Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 297 · Cartea strãinã Francisc Örmeny ... cu cerescul...

297

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iRR ee vv ii ss tt ãã dd ee cc uu ll tt uu rr ãã • ss ee rr ii ee nn oo uu ãã • aa nn uu ll XX II VV • 11 66 - 33 11 ii aa nn uu aa rr ii ee 22 00 11 55

Bajani &Mifsud

Cartea strãinã

Francisc Ö

rmen

yProzã

TRIBUNA

Ilustraþia numãrului: Andrei Berindan

Loreta Popa

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Isus istoric.Unde s-a ajuns?

Interviu cu Andrei Marga

2 TRIBUNA • NR. 297• 16-31 ianuarie 2015

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocNicolae BrebanVictor GaetanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanGh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

bloc-notes

Pe ccopertã: Andrei Berindan - I Have Special Powers 3

– Îmi pare bine cã mã-ntrebaþi, chiar fac acumo pauzã generalã, mâncare, bãuturã, dans. Dorescca în anii care vin þara mea sã fie frumoasã,curatã, cinstitã cum erau pe timpul strãbuniculuimeu, fetele de la þarã. Mai doresc ca bãiatul meusã creascã economic, sã-i meargã mai bineafacerea cu placheuri ºi pingele iar fetei mele sã-iaparã în cale un bãiat bun, tot aºa, cum erau laþarã feciorii pe vremea strãbunicului. În ce mãpriveºte vã spun un secret. Ca ºi cetãþeaneuropean port pentru prima oarã papion. De fapt,am trei la mine. Cel pe care-l vedeþi acuma, unaltul negru ºi, în sfârºit, unul tricolor. Dacã pe lapatru dimineaþa izbucneºte vreun momentpatriotic o sã fiu, sper, singurul care sã aibã la gâtculorile patriei...

– Oh, ºtiþi la ce mã gândeam acum?... laproblema cu moartea, cum va fi cu ea... voi puteasã-i mai fac figuri, s-o driblez cum spunea ununchi de-al meu sau îmi va pune sacul în cap ºibasta... Dar, vã rog, sã nu le scrieþi astea... Spune-þi, mai bine cã salata de boeuf a fost bunã, O.K.,sarmalele la fel, orchestra nu ne-a tocat prea tare,cântãreþii nu au dat falseturi. În rest, vã pup,domniþã, ºi dacã n-aveþi încã, sã vã gãsiþi unbãiat, aºa cum erau flãcãii pe vremea luistrãbunicu, duios, bun, cum zice ºi cântecul...„nici n-aude, nici nu vede, unde-l pui, acoloºede”...

– Sãnãtate doresc la toatã lumea ºi bani lapunghe. Vã spui o tainã. ªtiþi la ce m-am gânditimediat dupã prima tranºã de „rãciturile casei”?...Ce-ar face toatã adunãtura asta, pavoazatã,spilcuitã, unele cucoane în alb, ca niºte lebede,dacã brusc ar intra în salã o pereche, soþ-soþie,din epoca de piatrã, cu tãt echipamentul, blãnuri,ciomege. Gata cu valsurile ºi tangãurile pentru ovreme.

– Doamne, cum sã vã spui, m-aþi prins cam înofsaid. Domniºoarã dragã, jurnalistã scumpã, mãþin eu drept, dar vãd dublu. Pentru la anul îmidoresc ca totul sã fie mai curat, nu corupþia,toaletele din trenuri. ªi-mi mai doresc ca pe undemã duc ºi cer chiftele sau ochiuri sã nu fie dincarne sau ouã vechi. ªi sosurile sã fie ca lumea.Dragã, dragã, sãnãtate ºi la mulþi ani ºi sã vãtrãiascã aluniþa ce-o aveþi lângã nas. Vã face, cumsã spune pi la noi, „frumuºâcã... frumuºâcã”...

– La ce sã mã gândesc acum când anul celvechi e pe ducã? La þarã, la patrie, la pãdurile ei,dar ºi la gospodãria mea. Îmi doresc pe viitor sãam mai multe gãini, sã nu vinã vulpea la ele,gâºte, curcani, tot aºa, fãrã vulpe, îmi doresc sãnu-mi sustragã nimeni purceii, în noaptea asta,pânã ajung acasã, ºi sã-mi gãsesc ºi eu opartenerã de viaþã, fainã, „gustoasã”, cum ziceacineva aici cã erau pe vremea lui strãbunicu. Înrest, bine cã suntem în U.E. ºi N.A.T.O., nicicapul nu ne doare...

– Ce sã vã zic?... n-aº putea spune cã înnoaptea asta nu m-am distrat. Am mâncattradiþional, am dansat cu soþia, cu vecina de

masã, doamna aia mai grasã, am sãrit la hore, amrãcnit la pluguºor, pe urmã, adevãratã plãcere,când toþi s-au mai liniºtit, pe bloc-notesul meu,am desenat camioane, tipuri de remorci, bãrci cumotor, profiluri de poliþiºti. Când ne va fi mairãu aºa sã ne fie...

– Da, da, sã le fie bine tuturor, nici unul laspital. La balul mascat ce va urma spre dimineaþã,ni s-a spus cã vor exista nenumãrate mãºti. Prinþi,contese, lei. Am aflat cã, în realitate, poþi sã tefaci doar bou, cerb, þap. ªi când te gândeºti cãprintre noi sunt politicieni de vârf, diplomaþi,cântãreþi de operã, poeþi, tot felul de doamne cumisiuni înalte. Nu va fi uºor.

– Mulþumesc, sãnãtate tuturora... Când amînceput sã-mi dau seama ce înseamnã „Epoca deAur”?... Nu imediat, erau niºte semne dar nuclare. Totul însã s-a limpezit când am început sã-ivãd frecvent la cozi pentru pui (fraþii Petreuº),ouã, lapte, tocanã de legume, pe profesoriiuniversitari... Mi-am ºi zis... de acum înainte gata,ãºtia suntem.

– M.C. (pe cartea de vizitã „doctor în istorie”,figurã de Codrii Vlãsiei) Da... excelent... bãrbosuºi cu nevastã-mea, la dans... fuge aia cu el...rãmân domniºoarã sau ce sunteþi, aici, cuvalizele...

– Vã mulþumesc pentru compliment, vãmulþumesc... Sunt cu adevãrat o fiinþã delicatã.Acum sunt pradã unei gândiri paralele. O linie eocupatã cu valurile de mâncãruri ºi bãuturi ce vorveni, o alta, cu poeþii ce au scris despre toamnã,lacuri, tramvaie, drumuri ce duc spre gãri pustii.Lãsaþi-mã acum, vreau sã sufãr puþin...

– Da, tinere, da, a fost bine, dar am mâncatprea mult ºi iaca, m-am umflat. Chiar dacã mãmuºcã o sutã de câini ºi tot mã duc pe josacasã...

– Lasã revelionul, ascultã mai bine ce-þi spun...Un unchi de-al meu povstea cã un mare vizitiu depe vremuri, Simion Ion, aºa-l chema, bea zilnicopt litri de vin ºi nu se îmbãta. Nu ºtiu cumfãcea, cã unul de aici de la masã s-a tuflit doardin câteva pahare...

– Ei, cum putea sã fie, minunat. ªi-am avut ºinoroc prin faptul cã au fost alãturi de mine douãmari doamne de minte ºi suflet, profesoareleuniversitare, Pupa ºi Capitolina...

!

Andrei Berindan - Pull Me 1

Gânduri, urãri, mãrturisiri, în noaptea dintre ani...

Mircea Pora

În primele decenii ale secolului al XX-lea,Rene Guenon îºi publica volumul despreiniþiere, sacralitate ºi semiologie religioasã,

efectuând ultima dintre tentativele de areinstaura o gândire antiraþionalistã menitã sãreînvie o vârstã de aur a umanitãþii. Pierdutãaproape definitiv, gândirea quasi-ocultãreprezenta la vremea lui Guenon singurul mijlocde a mai salva ceva dintr-o înþelepciune care adurat atâtea zeci de secole. Aceastã formã de amai recupera cât se poate din trecut avea deluptat cu avântul considerabil ºi violent alºtiinþei ca dimensiune absolut raþionalã, bazatãpe observaºie ºi experiment. ªi, interesant,tocmai aceste atribute – observaþia ºiexperimentul – au fost acelea care au fãcut sãmai poatã dãinui încã un pic de vreme însãºifilosofia antiraþionalistã – cãci resorturileacesteia se bazau tot pe aceste temelii (dacã arfi vorba numai de alchimie, sã zicem). Dar dacãºtiinþa a cotit spre raþionalismul radical –acceptând cauze ºi efecte imanente –,antiraþionalismul sau quasi-ocultismul s-acantonat în aceeptarea unor principii subtile,acoperite de voalul misterului, închise într-odimensiune unde numai iniþierea poate scoate laivealã sâmburele realitãþii. Pe de-o parteexplicaþiile care erau valabile prin sine, ºi pe dealta explicaþiile valabile prin principii subtilecare, pentru a fi înþelese, trebuie uzitate altecategorii decât cele universal acceptate. Estevorba de a fundamenta, pe de-o parte, o lumeaflatã sub lumina unor relaþii cât se poate devizibile ºi de la sine înþelese, iar pe de altãparte, de a fundamenta lumea pe un buchet de„corespondenþe” inefabile. ªtiinþa marºeazã peideea une cauzalitãþi simple, curente, necesare;hermeneutica guenonistã se bazeazã pe analogiicare nu pot fi explicate la prima mânã.Gândirea bazatã pe „corespondenþe” apeleazã laTradiþie, consecventã unui fapt mirabil în sine:trebuie sã existe, asemenea principiului vaselorcomunicante, o corespondenþã între diverseleregiuni: egologice (Eu), ontologice (Fiinþa sauNatura) ºi cosmologice (Natura sau/caDumnezeu). Între lumea eului, a lumii ºi a luiDumnezeu existã legãturi misterioase care suntreprezentate prin principiul cauzalitãþii, dar alunei cauzalitãþi ce se bazeazã pe gândireanalogicã. Mãnunchiul de similaritãþi dindiversele regiuni ale existenþei reprezintãprincipiul prin care, acþionând într-o parte aexistenþei, vei gãsi efectele acestei acþiuni în cutotul altã parte – sub imperiul acþiunii uneianalogii efectiv-realizate. Iar aici apare problemaGestului.

Pentru a înþelege mai bine ce înseamnã„problematica” Gestului, trebuie amintit cã niciun fel de doctrinã filosoficã, în afarã dehermetismul antic (Revelaþiile lui HermesTrismegistul – lucrare anticã ºi nu prea –, n.n.),a religiilor primitive, nu a operat – în modexplicit – cu cel mai generos dintre toateconceptele – Gestul.

Desigur, dacã am vrea sã trecem prin Platon,am spune cã filosofiei gestului îi aparþine ideeade Demiurg care, prin gestul iniþial, a creatcosmosul din haos. Alt exemplu, Aristotel

concepe realitatea ca pe gesturi de mobilitatecare se deduc multe din altele pânã la un PrimMotor nemiºcat. Aºadar aceste gesturi pot fiinterpretate ca gesturi fondatoare-cosmogonice.Cu toate acestea, explicaþiile lui Platon ºiAristotel rãmân principial-ºtiinþifice, într-unînþeles foarte modern, ba chiar actual. Însãatunci când prin gest se înþelege mai mult,respectiv când gestul dintr-o dimensiune cheamãun alt gest din altã dimensiune, avem de-a facecu gândirea simbolicã sau analogicã. Atuncicând (de ex.) în lumea naturii se procedeazãalchimic la producþia aurului din plumb, cel ceefectueazã aceastã operaþie va trece spiritual –datoritã eficienþei simbolice – pe altã treaptãiniþiaticã, mai sus, mai aproape de realitateaexcepþionalã cãreia i-a dat naºtere prin producþiaaurului. Deci dintr-o dimensiune se transferã unefect în altã dimensiune – (pe bazã analogicã).

Pe de altã parte, dacã ar fi sã luãm mai întâirelaþia eului cu sine, orice gest mintal saucorporal este pus în rezonanþã cu alte gesturiinterne ale eului sau corporalului lui. Rezultatulacestei rezonanþe este un anumit gen de situareanalogicã faþã de propriile conþinuturi cognitive– nu este vorba de o cunoaºtere ci de un fel deacþiune. Altã perspectivã – eul, prin gest,trezeºte acþiuni similare în mijlocul lumii deevenimente (considerate ºi acestea dreptgesturi); de asemenea în lumea supralunarã, încea a divinului, corespondenþa unui gest umaneste regãsitã în rezonanþa pãmântescului (omul)cu cerescul (Dumnezeu). Analogia este atât defuncþionalã, similaritãþile sunt atât de precoceasimilate, încât întreg Cosmosul – potrivitacestei gândiri – este o Reþea-de-vase-comunicante. Porozitatea absolutã a Cosmosuluinu este numai presupoziþionatã ci este realizatãîn fapt – este experimentatã aici o realitatefrustã: Analogiile posibile sunt ºi pe deplinrealizate (dacã existã analogie va trebui sã existeºi Legãturã).

Pentru cã am vorbit mai sus dehermeneuticã, vom adãuga câteva consideraþiicare suplinesc ceea ce am spus pânã acum.Oricine ºtie ce e hermeneutica, însã ºtie înacelaºi timp cât de relativ este acest termen înel însuºi. Existã o hermeneuticã filosoficã, altareligioasã, alta antropologicã, alta artisticã,º.a.m.d. Pentru care vom opta, vorbind deVasile Lovinescu? Rãspunsul vine singur: ohermeneuticã specificã unei „epistemologii” ainiþierii. Ce sã însemne asta? Dupã cum am maispus, o epistemologie a iniþierii nu vorbeºte înnici un caz despre relaþia subiect-obiect. Maidegrabã este vorba de o lume a simbolului, asimilitudinilor – cãci simbolul este semnul careface posibilã raportarea unei realitãþi la o alta,raportare necesarã ºi în acelaºi timp elocventã.Iniþierea – ºi asta reprezintã ºi pentru Lovinescuun fapt realizat în sinea (existenþa sa concretã –cea „fãrã vârstã”) lui –, comportã situareasubiectului în mijlocul inflorescenþeisimbolurilor, rãspunzând unor imperative carenu obligã ci îndeamnã, nu constrâng ci invitã,nu subsumeazã ci deschid un infinit calitativ:într-un cuvânt nu e vorba de a cunoaºte ºi a fi

cunoscut, ci mai degrabã, de a contagia ºi a ficontagiat. Este implicatã o Distanþã pe care nuIntelectul cunoscãtor este chemat sã o acopereci este vorba de un Focar Analogic care nu arealt instrument propriu, specific, decât Relaþia(de aceea am spus contagiune). Aceastã Relaþienu distruge distanþa, cu toate cã o depãºeºte.Deci nu existã un contact (intelectiv) ci doarsimilitudine (ce se distribuie fãrã sã se livreze).Iniþierea reprezintã un parcurs în care omul nueste luat împreunã cu aparatul sãu cognitiv, cicu cel analogic. Bine, dar se poate spune:cogniþia nu se subîntinde ºi asupra analogiei?Vom rãspunde rãspicat: analogia ºi analogiculaparþin domeniului cunoaºterii, dar nuîntrutotul. Cãci a analoga nu înseamnã neapãrata cunoaºte. Analogia, în calitate de cunoaºtere –pentru a fi operaþionalã – mai are nevoie de unpas: exerciþiul analitic. Fãrã exerciþiul analitic –în cunoaºtere – nu se poate extrage nici oconcluzie. Deducþia nu poate funcþiona dacã nuintervine în analogie exerciþiul analitic.Analiticul înseamnã – bun înþeles – suirea „dintreaptã în treaptã” pânã la evenimentulconcluziv. Dimpotrivã, în actul gândirii prinsimboluri, analogia nu are nevoie de analizã,nici mãcar de deducþie, cu atât mai puþin de oconcluzie veroce. În demersul analogic-simbolicnu existã decât cedarea în faþa unei „celebrãri”care „sãrbãtoreºte” plenitudinea comunicãriidintre regiunile (sã le spunem concentrice: eul,lumea, Dumnezeu). Atunci când gândireaanalogicã funcþioneazã, nu apar ici ºi colocunoºtinþe, ici ºi colo evenimente cognitive; ci„sãrbãtori” ale comunicãrii dintre regiunileexistenþei: eu se simte plenar în el însuºi, înlumea dimprejur, în „mijlocul” esenþei divine lacare – tocmai prin plenitudine – participã. Deci,nu avem cogniþie ci celebrare; nu avem definiþiici corespondenþe plenitudinale; nu logicã cianalogie.

Exerciþiul analogic, chiar dacã estefundamentat pe categorii ca solve et coagula,complementaritate, transmutaþie,transsubstanºiere, º.a.m.d., are acelaºi rolexplicat mai sus ºi de aceea, o hermeneuticãcare celebreazã, este una care, prin excelenþã,transpune iniþiatic.

Nu de puþine ori, Vasile Lovinescu nevorbeºte despre aceastã hermeneuticã întermenii retragerii în interior, ai interiorizãrii aceea ce au fost, pentru multã vreme – înexterior – Misterele, sau religiile antice demistere (de ex. Eleusisul).

Desigur, ar fi poate inoportun sã ne apucãm,în prezent, sã refacem întreg cadrul de acþiuni,principii ºi demersuri spirituale ale „epocii”lovinesciene sau guenoniste, de pe acumrevolute. Dar dacã reþinem scenariul acestei„epoci” – cu siguranþã vom avea, noi saugeneraþiile urmãtoare, de câºtigat pe planul fieteologic, filosofic, ideologic sau al creaþieiartistice. Existã în acest tip de gândire, sã-ispunem „veche” - deci impusã parcã de la sine–, o potenþialitate atât de îmbelºugatã, o zareatât febrilã, un impuls atât de izvoditor, încâtcredem cã nu va trece mult ºi vor apãreapromisiunile, poate în altã formã, a aceluihomo symbolicus pe care aceste Timpuri vitregel-au condamnat la uitare...

!

33



TRIBUNA • NR. 297• 16-31 ianuarie 2015 3

editorial

Remus Foltoº

Hermeneutica în calitate de celebrareanalogicã la Vasile Lovinescu

Anca GojaZãpadã neagrãBucureºti, Ed. Tracus Arte, 2014

De la un soi de sentiment nedefinit, intuiþiivibrante, nostalgii sau senzaþii acute dedéjà-vu pornesc prozele scurte ºi foarte

scurte ale volumului Zãpadã neagrã, debutulliterar al Ancãi Goja. Cu puþine detalii ºi cu uninstrumentar narativ ce funcþioneazã impecabil,autoarea schiþeazã o lume ºi un spaþiu în carepersonajele sale se contureazã ºi dobândesc unaer specific, propriu. Însã nu naraþiunea, de multeori necomplicatã, limitatã la câteva cadre e ceacare susþine calitatea volumului, ci spaþiulexpandat la nivel senzorial, înzestrat cu oîncãrcãturã afectivã (însã nu neapãrat cu empatie),la fel ºi atmosfera stranie care dã consistenþãprozelor ºi un aspect unitar întregii cãrþi.

Tipic pentru personajele Ancãi Goja e faptulcã nu au nevoie de o suitã de evenimente pentrua-ºi dezvãlui povestea proprie. Cuvântul-cheie estesituaþia; e vorba de o situaþie iniþialã cât se poatede banalã, un context existenþial în carepersonajul se blocheazã, se defecteazã, am puteaspune, rãmânând captiv al unui moment,sentiment sau eveniment. Fiecare situaþie ascundecâte o micã enigmã, un secret, o motivaþie sau oposibilitate, dar, cu unele excepþii (prozeledepãºirii situaþiei), aceasta nu pare sã fie de bunaugur.

Decupate, am fi tentaþi sã spunem, dinrubrica întâi a ºtirilor de la ora cinci ºi acotidienelor de mâna a treia – invocând crime,inundaþii, jafuri, întâmplãri absurde ºi lipsa desens care nu împiedicã, totuºi, faptele ilogice sãaibã loc –, poveºtile au o dozã drãmuitã desuspans, suficient pentru ca cititorul sã urmezetextul pânã la capãt, revenind, uneori, la un pasajsau altul, însã fãrã a se simþi nevoit (din fericire)sã empatizeze cu personajele. „Se gândi o vremedacã sã deschidã ochii sau sã îºi prelungeascãstarea cãlduþã de sub plapumã. Abia acum, dupãce se trezise, era mai liniºtitã ºi nu vroia casentimentul acesta sã se termine” (p. 13). Ascunºicu capul sub plapumã, în spatele uºiiapartamentului sau prinºi într-o situaþie, eroiigrizonaþi ai volumului mediteazã, în felul lorsimplu, la banalele aspecte ale existenþei:îmbãtrânirea, singurãtatea, nevoia de afecþiune,izolarea, plictiseala, obiºnuinþa. Renunþareastrãbate deseori textele („De atunci nu maiîncercase niciodatã sã fie altceva decât era”, p.15), licãriri meditative dau greutate ºi umplu deuman existenþele anoste, ratate, care emanã ostare de plictis ºi regret, stare devenitã, în timp,cronicã. Situaþia, apãsãtoare, cere o schimbare,dar aerul dens, deprins cu luxul comoditãþii, raraduce acel eveniment care sã salveze situaþia sausã o scoatã din tiparele bine stabilite. Îmbibate detrecut, personajele Zãpezii negre recurg la acteciudate – deºi singurele posibile în logica lorfixistã –, pentru a-ºi transcede condiþia. Imaginaruluºor apocaliptic prefigureazã un sfârºit, fie doritde acestea, fie sosit, implacabil, ca singurãrezolvare/ continuare posibilã. Vieþile lor modestele-au fãcut victime ale propriei suficienþe de sine –

ºi aici întrebarea: ce a fost întâi, oul (viaþamodestã), sau gãina (autosuficienþa)? Verdictulrostit este clar, ironia muºcãtoare: „Aºa e viaþa:unii au totul, alþii au nimic” (p. 32). Vremea pecând erau tineri ºi plini de vise trece repede înlocalitãþile mici unde nimic deosebit nu seîntâmplã niciodatã. La fel trece ºi viaþa. Dar AncaGoja însufleþeºte vieþile nesemnificative aleoamenilor uitaþi în câte-un orãºel sau sat, în caretimpul (la fel ca gândurile lor) se scurge încet detot ºi e mereu acelaºi, reciclat, trist, rãsuflat, deºilicãrirea unei speranþe ºi schimbarea gândirii potface minuni, dovadã stând personajele care prindcuraj ºi se detaºeazã de situaþie ºi de veºniceleidei fixe.

Ironic, profeþia sfârºitului se ascunde mereu însemne ce se aratã, apoi se lasã – la latitudineapersonajului – descifrate, iar ºansa unui nouînceput cere inevitabil un gest de ieºire dintiparele obiºnuinþei. Universul surprins în Zãpadãneagrã este unul închis din cauza propriilorlimitãri, greoi ºi apãsat, aduce, parcã, un iznordic, scandinav, uºor fantastic, ºi înãuntrul sãu,captiv, e omul, însingurat ºi tânjind dupãnormalitate, dupã cele mai simple nevoi, aparentinaccesibile. Refuzul „ceva”-ului vag, nedefinit,dorit cu ardoare de fiecare în parte dã senzaþiaunei lumi contractate, lipsitã de elasticitate înplan concret, dar complementarã, fecundã în celimaginar, unde absurdul, oniricul ºi fantasticul vin

sã suplineascã funcþiile atrofiate ale unui destinavar. Iar evadarea, indiferent de sensul ei (în saudin real), reprezintã cheia care se oferã, în final,majoritãþii prozelor din volum. Într-o manierãimaginativã, Anca Goja reuºeºte sã surprindã pânãla ultimele cuvinte; proza sa cu atmosferã densãinvocã, literar, o ieºire din context, o imperioasãnevoie de a ieºi în afara situaþiei. Evadãrile,variate în formã ºi semnificaþie, scot cititorul dincotidian ºi îl transpun într-o lume unde lucrurilese aranjeazã în mod neaºteptat, unde zãpada eneagrã, peºtii ochioºi din apele repezi de muntevrãjesc cu privirea, persoanele misterioase din altãviaþã vin sã suplineascã un dor inexplicabil, undor la fel de plauzibil ca straniile intuiþii ce nu seîmplinesc (din pãcate sau, poate, tocmai dinfericire) decât în ficþiune.

În partea a doua, La rãscruce de lumi, celeoptsprezece povestioare sunt totodatã optsprezecescenarii ºarmante ale evadãrii în supra-real, înfantastic, pe un tãrâm al visului, halucinaþiei, saual coincidenþelor suspecte. Superstiþiile ºi dorinþelese concretizeazã pe neaºteptate, doza precisã deiraþional dã coerenþã inexplicabilului, în timp ce,pentru unele personaje, visele devin adevãratecoºmaruri, prinzându-le în mrejele lor, iluzoriipoate, dar cât se poate de concrete prin izolareaadusã. Bine gândite, minimaliste, dar pline cutâlc, aceste mici naraþiuni conþin un micro-universficþional de sine stãtãtor, cu mãrci proprii ºisavuroase. Iar ultimele pagini ale volumului sosescîntr-o cheie autohtonã: sfârºitul lumii, anunþat înfelurite moduri pânã acum, este totuºi amânat,într-o manierã tipicã folclorului popular, iarlumina difuzã a incertitudinii, a aproape-magiculuilasã în urmã o lecturã cu farmec.

!

44




cãrþi în actualitate

Simina Rãchiþeanu

Micro-universuri aproapemagice

Andrei Berindan Playing With Milk

Ion TaloºOmul ºi leul. Studiu de antropologie culturalãBucureºti, Editura Academiei Române, 2013

Ocarte de folcloristicã de 632 p. este oraritate în cultura româneascã. Autorul eia fost student al Universitãþii clujene,

transilvãnean prin naºtere, specializat de tânãr înstudii comparative europene. Prin cercetãrile saledeopotrivã analitice ºi sintetice, folcloristul s-ascuturat biniºor de mentalitatea “provincialã” acercetãtorului limitat la fenomene specifice arieirestrânse în care s-a nãscut. El este astãzi unul dinfolcloriºtii de talie europeanã, continuator altradiþiei folclorice interbelice. S-a spus cã faceparte dintr-o “generaþie de tradiþie”, menitã sãinaugureze pe teren românesc interpretãrilecomparatiste, “de mare subtilitate ºi rafinament”.Dovadã cartea sa din 1973, Meºterul Manole,despre care Mircea Eliade afirma cã este “cea maicompletã monografie” asupra chestiunii abordate.Însuºi transilvãneanul, cu modestia care-lcaracterizeazã, îºi subintitula cartea “Contribuþiela studiul unei teme de folclor european”.Asemãnãtor este ºi studiul de faþã, Omul ºi Leul.

Înainte de a ne referi la conþinutul cãrþii, îiinformãm pe cititori cã Ion Taloº a fost câþiva anicercetãtor la Sectorul de etnografie ºi folclor alInstitutului de Lingvisticã ºi Istorie Literarã dinCluj. Apoi, în perioada 1978-1983, a fost lector delimba ºi literatura românã la Universitatea dinKöln. Din motive cunoscute, în 1987 solicitã azilpolitic în Germania, unde predã cursul deliteraturi populare romanice la aceeaºi instituþie.

Dupã evenimentele din 1989 se întoarce înþarã, fãrã sã renunþe la mediul german. Ion Taloºeste un intelectual modern, deosebit de informat,activ la bibliotecile din strãinãtate ºi la Biblioteca“Lucian Blaga”, precum ºi la Filiala din Cluj aUniunii Scriitorilor.

În urmã cu câþiva ani, am auzit cã lucreazã lacartea “leoninã”. M-am mirat ºi cu greu m-amreþinut sã nu-l întreb dacã nu e bine sã cercetezeîntâi mitul ºi legendele româneºti despre “lup”.Acum mã felicit pentru cã citesc un studiu eruditdespre “Leu”, eu nebãnuind cã existã sumedeniede creaþii populare ºi numeroase creaþii plastice încare “regele” animalelor ocupã un loc central.

Aºa cum declarã în primele pagini, I.T. îºipropune sã scrie (dupã foarte multe investigaþii) ocarte “multidisciplinarã” relativ la cultura leului îndiferite timpuri ºi la diferite popoare, începând cumileniul al III-lea î.C. pânã în Evul Mediu, dinMesopotamia pânã în Peninsula Ibericã ºi înnordul Africii.

Folcloristul valorificã sistematic ºi cu mãsurãstudiile de arheologie ºi de istorie veche, scrierilesfinte, apocrife, legende hagiografice, apoi cele dezoologia Leului în Antichitate ºi în Evul Mediuº.a.

Ca element esenþial, el ºi-a propus sãîncadreze colinda româneascã în universul“culturii Leului”. Toate acestea pentru a decriptaprezenþa “enigmaticei colinde” (în mai multevariante), în folclorul românesc. E vorba de oadevãratã capodoperã, “Colinda Leului sau aJunelui bun”. Pe bunã dreptate, Ion Taloº seîntreabã cum de a ajuns Leul - animal strãinfaunei carpatine - în folclorul românesc?

Pentru a rãspunde, folcloristul român descindeîntâi în istoria ºi cultura universalã, cu predilecþie

în cea europeanã, urmãrind prezenþa Leului ºiimaginea lui virtualã la popoarele antice ºimedievale. Regele animalelor e privit ca factor deculturã deopotrivã în lumea babilonianã, la perºi,egipteni, hitiþi, fenicieni, cananieni º.a.m.d. Estudiatã corelativ imaginea Leului de pe faþadatronurilor regale, de pe textilele egiptene, pentru aevidenþia judecata conform cãreia Leul este un“animal solar”. Sunt comentate imaginile Leului“feroce”, vânarea lui, apoi relaþia dintre Leu ºizodiac.

De asemenea, aflãm din studiul erudit cãfenicienii îºi ornamentau mobilierul cu capete delei, cã fiind un simbol al Soarelui Leul semnificã“victoria dimineþii asupra nopþii”. La greci estecomentatã “Poarta Leilor”, sunt trecute în revistãimaginile leilor de pe plãcuþele de aur, din locurilepublice ºi din sanctuare, din picturile murale.Existã în carte atâtea imagini ale Leului, prezentîn enorme de multe culturi, de “se spariegândul”!: Leul la reºedinþa lui Zeus, leul-pãzitorde morminte, prezenþa lui în picturã ºiarhitecturã, în riturile funerare, în explicareaviselor, Leul ca simbol al “dreptului” etc

Un spaþiu întins îi este rezervat Leului ºiimaginii lui în Dacia romanã, pe bazamonumentelor de la Roºia Montanã. Apoi, searatã cât de bogatã este imagologia vânãtorii delei în Orientul Apropiat ºi în Imperiul Roman.

Concluziile parþiale, dupã “baia” de erudiþie depânã la p. 140, reþin universalitatea “Leuluicultural” sub raport geografic ºi istoric, faptul cãpretutindeni Leul a inspirat capacitatea de creaþiea omului. Pe de altã parte, I.T. descoperã unparadox: “ferocitatea leului natural a fãcut dinLeul cultural un slujitor al omului”. Folcloristulafirmã rãspicat cã nu existã un domeniu al vieþiiîn care sã nu se fi infiltrat Leul, pentru cã omulavea nevoie de prezenþa lui. În acest sens, arteledovedesc un adevãr: omul ºi Leul s-au aflat mereuîn raport de complementaritate: “Omul simtenevoia de a avea Leul alãturi, preferând Leulcultural celui din realitate”. (În parantezã fie spus,orice fiinþã omeneascã se simte confortabil cândcontemplã o operã de artã leoninã, incomparabilmai mult decât atunci când se aflã în preajmaanimalului fioros! Excepþia, cunoscutã tot dinlegende, este legatã de vestitul faraon egiptean,Ramses al II-lea, care a “domesticit” animalulsalvat de la moarte).

Un capitol interesant este cel intitulat:“Creºtinismul ºi Leul”, cu exemple comentatedupã Vechiul ºi Noul Testament, plus“Reverberaþiile orientale ºi bizantine”. PrezenþaLeului în zoologia anticã ºi medievalã este succintprezentatã prin apelul la filosofii ºi moraliºtiitimpului, apoi, la fel, scrutând “bestiarele”medievale, de pe întinsul Europei, de la greciiantici pânã la spanioli.

De asemenea, puterea de sintezã a lui I.T. seobservã ºi în capitolul “Leul în literatura scrisã”.Aici extrage tot ce este legat de Leu în Epopeealui Ghilgameº, în epopeile homerice, în literaturilearabe medievale, semnalând motive ºi corelaþii pecare puþini cercetãtori, fie ei folcloriºti, fie istorici,le-au analizat.

Ultimul capitol, “Leul în literatura oralã” (p.205-274) este cel în care folcloristul, credem noi,s-a simþit “acasã”, cu toate uneltele trebuincioase.Eruditul a fãcut loc mai mult analistuluifamiliarizat cu speciile literaturii populare.Comenteazã cu aplomb, temeinic ºi inspirat,

prezenþa Leului în basme ºi legende populareromâneºti, oprindu-se pe larg asupra Leului dincolindele noastre. Firesc, aminteºte eforturileconfraþilor dinaintea sa, impunând definitivjudecata conform cãreia Leul nu este prezentdeloc în repertoriile colindelor ucrainiene ºibulgare. Referitor la colinda Leului din literaturanoastrã, ea poate fi comparatã, sub raportulcaracterului ei arhaic ºi al numãrului de variantecunoscute, cu Mioriþa. Iatã un adevãr pe care nul-am cunoscut pânã acum!

Dupã ce puncteazã reuºitele lui N. Densusianu, A. Fochi, M. Brãtulescu ºicelorlalþi cercetãtori care au identificat un aspectsau altul al colindelor leonine româneºti, I.T. seopreºte la “Tipologia textelor”. Tabelele (de la p.213-233) sunt cuprinzãtoare ºi convingãtoareprivind prezenþa colindei Leului pe terenromânesc (localitãþi, informatori, culegãtori ºidata culegerii).

La finalul cercetãrii sale, atât de laborioase,folcloristul distinge, în colinda Leului, trei tipuride relaþii dintre om ºi leu: primul tip atestã opiniastrãveche cã “Leul e pãgubitor, chiar periculospentru om”; al doilea tip atestã “inversarearolurilor” între cei doi protagoniºti, când Leulajunge în pericol ºi are nevoie de ajutorul omului;al treilea tip îl prezintã pe Leu retras însingurãtate, pe munte, unde reprezentantul umanal acestui tip este Junele colindei. Acesta îlînvinge pe Leu în luptã dreaptã. Aici Leul vadovedi devotament pentru cel care l-a învins.Cruþând adversarul, Junele se singularizeazã încomparaþie cu vânãtorii din celelalte creaþiileoniene.

Partea a doua a masivului volum cuprinde unnumãr impresionant de ilustraþii ale unor opereplastice leonine din diferite timpuri ºi specificemultor popoare. Apoi, “Bibliografia” imensã,adusã la zi, referinþele care reflectã preocupareasavanþilor folcloriºti de pe toate meridianelepentru relaþia milenarã dintre om ºi Leu.

Firesc, cartea cuprinde ºi un corpus de texte(427), copleºitor prin numãrul varianteloridentificate pe teren românesc ale creaþiilorpopulare axate pe relaþia amintitã.

Cartea lui Ion Taloº este un studiuantropologic complet ºi edificator, un model decercetare deopotrivã pentru folcloriºtii români ºistrãini.

!

55



5TRIBUNA • NR. 297• 16-31 ianuarie 2015

Vistian Goia

Leul - un simbol cultural

Elis RâpeanuHora anotimpurilorBucureºti, Editura Semne, 2013

Literatura pentru copii nu e un gen minor,dar, s-o recunoaºtem, este frecvent ocolitã decritica literarã, ca ºi cum acerbii critici s-ar

feri de þepii trandafirului ce-ºi apãrã floareapentru a rãmâne cu mâinile curate. Ei ºtiu cã înzona desemnatã, înþesatã (dupã ei) cu diletentismºi grafomani pe mãsurã, pot gãsi ºi flori de soi,dar preferã sã le ignore pentru cã bãtãlia e în altãparte. ªi zona deºerticã se extinde.

Semnalarea unei flori în acest deºert alreceptãrii trebuie sã aibã în vedere cel puþin douãcomponente: una esteticã ºi cealaltã didacticã. Deaici dificultatea de a evalua strict literar ºi valorico carte din aceastã categorie.

Dar e de domeniul evidenþei cã orice apreciereprivind o carte pentru copii trebuie sã þinã seamaºi de factorul educativ al scrierii, pozitiv când îºiatinge scopul. Fãrã sã þinã cont de aceastãdimensiune a evaluãrii, critica literarã poaterespinge foarte uºor multe încercãri în domeniu ºiele nu sunt puþine în ultimii ani. E adevãrat cã nuîntotdeauna autorii de literaturã pentru copiigãsesc registrul adecvat pentru a ridica la coteestetice demersul lor ornat cu bune intenþii. Nicicând autorul provine din rândul dascãlilor ºiempatizarea cu elevii pare definitorie, suficientã,rezultatul nu poate fi garantat, cãci harul creaþieie una ºi practica pedagogicã e alta.

