Blocaje in Comunicare

5/8/2018 Blocaje in Comunicare - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/blocaje-in-comunicare 1/8

Universitatea “Babes – Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Psihologie si Stiinte ale EducatieiPedagogia Invatamantului Primar si Prescolar Extensia Sibiu

PORTOFOLIU LA PEDAGOGIA

COMUNICARII

REFERENT : DRAGHICI CLAUDIAANUL : IISECTIA : ROMANA



IDENTIFICATI BARIERE SI BLOCAJE DINCOMUNICAREA DIDACTICA CU CARE V-ATICONFRUNTAT IN ACTIVITATEA PE CARE O

SUSTINETI LA CLASA D-VOASTRA. PRECIZATI SIMODALITATI DE DEPASIRE A ACESTORA PE

CARE LE-ATI APLICAT

O posibilă definire a comunicării didactice se poate structura pe ideea caaceasta este o comunicare instrumentala,direct implicata in susţinerea unui processistematic de învăţare.



D Salavastru(2004 p 190) configurează un sens aproximativ al comunicăriididactice arătând ca „avem de-a face cu o comunicare didactica atunci când, inmod organizat si in instituţii specializate, persoane cu o pregătire speciala transmitcunoştinţele , formează deprinderi si atitudini , iniţiază activităţi in vedereaeducării tinerei generaţii”.

Randamentul comunicării didactice nu se reduce la formularea conţinuturilor verbale, prin orientările lor atitudinale, pozitive, neutre sau negative, profesorul sielevul potentează sau frânează comunicarea, sporesc sau anulează conţinuturiledidactice propuse.

O comunicare complexa (V, PV, NV) convergenta, uşurează îndeplinireaunor sarcini diferite. Folosirea multicanalităţii in transmiterea si receptareamesajului facilitează prelucrarea si reţinerea unei mari cantităţi de informaţii si, inacelaşi timp sporeşte varietatea si atractivitatea actului de comunicare.D. Salavastru încearcă o delimitare a termenilor comunicării didactice sicomunicării educaţionale , arătând ca a comunica, pentru a fi didactica, trebuie sa

îndeplinească o serie de condiţii:− „comunicarea trebuie sa fie un act intenţionat, iar intenţia sa vizeze

schimbări in cunoaşterea, afectivitatea, comportamentul sau acţiuneacelui ce receptează comunicarea;

− Comunicarea trebuie sa se desfăşoare intr-un cadru organizat si sa sederuleze după anumite principii de eficienta paideica ( in privinţaformarii celuilalt)

− In general, dar nu exclusiv, o astfel de comunicare se desfăşoară inanumite instituţii specializate (şcoala , universitate), preocupate si de buna organizare a comunicării in cadrul lor;

− Eficienta comunicării trebuie sa fie supusa in raport cu un ideal stabilitde modul de organizare a actului”.

Aşadar, orice forma de comunicare didactica este si o forma de comunicareeducaţionala, întrucât profesorii exercita un tip de influenta si produc schimbărielevilor.A fi cadru didactic înseamnă a avea cunoştinţe de specialitate temeinice dar sicapacitatea de a le „traduce”.Schema comunicării didactice cuprinde ( I. Radu):

− Factorii comunicării cadru didactic-elevi (emiţători-receptori)− Distanta dintre agenţi si dispoziţia lor, elemente definitorii pentru

caracterizarea canalului de transmitere;− Diversitatea de tipuri de coduri utilizate (sunet, gest, imagine, mimica,

postura)− Unitatea intre comunicarea verbala, paraverbală, nonverbală, accentul

cazând in funcţie de situaţie pe una din ele)− Diversitatea de canale de comunicare (auditiva, vizuala, tactila)



− Existenta a doua circuite pentru conexiunea inversa: de la elev la profesor ( feed-back I) si de la profesor la elev ( feed-back II) Feed-back I – reglează comportamentul didactic al profesorului Feed-back II – reglează comportamentul elevului ( adaptarea unui

comportament adecvat)− Prezenta unor factori perturbatori (zgomote), a unor factori de

distorsiuni care perturba învăţarea şcolara.

Specificul comunicării didactice este dat de următoarele elemente:− Este contrata de dimensiunea cognitiva si pe cea explicativa, pe

înţelegerea mesajului transmis− Este structurata conform unei logici pedagogice fără a se neglija

criteriul ştiinţific si fără a se încălca logica ştiinţei− Cunoaşterea fenomenului de redundanta ca variabila, indirect calitativa

fiind expresia existentei unei structuri informaţionale transformatedidactic (Neacsu I.)

