III. ISTORIE - promacedonia.org · Criza orientala a reizbucnit in anul 1875. Senmalul de inceput...

8
III. ISTORIE UNELE INFORMATII PRIVIND CONTRIBU^IA KOMÌMEI LA ELIBERAREA BULGARIEI (1877-^1878) NICOLAE CIACHIR Ràzboiul din 1877—1878 a reprezentat o etapà importante in intàrirea colaboràrii dintre popoarele rus, romìn fi bulgar, care au luptat cu arma in mina impotriva cotropitorilor turci. Trupele romine trec la sud de Dunàre alàturi de cele rusefti fi jtariicipà la eliberarea Bulgariei. Efortul statului romin a contribuii la infringerea Impe- riului Otoman in acest ràzboi, infrìngere care a adus independen^a Romi- niei, Serbiei, Muntenegrului, fi eliberarea poporului bulgar de sub jugul otomari sub care stàtuse cinci secole. Deoarece pina la dobindirea unei iinagini complete asupra con tribu ii Rominiei la eliberarea Bulgariei in 1877— 1878 mai sint de facut cercetàri multilaterale atit in istoriografia bulgara 1 cit fi in istoriograiìa rominà, incerc in articolul de fata sa aduc unele informaci noi. Criza orientala a reizbucnit in anul 1875. Senmalul de inceput 1-au dat ràscoalele din Bosnia fi Hertegovina (1875); urmind exemplul Bosniei si Her- fegovinei, s-a ràsculat fi poporul bulgar in septembrie 1875 fi apoi in aprilie 1870. Ràscoala din aprilie 1876 a fost punctul culminant la care a ajuns miscarea revolutionarà nationalà bulgara. Ea a dat o puternicà loviturà sistemului feudal ture, fi a pus problema bulgara in fata constiin^ei intregii omeniri progresiste. 1 Rcferitor la subiectul pe care-1 tratàm, in istoriografia marxista bulgarà sint ninnai douà lucrari. Este articolul Hristinei Mihova, flpuHocbm ita pyMbHCKU.H napoà ja oceodoiicdeHuemo Ha iib.ìeapuM om mypcKO poócmeo, « OcsoóootcdcHuemo uà EbAiapun om mypcKO ueo 1877—1958, Sofia, 1958 ; fi lucrarea de popularizare a lui V a s i 1 e II r i s t u, Il puHocbm HapyMbHCKU.H napoò 3a oceoóoxcdeHuemo Ha EbJizapuH. Sofia, 1957; Hrislina Mihova, arata cà Telatile bulgaro-romìne, mai ales In perioada ràzboiului din 1877—1878 . . . «sint slab studiate in literatura noastrà ¡storica » (l.c., p. 184). Deasemenea acad. Sava Ganovskhi, in articolul publicat in « HcTopHiecKH nperjxea », nr. 2/1958, arata cà istoricii trebuie sà-si canalizeze eforturile pentru elucidarea tuturor problemelor legate de eliberarea Bulgariei (ibidem, p. 4—12). Acelafi lucru il afirmà fi academicianul D. Kosev, in sensul cà, nu s-au aràtat toate aspectele contributiei Rominiei la ajutorul « . . . dat revolu(ionarilor bulgari pentru eliberarea nationalà» (citat dupà « Romanoslavica », IV, Bue., 1960, p. 251). in edifia Il-a, a lucràrii Hcmopun uà EbJieapuH, tom. I, 1961 se dau destul de pufine referiri la contribuìia Rominiei la eliberarea Bulgariei in 1877—1878 (vezi p. 486 fi 496—497). 235

Transcript of III. ISTORIE - promacedonia.org · Criza orientala a reizbucnit in anul 1875. Senmalul de inceput...

III. ISTORIE

UNELE INFORMATII PRIVIND CONTRIBU^IA KOMÌMEI LA ELIBERAREA BULGARIEI (1877-^1878)

NICOLAE CIACH IR

Ràzboiul din 1877— 1878 a reprezentat o etapà importante in intàrirea colaboràrii dintre popoarele rus, romìn fi bulgar, care au luptat cu arma in mina impotriva cotropitorilor turci.

Trupele romine trec la sud de Dunàre alàturi de cele rusefti fi jtariicipà la eliberarea Bulgariei. Efortul statului romin a contribuii la infringerea Impe- riului Otoman in acest ràzboi, infrìngere care a adus independen^a Romi- niei, Serbiei, Muntenegrului, fi eliberarea poporului bulgar de sub jugul otomari sub care stàtuse cinci secole.

Deoarece pina la dobindirea unei iinagini complete asupra co n tr ib u ii Rominiei la eliberarea Bulgariei in 1877— 1878 mai sint de facut cercetàri multilaterale atit in istoriografia bulgara 1 cit fi in istoriograiìa rominà, incerc in articolul de fata sa aduc unele inform aci noi.

