A N U L X No. 515

2 D E C E M B R I E 1936

A R C U L DE T R IU M F D E LA S O S E A S I M B O L A L U N I R I I .

REALITATEA ILUSTRATADirector : NIC. CONSTANTIN

Apare săptămânal în 48 de pagini mari, tipărite la Heliogravură, în culori şi suplimentul „De toate

pentru toţi" PREŢUL LEI 10.—

P R E Ţ U L A B O N A M E N T U L U I

Pe un a n .......................... 400 LEI Pe şase l u n i ...................... 200 „ Pe tre i l u n i ...................... 100

Redacţia şi A d-ţia: Bucureşti, Str. Const. Miile 7. Tei. 3.84.30

18 ANI DELA UNIREA BUCOVINEISâmbătă 28 Noembrie 1936, împlinindu-se 18 ani dela unirea Bucovinei, a avut loc la C er­năuţi o impresionantă serbare, aniversarea prile­juind şi o manifestaţie antirevizionistă.In capitala Bucovinei, în ziua aniversării, s'a desvelit bustul lui Ion I. C . Brătianu, bărbatul de stat căruia România întregită îi datorează atât de mult.Cu prilejul aniversării au ţinut cuvântări : I. P. S. S. Mitropolitul Visarion, d. mînîsti«

Nistor şi un discurs vehement, antîrevizionist, d. Constantin Brătianu.In fotografiile noastre : stânga : d. Dinu Bră­tianu citindu-şi discursul şi mulţimea manifes­tând împotriva revizionismului. Dreapta: M o­numentul lui Ion I. Brătianu, după desvelire, ţi ieşirea dela mitropolie, după serviciul reli­gios, oficiat pentru aniversarea unirii.

( Fo+e I. S erm an)

n atmosfera agreabilă a inferiorului Dvs...,nu mai lipseşte decât un aparat de radio

Marconi3 / \ | j echipat cu lămpi M AR C O N I

Columbia üerMpat cu lămpi TUNGSRAM

înzestrate cu ultim ele perfecţionări technice,

noile aparate dau recepţiile cele mai fid e le

ca ton şi claritate, fiind o delectare chiar

ţi pentru cea mai p r e t e n ţ i o a s ă u r e c h e .

Cereţi demonstraţiuni în toate oraşele la revânzătorii autorizaţi, ţ i la „C O L U M B IA “ S. A . R. Bucureţti, Calea V ic torie i No. 48.

t o ţ i p r i e t e n i i r o m â n i e i s ă r b ă t o r e s c Z I U A D E 1 D E C E M B R I E

Cu p r i le ju l m a re i s ă r b ă to r i n a ţ io n a le d e la 1 D e c e m b rie , c a n d se îm p lin e s c 18 a n i d e la u n ire a A rd e a lu lu i cu v e c h iu l r e g a t , a l ia ţ i i R om â n ie i au ţ in u t s ă - ţ i m a n ife s te p r ie te n ia lo r f a ţ ă de ţ a r ă n o a s tră . A u s o s it în B u c u re ş t i d e le g a ţ i a i p a r la m e n te lo r ju g o s la v ţ i c e h o ­s lo v a c şi o m is iu n e fra n c e z ă .F o to g r a f i i le n o a s tre în fă ţ iş e a z ă : stânga sus : P a r la m e n ta r i i c e h o s lo ­v a c i la s o s ire a lo r în G a ra de N o rd , unde au fo s t p r im i ţ i de m e m b rii g u v e rn u lu i. D reapta : S o s ire a d e le g a ţ ie i p a r la m e n ta re ju g o s la v e cud. C i r ic i ( t ) In f r u n te . D e d e s u b t: M is iu n e a f r a n c e iă la so s ire .

S â m b ă tă s‘ a d e s v « l i t la c im i t i r u l B e llu un b u s t a l lu i C in c in a t P a ve lescu , r id i c a t pe m o rm â n tu l p o e tu ln i, de c ă t r e un g ru p d e a d ­m ir a to r i ş i p r ie te n i.

(F o to I. Berman)

O creaţie splendida a cărei frumuseţe excep­ţionala, nu are egal în industria de specialitate.

R.fc

EGOLE DE PROGRES SI MUNCA?

au trebuii până să se ajungă a perle cfiunea ciorapului

ODYIOIPag. 3

O PTSPREZECE ani se împlinesc dela alipirea de veci a Transilvaniei cu provinciile dela gurile Dunării.

Cu fiecare an ce trece dela unire, cresc şi cei cari au primit în dar această binecuvântare a Cerului şi s’au învăţat cu ea şî o socotesc lucru firesc şi nu se mai înminunează de realitatea ei şi n‘au de unde să mai ştie, câta trudă şi câte pregătiri şi câte jertfe $‘au făcut spre împlinirea ei !...Să nu ne mirăm dar că tineretul de azi amăgit cu vorbe mari se duce cu inima uşoară spre cei cari n'aşteaptă decât să deslănţuie războiul, ca să facă „dreptate Ungariei" 1Sunt poate, singurul gazetar din vechiul regat, care-am trecut în Ardeal, înainte de unire şi am stat acolo vremp îndelungată, în mijlocul marilor luptători, cari împreună cu cei dela Bucureşti au zidit ţara mare şi frumoasă de azi.Sunt satisfacţii pe care le notezi fără inutile declamaţii, fără patetism de circumstanţă, •— dar cu atât mai adânci şi mai calde. E o tainică mulţumire interioară să fi luat parte cu inima nouă, cu ochii tineri şi surâsul înflorit, la pregătirile uimite, ce veniau de pretutin­deni, la mobilizarea tăcută, anonimă, unanimă, fără surle şi tobe, pe care n'o poruncise nimeni pe pământ şi numai unul singur Dumnezeu.O carte întreagă, multe cărţî aş putea umple cu

Monumentul părin ­telu i Vasilc Lucaci, care a fost rid ica t în S atu-M are .

D rT .m ih a ll.G .p o p da B ăsesM , DC V .L ucac iu .DCV .B ra n iş te . D£J.Maniu, D£A .Vaida, V .G aldiş, O.Goga, DC ShC.Pop

(D C A .V Iad l ip s e ş te ) .

Acest monument este opera scalp torului C- M e d re a .

amintiri, atât de multe zile am trăit acolo, atât de mult sunt legat de această ţară a tinereţii mele, cu peisagiile ei potolite, cu chipurile tumultuoase, cu doinele ei pline de parfumul afinelor, pe înserate...

** *A l târziu, iată Budapesta. Cafeneaua J a e g e r h o r n , unde se adunau

fruntaşii Românilor transilvăneni, deputaţi sau avocaţi, în Capitala su­perbă, de pe cele două maluri ale Dunării. Era prin 1909.

Tânăr şi subţirel, to t aşa de calm şi nepătruns ca astăzi, d. I u I i u M a n i u se afirma, de atunci, ca şef, prin atenţia cu care asculta părerile celorlalţi şi preci- ziunea cu care impunea voinţa domniei-sale, cu aerul că-i urmează şi le îndepli­neşte voinţa.Nu mai trăiesc mulţi din cei cari veniau pe la Jaegerhorn. A murit şi părintele V a s i l e L u c a c i , al cărui nume trebue pomenit ori de câte ori se va vorbi de luptele pentru unire, — A u g u s t i n Paul , profesorul C i o b a n , B i r ă u ţ , care scotea „Lu p ta ", la Budapesta ; s'au dus şi ei pe cele limanuri... Masa Românilor a rămas de mult goală, la „Jaegerhorn".

l u l î u M a n i u , fără să se înduioşeze făţiş, dar cu o calm i emoţie, stăpânită, mi-a amintit, nu odată, de prîmsle noastre întâlniri, la „Jaegerhorn", acum mai bine de un sfert de veac.Tot aşa, nu uită să-mi amintească d. A l e x a n d r u V a i d a V o e v o d primăvara anului 1909, când la Viena, ne întâlniam în fiecare zi şi vorbiam ore întregi la „A r k a d e n Ic a f e". Eu nu fusesem încă în Franţa, dar trimiteam lui C o n s t. M i i l e pentru „Dimineaţa", „S cr iso r i d in P a ris '1, fabricate la „Arkadenkafe". în hazul d-lui Vaida. D. M i h a i P o p o v i c i venia şi el din când în când, şi văzându-mă scriind, îmi arunca un :— Ce fa c i a co lo? T ra ged ii în c in c i acte şi 14 tablouri, în ve rsu ri?...Vorbia într'un ceas rău d. M i h a i P o p o v i c i , fiindcă multe tragedii în versuri a trebuit să-mi înghită de atunci!

** *

Din acest grup care a fo rm at o comisiune is torică nu mai sunt în v ia ţă decât d-nil luliu Maniu, A l. Vaida Voevod ţ i O ctav ian Goga, cari in fo to g ra fia noastră se găsesc In ordinea enumerării, in p icioare, al doilea, al tre ile a ţi al c incilea, dela stânga spre d reapta .

F ĂRĂ îndoială, anul acesta e cel mai greu pe care-l cunoaştem dela 1919, cel mai încărcat de fumul pulberei ucigaşe.

Iar între oameni, e mai puţină unire ca oricând. Cine-ar fi crezut atunci că, într’o zi, l u l i u M a n i u va fi pe o baricadă, A l. V a i d a V o e v o d pe alta, O c t a v i a n G o g a pe a lta?Cui îi foloseşte atâta desbinare ?De ce-au uitat unii fruntaşi ai Ardealului împletirea sufletului lor, înainte de 1919 ? De ce n'au rămas cu visurile tinereţii lo r : întruchiparea unei ţări mari, strânse, luminoase, în care oamenii, fără deosebire de sânge şi de credinţă, să trăiască în libertatea, îngăduinţa şi buna învoire pe care Budapesta magna­ţilor ne-o refuza şi nouă şi altor neamuri din monarhia prăbuşită ?

Noi 5 l5 —

— Paa. 4

1 Decembrie. - Amintiri de demult. . . Statuia părintelui V. Lucaci.--Strânge­rea rândurilor.-Activitatea pacifiştilor

Facă ziua aceasta mare de azi, unirea nouă a su fle te ­lor, în pomenirea U n ire i de icum 18 ani, în credinţa care-a pregă tit-o şi a pecet- luit-o !

Ţ Y NUL din marii luptători I J pentru unire va fi

comemorat i- jubileu : părintele V a s i I e L u- caei, a cărui statue va fi ¿«velită. în ziua de I Decem­brie.Sculptorul O o r n e l t u M e- Jre a i-a turnat în brom chipul roman şi făptura atletică. Im­presionanta operă a lui Medrea a putut fi admirată de bucu- rtşteni prea puţină vreme, căci ea a luat drumul graniţei de Vest, unde va fi aşezată de veci, în marea piaţă din Satu Mare. Expusă câteva iile, în faţa Ateneului Român, superba lucra­re a lui M edrea înseamnă o importantă cucerire a patrimo­niului artistic al acestei ţări şi impresionează pe trecători, prin

; simplicitatea măreaţă a atitu- dinei, prin vigoarea şi armonia ei, prin suflul eroic, care-o stră­bate. O bucurie a ochilor şi-a sufletului nostru, o mândrie a creaţiunei româneşti, venită câ­teva zile după darul făcut nouă de O. H a n, prin comemorarea in bronz a lui Mihail Cogâlni- ceanu. S'a vorbit prea puţin de Han, cu prilejul desvelirii ace­stui monument. Am văzut tot felul de fotografii ale oratorilor, le-am citit discursurile, dar arti­stul creator a fost lăsat de-o parte. Tot aşa s'a întâmplat şi cu monumentul E c a t e r i n e i T e o d o r o i u , dela Tg. Jiu, da­torit M i l i ţ e i P ă t r a ş c u , pe care prea puţini au pomenit-o.E soarta celui ce-şi iroseşte, su­fletul, punând ce-a avut mai bun in el, pentru gloria şi desfăta­rea altora. M ai ales la noi, va­lorile spirituale sunt desconside­rate. Puţini le cunosc. In schimb, numele marilor escroci şi ale a- tasinilor sunt pe toate buzele. Faptul senzaţional trece pe pri­mul plan.Pe urmă vin deplasările şi de­claraţiile oamenilor politici, acci­dentele de circulaţie, ultimul film american, primul boxeur autohton. Abia în coadă, hăt departe, dacă se pomeneşte vreunul din cei mai vrednici fii ai acestei ţări : creatorii de artă. Crainicii fru­

mosului trăiesc în umbră, igno­raţi de mulţime şi dispreţuiţi de conducători. Aceştia, la întâiul prilej ce li se impune, când e vorba de comandat o operă de artă, se adresează meşterilor străini.E vina artiştilor noştri, cari nu ştiu să-şi ceară drepturile.Tiii„îu! T-ebue şi o

forţei lor, mai multă încredere în propria lor valoare şi destin. Am scris în „ R e a l i t a t e a I l u s t r a t ă " despre obligaţia creatorilor de artă să-şi strângă rândurile.In această epocă de naţiona­lism acut, când fiecare ţară îşi apără bunurile, a venit, credem, momentul ca şi creatorii de artă ai României să-şi strângă rându­rile şi să ceară mai multă drep­tate pentru munca lor.Scriitori, pictori, sculptori, muzi­canţi, arhitecţi, etc. toţi cei cari se simt năpăstuiţi de invazia produselor străine, de concurenţa altor neamuri, trebue să ceară statului o lege, care să garan­teze un minimum de protecţie, creaţiunii artistice naţionale. Cartea străină, cântecul străin, opera plastică străină, piesa de teatru, etc. se bucură de avan- tagiul moral al unei aprecieri neprecupeţite, de prestigiul unor popoare de veche civilizaţie. Ele intră în România, scutite de orice fel de taxe, sunt mai ieftine decât produsul autohton şi fac, în felul acesta, o concurenţă neleală creatorului nostru de fru­museţe.Toţi scriitorii, compozitorii mu­zicali, artiştii plastici din Româ­ni* trefctis să : : unscică ţi

alte ţări îl rezervă băştinaşilor şi străinilor. Teoria că „a ria e universala“ au scornit-o anu­miţi beneficiari ai actualelor si­steme. Ei n'au creat nimic, ca să simtă ce înseamnă o muncă fără de răsplată.Acestora le răspundem că şi hârtia şi zahărul şi mătasa şi ţevile de plumb şi cimentul şi stofa de haine, — toate sunt universale.Dar pe unii fabricanţi îi prote­jează legile ţării, — iar producă­torii de artă sunt lăsaţi în voia vânturilor... Artişti, strângeţi-vă rândurile!