− Se realizează prin combinarea comunicării orale cu cea scrisa, cu particularităţile de ritm, forma, conţinut (ritmul comunicării scrise e de6 ori mai lent ca al comunicării orale)

− Poarta amprenta particularităţilor de personalitate ale cadrului didacticcare va accentua o dimensiune sau alta a comunicării dar si a elevilor cărora li se adresează

L. Iacob (1998 p1830 prezintă sintetic câteva criterii de clasificare a comunicării, pentru comunicare didactica fiind semnificative criteriile:

•

in funcţie de cadrul folosit: comunicare verbală comunicarea paraverbală comunicarea nonverbală comunicarea mixta

• in funcţie de finalitatea actului comunicativ comunicarea accidentala comunicarea subiectiva comunicarea instrumentala

Comunicarea didactica este o comunicare instrumentala convergenta, implicata

direct in susţinerea unui proces sistematic de învăţare si care presupune cunecesitate existenta celor doua conexiuni inverse (R-E, E-R) prezentate in schemacomunicării didactice, este vorba de retroacţiuni ale comunicării didactice (feed- back-ul I si feed-back-ul II).Reuşita in comunicare didactica impune sa nu se neglijeze blocajele comunicăriididactice.



D. Salavastru arata ca barierele care stau in faţa comunicării didactice sunt de omare diversitate si le sistematizează in funcţie de natura elementului structuralafectat intr-o relaţie de comunicare:

− blocajele determinate de caracteristicele persoanei angajate incomunicarea didactica

− blocajele determinate de relaţiile social-valorice existente intre participanţii la relaţia de comunicare didactica

− blocajele determinate de canalul de transmitere− blocajele determinate de particularităţile domeniului in care se

realizează comunicarea didacticaIn învăţământul preşcolar educatoarea stabileşte relaţii la grupa la nivel informal siformal , uzând accentuat de competenta sa psihosociala. Dat fiind vârsta copiilor relaţiile comunicaţionale ale educatoarei copii trebuie sa fie optim pozitive.

Totuşi exista uneori o serie de bariere care duc la blocaje in comunicare.Acestea sunt generate fie de existenta unor competente ale educatoarei, fie de

unele probleme ale copiilor. Dintre acestea din urma vom menţiona in continuarecâteva aspecte.• Barierele in comunicare pot fi de natura fizica: deficiente verbale , auditive,

de amplasament, de durata a activităţii. Copilul care are deficiente de vorbire, pe care nu si le-a corecta pana la 5 ani, este mai puţin comunicativ din cauza castâlceşte cuvintele si stârneşte amuzamentul celorlalţi copii, care cu greu seabţin sa nu facă comentarii maliţioase. In acest caz este nevoie de foarte multamunca a educatoarei, atât pentru a corecta deficienta , cat si pentru a-i convinge pe copii sa nu mai rada când altul greşeşte.

• Barierele semantice: vocabular sărac, conotaţii emoţionale ale unor cuvinte;

trebuie sa ţinem seama de experienţa copilului legata de tema pe care odesfăşuram. Daca preşcolarul nu are cunoştinţe minime legate de temarespectiva , atunci nu va participa activ la desfăşurarea activităţii pentru că nuva înţelege mare lucru din ceea ce facem si nu vom putea comunica cu el. deaceea , noi trebuie sa ne planificam activităţile in funcţie si de experienţa deviata a copilului, de trebuinţe si necesităţi.

• Emoţiile reprezintă o alta bariera in comunicare. Emoţia puternica esterăspunzătoare de blocarea aproape completa a comunicării. Pentru a comunicacu un copil emotiv trebuie ca educatoarea sa fie atenta , in primul rând, la tonulfolosit, copilul sa simtă căldura in glas, apropiere faţa de el, susţinere si

încurajare. Trebuie sa ascultam copilul ori de cate ori doreşte sa ne spună ceva,sa-l facem sa se simtă important, sa simtă ca suntem alături de el tot timpul, pentru ca altfel se va închide in sine si nu vom mai putea comunica. El trebuieîncurajat, lăudat, recompensat.

• Timiditatea este o alta bariera întâlnita. Persoanele timide se pot simţi inincapacitate de comunicare si, ca urmare, apar mari rezerve in ceea ce priveştestabilirea unei relaţii sau a unui dialog. Sarcina educatoarei este de a-l face pecopilul timid sa aibă încredere in forţele proprii, sa-si spun aparerea, sa se



deschidă. Aceasta o putem face încurajându-l si felicitându-l atunci cândrăspunde, corectându-i greşelile fără sa fie ridiculizat de câtre colegi, având oatitudine pozitiva faţa de el, pentru a-i trezi interesul pentru ceea ce face.