Criza orientala a reizbucnit in anul 1875. Senmalul de inceput 1-au dat ràscoalele din Bosnia fi Hertegovina (1875); urmind exemplul Bosniei si Her- fegovinei, s-a ràsculat fi poporul bulgar in septembrie 1875 fi apoi in aprilie 1870.

Ràscoala din aprilie 1876 a fost punctul culminant la care a ajuns miscarea revolutionarà nationalà bulgara. Ea a dat o puternicà loviturà sistemului feudal ture, fi a pus problema bulgara in fata constiin^ei intregii omeniri progresiste.

1 R cferitor la subiectul pe care-1 tratàm, in istoriografia marxista bulgarà sint ninnai douà lucrari. Este articolul H r i s t i n e i M i h o v a , flpuHocbm ita pyMbHCKU.H napoà ja oceodoiicdeHuemo Ha iib.ìeapuM om mypcKO poócm eo, « OcsoóootcdcHuemo uà EbAiapun om mypcKO ueo 1877—1958, Sofia, 1958 ; fi lucrarea de popularizare a lui V a s i 1 e II r i s t u,IlpuHocbm HapyMbHCKU.H napoò 3a oceoóoxcdeH uem o Ha EbJizapuH. Sofia, 1957; Hrislina Mihova, arata cà Telatile bulgaro-romìne, mai ales In perioada ràzboiului din 1877—1878 . . . «sint slab studiate in literatura noastrà ¡storica » (l.c., p. 184). Deasemenea acad. Sava Ganovskhi, in articolul publicat in « H c T o p H ie c K H nperjxea », nr. 2/1958, arata cà istoricii trebuie sà-si canalizeze eforturile pentru elucidarea tuturor problemelor legate de eliberarea Bulgariei (ibidem, p. 4 — 12). Acelafi lucru il afirmà fi academicianul D. Kosev, in sensul cà, nu s-au aràtat toate aspectele contributiei Rominiei la ajutorul « . . . dat revolu(ionarilor bulgari pentru eliberarea nationalà» (citat dupà « Rom anoslavica », IV, Bue., 1960, p. 251). in edifia Il-a , a lucràrii Hcmopun uà EbJieapuH, tom. I, 1961 se dau destul de pufine referiri la contribuìia Rom iniei la eliberarea Bulgariei in 1877—1878 (vezi p. 486 fi 496—497).

235

Ecoul ràscoalei fi al masacrelor turcesti a fost extrem de puternic in presa stràinà si in presa rominà. Ziarul « Rominul » ia atitudine impotriva atrocitàtilor turcefti fi ataca, in nenumàrate articole, politica englezà care sprijinà Turcia 1. « Timpul » descria cum cercasienii incendiazà satele fi « . . . in mijlocul flàcàrilor au màcelàrit fi impufcat femei, bàtrini fi copii, farà crutare » 2. « Telegraful romin » dà ftiri despre ràscoalà 3, de asemenea « Vocea Prahovei » 4, « Gazeta Transilvaniei» 5, iar «A lbina» descrie eroismul bulgarilor, aràtìnd cà «ràsculatii pe lingà arme, munitii fi bani, au conducàtori minunati » 6.

In acest timp, cind ziarele publicà informatii ampie fi isi aratà simpatia fatà de cauza bulgarà, bulgarii stabiliti in Rominia, ajutaji de populatia rominà, constituie comitete de binefacere pentru familiile care se refugiazà in Romì- nia. In iulie 1876, bulgarii din Ploiefti constituie un asemenea comitet 7. In Oltenita, comitetul intrunit a decis sà cumpere postav pentru unifórmele luptàtorilor 8.

Comitetul din Giurgiu, in frunte cu Hristo Botev, pregàtefte voluntari care sà vinà in ajutorul ràscoalei. Deoarece turcii au masat trupe la Dunàre, atit voievodul P. Hitov, cit fi F. Totiu au refuzat sà se punà in fruntea gru- pului. Comanda detafamentului a luat-o Hristo Botev®. Mihail Kogàlniceanu, in calitate de ministra de externe fi unele autoritàri rominefti, cu toate dovezile de strictà neutralitate prezentate P ortii10, au sprijinit net ceata lui Hristo Botev in perioada treeerii la sudili Dunàrii 11.

Eveniinentele precipitindu-se in peninsula Balcanica, Rusia epuizind toate mijloacele pafnice in relatiile cu Poarta, este nevoità sà intervinà pe calea armelor. Cu citeva zile inainte de inceperea ràzboiului semneazà cu Rominia o conventie. Pe baza conventiei romino-ruse din 4 aprilie 1877, guvernul romin « . . . asigurà armatei ruse care va fi chematà a merge in Turcia, libera trecere prin teritoriul Rominiei fi tratamentul rezervat armatelor amice » 12.