C OMITETELE pentru pace îşi înteţesc acţiunea de luminare a maselor

fiindcă tot mai multă pulbere de foc înalţă la orizont, mai multe ameninţări de războiu se încru­cişează 'n aer. Şi totuşi, marele măcel se poate e v ita :A tâta vreme cât toate popoa­rele cari au fost aiiate, în vre­mea războiului din 1914, vor rămânea strâns legate, afirmând fiecare, cu tărie, repetând cu orice prilej, că nu se va desface de vechii tovarăşi, războiu nu va fi, căci n'ar îndrăzni nimeni •o~i provoacă.* •J iau iU l •• r - --------- — — -------------- t - r

acţiune dârză, pentru afirmarea ceară acelaşi tratament pe care Formidabilele armate franceze

şi ruseşti, avantagiile geogra­fice şi oştirile Micei Antante, vor ţinea pe loc, prin amenin­ţarea unităţii lor, orice veleităţi de atac. Dar dacă se fac spăr­turi, dacă cei slabi de înger vor arăta că şovăie, că sunt mânaţi de „sfântul egoism naţional" şi vor dezerta din cauza comuna, atunci echilibrul s'a stricat, mă­celul se deslănţue şi vai de biata lume a lui Dumnezeu l Nu va fi cruţat nimeni, niciun sfânt ego­ism naţional, nu va mai avea răgaz să-şi digere praznicul. Lip­site de sprijinul marilor prieteni trădaţi, popoarele mici vor fi la discreţia învingătorului şi vor cunoaşte cea mai ruşinoasă din­tre capitulări.Primul adevăr pe care comite­tele păcii trebue să-l propage cu intensitate este :— N ’ascultaţi declara ţiile a- măgitoare, făgăduiele ce v i se fac, desbinarea care se pune la cale în tre a lia ţi. ..Rămâneţi un iţi, ca să ev i­ta ţi ră z b o iu l!Numai politica lealităţii este po­litica realităţii... „Aranjam en­te le personale“ înseamnă tră­dări şi nu pot duce decât la războiu şi la sinistre falimente naţionale.

VICTO R EFTIMIU

K A L O D O N Tva

3 puncte deci aie

spumoasa pasta de dinfi — păstrează sănătatea dinţilor.

constitue avantajele Kalodont-ului ş»unei bune îngrijiri a dinţilor:Spuma cea fină a săpunului special pentru d«nţi curăţă temeinic dantura până şi în lo­curile inaccesibile pentru peria de dinţi;

Conţine o substanţă extrem de fină având proprietatea de a lustrui smalţul dentar fără de a-l a taca ;

O le a tu l s u lfo r ic in ic după formula d-rului Bräunlich îndepărtează treptat p iatra pericu­loasă pentru dinţi, îm piedecând-o să se for­meze din nou.

KALODONTCONTRA PIETREI DE PE DINŢI

Z IU A de 1 Decem brie, când s'au unit cu patria-mumă ţinuturile de dincolo de Carpaţi: Banatul, Transilvania şi Maramureşul ■— acum optsprezece ani — a devenit sărbătoare naţională. Anul acesta însă

sărbătoarea e nu numai comemorare, ci afirmarea din nou a hotărîrii româneşti de-a nu îngădui nicio atingere — nici măcar cu o floare, nici măcar în discuţiile diplomatice — a un irii, care-a pus capăt unei asupriri milenare. Cuvintele acestea au început, în România, să sune cam banal, cam oficiai — dar nu există alte cuvinte, care să exprime mai simpiu, nrtai convingător, drepturile noastre istorice şi întru afirmarea voinţei nu e nevoe de originalitate de expresie : instinctele de dreptate sunt îndestulătoare.Dar ceea ce noi ştim, nu se ştie îndeajuns în străinătate. In Anglia, unde posesiunea e un act sacrosanct, în Statele-Unite ale Americii, unde dreptul şi dreptatea sunt de esenţă divină, în Italia pururi entuziastă, se cunosc faptele mai noi : că pe harta Europei s'au întâmplat mari schimbări teritoriale şi că nicio ţară n'a „pierdut" mai mult pământ şi mai mulţi locuitori decât Ungaria. Deci Ungaria ar fi „o mare mutilată", Ungariei ar trebui să „i se facă dreptate", Ungaria trebue să spere „într'un viitor mai bun". Cei cari au luptat în 1914— 1918 în tranşee, nu se mai ocupă de politică şi sunt desgustaţi de războaie. Nouile generaţii, din ţările Occidentului, n'au vreme să se documenteze, sau îngăduie să fie documentaţi numai dintr'o parte. Presa venală, din toată lumea, a devenit uşor megafonul perfidei propagande.Dar va trebui să găsim odată mijloacele şi hotărîrea dfe-a răspândi, în Anglia şi Italia, o hartă a populaţiilor din basinul Dunărean şi să punem întrebarea, nu dacă Ungaria a fost mutilată, c i : Cum de-a fost cu putinţă, ca mai bine de-o m ie de ani o m inorita te de orig ină turano-m ongolică să-şi m enţie stăpânirea asupra unei popu la ţii băştinaşe, de tre i o r i mai numeroasă ? Cum a fost cu putin ţă ca s tăpân itorii de fapt — adică ce i cari din generaţie în generaţie au m uncit pământul A rd ea lu lu i — să fie asupriţi de-o mână de g ro f i m edievali, cu a ju to ru l unei adm in istraţii s lugarnice ?... Şi odată cu statistica populaţiei naturale din Transilvania, va trebui să se tipă­rească şi să se răspândească în lume şi o listă a încercărilor de maghiarizare, de colonizări maghiare pripite şi mai cu seamă o listă a răscoalelor româ­neşti din veacuri, împotriva împilării străine din Ardeal, semnele prevestitoare ale deplinei eliberări, din 1918.Iar după realizarea acestei opere de luminare a opiniei publice mondiale, se va pune dela sine întrebarea, în orice conştiinţă politică dreaptă, inteligentă :— E oare cu putinţă o reintegrare a marei nedreptăţi, care a îngăduit baro­nilor unguri împilarea unei naţiuni pământene? A r mai putea răbda Europa o U ngarie, în care să-şi tragă su fle tu l de H oţi m ilioane de Cehi, de Sârbi, de Croaţi, de Rom âni— aşa cum fusese înainte de marele războiu de eliberare a popoarelor? Şi în asemenea caz, nu e cel puţin o naiv ita te— .dacă nu o şarlatanie — să se vorbească de „Ungaria mutilată" ?... (Căci în aceeaşi măsură s'ar putea vorbi de „mutilarea1* hoţilor de buzunare, cărora li s'ar lua înapoi ceasurile de aur, banii şî bijuteriile „câştigate" într'o viaţă întreagă, pe care autorităţile o bănuiau cinstită).Problema minorităţilor din România e simplă : ele există pe acest teritorii, aduse de vicisitudinile Istoriei. Ele n'au dreptul — niciuna din ele şi nici măcar Ungurii, care au asuprit în destul — să ceară alungarea, sau robirea din nou, a locuitorilor de baştină. La 18 milioane de locuitori, 4 milioane sunt de ori­

gină străină : O dovadă a tristei soarte a neamului românesc, pe care totuşi veacurile de asuprire nu l-au putut sdrobi, in conştiinţa lui.Noi n'avem nevoe de încă o mie de ani, pentru a repara nedreptăţile pe care le-am suferit. Daţi-ne o sută de ani pace, numai o sută de ani — noi, cari n'am avut pace niciodată.A r însemna să ne înşelăm însă pe noi înşine, dacă n'am recunoaşte— în această mare zi românească — şi greşelile pe care unii, le făptuim de aproape zece ani. Unii dintre noi, duşi de simţiminte excesive sau de interese personale, îşi închipue că ridicarea neamului românesc în hotarele lui fireşti, e condiţionată de suprimarea brutală a minorităţilor.

Dar Românii — experţi în suferinţe — fiindcă le-au îndurat o mie de ani — ştiu că aseme­nea „politică" duce mai curând la crearea unui duşman interior, de care n'avem nici o nevoe.O unitate sufletească — şi căreia îi urmează totdeauna o unificare naţională — se poate realiza într'un singur f e l : creând o puter­nică, o fascinantă c iv iliza ţie românească, spre care să f ie atrase, în ch ip firesc, ca spre arm oniile unei org i, toate popula­ţ ii le Rom âniei. Astfel din 37 de naţionalităţi s'a creat marea naţie franceză de azi, a cărei, cultură radiază asupra întregului glob. Astfel s'a creat unitatea Angliei, Italiei şi a Statelor- Unite, purtătoarele conştiinţei umane.Astfel ne vom crea şi noi.La I Decembrie — tocmai la I Decembrie — acest adevăr trebue rostit, trebue repetat — repetat neîncetat.

A.

rican. Preşedintele Roosevelt a plecai spre capitala Argentinei, spre a des­chide congresul. In fotografia noastră, palatul congresului din Buenos-Aires

Preşedintele Roo­sevelt, prin apă­sare pe un buton, a deschis la W ash­ington podul u- riaş, care leagă San Francisco cu Oakland-Bay. Po- du are o lungime de peste 7 kilo­metri.

La ministerul de războiu din Madrid s'a întrunit comitetul de apărare ai Capitalei, sub conducerea generalu l Miaja. In fotografia noastră: adunarea. Generalul M iaja este al patrulea dir dreao+4- ___________

Concursul de voci pentru i mp r i mă r i pe plăci.

I Concursul organizat de „Reali­tatea Ilustrată" şi societatea „Pan” , pentru imprimări pe plăci, a avut un succes desăvârşit. S'au

| înscris aproape 300 concurenţi. Probele tehnice pentru cerce­tarea fonogeniei fiecărei voci se fac în cursul săptămânii aces­teia. Duminică 6 Decembrie, dimineaţa ia orele 10, va avea loc concursul, în sala teatrului „Renaşterea", (Liedertafel) din

, strada Academiei.Juriul examinator e format din d o m n i i : A lfre d Alessan- drescu; Constantin B ră ilo iu ; Ion V. Vasilescu ; Tudor Muşatescu; E lly Roman *; Nello M anzatti ; M işu Con- stantinescu; Vasile N egru ; Maior P . Andreescu şi p ro ­fesor Brauner.Concursul e public, dar concu-

j renţii nu vor apărea în faţa ju­riului, ci vor cânta într'o sală unde vor fi singuri în faţa mi-

1 crofonului. Juriul va asculta mu­zica prin haut-parleur.Spre a se evita erori sau con­fuzii intenţionate, fiecare con-

; curent va depune înainte de .1 concurs, un plic închis în care

se găseşte numele şi adresa sa, scriind pe plic pseudonimul. Numai acele plicuri vor fi des­chise care aparţin concurenţilor reuşiţi. Celelalte plicuri se vor

! restitui

Numărul de Crăciun al revistei „Reali­tatea Ilustrată“ va întrece orice aştep­tări.

cu, a i eniie teodul

„ODOL“ împiedica procesul de fermentare şi putrezire în gură. „ODOL înlătură mirosul urât din gură. „ODOL“ împrospătează şi înviorează. „ODOL" are efect preventiv contra infecfiunilor de tot felul, deci la — guturai, dureri de gât, gripă şi primejdii asemănătoare. Este bine cunoscut şi efectul înviorător al „ODOL“-ului pe căldură, la sport şi la

oboseli fizice.

este semnul distinctiv al u n u i „O D O L“ perfecţionat, a cărui eficacitate anti,septîcâ a fost extrem de mult sporita. Cercetări bacterio log ice şi clinice au d o ­vedit ştiinfificeşte superioara eficacitate bacteric ida .

Asistenţa. In mijlocul ii locotenentul Petre Voi Timoceanu.

Juraţii.

Acuzata ArabellaAt măşescu care, dupi un proces lung şi pt sionant, a fost aci ta tă Luni seara.

