se continua cu ravioli. În acest caz, orezul poartă denumirea assaggio di primi (un exemplu al primului fel). Important este că, per total, cantitatea de mâncare servită ca primo să nu depăşească un castronel. În loc de paşte se poate servi supă sau orez. Secondo consta în peste, carne, ouă sau amestec de legume.

● La mesele festive, se serveşte în final şi brânza. Desertul este un fruct sau o prăjitură, de exemplu specialitatea ţării: Tiramisu. Masa se încheie cu o cafea espresso. Obligatoriu, de pe masa italienilor nu lipseşte vinul.

7

Sărbătorile de iarnă în Italia...

În Italia exista o vorbă care spune “ Natale con i tuoi, Pasqua con chi vuoi” (Crăciunul cu ai tăi, Pastele cu cine vrei).

Italienii au obiceiuri culinare destul de diferite de la nord la sud. Crăciunul are două componente şi deci două mese importante : Cina de Ajun (în seara de 24 decembrie) în general pe bază de peşte şi Prânzul de Crăciun (25 decembrie) . Ajunul este bogat în reţete care au ca ingredient principal peştele, în general baccalà ( merluciu sărat ) sau stoccafisso ( acelaşi peste dar uscat ) şi fructele de mare. În ziua de Crăciun în general personajul principal -in zona Emilia Romagna- este cappone ( un cocoş castrat când împlineşte cca 60-70 zile de viaţă şi tăiat când a făcut cam 6-7 luni şi a atins circa 2 kg în greutate). Felul întâi sunt “tortellini în brodo di cappone”. Brodo (supa) trebuie să fie filtrat bine înainte de a fierbe în el tortellini umpluţi cu carnea de cappone printre alte feluri de carne şi mortadella, în farfurie va fii servit puţin brodo, mulţi tortellini iar fiecare îşi va pune parmezan râs deasupra ...La felul doi îşi pot face apariţia părţile mai importante din cappone sau alte bucăţi de carne de porc sau vita fierte (aşa numitul “bollito”) sau “insaccati” ( ce aduc de departe cu caltaboşul românesc) . Desertul tipic italian este pandoro sau panettone şi fructele de sezon ( nuci, alune, smochine, portocale, mandarine, mere, rodii şi chiar struguri sau stafide). Pe masa de revelion îşi au locul insaccati cu garnitură de linte care reprezintă bogăţia ( banii ) aşa cum şi fructele cu boabe cum ar fii rodia sau strugurii ( în unele zone boabele trebuie să fie obligatoriu albe.. dar astea sunt mai mult superstiţii decât tradiţii).

Paştele - Cea mai importantă sărbătoare a anului

Agnellino - mielul bine prăjit, este specialitatea italienilor în aceste zile, servit cu anghinare şi piper. În unele zone se serveşte o pâine coaptă sub formă de coroană şi împodobită cu bomboane cu forma oului, colorate. De obicei, ouăle se păstrează în centrul unei pâini, sub formă de pui sau iepuraş.

6. Specificul în utilizarea veselei şi tacâmurilorÎncă din cele mai vechi timpuri , masă s-a desfasorat după un anumit ritual. Fără îndoială, masa pe care o oferim sau cea la care suntem invitaţi a devenit un prilej pentru întâlniri importante şi discuţii interesante.

Italia, la rândul ei, are o varietate impunătoare de tradiţii în ceea ce priveşte utilizarea tacâmurilor şi a veselei. Nu există o formulă unică de caracterizare a specificului fiecărei regiuni sau fiecărui restaurant. Vom încerca să facem o generalizare, ce se reduce la următoarele:1) Antreurile: Tacimul- un serviciu pentru antreuri sau servicii obişnuitede masă de dimensiune mijlocie.2) Consome-ul: italienii servesc supa limpede în ceaşca , cu o lingură de supă mică. Dacă nu se oferă antreuri, supa se înlocuieşte cu o ciorbă care se serveşte în farfurie cu o lingură obişnuită. Se aduce castronul cu supa ( supiera ) şi se ia de pe masă după golire.3) Peştii sau crustaceele : Italienii folosesc un tacâm special pentru servirea bucatelor din peste.4) Felul principal se serveşte în tacâm normal. Garniturile vor fi puse în castroane separate, iar pentru salate italienii au castronaşe mici rotunde sau pătrate pentru fiecare musafir.5) Brânzeturile: brânzeturile se aduc la masa pe un platou frumos din lemn.6) Desertul: pentru prăjituri se foloseşte un tacâm special linguriţe, cuţite şi furculiţe mici.