O datà cu intrarea trupelor rusefti pe teritoriul tàrii noastre, vine fi nu- cleul detafamentelor de voluntari bulgari13. La 8 aprilie 1877, detafameniele

1 « Rom inul » din 8, 9 ianuarie 1876, 14 sept. 1876 etc.2 «T im p u l» din 16 iulie 1876; vezi fi 5, 12 fi 23 aug. 1876.3 « Telegraful romin » din Sibiu, nr. 4 din 4 mai, 9 mai, 19 mai, 26 mai, 3 iunie etc. 1876.4 « Vocea Prahovei» din 16 octom brie 1876.6 «G azeta Transilvaniei» din B rafov, din 13 mai 1876, p. 2, col. II.6 «A lb in a » din 8/21 mai 1876, nr. 44, p. 1 —2.7 Arltivele Statului Bucuresti, Ministerul de Interne, Dir. Adm . 1876, dos. 5094, f. 82.8 Ibidem, f. 25.9 Hcmopu.i Eojieapuu, tom . I, sub red. Tretiacov, M oscova, 1954, p. 288.

10 Cu mult timp inainte, masele largi populare si chiar unele autoritàri, in timp ce spri- jineau lupta de eliberare a popoarelor vecine, fàceau diferite sicane supufilor turci. Astfel, intr-o notà a Turciei, se spunea intre altele « . . . pe cind supufii tuturor guvernelor stràine se gàsesc in condifiuni care le asigurà o protectiune eficace, supufii puterii supreme se vàd adesea redufi la penibila necesitate de a recurge la o altà naponalitate pentru a pune com er- ciul fi persoana lor in apàrare de orice piedici si vecsaf¡uni » (Arti. St. Bue., Dos. DN A d-tive, 1870, dos. 3374, f. 2).

11 C. V e 1 i c h i, Atitudinea lui M ihail Kogàlniceanu, a unor autoritàri rominefti din porturile dunàrene si a maselor populare in timpul treeerii cetei lui Hristo Botev (27 aprilie — 15 iunie 1876), in « Rom anoslavica », IV , 1960, p. 263.

12 Documente privind istoria Rominiei ( Ràzboiul pentru independentà), II, doc. 191, p. 1 1 2 .

13 Hotàrirea organizarii detasamentelor de voluntari bulgari a fost adoptatà in toamna anului 1876 la Livadia. S-a propus ca aceste detasamente sà se organizeze pe teritoriul Rom i- rtiei, in urmàtoarele centre: Craiova (pentru detafam entele din vestul Bulgariei), Ploiefti (pentru cele din centru), Buzàu (pentru cele din Bulgaria ràsàriteanà). Aceste orafe indeplineau

236

bulgare au primit ordin sâ se mute de la Chiçinàu la Ungheni. Eie trebuiau sà fie la Ungheni nu mai tìrziu de 19 aprilie, caci la 20 sau o zi dupa aceea trebuiau sa piece mai departe L

La 10 aprilie, Stoletov a ìnaintat un raport fefului statului major al arrnatei active, ìn care cerea ca ìn orasele din Romînia sâ fie trimifi emisari bulgari care sa dirijeze spre Ploiesti pe emigrantii bulgari care doreau sa se ìnscrie ca voluntari 2. Stoletov socotea ca la Ploiesti se vor aduna aproximativ 6.000 voluntari 3. La 21 aprilie càpitanul Raicio Nicolov a fost însàrcinat sâ aducà pìnà la Ploiesti bagajele voluntarilor si sà gàseascà un loc potrivit ìn ìmpreju- rimile Ploiestiului pentru tabàra bulgarà 4.

La 25 aprilie primul esalon al voluntarilor bulgari a plecat. din Chiçinàu pe calea feratà spre Ploiesti. Popularía din Romìnia a primit cu càldurà pe voluntarii bulgari si pe ostasii rusi5. Cu sprijinul autorità^ilor romìne, care au créât conditii prielnice, încep sà se îndrepte spre Ploieçti bulgari din diferite oraçe ale Romìniei §i din Serbia. Tabàra bulgarà s-a stabilit la2 km. de Ploiesti. La Ploiesti li se scotea un ziar intitulât « Secundnevni novinar 6 ».

