Bosnia si Hertegovina

In vacanta aceasta de vara nu am fost undeva special ca sa scriu despre acel oras sau tara pentru tema mea la istorie asa ca am ales un loc unde am fost in vacanta de primavara cand am pierdut Saptamana Altfel. Sincer a fost o decizie mai buna sa plec prin Europa de cat sa merg la scoala si sa ma plictisesc.

Oare va intrebati de ce am ales sa vorbesc despre Bosnia si Hertegovina si nu alte locuri cum a fi Milano, Zagreb, Berlin? Vi s-ar parea un lucru ciudat sa va spun ca desi am fost in multe tari nu stiu nimic, am citit despre ele dar au fost numai atractii turistice nimic interesant; deobicei mama ma obliga sa citesc ghiduri turistice dar nu am inteles nimic, totul geografie iar dupa parerea mea nu ma prinde acest obiect. Asa ca am ales Bosnia.

Ce mi s-a parut interesant la Bosnia si Hertegovina? Sa incep cu inceputul.

1.1 Bosnia si HertegovinaBosnia și Herțegovina (Bosnia-Herțegovina, cunoscută pe plan local ca: Bosna i Hercegovina/Босна и Херцеговина, abreviată ca BiH/БиХ) este o țară în Europa de sud-est cu o populație de circa patru milioane de locuitori. Țara este patria a trei etnii constituente: bosniacii, sârbii și croații. Alți locuitori aparținând altor grupuri etnice nu au statutul de „constituenți”. Un cetățean al Bosniei și Herțegovinei, indiferent de etnie, este de obicei numit bosniac.

Bosnia și Herzegovina a fost una din cele 6 republici ale Iugoslaviei. Și-a câștigat independența în cursul războaielor din anii 1990 și, în conformitate cu Acordul Dayton, este administrată de un reprezentant numit de Consiliul de Securitate al ONU. Este descentralizată și împărțită din punct de vedere administrativ în două entități, Federația Bosniei și Herțegovinei și Republika Srpska.

Bosnia este principala regiune geografică a statului modern, și formează coloana sa vertebrală istorică. Herțegovina este cel mai important dintre

celelalte teritorii unite politic cu Bosnia, și a fost inclusă în numele oficial al țării începând cu mijlocul secolului al 19-lea.

Denumirea „Bosnia” vine de la așezarea geografică a regiunii prin care trece râul Bosna. „Herțegovina” a fost în trecut un ducat austriac („Herzog” însemnând „duce” în limba germană). Teritoriile au fost unite administrativ după ce Bosnia a fost ocupată de Imperiul Otoman în 1463, iar Herțegovina 20 de ani mai târziu.

Etimologie Prima atestare a numelui de „Bosnia” apare în De Administrando Imperio, un manual geopolitic scris de împăratul bizantin Constantin al VII-lea la jumătatea secolului al X-lea (între anii 948 și 952), în care descria „mica țară” (χωρίον în greacă) „Bosona” (Βοσώνα). Cronica preotului din Duklja din 1172-1196 a arhiepiscopului romano-catolic de Bar, Grgur, amintește și ea Bosnia, și face referire la o sursă anterioară din anul 753 - De Regno Sclavorum („Despre Țara Slavilor”). Numele de „Bosnia” provine probabil de la râul Bosna în jurul căruia se află ea, râu denumit în perioada romană drept Bossina. Rădăcini mai directe ale numelui râului nu sunt cunoscute. Filologul Anton Mayer a propus o legătură cu radicalul indo-european *bos sau *bogh, care înseamnă „apă curgătoare”. Anumite surse romane menționează și ele Bathinus flumen ca nume pentru Bosona iliră, ambele cu același sens, de „apă curgătoare”. Alte teorii implică rarul termen latinesc Bosina, cu sensul de „margine”, și alte origini posibil slave.

Originile termenului de „Herțegovina” se pot identifica cu mai multă precizie. În Evul Mediu Timpuriu, regiunea era cunoscută cu numele de Hum, de la tribul sud-slav Zachlumoi care o locuia. În anii 1440, regiunea era condusă de puternicul nobil Stefan Vukčić Kosača. Într-un document trimis lui Frederic al III-lea la 20 ianuarie 1448, Stefan Vukčić Kosača s-a autodenumit „Herzog al Sfântului Sava, domn al Humului și Primorjei, Mare Duce al Bosniei”. Herzog este termenul german pentru „duce”, și astfel, teritoriul controlat de el a devenit cunoscut sub numele de Herzegovina („Țara Ducelui”, cu sensul de „ducat”, prin adăugarea sufixului slav -ovina, „țara-”). Regiunea a fost administrată de otomani ca sangeacul, și apoi ca pașalâcul, Hersek. Numele de Herțegovina a fost inclus pentru prima oară în numele oficial al provinciei otomane pe la jumătatea secolului al XIX-lea.