La toate acestea m-am gândit parcurgând douãcãrþi semnate de doamna Elis Râpeanu, profesoarãcu vechi state de funcþiuni, care a publicat de-alungul anilor mai multe volume inseriabilegenului literar amintit. Pe fondul lipsei demanuale pentru elevii din ciclul primar ºigimnazial de la începutul acestui an ºcolar sau înurma vizualizãrii unor texte cel puþin bizare, ca sãnu le spun de-a dreptul nocive, din manualele decitire de clasa a II-a, cãrþile scrise de Elis Râpeanumi s-au revelat ca soluþii posibile pentrucuprinderea unor fragmente în viitoare manuale,atât de bine se integreazã scopului instructiv-educativ, al formãrii gustului pentru frumosulartistic, atât sunt de realizate ca arie de extinderetematicã în limitele genului. Sunt cãrþi scrise cudragoste ºi cãldurã, cãrþi dedicate sensibilizãriicopiilor, pregãtirii lor pentru viaþã ºi au în vederenu numai pe cei mai mici cititori, dar ºi peadolescenþi sau „pãrinþi ºi bunici”, dupã cumsubtitreazã tandru autoarea volumul de poeziiHora anotimpurilor. E un fel de a transmite„cuvântul din pãrinþi” copiilor care deschid ochiimari asupra lumii încercând sã-i pãtrundã vraja ºitainele: „Pãrinþii mei, când m-am nãscut,/ Au puspe visul lor sãrut,/ M-au înfãºat, mi-au datveºmânt/ ªi peste toate-au pus cuvânt”. Lumea eîmbrãcatã aºadar în veºmântul poeziei, joc deimagini ºi lumini fermecate care rãspândeºte unoptimism contagios, elogiind lucrurile, fructele,darurile vieþii ca pe niºte parteneri la un dialogmisterios, de poveste. Pentru un om cu o vastãcarierã didacticã, legãtura cu ºcoala e simpateticã,dominantã ºi ea se simte ca exemplaritatedeclamativã în fiecare vers. Întâlnirea copilului cuabecedarul e transcrisã firesc, simplu, emoþionant,empatic: „Toamna a venit pe-o stea/ ªi-a intrat încalendar,/ A intrat ºi-n casa mea/ Sã-mi aducã-abecedar. (...) Râd desenele-n chenar/ Sã tot staisã le priveºti/ Intru în abecedar/ Ca-ntr-o carte de

poveºti”. Poeziile ocazionale nuanþeazã cusubtilitate imagisticã valoarea evenimentului,astfel cã poeta vede „o duminicã-n fiecare floare”insuflând sentimentul sacral (De Paºte) ºiîmbinându-l cu cel patriotic (Cãtre ªtefan celMare ºi Sfânt). Mai mult chiar, poeta închinã unimn „tinereþii fãrã bãtrâneþe a cântecului nostruromânesc”, aderând necondiþionat la tradiþianoastrã culturalã, învãþând ºi pe alþii s-opreþuiascã. De la exprimarea bucuriei de a trãipoeta trece pe nesimþite la repovestirea unorfabule (Vulpea ºi barza) sau la construcþii textualebazate pe interogaþia poznaºã din cimilituri (Fãrãscarã). Jocul lingvistic e de bun gust, stârnindfantezia ºi buna dispoziþie micilor cititori ca înCizmarul ocupat, unde imaginaþia ingenioasãpune în circulaþie un virtual proiect vizând o ilarãCizmãrie pentru miriapozi. Spaþiu de cunoaºtereºi de amuzament, de miraj ºi de poveste, poeziilevolumului formeazã o izbutitã „horã aanotimputilor” ºi a cuvintelor filtrate prinsensibilitatea poetei.

Încurajatã sã se exprime ºi în prozã, dupã cerevista clujeanã Steaua i-a acordat o importantãdistincþie în cadrul „Zilelor Rebreanu” din 1999,publicându-i povestirea Vin pentru morþi ºi pentruvii, Elis Râpeanu a scos de sub tipar mai multecãrþi, printre care ºi micul roman Bãiatul cumingea (Ploieºti, Ed. TIPO-MAN, 2008). Vervanarativã a autoarei iese în evidenþã princapacitatea de a configura dimensiunea unuidestin tragic în lumea româneascã ante- ºi post-decembristã. Materia epicã a naraþiunii sestructureazã pe tablouri de viaþã surprinse înfrazare energicã, debordând de autenticitate ºiînvãþãminte. Factorul educativ se insinueazã aicisub forma unor patetice ºi pilduitoare legãturiîntre personaje. Mai precis, între cele treipersonaje centrale – Lucica, Alina, fiica ei ºiDãnuþ-Dani, fratele Lucicãi – trinitate pe care nu ova distruge decât moartea lui Dãnuþ, „bãiatul cumingea”, contaminat de radiaþiile emise în urmaexploziei nucleare a reactorului de la Cernobâldin 26 aprilie 1986 ºi rãpus de boala necruþãtoarela Londra, dupã un lung ºir de tratamente

ineficiente. Lucica este o femeie puternicã, decisãsã lupte cu greutãþile, obligatã de soartã sã-ºicreascã singurã fetiþa ºi sã-l întreþinã ºi pe frateleei mai mic. Firea ei volitivã aminteºte de Mara luiSlavici ºi de tenacitatea Fefeleagãi lui Agârbiceanuatât prin sacrificiile fãcute, cât ºi prin caracterul eide luptãtoare care nu se dã înfrântã în ciudaimpedimentelor. Deviza celor trei este Toþi pentruunu ºi unu pentru toþi! Pe fondul acestor bãtãliizilnice pentru supravieþiure apar elementele careredau fidel atmosfera anilor întunecaþi când lafabricã muncitorii primeau sãpun „Cheia”, lavete,mãnuºi de protecþie, cizme, halate, dar pentru unapartament mai mare Lucica scrie o scrisoareElenei Ceauºescu, inspirându-se dupã un cazsimilar relatat în revista Flacãra. Ni se sugereazãcã naºterea lui Dãnuþ, nedoritã de tatãl egoist, e oconsecinþã a decretului dat de Ceauºescu în 1966,prin care se interziceau întreruperile de sarcinã.Dãnuþ, bãiatul îndrãgostit de fotbal, care va purtacu el tot timpul o minge, îºi trãieºte copilãria labloc în Ploieºti ºi la Fântânele, „la mamaia”,paginile care descriu anii aceia conþinând inserþiicu tot felul de cântece ale copilãriei, dar amintindºi de pâinea pe cartelã, de biscuiþii „Eugenia” ºide felul cum se fãceau repartizãrileapartamentelor prin întreprindere. Incidentele dela ºcoalã, când Dãnuþ aduce în clasã doi câini saucând „domniºoara Eprubetã” vrea sã-l lasecorigent la chimie, sunt tratate cu aceeaºigravitate ca toate celelalte încercãri prin care treceLucica, „a doua lui mamã”, dupã moartea mameinaturale. Sentimentele puternice care unescpersonajele, întrajutorarea lor, recunoºtinþa ºirespectul de care sunt animate sunt tot atâteapilde de urmat pentru cititorul tânãr care n-acunoscut epoca aceea.

O întreagã lume apusã se oglindeºte înpaginile naraþiunii conduse cu abilitate de ElisRâpeanu, scriitoarea care îmbinã exemplar vocaþiadidacticã explicitã cu vocaþia înveºnicirii princuvânt.

!

66




Adrian Þion

Acurateþea jocului lingvistic

Andrei Berindan My Father's Mistery

Stela-Maria IvaneºConfesiuni necenzurateCluj-Napoca, Ed. Eikon, 2014

Zestrea epicã a scriitoarei Stela-Maria Ivaneºse îmbogãþeºte cu o nouã carte, ce seaºeazã alãturi de celelalte volume, sub

semnul comun al dorinþei de a transmite fapte ºiîntâmplãri, ca un fel de model existenþial, fãrãînsã a apãsa pe latura moralizatoare, didacticã.Autoare povesteºte firesc, curgãtor, fragmente dinbiografia sa ºi cele mai apropiate de emoþie suntpasajele în care dialogheazã cu fiul sãu, omodalitate mai rar întâlnitã în scrierile deconfesiuni, în jurnalele confesionale.

Având o bogatã experienþã scriitoriceascã,augmentatã ºi de viaþa profesionalã ca ziarist deradio, Stela-Maria Ivaneº vrea sã ne transmitã nunumai experienþe de viaþã, dar ºi sentimente, care,la o adicã, pot sã devinã folositoare, aproape depildã. Foarte multe dintre materialele incluse înaceastã carte, secvenþial, separate pe orizontalã,pot sã fie imagini de sine stãtãtoare a uneiexistenþe traversatã de multe incertitudini, dar ºi

de insatisfacþii, la care se adaugã ochiul vigilent ºiprob al reporterului de radio.

Autoarea a cunoscut foarte mulþi oameni înexistenþa sa agitatã, a avut rãbdarea sã-l asculte pefiecare în parte, pentru cã a ºtiut un lucru: oriceom are de transmis ceva, orice om poartã cu sineun dram de înþelepciune care, preluatã ºitransmisã mai departe, devine cu adevãrat utilã.

Confesiuni necenzurate nu este nici roman,nici jurnal, ci o transcriere fãrã echivoc a trãirilorºi sentimentelor acumulate în timp.

Spune autoarea, în prefaþã: „eu n-am inventatnimic în aceste confesiuni necenzurate, n-amfardat, n-am exagerat, deºi, poate din delicateþe,pentru unele inele de vârstã sau pentru sufletulurmaºilor lor am preferat, pe alocuri, iniþialele.Conteazã, în fond, nu o persoanã anume, ci ce areprezentat ea: un sistem, un fenomen, o tarãsocialã, psihologicã sau caracterialã, oideologie…”.

Autoarea mãrturiseºte, tot aici, crezul ei vizavide existenþã, ºi anume cã viaþa trebuie trãitã peviu,, iar toatã cartea argumenteazã aceastãconcepþie.

!

Costel SimedreaNãscocind cuvântulTimiºoara, Ed. Brumar, 2014

Dacã a fost ºi, evident, mai este un boem,atunci aºa moare. Poþi sã fii boem ºi îndeplinã ascezã. Citiþi sau mãcar daþi o

„filmare” în „nomenclatorul” de sfinþi creºtini,veþi gãsi un întreg regiment de boemi: beþivi,curvari, talpa iadului, hoþi, criminali, curve,prostituate etc. ºi poeþi. Cu toþii, ajunºi de-acumsfinþi bãtrâni, îºi duc cu ei boemia. O rãsar îneternitate. Mlãdiþe ºi muguri sã dea, ºi sãmânþã.

De unde sã-ºi aleagã poezia sfinþii dacã nudintre boemi? Poezie sã-i zicem, inutilitate sã-izicem. Ascezã sã-i zicem.

Cum sã fie boemul un ascet? Ascetul, înînþeles metafizic modern, presupune o rupturãepistemologicã (epoché), o „punere întreparanteze” a ceea ce se ºtie pânã acum (pevremea lui Husserl). Dacã nu mai þii seama denimic teoretic, ºtiinþific, ontic etc., atunci trebuiesã ajungi, în plan poetic, la poezie.

La poezie poþi sã ajungi pe multe cãi. În fapt,fiecare om îºi are calea sa. Dar cea mai grea esteaceea a scrisului. Aici intrã, deja intrat în scenã,Costel Simedrea. Un boem al scrisului.

La Costel Simedrea conteazã în primul rândfaptul unic al scrisului. Presupune cã ºtim cutoþii sã citim ºi sã scriem, cã ºtim cu toþii ce esteo poezie, cã am citit cu toþii poezii, cã am bãuto bere cu unii poeþi, cã limba nu este decât oconvenþie, cã nimic, ajuns în limbaj, nu esteautentic (adicã þine ºi de non-uman), cã... Da,dar cu atâtea presupuneri, nimeni nu scrie.Nimeni nu scrie ceea ce ºtie toatã lumea. Aiciintrã boemul cu faptul sãu unic, mistic, alscrisului. Boemul, adicã poetul, adicã ascetul.

El este cel care scrie. Existã mai multe feluri

de boemã, una dintre ele este boema scrisului.Nu este important acum ce, cum, despre ce sescrie, ci faptul esenþial, uneori non-uman, de ascrie. O bucurie ºi un blestem. Un mod de viaþãºi moarte.

Antologia lui Costel Simedrea, Nãscocindcuvântul, poate fi cititã de oriunde, este, aproapepeste tot, egalã cu sine. Nu are multe „noduri”de dezlegat, nu are o poartã anume de intrare.Nu propune o altfel de lume, alta decât aceeavag poeticã pe care o ºtim cu toþii. Nu are maridistorsiuni/ contorsiuni lingvistice. Nu cautã sãspunã altfel ceea ce se ºtie, se trãieºte, se scrie.

Fundamentalã pentru Costel Simedrea mi separe în primul rând boema scrisului: „Crucificatpe un creion tocit/ Cenuºã-am fost, ºi o vãpaie/Am fost canar, am fost ºi cucuvaie/ Am râs,cântat... ºi am bocit.// Am scris pe file degranit/ Nimicuri despre pãpãdie/ ªi-acum, visândla veºnicie/ Suflet mã duc, de vis rãnit.// Acasãplec... pe-aici am rãtãcit/ Trecând mãsura-nfiecare datã/ De-aceea azi – suprema mearãsplatã/ Crucificat mã simt pe un creion tocit.”(Crucificare, p. 205). Fiu al scrisului, acesta estepoetul. De aici, din scris ºi prin scris, este ºidivinitatea sa. Crucificat azi, mâine înviat.

„Creionul tocit” este o imagine deosebitã nunumai pentru „obsesiile” sale poetice (vis, iubitã,fulgi, iarnã, frunze, moarte etc.), nu numaipentru poetul care nu mai scrie, ci mai alespentru ceea ce mi se pare cea mai percutantãidee a cãrþilor/ antologiei de faþã: ideea vieþiipostume. Poate cã forþez un pic interpretareadacã spun cã tot ce stã scris aici de cãtre CostelSimedrea este „postum”. Antumele unei vieþipostume. Faptul implicã o relecturã din aceastãperspectivã profundã, ineditã, jovial-tragicã.Autorul, poetul iese pe scenã, face o reverenþã ºise retrage. Rãmâne sub reflectoare scrisul,poezia. Singurã. ªi spectatorii, boemi ai cititului:

„Jurnal pentru nimeni... niciodatã.../ Nu îl citi,nu rãscoli cenuºa:/ E ceasul de tainã al nopþii/În care copilul îºi omoarã pãpuºa.” (Jurnal, p. 179); „E clipa în care toate cele mor/ Cândpânã ºi moartea se stinge ºi moare.// E clipacând nu mai existã clipã/ De-acuma nici timpulnu trece/ Doar noaptea un orologiu mai þipã:/ Eclipa absentã. E ceasul doisprezece...” (E clipa, p.182). Singurul actual, viu este scrisul, vie e doarpoezia. Nu ea, poezia, are o viaþã postumã, cipoetul. Faþã de el, nimic nu s-a schimbat, totulpare a fi la fel. Existã pentru el aceeaºi lume,acelaºi mediu, aceeaºi trecere. O lume care nu semai întoarce. O ºtim cu toþii. E aceeaºi ºi nu semai întoarce ºi este, prezentã fiind, postumã.Din aceastã lume vine poezia. În lumea poezieivine poezia. În lumea care nu mai trece, în„clipa absentã”, în „clipa când nu mai existãclipã”. Am spune cã e viaþa de dupã viaþã, darpoezia nu are decât una, a ei, absolutã: „Încrâºma veche, la o masã,/ Beau singur... darsingur de tot!/ Ce-a fost? Ce o fi? Nu îmi pasã/Nimic sã mai schimb nu mai pot.” (FataMorgana, p. 220).

Viaþa a trecut, cu toate ale ei, într-unapostumã, aparent la fel cu prima. De aici,credem, tensiunea internã a acestui volum. Înambele, greu de spus în care, situãm scrisul,„crucificarea” pe creionul tocit. Mai apoi trebuieavutã în vedere poezia. Postum sau nu, poetuleste pânã la poezie. Ea ne dezvãluie boemiavieþii „antume” ºi „postume” a scrisului care teia din pragul nefiinþei ºi te duce în „clipaabsentã”. Ea, poezia, este cea care desãvârºeºteabsenþa.

Cartea lui Costel Simedrea are bãnuite ºinebãnuite adâncimi. Mai ales acestea îi dau unfarmec aparte. O vibrare de adiere de fulg. O facsã fie vie.

!

77




Ioan Negru

„Crucificat pe un creion tocit”

Cornel Udrea

Nevoia de dragoste

Prefer sã încep anul 2015 publicînd înpaginile Tribunei cronici despre douã cãrþiextrem de interesante, experimentale, novatoare,descoperite de sussemnatul în timpulFestivalului internaþional de literaturã Bucureºti.

SSpplleennddooaarree nneeoorreeaalliissttãã

L-am cunoscut pe Andrea Bajani, în 2 decembrie 2014, la Bucureºti. FILB, ediþiaa ºaptea, stãtea sã înceapã. Cu doi ani mai

în vîrstã decît mine, Andrea (nãscut la Roma-n1975) mã complexeazã, într-un fel. A publicatcel puþin ºase romane, a umflat o groazã depremii, vînturã Europa relaxat. E obsedat depropria lui sãnãtate – la Bucureºti îl intriga pînãaproape de panicã un hematom apãrut pestenoapte. Altminteri, stîngist, apostolic: în primulroman scrie despre vieþile muncitorilor italienipentru ca, mai pe urmã, sã documentezerelaþiile dintre români ºi italieni, încercînd – cuinteligenþã, sensibilitate ºi empatie – sã-ºi expliceapariþia stereotipurilor, a prejudecãþilor, asimpatiei în unele cazuri. Agreabil în dialog,personajul ãsta înalt, camusian, reuºeºte sã sarãdincolo de socialismul românesc (cu faþãpreumanã). Prin urmare, iatã-mã întors la Cluj,în plinã nevrozã.

Neurolepticul meu s-a dovedit micul romanDe vei lua aminte la greºeli, singurul care i-aapãrut lui Bajani, în traducere româneascã, laHumanitas, colecþia Cartea de pe noptierã, în2011. Traducerea, semnatã de Ileana Bunget ºiSmaranda Bratu Elian ar fi trebuit, se vedetreaba, supravegheatã de încã o pereche de ochi:neglijenþe de culegere a textului, varianteimposibile ale unor substantive româneºti, dulcidezacorduri obstaculeazã lectura romãnaºuluiãstuia, care te face curios de la prima paginã.Lorenzo coboarã pe scara avionului, la Otopeni.Venise în Bucureºti sã-ºi îngroape mama, peLula – afaceristã italianã de succes,inventatoarea unui teribil „ou” de slãbit.Capsula în care se închid, benevol, trupurileobeze titulare de conturi supraponderale, aleesticilor naivi (ruºi, chinezi, români, bulgarietc.) Realitatea sordidã a rom(ân)ilor cerºetori ºiagresori în Cizmã are corespondentul înafacerile de succes (multe venale & penale) aleitalienilor aterizaþi la nordul Dunãrii aidomaconquistadorilor lui Cortés. Andrea Bajani atrãit luni bune în România, a documentatnarativ realitãþile descrise în roman. Ochiul luiînregistreazã mai bine decît al nostru culoareaBucureºtiului postdecembrist, temperamentullocalnicilor, vibraþia naturii º.a.m.d. În plus, nescuteºte de divinizarea capitaliºtilor occidentali,întîmpinaþi aici cu pîne ºi sare, hoteluri de luxºi curve abia trecute de majorat. Infiltrat înnoul mediu, reconstituind viaþa româneascã amamei sale, descoperã eºecul acesteia încãutarea fericirii. Propriul sãu eºec. Eºeculfiinþelor ce se masturbeazã o viaþã avînd în faþãhimera capitalismului. Luminile nocturne.Focurile de artificii. Exportul. Camioaneleieºind, unul dupã altul, pe poarta fabricii. Ouãlede slãbit. Verigheta ºi lanþul de aur. Penthouse.Intercontinental. Cadavrul mamei zace douã treizile pe holul minunatului apartament (româniin-au bani sã locuiascã aºa, îi spune eroului

secretara Monica), pentru a fi gãsit de asociatulºi fostul amant, Anselmi, reprofilat acum pefetiþe valahe. „Cînd graºii slãbesc, cei slabi mor”– o întîmpinã protestatarii chinezi pe mãmicaafaceristã, atunci cînd încearcã sã-i cucereascã,la ei acasã, ºi pe mandarinii obsceni.

Scriitura, rostogolire iscusitã de voci, teîmpinge la meditaþie, la alfabetizareinterculturalã, mai bine decît ar face-o oriceghid. Ca sã-þi strecoare, uneori, sub limbã,cianura lui Hitler: „Aºadar ai murit singurã, cao cãþea bolnavã care nu-ºi mai linge nici mãcarpãrul, iar ceilalþi cîini nu mai au chef s-omiroasã în dos”. ªi: „Am închis ochii ca sã-miconcentrez atenþia asupra ta, m-am tras într-uncolþ, lumea venea ºi pleca, se trîntea pecanapea, cineva striga spre mine, mã chema lapetrecere. De cealaltã parte continuai sã fii tucare vorbeai cu greu, dinãuntrul tãcerii, cu guranãclãitã de bãuturã ºi de somn, spuneai Acummama se duce sã se culce, nu se simte bine,vorbind tot la persoana a treia cum vorbeºti cuun copil. Pe urmã mi-ai spus Noapte bunã ºi aiînchis”.

Construcþia rafinatã, aranjamentul muzical alpropoziþiilor, polifonia, grafia frazelor cuminimum de semne de punctuaþie (întãrindcumva efectul de autenticitate), pregnanþapersonajelor (chiar ºi a celor tãcute, blurate,cum sînt Emilio, blîndul tatã vitreg, sau ºoferulmamei, Cristian), toate astea te fac sã terminide citit De vei lua aminte la greºeli cu sufletultorturat splendid, cu dorinþa de a mai avea subochi cel puþin o duzinã de pagini, cu dorinþa dea-i strînge mîna, încã o datã, puternic,romancierului macaronar.

SSttaabbaatt PPaatteerr ((ppssaallmmiicc && bbaallssaammiicc))

Immanuel Mifsud e o naturã introvertitã,melancolicã, care developeazã masochist – încontinuu – filmul întîmplãrilor personale(catastrofice ºi epifanice). Autorul maltez nãscut

în 1967 este considerat vîrful de lance algeneraþiei sale, despre care s-ar mai putea faceobservaþia – întemeiatã – cã a crescut ºi s-amaturizat o datã cu democraþia insularã. Ecoultransformãrilor sociale, al eternelor rivalitãþipolitice (catolici vs socialiºti), al inechitãþii ºirebeliunii teenager-ilor din anii ’70 ai secoluluitrecut traverseazã – de la un cap la altul –romanul În numele Tatãlui (ºi al Fiului), distinscu Premiul Uniunii Europene pentru Literaturãîn 2011.

Cartea, de nici o sutã de pagini, tradusãexcelent de Denisa Duran (Editura Polirom,2014), este o meditaþie provocatoare. Existã oîntreagã literaturã a mãmicilor ºi copiilor(fiilor), a depresiei postpartum, a abuzurilordomestice, dar nu existã nici cea mai firavãîncercare de a documenta – literar – traumatatãlui, apãsãtoarea conºtiinþã paternã, regretulde a nu fi purtat el însuºi fetusul care acum îlpriveºte duºmãnos, otrãvitor, refugiat la sînulmamei: eterna, imposibila conjuraþie.

Moartea tatãlui, urît ºi adorat – de ZiuaMuncii, 8 mai – ºi re-descoperirea carnetuluimaro în care acesta þinuse un jurnal fragmentaral experienþei ca soldat în cel de-Al DoileaRãzboi mondial constituie declicul romanului.Joseph Maria Mifsud (cum îl vor ortografiabritanicii) este artilerist (soldat, caporal, sergent)al Imperiului Britanic ºi se cãsãtoreºte, în 1942,într-un adãpost antiaerian. Ceea ce ar puteadeveni subiect postpynchonian (amintiþi-vã V!)deraiazã într-un roman-eseu, ingenuu ºiimpecabil „înveºmîntat” formal, unde nume caRoland Barthes, Julia Kristeva, Peter Handke,Sylvia Plath ºi altele sînt convocate într-un felde oratoriu – hipersenzitiv ºi überintelectual –dedicat suicidului ºi dispariþiei fiinþelor iubite,imposibilei relaþii cu tatãl. Naraþiunea capãtã –adesea – lactescenþa ºi splendoarea celebreiconstelaþii: lapte ºi sãmînþã textualistã,evanescenþã ºi greutate – într-un balans executatgrijuliu. ªi croitoria asta – de lux – a luiImmanuel Mifsud funcþioneazã de minune,trimiterile ºi citatele (unele lungi) nu bruiazãdesfãºurarea narativã, flashback-urile în copilãria

88




cartea strãinã

ªtefan Manasia

Bajani & Mifsud

99




ultragiatã ºi trasul cu coada ochiului înprezentul – zeiesc ºi aurifer – al propriului fiu(nou-nãscut cãruia Falusul patern îi reteazã – dedata aceasta în mod real – ombilicul).

Ca povestitor, Mifsud nu aparþinemediteraneenilor, ci mai degrabã are afinitãþi cumitteleuropenii crepusculari, nostalgici (Kiš,Hrabal, Esterházy, Huelle), maeºtrii ai aceleiminiaturi demenþiale care este poemul în prozã:„ªi-n timp ce plîng, te vãd pe tine, cu privireaaia intensã, à la Humphrey Bogart, te vãdþeapãn ca un par în uniforma ta maro, te vãdcu baioneta ta, cu medaliile strãlucitoareatîrnate de piept, cu casca legatã sub bãrbie, tevãd chircindu-te în spatele tunului alb, încins,care þinteºte spre avioanele Stuka, te vãd trãgîndcît te þin puterile ºi blestemîndu-i pe ticãloºii defasciºti ºi svastica, te vãd conducînd în vitezã omotocicletã militarã de douã ori mai mare decîttine, te vãd scãldat în ºiroaie de sudoare, te vãdsuflecîndu-þi mînecile uniformei ca sã-þi arãþitatuajele verzi de pe ambele braþe, fiindcã eºtiîn armatã, te vãd, iar tu te înalþi spre cer,gigantic, un stîlp de granit, un munte, un zeustrãlucitor.// În numele Tatãlui.” (p.56)

Nimic – propoziþie, judecatã sau medicament– nu poate cicatriza rana (mai pretenþios:angoasa) paternitãþii la naturile delicate,hipersensibile de tipul Immanuel Mifsud(pentru cã micul roman-eseu este asumatpersonal, de la prima la ultima paginã, orgolios,militant, de la amintirile cu un tatã umilit ºiadorat pînã la imaginea scheletelor scoase dincripta familiei de groparii „timizi”). Doar (cã)vocea autorului are inflexiuni biblice, psalmice& balsamice, evacuîndu-ne din text pe o muzicãsimplã ºi plinã de frumuseþe: „Atunci, fiule, ce-aº mai putea sã spun decît cã poate ai dreptate?ªtii cã s-a fãcut deja dimineaþã? ªi în curînd tevei trezi ºi vei alerga de colo pînã colo, þipînd ºiscoþînd toate jucãriile, în timp ce ochii mei sîntroºii ca de foc, roºii de nesomn. Am stat treaztoatã noaptea: am scris o poveste pentru tine ºiam vrut s-o atîrn de cãpãtîiul patului tãu, dar,îndreptîndu-mã într-acolo, m-a luat somnul. Amobosit sã joc rolul atotputernicului. La miezulnopþii, cînd cocoºul din grãdina din spatelecasei noastre se trezise deja, a trebuit sã mã daubãtut. Mã doare capul, îmi simt ochii ca niºtepietre ºi nu ºtiu dacã voi putea rezista de-alungul zilei. Dar tu vezi-þi de planurile tale. Aºaam fãcut ºi eu cîndva.” (pp. 88-89)

Într-un interviu emoþionant acordat FlorineiPîrjol pentru Suplimentul de culturã(nr. 464/ 13-19 decembrie 2014) Mifsud maiface o încercare de a se ancora pe sine –scriitorul, studiosul, cel diferit – în saga acesteifamilii de muncitori, oameni simpli (mamaanalfabetã, ºapte fraþi mai mari): „eu am fostsingurul din familie care a fãcut studii, toþiceilalþi au fãcut doar anii de ºcoalã obligatorii,apoi s-au angajat în fabrici sau pe ºantier. Era ofamilie de muncitori în care eu am fost mereucel diferit. Dar e adevãrat, uneori îmi trece prinminte un gînd emoþionant despre asta. Depildã, aº vrea sã cred cã existã o viaþã de apoi,nu sunt sigur cã existã, dar nici cã nu existã.Dar, dacã existã, îmi imaginez cîteodatã cã tatãlmeu ar putea vedea, de acolo de unde e, cã amajuns practic sã-i public viaþa. ªi mã întreb oarece ar spune despre asta.”

!

meridian

Poemul ddin zzid

II..Din deºertul verde tot mai sosesc caravane

cu arome ºi mirodenii. vicleni, neguþãtorii îmibat în poartã, ºtiind cã nu-i pot refuza. ziuanoastrã de dragoste, noaptea care n-a maivenit, o urmã de tandreþe scãpatã de ucidereaîn faºã, masca unei tristeþi întinse pe chip ca oa doua piele, pe toate le-ai închis în sticluþa deotrãvuri, din care-mi torn câte o picãturã încafeaua de dimineaþã.

Aº fi vrut sã fi rãmas acolo, sã nu-mi firupt din sufletul cald, aburind ca o pâineproaspãt scoasã din cuptor. aº fi vrut sã chemîntunericul ºi sã ne închidem în el, ca în uterulprimitor al unei iubiri de fecioarã. mi-aº fisãpat în piatrã poveºtile ºi aº fi trãit-o pe ulti-ma, pânã la ziuã. oricum n-ar mai fi fost nimicde adãugat.

Aº fi vrut sã nu fi urcat în trenul acela. deatunci el spintecã depãrtarea, pâclã a unuiviitor incert, ºi coase în urmã aproapele, peviu, în grabã, ca pe o ranã ce nu se va vindecaniciodatã.

Mi-am vândut nopþile, cãlãule, cu fiecarecui bãtut în carnea lor îmi creºte un eºafod îninimã. în curând se va face, tãios, dimineaþã.

IIII..Scrie un poem! – mi-ai zisunul pe care sã-l spânzuri în bradul lipsit de

ornamente.

Eu nu mai ucid brazi! nu ºtii? îmi amintescde cadavrul celui din urmã, culcat lângã zidulscorojit, fãrã eticheta cu numãr. sevele-i scursepe trotuar mã urmãresc pânã-n noaptea asta,care, iatã, se lichefiazã peste coroniþa mea decrini lipicioºi. o simt cum îmi apasã fruntea, cao blasfemie. ºi liniºtea mi se sfâºie de braþulcrucii la care mã rog întruna, de când absenþata, picãturã chinezeascã, îmi strãpunge inima.în golul format, chipul þi se înrãmeazã. te-amimaginat de atâtea ori încât nu mã pot dezbrã-ca de tine. uneori chiar aº vrea sã mai potplânge goalã.

Trece ºarpele peste ruine, la cumpãna dintreani. îmi reproºeazã pãcatul ºi aruncã mãrul încompoziþia cu naturã staticã. eu adorm visândo carte de poezie. periculos de aproape edimineaþa.

Când mi-am dorit sã evadez din mine,cãlãule, nu ºtiam cã afarã mã aºteaptã plutonulde execuþie!

El ppoema dde ddentro ddel mmurro

I.Del verde desierto siguen llegando

caravanas con arromas yespecias. maquiavélicos,losmercaderes, tocan a mi puerta, sabiendo

que no puedo rechazarles. Nuestro día de amor,la noche que no llego, una sombra

deternura, librada de la matanza en la cuna,lamascara de una tristeza tendida sobre el rostrocomo una segunda piel, a todas enceraste en elbote

de venenos, de cual me hecho una gota enel café de la mañana.

Habría deseado quedarme allí, no rompermedel alma caliente, humeante como el pan

recién sacado del horno. Habría deseadollamar la oscuridad, y encerarnos en ella, como

en el útero acogedor de un amor de unavirgen. Hubiese cavado en piedra los cuentos,

Y hubiese vivido el último, hasta el alba. Decualquier forma, no quedaría nada más quedecir.

Habría deseado no coger aquel tren. Desdeentonces corta el horizonte, niebla de

un futuro incierto, y cose en final alpróximo, al vivo, deprisa, como una herida que

nunca se curara.

Me he vendido las noches, verdugo, concada clavo clavado en sus carnes me crece uncadalso en

el corazón, que pronto se hará cortante, porla mañana.

IIII..¡Escribe un poema! me dijiste.uno al cual ahorcarloen un abeto sin

adornos.

¡Yo no matare más abetos! Sabes? Recuerdoel cadáver del último, tumbado

alpie del murro marchito, sin etiqueta connúmero, su savia escurrida sobre la acera

mepersiguen, hasta esta noche que, mira, selicua sobre mi coronita de lirios pegajosos. La

noto como me aprieta la frente, como unablasfemia. Y la tranquilidad se me desgarra delbrazo de la cruz

donde no paro de rezar, de cuando tuausencia, gota china, me parte el corazón. En elvacio formado, el rostro se te enmarca. Te heimaginado tantas veces que ya

no puedo desvestirme de ti. A veces quisieraquejarme desnuda.

Pasa la serpiente sobre ruinas, en nochevieja. Me reprocha el pecado y tira

la manzana en composición con la naturaestática. Me quedo dormido soñando un librode poesía. peligrosamente cerca está la mañana.

¡Cuando he deseado evadir de mi, verdugo,no sabía que fuera me esperaba el pelotón defusilamiento!

Traducere de OOccttaavviiaann VVaassiilleessccuu

!

Poeme de Ani Bradea

PPooeemmee ppeennttrruu DDaaiimmoonnuull OOddeettttee

PPaarraaddooxxuull DDaaiimmoonnuulluuii

- Erai atât de albã ºi de subþire,cu mine de mânã,în bisericuþa dintr-o zi,în spate cu o lumânare.

M-am trezit: erai întinsãsub o luminã orbitoare,cu o patã de sânge prin rochia albã,într-un pat de spital.

- Sub lama cuþitului ce taieprin mãruntaiele mele,îmi þineam rãsufletul ºi ochii deschiºi,ca sã nu aluneci de durere.

M-am trezit: eram cu tine de mânã,într-o rochie albã,în bisericuþa dintr-o zi,în faþã cu o lumânare.

MMiirreeaassaa ººii fflluuttuurriiii

Roiuri de fluturi tremurã-n soare,ca o ninsoare ce-i gata sã cadãºi nu mai cade;s-au strâns lumini la subsiori,îi trec cu aripile peste frunte,ca unei fãpturi de-o clipã,ei, fluturii, zburãtoarele clipe,îºi iau din luminã culorile,

singurele pe care ochiul le distinge;se vãd cum se ºterg odatã cu soarele,pânã la amurg. În partea cealaltã,au trecut prin luminã ºi piatrã,ºi-au lãsat culorile pe voalul tãu de mireasã;acum îºi strâng plãpândele aripiprin crãpãturile întunericuluiºi-ncearcã s-adoarmã. Cum te-au visat,se ridicã ºi zboarã,fericiþi, ca o întoarcere acasã.

Tu, precum fluturii, te culci o datãºi te trezeºti de douã ori.

**** **

Odette! Odette!

Niciun rest de cuvântnu-þi mai tulburã auzul slãbit;niciun fir de imaginenu-þi mai cade în ochii deschiºi;nicio umbrã de nornu-þi mai trece peste creºtetul gol;niciun foºnet de vântnu-þi mai umflã veºmântul albit;niciun strop de ploaienu-þi mai atinge umerii goi;nicio razã de soarenu-þi mai înseamnã umbra rãritã;nici…

LLaaddaa ººii ppâânnzzaa

Sã iei veºmintele tale de sãrbãtoare,ca ºi cum ai fi în ziua de Paºti;

sã-þi aminteºti cã vei trece cu elepe sub masa cea sfântã,când porþile se deschidsã intre Împãratul Oºtirilor!

Pânza de mamã þesutãdin clipa naºterii tale,pentru a cãlca mireasa pe ea,printre rozele ºi nucile presãrate,s-o strângi sul, ca pe o carte,ºi sã o aºezi cu veºmântul, în locul capului!

Mâinile mamei au urzit firele varape scândurile garduluiºi iarna, pe rãºchitor,le-au trecut ºi nãvãdit printre nodurile iþelor,prin rosturile spatei din vãtale,le-au întins pe sulurile cu vergele.

Zi ºi noapte ea a þesutpânã vederea i-a slãbit ºi mâinile i s-au uscat;nu ºtia cã pânza drumului spre casãduce la lespedea de piatrã;nu ºtia cã mireasa ta va pãºi pe firele ei,ca o adiere, fãrã umbrã, pierzându-se printre nori,cã nu i-a fost dat sã urce pe masãca s-o primeascã în braþe,s-o ducã în tindã.

Mâinile ei au fãcut pânza sul,þi-o aºazã sub cap, ca pe un dar,spunându-þi cã pentru tinemireasa vine de pe cealaltã lume,într-o rochie albã de in.