• Lipsa de cunoaştere constituie o alta bariera in comunicare. Este dificil sacomunicam cu cineva ale cărui cunoştinţe asupra unui subiect de discuţie sunt

mult mai reduse. Unii copii vin la grădiniţa cu un volum mic de cunoştinţe,informaţii, chiar la vârsta de 5-6 ani. De aceea este necesara apropiereacopilului de obiectele pe care nu le cunoaşte, prin folosirea lor ori înlocuireaacestora cu nişte imagini reper ori cu simboluri (la jocurile didactice, lecturidupă imagini, povestiri) trezind astfel interesul copilului pentru temarespectiva.

• Lipsa de interes este una dintre cele mai mari bariere ce trebuie depăşite sicare duca la blocaj in comunicarea didactica. Educatoarea trebuie sa acţionezecu abilitate pentru a direcţiona mesajul astfel încât sa corespunda intereselor sinevoilor copilului.

Este foarte important ce ii spunem copilului (mesajul , informaţia), dar sifolosirea unui material didactic expresiv, adecvat temei si vârstei, din punct devedere estetic. Este important modul de organizare a activităţii, precum siexplicarea clara si pe îndelete a temei, deoarece copilul trebuie sa înţeleagăsarcinile pe care le are si sa dorească sa răspundă sau sa poarte un dialog cueducatoarea sau cu un coleg din grupa. De exemplu, la o activitate de repovestire,un copil care are un vocabular sărac sau o exprimare deficitara, nu va dori sa redeaun fragment din povestire, dar la o dramatizare, care se desfăşoară pe baza dedialog intre personaje, interesul lui va fi mult mai mare. Deci vom solicita copilulin funcţie de interes, dar si de posibilităţile lui intelectuale, încurajându-l pentru a

căpăta încredere in forţele lui.Pentru a avea o mai buna comunicare cu copii, educatoarea trebuie sa aibă ovorbire expresiva, gestica corespunzătoare, capacitate de demonstraţie logica siargumentaţie, sa folosească un vocabular care sa fie pe înţelesul tuturor copiilor, saaibă capacitatea de a antrena copiii intr-un dialog ori de cate ori este nevoie.

Comunicativitatea didactică presupune o buna cunoaştere psihologica acopilului, adaptarea la nivelul de cunoaştere si înţelegere a copilului.Din cele expuse reiese clar ca relaţia de comunicare la clasa si cooperareacopilului la activitatea didactica depind mai mult de aspectul comunicăriieducatoarei (modul cum comunica), decât aspectul pur informaţional (ce

comunica).Educatoarea trebuie sa aibă o atitudine pozitiva faţa de toţi copii, sa acceptegreşelile fără sa ridiculizeze sau sa permită ridiculizarea, sa iniţieze si sasensibilizeze individul in raport cu posibilităţile de care dispune, sa fie corecta, safie creativa si inventiva, sa felicite, sa încurajeze si sa-i recompenseze pe copii. Numai aşa copilul se deschide sincer câtre educatoare, devine, mai receptiv ladialog, reuşeşte sa pună întrebări, ajunge nestingherit la cooperarecomunicaţionala.



Copilul învăţa in grădiniţa sa exploreze lumea înconjurătoare, sa oanalizeze, sa pună întrebări in legătura cu aspectele întâlnite, sa facă predicţii pe baza datelor culese, sa îşi exprime opinii şi stări sufleteşti şi sa iniţieze acţiuni. Inacest context, evoluţia ulterioara a copilului este determinata cu precădere demăestria şi tactul educatoarei in procesul didactic. Aşadar, grădiniţa influenţează

dezvoltarea individuala a copilului şi acolo unde familia cooperează cueducatoarea, progresele sunt rapide şi învăţarea este de durata. Învăţarea problematizata. Aplicata ştiinţific, ii ajuta pe copii sa dobândească cunoştinţe,deprinderi şi comportamente noi necesare in rezolvarea problemelor multiple cucare vin in contact in procesul de investigare şi cunoaştere a mediului înconjurător.Cel mai eficient mijloc prin care copiii iau contact cu lumea, înţeleg evenimenteledin jur şi învăţa din ele este, fără îndoiala, jocul. Utilizarea şi dezvoltarealimbajului fac parte integranta din acest proces. Jucându-se, copilul exerseazăînţelegerea prin comunicare, îşi dezvolta capacitatea de discriminare, de judecata,imaginează şi formulează verbal atât realul cat şi imaginarul. Setul de imagini care