Instructia detasamentelor se fàcea ìntr-un ritm rapid. La 29 mai, gene- ralul Stoletov dà un ordin ca a doua zi orice activitate sà fie terminatà, astfel ca la 31 mai detasamentele de voluntari bulgari sà poatà pàràsi tabàra de la Ploieçti, ìndreptìndu-se spre ̂ fron t7. La 18 iunie 1877 se gàseau la Zimnicea in bivuac, gata de trecere. In aceeaçi zi s-a constituit o avangardà strategicà, sub comanda generalului Gurko. Din aceastà avangardà fàceau parte çi cele6 drujine (batalioane) de voluntari bulgari8.

La 20 iunie 1877, generalul maior Stoletov, a trimis o scrisoare baronului Stuart, rugìndu-1 sà-i trimeatà imediat la Siçtov tóate materialele ce se mai gàsesc in depozitele de la Ploieçti çi Slatina, precum çi echipamentul pregàtit pentru echiparea a ìncà 6 drujine bulgàresti. Acest bagaj urma sà fie consi­dérât ca al statului ru s9, pentru a se bucura de ìnlesnirile convenfiei romìno-ruse.

Popularía Bulgariei a primit cu o deosebità bucurie armata rusà, ca pe salvatorii lor, deoarece venind soldati rufi se punea capàt tuturor abuzu- rilor turcesti. Sìnt elocvente ìn acest sens cuvintele lui Utin, care serie urmà-

o serie de conditii: se gàsesc pe traseul càii ferate, nu sint prea departe de Dunàre, dar nici prea ìn vàzul autorità{ilor turcesti. Iniziai aceste detasamente s-au format la Chi?inàu, sub conducerea generalului maior rus N. G. Stoletov (I. F o c j e n e a n u $i N. C i a c h i r, Acfiuni militare ruso-romino-bulgare 1877—1878, Bue., 1957, p. 68—77 ; vezi §i N. C i a c h i r, Contribuiti la organizarea detasamentelor de voluntari bulgari, in « Analele rom ìno-sovietice », nr. 1/1957, p. 7 9 -8 3 .

1 CóopnuK om doKyMenmu: EbAiapcKO onb.menue, tom. I, Sofia, 1956, doc. 151, p. 170.2 Ibidem, doc. 162, p. 178.3 Ibidem, doc. 162, p. 178—179.4 Ibidem, doc. 227, p. 2 3 4 -2 3 5 ; vezi ¡ji doc. 232 p. 239.5 I . F o c ? e n e a n u §i N. C i a c h i r , loc. cit., p. 74.6 CóopnuK cmamuu H. C. Heaiioea o Kpyniibix eeufax U3 okuìhu Go.map. Chi^inàu, 1900,

p. 9 4 -9 5 .7 CóopnuK om doKyMenmu : Hb.h'apcKorno ono.ìueniie, doc. 417, p. 415 418.8 Ibidem, doc. 491, p. 5 0 1 -5 0 2 ; vezi ?i doc. 500, p. 5 1 8 -5 1 9 .9 Ibidem, doc. 493, p. 504—505; Numai ìn depozitul de la Ploiesti se gàseau « . . . 6000

arme Straspo, 3.760.760 de gloanfe, 12 tunuri cu accesoriile respective . . . 735 scurte ?i §ube ìmblànite, 720 perechi de ciorapi de lìnà, 3755 perechi mànuiji . . . aproxim ativ in greutate de 15.000 puduri (A n u c i n, « PycCKaa CTapHHa » (dee. 1895), p. 42—43.

237

toarele: « . . . zeci de mìini se ìntindeau spre noi, inulti se aruncau ìntre caii nostri, ne sàrutau ninnile çi hainele, iar femeile ne acopereau cu fiori » 1.

Poporul bulgar nu a ramas pasiv fa|a de lupta eroica pe care o duceau armata rusà si mai tìrziu armata romìna. Populatia bulgara va da trupelor eliberatoare un ajutor pretios, procurìnd inform aci asupra inamicului, aprovi- zionìnd armata cu alimente, furaje, ìnrolìndu-se ca voluntari si participìnd la organizarea institutiilor de stat.

De asemenea, pe teritoriul Romîniei çi-a desfàsurat activitatea cìteva luni serviciul privind administraba civilâ a viitoarelor teritorii bulgàresti eliberate. Acest serviciu a luat fiin^a încâ de la 16 noiembrie 1876, pe lîngâ cartierul generai al arinatei ruse. Rusia dorea ca ìn Bulgaria sa se creeze institutii solide, iar în administratie sâ fie recrutati localnici care se bucurà de influents si au experientâ 2.

In fruntea acestui serviciu a fost numit prin^ul V. Cercaschi, care avea experientâ ìli domeniul adm inistrativ3.