Tu alergi în visul eicu sulul de pânzã în braþe, îþi închipui cã este chiar ea,îþi afunzi gura în pânza din ladã, în respiraþia ei

ffuurrccuulliiþþaa ddee aauurr

îmi îngrop morþiicu o furculiþã de aur

fac ochii roatã ºi vãdsfârºitul în 3D

cobor niºte scãri pe caream uitat sã le urc

dimineaþa aceastaîmi pare farã de sfârºit –

nimic nu poates-o tulbure

nimic nu o clatinã

nimic

pprraagguull

oamenii aceºtiaîmi trec pragul caseiasemenea luminiicare orbecãieîn noapte

oamenii aceºtiaîmi trec pragul casei

asemenea ploiirãtãcite în pustiu

nu le pot spune:opriþi-vãeu sunt noaptea

nu le pot spune:opriþi-vãeu sunt pustiul

pentru eipragul e totul

aatteelliieerr îînn ccaarrnnee vviiee

cioplesc în mine

fãrã milãfãrã încetare

dalta prinde viaþãcarnea prinde moartenimeni nu prinde de veste

adorm ca un dezertor

dimineaþa mã trezescîncãtuºat ºi gol puºcã

lumea din jurul meue plinã de aºchii

peste tot - carne risipitã

cine mi-a comandatlucrarea astaa uitat de ea

cioplesc în mineaºchie dupã aºchie

am devenitpropriul meu atelier

!

1100




poezia

Dorin Tudoran

Dumitru Velea

ªªaammaannuull

Cel vãzut desparte,, însã-un nevãzutpurure uneºte firul ce s-a vrutcând temei a toate, când înºelãtorînveliº nuntirii dintre cer ºi lut:

Pe de-o parte corpul, temniþar prea strimtrisipirii lumii sub deºert consimt! ....Dincolo,’întreitul, zeic emisartransei rituale: suflet, minte, simt ....

Purtãtor desagii sarmilor ce-aparamintiri din visul nalt solomonar,numai el, ºamanul Noului Pãmânt,învãþând sã moarã-i nemurii Dar ....

Sfoara curcubeie, cale înde sus,o preschimbã-în zboru-i unduielnic fusdintru care timpul toarce somn latenta nimic de este prin estimi ce nu-s ...

RRooaattaa

De la cerc la centru-i roata,’în vremi ce þinstrânse laolaltã lumile-a destin,scrie devenirea tuturor, dar nuºi-a Uitãrii înseºi, osie, alin

pentru cel repaos fãrã început....Ludic sacrificiu, vãl ºi-a desfãcutprin obezi ºi spiþe, numãrul urmândîntr-o repetare de nimic fãcut.

Ordine deºartã, învârtind tehuiplinul ce îºi este-în golul care nu-i,urcã scara zilei, cenuºar latent,ca stihar-luminã tainei nimãnui.

Când miºcãrii pune formele de par,are lângã sine sufletul drumarce se crede însã osebit de ea.Secerate pulberi cad al lor cuibar ....

TTooaattee-ss îînnnnooiirriiii

-Dobândeºte minte sacrului crezând!Plin de ea cel suflet are far prin gândspre-a strãbate ceruri cu-amãnunt ºi fir.....Om ºi duh alãturi dintru Unul, când

primu-i zeu ce piere, iarã celãlaltins al nemuririi ºi luminii smalt....De sub veºnicie cosmos, timp ºi viu,ordine, schimbare, viaþã,’în moarte salt,

sunt sã se pogoare tâmplei ca un vis,dacã nu’în evlavii cãi de cuget þi-s ....Astfel ai sã afli cã se descompunºi nu trec distruse cele ce s-au scris ....

Toate-s înnoirii.... Vechi e-acel Întregunde pãrþi contrare clipei se-înþeleg,umbre vin ºi pleacã-în mare stelãmânt,chip al Lui, oglindã spre nimic, priveghi ....

SSee îînnvvaaþþãã mmooaarrtteeaa ........

Recluziune-a minþii, o genezã-a scrissã nu ºtii de unde ºi spre unde’în visviaþa ta urmeazã marile oglinzi,când prin tot auzul vezi mereu abis ....

Vremea androginã, cu-a-învãþa murind,adevãruri, douã’în pustnicul fiind,scoate din cadavru’încetului bãrbatmântuinþã doarã’în feminin colind.

Teama, tristul, dorul carnea o deducdin misterul însuºi prins de-al clipei trucºi prin jungla firii’în sine adâncesctantrica-i podoabã-a gândului caduc....

Astfel, spui în tine: „- Nu-i nimic de-atins!Veºnicia calmã-i gol ce trece stins ....Aurul alchimic într-un sterp cuibarºi-a ascuns dispreþul: negru, alb, aprins ....””

!

1111




ºi strigi: M-am întors,primeºte-mã în braþele tale, Odette!

Stai lângã lada de lemn de salcâm,iei seama la mâinile uscate ale bãtrânei,la mãsurile tale, luate în cruciº ºi-n curmeziº cu fir roºuºi date veºmintelor,pânzei ºi lãzii,ca ºi cum le-ar face semnul crucii,în ziua de nuntã.

Ce înger a luat-o în braþede a trecut-o pragul casei?Ea este încã pe masa rotundã de lemn,închipuind lumea cu frumuseþea ei.

Ai presãrat trandafiri roºii ºi nuci pe pânzã –tãlpile ei le ºtiu mirosul ºi le cunosc semnificaþia.Aºteaptã!Pãºeºte pe pânzã ºi urcã pe masã! Eate va primi în braþe, altfel decât în lumea ta.

FFeemmeeiiaa ccuu ccaappuull ttããuu îînn bbrraaþþee

Pânã la amurg ºlefuieºti masa de piatrã,ca în tãblia ei verde sã-þi vezi faþa.O pasãre albastrã se lasã pe ea,devenind femeie în veºmânt alb.

Pasãrea se-ntoarce în bezna dintre stele,femeia îþi trece tandru degetele prin pãrºi uºor adormi cu capul plecatpe piatra cea verde a mesei de sub cer.

Pasãrea te-acoperã cu aripile albastre,sau femeia s-a preschimbat în pasãre,ºoptindu-þi cã a fost s-o trezeascãpe cea adormitã sub umbrã de stea?

Pânã ân zori capul þi s-a adâncit în piatrã,sau piatra s-a rãsturnat în tine?O femeie trece prin poartã ºi-þi aduce,din partea cealaltã, capul în braþe.

AAiiccii

ºi pãmântul alunecã-n pãmânt,numai tu te ridici cu numele Odette –piatrã funerarã.

!

Petru Solonaru

Andrei Berindan Artist in Search for the Truth in Art 2

Andrei Berindan Artist in Search for the Truth in Art 4

Petru SolonaruRRooaattaa

Înainte de a se inventa roata, cercul s-a inven-tat—cercul, ca semn, prin roatã a cãpãtatsens, devenire tuturor, în tot,ºi oamenii de-un chin au scãpat.

Copii au valorificat roata de la început,ludici fiind, sã se joace cu ea au vrutºi au ºi reuºit, se pare,cã jocul lor nici azi nu a dispãrut.

Apoi au apãrut rotarii ºi i-au pus spiþeºi i-au ataºat diferite chichiþeprecum roabe, cãruþe sau biciclete,cu far ºi claxon dacã erau pentru fiþe.

Când formele ºi devenirea toatãa fost fãcutã, iatã cã deodatãau venit poeþii fãcând pulbere totul,numai ºi numai ca roata sã fie reinventatã!...

LLuucciiaann PPeerrþþaa!

parodia la tribunã

Francisc Örmeny a obþinut Premiul I la secþiuneaRoman a Concursului Naþional de Prozã "IoanSlavici", ediþia 2014.

De patru zile n-am mai ajuns acasã pentrucã de patru zile stau ºi caut în gunoi. Nuam crezut cã o sã dureze atât, dar iatã cã

se întâmplã lucruri stranii. Cãutam conþinutulbinelui moral, cãutam disperat plãcerea purificatãprin inteligenþã. Cãutam virtutea ºi perfecþiuneape care ºtiam prea bine cã am pierdut-o, cãutamsã dobândesc cunoºtinþe noi ºi reprezentãri maiclare decât cele pe care le avusesem pânã atunci.

De patru zile scormonesc ca o cârtiþã printrehârtii, pungi ºi coji, mãnânc ce gãsesc ºi ce mi separe cât-de-cât comestibil. M-am hidratat curesturile de suc ºi apã din pet-uri ºi cu prelingeride lapte din cutiile de Dorna niciodatã golitepânã la ultima picãturã. În prima zi m-amduºmãnit crunt cu câinii care mã vânau cu privirialunecoase de vipere. Am înþeles pe datã ce aveasã se întâmple acolo dacã nu acþionam în timputil, aºa cã i-am pãstrat lângã mine doar pe ceiumili ºi cuminþi ºi am început startegia decontracarare a verminelor cu patru picioare.Înþelegeam din privirile lor de dobitoace mono-plate cã se întreabã dacã ºi cum sã se aliezeîmpotriva mea. Nu e greu de ghicit cã cei cu bunsimþ erau cei de talie micã ºi foarte micã, iarintriganþii teritoriali – cei de talie mijlocie ºimare. Aºa-zis uitându-se în lateral, adulmecauliniile posibile ale colapsului meu prin jurulbuncãrului... ºi tot mai aproape. De fapt îmidãdeau târcoale de-o manierã foarte perfidã ºievaziv-veninoasã. Cei mari, suspicioºi, distanþi ºireptilian-vicleni; cei mici dornici de afecþiune ºigeneroºi cu împãrþirea intimitãþii ºi a mulþumiriisimple, împlinitoare ºi trist-împãciuitoare, înpuþinul rece ºi inutil-melancolic pe care-lîmpãrþeam. Pe cei mici i-am adunat în jurul meuºi i-am folosit ca sã-mi þinã de cald noaptea. Însãmiºcarea asta a þinut în primele douã nopþi, într-atreia mi-am dat seama cã nu se va mai puteadeoarece ceilalþi deveneau tot mai insistenþi ºipractic nu mi se mai inserau în fricã sau înnesiguranþã ci direct în conºtiinþa morþiiabundente, în albul condensat ºi perfect lãptos algrãsimii din carnea unui animal sãnãtos, proaspãtvãrsat peste verdele crud de junglã de tigrul ce s-a bãlãcit în smântâna lui.

I-am strâns pe cei mici la pieptul meu ºi, ca ocolecþie grotescã de jucãrii de pluº cu pretenþiiabsurde de monstru cu zece capete, am începutsã le arãtãm colþii. N-a fost o idee deloc bunã,deoarece prin acest gest le-am insuflatduºmanilor noºtri o viaþã nouã ºi puterinebãnuite: am intrat practic pe frecvenþa lorontologicã ºi au început sã ne priveascã tot maiarcuiþi, cu o incisivitate acerbã ºi tot mai greu deþinut în frâu la nivelul duelului psihologic ... ca ocoardã de arc gata oricând sã-þi plesneascã în faþãori sã-þi trimitã sãgeata în gât. Timpul stãteanemiºcat, ca sub garou – aºteptând sângele sã seadune ºi sã curgã, iar existenþa mea ºi atovarãºilor mei de nevoie ºi de chin pulsa în modinsuportabil, cu râncezimea ºi mizeria aciduluicripto-formic. Cineva sau ceva trebuia sãexplodeze. Cel mai cabalin dintre ei s-aconcentrat ºi apoi a sãrit la nasul meu improvizatde clovn (o roºie îngheþatã pe care nu ºtiu din ce

gest absurd ºi melancolic-comic mi-am înnodat-ode faþã cu firele-mi de pãr lungi ºi rebele) ca laun mãr de carne dintr-un copac ce face fructe decarne învelite în piele...fructe cu ochi care atârnãde crengi prin cordoane ombilicale mãþoase ºicare au frunze sub formã de unghii imense,lucioase ºi late. De la distanþã, un astfel de copac(cu fructele lui roºii scofâlcite) seamãnã cu omuºcatã foarte mare ºi de-o luxurianþã exoticã.Oricine ºtie cã e impardonabil sã te comporþi aºacu o floare, fie ea ºi una care-ºi otrãveºte ºivoaleazã privitorii prin mãrimea-i abominabilã,neo-nuclearã – o floare devoratoare de clipeanesteziate de pe chipurile ce privesc nostalicatunci când apusul aprinde geamurile verzi ºi

sârmate ale balcoanelor comuniste. Atunci ºi acolo devenise imperativ sã rup

definitiv aceastã bestie invadatoare din epidermacuratã a vieþii: am apucat cu ambele mâini, ca peun scut de protecþie, imensul lighean cu fundulspart pe care-l aveam în dreapta mea ºi l-aminterpus în faþa javrei (cu un gest perpendicularde robot transformer) cu exact o secundã înainteca aceasta sã ajungã la gâtul meu. Jigodiaveninoasã a intrat ca la circ cu capul direct îngaura ligheanului, pânã la gât (picioarele din faþãºi restul corpului i-au rãmas de partea cealaltã a„scutului” ) ºi a rãmas cumva înfipt înneregularitãþile metalice ale spãrturii din fundulligheanului. Spãrtura era tãiatã în colþuri ºi aºchiide toate dimensiunile ºi formele, toate foarteascuþite, ramificate ºi pãtrunzãtoare ca niºtechingi – toate încârligate acum ºi scârnav înfipteîn carnea gâtului sãu, cam acolo unde în modnormal ar veni zgarda.

Stau în continuare cu mâinile încleºtatepsihotic de marginea ligheanului-scut iar trupulîmi vibreazã în relanti, pe mãsurã ce adrenalinami se scurge în transpiraþii reci ºi usturãtoare dincorp în câinii mici (cuibãriþi de fricã în mine) ºiîn gunoaiele mocirloase de sub ei. De îndatã cereuºesc sã mã destind puþin ºi sã-mi revin, mãamuz, dându-mi seama cã þin ligheanul ca pe unvolan imens de Jaguar – din al cãrui centru nuiese însã o emblemã cu o felinã ci un capmacerat de câine viu, mestecându-ºi sângele detoate culorile ºi densitãþile ce-l nãpãdeºte pe gurãºi încercând sã-ºi scoatã cumva gâtul dingarnitura de dinþi metalici în care a plonjat atâtde savuros. Pe mãsurã ce se zvârcoleºte ºi-ºi

rãsuceºte gâtul, cioburile ligeanului îl taie ºi maiadînc ºi îi intrã ºi mai vârtos în gât. Cu un gestde-o normalitate dezarmant de fireascã, învârt demai multe ori ºi cu miºcãri ample volanul (cuamble mâini – una peste alta ºi una dupã alta înînvãluiri simetrice), ca la o curbã de 360 degrade: îi tai capul ºi privesc satisfãcut cum carneaanimalului sfâºiatã de resturile metalice cedeazãºi dã sã se pleoºteascã pe jos. Resturile metalicedecupeazã elegant întunericul- acum pur receptiv;acum o coardã ce vibreazã uºuratã, în modplãcut ºi ritmic direct din pulsaþiile dureroase ºimãnos deversate ale animalului. ”Da…mârºãvieîmpieliþatã…AªA ARATÃ MOARTEA!”

Cei mici se uitau la mine cu admiraþie, cufascinaþie ºi cu bucurie simplã, sincerã ºi tainicsimpaticã. Mã venerau ca pe un zeu bineaccentuat iar eu îi rãsplãteam cu grimasebinevoitoare, înþelegãtoare ºi potolit-paterne,ºimþind pentru prima datã satisfacþia de a-l þinepe Iisus de cruce. Se uitau când la cap, cînd lacorp ºi nu înþelegeau cum poate exista atâtadistanþã între ele. Adulmecau când capul, cândcorpul ºi încercau sã-ºi explice înþelesul divizãriilor. Era însã prea evident ce se întâmplase:jigodia a sãrit în urma braþelor mele ºi urma aprins o viaþã sinsitrã: l-a mestecat cu ferocitate ºil-a înghiþit.

Colegii agresorului erau ºi ei derutaþi în ceace priveºte mecanica neaºteptatã ºispontaneitatea explozivã, plenarã ºi la obiect afenomenului. Erau potoliþi ºi încercau sã seprefacã cã se aflã acolo din întâmplare, cã îºi facdoar rutina inodorã, incolorã ºi insipidã demirosit împrejurimile, dar în chiar taina“neutralitãþii” lor imponderabile, ºtiau cãurmeazã…

***

În patru luni am curãþat tot oraºul ºi toatebuncãrele (pe care le schimbam pe mãsurã ceterminam populaþia de vagabonzi ce gravitau înjurul fiecãruia, luând exemplarele tacticos larând) ºi am confecþionat cam 30-40 de haine dinblanã de câine. Blãnurile le-am stocat cu succes ºifoarte elegant, însã vremea se încãlzea ºi carneaagãþatã pe cârlige începea sã se strice tot mairepede. Nu mai mergeau pogromurile canine –ucideam strict cât credeam cã putem mânca – dinnou folosind buzduganul din bolovan ºi curele.

Dupã ce am prins ºi ultimul vagabond (eradeja începutul lui aprilie), am început sã momimjavrele din curþile oamenilor, ºi am capturat ºidoi-trei rãzgâiaþi din ãºtia, i-am alergat ºi gãtitdupã reþeta clasicã – dar faza nu a mers decât cucei mai îngâmfaþi ºi turbat-rãutãcioºi dintre ei, ceicu un temperament normal de câine de curteerau reticenþi sã iasã dupã gard. Curând oameniiau început sã caute personajele misterioase carele împuþineazã câinii ºi prin ziare (pe care le maiciteam accidental când locatarii le aruncau lagunoi) a început chiar sã se scrie cã (citez literãcu literã limbajul pre-morfologic) „Hingherimisterioºi ºi non-guvernamentali opereazãnoaptea în cadrul unei operaþiuni para-militare deigienizare ºi securizare a oraºului de ameninþareacâinilor comunitari. Nimeni nu trebuie sã ºtieunde au fost duºi câinii care au dispãrut deoarecetotul trebuie fãcut sub cortinã astfel încât sã seîntruneascã cerinþele U.E. de siguranþãcetãþeneascã ºi nici sã nu se intre în conflict cuorganizaþiile de protecþia animalelor.”

Oamenii îºi pãzeau câinii din curþi custrãºnicie, de fricã sã nu le fie luaþi, ºi mulþi chiar

1122




Francisc Örmeny

Aspidãproza

Andrei Berindan G(old) Times 3

1133




le fãceau pedigree în premierã ºi le agãþau zgãrzicu datele animalului ºi ale proprietarului. Toþi ºi-au consolidat gãurile din garduri ºi erau foartevigilenþi la oricine li se apropia de gard ºi leprovoca paznicul patruped. Era deja clar cãospãþul nostru aici s-a terminat ºi cã trebuie sãne cãutãm fie altã ocupaþie, fie, asemeni lupilor,alt teritoriu de vânãtoare. Carnea a dispãrut cutotul din meniul nostru ºi am început din nou sãmâncãm resturile alimentare din gunoaie. Înscurt timp am devenit cu toþii o haitã, oadunãturã jalnicã, uscãþivã ºi cu coastele ieºiteevident în relief. Acum rolurile se cam inversarã,în sensul cã flocoºii mici cerºeau mâncare de lalocatari (care le dãdeau de altfel din plin,bucurându-se cã misterioºii hingheri para-militarifie i-au scãpat fie nu i-au considerat oameninþare) ºi îmi mai dãdeau ºi mie din ceobþineau. Îmi erau loiali ºi mã iubeau ºi mãrespectau cu sfinþenie, dar trebuia totuºi sãgãsesc o soluþie pentru noi toþi, pentru cã nu semai putea aºa iar situaþia ameninþa sã degenerezemult prea tare... sã ne pierdem ºi ultima umbrãdin forþa spectaculoasã de atac ºi mobilizare pecare o reprezentasem înainte ºi sã devenim opradã jalnicã la discreþia cui s-o întâmpla sã vreasã ne punã pielea în bãþ. Era realmente pãcat deenergia psihicã demonicã, cu lustru ºi strãluciriîntunecate de crom, din care am construitîmpreunã o navã spaþialã de infiltrare ºi atac.

****

M-am dus la iarmarocul organizat laînceputul fiecãrei veri sã încerc sã vând haineledin pielea câinilor jupuiþi. Anul acesta, caniciodatã, a fost o adunãturã pestriþã ºi împãnatãde aveai impresia cã eºti undeva în Mexic: turiºtiamericani, muzicanþi din America Latinã, oieribucovineni cu tarabe pe care vindeau cam tot cese putea confecþiona din lânã (cergi, raniþe,pulovere, jerseuri, seuri), ruºi ºi moldoveni cuieftinitãþi comuniste de bazar (lanterne,casetofoane à la anii 80’ cu ceas, brelocuri,bricege, trening de foinþã, cãrþi de joc cu femeigoale, cântare de peºte cu cârlig). Cum vorbeamenglezã perfect, am pretins cã sunt un vânãtor deurºi grizzly ce vine tocmai din Wyoming, de lapoalele Munþilor Stâncoºi ºi cã, ceea ce vând eusunt mai mult trofee de vânãtoare decât haine –accesorii vestimentare fãcute dupã modelelevechilor Piei Roºii (glugile hainelor cusute demine cu sârmã ghimpatã erau decorate cu colþi ºibucãþi de oase craniene) din blana câinilor mei ceau stat ºi au ales sã înfrunte pânã la ultimasuflare fiara mãtãhãloasã. Au fost ºi doi-treiromâni care au cumpãrat, un moldovean – darvânzarea fabuloasã mi-au fãcut-o americanii,

direct în sute de dolari. Am fost – îmi imaginez – atât de credibil,

deoarece am reuºit chiar sã imit câte ceva dindialectul Northern Arapaho...mã rog, chestii cititeprin copilãrie din Karl May care, normal!, n-afost nici el niciodatã pe acolo dar a fãcutsenzaþie ºi a atins o perfecþiune nebãnuitã (ºi dinacest punct de vedere, s-o recunoaºtem...sinistrã)prin constructele-i naratologice care au ajuns sãse identifice cu realitatea ºi, încet dar sigur, s-o ºiînlocuiascã în mintea oricãrui visãtor european.Viziuni ce au dezgropat în mod incredibil aceleintuiþii cu totul aparte ale unor transformãrifoarte pronunþate ºi ireversibile, ce duc la oreaºezare a geografiei psihice ºi chiar a ethosuluimitic ºi formativ al unei întregi generaþii avidãdupã noi respiraþii.

Unde sã mai pun cã, eu însumi eramîmbrãcat din cap pânã în picioare în blanã decâine ºi arãtam ca un Rahan al munþilor nordici:mâinile îmi erau bandajate în brãþãri lungi ce-miurcau de la încheieturã pânã deasupra cotului,brãþãri spiralate fãcute din coaste de câini – ºi lafel ºi picioarele, de la gleznã pânã pestegenunchi; iar la gât purtam un colier de colþi,schelete de labe ºi volute craniene.

Am stat politicos ºi prietenos de vorbã cu toþicumpãrãtorii ºi „spectatorii” mei de peste oceanºi de simþit mã simþeam fabulos deoarece eraprima conversaþie cu niºte fiinþe umane dupãaproape 7 luni – de când a început refugiul meuirevocabil în buncãr. Eram poate pentru primadatã în viaþã fascinat de timbrul propriului meuglas – pe care nu mi-l mai auzisem într-oconversaþie civilizatã, cu un tempo elegant, parcãde secole. ªi eram convins cã vocea mi s-aschimbat total ºi cã m-am cristalizat în altcevamult mai elevat ºi mai clar reunit. Mã simþeameliberat de tot ce fusesem înainte; scãpat dincãmaºa de forþã a subsolurilor mele axialeinsuportabil de râncede ºi de sec-sufocante înspre

ceva mai lejer ºi mai natural compactizat. Le-am mulþumit încã o datã, ne-am strâns

mâna cu cãldurã ºi nostalgie ºi am respirat întihnã, în timp ce ne luam rãmas bun, aerultandru al unei dupã-amieze care ne-a încãlzittuturor sufletele.

Am pãrãsit oraºul ºi am luat-o pe coastãînspre unul din munþii din vecinãtatea oraºului.Odatã urcatã spinarea dealului, era un drum decreastã colinarã de aproximativ 3 ore pânã labaza muntelui, unde se afla o stânã tradiþionalã.

M-am hotãrât sã atac stâna ºi sã o iau înstãpânire…

*****

Înaintam agale, încercând sã ne scoatemviteza societãþii de azi din instinct ºi dingeometria miºcãrilor. Timp era destul ºi era dinnou – sau poate era pentru prima datã cuadevãrat Timpul Nostru. Prin felul în caremergeam ne spãlam de oraº ºi intram în uterulfremãtând al pãdurii ca într-o liniºte interioarãbine întreþinutã. Câinii mici au început sã selegene ºi sã delireze puþin de la efort, dar nu-ibãgam în seamã – mai avem puþin iar pãdureaera delicatã ºi vaporoasã la atingere, ca o rochiede searã. Roua nopþii s-a lãsat în cele din urmãîn toatã splendoaea ei înmiresmatã ºi ne-a rãcoritfeþele ºi mintea. Ajungea doar sã respirãm adâncºi cu nesaþ pentru a ne potoli setea.

Am ajuns aproape de miezul nopþii ºi ne-amapropiat foarte tare de aºezãmânt. Ne-am miºcatatât de subtil ºi de fin încât, deºi practic lerespiram în ureche, câinii ciobanului nu ne-ausimþit încã, dormind cu fãlcile prelinse leneº pepãmânt. Am analizat situaþia din câteva priviri:pãrea a fi o pradã bogatã – aceastã geamandurã

"



1144




stranie, în întunecimile nesortate din creierulmunþilor. Cu un ciob de sticlã ascuþit, fin ºi hainca un ac de viespe, i-am pãtruns creierul primuluicâine. Am trecut prin craniu ca prin unt: s-aondulat de câteva ori din ºira spinãrii cu miºcaride crocodil ce ar vrea sã se scufunde înapoi înmâl ºi apã dar n-a oftat, n-a sughiþat…nici mãcarn-a sforãit. Mai erau încã doi, dintre care celmare legat de ditamai parul. Dacã nu aveacurajul sã-l lase liber nici mãcar noaptea – era clarce-i poartã pielea dulãului mãtãhãlos ca un urs.M-am hotãrât sã nu-l omor ºi sã încerc sã mi-lsupun, cãci voi avea nevoie de el, în caz cã mãstabilesc aici – sã le pot face faþã jivinelorpãdurii. Eram, altfel spus, convins cã acest câineimens mi-ar putea înnoi radical mijloacele deexpresie.

Eram cu piciorul la botul celui de-al doilea ºicu coasa în mânã. Cu o miºcare foarte amplã ºilargã ce începea de la nivelul ºoldului, i-amzburat capul direct în capul dulãului legat de par.Acesta, buimac, s-a uitat la mine ºi m-a vãzutrânjind ºi fãcându-i în mod mailiþios semne desalut cu mâna. Apoi s-a întors ca un cãpcãunabrupt ºi dintr-o bucatã ce era sã vadã ce l-a lovitºi a zgribulit pe loc ca un vrãbioi descurajat deviforniþã. I-am dat cu tãiºul coasei pe la nas ºi l-am mângâiat rece pe bot cu metalul lucios.Stãtea paralizat, încremenit, blocat…dar a înþelestotul. ªi s-a conformat, puþin taciturn dar cumultã bãgare de seamã ºi, aº îndrãzni sã spun,chiar cu o reþinere ce aducea clar cu bun simþsau “diplomaþie”.

Restul a decurs de la sine deoarece ciobanulstãtea înãuntru deja înjunghiat de colegii sãi carei-au luat toate oile ºi care i-au lãsat doar câinii ºiun porc. Am petrecut acolo, alãturi de dulãul celmare ºi de ceata de cãþei mici care l-au descifratºi pe el ca pe un al doilea tatã, douã veri ºi oiarnã superbe – anotimpuri în care am înþelesdemenþa canibalã a acelui cadavru de oier. Seuita la mine cu o faþã buhãitã ºi palpitândã ca opungã de puroi gata sã se spargã ca o ploscã,peste toatã încãperea. Ochii aceia injectaþi fãceau

gargarã cu carne violetã ºi învârteau douã cafelede sânge negru, ca douã burghie, în sufletul meucangrenat de spãrturile adânci ºi râncede dincarnea ce mi se pârjolea acum în contact cubacteriile din aer. Se pare cã fãrã sã-mi dauseama m-am tãiat adânc în propriile coliere ºibraþãri de oase ºi colþi, cât le-am tot purtat înurcuºurile prin pãdure.

Cred cã aveam ºi febrã destul de mare. ªi casã mã distrez ºi sã uit de boalã am legatmembrele cadavrului cu sfori, l-am aºezat în fundpe unicul scaun din încãpere, ºi când totul a fostgata am am început trãg de sforti ca sã-i ridicmâinile ºi sã-l fac fie sã salute militãreºte, fie sã-ºiplece capul ca la Ramadan. Râdeam în grohãielide scroafã gâdilatã în timp ce trãgeam astfel desfori ºi de curele ºi boala mi se desprinde încet ºiuºor de pe trup. Vedeam în el, pe mãsurã ce-lmanipulam, fisura din subiect ºi îl fãceam sãsemnifice direct din groapa acestei fisuri.

Alteori îmi omoram timpul speriindu-i pecãþeii mici. Din când în când, n-am nici cea maivagã idee cu ce scop, le arboram la fereastrastânii de dimineaþa de la 10 pânã dupã-amiazatârziu un trup de porc descãpãþânat, cu coloanavertebralã bifurcatã în aer, cu nervii ºiligamentele ca niºte fire de curent rupte dintubul de izolir ºi despletite în afarã. Efectul a fostcu totul invers, deoarece cu timpul cãþeii începutsã vorbeascã cu el ºi chiar aºteptau sã le aparã lafereastrã, ca sã nu se mai simtã nici ei atît desinistru-izolaþi în locul acesta în care cu timpulmi se pãrea cã converg pereþii tuturor cavitãþilorumane.

Totodatã îmi mai imaginam cã fãcând astavoi provoca cumva cadavrul oierului sã setrezeascã din leºin în dureri cumplite deîncheieturi contorsionate, de carne bãtutã ºiligamente smulse, iar eu voi putea ieºi din agoniace mi se prefigura doar uitându-mã direct în faþalui de Marte clocotind ca de la o furtunãplanetarã de nisip.

De îndatã ce am început sã mã simt nesigursufleteºte ºi sã mã tem iarãºi de timp, am lãsat

în urmã acest refugiu, cu amintirile ºi nostalgiilelui solide ºi dãtãtoare de vigoare ºi curaj ºi ampornit-o înspre Apuseni, într-o dimineaþã detoamnã, în fugã. Puteam sã jur cã în acel galoprãcorit ºi înmiresmat de cei mai frumoºi zori pecare i-am respirat în ultimii ani, am învãþat sã-mifolosesc toate cele patru membre la alergare.Zburdam efectiv peste câmpii ºi dealuri însprepãdure ºi nu ºtiu exact ce mi s-a întâmplat înaceastã perioadã dar simþeam în mine o putere aspiritului ºi o vigoare animalicã a trupuluiabsolut nemaiîntâlnite. Chiar ºi aºa, am ajuns ladestinaþie abia vara urmãtoare.

((fragment din romanul Reptile – un basmpostmodern pãgân)

!

Andrei Berindan Stand Off

"

Andrei Berindan I Have Special Powers 2

CCaattiiaa MMaaxxiimm:: - Ce ne spui despre parcursultãu jurnalistic ºi literar?

LLoorreettaa PPooppaa:: - În urmã cu 23 de ani,îndrãzneam sã pãºesc pentru prima datã peholurile Casei Presei Libere, cum i se spuneaimediat dupã revoluþie, neºtiind la ce sã mãaºtept, fãrã sã cunosc lumea jurnalismului, fãrã sãfiu susþinutã de cineva anume, cum se poartãastãzi. Am început de la corecturã. Încet-încet, amprins drag de profesie ºi am simþit cã fãrã ea mi-ar fi cu siguranþã greu sã respir. Zi de zi,cunoºteam oameni de la care aveam ce sã învãþ.Primul ziar la care am lucrat a fost „Dimineaþa”,unde am cunoscut mari gazetari ºi scriitoriprecum Mircea Ichim, Alexandru Piru, MihaiToma, Aureliu Goci. A urmat „Cronica Românã”,unde am fãcut parte din echipa lui HoriaAlexandrescu timp de doi ani, „Vocea României”,cotidian ce nu are, evident, nicio legãturã cuconcursul din zilele noastre, „Sport XXI“ºi„Naþional”. În cele din urmã, când am ajuns la„Jurnalul Naþional”, am simþit cã fac parte dintr-omare familie. Aici, am reuºit sã zbor, sã amîncredere în forþele proprii, am învãþat sã lasdragostea de frumos ºi iubirea de oameni sã iasãla luminã împãrtãºind-o cititorilor, îndemnându-isã vadã viaþa prin ochii mei. De-a lungultimpului, mi s-a spus cã scriu prea personal, cãtrebuie sã renunþ la a trece prin sufletul meucuvintele ºi sã mã limitez la a le trece prin minte.Sã fiu obiectivã. Am fãcut aºa ceva vreme, apoi,într-o zi mi s-a deschis o uºã cãtre un drum ce-miera destinat, al scriitoarei. Pentru cã nimeni nuvoia sã se ocupe de rubrica nou înfiinþatã în„Jurnalul de Duminicã”, numitã „Ah, femeile!”,devenitã apoi „Ce vor bãrbaþii!”, am hotãrât cãmi se potriveºte. ªi aºa a fost. Rubrica respectivãmi-a dat ºansa sã ºlefuiesc micile texte într-atâtîncât sã încapã în colþul infim destinat lor. Apoi,mi-am cucerit cititorii prin autenticitate,originalitate ºi simplitate, într-o perfectã uniunecu cãldura pe care sufletul meu nu reuºea sã oaºeze deoparte. La sugestia unei prietene,directoare de bibliotecã, Lelia Rãdulescu, un felde a doua mamã pentru mine, am adunat micilebijuterii ºi le-am pus într-o carte numitã „Scrisoripentru Ema”. Un succes imediat, o îmbrãþiºareneaºteptatã din partea cititorilor, prietenilor,colegilor ºi a cunoºtinþelor. Au urmat „PovesteaLupului Albastru”, „Scrisori de dragoste – Astãzi,Acum” ºi „Cântecul culorii”, fiecare având partede lansãri care au rãmas în amintirea multora cadeosebite. Sub semnul iubirii! Am fãcut parte dinsecþia Special, care se ocupa de cunoscutele Ediþiide Colecþie ale „Jurnalului Naþional”. O familiecãreia în fiecare zi îi simt lipsa. În acea perioadãa merge la redacþie înseamna AER pentruplãmânii mei. Când criza ºi-a fãcut simþitãprezenþa, schimbãrile din presã m-au determinatsã aleg revista „Cariere”, unde am învãþat multelucruri care mi-au prins bine, apoi am ieºitoarecum din zonã ºi am ales libertatea, cafreelancer. Am acceptat propunerea pãrinteluiPetru Munteanu, din Piatra Neamþ, de a conduceo revistã aparte, care-mi oferea ºansa de a fi euînsãmi, fãrã ca nimeni sã aºeze echerul peste

interviurile mele, numitã „Jurnal Spiritual”. Amreuºit ca într-un singur an sã adun peste 50 deinterviuri în paginile unui volum de interviuri cupersonalitãþi ale culturii româneºti, valoriadevãrate ale poporului român. O carte carereprezintã totalul cuvintelor însufleþite de iubireapentru modelele mele, pentru cei care înseamnãenorm atât pentru jurnalistul, dar ºi omul caresunt. Volumul spune cam totul despre mine. Senumeºte „Jurnalul unor visuri împlinite”. Simplu,fãrã fasoane, direct, cald, luminos. În prezent,lucrez ca jurnalist la „Evenimentul zilei”. Nu ºtiuce va fi mâine, dar ºtiu cã nu voi înceta sã iubesccultura, pe care am sã o împãrtãºesc cititorilor.Nu de alta, dar nu existã misiune mai frumoasãdecât a aduce luminã în sufletele oamenilor,graþie vorbelor oneste despre starea ºi nevoileculturii.

- Rezistã jurnalismul cultural în faþa agresiuniipoliticului ºi a ºtirilor de senzaþie?

- Rezistã? Nu ºtiu... Este cea mai grea bãtãliela care am participat pânã acum. Sincer, cred cãnici templierii n-au trecut prin atâtea încercãri.Nimic din ce-am învãþat de-a lungul timpului num-a pregãtit pentru ce se întâmplã azi în culturã.Ca jurnalist, aveam rãgazul de a scrie despreevenimente importante, filme, teatru, muzicã,poezie, picturã, carte. Înainte, fiind mai mulþi însecþie, ne împãrþeam sarcinile, pentru cã eraimposibil sã acoperi totul de unul singur. Azi,dupã ce am îndurat prea multe lipsuri ca sã leexpun aici, sunt încã pe câmpul de luptã, cu sabiaîn mâna dreaptã, stropitã din cap pânã în picioarede sângele cuvintelor mele, tãiate ca sã încapã înspaþiul tipografic, cu armura izbitã de lãncileprostiei, pe alocuri ferfeniþitã de superficialitate,sastisitã de indiferenþã ºi înnebunitã de durereapierderii camarazilor mei. Dar câtã vreme soarelerãsare ºi pãmântul lasã iarba sã încolþeascã, rãnilese vor vindeca ºi ele ºi mã voi înãlþa ca sã câºtiglupta de partea culturii. Cãci, fãrã culturã nuexistãm! Muncesc cât doisprezece oameni la unloc. Dar niciodatã în viaþa asta nu mi-aº da jos dela mânã brãþara profesiei. ªi nici în urmãtoarea!Câtã vreme voi întâlni oameni care habar nu auce înseamnã un vernisaj, o lansare de carte, unspectacol de teatru, cine e cutare actor, sauregizor sau pictor, nu mai vorbesc muzician, eu,Loreta Popa, voi continua sã fac jurnalismcultural. Chiar ºi pentru un singur cititor. Atâttimp cât existã acel cititor, care deschide ziarulsau laptopul sau, de ce nu, cartea mea, mãconsider norocoasã.