La Curtea cu Juri din Bucureşti s'a judecat un proces care a fost o dovadă că pu­blicul — în special cel femenin — se pasi­onează mai mult pentru intrigi şi crime pasionale, mărunte, decât pentru toate pro­blemele mari de politică internă sau externă.Eroina dramei care s'a desbătut in faţa tribunalului este doamna Arabella Armă- ţescu, fosta soţie a d-lui avocat Stravolca. Ea a mai fost, în urmă cu câţiva ani, impli­

cată într'un alt proces, când a fost găsit omorât avocatul Urseanu, secretarul d-lui av. Stravolca şi prietenul doamnei Armă- şescu. De data aceasta d-na Armăşescu este învinuită de a fi tras un glonte de revolver împotriva locotenentului medic Petre Vodă Timoceanu. Locotenentul pare c a r fi făgăduit doamnei Armăşescu s'o ia în căsătorie şi între timp a speculat starea bolnăvicioasă a acu­zatei, spre a pune mâna pe o sumă de circa 3.000.000 lei.

Preşedintele şi cei doi ju decători.

Procurorul işi ţine rechi­zitoriul. Pe masă, cele două revolvere, corp-delict.

Problemă tf eperspicacitate

Ce găsiţi neobişnuit in această fotografie ?

Răspunsul în sup lim entu l ,.De to a te pentru to ţ i " pag- 23.

Încercaţi acest p re p a ra t cm efect fen om en a l.A . • 7. 9n R a d io n rufele nu tre6ue decât fierte vre-o 30 de minute ( după ce au fost înmuiate).

r m T a l i T a f j l l i e • 2. Q)eci frecatul rufelor nemai fiind necesar, spălatul cu R a d io n este cât se poate de uşor3. R a d io n face rufele al6e ca zăpada, ca şi când ar fi înălGite la soare.4. întrucât R ad âo n alSeşte prin oxigen, nu este de loc vătămător.

G a r a n t a i l i p s i i d e c l o r s a u a l t e p r o d u s e c h i m i c e d ă u n ă t o a r e .

D. A LEXAN D RU SANDULESCU

A voca t şi preşedin ta al S in d ic a tu lu i Z ia r iş t i lo r d in B u c u re ş t i, a fost reales, cu o mare m a jo rita te de vo­tu r i, v ice preşedin te al M a tu ru lu i C o rp Reînoirea acestui m andat care i s a d a t d - lu i A l. Săndulescu, acum când guvernul vrea să elaboreze legea presei, este, în tre a lte le , o ga ran fie pentru breasla gazetărească, în ce priveşte reprezentarea in te rese lo r sate d rep te în Senat, cu ocazia acestei leg ife ră ri.

Echipe de fo o tb a ll a P rim ărie i M u n c ip iu lu i Bucureşti, după un match v ic ­torios.

D. p ro fesor V ic to r C ădere, noul m inistru al României la B elgrad.

Halid re« tí, se qroaxS 'eâ A lă tu ri «te el e<iBa", p o ta re dl* nu-l părăseşte « cilf G afur, şi pisica re ţea HHIID CfRFUn

f a i ş î f i c a t o r u i d e ban idomnii mari de acolo i-a spus numai a tâ t : turc blestemat, în loc să te fi apucat să fabrici bani falşi, mai bine ieşeai în stradă să faci cutare şi cutare lucru. O vorbă grosolană care l-a durut grozav pe H a l i d G a f u r în clipa aceea şi de atunci şi până acum buza lui de jos tremură într’una.Iar pe masa domnului dela poliţie, se aflau înşirate cele opt monete de câte un pol, frumoase şi noi, pe care el le trimisese d-lui ministru acasă. Era şi scrisoarea lui, naivă şi disperată şi d-l ministru nu făcuse decât să scrie într’un c o lţ: „Să se cerceteze“ .Să se cerceteze, se gândeşte- Halid Gafur şi vorbele acestea îi trec prin inimă ca un cuţit rece. A tâta t o t : Să se cerceteze.

H A LID GAFUR N 'A VRUT SĂ CALCE LEGILE ŢĂRII

Dela poliţie i-au dat drumul a doua zi şi i-au spus că va fi expulzat. H a l i d G a f u r a venit în ţară în 1912, s’a însurat aici, are patru copii, dar n'a făcut acte de cetăţean român. Probabil că nu e nici cetăţean turc. E un om, pur şi simplu, cu nevastă şi patru copii. Copiii lui H a l i d G a f u r sunt români. Cei doi mai mari, când vin dela şcoală, dau uşa la o parte şi strigă către mama lor şi ceilalţi doi fraţi mai mici : Sănătate. Si ei si mama lor, si ceilalţi doi sunt galbeni şi traşi la faţă

şi goi, şi murdari; cu toate în fiecare zi ei se

în prag şi strigă cât

Gafur şi a pus el la cale, îndată, în cursul

H a

P OVESTEA lui H a- I i d G a f u r, re­centă şi emoţio­

nantă, este în acelaşi timp una din cele mai curioase întâmplări din câte s'au petrecut în oraşul acesta.Ea are savoarea balcanică a unora din istorisirile lui A n t o n Pan. De primele faze ale acestei întâmplări nu ne despart decât câ­teva zile, iar ultimele, cer­cetarea lui H a l i d G a ­f u r la poliţie şi eventuala lui expulzare, drept sanc­ţiune, se află în curs de desfăşurare.Cine este Halid ce fapte veţi aflaacestui reportaj. H a l i d G a f u r este unul din cei mai ciudaţi falsificatori de bani, din sutele şi poate din miile de falşificatori, câţi s'or fi aflând între hotarele acestei ţări. Toţi ceilalţi, sunt la fel, el sin­gur se deosebeşte de rest, printr'o naivitate de-adreptul copilărească, de care oamenii poporului turc au dat adeseori dovada. H a l i d G a f u r după ce şi-a bătut capul şi a născocit tiparele de fabricat bani, după ce nopţi de-a-rândul, neştiut de nimeni, a lucrat la gura sobei şi a reuşit ca banii făcuţi de el să semene cu cei adevăraţi, s'a răsgândit deodată şi strângând monetele falşe ca şi tiparele lor, le-a dus acasă la ministrul de justiţie însoţite de o scrisoare în care spune: aceştia sunt banii făcuţi de mine, cu gândul să scap de sărăcie, ei seamănă cu banii adevăraţi şi aş fi putut să le dau drumul pe piaţă, dar am patru copii şi decât să ajung odată şi odată în puşcărie, vă las d-voastră tiparele şi vă cer în schimb să puneţi o vorbă bună să mi se dea undeva o slujbă cinstită. Aşa a făcut turcul H a l i d G a f u r , ca într'o poveste orientală sau ca într'o istorisire de Anton Pan.Aşa a făcut Halid Gafur şi după ce două săptămâni a aşteptat cu inima plină de acea căldură izbăvitoare pe care n'o cunosc decât marii păcătoşi, după ce şi-au mărturisit până la fund toate păcatele, a fost luat într'o dimi- Ineaţă pe la cinci, din patul lui de scânduri şi dus la poliţie unde unul din

Un ciocan, un cleşte, o bucată de alamă, un tub scurt de câ ţiva centim etri şi o sticlu ţă cu vopsea galbenă. Ce uşor se fa ls ifică banii I

H a lid G afu r povestindu-şi amcrul reporterulu i nostru

B H H LH alid G afur, nevasta şi cei patru copii. Copiii sunt goi, m urdari, traşi la fa ţă şi totuşi se opresc in fiecare zi in prag şi striqă : Sănătate I S ănătate si pâine '

acestea oprescpot de tare : Sănătate! „Sănătate şi pâine", spune H a l i d Gafur. „Ca să nu ne fie foame prea rău, ne tre- buesc patru pâini pe zi. Cu unul din polii făcuţi de mine, aş fi cumpărat tocmai patru pâini".Acum H a l i d G a f u r este acasă lângă nevastă şi copii şi la cel mai mic sgomot care se aude afară se face galben şi apoi vânăt şi buza de jos îi tremurăamai ta r e : „au să vină să mă dea afară, peste graniţă". Nevasta lui face ochii mari, mari de tot, ca nişte prăpăstii de spaimă.„Am vrut să merg pe calea dreptăţii, până la urmă pe ca­lea dreptăţii", spune H a l i d Gafur şi se congestionează de furie şi desnădejde. „ H a l i d G a f u r , n'au să te dea afară, povesteşte^mai bine cum ai făcut banii". Faţa turcului capătă atunci o expresie de mândrie. „Eu sin­gur i-am făcut din capul meu şi cu mâinile mele. Nu m'ar fi ştiut nimeni niciodată".C e simplu se falsifică banii, în adevăr. Halid Gafur con­simte să facă încăodată toată experienţa. De sub pat scoate

R. h:

o pânză veche de bonfaier, un ciocan, un cleşte, o bucată de alamă, alta de aluminium şi un tub scurt de câţiva centimetri in care un pol poate să încapă numai bine. H a l i d G a i u r în­călzeşte bucata de alamă până se face roşie de tot, atunci pune un pol adevărat deasupra şi îi tlă o singură lovitură cu cioca­nul. Pac. Modelul pentru o parte a monezii e gata. Halid Gatur îl desface cu bonfaierul în vreme ce în sobă se înroşeşte altă bu­cată de alamă pe care ciocanul la fel imprimă o faţă a monezii. „Acum e gata spune falsificatorul de monete. „Pun aluminiumul între ele, le bag în tava asta scurtă şi le încălzesc în foc. Ciocanul bate apoi pe o parte şi pe alta şi când tiparele sunt date la o parte dintre ele se rostogoleşte un pol a cărui culoare albă îi dă ceva din aerul golaş, al pui­lor de găină abia ieşiţi dîn ou. In sticla asta galbenă e o cu­loare pe care dacă o dai pe ban se pietrifică şi nu se mai şterge decât foarte târziu", spune Gafur şi îmi vopseşte de probă câteva monete de un leu care devin galbene încât ar putea fî luate drept de cinci lei.„Era totul atât da uşor", spune Gafur. „Dar m'am gândit la co­pii..." Iar nevasta lui arătându-mi printr'o fereastră : „U ite pe aci, am văzut mereu Văcăreştii".Prin fereastra aceea care dă în- tr'un câmp liber, închisoarea Vă- căreştilor se vede aproape, sin­gură, înălţată pe o colină, ca într'o apoteoză. Halîd Gafur striveşte cu ciocanul ultimul pol pe care l-a falsificat.

HALID G A FUR SE GÂNDEŞTE Şl FUM EAZĂ

In camera pe care o ocupă Halid Gafur, deasupra unui fel

de grajd pe şoseaua Vitan no. 140, este o găină. Nu o găină, ci Găina. Aşa cum în alte case, unde nu-î nevoie să se falsifice bani, e papagalul. O pasăre de preţ, o personalitate spre care copiii privesc cu respect şi care vine să se aşeze pe barele pa­tului, lângă capul Iui Halid G a ­fur, în timp ce el fumează şi gândeşte. M ai e o pisică roşcată, pe un perete o icoană, pe altul un calendar, iar în celalt ferea­stra prin care se vede atât de bine închisoarea Văcăroştîlor. „Am vrut să scap de sărăcie şi mai rău m'am înfundat", oftează H afid Gafur. „Nu prea ştiu ce e cu Dumnezeu dar fiindcă nevasta are o icoană, am grije să fie mereu candela aprinsă. Nu ţiu postul nostru al Ramazanului, dar am ţînut cu nevasta toate cele­lalte posturî ale legii ei. Dacă e to t un Dumnezeu, trebue să fie bune şi astea".Halid Gafur stă pe marginea patului şi vorbeşte mereu aşa cum vorbesc oamenii cu febră. „Nu ştîam cum să fac să afle domnul ministru al justiţiei, cazul meu. De doi anî nu maî găseam niciun fel de slujbă. Am făcut bani dar n'nm vrut să calc legea ţărîî. Am luat o tabachere, am ştiut că altfel, fără o tabachere nu se poate. Şi am pus înăuntru opt bucăţi de câte un pol şi două tipare. M 'am dus acasă la domnul ministru şi am dat-o sergentului: uite tabacherea asta, a uitat-o domnul ministru unde a fost aseară, să i-o dai nea­părat. înăuntru erau banii făcuţi de mîne. Cu un pol puteam să cumpăr patru pâini. Domnul mi­nistru a zis : Să se cerceteze !" Halid Gafur fumează, fumează mereu, mângâie pisica şi se gân­deşte că va fi expulzat.