8

7) Fructe proaspete: sunt prezentate întotdeauna cu un cuţit şi o furculiţă speciale. Restaurantele de lux folosesc tacâmuri din argint, inoxidabile.8) Cafeaua şi lichiorurile: Italienii, consuma intens cafeaua care pretinde linguriţe mici. De exemplu, pentru cafeaua Mocca se foloseşte un serviciu mic de argint sau, eventual, argintat.9) Băuturile: Vinurile. Pentru fiecare tip de vin se va alege paharele potrivite. Pahar rotunjit sau cu picior scurt pentru vinurile albe, pahar cu picior înalt pentru vinurile roşii. Cupă pentru şampanie şi spumos.

Berea se serveşte foarte rece în pahare mari fără picior sau în halbe. Un mic carton circular nu trebuie să lipsească niciodată de sub un pahar de bere. Apa naturală sau minerală este servită întotdeauna foarte rece în pahare obişnuite. Lichiorurile şi vinurile lichioroase, Malaga, Cabernet, Madera, Porto, muşcăturile se servesc în pahar special , mai mic şi jos. Whiskiul se serveşte într-un pahar special numit tumbler , scurt cu fundul gros. Şampania în găleata cu gheaţă – frapiera. Coniacul şi băuturile de tip ţuica sunt întotdeauna servite pe tăvi de metal sau de lemn.

9

7. Festivaluri gastronomice În Italia fiecare sărbătoare este întâmpinate cu bucate şi preparate specifice,fiecare având o însemnătate deosebită.Oricum fiecare regiune îşi are propriile recete de sărbătoare, care sunt păstrate şi transmise cu grijă din generaţie în generaţie. ● În Sicilia şi alte regiuni ale Italiei se sărbătoreşte pe 19 Martie “La Festă di San Giuseppe”,este o zi când se aduc mulţumiri Sfântului Iosif pentru că prevenit apariţia foamei în Sicilia în Epoca Medievală. Fasolele au fost felul de mâncare care a reuşit să salveze populaţia de la foamete.În timpul acestei sărbători se poartă haine de culoare roşie şi se mănâncă produse de patiserie cunosute ca “ zeppole” şi deasemenea se oferă de mâncare celor săraci. ● În fiecare an, pe 9 februarie se sărbătoreşte Ziua Internaţională Pizza; în Cartea Recordurilor, cea mai mare pizza care a fost făcută vreodată avea 100 ft diametru. Şi asta nu e cine ştie ce, având în vedere că americanii mănâncă în medie 100 de acrii de pizza pe zi. Preferată este pizza-pepperoni, iar pizza, în general, este a doua mâncare perferata a americanilor după hamburgeri. ● În cea mai îndepărtată şi uitată parte a Italiei, la 220 km faţă de Roma se găseşte orăşelul Capracotta.Aici are loc un festival gastronomic deosebit în prima sau a doua duminică a lunii August.Acest festival are o vechime de mai bine de 5000 de ani, se desfăşoară la o altitudine de 1600 metri la Prato Gentile, în fiecare an aduna lume din toate colţurile, care vin aici anume pentru a gusta deliciasa friptura naţională. Dansatorii locali poarta costume tradiţionale şi distraza oaspeţii în timp ce ciobanii prepară “ pezzata”, un preparat care este constituit din miel şi viţel care este gătit în aer liber pe un foc încins.

10

Reţete tradiţionale italieneştiTiramisu

Timp de preparare: 35 min

Ingrediente: 3 ouă,500gr.mascarpone,250 gr. zahăr,400 gr. pişcoturi,3 cafele îndulcite.(pt o cantitate mai mare de pişcoturi se măresc celelalte doze)

Mod de preparare:

Se freacă gălbenuşurile cu o jumătate din zahăr iar separat albuşurile cu cealaltă jumătate de zahăr până se topeşte zahărul.Se amesteca gălbenuşurile cu albuşurile şi apoi cu mascarponele până devine o cremă.Se înmoaie pişcoturile(numai pe jumătate pt că altfel devin prea moi) în cafeaua pregătită şi se aşează într-o tavă în felul următor:un rând pişcoturi,un rând crema până când deasupra rămâne crema.Între rânduri se poate pune ciocolată rasă,la fel şi deasupra şi se presara cacao dulce până se acoperă totul bine.Se poate orna cu frişcă,apoi se pune la frigider pentru 12 ore.