- În zgomotul de fond provocat de vocipublice lipsite de repere, cum reuºeºte jurnalistaLoreta Popa sã-i ofere cititorului agresat ºi împinsspre depresie forþa de a-ºi pãstra normalitatea ºisatisfacþia regãsirii? Prin teatru, muzicã, sculpturã,picturã, literaturã...

- Întotdeauna am avut un reper. M-am pus înpielea omului simplu ºi am încercat sã gãsesc ometodã de a folosi cuvintele în aºa fel încât sã-lfac sã înþeleagã ce am simþit, am trãit, am auzit

sau am vãzut eu însãmi. Nu printr-un limbaj despecialitate, cãruia nu-i contest valoarea, teapropii de oameni, ci printr-o comunicare simplã,directã, de la suflet la suflet. De fapt, mãstrãduiesc sã explic ce vine din experienþã, din ce-am trãit pe pielea mea. Dacã ziarele aveauînainte un sistem pus la punct, cu domenii,rubrici ºi altele, suficienþi reporteri, redactori,corectori, tehnoredactori, editori, fotoreporteri,secretari de redacþie, ei bine, astãzi nimic dintoate astea nu mai existã. În prezent, tu centrezi,tu dai cu capul, tu aperi, tu alergi. Faci de toate:muncã pe teren, stabilirea interviului, interviulpropriu-zis, dactilografierea, editarea, corectura ºiaºezarea în paginã. O muncã titanicã, pe carepuþini reuºesc sã o ducã la capãt ºi pe care ºi maipuþini o preþuiesc. Nu este deloc uºor, dar cred cãtoatã lumea are cam aceleaºi probleme. Ce mãderanjeazã e însã indiferenþa faþã de nevoilesufletului. Dar tocmai o astfel de stare mãmotiveazã sã gãsesc portiþe spre cititori, sã-iconving sã se bucure de cele zece rânduri despreculturã într-un ziar sufocat de nedreptãþi, crime,sume exorbitante câºtigate pe nedrept ºi fãrãmuncã. Gândul cã un cititor are o astfel deaºteptare când deschide ziarul mã face fericitã.

- De douãzeci ºi cinci de ani ºi mai bine, înaproape toate profesiile, asistãm la surparea eticii,a deontologiei. Cum ai descrie strãdaniapersonalã de a pãstra nealteratã eticaprofesionalã? Care sunt ºi cum funcþioneazãeventualele ispite?

- Îmi asum natura naivã ºi din acest punct devedere. Timp de douãzeci de ani, cât am trecutde la o redacþie la alta, nu am ºtiut cã, pentru cescriu, aº putea fi ºi altfel plãtitã ºi recompensatã.Altfel decât prin salariul cuvenit. Am aflat înurmã cu trei ani, când mi s-a spus cã nu semãncu colega mea (fãrã nume, evident) care cerusebani ºi afirmase tare ºi rãspicat, suficient cât sãfie auzitã de câþiva trecãtori, cã nu plãteºte masã,nici cazare. Dacã scrie, sã i se ofere!

Eu continuu sã cred cã oamenii sunt cinstiþi ºinu trebuie sã accepte altã formã de platã decâtsalariul. Dacã genul ãsta de naivitate estecatalogat prostie, nu e problema mea. Eu aºa amcrescut, aºa am deprins de la pãrinþi ºi bunici. Deexemplu, bunica mea îmi spunea, înainte deculcare, dupã rugãciune, - deºi tot aud comentariicum cã în comunism religia era interzisã, pe minenu m-a oprit nimeni sã intru în bisericã sau sãmã rog - cã atunci când aºez capul pe pernã dupão zi sã nu-mi fie ruºine cu faptele mele, ca sã amsomnul odihnitor. Cinstea, onestitatea,conºtiinciozitatea, seriozitatea le-am moºtenit dela familie. Simþul dreptãþii „multilateral dezvoltat”e de la Sãgetãtoarea dinlãuntrul meu. Asistãm lao surpare - ce verb expresiv ai gãsit pentru adescrie ce se întâmplã! - a eticii profesionale, aºacum generaþia mea a învãþat-o, mai rãspicat înfamilie, ºi mai pe ocolite la ºcoalã. Despre ceeticã am mai putea vorbi, când nimic din ce estenormal nu poate respira aerul rarefiat de astãzi?Atmosfera devine tot mai neprielnicã pentruoameni. Chiar dacã sclavia a fost abolitã, mulþi„trãiesc“ ca roboþii. Ce vãl ne-a fost aruncat pesteochi, încât nu mai deosebim manipularea simplãde cea grotescã? Felul în care se trâmbiþeazãsupremaþia muncii: „Nimic altceva nu maiconteazã” mi se pare, deopotrivã, viclean ºidement. Fãrã rost, pentru cã nu lasã loc

1155




de vorbã cu jurnalista Loreta Popa

interviu

„Ce mã deranjeazã e indiferenþafaþã de nevoile sufletului”

"

1166




esenþialului, respectiv vieþii. Uitãm sã trãim saunu mai ºtim cum. Ne plictisim dacã nu jucãmjocurile oferite de diverºi conducãtori mai micisau mai mari ºi ne omitem esenþa ºi adevãrul. Neurâm unii pe alþii, uitãm sã întindem o mânãcelui cãzut, nu mai ºtim sã ne educãm copiii, numai preþuim nimic ºi pe nimeni. Inclusividealurile înaintaºilor noºtri. Sã mai adaug cãiubirea devine tot mai absentã la multele apeluri.Inexistentã. Între el ºi ea. Mai nou, se frâng chiarinimi dornice de un cuvânt bun sau o mângâiere,din cauza calculatorului. Oameni însinguraþiacceptã sã vorbeascã mai curând cu un strãin,aºezându-ºi sufletul în palmele lui, fãrã sã-ºiaminteascã faptul cã nu pot cunoaºte un om nicidupã 20 de ani de stat alãturi de el, darãmite peunul descoperit de o lunã pe o reþea desocializare. Ca sã poþi rosti cuvântul deontologiee nevoie sã citeºti atât cât sã-l descoperi. Ca sã-lînsuºeºti, trebuie sã fii dãruit cu un licãr deinteligenþã. Ca sã nu depãºeºti firul invizibildintre bine ºi rãu, adicã sã ai eticã ºi deontologieprofesionalã, trebuie sã fii Om. Or, azi, sunt maipuþini oameni ºi mai multã lume. De fapt, ca sãai deontologie trebuie sã ai profesie. Ceea ce potspune, fãrã sã mã tem cã greºesc, e cã profesiaîncepe sã semene cu o specie pe cale dedispariþie, precum 19.000 de specii de plante ºi5.000 de specii de animale de pe Glob.

- De ce anume te simþi mai legatã? Teatru,muzicã, film, picturã, literaturã...

- Mã simt „dezlegatã” de film. Pentru cã, fãrãfilm, nu pot respira. Datoritã filmului sunt astãzijurnalist ºi scriitor. M-am îndrãgostit de cinemadatoritã mãtuºii mele, sora mai mare a tatãluimeu, o cinefilã înrãitã. Cunoºtea toþi actorii, ºtiatoate filmele ºi citea enorm. De la ea cred cãmoºtenesc aceste douã mari iubiri. Când vedeamun film, mã strãduiam sã þin minte actorii ca sãfiu aidoma ei. Adormeam, privind-o cum citea lalumina veiozei, pe care parcã o revãd: un mozaicdin bucãþele minuscule de sticlã de toate culorile,care searã de searã mã fascina ºi mã îndemna sãvisez cã nimic nu e imposibil. Mãtuºa mea eragenul de femeie pentru care micile bârfe decartier nu însemnau nimic, nu dãdea doi bani pegura lumii, era o femeie independentã, liberã,trecutã pe sub furcile caudine ale sorþii, careînvãþase sã se bazeze pe ea însãºi. Pãstrez încãuimire ºi admiraþie în privinþa ei. Mi-aº fi dorit são fi cunoscut mai bine, sã o am mai mult timplângã mine. A fost un model mãtuºa mea, Pia.Am pierdut-o când aveam 10 ani, însã am simþit-oalãturi în momentele mele de rãscruce.

De teatru m-am îndrãgostit treptat. Prima piesãpe care am vãzut-o a fost „Femeia mãrii” deHenrik Ibsen. Nu-mi mai amintesc cine juca, niciîn regia cui, eram prea micã, însã atmosferaaceea, mirosul fantastic, necunoscut, amestec deparfum ameþitor al femeilor îmbrãcate cum numai vãzusem, cu tutun savurat de bãrbaþi, carepurtau pãlãrii, cu praful împrãºtiat de cortinaroºie trasã de maºiniºti, cu crema folositã probabilde actriþe, cerneala programelor de salã ºi, maiales, miresmele de flori dãruite, la final, actorilorde pe scenã. Am crescut cu teatrul radiofonic:sâmbãta dormeam la bunica din partea tatãlui,care trãia deja singurã (bunicul ºi mãtuºamuriserã). Îmi plãcea sã-mi petrec timpul cu ea ºiadormeam cu radioul aproape de mine, ascultândcâte o piesã de care bunica mã anunþa cãurmeazã. Aºa am învãþat sã recunosc vocilemarilor noºtri actori. Aºa am fãcut cunoºtinþã cuShakespeare, Caragiale, Tennessee Williams,

Moliere, Muºatescu, Carlo Goldoni ºi atâþia alþii. Pictura, sculptura ºi muzica le-am descoperit

în adolescenþã, iar aceste noi pasiuni ale mele m-au fãcut sã urmez jurnalismul. Azi, dupãdouãzeci ºi trei de ani de presã încã învãþ despresituaþii ºi lucruri inedite, extraordinare înfãptuitede artiºti.

- Ai stat faþã în faþã ºi ai dialogat cu artiºticare ne lumineazã fiinþa ºi zilele. Ne mai bucuricu enumerarea câtorva nume-repere?

- Mi-e teamã cã voi uita pe cineva, dar am sãîncerc sã numesc câteva dintre personalitãþile carem-au influenþat. Când creºti având repere, avândmodele, e destul de firesc sã-þi doreºti ca într-obunã zi sã le întâlneºti în carne ºi oase. Astãzi, asta faþã în faþã cu un actor, un artist, un regizor,un scriitor a devenit ceva firesc, însã înaintevreme era de neimaginat. Eram elevã de liceu ºi,cu ghiozdanul în spate, mã plimbam prin oraº cucolegele, când am dat nas în nas cu actorulAlexandru Repan, pe care îl adoram. Amîncremenit, nu-mi venea sã cred ºi mã pierdusemîn ochii lui albaºtri. A zâmbit, a dat mâna cumine, mi-a spus cã e viu, în carne ºi oase. Ladistanþã de ani, când i-am luat primul interviu, i-am amintit întâmplarea ºi mi-a mãrturisit cã, înacea vreme, aºa ceva i se întâmpla frecvent. Cebucurie mi-a inundat sufletul! Cât conteazã sã tebucuri de încrederea intervievatului! Când probezicã eºti un om de cuvânt, cã nu te abaþi de la ceai promis, cã respecþi omul ºi artistul cãruia îi ieiinterviul. Atunci, lucrurile se aºazã pe un fãgaºbenefic ºi roditor. Mi s-a întâmplat, de multe ori.Aºa am dobândit încrederea doamnei SandaÞãranu (o admir ºi o iubesc), care a fost prezentãla una din lansãrile mele de carte. La fel,Margareta Pâslaru, Zoia Alecu, EugeniaBosânceanu, Constantin Codrescu, CostelConstantin, Mircea Albulescu, Valentin Teodosiu,Emilia Popescu, Florin Piersic, Draga OlteanuMatei, Dan Puican, Alexa Visarion, Dan Piþa,Adrian Naidin, Mitzura Arghezi, Majestatea SaRegele Mihai I, Alteþa Sa Regalã PrincipesaMargareta, dirijorul Christian Badea, TiberiuSoare, coregraful Rãzvan Mazilu, Ana Blandiana,scriitorul ªtefan Caraman, Mircea Baniciu, MirceaVintilã, Eugen Cristea, Cristina Deleanu...Doamne, o sã uit pe cineva cu siguranþã!

Am interviuri cu actori din tânãra generaþie:tineri fenomenali precum Rareº Florin Stoica,Antoaneta Cojocaru, Adrian Ciobanu, LariGiorgescu. Poate una dintre cele mai neaºteptateîntâlniri a fost cea cu actriþa Jacqueline Bisset, ofemeie fãrã vârstã. ªtii, i-am dãruit trei orhidee,iar ea mi-a spus cã niciun jurnalist nu a mai fãcutun astfel de gest. Pãrea copleºitã ºi eu pluteam.Sã nu uit de întâlnirea cu Oana Pellea, un Omaltfel, un Artist desãvârºit, o Femeie aparte. ªi sãamintesc ºi cea mai recentã întâlnire, cu AndréRieu. Încã o bucurie pãstratã la loc de cinste însufletul meu.

- Simt cã eºti un om luminos. Prin definiþie.De multe ori, m-ai fãcut pãrtaºã la o angelicãalchimie alcãtuitã din câteva ingrediente, pe carele-aº numi: sensibilitate, bun-simþ, modestie,credinþã. Fãrã urme de patetism. Exprimatesimplu, natural. Sã fie oare vreo învoialã întreamintita alchimie ºi locul unde au înfloritrãdãcinile ºi familia ta?

- M-am nãscut în Bucureºti, la SpitalulCantacuzino, în zodia Sãgetãtorului. Pãrinþii meitrãiesc ºi mã bucur cã îi am aproape. Am un frateextraordinar, George, cãruia rar am avut prilejul

sã-i spun cã-l iubesc, din simplul motiv cã eutrãiesc într-o lume a sensibilitãþii, a blândeþii,rãbdãrii ºi iubirii de frumos, de care, din pãcate,el este strãin. Nu neapãrat pentru cã e bãrbat, cidin cauza meseriei, care l-a croit altfel. Însã nuvreau sã insist. Mai ales cã lui nu-i place deloc sãvorbesc despre el. Îi respect dorinþa, dar iubirearãmâne. Am prieteni, fãrã de care n-aº mai fi lafel, oameni pe care îi iubesc. Te numeri printre ei,draga mea Catia, ºi e o bucurie sã þi-o spun. Înrest, viaþa mea dincolo de condei ºi alãturi de elînseamnã fiica mea, Ema. Ea este centruluniversului meu ºi motivul principal al existenþeimele pãmânteºti. Bucuria de a-i fi mamãcompenseazã minusurile din viaþa mea. Îþipovesteam cã bunica mi-a dat multe sfaturi. Defapt, prima povestire scrisã ºi publicatã i-a fostdedicatã. A fost prietena mea cea mai bunã ºi îisunt recunoscãtoare pentru cuvintele bune cu carea ºtiut sã-mi înveleascã rãnile copilãriei. Bunicamea, Catrina, era din Udeºti, Suceava. Acolo suntrãdãcinile mele. Acolo am simþit prima oarãchemarea pãmântului, acolo m-a strigat pe numepãdurea, acolo am mângâiat lanurile de grâu ºiam adunat atâtea albãstrele cât m-au lãsat braþele.Apropo de albastru... Fie venind dinspre cer, fiede la flori sau din ape, nu mã satur de elniciodatã. Nu-mi vine sã nu amintesc ºi de un vãrbun al bunicii, scriitorul Eusebiu Camilar. Poateunora nu le spune nimic numele, pentru mineînsã reprezintã enorm tãlmãcitorul care a istorisitbasmele arabe ale celor O mie ºi una de nopþi, îndouã admirabile volume ilustrate de AngiPetrescu-Tipãrescu, apãrute la Editura Tineretului(1968 – anul naºterii mele). De fapt, EusebiuCamilar a fost rãspunsul iubirii mele pentruverbul „a scrie”. ªi a mai fost soþul celei maisensibile poete care a pãºit pe pãmânt românesc,Magda Isanos. Culmea e cã, înainte sã cunoscacest amãnunt, am preþuit-o pentru versurile ei.Când bunica mi-a povestit despre Eusebiu ºiMagda, am priceput mai bine. De aceea, cândvine vorba de Bucovina, inima mea bate într-unanume ritm. Datoritã rãdãcinilor...

- Chiar dacã m-am mai liniºtit vizavi desemnele zodiacale tot te întreb: cât de Sãgetãtoaresimþi cã eºti?

- Foarte. Dintotdeauna pentru totdeauna:Sãgetãtoare. Nostradamus, Sãgetãtor ºi el a camspus totul despre aceastã zodie.

- Acum, întrebarea de „nota zece”: ce-ºidoreºte cel mai mult scriitoarea Loreta Popa?

- Cel mai mult? Dar câte dorinþe n-am...! Sãam o casã a mea, unde sã locuiesc cu fiica mea,iar pereþii casei sã fie tapetaþi cu cãrþi. Sã scriucãrþi, sã cunosc oameni interesanþi ºi extraordinaricãrora sã le iau interviu, oameni care sã aibã cevade spus. Prin urmare, sã rãmân în lumeajurnalismului. Însã dorinþa cea mai cea este cavolumul I din „Jurnalul unor visuri împlinite”, încare sunt cuprinse peste 46 de interviuri cu maripersonalitãþi ale culturii române, sã vadã luminatiparului. Aº mai scrie o carte ºi despre cât degreu este sã publici în România, sã reeditezi... Nuºtiu însã cine s-ar încumeta sã o editeze. Sãrãmân om! Sã nu uit cã viaþa este legatã debucurii ºi lucruri mãrunte, simple. De la zâmbetulcopilului meu pânã la cântecul unui greiere sau lao razã jucãuºã de soare.

Interviu realizat deCCaattiiaa MMaaxxiimm

!

"

Personalitãþi ca aceea a poetului nostru naþio-nal, pe care continuãm neobosit a-l sãrbãtori,se nasc în viaþa popoarelor la distanþe de

secole. „Sã ne aducem pururi aminte deEminescu, cel mai ales dintre poeþii acestui neam.Eminescu este sfântul preacurat al ghiersuluiromânesc”, scria Tudor Arghezi, ºi el maretruditor al slovelor. Urmând acest afectuosîndemn ne adunãm mereu la mijloc de ianuariespre a dovedi cã cele mai frumoase statui alepoetului sunt acelea pe care le înãlþãm în sufletelenoastre.

Cu toþii ne-am fãcut mai bogaþi din suferinþavieþii lui, din veºmântul scânteietor al gândiriisale. Poetul care s-a nãscut acum 165 de aniîntruchipeazã în sine cu strãlucire trãsãturile fun-damentale ale neamului românesc, dupã cum unscriitor ca Shakespeare întruchipeazã trãsãturiledefinitorii ale neamului britanic, Dante Alighieridragostea de libertate a unui popor ce descindedin neamul cezarilor, în Cervantes ori GarciaLorca pulseazã spiritul fierbinte al neamului spa-niol, iar în Lermontov sau Esenin sufletul destepã al poporului rus. În acest sens se exprimaTudor Vianu, exeget remarcabil al liricii emine-sciene: „Toate popoarele îºi trimit în Panteonuluniversal pe acei poeþi care-i reprezintã mai bine:germanii pe Goethe, ruºii pe Puºkin, italienii peDante, polonezii pe Mickiewicz. Românii îideleagã aceastã cinste lui Eminescu spre a-ireprezenta în faþa lumii întregi”.

Personalitatea poetului este demnã de iubire ºiadmiraþie nu doar ca poet, cum este îndeobºtecunoscut, ci multidimensional: întâi ca un marecaracter, ca om, ceea ce-i dã o nobleþe aparte, iarapoi ca un mare patriot, ataºat profund neamuluisãu ºi cu deosebire oamenilor simpli.

„Împãrat al poeziei ºi-al visãrii” (cum fericit l-adefinit Gh. Tomozei, plecat dintre noi acum doiani), Eminescu a concentrat în sine blândeþea,aspiraþiile ºi generozitatea neamului nostru.

Poate cel mai frumos ºi adevãrat s-a exprimatdespre Eminescu Veronica Micle, poetã la rândulei ºi având privilegiul prieteniei ºi al iubirii: „Poetdin altã lume”.

Eminescu ne-a îmbogãþit pe toþi ºi de la el alt-fel iubim, altfel privim frumuseþile lumii. În el se

aflã un stadiu al dezvoltãrii noastre ca naþiune peo treaptã a istoriei naþionale, o continuare atrudei generaþiilor de pânã la el; el ilustreazã oîmplinire de idealuri naþionale ºi o ilustrare a lim-bii naþionale ajunsã într-un grad înalt al dez-voltãrii. Toate-ºi au o anumitã ºi clarã ordine suc-cedantã, în dezvoltarea culturii ºi civilizaþiilor, sta-bilitã de Ziditorul Suprem al Universului.

Când rãsare poetul în lirica româneascã,veºmântul limbii româneºti era fãurit ºi ajunseseîn mãsurã sã poatã exprima cele mai complexegânduri fiinþiale, rod al muncii de secole a multorgeneraþii dinaintea sa. Eminescu îi va da însã lim-bii româneºti acea strãlucire orbitoare de care nuîncetãm a ne minuna pânã azi.

Nici marii poeþi, nici marii savanþi, nici mariicomandanþi de oºti nu apar ca din întâmplare lacotiturile istoriei, ci totul se face dupã legi aledezvoltãrii civilizaþiilor. Existã ºi azi legi econom-ice, legile pieþei, legi ale naturii, legi cosmice, legiale dezvoltãrii artelor ºi ºtiinþelor. Prea puþinelucruri sunt chiar întâmplãtoare ºi în aceastarezidã în fapt ºi mãreþia istoriei umanitãþii, iar lacârma lumii ºi Universului ºtim cã se aflã Celveºnic, Pãrintele ºi Dumnezeul nostru. Un poet caEminescu nu era cu putinþã sã rãsarã pe vremealui Alexandru cel Bun, oricât de Alexandru a fost,cãci veºmântul limbii româneºti era pe atuncisãrãcãcios, cu un vocabular modest, folosit pentrunevoile zilnice restrictive ale comunicãrii interu-mane. Simplã ºi sãrãcãcioasã era însãºi viaþaoamenilor, cãci graiul este oglindã a lumii ce neînconjoarã.

Când apar primele cronici, autorii se plâng desãrãcia limbajului, de faptul cã nu gãsesc cuvintepentru a exprima noianul întâmplãrilor sau simþi-rilor omeneºti. Cum ar fi fost cu putinþã sã rãsarãpe atunci un Eminescu? Limba naþionalã începe ase contura abia cu primele tipãrituri religioasepentru necesitãþile de cult. Credinþa ºi limbanaþionalã merg mereu împreunã vreme de multesecole. În 1688, cu traducerea „Bibliei” de cãtrefraþii Cantacuzini, cunoscutã ca „Biblia de laBucureºti”, putem vorbi de biruinþa deplinã a lim-bii româneºti într-un anumit stadiu, aºa cum s-aîntâmplat ºi la alte popoare: la britanici, germani,italieni, care recunosc în traducerea integralã a

Sfintei Scripturi momentul biruinþei limbilor lornaþionale. Cu Dosoftei, întâiul nostru poet, înre-gistrãm ºi primele încercãri de a face versuri, tra-ducând „Psalmii” davidici în limba noastrã.

Cu Miron Costin, Ion Neculce, ªcoalaArdeleanã, graiul pare a se dezmorþi, capabil aexprima tumultul vieþii cu bucuriile sau tragediileei necontenite. Observãm încã devreme, la croni-carul Grigore Ureche, predilecþia spre melancolie,spre meditare, cu teme ca fragilitatea fiinþei, tre-cerea timpului.

Spre finele de secol XVIII ºi începutul secolu-lui al XIX-lea, urmând modele strãine, greceºti ºioccidentale, în familiile boiereºti se vãdesc pre-ocupãri poetice. Mai cunoscut este clanul boieri-lor Vãcãreºti, iar dintre aceºtia se distingeIenãchiþã, ce vedea în literaturã un mijloc de înno-bilare a omului. Ilustrativ este faimosul sãu„Testament”, a cãrui frumuseþe ºi nobleþe nu s-apierdut nici azi.

De acum încolo vom constata la unii ºi la alþiidintre poeþi cum reuºesc câte-un vers sau chiar opoezie ce are tonalitãþi eminesciene. Cu puterniceinfluenþe populare, aflãm câte-un distih melanco-lic ca acesta: „Trece prin pãdurea verde / ºi seduce de se pierde…” Ni se pare cã auzim sunetulde corn din „Fãt-Frumos din tei” al lui Eminescu.Un poet ca Gh. Asachi, nu foarte deosebit altfel,reuºeºte câteva mãrgãritare preeminesciene: „Pe aTibrului ºes,/ Roma-i tãbãrâtã ca un munte/ Dinpalaturi surupate ºi mormânturi adunate,/ Întrecare Capitoliul îºi înalþã a lui frunte,/ Ce de bar-bari ºi de vremuri cu respect i s-au pãstrat”. Nusuntem departe de vastele panorame pe care le vafãuri Eminescu în „Memento mori”.

Chiar un poet mãrunt ca Vasile Pogor atingeprin câteva versuri înãlþimile serafice ale poeziei.Sã-l ascultãm: „Neam vine ºi neam trece/ Iarpãmântul în veci stã/ Muritoriu este omul/ Toþi oºtiu, toþi o simþesc…”; Poetul Vasile Bob Fabian,de care cred cã abia de veþi fi auzit, reuºeºte unvers ca acesta: „S-au întors maºina lumii” – verspe care Eminescu îl pune în „Epigonii” neschim-bat: „S-au întors maºina lumii, s-au întors cu susu-n jos…”

Contactul cu literatura popularã va ridicapoeþi ca Anton Pann ºi Vasile Alecsandri, carereuºesc poezii de remarcabilã muzicalitate, iarveºmântul limbii româneºti începe sã capetestrãlucire pe încetul. Apar ziare, sporeºte numãrulde cititori ºi scriitori. Cu Ion Heliade Rãdulescu,Vasile Cârlova ºi Vasile Alecsandri încep a se ivizorile unor direcþii literare ce trebuiau sã ducã…spre un Eminescu... Apar direcþii noi ºi în prozã:Negruzzi, spre un Nicolae Filimon, Ion Creangãºi mai târziu Sadoveanu, iar în teatru Alecsandri îlprecede ºi preanunþã strãlucit pe Caragiale.

Bãnuim (cei de azi) cã de undeva trebuia sãrãsarã un foarte mare poet. Balada „Zburãtorul” alui I. Heliade Rãdulescu are strofe care atingculmi preeminesciene. „Încep a luci stele, rânduna câte una/ ªi focuri în tot locul încep a sevedea./ Târzie-acum rãsare ºi luna. E noapte‘naltã, ’naltã./ Din mijlocul tãriei, veºmântul sãucel negru,/ De stele semãnat… destins coprindelumea.”

Vasile Cârlova, tânãrul poet-iuncãr, scrie ºi elcinci poezii uimitoare prin muzicalitate. Putea fiun Eminescu? Nu se poate, fiindcã trece înveºnicie foarte tânãr. Sunt lumini ºi semnalefoarte puternice cã totuºi trebuie sã se nascã unmare talent. Apare în plan literar GrigoreAlexandrescu, care sporeºte energic capacitatea

1177




eseu

Vasile Gãurean

Eminescu - un Orfeu al dezvoltãrii limbii naþionale

Andrei Berindan Apple Sliding

"


limbii româneºti de a versifica la nivel euopean.Versurile lui au mãreþie ºi melancolie: „Ale tur-nurilor umbre peste unde stau culcate,/ Cãtre þãr-mul dimpotrivã se întind, se prelungesc/ ªi-ale va-lurilor mândre, generaþii spumegate,/ Zidul vechial mãnãstirii în cadenþã îl izbesc” („La Cozia”).

Autorul nu evolueazã însã pe aceste tonalitãþimãiastre, ci abordeazã cu mare succes fabula,devenind cel mai mare ºi neîntrecut fabulistromân. Nu, încã nu s-a nãscut un Eminescu. Neoprim (azi) înfioraþi, cãci de undeva auzim poeziiexcepþionale, la un tânãr numit Alecsandri. Pecând se întoarce din Franþa, iubita lui, frumoasaElena Negri se îmbolnãveºte ºi moare. Copleºit dedurere, Alecsandri avea sã scrie cea mai frumoasãpoezie care s-a scris pânã atunci în poeziaromâneascã, „Steluþa”: „Tu, care eºti pierdutã înneagra veºnicie,/ Stea dulce ºi iubitã a sufletuluimeu/ ªi care odinioarã luceai atât de vie,/ Pecând eram în lume tu singurã ºi eu.”

ªi nu doar iubirea genereazã versuri uimitoarela Alecsandri, ci ºi farmecul dumnezeiesc alnaturii, cum o face în „Pasteluri”: „În pãduri tros-nesc stejarii, e un ger amar, cumplit,/ Stelele parîngheþate, cerul pare oþelit./ Fumuri albe se ridicãîn vãzduhul scânteios/ Ca înaltele coloane-a unuitemplu maiestuos/ ªi pe ele se aºeazã bolta ceru-lui seninã,/ Unde luna îºi aprinde farul tainic deluminã”.

E uimitor cât de mult a sporit muzicalitatea ºicapacitatea generalã de exprimare a limbiiromâne! Astfel de versuri nu sunt cu nimic maiprejos de lirica occidentalã a unor Lamartine,Hugo, Leopardi sau Hölderlin. Poate numai dife-renþe cantitative.

Destinul – ºi nu mã sfiesc a spune Dumnezeu– l-a ferit pe Alecsandri de nenorociri, având osituaþie materialã bunã, o moºie deosebitã, pres-tigiu. El avea sã rãmânã aºa cum l-a definitEminescu în „Epigonii”: „…acel rege-al poeziei,veºnic tânãr ºi ferice/ Ce cu basmul îþi doineºte,ce cu fluierul îþi zice/ Veselul Alecsandri”.

Dar un poet genial, vesel, un om al glumelorºi bunei dispoziþii, cum îl au americanii pe MarkTwain sau britanicii pe Bernard Shaw, un Goetheca al germanilor, olimpian, senin, nu putea sãrãsarã în neamul românesc, neam smerit, copleºitde nevoi, aflat în calea lupilor din imperiile vecinevrãjmaºe, pururi luptând sã supravieþuiascã.

ªi totuºi, de undeva, un mare poet, unul caresã dea glas melancoliilor noastre, necazurilornoastre, trebuia sã rãsarã, cãci pregãtit eraveºmântul împãrãtesc al limbii româneºti,pregãtitã era, cum am vãzut, gândirea melanco-licã, meditativã ºi plinã de înþelepciune. Putemspune acum: Laudã entuziastã vouã, truditorilorde secole în ogorul limbii române, care prin vre-muri aþi adãugat mereu ºi mereu câte ceva lastrãlucirea acestei comori care este limba naþio-nalã a neamului nostru. Pe piedestalul trudeivoastre se va ridica un mãreþ monument de spiri-tualitate, va rãsãri un mare poet care ne vareprezenta cu cinste în Panteonul naþional al cul-turii universale.

ªi... a adus apoi Dumnezeu acea zi fericitã demijloc de ianuarie 1850, când s-a nãscut înBotoºanii Moldovei un prunc cãruia pãrinþii iubi-tori i-au pus numele de Mihai. El avea sã devinãOrfeul dorurilor ºi aspiraþiilor neamului nostru.Pe când se afla în redacþia ziarului conservator„Timpul”, Eminescu alcãtuieºte splendidul poem„Muºat ºi ursitorile”, în care îºi rememoreazã înînchipuire momentul când a venit pe lume – acelmijloc de ianuarie 1850.

În iarna grea de zãpadã, ca-n iernile noastre demai acu’ doi ani, Eminescu redã imaginea codru-

lui iubit îngropat în zãpadã ºi bolta înstelatã:„Sub vântul rece-al amorþitei ierne/ Îºi pleacãcodrul crengile-ncãrcate/ În haina-i albã câmpul seaºterne,/ Cu stele dulci e bolta presãratã”.

În bordeiul de lângã cãrare, „Prin ochiul prinsunei fereºti rotunde, / S-aude plâns, se vedelumânare”. Acolo, „O mamã miºc-un leagãn cupiciorul / ªi la scâncit, c-un cântec ea rãspunde.ªi-au adormit încet-încet feciorul”.

Deºi Eminescu a beneficiat ca prunc decondiþii infinit mai bune decât cele din poemã, elpreferã sã se închipuie pe sine ca pe unul din fiiineamului sãu de oameni sãrmani. În vreme cecãrbunii mai licãresc în vatrã, iar din codri „lupiiurlã, câinii latrã”, mama însãºi adoarme odatã cufeciorul din leagãn, iar un mândru vis îi strãbatesufletul. Pe când pe bolta cereascã Orion îºioprise pasul, mama vede cum vin ursitori lapruncul din leagãn ºi-i menesc viitorul, cumspune tradiþia popularã. Cu braþe de nãluci ºi-ndans feeric, ursitoarele-i menesc ceea ce doresc deobicei pãmântenii: daruri, viaþã lungã, glorii, pecând pruncul doarme nepãsãtor. „Sã fii frumos,puternic fii / ªi biruind vei merge înainte” ... „Fiicuminte, pãtrunzãtor ca ºi lumina mare,/ Tu sã-nþelegi cele lumeºti ºi sfinte”.

De toate aceste daruri a avut parte poetul.Frumos „ca un tânãr zeu”, dupã cum spunea fiullui Gh. Bariþiu, în vremea Blajului, ºi prin putereaminþii, cum nu s-a mai putut vedea în secolul sãu.

Trezitã din visare, mama le cere însã altcevaursitoarelor, un dar mai deosebit, fiindcã„Puternici, mari, frumoºi, atâþia furã / ªi toate,vai, cu vremea se pierdurã”. Fãpturile de luminãale ursitoarelor se întristeazã adânc, deoarece eleºtiu cã orice dar necomun aduce nemurire, dar ºisuferinþã. Muritorii au cu toþii acelaºi destin: „Totce e om se naºte ºi se-ngroapã/ Fie-n colibã, fie-nvechi castele/ Pe culmi de munte sau la mal deapã./ Pe când sunt tineri se adun pereche,/ Lajoc, la viaþã, ºi la danþ se-adunã./ Bãtrâni fiind,vorbesc de vremea veche/ Iar lui sortit-am tot oviaþã bunã/ ªi mãsuratã pe un pic de vreme/ Sãaibã ziua soare, noaptea lunã”.

Da, un pic de vreme mai avea de trãit marelegânditor ºi poet în 1882, când scria acesterânduri. E de mirare cât de exact s-au împlinittoate aceste autoprofeþii în viaþa lui! Ursitoarele seînduplecã de stãruinþa mamei ºi îi menescfeciorului, asemenea unui Fãt-Frumos din basme,izbânzi nemaiauzite: „Cãci i s-a dat sã simtã-ntotdeauna/ Un dor adânc ºi îndãrãtnic foarte,/De-o frumuseþe cum nu e niciuna/ ªi s-o ajungãchiar i-e dat de soarte,/ Cãci tinereþe fãrãbãtrâneþe îi dãruim/ ªi viaþã fãr’ de moarte”.

Bistriþa, ianuarie 2015

!

Andrei Berindan Medicine for a Sober Man

"


Începutul de an l-am petrecut la o mãnãstiredin judeþul Timiº, unde am isprãvit de cititPavilionul canceroºilor de Alexander Soljeniþîn.

La sfârºitul romanului, Oleg (un alter-ego pentruscriitor) este externat din spitalul unde fusesetratat de cancer la stomac ºi se bucurã de nouapoliticã a þãrii (mijlocul anilor ‘50), ce îngãduiefoºtilor deportaþi din Gulaguri ºi alte pãmânturistrãine (cum fusese el, cum fusese Soljeniþînînsuºi) sã-ºi reintre în drepturi, sã fie „reabilitaþi”.Gândurile sale la început de drum, când ºi-apropus ca „începând de astãzi sã-ºi trãiascã viaþaasta suplimentarã, proaspãt dãruitã”, viaþã care„sã nu semene cu aceea trãitã” ºi în care „sã numai facã de acum încolo greºeli”, îmi par unnimerit – ºi sincer, defel convenþional – pluguºor.O astfel de urare îºi face, cred, fiecare în chipnerostit, în noaptea de Ajun. ªi fiecare – ca ºiOleg – ajunge sã-ºi încalce acest legãmânt înaintechiar de a-l fi rostit.

Liturghia ortodoxã – teologie în forme, culori,sunete, miresme ºi gusturi aparte – este ea însãºio predicã. De aceea, predica poate lipsi. Uneoriînsã, slujitorul de la altar adreseazã cîte un cuvântde învãþãturã celor prezenþi. Aºa s-a întâmplat ºiîn duminica de dinaintea Bobotezei. Nu suntadeptul dãscãliilor „popeºti”, ideologizate ºiieologizante, afectate ºi stridente. La mãnãstireaunde mã aflam însã, ieromonahul cuvinteazã – nuo datã aveam sã constat – cu duhul blândeþii.Asemenea slujbe þinute fãrã ostentaþie ºideclamaþie, pe ºoptite aproape, am mai întâlnit înpuþine alte mãnãstiri ortodoxe: Lupºa, Nera,Nocrih – aºezãminte-oazã ce pãstreazã vieînvãþãtura Cuvioºilor Siluan Athonitul ºi Sofroniede la Essex. Sunt locuri ce, nu mai puþin,recupereazã ºi valorizeazã splendoarea moºteniriibizantine (în arhitecturã, în iconografie, încântãrile psaltice). Nota bene: fãrã adãugiripietiste, fãrã împestriþãri, fãrã sentimentalisme1.