La prima proclamare a independenței în 1992, numele oficial al țării a fost Republica Bosniei și Herțegovinei, dar după Acordurile de la Dayton din 1995 și noua constituție care le-a însoțit, numele oficial este Bosnia și Herțegovina.

Istorie

Teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina a fost locuit în antichitate de triburi ilire. În perioada Imperiului Roman, procesul de cucerire a acestor teritorii, început în perioada Republicii este finalizat și teritoriul este inclus în provinciile romane Iliricum și Dalmația.

După divizarea Imperiului roman între Est și Vest, linia de demarcație între cele două componente trecea pe teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina.

Stabilirea slavilor pe teritoriul de azi al Bosniei-Herțegovina are loc în secolele V-VII, iar cu timpul se vor amesteca cu populația autohtonă(iliri, celți) și cu urmașii coloniștilor romani. Începând din secolul X pe teritoriul de azi al Bosniei Herțegovina devine obiect de dispută între statele feudale ale sârbilor, croaților și, după 1102 și Regatul Ungariei.

Statul feudal bosniac se formează în secolul XII și atinge apogeul în a doua jumătate a secolului XIV, sub regele Tvrtko. După moartea acestuia, în 1391, statul bosniac intră în criză, fiind cucerit în secolul XV de către imperiul otoman. Procesul de cucerire este finalizat în anul 1481.

Stăpânirea otomană a durat până în anul 1878. Semnificativ este faptul că, în această perioadă, mare parte din populația slavă din Bosnia-Herțegovina se convertește la religia islamică. Cu toate acestea pe teritoriul provinciei Bosnia, au rămas populații semnificative creștine, ortodoxe și catolice.

Între 1878-1918, Bosnia-Herțegovina intră în componența Imperiului austro-ungar, ca o provincie administrată împreună de către cele două componente ale Monarhiei.

În anul 1918, Bosnia-Herțegovina intră în componența Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (devenit ulterior Regatul Iugoslaviei). În perioada interbelică Bosnia-Herțegovina este obiect al conflictului dintre sârbi și croați, fiind divizată în anul 1929 între banovina Croației și restul regatului.

În anul 1941 teritoriul Bosniei-Herțegovina este inclus în Statul Independent Croat, creat cu sprijinul Germaniei. Teritoriul Bosniei se transformă într-un spațiu de conflict între forțele germane, croate, monarhiștii sârbi (cetnicii) și partizanii comuniști ai lui Iosip Broz Tito.

La sfârșitul războiului, Bosnia-Herțegovina intră în componența Republicii Populare Federale Iugoslavia (devenită ulterior Republica Socialistă Federală Iugoslavia). Între 1945-1992, Bosnia a cunoscut o perioadă de dezvoltare și de relativă prosperitate.

Destrămarea Iugoslaviei a determinat izbucnirea unui război sângeros în Bosnia-Herțegovina, între 1992 - 1995. Conflictul a fost finalizat în anul 1995, ca urmare a intervenției comunității internaționale prin Acordul de la Dayton. În prezent, Bosnia-Herțegovina a angajat un proces de negocieri cu Uniunea Europeană vizând, pe termen lung integrarea sa în cadrul Uniunii.

In mare parte cam asta ar putea sa scrie un copil iar eu cum vreau sa fie mai interesant voi alege trei orase pe care le voi descrie un pic.

1.2 Međugorje

Medjugorje, sau Medjugorje, (pronunția croată: [medʑuɡo ː RJE]) este un oraș situat în regiunea Herțegovina Bosnia și Herțegovina, în jurul valorii de 25 km (16 km) sud-vest de Mostar și aproape de granița cu Croația. Orașul este parte a municipiului Čitluk. Din 1981, acesta a devenit un site popular de pelerinaj religios ca urmare a rapoartelor de apariții ale Fecioarei Maria la șase catolici.

Numele Međugorje înseamnă, literal, "între munți". La o altitudine de 200 m deasupra nivelului mării, are o ușoară climat mediteranean. Orașul constă dintr-o populație croat omogen etnic de peste 4.000. Parohia romano-catolică (zona administrativă și religioasă locală) este alcătuită din cinci sate învecinate: Medjugorje, Bijakovici, Vionica, Miletina și Šurmanci.

În urma rapoartelor de apariții, episcopi succesive de Mostar a decis pretențiile nefondate. În martie 2010, având în vedere de interes public a continuat, Holy See a anunțat că Adunarea pentru Doctrina Credinței a fost formarea unei comisii de anchetă, formată din episcopi, teologi, și alți experți, sub conducerea Cardinalului Camillo Ruini, lui Papa fostul vicar general pentru Dieceza de Roma. Comisia a fost raportat la 18 ianuarie 2014 s-au încheiat activitatea, rezultatele de pe care s-ar comunica la Congregația pentru Doctrina Credinței.