Anellini la cuptor

Timp de preparare: 35-40 min

Ingrediente: 300 g anellini (sunt paste mici în formă de inele)500 g roşioare mici tip cireşe tăiate în două /sau roşii normale curăţate de pielite, tăiate bucăţelemuşchi file tăiat bucatele /sau şuncă presatămozzarella bucatele /sau caş /sau caşcaval râs pe razătoarea mareparmezan râs /sau caşcaval râs2 căţei de usturoiulei de măsline, sare, piper3 frunze de busuioc

Mod de preparare:

Punem apa la fiert.Într-o tigaie de teflon călim usturoiul tăiat mare pe jumătate în puţin ulei de măsline, adaugam sunculita bucăţele, le călim, adaugam sare, piper. Tăiem roşioarele pe jumătate şi le adugam în tigaie, le călim.

11

Când apa clocoteşte adaugam pastele şi o lingură de sare şi le lăsăm să fiarbă amestecând des, să nu se prindă de fundul oalei. Când pastele sunt al dente le strecurăm, le amestecăm cu sosul de roşii, adaugam bucăţelele de mozzarella şi busuiocul tocat şi răsturnam totul într-o tavă de yena unsa un pic cu ulei. Deasupra presaram parmezan ras sau caşcaval şi dăm la cuptor pentru 15-20 de minute.

Lasagna

Timp de preparare : 3 h

Ingrediente: 1 pachet lasagna (500 grame), o frunză dafin, o ceapă tăiată, 1/4 ceaşca ulei, 2 căţei usturoi, tăiaţi2 linguriţe oregano, 4 linguriţe busuioc uscat, 1 conserva suc de roşii, 1 conserva roşii în suc propriu, tăiate, 1 vârf de linguriţă scorţişoară, 500 grame brânză foarte moale sau smântână grasă, 2 ouă, bătute, 1/2 pahar brânza Parmezan, 500 grame ciuperci proaspete, tăiate, 500 grame spanac, tăiat, 2 dovlecei, tăiaţi, 500 grame brânza mozzarella

Mod de preparare: Se încălzeşte cuptorul la 175 grade Celsius. Se căleşte ceapă cu frunza de dafin în ulei până ceapă capăta o culoare aurie. Se adauga usturoiul, oregano şi două linguriţe de busuioc. Se amesteca timp de două minute. Se adauga roşiile. Se lăsă o oră. La sfârşit se adauga scorţişoară. Se dă vasul deoparte. Se pune un vas mare cu apa în care s-a pus un praf de sare la foc, se pune pachetul de lasagna şi se fierbe al dente (să fie tari). Se strecoară bine. Se amesteca brânză cu ouăle bătute, o parte din parmezan şi cele două linguriţe de busuioc rămase. Se călesc ciupercile în puţin ulei. Se adauga spanacul şi dovleceii. Se fierbe până ce legumele sunt bine pătrunse. Într-un vas mare se toarnă jumătate de ceaşca din sosul cu roşii, se adăugă în straturi: lasagna, brânză cu ou, lasagna, sos de roşii, legumele sote, lasagna, brânză cu ou şi parmezan deasupra. Se coace în cuptorul încălzit între 45 minute - o oră.

Aluat de pizza

Timp de preparare: 1 h

Ingrediente : 225 gr. faină, sare, 1 pacheţel de drojdie, 2 linguri de ulei, sos de roşii

Mod de preparare :Se amesteca ingredientele şi se adauga apă fierbinte cât să se formeze un aluat moale, dar nu lipicios. Se frământa pe o suprafaţă tapetată cu

12

făină, până ce devine pufos şi neted. Se întinde un blat de 25 cm. şi se aşază pe o tavă unsă cu ulei şi tapetata cu făină. Se adauga sosul de roşii şi umplutură(ciuperci,şuncă,măsline,etc.) Atenţie! nu se încarcă aluatul cu un strat prea gros; acesta va ţine aburul în blat, împiedicând coacerea. Se ţine la cuptor 15 min., până când marginile devin aurii. Se scoate pizza, se adauga caşcavalul şi se introduce la cuptor, până începe să se topesca.

Pizza

Timp de preparare: variabil

Ingrediente: Pentru 10 porţii: 1,200 g faină, 80 g drojdie, 1 l lapte, ulei, 50 g sare.

Pentru umplutura: 100 g pasta de tomate, 500 g şuncă presată, 250 g ciuperci conservate, 500 g caşcaval, 200 g măsline, 50 g zahăr, cimbru, 800 ml suc de roşii, 50 g unt.