Momentul prãznuitei Teofanii este un bunprilej de a vorbi despre cãinþã ºi restaurareaomului prin îmbisericirea minþii sale. Dar undiscurs (ºi) pe aceastã temã este – ca acum 2000de ani, ca mereu – o „grãire în deºert”. CinghizAitmatov, Eºafodul: „Cãinþa – una din marilerealizãri ale spiritului uman – este discreditatã înzilele noastre. Ea, se poate spune, a dispãrut cutotul din universul moral al omului contemporan.Numai omului i-a fost dat sã se cãiascã, nimãnuialtcuiva.” Cãinþa, ca element de recunoaºtere (ºipiatrã de încercare) pentru specia numitã om,proba sa de rezistenþã la stihiile dezlãnþuite degândirea contemporanã. ªi nu numai, cãci omul,dintotdeauna, ºi-a conceput cãinþa „dupã cum îltaie capul”, pregãtindu-ºi – fãrã sã ºtie sau fãrã sã-i pese – propriul infern: iubirea trãitãsuperficial, iubirea ratatã. Ratarea dinsuperficialitate, din graba cu care dãm crezarebasmelor ºi fanteziilor, iar nu Cuvântuluiîntemeietor, restaurator – iatã adevãratul iad. Ori,adaugã ieromonahul de la mãnãstire, astãzi eincorect politic sã mai vorbeºti de iad. Uniiprofesori de religie, mai spune el, au fostsancþionaþi pentru asta. Iar în ºcoli, religia însãºi epe punctul sã fie înlocuitã de materia numitãistoria religiilor sau eticã2. Adevãrat, însã nu-mipot reþine un gând: ce te faci însã cu învãþãtorii ºiîndrumãtorii care, apodictic, susþin cã infernulsunt, mereu, ceilalþi (adicã „acel Apus”, orineamuri întregi de oameni, „nemântuite ºinemântuibile”)? Pentru cã discursul de tip „Þine-þimintea în iad ºi nu deznãdãjdui” (Cuv. Siluan

Athonitul) – ce vizeazã dimensiunea apofaticã ºiparadoxalã a existenþei, a credinþei – nu estetocmai mainstream în practica bisericeascã excesivde legalistã.

Întâia predicã pe care am auzit-o în 2015 mi-aamintit de cuvintele lui Alecu Russo (citate deConstantin Noica în al sãu Jurnal filozofic): „Demult ce ne vom lãuda, de mult ce vom hulicelelalte neamuri, românii vor socoti cã sunt buniºi mari din nãscare ºi se vor cufunda iarãºi însomnul lor cel adânc”. Cu veacuri în urmã, ºiAntim Ivireanu cãuta sã ne trezeascã din „somnulcel adânc”, atunci când – fãrã îndulcitori – nespunea: „Nu avem nici credinþã, nici nãdejde, nicidragoste, ºi suntem mai rãi, sã mã iertaþi, decâtpãgânii... ºi puteþi cunoaºte aceasta, cã este aºacum vã zic, cã ce neam înjurã ca noi de lege, decruce, de cuminecãturã, de colivã, de prescuri, despovedanie, de botez, de cununie ºi de toatetainele Sfintei Biserici. Cine dintre pãgâni faceaceasta?” Apoi, departe de a preamãri „epopeeanaþionalã”, ieromonahul (care, a þinut sãprecizeze, e român!) ne-a atras atenþia cã nu ne ede niciun folos sã ne împãunãm cu înºelãtoare ºiimaginare „fapte de vitejie” din trecut, cu„bunãtatea” ºi „mãreþia” noastrã „din nãscare”.Cã tot ce avem de fãcut e sã fim (sã devenim)oameni treji, atenþi la clipa de faþã. (Pr. IoanBuga, în Mâinile care l-au dezbrãcat peDumnezeu: „Iisus nu este un Om care devineîntru Dumnezeu, ci Se descoperã a fi Dumnezeuîn devenire omeneascã. Ce tainã-minune! De laHristos, nu mai este nevoie sã fii Dumnezeu; ede ajuns sã fii Om.”) Dar câþi oare izbutesc?Mahatma Gandhi (citat tot de ieromonah):„Hristos este minunat ºi ideal, dar voi, creºtinii,nu sunteþi ca el!”Altfel spus, despre asta e vorbaîn propoziþie: pentru scandalul creºtinãtãþii, devinã sunt nu „ceilalþi” (cei „din afarã”), ci fiecaredin cel chemat sã fie – ºi nu e – „sareapãmântului”3. Iar el nu este ºi poate sã fie nimicfãrã Dumnezeu (care „dragoste este”), fãrã sãdescopere – pentru sine – care îi este rostul,menirea. ªi poate cã adevãrata restaurare aomului, dupã ce se va fi eliberat de lozinci ºimãºti, începe abia atunci când – printr-operspectivã inversã, asemenea celei din icoanã –înþelege sã dea sens vorbelor lui Niezsche despre„nebunia crucii”: „N-a existat decât un creºtin ºiacela a murit pe cruce.” Poate cã învierea omuluiîncepe aici, pe pãmânt, dacã nu se predã, multprea degrabã, deznãdejdii. Dacã înþelege cã „acrede în Dumnezeu înseamnã sã-þi doreºti ca El sãexiste ºi sã te porþi ca ºi cum el ar exista”(Nicolae Steinhardt).

P.S. În seara aceleiaºi duminici aveam sãurmãresc o parte din DVD-ul omagial dedicatcelor 50 de ani de neobositã activitate artisticã amuzicianului Gheorghe Zamfir. Pentru o clipã, i-am regãsit pe monitorul televizorului ºi pe AlecuRusso ºi pe Antim Ivireanu – la ale cãrordojenitoare vorbe reflectasem în prima parte azilei. În deschiderea concertului de la Atheneu,vorbeºte cu patos actorul Dan Puric. Nu ºtiu dece, dar acest bard ce declamã „sentimentulromânesc al fiinþei” ºi condamnã „rãzboiul rece”dintre Apusul „cel rãu” ºi Rãsãritul „cel bun”, mi-a amintit – prin gesturi, prin retoricã – depoetul ºi jurnalistul Adrian Pãunescu, animatorulCenaclului „Flacãra” al U.T.C. în anii ‘70-’80. ªim-am convins cã actorul are o certã vocaþie de

politician. Înainte ca celebrul muzician(recunoscut în toatã lumea) sã interpreteze la naiDoina de jale ºi Mociriþã cu trifoi, Dan Puric neaminteºte cã Pan era trac, cã Orfeu era trac, iarmaestrul Zamfir (de la care aveam sã aflãm cãstrãmoºii domniei sale, gorjeni, se trag din daciiliberi) cântã „suferinþa româneascã crucificatã”.Dar, în speech-ul hiper-laudativ al lui Dan Puric(din care nu lipseau aluziile la viclenia din „altãparte”, adicã din „acel Apus” care vrea sã neprade ºi sã ne jefuiascã patria cea „frumoasã ºibogatã”), am auzit ºi lucruri cumpãtate, neatinsede exaltare, ca acest citat din Pr. DumitruStãniloaie ce transcende ideologii ºi osanaleconjuncturale: „Muzica ar trebui sã eliberezeomul din fiarã, nu fiara din om”. Aferim!

NNoottee::1. Pr. Ioan Buga, Mâinile care l-au dezbrãcat

pe Dumnezeu: „Sentimentalismul evlaviospostpatristic a coborât minunea pânã la icoanacare face minuni, sau transpirã, plânge ºi uneorisurâde. Nu-i nimic de condamnat, e doar puþintrist, aceeaºi tristeþe cu a lui Iisus în faþa luiNicodim, care nu mai avea acces la minune. „Tueºti învãþãtorul lui Israel ºi nu cunoºti acestea?””

2. O posibilã imagine a acestei stãri de fapteste ºi filmul lui Tony Kaye Detachment /Indiferenþã (SUA, 2011), ca o cronicã a uneimorþi anunþate: educaþia.

3. E reconfortant sã auzi într-un „cuvânt deînvãþãturã” cã pe Dumnezeu nu-L putem„cumpãra” nici cu lacrimi, nici cu post saurugãciune. ªi cu atât mai puþin nu-L impresionãmatunci când, disperaþi, încercãm sã-I forþãm mâna.Pentru scandalul din noi, pentru neorânduiala dinmintea noastrã atât de împãrþitã, de vinã e – ca-npoezia lui Dale Wimbrow – „tipul din oglindã”.Adicã noi înºine, atunci când încercãm sã nefurãm cãciula, sã-i prostim pe toþi ceilalþi. NicolaeSteinhardt: „Cu Hristos nu te joci de-a uite popa,nu e popa!”

!

Marian Sorin Rãdulescu

Ca ºi cum

Andrei Berindan - The False Prophet

Dincolo de politicã ºi de politicieni, se maiîntâmplã ºi lucruri bune ºi adevãrate. Nuchiar totul e imposturã, mistificare,

minciunã. Deºi politica pare sã ocupe tot spaþiul ºisã þinã loc de culturã, de viaþã ºtiinþificã, chiar ºi defotbal, prãvãlindu-se indecent pe toate canalele deºtiri, deloc puþine pentru o þarã sãracã.

Printre puþinele lucruri bune apãrute în ultimiiani în altfel foarte gãlãgioasa (pânã la cacofonie)viaþã cotidianã bucureºteanã e ºi un anticariat înplin centrul Capitalei : Anticariat Unu, pe StradaAcademiei, la numãrul 4-6. Trei tineriîntreprinzãtori – Ionuþ Olteanu (35 de ani), BogdanVasile (36) ºi Marin Vãduva (39) – s-au asociat cucâþiva ani în urmã ºi au pus bazele uneiîntreprinderi culturale care merge, ignorând crizacare pune la pãmânt ziare, reviste, edituri, librãrii,galerii de artã, magazine de antichitãþi ºi case delicitaþii. Cei trei negustori de carte ºi de obiectevechi sunt susþinuþi de un expert cu o realãexperienþã, un mare pasionat al domeniului, dr.Florin Colonaº. Dar nu numai. Mulþi, chiar foartemulþi profesori de la Universitate, de la Filologie,Istorie, Drept, Arheologie, Istoria Artei, îi consiliazãamical ºi discret. Pãstrãm ºi noi discreþia asupaacestor experþi benevoli ºi entuziaºti. În plus,studenþi sau foºti studenþi la aceleaºi disciplinelucreazã, cu normã întreagã sau parþialã, alãturi decei trei muºchetari susnumiþi : Florin Lungu, EugenOrbeanu, Doru Lixandru, Alina Lãzãroiu, CristianDima, Paul Gheorghiu.

Situat pe douã niveluri, împrospãtat zilnic cu

marfã adusã din depozite sau din ultimele intrãri,Anticariat Unu oferã cea mai întinsã gamã de cartedin Bucureºti ºi, foarte probabil, din România, cãrþide la 2 lei exemplarul pânã la volume vechi ºifoarte rare, ºi, bineînþeles, cu preþuri pe mãsurã.Dar niciodatã mai scump decât o ofertã similarãexistentã pe piaþã. Cãrþile propuse la vânzareacoperã tipãriturã din secolul al XVI-lea pânã azi.Amatorii pot consulta o importantã colecþie dehãrþi vechi, cu exemplare rare, din secolele XVI-XVIII. Existã ºi un întins sector de carte de artã :albume româneºti ºi strãine, vechi ºi noi, cataloagede expoziþie din toate epocile, unele de negãsitaltundeva, dar ºi fotografii, cãrþi poºtale, autografe,scrisori, manuscrise. În ceea ce priveºte pictura,Anticariat Unu se strãduieºte sã aducã la întâlnireacu clienþii ºi vizitatorii sãi ºi mici maeºtri uitaþi,ignoraþi, cu destule piese care pot intra în oricecolecþie, oricât de pretenþioasã. Mici maeºtri ai arteiromâneºti ºi strãine, pictori, sculptori, iconari,ilustratori, artiºti etno-documentari, precum CarolPopp de Szathmari, Amedeo Preziosi, ThéodoreValerio, Auguste Raffet ºi mulþi alþii. Câte titluri decarte posedã deja Anticariat Unu în unul sau maimulte exemplare ? La o estimare sumarã, peste 100 000. Cele mai multe titluri le puteþi vedea ºicomanda direct ºi pe site-ul firmei. Sã nu uitãm ºicã anticariatul oferã ºi o variatã paletã de ziare ºireviste vechi, unele foarte rare.

La Anticariat Unu, care are ºi o substanþialãcolecþie de discuri vechi, de care se ocupã LiviuOneþ, se fac frecvent lansãri de carte. Dr. Florin

Colonaº a lansat mai multe titluri : o carte despreavangardã a lui Ion Pop, o alta tot despre avangardãa lui Michael Ilk, un catalog cu regretatul AurelCojan, prieten al colecþionarului ºi expertului. Totaici, Editura Compania, de care mã ocup ºi eu, alansat mai multe volume cu participarea unornume de prestigiu : Mihai Dimitrie Sturdza, DanBerindei, Dorin Liviu Bîtfoi, Sergiu Celac, LaurenþiuConstantiniu.

De unde a apãrut ineditul fenomen „AnticariatUnu”, nume ce evocã o revistã de avangardãfondatã cândva de Saºa Panã ? Dupã Revoluþie,Universitatea din Bucureºti a fost înconjuratã devânzãtori ambulanþi, de tarabe cu cãrþi. Cenzuradinainte de 1989 a stimulat o colosalã foame decarte dupã aºa-numita Revoluþie. Mulþi studenþiveniþi din toate colþurile þãrii au gãsit ºi ei ooportunitate de a-ºi adãuga la venituri sau chiar dea-ºi susþine integral studiile din vânzarea de carte.Anticariat Unu in nuce de atunci s-a mutat de petreptele Universitãþii ºi continuã acum într-un sediu„burghez” în toatã regula. E, de altfel, a treia saadresã, cea mai spaþioasã, dupã cea de pe StradaDoamnei ºi o alta de pe aceeaºi Stradã aAcademiei. Þesãtura de breaslã, relaþiile colegiale ºide prietenie dintre negustorii de carte improvizaþidin jurul Universitãþii bucureºtene s-au pãstrat ºi ºi-au fixat ºi un sediu oficial : Anticariat Unu, StradaAcademiei, nr. 4-6. Iar pe Net :[email protected]

O experienþã, nu fãrã obosealã, frig, foame ºidurere, a ajuns sã fie, prin ani, o profesie. Unadintre cele mai nobile.

!

Cu fiecare nouã zi petrecutã în PalatulVictoria, Victor Ponta, Liviu Dragnea,Rovana Plumb ºi echipa lor de juniori

prematur îmbãtrâniþi ºi de rezerve prea ambiþioasepentru competenþele lor devin mai irelevanþi –parcã România nici n-ar mai avea guvern. Baroniiºi sforarii din PSD ºi de pe lângã îl þin pe VictorViorel în fereastrã, ca pe un cadavru politicîmbãlsãmat, în aºteptarea poºtaºului care aducepensia, adicã noi contracte grase cu statul, ºi decitot atâtea dosare viitoare pentru DNA. Ponta pareacum mai bãtrân, mai expirat politic decâtveteranul Ion Iliescu, care i-a adus mai multevoturi la prezidenþiale decât dubiosul „e-tinerel”Sebastian Ghiþa. Iar noua ºmecherie cu USL-ul,resuscitat împreunã cu pesedistul sub acoperire,fostul liberal C.P. Tãriceanu, nu e doar o fãcãturãjenantã, ci ºi o mizerabilã insultã adusãelectoratului care i-a îndesat lui Ponta peste urechio pãlãrie mult prea mare. Dr. Copy-Paste seapropie de un final puþin glorios de carierã.

Cu Victor Ponta încã în fruntea guvernului(susþinut de marele general, profesor ºi doctorGabriel Oprea), Klaus Iohannis e doar unpreºedinte decorativ. Un fel de director de muzeula Palatul Cotroceni, cu consilierii sãi pe post demuzeografi, principali ºi secundari. Nici mãcarGeorge Maior nu se grãbeºte sã se þinã de cuvânt

ºi sã-ºi prezinte demisia. SIE e încã fãrã directordupã ce Teodor Meleºcanu a plecat într-o fatalãaventurã prezidenþialã, plus una ministerialã fãrãnoroc. La Externe îl avem pe multlãudatul BogdanAurescu, un emul al lui Adrian Nãstase desprecare tot auzim cã ne-a fãcut personal cadou Insulaªerpilor. La Ministerul Apãrãrii – Apãrarea e oaltã prerogativã a preºedintelui – e în continuarede planton puþinul Mircea Duºa. Nimeni nu paregrãbit. Leafa merge, iar ei, voioºi, dau interviuri.Interviuri prin care fluierã vântul amatorismului ºinu de puþine ori chiar al iresponsabilitãþii.Ruptura dintre politicieni, presa scrisã ºi ceaaudiovizualã, pe de o parte, ºi restul populaþieigreu încercatã de crizã ºi sãrãcie, pe de altã parte,pare totalã ºi ireparabilã. N-au mai rãmas carecurs decât Poliþia, Spitalul ºi Puºcãria.

La est, Ucraina se pregãteºte sã cearã aderareala NATO. O cerere care poate fi aprobatã înregim de urgenþã. Anul 2015 poate fi un an derãscurce în ceea ce priveºte noua aºezare aUcrainei pe hartã. Rusia ºi Putin, dupã succesulprea uºor obþinut cu alipirea Crimeei, au întârziatºi, probabil, au ratat sã ia deciziile avantajoasepentru Rusia. În 2015 va fi rândul Ucrainei, SUAºi UE (mai ales Germania ºi Polonia) sã preiainiþiativa ºi e aproape sigur cã acestea nu vor rata.Mizele maxime pentru Ucraina ºi NATO (ºi deci,

ºi pentru România) sunt Odesa, sudul Ucrainei ºiGurile Dunãrii. Tot ca la mijlocul secolului al XIX-lea, cu Rãzboiul Crimeii, de parcã istoria s-arînvârti în cerc – de fapt, geografia e cea care stãpe loc. În acest moment, e clar cã ruºii au pierdutpartida ucraineanã. Mai ales cã ucrainenii suntdeciºi sã iasã de sub tutela ruseascã ºi sã-ºi refacãîn timp independenþa ºi suveranitatea. ªi e dreptullor inalienabil.

Vrea-nu vrea, România va fi implicatã. Atât derelaþia mai mult decât specialã cu RepublicaMoldova, dar ºi de situaþia neclarã a Transnistriei,a Gurilor Dunãrii ºi a nordului Bucovinei, cuCernãuþi, oraº românesc, cu tot. Principaleledecizii pe care va trebui sã le ia preºedintele, pelângã cele presante care þin de situaþia economicãgrea, deºi acestea sunt mai degrabã pe agendaprimului-ministru, vor fi în legãturã cu RepublicaMoldova, cu intensificarea iminentã a conflictuluidin Ucraina, cu soarta românilor care trãiesc înRepublica Moldova ºi în Ucraina.

Nici Palatul Victoria ºi nici Palatul Cotroceninu par cu adevãrat locuite. ªi nu e doar oimpresie datoratã zilelor libere din timpulsãrbãtorilor de iarnã. Prea lunga distracþiemediaticã gãunoasã, oferitã de fostul preºedinteBãsescu ºi de curtea lui de aplaudaci gãlãgioºi ºicoloraþi þipãtor, ne-a lãsat pe toþi nepregãtiþi, înbãtaia vântului, pentru un an care se anunþãfoarte greu. Care poate fi un an de rãscurce înistoria României.

!

2200




politica zilei

Petru Romoºan

Un an de rãscruce

O recomandare: AnticariatUnu de pe Strada Academiei

Petru Romoºan

Una dintre marile înnoiri ale culturiimoderne provine din expansiuneacercetãrii istorice a cãii pe care Isus din

Nazaret a devenit Isus Hristos. De personalitatealui Isus este legatã, cum se ºtie, iniþierea uneidizidenþe în sânul iudaismului, care a dus,istoriceºte, la apariþia celei mai influente religii –creºtinismul. De departe cea mai cunoscutãpersonalitate a antichitãþii, Isus a inspirat deja deaproape douã milenii omenirea. În raport cuînvãþãtura ºi viaþa sa au luat fiinþã curente degândire care au hotãrît cursul istoriei. Cercetareaistoricã a lui Isus are astfel importanþã mai multdecât istoricã: ea marcheazã înþelegerea de sine aumanitãþii.

Dincoace de împrejurarea cã iudeii ºi creºtiniiprivesc diferit unele dintre aspectele istoriei ºi defaptul cã sunt sensibile diferenþe între protestanþi,catolici ºi ortodocºi, se poate spune cã cercetarealui Isus sub aspect istoric este un bun comun albisericilor ºi al iudaismului ºi creºtinismului. Eaconfirmã, la rândul ei, optica – reprezentatã de laapostolul Pavel la Rosenzweig ºi, apoi, laRatzinger – potrivit cãreia nu avem de a face înrelaþia iudaism-creºtinism cu religii diferite, ci cuo singurã religie, ce se ramificã în funcþie de douãcãi ale mântuirii (redempþiunii).

Nu se poate face din cercetarea istoricã uncriteriu de religiozitate, dar rezultatele ei potspori cultura religioasã a oamenilor. Profunzimeacredinþei este servitã astãzi de buna cunoaºtere aceea ce s-a petrecut la Ierusalim în jurul intrãrii înera noastrã, atât sub aspect istoric, cât ºiescatologic.

Unde s-a ajuns în cercetarea istoricã a lui Isus?Ce avem de reþinut din aceastã cercetare? Cuocazia Crãciunului 2014, voi încerca un rãspunsstrâns, în forma unei sinteze (pentru detalieri,vezi Andrei Marga, Religia în era globalizãrii, Ed.Academiei Române, Bucureºti, 2014 ºi Explorãriîn prezent, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2014) ce puneîn relief scrieri dãtãtoare de direcþie.

Încep cu observaþia cã însãºi cercetareaistoricã a lui Isus are în urmã o istorie ce lasã sãse distingã o dezvoltare în etape. Prima a fostaceea a desprinderii abordãrii istorice a lui Isus deabordarea escatologicã consacratã de Biserici, careurcã pânã la Hegel ºi discipolii sãi. A doua etapãa fost cea a angajãrii cercetãrii istorice autonome,care începe cu David F. Strauss. A treia este etapatragerii consecinþelor pe planul înþelegerii de sinea creºtinismului – pe care o ilustreazã vonHarnack ºi Bultmann – ºi a iudaismului, cu Baeckºi Ben Chorin. A patra este etapa noilor sintezeale istoriei ºi escatologiei, pe care o reprezintã înprima linie Sanders, Moltmann, Ratzinger.Etapele nu se dispun strict cronologic, unele maivechi continuând sub cele mai noi.

Nu toþi teologii au preluat în propoziþiile lorcunoºtinþele istorice dobândite, dar fiecare atrebuit sã þinã seama de acestea. Nu fiecare istoriccunoaºte rezultatele cercetãrii lui Isus, dardezbaterea asupra culturii nu mai este informatãdestul fãrã aceastã cunoaºtere. Prea puþini filosofisunt astãzi familiarizaþi cu o temã fãrã de careistoria însãºi se înþelege anevoie.

Cercetarea istoricã a lui Isus a început cuefortul lui Reimarus de a aduce credinþa peterenul „raþiunii naturale” a oamenilor.Creºtinismul este vãzut aici ca religie iniþiatã de

Isus din Nazaret ºi consacratã drept „cristologie”,dupã rãstignirea ºi învierea lui Isus ºi prininterpretarea datã de Apostolul Pavel.”Naturalizarea” creºtinismului este dusã deReimarus, în opoziþie cu iluminismul francez ºidogmatica tradiþionalã, pânã acolo încât sedistinge între ”Evanghelia lui Isus” ºi relatãriledespre Isus ale discipolilor.

Reimarus nu a mãrturisit decât unor prietenigândul ce-l frãmânta. Lessing a fost cel care i-apublicat reflecþiile (sub titlul Von der ZweckeJesu und seiner Jünger, 1778). Invocîndconvergenþele dintre Matei ºi Luca, Eichhorn alansat teza unei ”evanghelii originare(Urevangeliums)”, ºi a propus cãutarea ei pentrua înþelege sensuI originar al ”conceptuluiînvãþãturii creºtine (des christlichen Lehrbegriffs)”,care, în istorie, ar fi fost a fost ”simplificat”.

Trei filosofi de primã mãrime aveau sãelucideze durabil semnificaþia lui Isus din Nazaretîn istoria lumii. Herder a arãtat (cu Vom Erlöserder Menschen. Nach unseren drei erstenEvangelien, 1796) cã nu se pot nivela diferenþeledintre Evanghelii,, pe care le-a interpretat capreluãri orale ale „evangheliei originare(Urevangelium)”. Aceasta din urmã a avut cabazã “predica lui Isus” despre „împãrãþia luiDumnezeu”, care a fost ulterior absorbitã într-o„evanghelie orientatã biografic”. Hegel a aplicat îndescrierea genezei creºtinismului perechea deconcepte „viaþã ºi iubire (Leben und Liebe)” ºi adat (cu Viaþa lui Isus, 1795) o interpretarealternativã la dogmatica tradiþionalã ºi la

iluminism. Schleiermacher (cu Über die Religion,1799) l-a conceput pe Isus ca „întruchipareoriginarã (Urbild)” a unui concept de religie careeste permisiv pentru dezvoltãri istorice.

Odatã cu David F. Strauss (1808-1874), s-aprodus cotitura spre cercetarea istoricã autonomãa lui Isus din Nazaret. Cu o scriere ce aimpresionat generaþiile (Das Leben Jesu, kritischbearbeitet, 1835-36), Strauss voia sã înlocuiascã„persoana” lui Isus ca centru al creºtinismului cu„ideea” sa, încât s-a concentrat, prin examinareaVechiului Testament ºi a Noului Testament,asupra formãrii creºtinismului. El a opusinterpretãrii tradiþionale a vieþii lui Isus oabordare istoricã cãlãuzitã de ideea „mitului”: înfigura lui Isus ar fi reunite rezultatele unei istoriicomplicate, încât reprezentarea lui Isus are,inevitabil, tot mai puþin de a face cu ceea ce afost în realitate.

Contemporanul sãu Bruno Bauer a privitEvanghelia dupa Ioan ca efect al influenþeispeculaþiei asupra Logosului, venitã dinspre Filondin Alexandria, asupra noii învãþãturi despre Isus.Apoi (într-o vestitã Kritik der evangelischenGeschichte der Sinoptiker, 1841-42) Bauer a pusla îndoialã existenþa istoricã a lui Isus. Teza sa afost aceea cã Isus a fost mai curând o creaþie aEvangheliilor. Creºtinismul ar rezulta dinîntâlnirea reflecþiei evangheliºtilor cu filosofiastoicã a lui Seneca ºi cu speculaþia asupraLogosului datoratã ªcolii din Alexandria.

Învãþatul Ferdinand C. Baur a distins întreabordarea istoricã a Noului Testament ºiabordarea escatologicã (“teoria dogmelor”) ºi apropus (în Das Christentum und die christlicheKirche der ersten drei Jahrhunderte, 1853)abordarea istoricã a lui Isus, în locul celei „negativ

2211




diagnoze

Andrei Marga

Isus istoric. Unde s-a ajuns? (I)

Andrei Berindan We Can Not Be Defeaded

"

2222




critice” a lui Strauss. El a acceptat cã Evangheliadupã Ioan nu este relatare istoricã, ci prezentareaunei „idei”, recunoscând, însã, caracterul derelatãri istorice al evangheliilor sinoptice.Evangheliile nu sunt însã doar relatãri istorice, ci„scrieri cu tendinþã (Tendenzschrift)”, iar ca„scrieri cu tendinþã” sunt inevitabil “produse aletimpului lor”. De aceea, o „criticã istoricã” are uncâmp mai larg decât stricta verificare a faptelordin relatãri.

Odatã cu Ernst Renan (1823-1892),catolicismul a dat prima scriere semnificativãdespre istoria lui Isus ( La Vie de Jesu, 1863) ºi aînceput sã consacre forþe considerabilereconstituirii acestei istorii. Cercetarea istoricã aînaintat, însã, în a doua jumãtate a secolului alXIX-lea, în aºa fel încât a pierdut legãtura cuabordarea escatologicã îmbrãþiºatã de Bisericã. Înaceastã situaþie s-a produs prima reacþie majorã denemuþumire printre teologi, care au opus ( cuMartin Köhler, Der sogenannte historische Jesusund der geschichtliche biblische Jesus, 1892)reducerii lui Isus la o fiinþã umanã, relativizareaabordãrii istorice înseºi. Teza curentului spune cã“Isus istoric al scriitorilor moderni ni-l ascund peChristosul viu”. Pe de altã parte, neglijareaascedenþei iudaice a lui Isus din Nazaret a stârnitreacþiii (cu Julius Wellhausen, Israelitische undjüdische Geschichte, 1894) ce s-au orientat cãtreetalarea continuitãþii dinspre iudaism spre Predicade pe munte .Ne aflãm astãzi la un cu totul alt nivel al

cunoaºterii vieþii pãmânteºti a lui Isus decât cel lacare au putut apela Hegel sau Renan ºi succesoriilor din secolul al nouãsprezecelea. Care suntsursele pe care ne sprijinim? Este vorba despreEvangheliile lui Marcu, Matei, Luca ºi Ioan, toatescrise, cum se ºtie, dupã rãstignirea lui Isus,pentru a relata extraordinara sa viaþã ºi sacrificiulsãu, precum ºi învierea ºi mesajul sãu cãtreomenire. Noul Testament rãmâne sursa majorã acunoaºterii lui Isus în orice privinþã. I se adaugã,însã, sursele rabinice cu privire la primele secoleale erei creºtine; istoriografia romanã a primelorsecole; noile cercetãri istorice ale primelor secolede istorie, ce permit mai buna cunoaºtere a vieþii

religioase ºi sociale a evreilor din vechea Palestinã(studii de istorie ale lui Schürer, din 1901-1911;istorii ºi comentarii la Noul Testament, Talmud ºiMidrash, strânse în 1922-1928; numeroase lucrãridespre istoria pãmânteascã a lui Isus publicate din1950 încoace); relectura scrierilor în ebraicã sau îndialectul aramaic (preluate, secole la rând, printraduceri greceºti) de cãtre cunoscãtori de ebraicãºi aramaicã; descoperirile arheologice fãcute laIerusalim, Nazaret, Capernaum ºi în alte locuridin Israel, cu privire la primele decenii ale ereicreºtine; manuscrisele de la Qumran; analizefilologice noi ale textelor moºtenite; analizacomparativã a datelor provenite din toate surselece stau la îndemânã. Gaalyah Cornfeld ne-a dat (cu volumul The

Historical Jesus. A Scholarly View of the Manand His World, 1982), un prim tabloucuprinzãtor al surselor din epoca recentã. Caurmare, s-a putut infirma definitiv teza ce a maiavut adepþi la mijlocul secolului al XIX-lea (BrunoBauer, cum am vãzut) ºi chiar în secolul aldouãzecilea (vezi Rudolf Augstein, JesusMenschensohn, 1999), dupã care Isus Hristos arfi fost o simplã plãsmuire idealizatã ºi cultivatã detradiþie, fãrã altceva. Odatã deschisã calea cercetãrilor – istorice,

teologice, filologice – consacrate lui Isus Hristos,s-a deschis un nou capitol în relaþia dintreiudaism ºi creºtinism. La aceastã deschidere aucontribuit noile poziþii ale teologiei creºtine, aleBisericilor ºi ale iudaismului, adoptate dupã secolede discriminãri ºi nedreptãþi, care au culminat înEuropa cu Shoah. În monumentala sa Ideen zur Philosophie der

Geschichte der Menschheit (1784-1791), Herder ainclus iudaismul în interpretarea istoriei universaleca manifestare a specificului cultural al diferitelorpopoare ºi a stimulat, prin aceasta, interesuloamenilor de pretutindeni pentru cultura din ÞaraSfântã ºi chiar conºtiinþa de sine a multor evrei.Mai târziu, Adolf von Harnack (cu Das Wesendes Christentums, 1900) a cãutat sã ajungã, princercetare istoricã, la creºtinismul originar, dincolode straturile culturale ce ºi-au lãsat urmele asupra

termenilor ºi viziunii. El a vrut sã regãseascã subînveliºul elenistic nucleul originar alcreºtinismului. În fapt, a replicat rabinul LeoBaeck (în Harnack’s Lectures on the Essence ofChristianity, 1905), lãsându-se condus de cãutareaa ce este semnificativ pentru istoric – ceea ce nueste neapãrat semnificativ pentru timpulevenimentului – cunoscutul teolog nu a mai pututmerge pânã la capãt. Teza lui Leo Baeck eraaceasta: „Isus este o personalitate profundevreiascã; întreaga sa strãdanie ºi acþiune,memoria ºi simþirea, vorbirea ºi tãcerea sunt aleunui fel de a fi evreiesc, un fel de idealismevreiesc, cel mai bun ce poate fi gãsit în iudaismºi care, în acel timp, putea fi gãsit numai îniudaism. El a fost un evreu printre evrei”.Împreunã, von Harnack ºi Baeck au trasconsecinþe din cercetarea istoricã a lui Isus ºi autransformat-o într-un capitol al teologieicontemporane. În opera lui Rudolf Bultmann,acest capitol este cel mai amplu. Acesta a vrut (înDie Geschichte der synoptischen Tradition, 1921)sã capteze condiþiile (începând cu ceea ce s-apetrecut în comunitatea evreilor ºi a culminat cupreluarea lui Isus ºi integrarea lui într-o istorie) ceau fãcut posibile Evangheliile ºi sã lãmureascã (cuDas Urchristentum im Rahmen der antikenReligionen, 1949) sinteza rezultatã din întâlnireadintre monismul iudaic ºi dualismul grecilor,dintre unitatea evreiascã a raþiunii ºi voinþei ºiexaltarea greacã a raþiunii. Rudolf Bultmann acrezut (în Jesus, 1926) cã „despre viaþa ºipersonalitatea lui Isus nu mai putem ºti nimic,cãci izvoarele creºtine nu s-au interesat de aceasta,restul fiind foarte fragmentare ºi nãpãdite delegendã, iar alte izvoare despre Isus nu existã”.Aceastã neîncredere în gãsirea de noi izvoare acontat, interesant, mai mult ca „provocare” la noicercetãri.

!

Andrei Berindan Big Toys

"

2233




ÎÎnnsspprree VViirraall 22..00

Prima parte a acestui articol a propus oimersiune de suprafaþã în dualismul viral capatogen ºi viral 2.0. Aceastã a doua parte va

împinge patogenitatea în câmpul spaþiului virtual.Dacã veþi dori sã aflaþi cum anume se rezolvãtoatã aceastã nebuloasã, vã invit la urmãtoarelemateriale, acolo unde va fi dezbãtutã ideeaecologiilor media.

Guvernând timpurile noastre “ca (un) despotindiferent, virusUL”1 poate fi considerat figura destil domninatã a culturii postmoderne” (Buiani2009, 86). Computerul ºi omul sunt deopotrivãinfectaþi, iar vulnerabilitatea devine o stare denormalitate în societatea riscului2. Corpul esteafectat atât în fizicalitatea sa, de cãtre organis-mele maliþioase, cât ºi în extensia sa, în imateriali-tatea sa, prin corpul virtual. Viralul ºi virtualulmerg mânã în mânã3. De fapt, de la bun început“viruºii au fost obiecte virtuale; entitãþi care cares-au manifestat doar parþial în practicile culturaleale puterii ºi cunoaºterii, practici ºi discursuri de-dicate revelãrii de adevãruri” (Parikka 2009, 109).Simbioza dintre absenþa fizicalitãþii viruºilor ºistarea lor de posibilitate, ca obiecte virtuale4 ºivirale, a condus la facilitarea transformãrii lor dinviruºi biologici în obiecte epistemologice.