GEO BOGZA

Aveam tol-afarăDE DRAGOSTE!Povestea tragica a unei

femei însetate de dragoste

“Aveam tot ce o femeie putea dori rr bani, bijuterii, rochii scumpe — tot, aiară de dragoste. Mă simţeam cât se poate de nefericită şi plictisită de viaţa în hoteluri de lux — singură de tot. Nici un bărbat nu m’a cerut în căsă­torie — şi ştiam cauza. Aveam un ten grozav de urât. Pielea mea era aco­perită cu coşuri şi pori dilataţi. Am încercat fel de fel de remedii, dar fără folos. Atunci, după sfatul droghistului meu, am încercat Crema Tokalon, cu* loarea albă, celebra Cremă de Paris. După puţine zile pielea mea era mai

fragedă şi mai lira. pede. După o săptă­mână toţi porii di­lataţi şi coşurile dispăruseră — pie­lea mea era netedă, catifelată şi albă. Şi după puţin timp m’am măritat cu bărbatul, pe care inima mea îl dorea.“

^rema Tokalon, culoarea albă (neun-

suroasă), conţine smântână proaspătă şi untdelemn rectificat care pătrund în pori şi aduc la suprafaţă necurăţe­niile ascunde în adâncime, pe care apa şi săpunul nu le pot atinge niciodată. Alte ingrediente conţinute în Crema Tokalon, culoarea albă, hrănesc gi în­tineresc pielea, strâng porii dilataţi şi fac in trei zile moale, albă şi netedă pielea cea mai întunecată şi aspră. Chiar femeile de o vârstă avansată pot căpăta un ten fraged şi drăgălaş, de care ar fi mândră o fată tânără. Se garantează excelente rezultate, altfel se restituie banii. —

De vânzare la toate farmaciile dro­gheriile şi parfumeriile din ţară. —

Ol

CUI

u n d e

C U M P

U N O E

C U M I

U N O E g ă s i ţ i

c u m p ă r a ţ i l a

U N D E Q Ă S IT I

C U M P Ă R A T ' L A V U LTU l

U N D E /M Ă R F U R I

C U m k A R A T I l a VU LTU R I

U N D E G Ă S IŢ I M Ă R F U R I M IN U N A T E EFTINI

c u m p ă r a ţ i l a a /u l t u r u l d e M a r e c u p e Ş T e l e in q h i a r e

U N D E G Ă S IŢ I M Ă R F U R I M IN U N A T E E FT IN E Ş l G A R A N T A T E

c u m p ă r a ţ i l a v u l t u r u l d e m a r e c u p e ş t e l e in q h i a r e

c u m p ă r a ţ i l a VULTURUL DE M ARE CU PEŞTELE IN GHIARE

UNOE_jQĂSIŢI MĂRFURI M IN U N A T« EFTINE Şl G ARANTATE

LA VULTURUL DE M ARE CU PEŞTELE IN GHIARE

ARFURI MINUNATE EFTINE Şl G ARANTATE

;RUL OE M AR& CU PESTELE GHIARE

INLHţATE EF IIIME Şl G ARANTATE

M ARE C U PEŞTELE IN GHIARE

EFTINE Şl G AR AN TATE

C U PEŞTELE IN GHIARB

EFTINE Ş l G AR AN TATE

C U PEŞTELE IN GHIARE

INE Ş l G AR AN TATE

C U PEŞTELE IN QHIARE

FTINE Şl G AR AN TATE

PEŞTELE IN GHIARE

Şl G AR AN TATE

IŢELE IN GHIARE

Şl G AR AN TATE

LE IN GHIARB

G AR AN TATE

U N D E G Ă S IT ' M Ă R F U R I M IN U N A T E

C U M P Ă R A Ţ I l a V U LT U R U L DE M,

U N D E G Ă S IT ' M Ă R F U R I M IN U N

C U M P Ă R A Ţ I L A V U LT U R U L DE

u n d e g A s i t ' m ă r f u r i

C U M P Ă R A T ! L A VU LTU RI

U N D E G Ă S IT ' M Ă R F U R I

C U M P Ă R A Ţ I L A VULTI

U N D E G Ă S IT ' M.

C U M P Ă R A Ţ I L A Vi

U N D E .G Ă S IŢ I

C U M P Ă R A '

U N D E

CUI

U N D

C U M P Ă R .

U N D E G Ă S I

C U M P Ă R A Ţ I

U N D E G Ă S IŢ I MĂI

W U M P Ă R A Ţ I L A VULTI

U N D E G Ă S IŢ I M Ă R F U R I

Şl G A R A N T A T E

LE IN G H IAR E

Şl G A R A N T A T E

ELE IN G H IAR E

G A R A N T A T â

LE IN G H IARE

I G A R A N T A T E

TE LE IN G H IAR E

3 ' G A R A N T A T E

EŞTfeLE IN G H IAR E

¡¡NE Ş l G A R A N T A T E

U PE Ş TE LE IN G H IAR E

i I N U N V EFTINE Ş l G A R A N T A T E

UL DE|IUlARE C U PE Ş TE LE IN G H IAR E

I M IIVU NA^E EFTINE Şl G A R A N T A T E

R U L IP E M A R * C U PE Ş TE LE IN G H IAR E

Rl M IN U N A T E EFTINE Ş l G A R A N T A T E

RU L 6 E M A R E C U IN G H IAR E

Rl M IN U N A T E EFT ^ ^ ^ R A N T A T E

R U L DE M ARI

L|RI M IN U N A T ]

RU L D E M A R E

M IN U N A T E E H

M A R E C U PE Ş T ]

IN 3 H IA R F

JR A N TA T fc

l 'r E L E H G H IAR E

yl G A R A N T A T f

IN G H IA R F

A T E EFTINE Ş l G A R A N T A T E P

Theadw* Afana Jiu £ (9 uSTR. B A Z A C Á 1 S T R . C A R O L 7 6 • 7 8 • 8 0 • 8 2 kSTR.HALELOR 21

PRIMUL INSTITUT COSMETIC MEDICALBU LE VA R D U L C A R O L , 57 fo s t 39 TELEFO N 3.S 2-73

D-NA Dr. M . R A B IN O VIC I dermatolog specializată la Paris şi Viena, tratează : negi, pistrui, coşuri, etc. îngrijirea fe ţe i. Tra­tamentul ridurilor prin diatermie, masage pneumatice şi hormoni. Distrugerea definitivă şi fără cicatrice a părului de prisos. Slăbirea locală a corpului prin masaje electrice. C o n s u lt. 1 0 — 12 şi 3— 7 p . m. C o n s u lt , g r a tu i t e M ie r c u r i 11 -12 a. m.

C H IR U R G IE ESTETICA( fă ră c ica tr ice )

a n a s u lu i şi u r e c h ilo r , a fe fe i , g u şe i şi p ie p tu lu i .

îndepărtarea operativă a ridurilor

Dr. RUDOLPF HOFFMANNfos t asistent la c lin ica Univ. din Berlin

Bucureşti. B-dul Domniţei 30 bis Tel. 4.19.50 — In form aţiuni gratu ite

R . \rINO. 3 10 ----

T r r r r r

Puţine oraşe în lume sunt atât de improprii IţQ cuitului — în cea mai mar® parte a anului - ca Madridul. Clima iui e din cele mai curioa»;I Vara, călduri infernale, iarna un ger siberia, primăvara pioi deluviane şi, în sfârşit, abia td mna se respiră. Atunci viaţa se scurgc plăcuţi, cu deosebire noaptea.Nici Parisul nu cunoaşte atâta însufleţire noduri ca Madridul. Dacă voiţi să treceţi drept oi» nali, acolo, duceţi-vă la cuicare înainte sau A la miezul nopţii. După cina de seară, cărei obiceiu se ia pe la ceasurile 22, iumea iesei se plimbe, umple teatrele, cafenelele şi ciul» - riie. Nimeni nu se 'ntoarce acasă mai devrei» 1 de ora 3 sau 4, dimineaţa.

INIMA MADRIDULUI

J T j Ă Z 8 0 IU L crâncen, deslănţuit de câteva luni pe pămîntul peninsulei Iberice — războiu care a *n vâltoarea lui pustiitoare pe fiii aceluiaşi popor — nu mai are sfârşit. Luptelesunt to t mai aprige.

Cu ioată rezistenţa şî eroismul strălucit al trupelor guvernamentale din Capitală, e probabil că, în csie din urmă, armatele rebelilor ajutate de armamentul modern, pe care l-au primit, să ocupe Madridul.Deocamdată, steagul naţionalist se găseşte pe turnurile acelui Escurial — a opta, după cele şapte minuni ale lumii — care, alături de piramidele Egiptului, e cea mai impunătoare massă de granit, din câte există pe pămînt.E scuria lu l se află la cincizeci kilometri departe de M adrid. Ridicat de F i l i p I I , în memoria sfântului L a u r e n ţ i u , falnicul edificiu e aşezat în forma unui grătar care, precum ne spune istoria, a fost instrumentul de tortură al marelui martir roman. Patru turnuri închipuesc picioarele grătarului, câteva corpuri de clădiri — legând între ele aceste turnuri — formează chenarul, pe când^alte şiruri de construcţii, transversale, alcătuesc zăbrelele grătarului şî, în sfârşit, departe în coadă, un palat şî o biserică.

O altă caracteristică madrilenă sunt văcsuitorii de ghete şi cerşetor Umblând pe străzile oraşului, nu faceţi imprudenţa de-a vă opri locuit' nicîun moment; ca din pămînt vor răsări zece-cincisprezece lustragii ui— fără măcar să vă ceară voie — se iau la întrecere, uneori şi la. bătaie, spre a vă lustrui încălţămintea. Apoi cerşetorii, acolo, forme« cu drept cuvânt o armată, li întâlniţi pretutindeni, înşiraţi la mică distanţi unul de altul şi, îndată ce vă zăresc, pun în acţiune toate tertipurile, spre a vă îndupleca să le daţi ceva. 1Cu străzile largi şi drepte, bulevardele grandioase, sgârie-norii de fi „G r a n V i a “ şi falnicele poduri aruncate peste albia aproape sscatăi torentului M a n z a n a r r e , — Madridul e un oraş modern, prin excelenţi Cine n'a auzit vorbindu-se de vestita „Poartă a Soarelu i“ ? Şi totuşi,»] trecut mai bine de patru secole de când această poartă nu mai exişti Astăzi, în locul ei e o piaţă, dar nu atât de frumoasă şi sugestivă, eif ne-am închipui, după numele cu care a fost botezată, lată, în mijloci fântână, iar de jur-împrejur clădiri, cari mai toate lasă de dorit, din pure de vedere arhitectonic. Oricum, graţie numeroaselor eî cafenele, „Pueril del sol" este şî azi — întocmai ca odinioară — inima oraşului, loc di plimbare a lumei elegante, punct de întâlnire a negustorilor şi oameni de afaceri.Oela faimoasa poartă pornesc toate liniile de tramvai, străzile principali ale oraşului şi multe altele secundare, iar la câţiva paşi mai încolo, se afli cafeneaua cea mai vestită din Madrid „Cafe In g les “ , care însă e loct de întâlnire a... toreadorilor; toate gloriile — mari şi mici — au treci şi — cine ştie ? — vor continua să treacă pe acolo.

Puerta del Sol, e centrul capita le i.

Cale d» Alcala in M adrid.

PANTEONUL REGILOR

Escurialul este adevăratul monument naţional al Spaniei. Granitul necesar construirii lui a fost adus din toate cariereia spaniole şi fiecare provincie a trimis lucră­tori : 1500. Au trebuit nu mai puţin de 25 anî, pentru reali­zarea acestei opere, a cărei măreţie se oglindeşte în urmă­toarele c ifre : 16 curţi, imense ca nişte pieţe ; 88 fân tân i; 86 scări; 913 km. de coridoare;1200 uşi ; 2600 ferestre.Această construcţie titanică e in acelaşi timp fortăreaţă, ca­tedrală, palat şi necropolă. In Panteonul de acolo dorm somn de veci regii şi reginele Spa­niei, în cavouri de marmură neagră, cu aurării b o g a te ; şî tot acolo se mai odihnesc — în sarcofage de marmură albă — infantii, infantele şî acele regine, ale căror odrasle n'au fost su­verani.Din turnurile Escurialului, privirea domină întregul Madrid, care, prin poziţia lui geografică (640 m. deasupra nivelului mării) e cea mai înaltă dintre capitalele europene, de unde şi zicala Andaluzilor — pe vremea când Spania era monarhie : „ T ro n u l R ege lu i nostru este în tâ iu l după al lu i Dum nezeu“ .

Ţjttnni

Bilanţul războiului civil. Dacă palatele se vor reclădi, dacă bunurile şi averile se vor reface, istoria nu va putea uita niciodată jertfe le zadarnice pe care le-a făcut războiul civil.

«fa Soarelui începe aşa zisa „via sacra“ a Madridului, adică i!# Alcalá, pe care trec cortegiile şi toate procesiunile, iar seara, isgantă. Acest bulevard măreţ, răspunde în P r a d o , unde se «fitul muzeu cu acelaşi nume, adică una din cele mai mari pinaco- • câte există în lume şi care se speră că va fi cruţată de bom- titul rebelilor.•»lităţi ale Madridului ? lată, de exemplu, E l R e tiro , un parc ♦3 hectare suprafaţă), cu crânguri şi boschete, alei umbroase şi «antice, pajişti destinate călăreţilor şi cascade, un iac, fântâni, ichioşcuri cu to t soiul de răcoritoare.a mai vastă este aceea numită Plaza de O riente. De jur-împrejur ¿suverani (sunt mai bine de 40), iar în mijloc, o statue ecvestră, t, ridicată de asemenea în memoria unui rege : Rlip IV. Insă piaţa ?i oraşului e Plaza Mayor. Odinioară, se desfăşurau acolo serbă-

marile ceremonii religioase, cursele de tauri... şi se aprindeau Inchiziţiei, pentru eretici. Teatru al scenelor de revoltă şi al atâtor

I de războiu civil, fireşte că piaţa, în scurgerea veacurilor şi-a ¡numele de mai multe o ri; însă schimbările au rămas numai pe »oarece Madrilenii continuă şi astăzi s'o numească Plaza Mayor. lili să admiraţi magazinele cele mai frumoase şi mai bogate ale ¡merită osteneala de-a zăbovi un ceas pe Carrera (bulevardul) ijeionimo, care de asemenea se aşterne între „Poarta Soarelui" ţ La Madrid, toate prăvăliile rămân deschise până la zece seara, in timp în Capitală, vă întrebaţi când se duc locuitorii el la «i la fabrică ? Zi şi noapte, cafenelele sunt tixite cu clienţi, iar ¡unt adevărate furnicare de oameni. Puţini folosesc picioarele sau- spre a face o vizită sau a se bucura de o privelişte frumoasă : sâ-şi vadă cunoştinţele sau să fie văzuţi la teatru prin cluburi, sau pe

acestea au fost odată !...Iiti» dacă şi când vor reînvia caracteristicele serbări madrilene, ari una se apropie în curând : în primele zile ale lui Decembrie, cortegiu impunător, în costumele veacurilor XVII şi XVIII. înfrunte, călare un funcţionar al tribunalului eclesiastic (R o ta ) care, oprin-

jlaţa anumitor edificii, citia Bula de Îs santa Crozada (En- Intei Cruciade), prin care J u I î u s I I mai întâi şî apoi P i u s 1849, au acordat Spaniolilor aceleaşi concesiuni, cari fuseseră

n pentru Cruciadele conduse de Papii U r b a n l i şi I n o c e n -

'ie când le va fi dat Madrilenilor să guste petrecerile de Crăciun, ¡¡e-i pitoreşti şi cântecele religioase ( v illa n c icos ), intonate de ţi, cu acompaniamentul a to t soiul de instrumente I ¿á ce măcelului de astăzi i se va pune capăt, jalea şi pustiul jkia încă multă vreme să domnească pe întinsul acestei ţări, ¡nu cunoască, între graniţele ei, liniştea, odihna şi înflorirea...