Din ordinul prin^ului Cercaskhi, la 30 aprilie 1877 pleacà din Chiçinâu spre Bucureçti o comisie care avea ca scop sa studieze institutiile din Bulgaria si din Turcia si sa faca propuneri in legatura cu viitoarea organizare a Bulga- riei. Comisia, formata din rusi si cfyiva bulgari care serviserâ çi ìnainte in Rusia, avînd ca presedinte pe colonelul Sobolev, çi-a ìnceput lucrarile la 5 mai 1877, iar in acelaçi an a fost tipàrit in Bucuresti, primul volum intitulât «MaTe- pwajibi fljia n3yMeHHa BoJirapHH » 4.

Cancelaria printului Cercaschi si-a stabilit sediul in lunile mai — iunie 1877, mai ìntìi la Ploieçti, apoi la Zimnicea, de unde au fost date o serie de decrete privind administratia teritoriilor din sudul Dunarii s.

In spatele trupelor ruseçti ìncepea sa se organizeze pe teritoriul Bulgariei, autoritàrie civile.

Deçi convenga romîno-rusâ din 4 aprilie 1877 nu prevedea obligatii mili­tare pentru Romìnia, acestea decurgeau totusi, in mod fortuit, din ìnsusi fap- tul cá semnarea conven^iei constituía un act de ostilitate fa^a de Imperiul Otoman, deoarece asigura armatelor ruseçti importante avantaje de ordin strategie. De aici si necesitatea ca armata romìna sa apere linia Dunarii ìmpo- triva eventualelor încercâri ale turcilor de a-si crea capete de pod la nord de fluviu. Iar trecerea trupelor romìne la sud de Dunàre, in lunile iulie si mai ales august 1877, s-a fàcut în asentimentul poporului çi al armatei. Dupà expre- sia unui martor ocular « . . . entuziasmul era la culme ; soldatii jucau brìul, batuta çi câzâceasca » 6.

1 E. U t i n, IIucbMa U3 Eo.iiapuu e 1877, Petersburg 1879, p. 159.2 CöopmiK ocfuuua.tbnbix pacnop.'iMcenuü u doKyMenmoe no oojieapcKouy Kpaio, BbinycK I,

Sistov, 1877, p. 8 —14.3 A ocupat functii in Polonia, sub administratia lui s-a efectuat reforma agrarä dupä

räscoala polonezä din anii 1863—1864. A fost in perioada 1863—1867 in Polonia loctiitorul guvernatorului (Hcmopun EoAzapuu, M oscova 1954, vol. I, p. 309).

4 Ibidem, partea I-a, Bucuresti, 1877; volum ul a apärut in tipografía ziarului bulgäresc <> Stara Planina ».

5 CöopmK offiuifuaAbitbix pacnopHMcemü, I, p. 8 —15.6 S t . G e o r g e s c u - S e r g e n t , M em orii din timpul räzboiului pentru indepen-

dentä 1877—1878, Bucurejti, 1891, p. 11.

238

Trupele romine 1 aláturi de cele ruse, participá la bátália de la Plevna din 30 august 1877. Plevna n-a fost cuceritá, in schimb a fost ocupatá marea redutá Grivita care domina tóate pozitiile fortifícate ale turcilor2. In urma bátáliei din 30 august, comandamentul ruso-romin ia hotárirea ca Plevna sá fie cuceritá prin asediu.

Datoritá ac^iunilor trupelor ruso-romine, la sfirfitul lunii octombrie, Osman- pasa este complet izolat si silit sá lupte numai cu propriile sale mijloace. Tru­pele aliate í$i iau másuri de precau^iune, stringind tot mai mult cercul in jurul Plevnei 3.

Pentru a preintimpina un atac inamic dinspre Vidin §i a impiedica ac^iuni de hár|uire care ar fi putut nelini^ti spatele trupelor de incercuire, s-a hotárit cucerirea cetátii Rahova, care se gásea la jumátatea drumului dintre Plevna ji Vidin.

Ora^ul Rahova putea servi drept un punct útil pentru concentrarea trupe­lor turce^ti, atit din vestul Bulgariei, cit fi din púnetele ocúpate de garnizoanele turcejti pe malul drept al Dunárii 4. « Ocuparea Rahovei era necesará pentru asigurarea completa a spatelui trupelor care incercuiau Plevna » 6.