Mod de preparare: Faina se cerne, laptele se fierbe, şuncă se taie felioare subţiri, ciupercile se taie în lamele, măslinele se curăţa de sâmburi şi se taie lamele, caşcavalul se da prin razătoare. Din faină, lapte, drojdie de bere, ulei şi sare se prepară aluatul. Se lasa circa 30 minute, apoi se porţionează în formă de sferă şi se lasa să crească, pe o planşeta de lemn. Fiecare porţie se întinde în tăviţe speciale (sau pe tava de aragaz) unse cu ulei. Separat se pregăteşte sosul din pasta de tomate diluata cu puţină apă, sucul de roşii şi untul, se adauga zahărul, piperul, cimbrul şi sărea. Se fierbe compoziţia şi după răcire se toarnă peste aluatul pus în tăviţe sau în tavă. Se aşază apoi şuncă şi ciupercile repartizându-le uniform pe toată suprafaţa. Se decorează cu măsline şi jumătate din cantitatea de caşcaval. Se introduce în cuptorul bine încins, până când preparatul este aproape gata (rumenit). Spre sfârşitul coacerii se adauga caşcavalul rămas şi se mai introduce la cuptor pentru gratinare. După coacere se scot din tăviţe (tava) şi se pun în farfuriile de servit.

Risotto clasic cu ciuperci

Timp de preparare: variabil

Ingrediente: 350 gr. orez cu bobul rotund (pe cutiile de import scrie "arborio"), 200 gr. muşchi ţigănesc, 500 gr. ciuperci (în Maramureş şi în Ardeal se găsesc la piaţă, urechiuşe sau gălbiori), 100 gr. unt, 2 căţei de usturoi, 3 pătratele de concentrat de supă de vacă, 1 ceapă mică, 100 gr. parmezan sau caşcaval râs, 1 legătura de pătrunjel, sare, piper.

Mod de preparare: Puneţi la fiert 1,5 litri de apă cu pătrăţelele de concentrat de supă. Daţi vasul deoparte. Tăiaţi muşchiul ţigănesc (sau orice piept de porc afumat) în felii. Curăţaţi usturoiul. Spălaţi ciupercile şi tăiaţi-le în bucăţi. Puneţi să se încingă 30 de grame de unt (o lingură de supă cu vârf) într-o tigaie şi căliţi în el ciupercile, muşchiul tăiat felii şi

13

căţeii de usturoi întregi. Săraţi, piperaţi, lăsaţi să fiarbă totul vreme de 10 minute, în apă lăsată de ciuperci. Curăţaţi şi tocaţi ceapă. Căliţi-o într-o altă tigaie, în 30 gr. de unt, până se aureşte. Adăugaţi orezul şi lăsaţi-l să se călească împreună cu ceapă, până ce devine sticlos. Turnaţi o cană de supă de vită şi puneţi orezul să fiarbă pe flacără mică, cca 20 de minute, adăugând mereu supa, pe măsură ce lichidul este absorbit. Săraţi, piperaţi. Gustaţi ca să vedeţi dacă orezul e bine fiert. Apoi adăugaţi ciupercile, feliile de muşchi afumat şi căţeii de usturoi, parmezanul sau caşcavalul râs şi restul de unt. Amestecaţi cu grijă şi lăsaţi cratiţa pe marginea plitei, vreme de 3 minute. Serviţi Risotto foarte fierbinte, presărat cu pătrunjel tocat.

Mozzarella alla caprese

Timp de preparare: 5-10 min

Ingrediente: pentru patru porţii: 400g mozzarella4 roşii mari50 gr ulei de măsline1 buc salată verde 7-8 frunze de busuioc verde1 gr piper10 gr sare

Mod de preparare: Mozzarella şi roşiile se feliază. Salata se taie fâşii.Se serveşte pe farfurie. În mijloc se aşază salată, iar în jurul ei se alternează feliile de roşii şi mozzarella. Se presara sare, piper şi busuioc şi se stropeşte apoi cu ulei de măsline. În mijloc se ornează cu 2 frunze de busuioc proaspăt.

.

Salată italiană

Timp de preparare:variabil

Ingrediente: orez,măsline,o conservă de ton,2-3 morcovi,2 ardei graşi,ulei.

Mod de preparare: Se fierbe orezul,se scurge şi se pune într-un vas pentru salată.Se adauga morcovul tăiat cubuleţe,ardeii şi măslinele.Se pune tonul din conservă şi se adaugă puţin ulei şi sare.Opţional se pot adăuga şi 2 ouă fierte,tăiate mărunt.Se da puţin la rece şi apoi se serveşte.

14

Bibliografie1) www.wikipedia.org2) www.google.com3) www.culinar.ro4) www.reteteculinare.ro5) www.italiancook.ca

15