Escurialul, renumita fo rtă rea ţă a regilor spanioli, în jurul că­reia s'a dat o luptă crâncenă.

P*1 l i M f i t i

.fm o A . ; J

B L ' " i i

WmkFtmp f _ a ţ a ^ S ib jW k

fiIE P O R T A J Îfi[AlDl 0 F 0 N I C

„ O R / V C O P I I L O R ”

W A ora 14 ş! 10 minute, gongul bate ora exactă. C etă- M ţenii întinşi pentru siestă, scotocesc prin buzunare după

ceasornice şi potrivesc arătătoarele : 2 şi 10 minute. După „Radiu". Duduia studentă care mănâncă la cantină, aude gongul în sala gălăgioasă a restaurantului studenţesc şi-şi cer­cetează ceasul brăţară. In Cişmigiu, haut-parleur-ul cu glas puternic a făcut să tremure undele ca de oglindă ale lacului şi inimile celor doi îndrăgostiţi, de pe banca ninsă de frunze veştede.— Vai, am în târz ia t! Ce-o să spună maman ?Pe strada Popa-Tatu, urcă o coloană de fetiţe, în şorţuleţe pepite cu funde roşii, galbene. Şirul ciripitor — miriapod pes­triţ de băscuţe, panglici, zulufi şi pălărioare— coteşte la stânga, pe strada Berthelot. Au ajuns, în cele din urmă, şi la „Radio". Dl. Niculai primeşte cu glas de părinte, sgomotoasa coloană şi-o conduce în hali.— Am întârziat? — întreabă învăţătoarea, din frunte.— N u ! De-abia a 'nceput radio-jurnalul.

Paranteză. R ad io -ju rna lu l are birourile sepa­rate. E un laborator special amenajat. Un apa­rat de radio, trei telefoane, cinci maşini de scris, un teanc de ziare străine, o foarfecă mare, un creion roşu şi... funcţionarii.Foarfeca taie, taie. Se traduce. Se potriveşte. Telefoanele sbârnâie neîncetat. Veştile se strâng. Se triază. Cum ? In Spania, guvernul

Copiii stau cuminţi, ascultători, uflii puţin în fricoşaţi, a lţii amu- ta ţi, în fa ţa microfonului. începe or<K c o p iilo r !

a înfrânt pe naţionalişti? Bine. Aşa transmite „Havas“. Dar „Stephani" ? — Dar „Rador" ? — Telefoane. Tele­foane ! Maşinile ţăcăne. Ce-i asta? Dela „Programe"? Bine!... Iarăşi o triere. Măsurătoare din ochi. Maşini. Te­lefoane. La aparatul de radio, veştile mai proaspete.Dl. Economu a adus veştile de sport. Rubrica „Actuali­tăţi" e pregătită. Buletinul meteorologic ? A sosit. M ai e ceva ? Cota apelor. Bursa cerealelor. Şi totul nu trebue să treacă de 1/4 de oră. G rozav! Repede, că nu mai sunt decât 10 minute. Ţac-ţac, ţa c !... Maşinile trag totul în trei exemplare. Iute, parafa directorului. Sonerie lungă.

— şi orgă. Lumină dela becurile rotunde, cât pepenii. In peretele mic, din stânga, o fereastră deschide vedere spre cabina tehnice!, de sus. Acolo domnesc ingi­nerii. Fire albe coboară până la micro­fon.lată-ne în prezenţa acestui personagiu misterios. Această ureche de marmură, suspendată cu arcuri în rama unui cerc. Această vrăjită urîealtă cu trup de bas­ton, şi cu trei picioare. Monstruoasă apariţie. N'o atingeţi I Copii, la o parte. Nu v'apropiaţi de microfon.Sub fereastra prin care privesc inginerii, e agăţată o lădiţă, cu geamlâc. Scrie ceva, parcă. Chiar aşa :A te n ţiu n e ! în c e p e ! O p reş te ! O ferestruică a lădiţei s'a luminat. O so­nerie s'a auzit! Ce-a spus ? Tăcere ! Forfota încetează. Se va repeta niţel textul, niţel muzica. Trei muzicanţi din orchestră : cello, violină, flaut, sunt aci şi repetă acompaniamentul corurilor. La pian, o domnişoară mignonă dă lămuriri. Ea e aceea care se 'ngrijeşte de partea muzicală a „orei copiilor". Compune muzică originală şi conduce emisiunea muzicală.

Regele A lbert al Belgiei, pronunţând un discurs în fa ţa microfonului.

No. 515 —

Regele Eduard al Angliei la microfon.

— Ioane, du asta la „prezentare" şi pe urmă, la spea- «er-iţă ! Uf !Telefon I C e mai e ?— „R ador"! C u m ? — Naţionaliştii au cucerit Aranjuez? Bine. Repede ! Ţac-ţac-ţac !... Sonerie.— Du şi asta la speakeri!...închidem paranteza. A r fi s'o mai deschidem seara, când vine crainica franceză şi crainicul german : Dl. Miiller— îmi pare. Dar...

** *— „Radio jurnalul" s'a term inat! Transmitem muzică uşoară. Plăci de patefon.— Unde ne punem hainee, domnişoară ?— Domnişoară, vă rog...— Noi, d-ră, unde ne lăsăm... ?...— Aici, aici... Tăcere IAu rămas numai în şorţuleţe, fetiţe le ... Miriapodul se pune din nou în mişcare. Alungeşte scara, pătrunde în hali şi se opreşte în faţa uşii, cu bec roşu, a studioului mic. Două uşi se deschid: una înlăuntru, alta în afară. Amân­două capitonate ca nişte plăpumi. Studioul mic e cât un salon de primire. Podeaua şi tavanul aceeaşi plapumă verde. De-a-lungul pereţilor atârnă perdele grele de cati­fea verde. Două piane, un ţambal, un electrofon, celeste

„Ora co p iilo r” de azi a prins a fi pregătită cu două săptămâni în urmă. Scenaristul a ticluit piesa, în care Dorel şi Viorica pornesc într'o ne mai închipuită călătorie prin ţara basmelor. Cântecele au înflorit şi au împodobit piesa. Odată cu multiplicarea piesei, la maşină, coru­rile s'au înfiripat, deprinzându-se, la şcoală.întâia repetiţie, la studio, a mers mai greu. A doua mai bine. Miercuri, s'au pus la punct amănuntele sonore, care 'ntovărăşesc peripeţiile micuţilor călători. Azi, Joi, se repetă cu orchestra. Peste o oră emisiunea. S'au dat şi ultimele ştiri şi programul de după amiază. Un ceas de forfotă, de enervare. Li se dă co­piilor o pauză de un sfert de oră.— D-ră, vă rog, unde bem apă ?

** *

„L e liţa ” postului îşi picură, cinci mi­nute, notele pe clapele pianolei. Ca un joc de copii, pe un pian de păpuşi. Butoanele, becurile roşii şi-au schimbat semnalele convenite, între cabina craini­cei şi cabina inginerilor.Atenţiune ! O ra copiilor !Imnul „O rei copiilor" ! Imnul imprimat pe discuri îşi porneşte melodioasa ariettă, ca ‘n „Ceasornicul şi statuetele de Saxa” — de Kettelbey :

Ting-ing I. Ting-ing ! Din-don i Din-don !Bate la microfon, ceasul copiilor.Ceasul poveştilor !Ting-ing I Ting-ing ! Din-don 1 Din-don !

Glasurile mici şi fragede au făcut o pauză. Apoi, cântul ia un moderato dulce :

Izvor de basme şi de cânt.Se 'nalţă pe-aripi de vânt... __Purtat de zâne de argint.Revarsă vrajă : ninsori de vrajă pe pământ !

Un alegretto, apoi :

Şi ceasul cântă : Ting-ing-ing 1 Vrăjite basme prin cuvânt !Copiilor din ţară cânt...Poveşti şi cântece de alint !...

apoi re-Violoncelul a încercat o modulaţie, ritmat de piano, frenul revine :

Ting-ing I Ting-ing ! Din-don ! Din-don !Bate la microfon Ceasul copiilor...Ceasul poveştilor !...

Din I Don I...

Piesa îşi porneşte dialogul iar peripeţiile se deapănă, care mai de care mai năstruşnică, printre firele de aur ale cântecelor de copii.

In studio, regisorul de interior are o activitate stranie în faţa microfonului. In afară că joacă un rol de smeu, de bunic sau de Făt-frumos, acest personagiu mânueşte lucruri cu totul ne­potrivite, la prima vedere, cu povestea lui Dorel, în ţara bas­melor. lată-l, de pildă, mestecând cu un băţ într'o piuliţă de lemn. E realizat un element sonor : scârţâitul carului cu boi. Apoi, suceşte nişte cutiuţe colorate, din care ţâşnesc glasuri de oi, de vaci. Dorel a intrat în palat. Regisorul se asvârle spre uşa de proporţii reduse : uşa sonoră, o deschide, o închide la loc —- urmărit de copiii-actori. Alături, pe masa lui, des­luşeşti o bucată de şină de fier, un ciocan, un metronom, o cutie de muzică, din acelea bătrâneşti, o trombă de automobil,o instalaţie de sonerie, un clopot de tramvai, tălăngi de boi. Un întreg arsenal de efecte sonore, cărora trebue să se adauge acelea, gata imprimate pe discuri : furtună, cucuvea, cucurigu, cotcodăcit, piuituri, cântece de canari, privighetori, granguri, Şuer de vapor, sirenă ca la Prefectura Poliţiei, tren în mers, motor de automobil, telegrafie fără fir. Dacă acţiunea se pe­trece pe apă, se umple o pungă de cauciuc, cu apă şi se fră­mântă în faţa microfonului, la 3 centimetri depărtare : iese un clipocit perfect. Pe discuri, mai poţi auzi : surle împărăteşti, lătrat de câine, mieunat de pisici, avion care decolează, avion în sbor, tobe, goarne, şuer de fabrică.Toate, toate pot ajuta la lămurirea peripeţiilor prin care trec personagiile piesei, pe care nu le vezi, dar ale căror gla­suri le auzi, creind astfel, ceeace se numeşte : decorul sonor.