La 9 noiembrie Rahova a fost eliberatá. Trupele colonelului Slániceanu fi ale generalului Meyendorff au intrat prin sud. Cu citeva ore ínaintea lor a sosit de la Bechet la Rahova generalul Lupu cu un batalion de mili^ieni, luind comanda cetátii 6. Ostile eliberatoare ruso-romine au fost primite cu aclamatii de populatia bulgará7. Blocada Plevnei se intensifica pe zi ce trecea. Rezultatul unei munci metodice a fácut sá apará in jurul

1 In legatura cu participarea armatei romìne la operajiunile din sudul Dunàrii nu intru in amànunte, deoarece in anul 1957 pe baza unui material vast provenind din colec(ii de documente ruseçti, romîneçti si bulgàreçti, am analizat amânun(it aceastâ problema. Vezi I. F o c j e n e a n u çi N. C i a c h i r Acfiuni militare ruso-romino-bulgare 1877—1878, Bucureçti, 1957, 212 p. ; Vezi fi N. C i a c h i r, Frògia de arme romino-rusà in luptele de la Plevna ìn « Analele rom ìno-sovietice » (istorie), nr. 2 /1957; Vezi çi N. A d à n i 1 o a i e, V armée roumaine dans la guerre de 1877—1878, în «Revue Roumaine d’ histoire », nr. 1/1962 ; Articolul lui N. Adâniloaie nu vine cu problème noi, ci prezintâ în sintezà con tribu te armatei romìne la ràzboiul din 1877—1878. Deçi are 3 trimiteri la materialul de arhivà din Moscova çi Leningrad, se refera la problème cunoscute: 1) cà, dupa a doua bàtàlie de la Plevna, guvernul rus a hotàrît sa trimitâ noi unitàri militare (p. 109) ; 2) cà armata din sectorul Plevna era sub com anda lui Carol I, care era secundat de generalul rus Zotov in calitate de çef de stat m ajor (p. 110) ; 3) cà peste 45.000 de prizonieri turci au fost capturaji la Plevna de armata ruso-romînâ (p. 119) ; Nota lui N. A d â n i l o a i e Contribuai privind luplele de la Rahova yt Smirdan, în « Studii » nr. 5/1962, cuprinde 2 docum ente: raportul genera­lului rus M eyendorff despre ocuparea Rahovei çi raportul colonelului Fàlcoianu adresat generalului Cernât despre luptele din jurul Vidinului. Defi autorul lor susin e cà cele 2 docu­mente aduc « . . . precizâri im portante la douâ bàtàlii însemnate » (p. 1198), problemele tra­iate în cele 2 docum ente sînt cunoscute. Ceea ce re^inem pentru problema pe care o tratàm e faptul cà popula^ia bulgara a anunjat trupele romîne despre miçcàrile trupelor turceçti («Studii», nr. 5/1962, p. 1 2 0 1 ).

2 Monitorul Oficial din 2 sept. 1877, nr. 98, p. 5296; Hcm opun Ha EbAzapun, tom. I, ed. II, aratë cà în zilele de 30—31 august çi în urmàtoarele 4 zile în fafa Plevnei au murit 3.000 de ostaçi çi ofiferi romîni (p, 496).

3 N. C i a c h i r , Frâ}ia de arme rom îno-rusâ . . . p. 154.4 Onucanue pyccKO-mypeuKOÙ eoÜHbi Ha Eojikohckom noAyocmpoee, Petersburg, 1911,

P- 214.5 CôopnuK Mamepua.ioe no pyccKO-mypetfKOÙ soline, tom. 53, p. 2, Petersburg 1906.6 F à l c o i a n u , op. cit., p. 188—189.7 Documente privind istoria Romîniei ( Râzboiul pentru independenfâ), vol. V II, doc.

596, p . 319.

239

Plevnei un inel de pozitii continue, insemnind aproximativ 500 km 1. Càtre1 noiembrie 1877, urmàtoarele trupe si guri de foc ruso-romìne se gàseau in jurul Plevnei:

Batalioane Escadroane Baterii O fi{eri fi trupàT u n u r i

si batalioane de cim p de asediu

12545

8838

6419

122.25433.606

490114

24 ruse 4 romine

170 126 83 159.860 604 28 to ta l2

Osman-paja vàzind cà prelungirea rezistentei este farà nàdejde, a incercat la 28 noiembrie 1877 sà sparga ìncercuirea, dar esuind, càtre orele 14 a dat ordinul de capitulare pentru intreaga armatà 3. Epopeea sìngeroasà de la Plevna s-a terminai. Ea a costat pe turci: 6.000 morti si ràniti, 77 tunuri captúrate si 34.000 prizonieri, in frunte cu musimi (maresalul) Osman-pasa 4.

Dupa càderea Plevnei, armata rusà inaintà pe 3 grupàri, trebuind sà ajungà cit mai repede la Adrianopol. In cadrul acestui pian generai, armata rominà primea o serie de misiuni: sà incercuiascà cetatea Vidin, si Belogragic ; cetà^ilor Nicopole, Rahova, Lom-Palanca si Arcer-Palanca sà li se asigure numai gar- nizoane romine^ti, dìndu-se posibilitatea trupelor rusesti din aceste cetàti sà participe la operabile din Balcani. O divizie rominà, impreunà cu divizia 9 de cavalerie rusà trebuia sà escorteze prizionierii turci peste Dunàre, iar apoi divizia rominà sà ia pozitii de luptà pe malul Dunàrii intre Giurgiu si Càlàrasi, pentru a inlocui unele trupe rusesti necesare frontului din Balcani 5.