Patogenitatea capãtã noi valenþe, în funcþie demediile pe care le strãbate. În ambele taberevirusul este perceput drept cel-invizibil, care seface vizibil atunci când este deja perceput.Receptarea sa constã în funcþionalitatea sa, care îldezvãluie sau, mai curând, îl aratã prin efectelesale. Aceastã formã de arãtare construieºte oontologie viralã în care virusul devine acel radicalAltul. “În ontologia viralã a condiþiei postmod-erne (capitalism de rangul patru), crima nedifer-enþiatã este atribuitã acelui radical Altul care estevirusul. Metaforic vorbind, Altul devine5 atuncivirusul. Derrida este citat de cãtre un autor peweb spunând cã tot ceea ce a fãcut el...este domi-nat de ideea unui virus; acelaºi autor con-cluzioneazã cã Derrida este6 un virus. Feedback-ulde nesuportat al devenirii virus” (Bardini 2006).Teama de Altul este teama de invizibilitatea aces-tuia, de efectele pe care acþiunile acestuia le poateavea asupra noastrã sau asupra maºinilor manipu-late de noi. Cu toate acestea, “viralul pare sãîncorporeze ºi sã facã vizibile nu doar mani-festãrile viruºilor ca (auto) fiinþe asamblate cupropriile lor proprietãþi, dar ºi ca entitãþi care potfi manipulate, bazate pe caracteristicile asumatepercepute prin experienþa colectivã ºi de “simþcomun” ºi redirecþionarea creativã a utilizatorilorsau programatorilor” (Buiani 2009, 91). Artiºtiicodurilor au trecut de la experimente la market-ing, pãrãsind scena invizibilului. Faþa virusului cafaþa creatorului sãu a devenit popularã, însã viz-ibilitatea viralului a transgresat acest registru. Dela “obiectele rele”7 se trece la tactici de mediacare rãspândesc în masã obiectele8, iar armataviralului se mãreºte prin noile achiziþii: viral mar-keting, viral videos sau contagiunea media. AtâtBuiani, cât ºi Parikka, insereazã în discursul lorelemente care þin de tactica viralã, recuperând ast-fel conotaþia termenului din sfera virologiei ºi

ºtiinþei computerului ºi asamblând-o la nivelsocio-cultural. Modelul paradigmatic al obiectelorvirale, vãzute ca anomalii rele sau obiecte rele, s-atransformat într-unul mediatic, al tematizãriiviralului din dublã perspectivã: ca ºi element alcontagiunii ºi ca element al tacticii virale. Astfel,prin “Digital Contagions”, Jussi Parikka recu-pereazã aspectul patogenic al viralului, amorsândo teorie a contagiunilor digitale începând cuperioada pre-Internet ºi ajungând pânã în prezent.Autorul se centreazã pe trei aspecte: 1. fricã ºisecuritate , 2. corp – biopoliticã9 ºi sisteme digi-tale ºi 3. ecologiile virale ºi ALife10 . Trecerea princele trei planuri face posibilã o abordare completãa problematicii din perspectiva lui Parikka,incluzând în discursul sãu ºi aspectele socio-cul-turale ale viralului. Nu acelaºi lucru este operat decãtre Tony D. Sampson în “Viralitate. Teoria con-tagiunii în era reþelelor”11, amorsãrile resuscitândteoriile lui Gabriel Tarde despre contagiune ºi imi-taþie fãrã o ieºire înspre conceptualizãrile referi-toare la virtual. Nu mecanismele de funcþionaresau constituire a subiectului virtual ºi comuni-tãþilor virtuale reprezintã punctul de interes pen-tru Sampson, ci spectrul general al rãspândiriicontagiunii la nivel de invidiv – mase. Din contrã,discuþia asupra teoriei contagiunii ºi viralului tre-buie mutatã în mod firesc pe tãrâmul spaþiuluivirtual, ca ºi efect – produs al evoluþiei expo-nenþiale a tehnologiei. Ceea ce numim paradigmãtehno-informaþionalã defineºte tocmai dinamismulprezentului ºi re-tematizarea informaþiei într-o cul-turã a datelor. “În lumea simbolicului informaþiacirculã ca prezenþã/ absenþã a absenþei/prezenþei” (Fuller & Goffrey 2009, 148). Ceea cecirculã este ceea ce nu poate fi surprins ºi spus, cicapturat12. Accesibilitatea lumii virtuale ºi posibil-itãþile oferite de aceastã deschidere dilueazã dincenzura informaþionalã, iar comunicarea de infor-maþie devine transparentã ºi incontrolabilã.“Socializarea adevãrurilor transmise”13 se transfor-mã într-o formã de consum, argumenteazã AurelCodoban, însã întâi de toate Viral 2.014 se dis-tinge printr-un set de mecanisme ºi operaþiuni vir-tuale care pun în evidenþã dorinþa utilizatorilor dea se transfigura, de a se utiliza ca pe o formãîmbunãtãþitã a lor înºiºi. În acest sens, informaþianu este control, ci seducþie ºi manipulare. La fel ºispaþiul virtual, care înainte de a fi mediu de con-sum, este un miraj pentru transgresarea propriuluistatut real al subiectului. Reconstituirea subiectiv-itãþii virtuale are la bazã tocmai dorinþa user-uluide a se debarasa de sinele real, care controleazãmaºina producãtoare, iar acesta este unul dintreviruºii cei mai contagioºi ai erei Web 2.015 : dilu-area identitãþii reale ºi construirea uneia noi, înspaþiul virtual, fãrã determinãrile reale.

NNoottee::1. Roberta Buiani îl citeazã pe Thierry Bardini,

“Hypervirus: Un raport clinic”, în CTheory, 2 februarie2006, disponibil lahttp://www.ctheory.net/articles.aspx?id=504, comen-tând utilizarea particulei THE din the virus: utilizareacu majuscule a lui THE este crucial pentru Bardini,întrucât indicã un categorial THE, un mecanism virus,care te blocheazã în universUL virusului. Vezi nota 287

din SPAM Book 2009, 283. Am ales sã traduc majuscu-la THE prin articularea hotãrâtã -UL.

2. Vezi subiectul dezvoltat pe larg în teza de doc-torat care îmi aparþine: Viralitatea în virtual.Introducere în teoria viralului. Capitolul: “Contagiuneaanomaliilor: (in)securitate ºi ecologiile media”.

3. Jean Baudrillard analizeazã problema virusului înlucrarea sa din 1990, “La transparence du mal: essai surles phénomènes extrêmes” (în lucrarea de faþã voi facereferire la textul lui Baudrillard tradus în englezã în1993 – “The Transparency of Evil. Essays on ExtremePhenomena”, Verso). Thierry Bardini a discutat cuBaudrillard la Montréal, la o conferinþã internaþionalãcare s-a desfãºurat pe 31 octombrie 2005, despre uti-lizarea termenului virus în lucrarea sa, autorul francezconfirmându-i conotaþia sa metaforicã. Practic, metafo-ra reînnoiºte termenii analizei, iar virtualitatea ºi virali-tatea sunt mixate.

4. Virtuale ca obiecte posibile ºi ca imateriale(absenþa substratului lor fizic)

5. Forma italicã a fost pãstratã din textul original –becomes.

6. Verbul A FI este asociat cu aspectul categorial alunei subiectivitãþi. Pentru William Burroughs (autor altrilogiilor din anii 1960 – The Soft Machine, The TicketExploded ºi nova Express) primul inamic al limbajuluieste expresia existenþei identitãþii: „IS of Identity”.Aceasta reprezintã o afirmare a subiectivitãþii, iar întãcerea este vãzutã aici ca un prim pas al disoluþieisubiectului modern.

7. Vezi partea a doua din SPAM Book 2009 – intitu-latã în original: Bad Objects.

8. Fac referire aici la întreaga gamã de obiecte cupotenþial de a deveni virale. De asemenea, includ în dis-cuþie ºi problematica fenomenlor virale sau a altoritemi culturali.

9. Biopolitica este o înlãnþuire de tactici ºi mecan-isme corelate cu bio-puterea oferitã în urma conexiuniitehnologie – informaþie.

10. ALife reprezintã formele de viaþã artificiale, oanalogie între organismele de tipul celulelor cu organis-mele digitale, autonome, capabile de replicare ºi(re)producere.

11. În original: “Virality. Contagion Theory in theAge of Networks”

12. Termen utilizat de Mathew Fuller pentru denu-mierea perioadei curente paradigmatice: “Un termenutil pentru a înþelege ceea ce se întâmplã în lumeacomunicãrii digitale este captura. Trãim într-o “lume acapturilor”, o lume unde puterea – aºa cum Foucault ºialþii au arãtat-o – opereazã nu în mod special prinrepresiune, suprimare sau opresiune, ci prin incitare,seducþie, producþie ºi crearea unui eveniment” (Fuller &Goffrey 2009, 147).

13. Vezi pentru detalii lucrarea “ImperiulComunicãrii” a lui Aurel Codoban, Editura Idea, Cluj-Napoca, 2011.

14. Termen utilizat de mine pentru recuperarea dis-tinctã malignitãþii ºi contagiunii viralului în era inter-conectãrilor de tip Internet.

15. Cu toate cã termenul Web 2.0, încã neconcep-tualizat ºi abordat în scrierile de specialitate, a devenitobsolet. Lumea specialiºtilor în informaticã vorbesc dejadespre web 3.0 ºi noile potenþialitãþi afirmate desemantica web. Vezi detalii în capitolul dedicatsemanticii web din lucrarea de faþã.

!

Rareº Iordache

zona virtualã

Viralitatea patogenã vs Viral 2.0 (II)

AArriissttootteell ((11))Aristotel (384-322 î. H.) a predat filosofia ºi ºi-a

scris ideile în maniera marilor iniþiaþi, Pythagora sauPlaton, instituind el însuºi o nevoie specificã deiniþiere pentru cei care voiau sã se apropie deprofunzimile Metafizicii sale. Semnificativ în acestsens este schimbul de scrisori, consemnat de cãtrePlutarh, între filosof ºi ilustrul sãu elev Alexandru celMare. Din Asia, cuceritorul lumii îi scria: „Alexandruîi transmite lui Aristotel sãnãtate. N-ai fãcut bine,Aristotel, când ai fãcut publice învãþãturileacroamatice, cãci cum mã voi deosebi eu de ceilalþioameni, dacã învãþãturile pe care le-am primit eu vorfi cunoscute de toþi oamenii de rând?”1. Faþã de acestreproº, Aristotel s-a dezvinovãþit zicând cã a publicatºi totodatã nu a publicat învãþãturile metafizice,pentru cã aceastã scriere nu se adreseazã decât numaiunui cerc foarte restrâns de oameni, înzestraþi cu oculturã înaltã. Este dar limpede cã Aristotel, la fel ca ºiPythagora sau Platon, avea o doctrinã nescrisã,acroamaticã, transmisã oral numai unui cerc restrâns,precum ºi o învãþãturã epopticã, destinatã numai celorcare au ajuns la cel mai înalt grad de iniþiere,comparabilã de exemplu cu Misterele de la Eleusis.

Deºi bazele filosofiei în general au fost puse decãtre Platon, Aristotel este cel care a tras concluziilenecesare din filosofia acestuia ºi a dezvoltat-o, încâtputem afirma cã Aristotel este întemeietorul ºtiinþeipolitice ºi, prin consecinþã ºi al Pedagogiei, ca ºtiinþãde sine stãtãtoare2. A întemeiat ºi sistematizat maimulte domenii filosofice, precum: Metafizica, Logica,Retorica, Etica º. a. De asemenea, forma aristotelicã aºtiinþelor naturale a rãmas paradigmaticã mai mult deun mileniu în Europa. Ideile sale pedagogice sunt dez-voltate cu precãdere în lucrãrile Politica ºi EticaNicomahicã.

Aristotel s-a nãscut la Stagira (motiv pentru care ise mai spune ºi Stagiritul), un oraº din peninsulaChalchidicã, în nordul Mãrii Egee. Tatãl sãu,Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas alII-lea, tatãl lui Filip al II-lea ºi bunicul lui AlexandruMacedon. Rãmas orfan de copil, Aristotel îºi petreceprimii ani la Stagira ºi la Pella, locul de naºtere al luiAlexandru, iar la vârsta de 17 ani pleacã la Atena ºiintrã în Academia lui Platon, unde rãmâne douãzecide ani, mai întâi elev apoi profesor. Dupã moartea luiPlaton, în anul 347 î. H., Aristotel începe o serie decãlãtorii, pentru cunoaºterea ºi studiul formelor destat ºi de conducere existente la acea perioadã. Înanul 343 î. H., Aristotel a fost chemat la Pella, lacurtea lui Filip, pentru a desãvârºi educaþia tânãruluiAlexandru, cel care avea sã rãmânã în istorie caAlexandru cel Mare sau Alexandru Macedon. În anul340 î. H. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multãvreme. Pacea impusã de Macedonia cetãþilor greceºti i-a dat prilejul sã revinã la Atena, unde a înfiinþatpropria lui ºcoalã – „Liceul” (Lykeion sau ºcoalaperipateticã), ºcoalã ce va rivaliza cu Academia luiPlaton. Va preda aici timp de treisprezece ani ºi îºi vacontinua neobosit cercetãrile. În anul 323 î. H., odatãcu moartea lui Alexandru, la Atena a rãbufnit vecheaduºmãnie faþã de macedoneni. Aristotel s-a refugiat laChalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an maitârziu. La conducerea ºcolii îi succede Theofrast, celmai important discipol al sãu.

Deoarece a cãlãtorit mult pentru a cunoaºteformele de stat din vremea sa, Aristotel puneproblema genezei statului ºi a rolului educaþiei în statîntr-o manierã diferitã faþã de Platon. Atunci când ºi-ascris Politica, Aristotel a avut la dispoziþie un numãr

foarte mare de constituþii ale statelor greceºti ºi, prinbunãvoinþa lui Alexandru Macedon, nu doar alestatelor greceºti. Tradiþia ne spune cã Aristotel a pututconsulta peste 150 de constituþii ale statelorantichitãþii din toatã lumea cunoscutã. Aºadar,Aristotel a avut la dispoziþie un material considerabilpentru generalizãrile sale3.

Cu toate acestea, Aristotel nu a procedat completempiric, ci a fost în permanenþã cãlãuzit ºi de ungând filosofic. Aristotel a efectuat frecvent disecþii peanimale ºi a putut observa cã în animal toate organelesunt subordonate unui scop care este al organismuluiîn ansamblu, anume întreþinerea vieþii. În acest fel el aajuns la ideea de entelehie, care este conceptul unuiîntreg organizat cu sens. În cazul oricãrei fiinþe deter-minate existã un scop imanent acesteia. Pentru plantã,scopul este viaþa vegetativã a evoluþiei ºi a reprodu-cerii, pentru animal – viaþa senzaþiei ºi a dorinþei, carese suprapune peste viaþa vegetativã, iar pentrucomunitatea umanã care este cetatea – viaþa raþiunii ºia acþiunii morale. În rezumat, dacã Platon a gânditcetatea prin analogie cu sufletul, Aristotel o gândeºteprin analogie cu organismul. Astfel, în concepþia luiAristotel statul ar putea fi definit drept „un ansamblude cetãþeni suficient pentru þelurile vieþii”4.

La începutul Politicii sale, Aristotel apãrã în modexplicit statul împotriva concepþiei sofiºtilor, dupã carestatul nu este altceva decât o simplã convenþie întreoameni. În schimb, potrivit lui Aristotel statul trebuiegândit prin comparaþie cu alte forme de comunitate.Orice formã de comunitate este constituitã în vedereaunui scop comun ºi, prin consecinþã statul, care estecomunitatea supremã, nu se poate nici el sustrage dela aceastã regulã, ci statul trebuie sã tindã cãtre folosulsuprem, care nu este altul decât existenþa în vedereaunei vieþi mai bune.

Aristotel reia ideea lui Platon cu privire la genezastatului, aceea cã statul apare pentru cã individul nuîºi poate fi suficient sieºi, ºi o duce mai departe.Aristotel scrie: „Este evident cã statul este o creaþienaturalã, iar omul este prin naturã animal politic (...).Cel care ar pretinde cã nu are nevoie sã trãiascã însocietate sau cã nu are nevoie de nimic pentru cã îºieste suficient sieºi, acela trebuie sã fie ori animal orizeu”5. Definirea aristotelicã a omului ca zoonpolitikon a devenit celebrã ºi a fost reluatã ºi asumatãexplicit de multe ori în cursul istoriei filosofiei. AiciAristotel defineºte de fapt omul prin gen proxim ºidiferenþã specificã. În genul proxim intrã ºi alte speciicare trãiesc social, albina de exemplu.

Numai cã societatea animalului este doar aparentã,sau mai corect ar trebui sã se spunã cã animalultrãieºte gregar, nu social. Adevãrata socialitate îi revineexclusiv omului, pentru cã este singura fiinþã carecomunicã prin limbaj articulat, „grai are numai omuldintre toate vietãþile”, încheie Stagiritul. Voceanearticulatã, în mãsura în care existã ºi la alte vietãþi,semnificã de la unele pentru altele cel mult plãcerea ºidurerea, împerecherea, cãutarea hranei sau primejdia,pe când limba în cazul omului poate ajunge sãexprime idei abstracte, precum de pildã ce este dreptºi nedrept. Singur omul, spre deosebire de toatecelelalte vieþuitoare, poate ajunge la cunoaºtereabinelui ºi a rãului, a tuturor stãrilor morale în genere,ºi prin aceasta sã creeze instituþii precum familia ºistatul.

Astfel statul este anterior fiecãruia dintre noi, logicnu cronologic, dupã cum organismul trebuie sã fieanterior organelor luate separat. Statul este anteriorindividului ºi prioritar faþã de acesta, tocmai întrucât

individul nu îºi este suficient sieºi. Numai cã, dupãexpresia lui Alfred Fouillée, de aici Aristotel „ajunge laconcluzia cã cetãþeanul trebuie sã aparþinã statului”6,lucru în mare mãsurã în contrazicere cu mentalitateaindividualistã modernã. Pe de altã parte, trebuie sãobservãm cã unele ideologii totalitare târzii, cum ar fide exemplu marxismul, au fost centrate pe ideea unuiprimat al statului în raport cu individul, idee originatãîn acel zoon politikon al lui Aristotel.

La fel ºi în privinþa educaþiei copiilor ºi a instituþieifamiliei, Aristotel se distanþeazã puternic faþã dePlaton ºi încã în chip explicit ºi polemic. Partea a II-aa Politicii lui Aristotel debuteazã de fapt cu o criticã aRepublicii lui Platon. Aristotel ia în discuþie ideea luiPlaton de a pune în comun femeile ºi copiii, arãtândcã Platon exagereazã în privinþa nevoii de unitate pecare o presupune cetatea idealã. În statul platonician,orice copil este al tuturor, dar el nu este în sensulpropriu al cuvântului copilul cuiva anume. Nici unom matur anume nu îi va dãrui unui copil anumesentimente paterne ºi nici nu îi va purta de grijã capropriului sãu copil. Astfel, copiii tuturor devin practiccopiii nimãnui. Fiecare cetãþean, spune Stagiritul, aravea o mie de fii ºi fiecare fiu o mie de taþi, iarsentimentele paterne ºi filiale ale unora faþã de alþiivor deveni pur formale.

Dupã Aristotel, cu cât sfera unor afecte este mairestrânsã, cu atâta afectele vor câºtiga în intensitate. Încazul generalizãrii creºterii în comun a copiilor, nu vorputea lua naºtere sentimente normale de afecþiune. Eadevãrat, Cetatea presupune unitate, dar unitatea nuse poate dobândi prin desfiinþarea instituþiilor exis-tente ci prin puterea educaþiei. În esenþã Aristotelargumenteazã cã proprietatea ºi familia sunt extensiinaturale ºi normale ale persoanei umane ºi care tre-buie privite ºi respectate ca atare. El respinge acea ideede fericire în care indivizii sunt sacrificaþi sunt înfavoarea statului, precum ºi unele clase sociale suntsacrificate în favoarea altora. Dacã ar fi sã urmãmînvãþãtura lui Platon – zice Aristotel – reiese cã s-arpune problema ca statul sã fie fericit, nu individul.Dar, întreabã Aristotel, ce poate însemna fericirea stat-ului fãrã fericirea celor care alcãtuiesc statul? Cumeste posibilã fericirea unei abstracþii, care este statul,atâta timp cât fiinþele reale nu sunt fericite?

Putem spune cã Platon confundã familia cu statul,iar Aristotel combate aceastã eroare. Este adevãrat cãla origine statul a ieºit din familie, dar trebuie sã avempermanent în vedere cã este vorba de forme decomunitate umanã calitativ diferite. Familia se bazeazãpe inegalitate, atât din punct de vedere natural cât ºisocial, ea este o asociere de indivizi inegali, dintre careunii au deplinãtatea exerciþiului unor drepturi iar alþiise aflã sub tutelã. Statul, dimpotrivã, este o asocierede indivizi egali ºi liberi. În stat, chiar ºi autoritateaunui magistrat nu este altceva decât autoritatea unuiegal în raport cu egalii sãi. Guvernarea este unmandat, nu este o tutelã. A confunda statul cufamilia, înseamnã a intra în teoriile care conduc ladespotism.

NNoottee::1 Plutarh, Vieþi paralele, vol. III, Ed. ªtiinþificã,

Bucureºti, 1966, p. 362-363. 2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Aristotel3 Nicolae Iuga, Cauzalitate emergentã în filosofia

istoriei, ed. cit., p. 37. 4 David Ross, Aristotel, ed. cit., p. 237. 5 Aristotel, Politica, traducere de Raluca Grigoriu,

Ed. Paideia, Bucureºti, 2001, 1280 b. 6 Alfred Fouillée, Istoria filosofiei, vol. I,

Ed. Odeon, Bucureºti, 2000, p. 144. !

2244




educaþia

Nicolae Iuga

Din istoria marilor idei pedagogice (5)

Paco-loco este trecut de ºaizeci ºi trei de ani.Mai are doi ani pânã la pensionare ºi esteînvãþat sã fenteze munca. Dupã atâþia ani

cunoaºte toate trucurile. Munceºte de mai multde doisprezece ani la firma lui Padrito. Stã feritprin vilã la camerele de la parter, mereu larãcoricã, sã nu transpire prea mult, sã nu-lîntâlneascã din greºealã soarele de amiazã ºi sã-ltopeascã. Face lucrurile cele mai uºoare ºilungeºte orele atent doar la depunerea unui efortminim. Tranchilo! Tranchilo! Ombre! Sã nu mãrup! Pune tu mâna pe cãrãmidã asta de aici ºi pecealaltã, adu cimentul, preparã cimentul, rapidopor favor, rapido, repede cu sacii ãia, sã îi ai derezervã, nu faci nu ºtiu câte drumuri, cãci nu estenevoie, tu bãiat tânãr, fã aia ºi aialaltã ºi cealaltã.O sumedenie de indicaþii inutile din care nu îlslãbeºte niciodatã. Ascultã la mine! ªi face figuraaia de om serios, care nu îl prinde niciodatã, ºibãlãngãne mâinile caraghios în stânga ºi-n dreaptalui.

Uneori i se pare cã-l ascultã, alteori nu maiaude nimic din ce spune Paco-loco ºi îl pune sã-irepete, ca sã-i vadã mutra aia încruntatã de clovn.Tontooo, iar el în gând îi spune, tãuraº tâmpit.Un tãuraº cultivator de usturoi, pe terenul lui, încomunidad de Madrid. En mi casa todo esperfecto. Oare cât de perfect o fi perfectul dincasa lui?

Se laudã de fiecare datã cã îi va aduce ºi luiusturoi sã-l guste, nu se comparã hombre cu celdin supermercados, niciodatã, nu are cum. Stã lavreo zece kilometri de Madrid, într-o casã de putamadre, cum se exprimã el, una grande casa, cândde fapt este o casã standard ca altele mii. Îi placeuneori cum accentueazã el pe putaaaa ºigrandeee. Þipã de fiecare datã, scoate pe gurã unmadre înmuiat ca pronunþie, de parcã cineva îimângâie limba înãuntru cu vârful unei pene, de laprima pânã la ultima literã rostitã. Casa lui, deacolo din comunidad, a cumpãrat-o la jumãtatedin preþurile cu care se vând acum. A dat loviturala timp, acum câþiva ani, când preþurile erauacceptabile pentru un trabahador ce lucreazã cuacte de atâþia ani. Este o simplã casã de vacanþãcu trei încãperi în afarã de bucãtãrie. Mai are unapartament de patru camere în Madrid, acesta afost cumpãrat în tinereþea lui, dupã nuntã se pare.Nu-i place sã primeascã ordine de la meseriaºi,nici de la Padrito, când acesta urlã la el se face cãnu îl aude. Totdeauna are grijã sã plece de lalocul faptei, doar când acesta gesticuleazã preamult ºi începe sã þipe în faþa lui enervat. Îiîntoarce spatele ºi dispare, îl lasã paf, cu ochiiscoºi din orbite de nervi pe hefe, Pacooo iho deputa, dondee vamos torrositooo, urlã dupã el, darnu mai are ce sã-i facã. L-a þinut prea mulþi ani laempresã pentru a-ºi mai permite acum sã-l deaafarã. De multe ori mustrãrile lui Padrito suntintenþionat exagerate, ca sã vadã românii cã se dãºi la spaniolii de la lucrãri, nu numai la românaºi.Astfel apare o echilibrare a înjurãturilor ºi anervilor, între cei de aici ºi noii veniþi, mai multsau mai puþin integraþi.

Paco-loco a învãþat cum sã-ºi facã de lucru,chiar ºi atunci când nu este nimic de fãcut, ºtie sãse ascundã prin labirintul camerelor din vilã ºi sãaparã doar atunci când este cãutat.

Introduce cu o lentoare obositoare câþivametri de tuburi în canalele sparte dinainte în

ziduri de cãtre Adi, prin care vor trece firele deelectricitate ale vilei, nu-l grãbeºte nimeni, iar elnu are nici un interes sã se grãbeascã singur. Arede fiecare datã miºcãri lente, miºcãri în reluare,stop-miºcãri, aplecãri ale picioarelor cronometrate,unduitoare, de parcã ar dansa într-un balet fãrãspectatori. Râde puternic, iar atunci când esteapostrofat de cineva din obrã pentru o greºealãare imediat replica la el. Nimic nu-l prinde cugarda jos, este mereu gata de atac, în cãutareatoreadorului, care îi fluturã eºarfa roºie în faþa lui.Îi lipsesc coarnele deocamdatã, dar într-o ziprobabil îi vor ieºi prin frunte, ºi vor fi gata deîmpus, lovit ºi omorât orice adversar întâlnit.

Premiul pe care îl primeºte tãuraºul madrilean,este plata sãptãmânalã, fãrã sâmbãta lucratã caromânii din empresã. De multe ori Padrito, parecã îi roagã pe români sã munceascã sâmbãta oriduminica, de fapt, este un test defidelitate.Testeazã fidelitatea fiecãrui angajat faþãde interesele lui.

Dacã munceºti în zilele tale de odihnã,înseamnã cã îi vei aduce ºi lui banii de la lucraremai repede în cont, deci meritã sã fii þinut laempresã. Dacã nu accepþi, când te roagã el primadatã, nu te mai cheamã niciodatã la sfârºit desãptãmânã. Eºti trecut automat pe lista neagrã.Infidelii sunt þinuþi întotdeauna minte de cãtrememoria lui Padrito. Nu-i scapã nici un refuz, nicio grimasã, ori vreo replicã, care îi este datãprintre dinþi la nervi, mai ales de cãtre cei care aucâteva luni la firmã ºi le este greu sã facã faþãºicanelor, glumelor ºi urletelor lui. El înregistreazãmilimetric totul. Poate decide în orice momentcînd este momentul de stop-joc pentru pioni. ªiface asta când se încheie lucrarea. Atunci cândpeonul, ori meseriaºul, încã sperã cã va maiprinde ºi urmãtoarea obrã în aceastã firmã, ºibanii vor continua sã curgã în buzunarul lui.Iluzia þi se sparge în cap imediat.

Te anunþã cu câteva zile înainte de terminarea

lucrãrii, ca sã te ia prin surprindere, când tucredeai cã vei avea parte de toþi baniisãptãmânali, mãcar pânã la finalul respectiveiobre. Moment dureros, mai ales dacã nu ai altãvariantã de trabaho, în acel moment. Îþi sâsâieimperturbabil, uºor distrat în faþã celebra replicã aconcedierii, Se a cabo, iar Iho de puta sesubînþelege, nici nu mai trebuie pronunþat debuzele ºi limba lui, marº ºi la garã, avion, autocar,vezi tu pe parcurs ce ºi cum.

Nu eºti fidel firmei, dacã nu rãspunzi prezentanticipat, imediat ce a formulat el întrebarea, aºazisa întrebare-rugãminte, iar la primele greºeli poþizbura din schemã, fãrã nici o justificare. Aºa cãromânilor le este greu sã refuze atunci când suntchemaþi.

Dacã eºti chemat nu mai ai nici o treabã, îþiiei bani în plus la lunã, uiþi brusc de orice plan,aprobi ºi vii, chiar dacã nu te plãteºte cu nici uncent în plus, ci îþi oferã exact suma din cursulsãptãmânii. Ar fi o nebunie sã încerci sã aducivorba despre bani în plus atunci când este vorbadespre aceste sâmbete ºi duminici lucrate.

Iar lunea, trebuie sã fi mai freº ca freºul, cumâinile înfipte în materiale, sãltãreþ, bine dispus,când apare el la inspecþie. Maxima abnegaþie peporþiunea de lucrare repartizatã la începutul zilei.

Paco-loco ºi cu Antonio-gitano nu acceptãniciodatã sã lucreze sâmbãta ºi duminica, chiardacã pe ei i-ar plãti dublu. Ei se respectã ºi vorrespect, se regãsesc în acest punct pe aceleaºibaricade ºi o spun în acelaºi timp, nu cumva sãparã cã nu ar fi important.

Ceilalþi pot munci, sã fie recunoscãtori pentruaceastã ºansã oferitã, ei sunt socialiºti ºi doritoride odihnã. Ei îºi permit sã se odihneascã.

!

2255




efectul de searã

Santorcaz. Vila (5)Robert Diculescu

Andrei Berindan The State Of Fury

Reluarea relaþiilor diplomatice între Cuba ºiStatele Unite la mijlocul lui decembrie ademonstrat relevanþa geopoliticã a instituþiilorreligioase. Acest lucru nu s-ar fi întâmplat fãrãbiserica Catolicã ºi organizaþiile evreieºti.Grupurile evreieºti au fãcut ca Alan Gross,prizonierul care s-a aflat în centrulevenimentelor, sã nu poatã fi ignorat; pe dealtã parte, ierarhia din Biserica Catolicã a oferitîncrederea necesarã ca negocierile sã treacãdincolo de punctul mort. Preºedintele SUA,Barack Obama ºi preºedintele Cubei RaulCastro vor beneficia în mod sigur deevenimente în moduri diferite, dar catoliciianti-castriºti nu sunt de acord cu implicareabisericii.

DRAGNET

Alan Gross era un contractor USAID careera specializat în instalarea internetului. Muncalui fãcea parte din marea cotiturã a StatelorUnite în a promova eforturile spre democraþieîn insula ruptã de activismul politic tradiþional.Un mare pas înapoi a fost în 2003, când Cubaa încarcerat circa 75 de disidenþi democraticicare fuseserã asociaþi în programe americane,fapt care efectiv a lichidat unul din cele mai

promiþãtoare eforturi de opoziþie localã de la1959 încoace. Deja în 2009 Statele Unite seorientaserã spre mai multe programe bazate petehnologie (inclusiv o platformã secretã deaudio-vizual cu teme sociale) la care angajaucomunitãþile marginale.

În aceste condiþii, Alan Gross a cãlãtorit înCuba cu vize turistice de cinci ori în 2009.Sarcina sa din partea USAID (pentru care acâºtigat 500 000 de USD ºi un angajament de3.2 milioane) era sã instaleze servicii deinternet prin satelit pentru trei comunitãþievreieºti. Se estimeazã cã circa 14000 de evreiau fugit din Cuba dupã revoluþie, lãsând înurmã o comunitate de circa 1500 decredincioºi, care atrage ajutor din toate zonelelumii. Pentru sarcina sa USAID, Gross s-aidentificat ca parte a unui grup evreiescumanitar ºi le-a dat altor evrei americani oparte din echipamente sã le transporte înbagaje de mânã, conform unui rezumat AP alrapoartelor sale.

Securitatea cubanezã l-a arestat pe Gross îndecembrie 2009, dând un mesaj de forþãguvernului american ºi creindu-ºi un punct deplecare care sã ajute în negocierile referitoare la

cea mai mare problemã a Cubei cuWashingtonul: arestarea în 1998 în Miami aaºa-zisului „Cinci Cubanez”, spioni condamnaþipentru a fi contribuit la moartea a patruamericani. E probabil cã Gross a fost o þintã,fiincã era evreu – nu din antisemitism, cifiindcã identitatea sa l-ar fi fãcut mai preþios întimpul negocierilor.

Curând dupã arestarea lui Gross, s-a nãscuto campanie pentru eliberarea lui. ComitetulEvreiesc American, Liga Anti-Discriminare,B’nai B’rith International, Federaþia Evreiascãdin Zona Washington, Consiliul Evreiescpentru Relaþii Comunitare ºi UniuneaOrtodoxã, cu toatele au contribuit la campanie.Echipa lui – incluzând o firmã de avocaturã, ofirmã PR cu relaþii sus-puse care lucra probono ºi o armatã de voluntari – au mobilizatpeste 500 de rabini în þãri de la Australia pânãîn Canada, din Columbia pânã în China,Germania, Israel, Italia, Suedia, ºi InsuleleVirgine pânã în Regatul Unit. La cerereaComitetului Evreiesc American, Papa Benedictal XVI-lea chiar l-a menþionat pe Gross luiCastro în timpul vizitei suveranului pontif înCuba, în 2012.

UN NOU ÎNCEPUT

Obama îºi începuse primul semestru almandatului prin a promite noi relaþii cuAmerica Latinã – în aprilie 2009, la summit-ulAmericilor el chiar a declarat, în ropote deaplauze, cã „Statele Unite cautã un nou începutcu Cuba”. Dar, la începutul celui de-al doileasemestru, dialogul cu Cuba murise ºi cea maimare parte a emisferei sudice învinuia StateleUnite. Astfel încât, pentru a relua relaþiiledintre Statele Unite ºi întreaga regiune,administraþia Obama a pus mare accent peînbunãtãþirea relaþiilor cu Cuba. De partea lui,Castro ridicase restricþiile în cãlãtoriile înstrãinãtate în octombrie 2012 ºi a continuatreforme economice cu caracter limitat. Totuºi,Gross mai stãtea încã în calea unui pactbilateral. În iunie 2013, au început discuþiisecrete între patru ochi între Cuba ºi StateleUnite, dar, dupã ºase luni, cele douã þãri tot nuse puteau pune de acord asupra schimbului deprizonieri.

În ianuarie 2014, John Kerry, deja secretarde stat, a vizitat Vaticanul pentru prima oarã –pentru orice catolic, cum este Kerry, a fost uneveniment major. A fãcut turul Capelei Sixtineºi l-a întâlnit pe noul secretar de stat al papeiFrancisc, Pietro Parolin. La întâlnirea neobiºnuitde lungã, Kerry a cerut ajutorul Vaticanuluipentru eliberarea lui Gross, atât fiindcãdiscuþiile ce aveau loc între grupuri mici deconsilieri ai celor doi preºedinþi trenau, ºifiindcã numeroºi episcopi din întreaga lume,inclusiv Cardinalul Havanei, Jaime Ortega,arãtau spre Papa Francisc ca potenþialinterlocutor.

Cum fusese ambasador în Venezuela, aliatulcel mai apropiat al Cubei, din 2009 pânã în2011, Parolin ºtia despre Gross. Ca ºi cei maimulþi lideri din America Latinã, consideraîngheþarea relaþiilor cubanezo-americanedãunãtoare ºi embargoul contraproductiv. El ºi

2266




Ghemul cubanez. StrategiaVaticanului în Havana

corespondenþã din Washington

Victor Gaetan

Andrei Berindan Spiderrman

2277




experienþe ºi caracteristici ale tuturor celorlalteperioade.

În continuare vom prezenta, ca studii de caz,trei dintre cele ºase proiecte expoziþionale curatori-ate de semnatarul acestui articol. Parcurgând fiºeleredactate la momentele respective pentru comuni-catele de presã, booklet-uri sau articole (publicate înObservator Cultural), am selectat câteva idei care nise par valabile în perspectivã temporalã.

Vreau sã fiu supererou propune o serie deportrete ale unor oameni de diverse vârste, condiþiisociale, naþionalitãþi, rase, religii, grade de culturã,care au în comun tricoul lui Superman, purtat pesub hainele de zi cu zi. Sunt oameni al cãror eroismînseamnã lupta cotidianã pentru existenþã, pentrufãrâma de demnitate care le poate alimenta speranþade viaþã. Avem de-a face cu portrete realizate în alb-negru, în care albastrul tricourilor reprezintã nudoar pete de culoare în lucrãri, ci adevãrate ferestrespre sufletele celor portretizaþi. Dacã fiecare soldatduce în raniþã bastonul de mareºal, cu siguranþã, subhaina fiecãrui om existã costumul supereroului.

Saltul din banal în metafizic este o caracteristicã alui Berindan, ai cãrui super-eroi au uneori herpes,alteori acnee sau ulcioare, dar þintesc întotdeaunasus ºi departe. Din buzunarele lor se întrezãrescclotrimazolul, unguentul cu sulf, aciclovirul, iar pesub hainele civile poate fi ghicit costumul deSuperman.

Manipularea prin televiziune împrumutã temapentru proiectul Bad Signal. Pânzele sunt tratate camonitoare pe care apar imagini mai mult sau maipuþin distorsionate ale realitãþii. Vedem imagini derãzboi, cu animale, personaje media, formaþii muzi-cale, dansatoare sau oameni simpli care îºi spunpãsurile în faþa camerelor. Numitor comun întretoate acestea este semnalul prost.

Seria lui Andrei, G(old) Times, prezintã, într-oatmosferã de tipul Good Bye Lenin, o sumã desecvenþe dintr-o posibilã istorie anecdoticã a autotur-ismului Dacia 1300, simbol al împlinirii în Româniacomunistã. Tratarea minimalã, monocromia ºi rapor-tul dintre subiect ºi fondul gri, în defavoarea subiec-tului, toate acestea vorbesc despre faptul de a fi micºi neînsemnat într-o lume modestã, lipsitã deculoare, austerã. Totul este trecut prin filtre casual,cool sau hipster.