— Ora copiilor s'a terminat I Emisiunea reîncepe la orele 18- cu programul anunţat I

- Unde zPot să las 6 conferinţă, pentru Radio? — întreabă

— Poftiţi d-vs., sus I La d-l Dr. V. V.E nota preliminară a uverturei. Urmează un şir de telefoane, de bileţele, cărţi poştale, scrisori închise, un nou şir de tele­foane. S'a fixat, în cele din urmă, data conferinţei. Dacă d-lX. Y. Z. are un pic de noroc, un telefon — (ultimul)__vine şiprintr'un glas feminin (secretara), află că mâine, Miercu. ( a orele 20 şi 5 minute va citi. Dacă nu intervine vreo pertur­bare a programului, vre-un eveniment neprevăzut, conferenţiarul îşi află numele trecut în programul „Radio" al tuturor gazetelor de a doua zi, îşi pregăteşte vocea, ca să fie mai „radiogenică". Seara, se prezintă la Radio cu o jumătate de oră mai înainte, emoţionat ca un june prim. Se acomodează cu atmosfera so­neriilor, care cheamă taraful Sibiceanu în studio şi a emisiunii ce ţâşneşte în fiecare încăpere prin câte un haut-parleur (chiar şi la bufet).Ascultă ariile naţionale şi şlagărele la modă, disate şi în cele din urmă coboară în biroul „prezentării". D-l I. îl primeşte, îi stampilează manuscrisul, i-l iscăleşte. „Se em ite". E condus în cabina vorbitorilor, alături de cabina crainicilor. Un cub tapetat cu plută e această odăiţă. Uşa grea şi groasă de-o şchioapă s'a închis, bufnind. Lumina venind de sus cade peste o masă. Intr'un colţ, un buton de sonerie. In celălalt, un bec roşu. Sus­

pendată de două sârme cutiuţa vrăjită, de mar­mură, a microfonului aşteaptă glasul celui care ne va vorbi.Şi nici n'a apucat bine să şadă pe scaun vorbi­torul, că becul roşu, din stânga, prinde a clipi repede, ca un far. înseamnă : „Sunteţi gata ?"I s'a lămurit d-lui conferenţiar ce trebue să răs­pundă la asemenea semnale, oarecum de film po­liţist. Se conformează, pe loc, prescripţiunilor ver­bale ale d-rei crainice, care l-a însoţit şi l-a în­chis în celula asta de închisoare. Apasă pe bu­tonul de sonerie, din dreapta. De ce l-a lăsat, tocmai acum, duduia şi-a plecat? li e sufletul la gură, bietului om, de emoţionat ce e. Tuşeşte. Dar ce-i asta ? Tuşea a sunat aşa fel, că pare c'a tuşit cu batista la gură. Nîcîun răsunet. C iudat ! Nu ştie, bietul domn, că aşa s'au mirat toţi cei cari au pătruns, ca să grăiască, aci de unul sin­gur. Sau cântăreţii cari au încercat, Miercurea,o ..probă". Glasul lor era absorbit de catifeaua perdelelor şi-şi pierdea orice rezonanţă. N u -ş i auzeau glasul, pur şi simplu, lată, însă, că becul cel roş s'a aprins. E răspun­sul venit tocmai din cabina tehnicei şi înseamnă :..M ic ro fo n u l e deschis. P o t i vorb i ! " Momen­tul e o furtună de spaime. D-nul conferenţiar a amutit. Dar, în sfârşît, to t trebue să 'nceapă, nu-i aşa ? Desface manuscrisul şi porneşte. Cutia mi­crofonului care-l priveşte fix, are ceva de vrajă. Şi totuşi cutia aceasta albă îi împrăştie vorbele şi fluctuaţiile glasului, în imensitatea spaţiului. Are pe când citeşte, imaginea luminoasă a aces­tor cuvinte, scrise pe cerul negru, de toamnă, ţâşnind de pe antena dela Băneasa. A ltă Ima­gine : chipuri felurite în interioare frumos mobi­late, ascultându-l în faţa haut-parleur-ului. Acum, citeşte în linişte, ca şi cum ar fî la el, în odae,acase.

*De dimineaţă, în studio-ul mic, s'a repetat piesa de radio care se joacă Duminică. O forfotă de actriţe oxigenate, tinere mai toate. Am distins pe Io n Mânu, care are o voce radiogenică. Spunea „bancuri" şi „da şuete" nerimate. Alături, Dem. Psatta încearcă modulaţii de bas profund, recitind un text. Azi piesa se citeşte, pentru fixarea locurilor în studio, pentru a se crea pla­nurile sonore. Un regisor care a lucrat la micro­fon, punea toţi actorii să vorbească în planul întâi. Neglija o condiţie a decorului sonor; adân­cimea.Vocile actorilor sunt ascultate şi apreciate, din vreme, ca să se vadă radiogenicitatea lor. Se socotesc identităţile şi se caută, într'o distri­buţie, contrastele şi diversitatea. Este o condiţie sine qua non.Textul se citeşte şi la emisiunea de premieră, care e şi ultimul spectacol: O atmosferă încărcată domneşte în studio, de 'ndată ce emisiunea e ' anunţată. Actorii toţi au textul sub ochi. Privirea joacă între geamul de sus de unde regisorul face semne, dând intrările necesare, după pauzele mai îndelungi, calculate...Pauzele îngădue regîsorului tehnic să lanseze de pe discurile (electromagnetic) cu „efecte sonore", sonorizările necesare, care alternând cu vor­bele textului, uneori suprapunându-se, prilejuesc efecte de emoţie artistică.In studio, în clipele acestea, to ţi se'nţeleg prin semne. Nici o vorbă mai mult, decât spune textul, nu e îngăduită.In momentele de rumoare — (glasul mulţimii) — ac­torii pot să vorbească orice, fără să ridice tonul.

Peste clasicul „barbă-rară— barbă rară" dela Tea­trul Naţional, se pot desluşi replici, „bancuri", apostrofe, porecle.Singurul personagiu care face tapaj e reg isoru l de in te rio r. El realizează toate efectele sonore care nu s'au tras pe discuri : valuri într'o cadă cu apă, paşii pe podele special construite, clo­poţei, sonerie, trompetă de automobil etc.

*La orele 17, e anunţată retransmisiunea unui e- moţionant match de foot-ball, dela O . N . E. F. Din vreme, un inginer şi doi-trei mecanici au plecat la stadion, cu un microfon, baterii, sârme. Un fir special leagă stadionul de studioul din str. Berthelot. Se face numaidecât legătura. Ra- dio-reporterul, d. R. Vasilescu e de mult pe teren. Trebue să urmărească toate fazele jocului, pentru ca la deschiderea microfonului, la ora con­venită, să poată da un rezumat al celei dintâi părţi a matchului.Atunci, e cramponat de cercul în cadrul căruia microfonul e suspendat şi. cu ochii pe teren, ur­mărind salturile capricioase ale balonului vorbeşte, vorbeşte, istorisind fazele luptei, de pe teren. Face şi pauze, ca să se audă strigătele şi flueră- turile.Radlo-reportajul e un gen care poate conveni acelora deprinşi să dicteze ceasuri întregi unei stenodactilografe. Se cere un debit neobosit de vorbe. O invenţie verbală mereu înnoită. O aten­ţie şi o încordare, deosebite. Multă varietate în fraze, în expresii. Se cere iarăşi, spirit. Repor­tajul moieşit şi uniform, fără putere de evocare, nu e reportaj. Ochii reporterului radiofonic tre ­bue să fie pretutindeni, în toată clipa, să aleagă ceeace-l izbeşte, în deosebi, să concentreze în două vorbe, iar ochii să caute, să caute mereu, zig-zagul mingii printre picioarele lui Dobay sau Schwartz.

*La studio, însă, paralel cu emisiunea pe unda Bucureşti, a 'nceput emisiunea pe unda România, De pe antena dela Bod, se înalţă reportajul uneî curse de automobile din Ardeal.Doi speackeri, în două cabine separate, uzând de semnale diferite („Leliţa" pentru Bucureşti şi metronomul, pentru România) au anunţat simul­tan, emisiunile.

*In acelaşi mod se fac legăturile cu Opera Ro­mână, cu Ateneul Român, cu restaurantele mari unde cântă tarafurile de frunte, într'o seară, a făcut senzaţie o transmisiune suc­cesivă a mai multor concerte ale tarafurilor bu- cureştene, dela mai multe restaurante. Sistemul e foarte simplu. Cu două microfoane, meca­nicii speciali colindau dela restaurant la restau­rant, stabileau legăturile şi în-timp ce microfonul No. I sorbea „Ciocârlia" de sub arcuşul lui Di- nicu, la „Continental", microfonul No. 2 era gata instalat la „Gambrinus". La ora anterior stabilită, emisiunea lui Dinicu înceta iar Jean Marcu por­nea să diseze cu repertoriul stabilit. Microfonul No. I era purtat la „Bulevard", la Sandu Marcu şi aşa mai departe, la Petrică Moţoi, la James Kok, Fănică Luca, Sibiceanu...

*La 12 noaptea, după Radio-jurnalul nemţesc şl franţuzesc, răsună majestuos „Im n u l R ega l“ Emisiunea s'a terminat. Noapte bună.

N. PAPATANASIU

PNo. 515 —

cel mai mare aventurierFiu al unui negustor modest dîn Ungaria şi apoi: pastor în Canada, deputat englez, cetâţean britanic, la Intelli- gence Service, spion german, „prieten" al ex-kaîserului, 36 de ore ministru, vânzător de bijuterii împărăteşti, prietenul Rusiei, sfetnicul regelui Afganistanului. Trebitsch Lincoln, omul care o aprins Asia înarmând

China. F o tog ra fia noastră îl înfăţişează ca mustăţi ţi ochelari in epoca in care şi-a lepăd at „haina sfântă".

X MT Â pregăteam să traversei Friedrich Strasse, când îmi ieşi înainte una dintre cele mai ciudate arătări. Purta un vestmânt lung, negru, strâns

*“ “ ^ în talie cu o curea, în picioare avea sandale de paie, iar capui ras îi era în parte acoperit de o tîchiuţă neagră. Un călugăr budist pe străzile Berlinului nu este o apariţie obicinuită. Dar impresia de bizar nu o crea atâta îmbrăcămintea cât trăsăturile-i colţuroase şi aerul arogant, ce concorda toarte puţin cu acel vestmânt de ascet.„H allo , D on Ig n a tie / “ strigai eu. Un muşchiu nu tresări pe figura lui. Dar eram sigur că nu mă înşelasem şi a- dăogai răzând :„O nouă revoluţie în perspectivă, d-le L i n c o l n T r e b i t s c h ?“In cele din urmă, catadixi să zâmbească şi-i întinsei mâna, dar rămăsei cu ea spânzurată în gol, căci el se scuză spunând că rangul său de mare preot nu-i permitea să atingă un muritor de rând. Mă re­cunoscuse şi pornirăm mai departe, unul lângă altul.După o vreme, îi întrebai intrigat, de ce se to t uita în urmă-i şi-mi răspunse că de vreo câteva săptămâni era mereu urmărit de poliţişti.

Pe s t ră z i le B e rlin n - 14 lu i , T re b its c h L in -

Icoln, cel mai marc aventurier al lumii, priveşte la repor­te ru l care-l fo to ­g r a f ia z ă .

T re b its c h L in c o ln , în c ru n ­t a t , p re o c u p a t , in m a r» ţ in u tă b u d b is tâ .

Nu, politica nu-i mai interesa. Ultimii câţiva ani îi petrecuse într'o mănăstire budistă, de lângă oraşul sfânt Lhassa. „Ştii" zise el la un moment dat cu vădită enervare „dacă în Lună ar erupe un vulcan, la câţiva ani după moartea mea, presa mondială ar spune că’ to t eu sunt cauza."Viaţa acestui om a fost o înlănţuire de aventuri fantastice.

S'a născut într'un mic orăşel din Ungaria, fiu al unui negustor modest, Trebitsch, om pios şi cinstit. Şcoala şi-a făcut-o la Buda­

pesta. Copil inteligent şi şcolar harnic, el lasă totuşi din capul locului să se întrevadă ceva patologic în exagerata-i

dorinţă de a străluci şi a fi admirat. E posedat de o adevărată manie a citîtului, iar Ia vârsta de 12 ani

cunoaşte întreaga literatură germană clasică şi a citit tot ce i-a căzut în mână dela Platon până la me­

moriile lui Casanova. In scurt timp devine faimos prin vioiciunea spiritului, prin elocinţa şi erudiţia sa. Studiază cu pasiune,, ştiinţele economice, istoria şi biologia. E profund religios.Pe la optsprezece? ani visează să dea lumii o religie nouă, dar profesorii îl admonestează pentru extravaganţa ideilor sale.Intr'o bună zi Ignatz dispare. El se duce in Canada şi-şi câştigă existenţa ca hamal în port. Un preot, pe care-l uimeşte cu inteligenţa şi vasta sa cultură, îi înlesneşte intrarea în semi­

narul teologic al bisericii anglicane. După câfrra ani, fostul student ungur este pastor într'un orăşel

englez, se însoară şi are o sumedenie de copii. Auzind de el, Row ntree, un mare fabricant de cio­

colată din York, vine să-l vadă şi fascinat de perso­nalitatea sa, se gândeşte să-l scoată din acel cerc pro­

vincial. II angajează ca secretar particular şi-l trimite să cutreere continentul cercetând condiţiunile de trai ale claselor

muncitoare. După doi ani, reverendul scoate o carte întitulată S ituaţia socială a m u n c ito rilo r europeni şi problema socială in

A n g lia “ , lucrare care face senzaţie.El leapădă haina preoţească şi intră în parlament ca deputat liberal. Curând se află că face trafic de' influenţă, lucrând cu to t felul de speculatori şi financiari dubioşi. Negociază transacţiuni monetare, finanţează societăţi petrolifere in Galicia, mine de aur în Rand, construcţii feroviare în America de Sud. Devine membru în consiliile de administraţie ale unor societăţi anonime dubioase. E an fel de Midas modern : tot ce atinge se preschimbă în aur.Există însă o eventualitate pe care a uitat s'o prevadă în socotelile sale: Războiul I La 4 August 1914 întreg edificiul realizărilor sale ameninţă să se prăbuşească asemeni unui castel construit din cărţi de joc. Ce-i drept, a do­bândit de mult cetăţenia britanică, dar publicul se ridică împotriva comercian­ţilor cari poartă nume germane.Politicianul-financîar îşi oferă serviciile ministerului de războiu. E numit interpret ungur şi cenzor, dar Intelligence-Service-ul veghează. Se observă că e continuă a cheltui sume enorme într'o vreme când cei mai bogaţi oameni se văd siliţi a face economii. Faptul trezeşte bănueli. I se cercetează trecutul şi o scrisoare a sa, destul de inofensivă, către un prieten din Elveţia, în care vorbeşte despre sondele de petrol pe care le avea în Galicia, este luată ca o binevenită dovadă de neseriozitate. I se cere demisia. Indignat, se plânge lui Lloyd George, carenu-l ia în seamă. _ .Are naiva neruşinare de a-şi oferi serviciile chiar Intelligence-Service-ului, cerând să fie trimis ca spion în Germania sau Austria. Işi dă însă seama că cu aceasta n'a făcut decât să întărească bănueiile care se născuseră împotriva sa. jntr'o noapte casa-i e percheziţionată. El ştie acum că nu-l mai despart decât câteva ore de arestare. Dă fuga la un prieten influent din partid şi-i cere un paşaport. Acesta îl refuză. Atunci, recurge la şantaj, ameninţând că va desvălui lui Ho- ratio Bottomley câteva dintre cele mai intime secrete ale partidului liberal şi in ziua următoare, eroul nostru se află pe pământul Olandei...Căpitanul de marină german, proprietar al unui mare depozit de cherestea din

D « No. 515 —

' 2 ) pentrucă depu^^^o^

fabricat? fandrescuilctorulul

ven itw un art» astfel şi blicul a tălpii Pi

material.

kaueiuc Palma au de- k im cincizeci de ani

necesitate; tot ?Ţ^Sr/>kma. căci pu- H®^te^avantagiile

Hmbrienirescu.