In vederea indeplinirii misiunilor ce-i reveneau, armata rominà a fost regru- patà prin ordinul nr. 174 din 5 decembrie 1877. In cadmi noilor misiuni « Cor- pul de observa^iuni si corpul de operatiuni al armatei romine s-a contopit sub denumirea de Corpul de vest » 6. E1 se compunea din 5 divizii sub comanda generalului Haralambie 7. Rezerva generalà era compusà dintr-o brigadà de rosiori, o companie de geniu, una de telegrafie si un escadron de jandarmi 8.

Opera^iunile din jurul Vidinului 9 si mai ales asaltul redutelor de la Smir- dan constituie una din glorioasele fapte de arme rominesti din istoria ràzboiului

1 Ibidem, p. 130.2 Onucauue pyccKO-mypeiiKoù eoÙHbi..., voi. V II, partea I-a, Petersburg, 1911, p. 494.3 I. F o c § e n e a n u si N. C i a c h i r, op. cit., p. 164.4 Ibidem, p. 164 ; vezi si F o r t u n a t o v P . K ., loc. cit., p. 131 ; vezi si N. A d à n i -

1 o a i e, L ’armée roumaine dans la guerre de 1877—1878 (dà cifra de peste 45.000 prizonieri turci), p. 119.

6 F à l c o i a n u , loc. cit., p. 217—219; vezi si I. F o c s e n e a n u si N. C i a c h i r, loc. cit., p. 174; vezi si Mcmopun Ha Eb.teapu.i, tom . I, p. 497.

6 Istoricul ràzboiului, loc. cit., II, p. 845.7 Ibidem, p. 846.8 Ibidem, p. 854.9 La 2 dee. 1877 intrà din nou in ràzboi Serbia, pe m otivul cà Poarta n-a respectat

tra tatui de pace. Ìn p roclam ala de ràzboi a Serbiei se spune printre aitele: « vom gàsi pe cim pul de luptà, viteaza armatà rusà acoperità de glorie eroica, vom gàsi pe fratii munte- negreni si pe vitejii nostri vecini romini, care trecìnd Dunàrea, s-au dus sà lupte pentru independenta si libertatea crestinilor asupriti ». (Doc. privind ist. Rominiei, V III , doc. 76, p. 4 3 ; vezi fi « Dorobantul » din 5.X I I .1877).

240

de la 1877. ìntr-o singurà zi de ofensiva, armata romînâ a reusit sa punâ stàpi- nire pe întreaga Centura exterioarâ a cetâtii Vidin, constituità din numeroase redute si santuril .

Dupa ìncheierea conventiilor pentru predarea Vidinului si Belogragieului, trupele romìne au intrat în aceste douà cetani. Popularía bulgara a Vidinului a facut armatei romìne in ziua de 12/24 februarie 1878 o primire entuziastà, aruncìndu-i fiori çi cununi pe tot parcursul 2.

A doua zi, trupele romìne au intrat in Belogragic, fiind ìntìmpiuate la 2 km ìnainte de intrarea in oras « . . . de populatiunea bulgara îinpreunâ cu preotii, icoanele si drapelele bisericii care in mijlocul unni mare entuziasm, au précédât trupele » 3.

In timpul ceremoniilor oficíale in cele douà orase eliberate, drapelele romì- neçti au fost inaliate pe zidurile vechilor cetati turceçti, fiind salutate cu trei salve de tunuri 4.

Garnizoanele romînesti au stagionai in aceste cetani pina la 25 martie/6 aprilie 1878.

Ultímele cereetâri arata ca, in total, numarul mortilor si al rànitilor romìni, in ràzboiul de independents s-a ridicat la circa 10.000 de oaineni5. \ itejia si aportul ostaçilor romìni in luptele de la Plevna au fost reliefate si de Fr. Engels6. Grivita, Plevna, Rahova etc., localitâti istorice in care si-au vârsat împreunâ sîngele rusi, romìni si bulgari, au devenit simboluri aie prieteniei de nezdruncinat a popoarelor noastre.

H EKOTOPtIE CBEAEHMÍI O POJ1M PYM blH H M B flEJIE OCBOSO>KflEHHK EOJirAPHH (1877-1878 i t .)