ilustrează o situaţie de mediu (poluarea, vremea in diferite anotimpuri) este un prilej cu care educatoarea ii va conduce pe copii câtre extragerea unor ideiisugerate de imagini, copii pot fi antrenaţi in alcătuirea unui scenariu legat de temamare sugerata de imaginile prezentate, scenariul ce poate fi consemnat in jurnalulgrupei. Dramatizările sunt cele care pot solicita copii sa realizeze afişe şi postere prin care sa facă cunoscute preocupările şi cunoştinţele lor sau prin care sa atragăatenţia celor din jur cu privire la un aspect pozitiv sau negativ înregistrat in relaţiaomului cu mediul( exemplu: afişe prin care locatarii sa fie atenţionaţi sa protejezespatiile verzi). De asemenea copii pot fi provocaţi sa redea situaţia dramatizata in benzi desenate simple cu conţinut optimist sau comic.

Copiilor le place sa privească ilustraţiile viu colorate. Iată ca biblioteca le poate oferi prilej de a-şi îmbogăţi cunoştinţele , dar şi de a cunoaşte lucruri noi cucare nu poate intra in contact direct (polul nord, jungla, cosmos). Copiilor le placesa clasifice imaginea unor obiecte, fenomene. Prin jocuri de masa, jocuri didactice,se clasifica, sortează, asociază obiecte, imagini, in funcţie de mediul de viatafavorabil, nefavorabil. Aceste exerciţii repetate dezvolta capacităţile copiilor de adescoperi factorii prezenţi in medii care ii influenţează pozitiv sau negativ.Grădiniţa oferă prilejul satisfacerii curiozităţii de a descoperi modul in care sedezvolta o planta, cerul in diferite momente ale zilei, iar spre sfârşitul prescolarităţii, copii reuşesc sa-şi imagineze făcând diverse predicţii ( cum ar arata

viata pe alte planete).Organizarea in grădiniţa a expoziţiilor tematice cu colecţii de diferitamateriale didactice care in funcţie de interesul manifestat de copil, de tematica parcursa pot fi cercetate şi descoperite informaţii preţioase care rămân stocate inreprezentări ce se reactualizează, se îmbogăţesc ori de cate ori le reîntâlnesc subalta forma.Comentarea fotografiilor din albumul personal constituie conţinutul temei „catam crescut” prin care copilul conştentizează evoluţia sa. Grădiniţa reprezintă



mediul cel mai favorabil dezvoltării copilului din punct de vedere psiho-fizic. Deaceea fotografiile la „serbare” sunt comentate şi sub aspectul relaţiilor ce sestabilesc intre copii: de comunicare, dejoc, de întrajutorare, de exprimare a unor stări afective (mulţumire, mirare).

Posterul-ansamblu de fotografii aranjate sub forma unui colaj, constituie

un mijloc de educaţie pentru mass-media şi comunicare prin care se realizeazăactivităţile dorite (lectura după imagini, memorizarea). Posterul constituie omodalitate prin care se comunica ceva şi are scopul de a face cunoscut, de a-i crea popularitate. Înregistrările video reprezintă cel mai bine evoluţia copiilor de la primele mişcări, gesturi, pana la participarea in cadrul unor concursuri, serbări,festivaluri, care este o evoluţie in timp şi spaţiu pe care copiii o sesizează cuuşurinţa, o comentează, o înţeleg, acestea putând fi folosite in cadrul jocului dedescoperire „cum eşti tu”.

Revistele, ziarele pot intre in colecţia grădiniţei şi pot deveni o sursa decunoaştere, ori de cate ori apare cate o noutate, se analizează se compara şi se

discuta curiozităţile. Machetele confecţionate de copii pe diferite teme (harta tarii,oraşul meu, grădiniţa, formele de relief) ajuta copii sa îşi îmbogăţeascăcunoştinţele despre elementele din natura prin jocurile, povestirile, curiozităţilecunoscute anterior.Ce poate fi mai frumos decât sa crezi in jocurile bazate pe ştiinţa, sa ştii sa utilizezimaterialele didactice existente, sa faci eforturi pentru a le procura prin împrumut,donaţii, autofinanţare, sponsorizări, iar copiii, prin contactul direct cu diversitateade obiecte sa descopere prin efort propriu, sa analizeze, sa compare, sa înveţe sa leutilizeze corect, sa le păstreze, sa ia atitudine faţa de cei care încalcă regulile decomportare.

Vocabularul copiilor se îmbogăţeşte, se flexibilizează cu denumireaobiectelor, a parţilor componente, cu noi substantive, adjective, adverbe, iar analizatorii se perfecţionează. Acesta este rolul activităţilor prin care folosimmijloace diferite pentru a realiza o buna comunicare reuşind sa depăşim unele bariere.

Blocaje in Comunicare

Documents

Transcript of Blocaje in Comunicare