În ultimele decenii s-a înregistrat la nivel mondi-al o revenire în centrul atenþiei a figurativului ºi înspecial a fotorealismului. Astfel, subiectele moderne,mondene sau de facturã Pop Art au început sã þinãsimezele ocupate, la concurenþã în România cu pro-

ducþia artisticã de inspiraþie tradiþionalã. Moda de apicta cu griuri a fãcut valuri, mai ales dupã reuºitaprofesionalã a lui Adrian Ghenie (care ne bucurã ºide care, fãrã a avea vreun merit, suntem mândri).

Andrei Berindan este un artist al timpurilor sale,un produs al acestora, fãrã a se fi inspirat de la cine-va sau de la ceva. La el conceptul, tema, subiectul ºirealizarea se îngemãneazã într-o aceeaºi raþiune con-stitutivã. Naraþiunile nu distrug prin redundanþãcompoziþiile, care, la rândul lor, nu sunt prizoniereale surselor care le-au inspirat. Berindan nu seopreºte la semn grafic sau la cromaticã; el încearcãsã ne transmitã prin cãi non-verbale mai mult decâtse poate vedea obiectiv, sau, dacã cititorul acceptã,în mod convenþional.

În cadrul expoziþiei Urban Matters de la BrickLane Gallery, Andrei a expus lucrãri din seriile suc-cint comentate anterior ºi din alte câteva, care s-auîncadrat magistral în tematicã. La vernisajele dinLondra, bunãoarã la cel la care ne referim, butoiulde bere plasat la intrare este un loc comun.Plimbându-se prin faþa lucrãrilor, într-o deplinãatmosferã de normalitate urbanã, cu halbele aferenteasupra lor, nu credem cã numeroºii vizitatori s-ar fimirat dacã i-ar fi întâlnit în galerie, în carne ºi oase,pe Superman, Spiderman, Wonder Woman sauchiar pe Kick-Ass.

!

Andrei Berindan saunegrul ca enigmã areprezentãrii umane(urmare din pagina 36)

locþiitorul sãu, arhiepiscopul Giovanni Becciu,care fusese ambasador în Cuba între 2009-2011,au fost astfel înputerniciþi sã faciliteze un rolunic pentru Vatican – acela de „garant” al unuitârg în care fiecare din cele douã pãrþi fãceauconcesii incomode, rol pe care Biserica l-a jucatîn Cuba în 2010, când 52 de prizonieri politiciau fost eliberaþi.

Când Obama l-a întâlnit pe Francisc laVatican, la douã luni dupã Kerry, el l-ainformat pe Papã despre Gross. Câteva zile maitârziu, Papa a scris scrisori cãtre Castro ºiObama, rugându-i sã „rezolve problemeleumanitare... inclusiv situaþia anumitorprizonieri.” De asemeni s-a oferit sã facilitezeîntrevederi înter cele douã pãrþi la Vatican.Conform unui diplomat american care lucreazãcu Vaticanul, cea mai preþioasã trãsãturã aacestuia este secretul: „De aici nu rãsuflãnimic,” care a fost foarte util în acest caz.Târgul schimbului de prizonieri a fost finalizatla Vatican acum douã luni, incluzând eliberarealui Rolando Sarraff Trujillo, care fuseseîncarcerat în Cuba 20 de ani fiindcã dãduseinformaþii Statelor Unite privind „CinciulCubanez”.

POLITICI ÎNNODATE

Stilul personal al lui Francisc l-a pregãtit sã-ºi pãstoreascã bine interlocutorii. El þine opicturã puþin cunoscutã numitã „MariaDezlegãtoarea de Noduri” pe biroul sãu.Imaginea o aratã pe mama lui Isus, dezlegândcu rãbdare o lungã panglicã înnodatã. Deasemeni, Papa pune accent pe crearea unei„culturi a întâlnirilor”, o idee pe care adezvoltat-o pe baza scrierilor lui RomanoGuardini, un preot ºi filosof italiano-german.Asta înseamnã gãzduirea unor conducãtori dingrupuri politice ºi religioase diferite, pentru aîncuraja încrederea, prietenia ºi binele comun.De accea Papa se întâlneºte adesea cuPatriarhul Ecumenic Ortodox Batolomeu. De

aceea Papa a sponsorizat un summit derugãciune între fostul preºedinte israelianShimon Peres ºi liderul palestinian MahmudAbbas în iunie trecut. ªi de aceea a rugat Cubaºi Statele Unite sã se întâlneascã.

Mai ales în cazul lui Castro, Papa aretrecere. Raul ºi Fidel Castro au fost crescuþi deo mamã catolicã, recitatoare de rozarii. Au fostla liceu la Colegiul Belen, condus de iezuiþi,cu toate cã Raul nu l-a absolvit. În ciudafaptului cã au declarat Cuba stat ateu, cei doiCastro ºi-au declarat în mod repetat, chiar dacãcu ipocrizie, respectul faþã de Biserica Catolicã.Vizita lui Fidel la Vatican în 1996, a pus bazelevizitei istorice a Papei Ioan Paul al II-lea înCuba, în ianuarie 1998, când Papa a ceruteliberarea unor prizonieri politici, care s-a ºiîntâmplat câteva luni mai târziu.

Cu alte cuvinte, în Cuba Biserica este încãputernicã. Cardinalul Havanei, arhiepiscopulJaime Lucas Ortega y Alamino a urmatstrategia reconcilierii pe insulã, evitândconfruntarea cu statul, în timp ce câºtiga maimultã independenþã sã îndeplineascã misiuneareligioasã a Bisericii. Sub conducerea de 35 deani a lui Ortega, Biserica Catolicã, cãreia îiaparþin circa 60% din cubanezi, s-a ridicat casingura instituþie naþionalã care funcþioneazãindependent de stat.

Cu toate acestea, Ortega nu a fost niciodatãapropiat de oponenþii regimului, din cauzahotãrârii sale de a evita confruntarea. CândBenedict a fost în Cuba, Ortega a refuzat sãaranjeze o întâlnire între Papã ºi lideriiopoziþiei. În loc de aceasta, llideri ai opoziþieicare erau catolici fervenþi, cum ar fi OsvaldoPaya, au gãsit securitatea cubanezã în jurulcasei lui, ca sã-l împiedice sã participe la Mesapublicã a Papei. Cinci luni mai târziu, Paya afost ucis într-un accident de maºinã, bãnuit a fifost organizat de agenþii statului. Nici o

investigaþie nu s-a finalizat de atunci. Cu toatecã Ortega a oficiat înmormântarea, familia saspune cã cardinalul nu a fãcut nimic sãpromoveze ori sã protejeze miºcareademocraticã pe care o iniþiase Paya. Rosa MariaPaya Acevedo, fiica oponentului regimului, ascris o criticã elocventã a târgului SUA-Cuba înThe Washington Post. Mulþi alþi disidenþi suntla fel de dezamãgiþi la aceastã veste.

Dar se pare cã Ortega doarme liniºtit, cutoate criticile. El are o viziune deiferitã asupraviitorului Cubei. La câteva zile dupã alegerealui Francisc, Arhidioceza Havana a publicat undocument conþinând 23 de propuneri redactatede un gruo, Laboratorio Casa Cuba, alcãtuitdin „profesori universitari ºi cercetãtori dediverse ideologii (catolici, marxiºti critici,socialist-republicani ºi anarhiºti)”. Este unprogram creºtin social-democrat, cu o cireaºãanti-americanã în vârf.

Gross a fost eliberat în prima zi de Hanuka.ªi-a deschis conferinþa de presã din Washingtoncu expresia evreiascã Chag Sameach (Sãrbãtorifericite) ºi le-a mulþumit multora, inclusivConsiliului pentru Relaþii Comunitare Evreieºti,sinagogilor, Grupului sãu de Shabbat ºi „altororganizaþii evreieºti, creºtine ºi musulmane”pentru eliberarea sa. Nu l-a pomenit peFrancisc, probabil fiindcã nu a simþit în moddirect intervenþia Papei în cazul sãu. DarFrancisc, probabil, nu se va supãra. La Vaticanprobabil deja începe sã dezlege urmãtorul nod.

http://www.foreignaffairs.com/articles/142746/victor-ggaetan/the-ccuban-kknot

Traducere de Cristina TTãtaru

!

Cea de a ºasea ediþie Transilvania Music Eventa dedicat, la finalul lunii noiembrie trecut, osearã întreagã petrecerii “We Love The ‘90s”.

Astfel, evenimentul, organizat de ani de zile în marileoraºe ale Europei, a fost introdus ºi la Cluj în 2014.

Noua salã polivalentã de la Cluj a fost plinã înlimite decente (adicã, mai aveai posibilitatea sã testrecori pânã în faþa scenei chiar dacã ai sosit maitârziu). Din comunicatul de presã primit dupãconcert, am înþeles cã 8.000 de oameni s-au înghesuitpentru cea de a doua searã a festivalului.

Nu mi-am lãsat hainele la garderobã pentru cãam auzit cã nu a existat garderobã cu o searã înainte.Ceea ce se dorea sã fie garderobã în aceastã a douasearã a spectacolului a fost foarte probabil oimprovizaþie. Polivalenta din Cluj nu a fost conceputãcu garderobã, iar asta mi-a adus aminte de concertulProdigy la care am fost în 1998 la Polivalenta dinBucureºt, unde dansam în jurul hainei aruncate pejos în faþa mea…

Altã bulinã neagrã a Polivalentei este numãrulinsuficient de toalete pentru bãrbaþi ºi femei… ºi astaindiferent cã este vorba de un concert sau de uneveniment sportiv cu salã plinã. S-au investit foartemulþi bani în salã ºi am aºteptat mai mulþi ani capanglica sã fie tãiatã, dar detaliile cele maiimportante pentru o salã de spectacol au fostneglijate.

Totodatã, mi s-a pãrut tare ciudat cã s-a permisfumatul în noua Salã Polivalentã de la Cluj… Pestetot pe unde am mai fost în sãli acoperite, se fumaafarã, în hol. Este totuºi vorba de o salã de sport, pedeasupra ºi nouã. Probabil administratorii clãdirii nuau mai lucrat în acest domeniu… Consider cãtendinþa normalã ar fi sã ne aliniem standardeloreuropene.

Seara a început cu un DJ care a apreciat mai multmuzica electronicã a celor de la Daft Punk (numeleDJ-ului a fost afiºat periodic pe ecran ºi este unnume uºor de reþinut… dar nu l-am reþinut). Mãgândesc cã acest DJ a fost angajat ºi pus pe scenã sãmixeze hituri din anii ‘90, dar în jumãtatea de orãcât am stat sã aºtept sã intre prima vedetã pe scenãcred cã am recunoscut douã hituri din anii ‘90, pelângã laitmotivul DJ-ului, Around the World (DaftPunk, 1997) toate piesele promovate în program auavut un ritm asemãnãtor cu aceastã piesã.

Nana a venit cu o solistã vocalã care avea coapsefaine, dar miºcare scenicã ioc. Au existat momentepenibile în care aceasta stãtea pe lângã vedetã ºi doarîºi miºca mâinile pe lângã corp. Relieful sânilor fermipriviþi prin tricoul alb ºi strâmt cerea ca fata sã deadoar un pic din umeri ca sã agite spiritele… ºi totuºi,în afarã de schema de un pas înainte ºi altul înapoi ºicâte o mânã vârâtã în aer, nu a învãþat mai nimic laºcoala de coregrafie. Aceeaºi prezenþã femininã care aintrat ºi ieºit pe lângã Nana nu m-a convins deloc cuvocea, mai mult pentru cã ea cânta alãturi de pozitiv(adicã îºi suprapunea vocea unui cor de voci care seauzeau pe muzica de fundal), trupã de spate care sãinterpreteze instrumentaþia nu a existat – deoarece nua fost acel gen de concert. Din acest punct de vedere,petrecerea We Love the ‘90s din a doua searã de laTransylvania Music Event mi-a adus aminte deFestivalul Zu pe Cluj Arena din primãvarã. Diferenþaa fost cã la acest spectacol s-a intrat pe baza unuibilet iar programul artistic a fost susþinut de invitaþistrãini care au promovat în mare parte un genmuzical branduit Eurotrash/Eurocheese de cãtreenglezi.

O altã surprizã, pe lângã coloanele de flãcãri care

punctau pasaje din anumite melodii, a fost cvartetulde dansatori care a fost prezent undeva în treimeadin spate a scenei pe o singurã piesã. Cele douãcupluri de dansatori au fost desincronizate pe finalulmelodiei ºi am impresia cã au fost angajate pe planlocal pentru a adauga la jocul scenic. Sunt curiosdacã acest cvartet de dansatori a apãrut pe scenã ºi laIce MC ºi Snap. (Dar nu am fost totuºi atât decurios încât sã rãmân în salã dupã recitalul lui Nanaca sã am ºi rãspunsul la aceastã întrebare, rãmasãretoricã.)

Pentru mine un Remember the 90’s adevãrat arînsemna ca cineva sã-l imite la perfecþie pe KurtCobain, REM sã revinã pe scenã în formulaMonstrului, iar dacã este sã mã gândesc la un filoneuropean, ar însemna sã vãd Radiohead pe aceeaºiscenã cu Rammstein, ceea ce ar fi imposibil dinpunct de vedere al genurilor, al programelorcomplexe ºi onorariilor individuale… Când vorbeºtidespre formaþii cu o carierã aflatã pe o pantãascendentã timp de mai mulþi ani de zile, repertoriulde hituri nu se limiteazã la 4-5 mp3-uri redate într-oordine aleatorie cu o maºinã de fum ºi câtevastroboscoape închiriate ºi o trupã de dansatoriîmprumutatã de la Palatul copiilor.

M-a impresionat binecuvântarea artistului,dedicatã celor din salã ºi românilor în general. Nanaa mulþumit cãlduros tuturor celor care au apreciatpiesa Lonely ºi care ºi-au cumpãrat albumul originalla vremea respectivã, fiind perfect conºtient de faptulcã aceastã melodie a reprezentat apogeul carierei luiartistice ºi motivul pentru care este invitat înprogramul acestor petreceri în diverse oraºeimportante ale Europei, la 15 ani dupã succesulînregistrat în clasamentele de ºlagãre pop-dancecontinentale.

Faptul cã au existat microfonii dovedeºte cãartistul a cântat live. Primele douã piese (dinprogramul total de ºase) au sunat slab… Bãnuiesc cãdatoritã faptului cã programul din prima searã apromovat alt gen de muzicã ºi inginerul de sunetangajat nu s-a gândit sã potriveascã volumul de lamicrofonul solistului cu volumul instrumentaþiei depe pozitiv… A existat la un moment dat o piesã maiexoticã, cu ritm puternic de tobe, unde am avutimpresia cã artistul ºi-a odihnit vocea pentru finalulgrandios – interpretarea mega-hitului sãu, Lonely.

!

2288




muzica

Retrospectiva 2014 (3)

Clujenii iubesc anii ‘90RiCo

RiCo ºi Nana

Nana în concert

În finalul discului anterior, The Division Bell,versurile baladei High Hopes oferã imagineaunui Pink Floyd-endless river, forever and ever.

În 1994, anul apariþiei discului respectiv, rîuldespãrþea mal de mal – toþi membrii Pink Floyd(Barrett, Waters, Gilmour, Wright, Mason) fiindîn viaþã, chiar dacã nu în formaþie –, iar apelepurtau, notã cu notã, instrument cu instrument,istoriile formaþiei pe cãrãrile Pãmîntului. Astãzi,acest Endless River, duce ascultãtorul pe cãrãrilecerurilor (dupã cum sugereazã coperta discului),ca omagiu adus lui Richard Wright de cãtre DavidGilmour ºi Nick Mason.

Richard Wright a murit în 2008. El nu a maifost un membru deplin al formaþiei din 1979,odatã cu The Wall, cînd Roger Waters (cu acordullui Gilmour ºi Mason) l-a forþat sã se retragã dinformaþie din cauza neimplicãrii sale în zona decreaþie. Pe The Wall este prezent, însã statutul sãuera de muzician colaborator, angajat. La mijloculanilor ‘80, dupã The Final Cut, fãrã Wright deaceastã datã, Pink Floyd s-a rupt. Roger Waters aplecat din formaþie ºi a luptat pe toate cãile legaleposibile pentru a îi împiedica pe Gilmour ºi peMason sã continue munca sub titulaturacunoscutã. Dupã ce au ajuns la un acord care le-apermis acestora din urmã sã rãmînã Pink Floyd,Richard Wright a fost rechemat în trupã, tot camuzician angajat, nu ca membru cu drepturidepline (pentru munca depusã la A MomentaryLapse of Reason, Wright a fost plãtit cu 11000USD pe sãptãmînã). Din 1987, Pink Floydînseamnã în acte Nick Mason ºi David Gilmour.Chiar dacã pe Division Bell e creditat co-autor pecinci piese, statutul lui Wright în Pink Floyd nu a

fost schimbat. Anii au trecut, cu siguranþã cã între cei patru

membri ai clasicului Floyd (de la A Saurceful ofSecrets la The Wall) lucrurile s-au aºezat amical ºifinanciar, mãrturie stînd întîlnirea londonezã lacare au participat cu toþii în 2005 (Live 8),contribuþia lui Wright la apariþia celui mai recentdisc al lui David Gilmour, On an Island, ºi laturneul aferent, sau prezenþa lui Gilmour ºi a luiMason la cîteva piese din concertele susþinute deRoger Waters în turneul The Wall.

The Endless River a fost realizat de cãtreGilmour ºi Mason cu ajutorul lui Youth (MartinGlover – ca inginer de sunet, sound designer,clãpar, producãtor), Andy Jackson (chitarã bas,efecte, mixaj, producãtor) ºi Phil Manzanera(producãtor) ºi e rezultatul revizitãrii unorînregistrãri (aproximativ douãzeci de ore demateriale realizate de Gilmour, Wright ºi Mason)efectuate în perioada elaborãrii lui Division Bell(1993-1994). O parte dintre înregistrãrilerespective ar fi putut apãrea imediat dupãDivision Bell sub forma unui album ambiental deaproximativ o orã, cu o singurã piesã (care ar fidat numele discului), The Big Spliff. Fusese opropunere a lui Andy Jackson asupra cãreia PinkFloyd nu ºi-a dat acordul. Materialele respectiveau fost triate acum ºi reprelucrate, devenind TheEndless River, al cincisprezecelea disc de studio alformaþiei britanice Pink Floyd; un omagiu adusde Gilmour ºi Mason spiritului creativ ºiexpresivitãþii lui Richard Wright.

În afara ultimei piese (cea cu numãruloptsprezece, Louder Than Words), discul oferã ocãlãtorie instrumentalã prin locuri celebre ale

formaþiei Pink Floyd. Efecte sonore prin carematerialul actual e legat de epoca Division Bell(discul se deschide cu Things Left Unsaid, unprolog în care observãm mugurii lui Division),mixaje de voci prin care ne face cu ochiul DarkSide, efecte de chitarã care coboarã în timpdincolo de bariera The Wall ºi sugereazã unEchoes, construcþii la tobe în care se vãd ramurileunui Set The Controls For The Heart Of The Sun(piesa a cincea, Skins), riffuri de chitarã careamintesc de The Wall (Allons-y); totul construitîn jurul explorãrilor sonore gîndite de RichardWright – uneori în preajma armoniilor dinultimele pãrþi ale lui Shine on You CrazyDiamond (pe It’s What We Do, piesa a doua adiscului actual), alteori (Sum, piesa a patra)amintind atmosfera de pe One Of These Days,de On The Run sau de vremuri mai apropiate,melancolic-melodioase (Anisina).

Problema acestui disc stã în lustrul aplicatschiþelor muzicale de la care au plecat Gilmour ºiMason. Cele mai multe dintre piese (aºa cum sîntpe disc) sînt prea lucrate faþã de originea lor – ºiatunci îºi pierd spiritul jucãuº, de idei muzicale,de ciorne muzicale; ºi, în acelaºi timp, prea puþinlucrate pentru a deveni compoziþii cu cap ºicoadã, care sã furnizeze informaþie ºi emoþiedincolo de setarea unor legãturi cu zone plãcutedin istoria muzicalã Pink Floyd. Endless River eun proiect rezumativ, e clar din titlul sãu ºi dinnumele pe care le poartã piesele. Însã e deranjantcã, de multe ori, lustrul amintit dubleazã istoriaformaþiei, omagiul, cu imagini tip Conquest ofParadise ori Avatar.

Pe DVD-ul secund al pachetului RememberThat Night (înregistrarea concertului susþinut deDavid Gilmour la Royal Albert Hall în Londra, înanul 2006) e un jam session cu Gilmour, Wright,Guy Pratt (bas) ºi Steve DiStanislao (tobe). Înacest jam session (derulat, e drept, treisprezeceani dupã perioada din care a fost cules EndlessRiver ºi dupã o pauzã muzicalã consistentãpentru Gilmour ºi Wright) apar foarte clar laturileconceperii unei piese – ideea muzicalã ºiîncercarea de a o dezvolta; simþi materialul brutacolo, dar în acelaºi timp e un material careîncepe sã facã sens ºi care, ca ascultãtor, te poartãundeva. În jocul lor e o tendinþã clarã de arãscoli, de a sonda spaþii neclare, tulburi, pentru ale cristaliza emoþional.

Discului actual – în mare mãsurã – tocmai astaîi lipseºte, explorarea, setea. În urma prelucrãriistã în zone foarte cuminþi, foarte sigure, nu îºiasumã niciun risc, nici mãcar riscul de a rãmîneun material brut. Piesele de unu-douã minute,douã treimi din disc, au fost reorchestrate (efecte,tobe ºi solouri de chitarã mixate acum pesteînregistrãrile de acum douãzeci de ani) încît ºi-aupierdut aerul frust; reorchestrarea le-a aplatizatposibilul aplomb. Între acestea rãsar, totuºi, cîtevamostre de idei muzicale plãcute – On NoodleStreet – sau foarte solide – Talkin’ Hawkin’, Eyesto Pearls.

Sigur, Pink Floyd nu trebuie sã demonstrezenimic. Pînã la urmã, dupã cum concluzioneazãpiesa care închide discul actual, The sum of ourparts/The beat of our hearts/Is louder thanwords. E o spusã ce poate duce spre infatuare înafara istoriei formaþiei. Însã odatã ce creºti cumuzica Pink Floyd, aceste lucruri sînt din casã; cusiguranþã au venit în minte într-o formulã similarãcelor care obiºnuiesc sã þinã în mînã Meddle,Dark Side Of The Moon, Wish You Were Here.ªi, cu siguranþã, sînt pe cale sã se transforme înlacrimi odatã ce apar imaginile de arhivã în clipulpiesei Louder Than Words.

!

2299




Pink Floyd: The Endless RiverLucian Maier

Am rãmas dator cititorilor ºi colegilor de breaslãcare m-au invitat la diverse evenimente teatrale cucomentarea câtorva spectacole prezentate în treifestivaluri de la finele anului trecut, de la Bucureºti,Timiºoara ºi Arad. Cu siguranþã, anul acesta va trebuisã-mi perfecþionez metodele de lucru, ca întârzierilede receptare sã fie mai mici.

Festivalul NNaþional dde TTeatru...

...a provocat ºi anul acesta diverse discuþiiprofesionale, privind oportunitatea selecþiei,„generozitatea” programului ºi opþiuniledirectorului artistic Marina Constantinescu.Dincolo însã de acestea, FNT 2014 a avut unnivel valoric de la medie în sus, dupã opiniamea, chiar dacã unele producþii au fost caimpostorii care se bagã cu forþa într-o fotografie,doar ca sã aparã lângã celebritãþi. Pe acesteaînsã le voi ignora.

Primit elogios de o parte a criticii de teatruautohtone, De vânzare (Teatrul Odeon,Bucureºti), pe un scenariu ºi în regia GianineiCãrbunariu, mi-a provocat aceeaºi senzaþie deiritare pe care mi-au creat-o ºi alte spectacole alesale. Un tezism manipulator mineazã, dupãopinia mea, aceastã producþie ºi, repet ce ammai afirmat, nu am nevoie de „adevãrurile”clamate de Gianina Cãrbunariu pentru a-midefini o percepþie ideologicã, artisticã oriesteticã. Tema vânzãrii terenurilor agricole dinRomânia cãtre mari investitori privaþi, predilectstrãini, ori scandalul gazelor de ºist (celebra„problemã Pungeºti”) sunt developate într-onotã minimalist-documentarã în spectacol, înproporþie dezechilibratã. Primele secvenþe,uneori grotesc-realiste, au un pitoresc cusubstrat, care poate sã punã spectatorul pegânduri. Actorii îºi schimbã mereu ipostazelescenice, fiind ba afaceriºti ipocrit-onctuoºi, baþãrani naivi, în iureºul unui capitalism fãrãscrupule, în care orice se tranzacþioneazã.

În partea a doua însã, care prezintãconflictul de la Pungeºti, realismul face loc unui

orizont neverosimil chiar prin comparaþie cuprima parte: þãranii revoltaþi de explorãrileneautorizate de pe terenurile lor fac „teoria”dãunãtoarelor gaze de ºist, într-o secvenþãºarjatã ºi disproporþionatã ca amploare ºiintensitate faþã de cele dinainte. Tensiunea seconstruieºte printr-o insistenþã maniheistã; întrecei rãi ºi cei buni e o fracturã acutã, unii suntinocenþi ºi „victime”, alþii sunt imorali ºinemiloºi în lãcomia lor. Spectacolul instituie unraport belicos, care nu are soluþie, or tocmaiaceastã viziune ideologicã unilateralã, carepretinde subtextual cã este unica validã ºiacceptabilã, mi-a stârnit inaderenþa faþã demontarea Gianinei Cãrbunariu.

Actorii Alina Berzunþeanu, AntoanetaZaharia, Marius Damian, Gabriel Pintilei,Alexandru Potocean, Gabriel Rãuþã ºi MihaiSamarandache ºi-au împlinit onest ºiprofesionist partiturile scenice, cu implicare, înscenografia modularã a lui Andu Dumitrescu,cu reconfigurãri spaþiale ºi miºcãri ale masei despectatori aºezaþi pe baloturi de paie. Secvenþelevideo ale aceluiaºi, miºcarea scenicã a lui FlorinFieroiu ºi muzica lui Bobo Burlãcianu auasigurat o dinamicã scenicã de acurateþe.

Repet însã, inaderenþa mea la acest spectacole una ideologicã, câtã vreme GianinaCãrbunariu refuzã nuanþele.

Victor Ioan Frunzã a fãcut din Tartuffe,clasicul text molieresc, o „comedie licenþioasã”dezlãnþuitã (Teatrul Metropolis, Bucureºti). Unspectacol la care se râde în hohote, într-otraducere în versuri rimate, dar cu lexicactualizat, bricolat cu fineþe ºi inteligenþã, cu untempo alert ºi acut, mereu susþinut de actori, cuo viziune regizoralã foarte bine transpusã îndetalii semnificative ale acþiunii scenice. Ceaduce nou directorul de scenã, fãrã a trãda –pentru cã montarea e fidelã intrigii originale –spiritul sau litera piesei, am fost întrebat de uniispectatori? Pãi sã zicem, în termeni colocviali,cã „pune cãrniþã” pe unele personaje,reconfigurând ºi dând o altã dinamicã semanticã

poveºtii.Orgon (jucat într-o cheie nãstruºnicã de

Sorin Miron), are un temperament isteric-coleric, cu izbucniri periodice, dar bine înfrânatîn prezenþa lui Tartuffe (rol în care GeorgeCostin e un pivot al întregului spectacol, cualternanþe memorabile de „umoare”) –preacuviosul curvar care bate toaca de parcã arface sex, pânã la climax, care duce cabotinismulpânã la autoflagelare în momentul când i sedezvãluie tentativa de adulter, care e masochisterotic, în pandant cu naivitatea de „fluturaº” alui Orgon. În jurul acestor douã caracterepitoreºti se învârt ºi celelalte personaje, de lasobru-burgheza doamnã Pernelle (AdelaMãrculescu), snob-oripilatã de mizeria situaþieipe care o descoperã la final, la fiul ºi fiica luiOrgon (Adrian Nicolae ºi Irina Bucescu) – tineri„pe fazã”, deloc înºelaþi de cuvioºia tartufescã,ori la soþia stãpânului casei (Nicoleta Hâncu),care acceptã postura de „momealã” eroticãpentru demascarea bigotului.

Pe lângã savuroasele inflexiuni de joc aleactorilor ºi tempoul alert al desfãºurãrii acþiunii,textul însuºi conþine splendide jocuri de cuvinteºi licenþe... licenþioase, dar nu vulgare („tata tre’sã ºtie/ cã fratele Tartuffe/ vrea ºogor sã îi fie”),transformând piesa într-o comedie de marepublic, atent calibratã însã pentru a avea ºicalitate esteticã. Dacã vreþi, Tartuffe este, înaceastã versiune, o celebrare a ludicului teatral,o aducere la zi a unei comedii curajoase, bachiar impertinente, la vremea scrierii sale. Or,ea trebuie sã fie o „obrãznicie” ºi azi, nu?

Un text teatral bine articulat, transpus într-un spectacol la fel de bine închegat, cu întreagagamã de ambiguitãþi ºi fragmente de adevãruripe care o are orice întâmplare omeneascã, a fostProfu’ de religie de Mihaela Michailov (TeatrulNaþional „Marin Sorescu” din Craiova), în regia,scenografia ºi pe muzica lui Bobi Pricop. Dinnou un spectacol ce pleacã de la un „scandal”de presã, un demers de teatru-reportaj, caretrece însã în acea zonã de ficþionalizare general-semnificativã pe care trebuie sã o conþinã, dupãpãrerea mea, orice act artistic.

Aici, gestul unei eleve de a-l acuza peprofesorul ei de religie pentru un act de hãrþuiresexualã e pretextul unei dezbateri despreautoritate, libertatea de opinie vs. impunereaunei opinii, despre limitele sistemului ºidificultatea de a determina „adevãrul”. Esteeleva o victimã sau ºi-a inventat doar trauma,într-un gest adolescentin-teribilist de a contestaautoritatea „opresivã”, întrucât constrângãtoare?Aceasta e întrebarea care nu capãtã pânã laurmã nici un rãspuns cert, conservând cumvarelativismul unei situaþii încâlcite. Un fel de „afost sau n-a fost?”, în cele din urmã.

Spectacolul „nu iartã” nimic. Rizibilulpovestioarelor „morale” din manualele de religiefolosite în România e exploatat copios, la felblocajele de mentalitate ºi puseurile „mic-bugheze” ale dascãlilor ºi pãrinþilor. Nu maipuþin însã, eleva nu e vãzutã doar ca victimã,nu e giratã necondiþionat, ci poartã cumva ºistigmatul unei virtuale imposturi. Or, tocmaiaceastã ambiguitate, care declanºeazã înspectator simpatii ºi antipatii alternative, dãvaloare montãrii. Privitorul e cel care decide, seîndoieºte, ricaneazã, se emoþioneazã,mediteazã...

Bobi Pricop a optat pentru o manierãminimalist-exactã de redare a intrigii, într-unspaþiu ca de studio TV, care poate fi însã clasa,

3300




teatru

Spectacole de-acum un an... (I)Claudiu Groza

Tartuffe


cancelaria, chiar studioul, apartamentul, parculetc. Marian Politic, Dragoº Mãceºanu, RomaniþaIonescu, Cãtãlin Vieru ºi Raluca Pãun ºi-auasumat fiecare mai multe partituri, cu ocapacitate notabilã de a-ºi reformula discursulscenic în doar câteva minute de interludiu întrescene.

Cu Oidip dupã Sofocle (Teatrul Naþional„Radu Stanca”, Sibiu), Silviu Purcãrete revine laun registru de creaþie ce aminteºte de montãrimai vechi ale sale. Tragedia anticã e transpusãscenic cu o intensitate ritualicã încãimpresionantã, deºi sensibilitatea spectatoruluide azi e cumva „mofturoasã” pentru a rezonaîntrutotul la semne scenice grave. Totuºi, Oidipare o profunzime intensã, care te þine atent,dincolo de câteva sincope de interpretare dinreprezentaþia de la FNT.

Interesant e cã atmosfera a fost cea care mi-amenþinut treazã atenþia, ºi nu neapãratinterpretarea actoriceascã. Ideea de grup, deechipã, de colectivitate implicatã într-o situaþietragicã a prevalat asupra performanþelorindividuale, or am înregistrat momente ºisecvenþe de mare intensitate, majoritatea însãde participare colectivã a protagoniºtilor. Dealtfel, spectacolul este gândit în aceastã cheie,de aici derivând ºi temperatura sa uneori febrilã.Confruntarea dintre Oidip ºi comunitate, dintreel ºi familia sa, autoritatea recunoscutã pios aeroului, care se schimbã în oprobriu public,„ispãºirea” crudã prin auto-mutilare, jelania,empatia celor din jur, amestecatã cu scârbã ºiînfiorare duc într-adevãr spre un catharsis (unulstrict cultural, estetic, în context, e-adevãrat),dar dau seama, mai mult, în acest spectacol, detipologia sensibilitãþii antice. Cred cã Oidip eun gest de arheologie culturalã, asumatimpecabil de Purcãrete, deºi receptat cumva„muzeal”, inevitabil, de spectatorulcontemporan.

Constantin Chiriac, Mariana Mihu, DianaFufezan, Diana Vãcaru Lazãr, Cristian Stanca,Ioan Paraschiv, Adrian Matioc, Pali Vecsei,Veronica Arizancu, Emöke Boldizsár, FlorinCoºuleþ, Eduard Pãtraºcu, Cristina Ragos,Cristina Stoleriu au fost actorii acestei producþii,unii dintre ei cu evoluþii foarte bune, construindmomente adesea pictural-intense. Scenografiamodularã – austerã în prim-plan, decrepit-sãlbaticã în fundal – a lui Dragoº Buhagiar ºimuzica cu tonuri baritonale a lui Vasile ªirli au

completat montarea.Oidip este un spectacol exotic în teatrul

românesc de azi, dar nu lipsit de o anumeatracþie.

Noul locatar de Ionesco, montat de GáborTompa la Teatrul Nottara din Bucureºti, reiaproducþia de la Newcastle, din 2004, cu acelaºiactor în rolul titular, dar cu interpreþi români încelelalte roluri, cu aceeaºi scenografie, dar cuunele elemente de detaliu diferite. Deºi poatepãrea un simplu remake, spectacolul îºi schimbãsubtil nucleul semantic, introducând alþitermeni în receptare decât versiunea britanicã,pe care am vãzut-o acum un deceniu.

Sosirea unui „ciufut” locatar nou într-unimobil cu portãreasã gureºã, bãgãreaþã ºicolocvialã ºi acumularea de obiecte înapartament, pe casa scãrii, în oraº, peste tot, cao trenã de amintiri de neuitat, e în sine opoveste cu iz anecdotic, pe care Tompa a dus-oîn varianta de la Newcastle spre un paroxismludic. Îmi amintesc ºi acum – atât de tare m-amarcat spectacolul – de hohotele de râs ºibucuria parcã de copil pe care am trãit-o atunci.Spectacolul era parcã solar, avea ceva de gag defilm mut, cu întreaga sa gratuitate comicãexageratã. Sau cel puþin asta e senzaþia care mi

s-a pãstrat pânã azi.În montarea de la Nottara atmosfera e cu

totul alta. Noul locatar e tenebros-secretos,arþãgos-nesociabil, introvertit, aspru, sec, chiar ºi„baletul” prin care-i dirijeazã pe cei doi hamalisã amplaseze obiectele în casã are cevaîntunecat. Amintirile nu par sã celebreze viaþa,ci sunt niºte simboluri ale vinovãþiei aproape,niºte tinichele pe care le tragi pentru totdeaunadupã tine. Or, prin aceastã resemantizare –poate prea subtilã pentru unii – spectacolulbucureºtean nu e o reluare oarecare, ci o„finisare” a orizontului de semnificaþii al piesei,o aprofundare a sa.

Din pãcate, montarea de la Bucureºti amarcat o lipsã de omogenitate a echipei deinterpreþi. Francisco Alfonsin a fost egal cu sine,de o perfecþiune geometricã a interpretãrii, la felca în versiunea newcastlezã. Ada Navrot, înrolul Portãresei, a reuºit sã creeze un personajcontrapunctic prin extravertire cvasi-istericã. Înschimb, Ion Grosu ºi Gabriel Rãuþã, cei doiHamali, nu s-au înscris în geometria relaþieiscenice, având parcã un deficit de tonus ºialerteþe care a dus la temporizareareprezentaþiei.

Noul locatar e un spectacol de foarte bunãcalitate, savuros prin nodurile sale semantice ºicare poate cuceri un public inteligent. Eu suntde bunã seamã cârcotaº prin putinþacomparaþiei.

Festivalul Naþional de Teatru ºi UNITER auprodus un spectacol care a suscitat diversediscuþii profesionale (punctuale, mai degrabã),care însã mie mi s-a pãrut un demers de salutatºi aplaudat prin profesionismul realizãrii: WestSide Story, dupã faimosul musical broadwayan,în concepþia lui Rãzvan Mazilu.