A d e p f i o i „ c ă lu g ă r u lu i b u d h is t C h a o K a n g " a l ia s T re b its c h L in c o ln pe s tră z i le L iv e rp o o l u lu i.

Amsterdam este toarte mândru de noul său prieten ţi telegrafiază la Berlin că un deputat englez îşi oferă servi­ciile Statului Major ger­man. La Berlin, propu­nerea e primită cu ră­ceală. Statul Major este precis informat asupra reputaţiei lui L i n c o l n T r e b i t s c h la Londra şi-l priveşte ca pe un aventurier. Dar colonelul N i c o I a i, şeful servi­ciului de spionaj german hotărăşte să facă o în­cercare cu el şi-i cere un raport asupra distri­buirii trupelor engleze.Pretinde o sumă mare, care-i e plătită cu an­ticipaţie. După câteva săptămâni, aduce un fan­tastic raport compilat din câteva date publicate în ziarele britanice şi neutre, dar cu multă dibă­cie exagerate. Colonelul Nicolai clătină însă din cap şi-i spuse :— „Foarte mulţumim H err Pastor, dar noi n'avem bani pentru scamatorii englezeşti.“C e să facă acum ? Serviciile de contraspionaj britanice şi germane sunt cu ochii pe el, iar banii i se împuţinează pe zi ce trece. In luna următoare, fostul pastor, fostul deputat şi fostul spion intră în portul New-York-ului. Dar de cum pune piciorul pe pământul Americii, agenţii en­glezi nu-l mai slăbesc din ochî. America este încă neutră, aşa că oficial nu i se poate face nimic, dar există alte mijloace pentru a i se pa­raliza activitatea. In ziarele newyorkeze apare un articol cu următorul titlu :„Isp răv ile unui fost deputat englez, devenit spion germ an“ !Aceasta nu reuşeşte însă să-l descurajeze. El e văzut în repetate rânduri cu bine cunoscuţi a- genţi germani. Intre timp, este învinuit la Londra că, cu câţiva ani înainte, ar fi falsificat semnă­tura d-lui R o w n t r e e . Se cere extrădarea sa şi după o evadare din închisoarea dela B rook lyn urmată de o recapturare to t a tâ t de senzaţio­nală, el este adus în Anglia şi condamnat la trei ani muncă silnică.In 1919 părăseşte D a rtm oor-ul. Are acum 40 de ani. Trece în Olanda şi scrie Kaiserului exilat o scrisoare în care pretinde că e o victimă a sentimentelor sale filo-germane. La această misivă primeşte o scrisoare redactată de către secreta­rul Kaiserului şi care devine pentru el un docu­ment de mare valoare. Arătând antetul acestei scrisori şi făcând misterioase aluzii la importante chestiuni de stat, el izbuteşte să stoarcă unei domnişoare bătrâne, germane, 1.500 lire sterline, întreaga ei avere. Fuge apoi in Rusia, unde este bine primit de către leaderii bolşevici ca un ex­pert in chestiunile economice şi financiare ale Angliei. In D ow ning S treet se remarcă în cu­rând că afacerile Rusiei în Anglia erau dirijate de către cineva care cunoaşte bine situaţia lo­cală. Dar nu trece mult şi Trebitsch cade în disgraţia bolşevicilor. Mai înainte însă ca OGPU-ul să poată institui procedura obişnuită, prietenul nostru se află în drum spre Berlin.In tren face cunoştinţa unui aristocrat german care-i spune că revenirea Hohenzollern-ilor este iminentă. Fostul propagandist rus, ascultă intere­sat şi zugrăveşte cu elocinţă gloria viitoarei Germanii. „Deutschland, Deutschland ueber alles..." Noul său prieten rămâne mut de admi­raţie. Se recomandă : Wolfgang, guvernator al Prusiei Răsăritene. La Berlin Trebitsch e introdus de către Herr Kapp în cercul monartiiştilor. In ziua de 13 M artie 1920 are loc lovitura de stat monarhistă şi Herr Kapp semnează iar în calitate de cancelar al Reichului în Wilhelm- strasse. Prima şi ultima sa proclamaţiune către naţiunea germană este iscălită de către el şi un anume Lincoln Trebitsch, noul ministru al propa­gandei.Grandiosul vis nu durează însă decât 36 de ore, după care Herr Kapp şi partizanii săi se văd nevoiţi să părăsească în grabă Germania.H err Reichsminister T r e b i t s c h apare apoi în

Elveţia. Împăratul C a r o l al Austriei îşi petrece acolo exilul şi ascultă cu veneraţie înţeleptele cuvinte ale pastorului ungur de curând sosit. Ex- împărăteasa Z i t t a îl însărcinează cu vânzarea bijuteriilor regale. Foştii monarhi au mare nevoie de bani pentrucă vor să se întoarcă în Ungaria, unde se cred aşteptaţi de către popor. L in ­c o l n T r e b i t s c h procură fondurile necesare unei întoarceri triumfale în Ungaria. Ţine discur­suri înflăcărate ţăranilor, negociază cu diplomaţii Franţei şi ai altor ţări. In visele sale se şi vede Ministru de Externe al Ungariei. Dar ex-împăratul Carol este arestat în momentul când încerca să treacă frontiera Ungariei şi retrimis în Elveţia. Lincoln Trebitsch a pierdut din nou partida I După acest episod ungar, Trebitsch îşi întoarce iar privirile către Rusia. Aceasta este ţara unde aventurierul politic poate dobândi glorie şi bani. Ura sa împotriva Angliei a luat proporţi’le unei manii. Ţara aceasta trebue distrusă şi Extremul Orient este punctul ei vulnerabil. In China s a deslănţuit un războiu civil. Kuo-min-Tang-ul a trezit aci conştiinţa naţională şi Moscova ajută această mişcare. O echipă de revoluţionari expe­rimentaţi au fost trimişi la H on g Kong. Kuo- min-Tang-ul a intrat în mâinile Sovietelor şi apariţia „Ungurului de supuşenie britanică" pe scena Chinei este cât se poate de oportună intereselor ruseşti. El devine mâna dreaptă a tovarăşului B o r o d i n care lucrează în H ong Kong. Aci are ocazia să dea frâu liber urei pe care o nutreşte Angliei. Organizează un boicot al mărfurilor britanice şi...Intr'o bună zi citeşte un ziar englezesc şi leşină. A văzut fotografia celui mai mic dintre fiii săi, un tânăr în vârstă de 18 ani, care a fost con­damnat la moarte în O ld B a iley , pentru omu­cidere.Telegrafiază la Londra. Imploră prieteni vechi să facă uz de toată influenţa lor spre a întârzia execuţia până când îl va mai putea vedea odată, măcar pentru două minute. Cu aeroplanul şi cu cele mai iuţi vapoare, el străbate jumătate de glob. La Harw ich autorităţile imigraţiunilor îi întârzie intrarea în Anglia. Şi când ajunge în- sfârşit la D artm oor nu poate decât să blesteme cu furie pe mormântul abia închis.In 1927, ambasadorul britanic din Kabul, S i r F r a n c î s H u m p h r e i s scrie la Londra despre un misterios străin apărut de curând în A fg a n i­stan şi care pare să dirijeze politica regelui Amanullah. Acesta este Lincoln Trebitsch trimis de către Moscova. El trebue să dea Angliei lovitura de graţie şi prepară o insurecţie a Indiei. Tânărul rege al Afganistanului este aliatul său. K abul-ul devine un centru de intrigi împo­triva Marei Britanii.D-l I g n a f z L i n c o l n T r e b i t s c h — acum G o s p o d i n i g n a t i e v T r e b i t s c h i k o v — care este sfetnicul politic al Majestăţii Sale Re­gele Afganistanului, zâmbeşte cu satisfacţie. S'a pus la cale o alianţă afgano-turco-persană şi în curând, lumea va vedea o revoltă a tuturor mahomedanilor împotriva Angliei. Vae B rita - niae ! Dar şi de data aceasta îşi greşi socotelile. Aviatorul Shaw — alias Edward Thomas Law- rence şi fost sfetnic al regelui Feisal, ne-ar spune poate, dacă ar mai trăi, cum a spulberat intrigile lui Lincoln Trebitsch.

In rezumat, regele Afganistanului fuge şi îndrumătorul său po­litic face la fel. T r e b i t s c h se opreşte tocmai în T ibet, unde intră într'o mănăstire budistă. De aci, trece în Manciuria, C e a mai făcut pe acoio, nu se ştie,Lincoln Trebitsch este una dintre cele mai impresionante per­sonalităţi. Uşor e să-l taxezi de aventurier, escroc sau dement, dar nu încape îndoială că are o structură cu totul ieşită din comun.M ai curând sau mai târziu, yom auzi iar de el...

FELIX GROSS

Diabeticul nu mai este un sclav al boalei saleDe acum înainte îşi poate ase­zona dieta prescrisă de m edic cu gustoasele preparate Tres- farin lips ite de am idon şi zahăr. Fără a se teme de surplusul de glucoza ce-1 are în organism, d iabeticul poate consuma la d iscreţie din d iversele " paste făinoase ca: macaroane, tăiţei,

sau sosuri şi rântaşuri, p ră ji­turi şi torte preparate toate din făina Tresfarin . Peste 50 de preparate variate făcute din făina Tresfarin , stau la d ispo­ziţia consumatorului diabetic. In form aţiun i la D ieta Tres- fa rin “ . P iaţa Academ iei 1, lângă Statuia M ihai V iteazul.

Descoperirea aceasta a avut o mare însemnătate, tnai ales în ţările din apus unde populaţia are un alt ritm şi standard de viaţă, unde ne­cesităţile sunt multiple, şi bugetul trebue împărţit cu o precizie mate­matică. Reparaţiunea pingelelor or cupă un ioc înşemnat în budgetul oricărei familii.

Un articol care corespunde reale necesităţi, a fost lansat către industria de cauciuc; talpa impermeabilă de Palma Okma. Această făcut progrese colosale, m i articole variate cari doptate de către straturi ce mai largi ale populaţiei.

Articolele de cauciuc avantaj asupra celorlalte fiind mult mai practice zistente, deci şi mai eftine.

Sub acest raport talpa Okma a devenit o noţiune terminată. După cum dela automobile nu pot fi decât din cauciuc, tot astfel nu se poate imagina ca tocurile şi tălpile de cauciuc pentru a fi durabile, fle­xibile şi impermiabile să fie in'o- cuite cu

venit

marcă

tru

eÎ

li

c. I. s^. Pal s.s. Emil Pop

1936.

ier-

I»de

iar Ca-

Palma au de- cincizeci de ani

primă necesitate; tot Palma-Okma. căci pu-

a apreciat îndată avantagiile Palma Okma.

pentrucă Palma Okma consts- tue materialul cel mai durabil pen­tru o talpă, neuzându-se nici după

an de continuă purtare;2) pentrucă Palma Okma e marcă

şi oferă deci garanţii Den-tru un material rezistent;

3) pentrucă talpa Palma-Okma e absolut impermiabilă şi nu alunecă pe pavajul umed;

4) pentrucă talpa Palma Ok­ma se poate aplica la oricare pantpf, la oricare ghiată, cizmă,

BOURJOISVÀ OFERĂ!

Până la sfârşitul acestei luni, veţi găsi in fiecare cutie de pudră „ S O I R D E P A R I S “ un elegant flacon d e p a r f u m ,S O I R D E

pentru poşeta Dv.

Cutia cu pudră Lei 100

c u / n n o m e desăvârşită se desprinde din înfăţişarea unei femei di­stinse şî elegante. Toaletele, pantofii, pălăria, parfumul şi mai ales Pudra con­stitue un acord care denotă bun gust şi pricepere. O femeie care apreciază această armonie, va adopta cu sigu­ranţă Pudra En vogue, pentru aderenţa, permiabilitatea şi parfumul ei subtil.

foudrePARFUMERIE VENDOME En Vogue

Aţi putea digera uşorA CĂZUT DIN CAPUL

SCĂREID in cauza acestui accident

s’a îm bolnăvit de n evrităAceastă doamnă mai in vârstă

a scăpat cu viaţa in urma unei căzături din capul scărei pentru a deveni în urmă o victimă a ne- vritelor si a reumatismului. To­tuşi luând Kruschen, a găsit reme­diul cel mai eficace şi ne comuni­că acest lucru in scrisoarea care urmează : —

„Acum trei ani şi jumătate am avut nenorocul să cad din capul scărei până jos. La început nu am simţit nimtc, insă după câtva timp m ’am îmbolnăvit de nevrită la ambele mâini şi braţe. După •ce am încercat o sută de remedii, starea mea s’a înrăutăţit şi am căpătat reumatism.