(Pe3K>Me)

M3 apXHBHblX MaTepnajIOB H CÔOPHHKOB flOKyMeHTOB aBTOp H3BJ1CK HOBbie AaHHbie o po/TH PyMbiHHH b ocBo6o3KfleHHH Eojirapmi b nepHOA BOfiHbi 1877—1878 rr. IIom hm o bochhmx aeficTBHü aBTop Kacaerca h HeKOTopwx acneKTOB npcABoennofi noMoiUH.

Tax, MHorwe SoJirapbi, Hcejiaa H 3 6 a B H Tb c n o t Ty p e u K H X HaCHJibnHKOB, tia x o A H JiH y ô e w w n e b P yM b iH H H , a b n e p H o a a n p e n b c ic o ro bocct3hhji 1876 ro .ua He TO JibK O p y M b iH tK a H r ic n a ib CHMna- TH 3 H p o B a n a BoccTaBiiiHM f r a î e i b i (' Romînul », c Timpul », « Telegratul romîn * H3 CHÔHy, « Vocea Prahovei », « Albina », « Gazeta Transilvaniei » h T .fl.), h o h Ô Jia ro T B O p H T e jib H b ie K O M H Te Tb i H a T e p p H T o p H H n a m e H CTpaHbi n o M o r a jiH ô o n r a p a M .

1 I. F o c j e n e a n u si N. C i a c h i r , I.e., p. 188.2 Istoricul râzboiului . . ., III, p. 1038.3 Ibidem, p. 1042.4 Ibidem, p. 1039 çi 1042.5 Istoria Rornîniei', IV , edit. Acad. R P R , Bucureçti 1964, p. 636 Pentru cifrele

pierterilor romînesti. Vezi si V. H r i s t u, Poporul romin in râzboiul de eliberare, p. 43; H. Mihova, I.e., p. 217 ; vezi §i Istoricul râzboiului din 1877—1878, part. II §i III, Bue., 1898. în anexa de la p. C C X L III—C C C X L III se dau numai o parte din m or{i 40 ofiÇeri, 99 sergenti din totalul de 2110 m o r {i; N. A d S n i l o a i e , L ’armée r o u m a in e ... Dà un numâr total de râni^i si mor^i în timpul râzboiului de 10.000 militari romini (p. 123).

6 Fr. Engels, Correspondence. Annexes, tom. III, 1891 —1895, Paris, 1959, p. 423.

1 6 - c. 456 241

TaiOKe Ha TeppnTopnn PyMMHHH, okojio IljioemTb noflroxoBJUi^HCb otphah ôoJirapcKMX fl06p0B0JibueB, h b TeietiHe necKOJibKHX MecancB pa^Bepnyjra cboio ÆeHTe/ibHOCTb rpa>KflaHCKan aflMMHHCTpauHH fljiH ocBo6o)KflaK3iunxcn TeppHTopntt (Komhcchji H3flaBaJia b EyxapecTe nepBbie MaTepwajibi, Heo6xoflHMbie rpaxc/uuicKOH aflMHHHCrpauHH Ha TeppHTopHH EoJirapHH.

3 t h CBeaeHHH n O M o r a w r r j i y 6 * e p a c x p b in . cb»3h M eatfly pyMbiHCKHM h 6onrapcKHM HapoaaMH.

N O U VELLES IN FO R M A TIO N S CO NCERNANT LA CO N TR IRU TIO N D E LA RO U M AN IE A LA L IB É R A T IO N DE L A B U L G A R IE

(1877-1878)

( Résumé )

L ’auteur expose dans son article plusieurs informations inédites — extraites des archives ou des collections de documents publiées — concernant la contribution roumaine à la libé­ration de la Bulgarie, pendant la guerre de 1877—1878. A part les opérations militaires, l’au­teur s’ occupe de l’aide roumaine accordée au peuple bulgare avant la guerre.

De nombreux Bulgares, pour éviter les atroces répressions turques, s’ étaient réfugiés en Roumanie. La sympathie de la presse roumaine (en espèce les journaux « Rom inul », « Tim pul », « Telegraful Rom în » de Sibiu, « Vocea Prahovei », « Albina », « Gazeta Transil- vaniei » etc.) pour la révolte d ’ avril 1876 fut manifeste. Des comités de bienfaisance ont accordé leur assistance aux Bulgares réfugiés dans notre pays.

De même, ce fut sur le territoire de la Roumanie — près de Ploïeçti — que les pre­miers détachements de volontaires bulgares furent instruits. L ’ administration civile des futures territoires bulgares libres mena elle-aussi son activité, pendant plusieurs mois, en Roumanie ; elle fit imprimer à Bucarest les premiers matériaux nécessaires à l’ administration civile au sud du Danube.

Ces nouvelles données contribuent à une meilleure connaissance des raports entre le peuple roumain et le peuple bulgare.