Subiectul rivalitãþii, iubirii, derivei ºiumanitãþii din West Side Story nu are nevoie derezumat, aºa cã nici n-o sã-l fac. Povestea a fosttranspusã scenic dupã toate rigorile muzicale ºide text pe care le impun de obicei deþinãtoriiamericani ai drepturilor de autor. Ce mi s-apãrut remarcabil în acest spectacol a fost însãimpecabila coordonare regizoralã ºi coregraficã alui Rãzvan Mazilu, admirabil interpretaremuzicalã a Orchestrei Naþionale Simfonice aRomâniei, sub conducerea unui tânãr ºi talentatdirijor, Gabriel Bebeºelea, ºi splendidainterpretare, dedicatã, performantã la nivel fizic,

Profu’ de religie

West-Side Story

"

3322




Coordonatele noi ale artei coregrafice (secolulXXI) aduc în prim-plan consistenþe artistice hib-ride, inovaþii aparent „forþate” care îmbinã artelevizuale cu arta coregraficã. Dansul contemporanlasã aparenþa unui summum creat din consecinþeale ideilor lui George Balanchine, Rudolf Labansau formalismul impus de coregraful americanMerce Cunningham ºi de direcþiile date de experi-mentalismul de la Black Mountain College în anii’50 ºi ‘60.

Încã de la începuturile reformei dansului depe teritoriul american, Martha Graham îºi adap-tateazã concepþiile coregrafice viziunilor spaþialescenografice oferite de sculptorul japonez IsamuNoguchi în sensul transformãrii dansului, a gestu-lui ºi corpului potrivit liniilor de energie ºi echili-brului geometric al spaþiului. La fel, MerceCunningham atrage ideile spaþiale ale artiºtilordin curentul pop art, Jasper Johns, arta conceptu-alã a lui Robert Rauschenberg sau instalaþiile luiAndy Warhol. Coregraful Alwin Nicolais (anii ’50ºi ’60) transformã corpul performerului în entitãþivolumetrice cu consistenþã fluidã în continuãmetamorfozã (puternic influenþat de OskarSchlemmer ºi Bauhaus). Aceastã tendinþã esteamplificatã în decada de dupã 2000, momentcând artiºtii accelereazã implicarea tehnologiei.Limbajul performativ este orientat cãtre perform-ance art, pe dialog între registrele teatralitãþii, pecompletãri reciproce între corp, imaginea videosau proiecþii.

Apar în mod continuu formule scenice ºitexte spectaculare create din „coerenþe discontin-ue”, propuneri regizorale menite sã reevalueze cal-itatea abstractã a dansului, studii destinate insta-laþiilor din artele vizuale, care reconfigureazã per-cepþia miºcãrii în relaþie cu muzica sau orice tipde sunet. Împreunã cu spaþiul, aceasta devine oexperienþã senzorialã, hipnoticã, mai mult decâtvizualã, susþinutã de suportul sonor, de specifici-tatea instrumentaþiei, percuþie ºi tendinþe penta-tonice. Spaþiul scenic devine un environment,unde materialul „solistic” este forma solidã, for-mula geometricã, iar componenta umanã estegânditã fie ca o completare, fie ca acompania-

ment. William Forsythe este un personaj de referinþã

pentru spectacolul coregrafic postmodern, pentru„totalitatea” cãtre care converg cele mai îndepãr-tate domenii, supra-dimensionând ideea de per-formance. Acesta desfãºoarã o activitate atât decoregraf cât ºi de creator de instalaþii. Lucrãrilesale din zona artelor vizuale nu numai cã atragatenþia galeriilor de artã contemporanã, dar ºievaluãrile critice ale analiºtilor performance-uluirecent, datoritã concepþiilor sale spaþiale transfer-ate în dans. Scena sa este contaminatã de for-mulele vizuale minimaliste unde dansul ºi spaþiulsunt elemente tridimensionale ce se vor derulatemporal. „Obiectul coregrafic” este punctul depornire a concepþiei performative a lui Forsythe,este aliniat ideii de „dans pur”, suprapus tradiþieibaletului clasic. Coregraful este catalogat un „neo-clasic” de secol XXI, un creator de raporturiinteresante, mizând pe evaluãri ale sunetului elec-tronic în relaþie cu gestul ºi corpul sau compoz-iþia instalaþiilor, formule spaþiale care - deºi nusunt implicate direct în spectacol - sunt vitalepentru înþelegerea gândirii artei coregrafice.Forsythe expune lucrãri valoroase în muzee deartã contemporanã: Oraºul Lucrurilor Abstractedin 2000, Mulþimea împrãºtiatã din 2002, Aifãcut din mine un monstru din 2005 etc., în caresunt intercalate arte video, preluãri de imagini fieprogramate, fie în „direct”.

Creeazã spectacole (Artifact) axate pedezmembrãri ale coerenþei narative începând cuprimele experimente în anii ’80 (pe un fundal aldeschiderii cãtre acest gen pe teritoriul europeandin direcþia Pinei Bausch sau Ruth Berghaus) sauEidos/Telos din 1998, care menþine compoziþia înzona abstractã, cu accent pe elemente geometrice.Corpul este „plantat” dupã raþiuni eminamentevizuale, ca echilibrul, simetria ºi congruenþele deforme. Colaboreazã cu muzicianul Phillip Glass(spectacolul LCD) în vederea obþinerii unei„scenografii acustice” cu consecinþe în fizionomiadansului, mizând totodatã pe rãspunsul fizicinstinctiv al performerului. În Artifact intervinetextul vorbit (prezenþa unei actriþe care recitã),

sporind prin acest procedeu atât rafinamentulteatral cât ºi imaginea (un costum rococo) cemizeazã pe discrepanþe stilistice. Scenografia esteconstruitã din planuri verticale (modelul screensîn stilul lui Gordon Craig) cu elemente desenate,dominând latura graficã a compoziþiei vizuale.Sunt flexibilizate posibilitãþile de modificare alepoziþiilor materialului solid scenografic, sunt cre-ate infinite variaþii situaþionale destinate core-grafiei. Imaginea este sinonimã cu un spaþiu-eboºã, voit incomplet, în continuã transformare.Aceste idei sunt continuate în Limb’s Theorem,spectacol ce aprofundeazã explorãrile formulelorde energie performativã, prin corp, design, efectedate de împãrþirea ºi fragmentãrile spaþiului.Geometria este din nou obiectivul prioritar al dis-tribuirii planurilor, ca relaþie constructivã întreforma geometricã (amplasatã în centrul scenei, cuposibilitatea de a fi manevratã de performeri, ºicare se roteºte în jurul unei axe centrale) ºi muzi-ca lui Thom Willems. Acest corp geometric uriaºdominã înãlþimea ºi fragmenteazã scena, sublini-azã grupurile ºi execuþiile, creeazã relaþii cu accen-tele, pulsul ritmic ºi formulele metrice atât alemuzicii, cât ºi ale distribuirii ritmice a corpului.Intervin „rupturi” între elementele solide ºi celece oferã miºcãri fluide (o sfoarã ºerpuitoare caredinamizeazã zona de „decor” în planul de fundal)cu consecinþe decisive asupra formulei vizuale deansamblu.

Montarea One Flat Thing Reproduced pare deasemeni o extensie a spectacolului Biped deMerce Cunningham, în sensul apelului la arta dig-italã. Corpul se desfãºoarã potrivit unei arhitec-turi în continuã miºcare (mese plasate dupã rigorimatematice ce pot fi mutate cu uºurinþã).Colaboreazã din nou cu Thom Willems, care con-struieºte idei muzicale ca ºi completãri sauechivalenþe cu aceste formule spaþiale, stimulândtotodatã instinctul gestual prin ritm, metru ºi for-mule numerice.

Stilul impus de Fosythe consolideazã direcþiaartei performative în secolul XXI. Experienþatotalã (sensibilã, transã, soluþiile artei contempo-rane) este dependentã de apelul la tehnologie.Efectul galopant al tehnicii ºi imaginii digitaleadapteazã coregrafia contemporanã la noi „cer-inþe” performative în care spectacolul este oprovocare intelectualã, rãspunzând totdatã nevoiide „ºoc”, de experienþã complexã.

!

Tehnologie, instalaþii, dans contemporan. William Forsythe

Alba Simina Stanciu

pregnantã ºi finã la nivel actoricesc, acuratã lanivel muzical, a numeroºilor protagoniºti, mulþidintre ei actori de teatru, câþiva dansatori, cutoþii alcãtuind un ansamblu excelent închegat ºievoluând cu un tonus impresionant.

West Side Story a fost un spectacol-eveniment, prin strãlucirea sa, prin concentrareade forþe artistice (tocmai asta i s-a reproºatproducþiei, cã reprezentaþiile sunt limitate prinamploarea distribuþiei ºi rãspândirea geograficãa interpreþilor), prin atmosfera celebrativã,vitalã, de sãrbãtoare pe care a avut-o premieradin FNT. Sunt convins cã spectacolul a fost oprovocare pentru toþi creatorii sãi, atât de mulþi(peste o sutã, dar n-am numãrat anume) încâtmi-e greu sã-i menþionez, chiar selectiv, pentru anu-i nedreptãþi pe cei omiºi.

West Side Story a fost o celebrare acreaþiei, o dezlãnþuire de energie artisticã. Uneveniment din toate punctele de vedere, caresper sã mai poatã fi vãzut.

Unicul spectacol invitat la FNT 2014 a fost

Donka – o scrisoare cãtre Cehov de DanieleFinzi Pasca (Compania Finzi Pasca, Elveþia ºiFestivalul Internaþional de Teatru Cehov). Oreprezentaþie greu de clasificat – poem teatral,eseu vizual, concert, spectacol de acrobaþie –Donka a adus în faþa spectatorilor, ca printr-unabur al imaginaþiei, personaje, situaþii, frânturidin universul cehovian. Daniele Finzi Pasca e unpersonaj el însuºi – despre un spectacol al lui,emoþionantul Icaro, am ºi scris în 2005 –, actor,regizor, apropiat de lumea circului, de o mareversatilitate creatoare. Or, Donka e un fel dedemers sincretic între diverse maniere deexpresie artisticã, astfel cã pe scenã am vãzutmomente de acrobaþie, secvenþe faimoase dinpiesele cehoviene, tratate parodic sau dramatic,dar mereu retezate de intruziunea secvenþelorulterioare, melodii la acordeon ºi coruri,fragmente „teatrale”, ostentativ-convenþionale ºimonoloage, toate contopindu-se într-un omagiuinedit, foarte personal, de mare picturalitate,adus lui Cehov.

Moira Albertalli, Karen Bernal, Helena

Bittencourt, Andree Anne Gingras-Roy, DavidMenes, Felix Salas, Beatriz Sayad ºi RolandoTarquini au fost interpreþii care au întruchipatscenic cu fantezie ºi forþã, cu ghiduºie ºiseriozitate, aceastã feerie vizualã.

Donka este un spectacol de autor în cel maiautentic sens al cuvântului. Fireºte, trebuie sãintri în lumea sa pentru a rezona cu aparentaincoerenþã pulsionalã în care se desfãºoarã, dardacã te bucuri pur ºi simplu de clipa care treceodatã cu reprezentaþia, fãrã sã cauþi, raþional,„cehovianisme”, nu ai decât de câºtigat, caspectator. Eu unul mã numãr printre câºtigãtori.

Sunt tentat, deºi de obicei n-o fac, sãevaluez FNT 2014 dupã barometrul senzaþiilorcu care am rãmas la, iatã, douã luni de laconsumarea sa. Or, punând alãturi despectacolele comentate mai sus pe cele vãzutedinainte, cred cã diversitatea a fost marcaacestei ediþii, cu toate neajunsurile sale.Rãmânem deocamdatã pe plus.

!

"

În anul 1985 Yann Queffélec a primit premiulGoncourt pentru romanul Les noces barbares –Nunþile barbare. Dupã doi ani, în 1987,

regizoarea belgianã Marion Hansel a realizatfilmul omonim, selectând riguros pãrþi din carte,distribuindu-i pe actorii Thierry Frémont,Marianne Basler, Yves Cotton.

Romanul ºi filmul dezbat drama rãului cauzatde lipsa iubirii, de urã, neºansã, fatalitate. Ce vinãare Ludo cã s-a nãscut în urma unui viol murdar?Nu-l suportã nici mama Nicole, nici bunicii. Elare o înfãþiºare stranie, o privire hãituitã, dar omare nevoie de afecþiune. Surprinzãtor e chipulbãieþelului Yves Cotton în rolul lui Ludo copil. Aºspune cã e decupat din ficþiunea lui Queffélec,întrucât nu-i poþi gãsi vreun cusur. Ca sã nu maivorbim de Thierry Frémont (Ludo adolescent),absolut ireproºabil, perfect transpus în rolul unuidebil tandru, cu gesturi nesigure, cu grimasederizorii ºi priviri diafane. Cariera actorului eimpresionantã, dar la cei 52 de ani ai sãi ar trebuisã recunoascã direct cã nu a depãºit performanþadin rolul Ludo, precum nici Florin Piersic din

piesa Oameni ºi ºoareci – cele douã personajeavând pe undeva o filierã comunã.

Nicole, fata brutarului, se îndrãgosteºte la cei13 ani de un soldat american, care o violeazãsãlbatic. În roman, scena e plasatã la început, într-o cronologie cinstitã. Regizoarea preferã misterulºi vedem oribila barbarie spre final, ca o explicaþiea atitudinii dure de mamã angoasatã. Nicole se vacãsãtori cu Micho ºi îl va duce pe Ludo la oinstituþie de debili. Ludo fuge de acolo ºi seinstaleazã pe o navã abandonatã, de unde scriescrisori mamei. Nu voi devoala finalul tragic,perfect motivat. O moleºealã de plumb domneºteasupra mãrii. Acum Nicole îi aparþine, iar Ludoºtie cã ea a venit trimisã de directoarea acelui azil.Abia în acest moment el îi spune „mamã”,copleºind-o cu o îmbrãþiºare doritã de ani de zile.Poate e o re-cunoaºtere reciprocã, într-o scenãtulburãtoare, ca un ultim episod al nunþilor lorbarbare. Regizoarea onoreazã romanul cucoerenþã, în mod ingenios, cu actori credibili, bachiar excelenþi.

!

Primul film scris ºi regizat de Dan Gilroy(cunoscut, pînã acum, pentru scenariilelui The Bourne Legacy, The Fall – un

film în care o copilã româncã este purtatãprintr-o lume de basm imaginatã de un colegde spital, cascador, un remake al unui filmbulgãresc din anii 80, Two for the Moneysau Chasers – o comedie regizatã de DennisHopper), Nightcrawler, a avut premiera peecranele româneºti în decembrie. Produs deBold Films (companie care a participat ºi larealizarea ultimelor proiecte semnate deNicolas Winding Refn, Drive ºi Only GodForgives), filmat pe peliculã, Nightcrawlereste unul dintre puþinele filme americaneindependente care a ajuns sã fie distribuit lanoi anul trecut. Un fapt care meritã salutat,chiar dacã în acest caz avem o echipãformatã din scenarist/regizor ºi actorprincipal (Jake Gyllenhaal) care sînt parte ºidin mecanismul hollywoodian de producþie,ceea ce le-a asigurat ºi le asigurã o notorietateridicatã; de unde ºi riscul comercial scãzut încazul distribuirii unui astfel de film.

Nightcrawler este un film parabolã carecriticã standardele media actuale ºi - implicit –societatea care se mulþumeºte cu o privire înrealitate prin intermediul micului ecran, undeimportanþa evenimentelor e directproporþionalã cu cantitatea de sînge care eprinsã în cadru. Jake Gyllenhall îlîntruchipeazã pe Louis Bloom, un hoþ mãruntdin Los Angeles. Acesta asistã la un accident,unde realizeazã cã i-ar plãcea sã lucreze înpresã. Bloom va deveni furnizorul de imaginepentru breaking news al unui canal deteleviziune care are nevoie de o resuscitare,

poziþie din care, prin presiune, cautã sã ocîºtige amoros pe Nina Romina (interpretatãde Rene Russo), directorul departamentuluide emisiuni informative.

Chiar dacã este o producþie independentã,exerciþiul hollywoodian al lui Dan Gilroy estevizibil. Personajul principal are o construcþieunilateralã: privire fixã, ochi bulbucaþi – îºisubliniazã condiþia de psihopat la fiecare pas.Bloom cautã evenimentul care sã-l transformeîntr-un superstar al jurnalismului interesat decrimã ºi treaba asta – pusã în relaþie cubagajul psihic (evident) al personajului –devin motorul de susþinere al unei excursiicinematografice în care nu e atît deimportantã credibilitatea situaþiilor în care seaflã personajul, cît e importantã gravitatea lorsocialã; pe baza acestei gravitãþi e construitãraportarea criticã a filmului la realitãþilemedia contemporane. Astfel, cantitatea de ºocpe care o serveºte filmul creºte progresiv, dar,odatã cu aceastã situare, scade rafinamentulprezentãrii. Filmul e din ce în ce mai tributarîncercãrii de a înfãþiºa faptul cã, înteleviziunea actualã, niciun corp sîngerînd nue scutit de filmare cînd audienþa e construitãpe furnizarea de senzaþii tari, care te pun – catelespectator – într-o ipoteticã învecinare cumoartea. ªi cã, într-un Occident care cautãacest tip de media-realitate, ajung sã triumfecei pentru care valorile ºi umanitatea seconstruiesc prin cãutãri google.

Moralizarea pe care Nightcrawler seopinteºte aproape douã ceasuri sã o ofere înrelaþie cu presa e rezolvatã cu pertinenþã încîteva pasaje în Gone Girl. În filmul lui

Fincher avem o linie narativã principalã(dispariþia unei femei) din care se deschidramificaþii: despre presã, despre prejudecãþi,despre cinema, despre modul în careprejudecãþile funcþioneazã în cinema, despremintea umanã pusã în relaþie cu prejudecãþile– în relaþie cu familia, cu adulterul, cu poliþia,cu succesul. E un teren bine articulat, care dãposibilitatea acestor piese sã se coaguleze, sãfacã un corp comun, un corp susþinut depersonaje cu conþinut, pe care spectatorul ledescoperã treptat. Gone Girl pune povestea înfaþa spectatorului ºi lasã critica socialã sãcreascã în subtext, Nightcrawler procedeazãinvers, iar în criticã alege materialulclientului: conþinutul discursului sãu ºi scopuldiscursului sãu sînt acelaºi element – violenþaîn exces din media. Un element repetatobsesiv pe ecran, în relaþie cu o realitate încare, deja, media repetã obsesiv acelaºi aspect.Cu cît repetã mai mult acest aspect, cu atîtfilmul lui Gilroy îºi subþiazã raportulreferenþial-critic la realitate, fiindcã o imitãpînã la confuzie. Iar personajul interpretat deGyllenhaal nu salveazã povestea, fiindcãsemnul sub care e construit(psihopatul/sociopatul – ca oglindã pusã înfaþa publicului) e din ce în ce mai tuºat odatãcu înaintarea poveºtii. Lipseºte surpriza,inventivitatea, deschiderea orizontuluiinterpretativ – adicã exact acele elemente carefac din Norman Bates un personaj emblemãsau din Patrick Bateman un personaj deosebit;ºi care fac din peliculele care îi cuprind(Psycho ºi American Psycho) filme-etalon.

!

3333




NightcrawlerLucian Maier

film

colaþionãri

O moleºealã de plumbAlexandru Jurcan

Cred cã era una din toamnelebucureºtene atât de frumoase alestudenþiei mele când, trecând pe

Bulevardul Magheru, m-am hotãrât sã beau ocafea la parterul blocului Aro. Tocmaiprimisem de acasã cei 100 de lei cu care,lunar, ai mei mã „premiau” pentru faptul cãaveam 22 de ani, pentru cã eram student,pentru cã eram copilul doamnei Meghea de laFinanþe, pentru cã...

N-am putut sã intru în cafeneaua aceeazgomotoasã, pentru cã, imediat dupã colþulblocului, am vãzut o „coadã” imensã a unorîmpãtimiþi ai filmului care, cuminþi, aºteptausã prindã biletul atât de râvnit. Da, cam aºase întâmpla în Bureºtiul anilor ’60, apropo dea ºaptea artã, credeþi-mã! Nu o datã, pentruniºte filme de o calitate ireproºabilã, pentruniºte mari actori ºi o salã cu filme EastmanColor, pe cinemascop ºi ecran panoramic, totBucureºtiul se înghesuia dornic de un bilet ºiun scaun în sala de la Patria. ªi nu numai...Curios ºi cinefil, am uitat de cafeaua doritã ºimi-am aruncat ochii, undeva sus, pe la etajulºase, unde un afiº imens ºi niºte litere grasemã anunþau cã a sosit de câteva ore Zorbagrecul! Zorba grecul era în aceastã searã caldãîn Bucureºti. M-am hotãrât sã las draculuitoate planurile, adicã cafeaua, pe Luci de laSteno ºi dansul de la Clubul A. Am ales sãstau ºi eu la rândul infernal ºi sã intru lafilm...

Dragii mei, am avut parte de un adevãratregal! Timp de vreo douã ore am vãzut unbãrbat pãtimaº, un bãrbat liber, cu sângefierbinte ºi oase solide, am vãzut o lume carevorbea despre sãlbãticiune ºi inadaptareumanã, am cunoscut semnificaþiile vieþii!Frumos cadou pentru un tânãr de 22 de ani,care, nu o datã, îºi cãuta o cale prin viaþaaceasta atât de plinã de tot soiul deîntrebãri... Eroul de pe ecran se numeaAnthony Quinn.

Nãscut la 21 aprilie 1915 în Chihuahua –Mexico, dintr-o familie modestã, AntonioRodolfo Oaxaca Quinn a moºtenit de la tatã– cameraman la Hollywood – un talentprecoce, iar de la mamã, Manuela, sângelefierbinte, aztec. La 8 ani, bãiatul face chiarfiguraþie în scene de masã. De mic a cunoscutmunca grea, îºi câºtiga pâinea lustruindpantofi ºi vânzând ziare. Mai era ºi boxer deocazie sau mãcelar. La acei ani, nu greºescdacã îl definesc pe acest puºti – un derbedeude geniu. A fost o perioadã când tatãl sãu ºi-apierdut slujba, aºa cã de la 12 ani lucra într-ouzinã, o muncã a dracului de grea, 11 ore pezi! Era un copil cuminte, tot ce câºtiga dãdeaîn casã ºi pãrinþii, ca sã-l recompenseze, l-auînscris la un curs de dans, activitate care peAnthony îl cam plictisea, dar, din respectpentru pãrinþi, nu se plânge ºi nu absenteazãde la lecþiile de tango ºi rumba. Îºi lasã slujbadin uzinã ºi, împreunã cu o partenerã, începesã cutreiere America.

Începând cu anii ’30 se hotãrãºte sã-ºiîncerce norocul în actorie. Deºteaptã miºcare!La 20 de ani, reuºeºte sã obþinã primul rol defigurant la Hollywood, în filmul Parole. E unînceput! În acelaºi an, reuºeºte sã joace înfilmul marelui om de cinema Harold LloydThe Milky Way. Sigur cã originea sa latinã,faþa sa care, în primi ani, nu-l prea avantaja –circula ºi o micã legendã cum cã „la primatinereþe, fetele nu-l visau decât când aveaucoºmaruri” –, cât ºi personalitatea sa teribil deagitatã au fãut ca primele roluri sã fie de„bãiat rãu”. Personaje negative, antipatice ºiviolente, pânã la urmã oameni nu preacumsecade. Gangsteri, trãdãtori, canalii,tipologii din care se pãrea cã acest actor nuva mai ieºi. N-a fost sã fie aºa...

Au urmat câþiva ani mai „veseli” în care aavut mici roluri de dansator sau actor decomedie. Este de-a dreptul incredibilã

sinuozitatea acestui mare ºi important acorde cinema. Trecerea anilor, vibrantele luiforme de interpretare au fãcut ca acest om sã-ºi definitiveze statutul la Hollywood,devenind o adevãratã stea pe firmamentulcelei de-a ºaptea arte. Pe multe genericenumele sãu începuse sã fie precedat de unTyrone Power sau de Rita Hayworth.

Deceniile care au urmat vor fi cele aleconsacrãrii sale ca stea de primã mãrime încinema. Au fost filme ca Viva Zapata, în1952, unde, sub bagheta marelui regizor EliaKazan ºi alãturi de Marlon Brando, va reuºisã fie rãsplãtit cu un Oscar, apoi va firemarcat de Federico Fellini care îl vadistribui în 1954 în filmul La Strada. Magnificrol!

Urmeazã apoi acele roluri care ºi pe minem-au fascinat: Paul Gauguin, pictorul, cu carea luat al doilea Oscar, cocoºatul din Notre-Dame de Paris, rolul din Wild is the Wind,pentru care a primit o nominalizare la Oscar,westernul care m-a uimit – Ultimul tren dinGun Hill, sau Warlock, din 1959, de EdwardDmytryk ºi Tunurile din Navarone, în 1961.Urmeazã filmul de care v-am vorbit laînceput: Zorba grecul, în 1964, un film cu 3premii, 4 nominalizãri la Oscar, 5nominalizãri la Globul de Aur, 2 nominalizãriBAFTA ºi o nouã nominalizare la Oscarpentru Anthony Quinn. Nu pot sã uit nicimuzica nostalgicã scrisã de minunatul MikisTheodorakis, acel dans prin care eroul nostrune aratã, în ciuda eºecurilor, capacitateacaracterului sãu de a vedea numai parteaseninã a vieþii... Credeþi-mã, am avut enormde învãþat de la acest uriaº om, acest bãrbat„liber ºi pãtimaº”!

A murit la 86 de ani... Sigur cã ar mai fispus câteva poveºti minunate, dar viaþa nuare întotdeauna rãbdare cu noi...

!

3344




Liber ºi pãtimaº...remember cinematografic

Ioan Meghea

Anthony Quinn

Personajele lui ªerban Savu oferã o largã sferãde interpretare spectatorului, relatând opoveste asamblatã contextualizat. Pictorul

„aspirã la genul plasat în vârful ierarhiei de cãtrepictorul florentin – istoria” (David Cohen, ªerbanSavu – Paintings 2005-2010, ed. Hatje Cantz,Ostfildern, 2011, p. 8). Genul reprezintãcapacitatea de a spune o poveste, de a redafigurativ un complex de acþiuni corelate careemoþioneazã privitorul.

Într-adevãr, pentru un privitor din spaþiulromânesc, reprezentãrile lui Savu sunt familiare,individul trãind în interiorul societãþii de care pic-tura vorbeºte. Altfel spus, nu este o picturã int-electualistã (care necesitã un efort al gândirii pen-tru a-i înþelege sensul) datoritã libertãþii extraor-dinare pe care pictura o emanã asupra spectatoru-lui.

Chiar dacã David Cohen observã asemãnareacu genul din topul ierarhiei albertiene: „„Istoriacare meritã atât laudã cât ºi admiraþie va fi atâtde agreatã ºi plãcut atractivã încât va capturaochiul fiecãrei persoane, învãþatã sau nu, careprivind la ea îi va fi miºcat sufletul” (p. 8, apudLeon Battista Alberti [1435]), Savu nuanþeazãacest gen prin inserþia contextului, pãstrândtradiþia dar adãugându-i o poveste ca fereastrãobiectivã, detaºatã, fãrã implicare personalã întratarea personajului, aportul sãu constând înasamblarea realitãþii expuse, în contextualizareapersonajelor, nu individualismul acestora.Ansamblul emoþiilor, mai mult sau mai puþinobservabil, diferit în funcþie de scena picturalã,creeazã ambianþa povestei. Prin urmare este cre-atã „o istoria strãmutatã, o istoria în care firulnarativ este difuz, strãmutarea devenind naraþi-une” (p. 8). Altfel spus, revenim la motivul princi-pal al picturii lui ªerban Savu, tema mutaþiei sat-oraº, schimbarea modului de viaþã ºi adaptareavechi-nou. Aºa au apãrut grãdinile dintre blocurileaglomerate de muncitori, de ieºirile în timpulliber într-un spaþiu natural neamenajat, din remi-niscienþele oamenilor fãrã o constituþie burghezã

înrãdãcinatã. O adaptare forþatã care a condus lao senzaþie de eliberare a omului din sfera oraºuluicu prilejul unei ieºiri la iarbã verde.

Infuzarea subiectivã a privitorului asupra pic-turii poate crea în imaginar istoria, povestea dinculisele reprezentãrii. Astfel, ar putea fi identifi-catã „violenþa de fond, indispensabilã în relaþiiledintre indivizii unei astfel de societãþi” (ErwinKessler, X:20-O radiografie a artei româneºtidupã 1989, ed. Vellant, Bucureºti, 2013, p. 247),însã nu consider cã picturile evocã violenþã, aceas-ta nu poate fi observatã în relaþiile dintre indivizi,pictura nu descrie o brutalitate între semenii aces-tei societãþi, ci chiar o complacere faþã de o exis-tenþã de rutinã. Violenþa poate fi surprinsã prinelaborarea interpretativã asupra structurilor deconstrucþii masive, asupra modului de viaþãimpus de cadrul existenþial al oraºului-brut. Cândne referim la jocul din curtea ºcolii afiliat stãrii detensiune sau dominaþie, de ocupaþiile muncito-

rilor ce reflectã un amestec de lene, brutalitate ºicandoare, de prostituþia voluntarã care emanãindistinctabilitatea victimizare-etalare ºi privimdivertismentul suburban într-un mediu natural (p.247), nu avem cum sã vorbim de o violenþã defond, ci de un fond bazat pe violenþã care nucapãtã relevanþã în relaþiile dintre indivizi. Scenelelui Savu surprind exact acei timpi morþi, ataºaþiunei existenþe comunitare, ataºaþi vecinãtãþiirelaþiilor, tocmai din aceastã cauzã artistul nupoate adera la ceea ce ar evoca, în opinia luiErwin Kessler, ºi rãmâne obiectiv. Pictorul aratãimaginea unei societãþi obosite de un sistem carea sustras vlaga/violenþa din reprezentanþii ei,scenele evocând o interpretare asamblatã precumpropria sa metodã, de construcþie prin piese, caun puzzle. Mai aflãm, de asemenea, cã „icono-grafia lor are […] un vãl de negurã funebrã pesteea, un fel de pesimism manifestat convergent,asfixiant, de la paleta sfârºitã, grizonantã, pânã lanaraþiunea elipticã, suspendatã” (p. 247). Ceea ceconsider fals este grizonismul menþionat. Dacãîntr-adevãr, pictorii de la Cluj din Generaþia 2000au avut o perioadã în care foloseau preponderentgriurile, la ªerban Savu putem observa încã din2005-2006 o paletã coloristicã parþial diversificatã.Referindu-ne la unele dintre picturile timpurii,nuanþele de gri se pot observa în tratarea pieliipersonajului, cablului etc. din Labour Protection I(2005), însã a vorbi de grizonism într-o publicaþiedin anul 2013 referitor la pictura lui Savu nu aresens, orice privitor care nu suferã de miopism sauchiar daltonism este capabil sã observe coloristicaaccentuatã ºi relativ diversificatã din Weekendsau Another Sunday (2007). Dacã grizonismul nuposedã un sens peiorativ, deºi în referinþele saleapropo de Generaþia 2000, Kessler face multe altereferiri generale asupra cromaticii sau mai binespus monocromaticii bazate pe gri, evidenþiem cãîn cazul lui Savu, acesta nu dovedeºte relevanþã.Cu toate acestea, pesimismul manifestat conver-gent, asfixiant nu poate fi decât o interpretareîndepãrtatã faþã de substratul picturii lui ªerbanSavu. În fond pictura sa nu asfixiazã fiinddetaºatã ºi nicidecum încãrcatã din moment ceabordeazã un stil clasic al picturii, cãreia ne per-mitem sã-i spunem realism cu precizãrilemenþionate mai sus, un realism construit, imagi-nat.

!

3355




Oala griarte

Robert Terciu

bloc-notes

Mircea Pora Gânduri, urãri, mãrturisiri, în noaptea

dintre ani... 2

editorial

Remus Foltoº - Hermeneutica în calitate de celebrare ana-

logicã la Vasile Lovinescu 3

cãrþi în actualitate

Simina Rãchiþeanu Micro-universuri aproape magice 4

Vistian Goia Leul - un simbol cultural 5

Adrian Þion Acurateþea jocului lingvistic 6

Ioan Negru "Crucificat pe un creion tocit" 7

cartea strãinã

ªtefan Manasia Bajani & Mifsud 8

meridian

Poeme de Ani Bradea 9

poezia

Dorin Tudoran 10

Dumitru Velea 10

Petru Solonaru 11

parodia la tribunã

Lucian Perþa Petru Solonaru 11

proza

Francisc Örmeny Aspidã 12

interviu

de vorbã cu jurnalista Loreta Popa "Ce mã deranjeazã

e indiferenþa faþã de nevoile sufletului" 15

eseu

Vasile Gãurean Eminescu - un Orfeu al dezvoltãrii lim-

bii naþionale 17

Marian Sorin Rãdulescu Ca ºi cum 19

politica zilei

Petru Romoºan Un an de rãscruce 20

Petru Romoºan O recomandare: Anticariat Unu de pe

Strada Academiei 20

diagnoze

Andrei Marga Isus istoric. Unde s-a ajuns? (I) 21

zona virtualã

Rareº Iordache Viralitatea patogenã vs Viral 2.0 (II) 23

educaþia

Nicolae Iuga Din istoria marilor idei pedagogice (5) 24

efectul de searã

Robert Diculescu Santorcaz. Vila (5) 25

corespondenþã din Washington

Victor Gaetan Ghemul cubanez. Strategia

Vaticanului în Havana 26

muzica

RiCo Retrospectiva 2014 (3) 28

Lucian Maier Pink Floyd: The Endless River 29

teatru

Claudiu Groza Spectacole de-acum un an... (I) 30

Alba Simina Stanciu Tehnologie, instalaþii, dans contem-

poran. William Forsythe 32

film

Lucian Maier Nightcrawler 33

colaþionãri

Alexandru Jurcan O moleºealã de plumb 33

remember cinematografic

Ioan Meghea Liber ºi pãtimaº... 34

arte

Robert Terciu Oala gri 35

plastica

Mihai Plãmãdealã Andrei Berindan sau negrul ca enigmã

a reprezentãrii umane 36

3366



sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cv. abonament cont nr. R057TREZ21621G335000xxxx, cv taxe poºtale ro16trez24g670310200108x B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Mihai Plãmãdealã

Andrei Berindan sau negrul caenigmã a reprezentãrii umane

Folclorul urban al ultimelor decenii a generat osumã de sintagme care au fãcut carierã. Unadintre acestea spune cã cineva, în cazul nostru,

un artist, “este atât de cunoscut în strãinãtate încâtîncepe sã se audã de el ºi în þarã”. Dacã, în generalvorbind, nimeni nu este considerat profet la elacasã, în România neîncrederea manifestatã faþã desemeni se transformã adeseori în recomandarea de apleca peste hotare (unde speranþa de reuºitã estemai mare). Lãsând toate analizele sociologice înacest paragraf, ne vom concentra atenþia încontinuare pe creaþia unui artist bãimãrean, AndreiBerindan, pe care l-am întâlnit de curând pe simezela Londra, în Brick Lane Gallery, într-o expoziþie degrup intitulatã Urban Matters.

Artistul poate fi încadrat, în mai mare mãsurãprin subiecte decât prin mijloace de expresie, în ceeace se numeºte Urban Art, dar aparenþele sunt înºelã-toare, deoarece Berindan s-a îndreptat spre picturãvenind dinspre zona fotografiei ºi a instalaþionismu-lui, nu dinspre arta stradalã ori graffitti. Preocupãrilesale þin de cotidian, în special de om, fãrã ca acesteasã îmbrace forma protestelor.

Semnatarul acestor rânduri, care îl urmãreºte peAndrei de cam un deceniu, identificã trei mariperioade de creaþie în activitatea sa de pânã acum.Este vorba despre un prim capitol oniric, al frag-

mentelor, cu teme inspirate din subconºtientulcolectiv ºi inundat de culoare, în special de rozuri.Avem de-a face cu un jurnal vizual transpus în pic-turã. Adultul de mai târziu a folosit cele privite cuochii copilului de odinioarã.

Urmeazã apoi o perioadã aºa-zis apofaticã, încare rolul principal este jucat de negru, ca enigmã areprezentãrii umane. Unul dintre proiectele dez-voltate de artist în coordonatele menþionate, Umbreprin cotidian, presupunea lucrul cu negru pe fon-duri negre, printre straturi, de asemenea, negre.Pentru Berindan, umbra joacã rolul de termenmediu între luminã, vãzutã ca subiect logic ºiîntuneric, predicat în logica aplicatã. Contrastul din-tre cele douã ipostaze îºi aflã o punte prin umbre.Subiectele alese, înfãþiºate întotdeauna în plinãdesfãºurare, devin pe pânzele artistului simple tre-ceri de la alb spre negru prin griuri, procedeu caresubliniazã ideea imposibilitãþii de a ºti ce se aflã din-colo de aparenþe.

În fine, în ultimii ani, Andrei Berindan apeleazãla suprafeþe mari, la fonduri luminoase ºi griuri col-orate. Portretele deþin roluri cheie într-o serie delucrãri de facturã conceptualã, spectaculoase, dardeloc explicite. Etapa actualã de creaþie îngemãneazã

Andrei Berindan The Goat Who Thought He Could Win the Fight

(Continuare în pagina 27)

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 297 · Cartea strãinã Francisc Örmeny ... cu cerescul...

Documents

Transcript of Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 297 · Cartea strãinã Francisc Örmeny ... cu cerescul...