„Am fost înduplecată să fac o încercare cu Seis Kruschen. Sunt doi ani de când iau regulat aceste săruri, in fiecare diminea­ţă, in ceaşca cu ceai. Acum mă pot folosi de mâini şi braţe ca şi Înainte de accident. Sunt in vâr­stă de 69 ani şi mai cânt la pian". — (D-na) P. L.

Durerile reumatice provin din cauza acidului uric care se află in cantitate prea mare în corp. Două din ingredientele care com­pun Se'is Kruschen au proprie­tatea de a dizolva cristalele de acid uric. Alte mgredtante ate acastoi- jsă-ruPi ajută organismul să elimine erisftalete dizolvaite prin căile na­turale.

Sete Krusche» se găseşte la x>ate farmaciile şi drogheriile din ţară. Preţul unui flacon mare •ste 95.—lei, flaconul mie 60.— lei.

D. TITULESCU PE

DEPLIN RESTABILIT

Fostul m inistru de ex­terne al României, d. N. T itu lescu, e pără­s it Lugano, unde şi-a pe tre cu t o mare pa rte d in convalescenţă, spre a pleca în Franţa, unde va pe trece iarna. In fo to g ra fia noastră: d . şi d-na T itu lescu părăsesc Palace-Ho- te l d in Lugano.

Când temperatura scade:

pracuraţi-vă imediat lingerie călduroasă

Croială şi execuţie ireproşabilă, plăcut la purtat, excelent la spălat.

Cereţi pretutindeni numai produsele noastre superioare.BISURATA

Un1 stomac normal ar trebui să digere fără nici un inconve­

nient mâncărurile cele mai grele cari intră în menu. Totuşi, cu

vârsta digestia devine o funcţie din ce in ce mai delicată şi unele precauţiuni speciale sunt necesare pentru a evita consecinţele, căfci şi masa cea mai simplă poate să nu fie prielnică stomacului. Chiar mâncând cumpătat, puteţi suferi de dureri de stomac; acestea insă pot fi evitate cu uşurinţă, dacă luaţi o mică doză de Magnesia Bisutrata după fiecare masă.

Cauza durerilor D v. este de obi-

MAG NES IA

In acest caz ¡Uaţfrtesia B ts w a ta

vă va ai ut a.cei o aciditate excesivă: insă1 M ag- nesia B isuraia v a neutraliza' in câteva m inute orice eafices de aci­ditate, va opri fermerataţiunite, v a caim a mucoasele ir ita te şi v a fewe digestia sănătoasă şi normaâă. A r- suriie plenitudinea, vărsăturile, a - creaia sunt ind ic iiîe unei digestii defectuoase, pe care nu trebue să o neg lija ţi, deoarece funcţionarea

a stcm acuiui pesete să aibă repercusiuni asupra ficatu lu i1, rin ich ilo r şi intestinelor. R ţ i p re­văză tori şi la cea m a i m ică Jenă d igestivă ksttd M agnesia Bisurata.

M A G N E S I A B I S U R A T A e s te d c v â n ­z a r e I n to a te f a r m a c i i l e ş l d r o g u e r i l l e CM L e i 75 : F o r m a t u l m a r e m a i e c o n o m ic U i I tO :

Din pric ind perm anente lor c iocn ir i în tre popu la ţia chinezească ţ i cea japoneză d in Shanghai, în ca rtie ru l in te rna ţiona l al oraşului, c o p iii ja ­ponezi sunt conduşi la şcoală sub apărarea p o liţiş tilo r-so ld a ţi japonezi.

T u r b u r â r i i n A s i a

C ontin en tu l răsăritean este te a tru l unor con­tinue fră m â n tă ri. In u ltim u l tim p , lumea a asista t la o lov itura de s ta t în Irak. In de­curs de câteva ore, arm ata Irakului a răs­tu rn a t guvernu l şi a înnăbuşit în sânge, o rice încercare de o- poz iţie . Unul d in m i­n iş tr i a fo s t îm puşcat. G uvernu l m ilita r care s’a in s titu it, sub p re­zidenţia genera lu lu i Yasin L. Hashim i a aruncat m ii de p ro­c la m a ţii, d in avion, pe străzile d in Bagdad.

La stânga : Tânărul rege a l Irakulu i care s'a su it pe tro n în anul 1933, după m oar­tea ta tă lu i său, regele Feysal.La d re a p ta : Un as­pe c t a l p r in c ip a le i strade d in Bagdad, în tim p u l re vo lu ţie i şi D reap ta jos : Dom­nul Seyid H ikm et Su- leiman, noul m inistru prez ident al Irakulu i.

— | _ IDupă un ră g a z o ^ ^ a ^ u i am, Bombay a fo s t d in nou te a tru l CTr rey o lte . M o tivu l este construirea unui t&w.p!u hindus lângă o moschee. A proape o sută de oam eni au fos t om orîţi şi mai m u lte sute ră n iţi în ciocnirea care a urm at. Fo togra fia noastră înfăţişează p o liţia din Bombay cii scutu ri şi bastoane lung i de bambus.

• b fk & in d lo c d a !

Pasta de dinţi NIVEAşi pentru dinţii copiilor Dvs. Aveţi g r ijă ca copiii să se obiş­

nuiască din prim ii ior ani cu îngrijirea raţională a dinţilor.

După fiecare masă şi mai ales înainte de culcare, este nevoie

să-şi cureţe dinţii cu Pasta de dinţi Nivea. clătindu-şi tot­

odată bine gura .

Aceasta este mijlocul cel mai bun de a curăţa şi

menţine dinţii a lb i — frumoşi.

Spumează uşor avimd un

gust excelent.

— Pag. 19

ALDOUS HUXLEY DESAPROBĂ VIATA OMULUI MODERN Şl PROPUNE NOUI CĂI. PENTRU VIITOR

neajunsurile care

Jk CESTA nu este un articol politic. Nu face propagandă pentru AL A vreo cămaşe colorată, pentru vreun steag sau simbol; nu

schiţează planuri măreţe şi nu propune reforme constituţionale, sau economice.Nu spun că reformele ar fi inutile şi planurile de prisos ; într'o lume, care se află în pragul războiului, o lume în care oamenii de stat nu găsesc şomajului alt remediu decât reînarmarea, o lume în care majo­ritatea cetăţenilor nu câştigă atâta cât le trebue, pentru a cumpăra lucrurile produse de ei în această lume de coşmar a noastră, se sîmte mare nevoie de rânduială şi de reforme inteligente. Dar în privinţa aceasta s'a scris până acum o vastă literatură, la care nu mai am nimic de adăogat. Şi pe urmă, lumea noastră are lipsuri pe care nici cele mai drastice reforme politice sau economice nu le-ar putea remedia. Comunismul, fascismul, Statul Social sau Anarhia, n'ar putea împlini aceste lipsuri pentrucă nu sunt de resortul lor.Aceste neajunsuri au cu totul alte principii, ele se datorează lipsei de prevedere sau judecată, conservatorismului, care ne face să rămânem la concepţii şi obiceiuri vechi, multă vreme după ce acestea au încetat a mai fi utile, sau nesăbuinţei şi prostiei propriu zise.Vă voiu prezenta, în acest articol, lista câtorva din n'ar putea fi înlăturate de vreo modificare survenită în forma de guvernământ, sau în sistemul nostru social.Fiecare dintre eîe au înrâuriri profunde aiuprâ noastră, dar, cu puţină bunăvoinţă ş! inteligenţă, toate ar putea fi tămăduite. Lumea, în care trăim, este în mare parte opera noastră şi prea puţine sunt în ea acele lucruri, pe care să nu le putem schimba după voie.Faptul acesta înseamnă îmbărbătare şi desnădejde to t­odată. îmbărbătare, când ne gândim la to t ceea ce ne stă în putere a face pe viitor şi desnădejde când privim în urmă şi constatăm cât de puţin ne-am dat silinţa în trecut. Nu ne rămâne deci decât speranţa că mâine vom fi altfel decât am fost ieri şi astăzi.Să începem cu ceea ce începe şi sfârşeşte viaţa noastră pământească, cu trupurile noastre. Urmând caraghioa­sele obiceiuri ale civilizaţiei noastre, ne purtăm cu aceste preţioase şi neînlocuibile adăposturi ale sufle­tului, într'un chip aproape criminal. Cultura e to t mai vastă ; ştiinţa înaintează, dar în ce priveşte timpurile n&'astre în suferinţă, suntem, în marea majoritate, ase­meni unor sălbatici, cari se joacă cu un cronometru.Ba mai rău decât nişte sălbatici, fiindcă aceştia au scuza ignoranţei. Suntem neghiobi, cu toate că cu­noaştem prea bine caile înţelepciunii.Să ne ocupăm de pildă de chestiunea hranei, de o importanţă vitală, în existenţa noastră. Există o ştiinţă a nutriţiei, dar cine-i urmează preceptele ? Jumătate din populaţie este prea săracă, spre a se hrăni cum trebue. (Remediul pentru aceasta, stă în mâinile auto­rilor de planuri economice). Cealaltă jumătate are mij­loace, dar nu ţine seama de învăţăturile, ce li se oferă atâ t de uşor şi mănâncă fie prea mult, fie cu totul nehigienic.Deschideţi orice ziar mare şi veţi vedea că o treime din spaţiul publicităţii este ocupat de reclame pentru laxatîve, leacuri împotriva răcelilor, a durerilor de cap şi a nevralgiilor. Toate aceste droguri sunt mai mult sau mai puţin vătămătoare, dar majoritatea au menirea de-a înlătura, pe scurt timp, simptomele neplăcute, produse de-o nutriţie nesănătoasă. N e intoxicăm, aii- mentându-ne greşit şi apoi încercăm a uşura penibilele urmări ale prostiei noastre, otrăvindu-ne cu produse farmaceutice. După care ne întrebăm pentru ce ne pare viaţa atât de puţin demnă de tră it şi începem să în­vinuim guvernul.Am vizitat nu de mult una dintre cele mai mari fabrici de medicamente din Europa. O clădire măreaţă, din beton armat şi sticlă. Inlăuntru, mii de lucrători şi cele mai moderne maşini. Pivniţi vaste, în care se aflau de­pozitate sute de tone de toxice şi stimulente. Vagoane de pancreasuri congelate intrau printr'o parte, spre a ieşi prin alta, în fiole de insulină. Condiţiunile de lucru admirabile, producţia colosală. O fabrică model. Dar trebue să mărturisesc că admiraţia mea pentru autorii planurilor, după care se ridicase construcţia, pentru tehnica fabricaţiei şi pentru toată acea perfectă or­ganizaţie, s'a cam răcit, când mi-am pus această simplă întrebare care este saopul acestor străduinţe, atât de frumos coordonate ?

încercăm să u ităm necazurile v ie ţii, ţ i deci să evadăm din co tid ia n , asistând la spectacole de cinema.

A proape o zecime d in ven itu l nostru tl che ltu im pe substanfe toz ice : tu tun, a lcoo l, excitante, s tupefian te .

Am a d o p ta t cu en­tuziasm au tom ob ile le , da r am lăsat pentru aceste veh icu le noi, ace leaşi drum uri care slujeau tră su rilo r şi p ie ton ilo r.

Scopul este producţia, în cantităţi imense şi la un preţ foarte redus, a unei mari varietăţi de substanţe, mai mult sau mai puţin toxice, in stare a combate, temporar, efectele altor otrăvuri. Cu mult mai bine ar fi fost pentru fiecare cetăţean al acestei lumi, în parte, (excepţie făcând acţionarii companiei producătoare de medicamente) dacă energia şi ingeniozitatea pusă în fabricarea acestor otrăvuri,paliative, ar fi fost aplicate în încercarea de-a face utilizarea lor de prisos 1 Caracteristic în psihologia umană este faptul că atunci cand ceva în­cepe să meargă anapoda, individul născoceşte mai intai un mijloc in­genios, ca să ascundă simptomele superficiale. Ideea de-a‘ căuta rădă­cinile răului şi de-a găsi mijloacele turburărilor, pare a-i veni abia mai târziu. A te gândi la prevenire, înainte de-a pune problema vindecării este un semn de convieţuire şi e îmbucurător faptul că acest gând îşi face un loc to t mai larg, printre noi. Drept e că încercăm încă să în­lăturăm simptomele unui trai nehigienic, dar avem cel puţin sentimentul că ceeace facem e zadarnic şi c'ar trebui să ne preocupe nu aparenţa vindecării, ci acţiunea pozitivă al prevenirii. Deocamdată însă fabricile de medicamente brevetate lucrează zi şi noapte şi refuzăm încă să aplicăm, ceeace ştim despre nutriţie.La fel se întâmplă şi cu educaţia fizică. Ştim că trupul are nevoie de

exerciţii şi mai ştim, mulţumită activităţii practice a lui Alexandru şi operei teoretice a lui Magnus, cum tre-o u e ra cu tâ tu iiiira liZiC«* p©n«ri¡ tunc*

ţionare a întregului organism.Aplicăm noi aceste cunoştinţe ? Nu. Cei mai mulţi dintre noi au ocupaţii sedentare, iar exerciţiile fizice pe care le facem sunt spasmodice şi prost alese. S f. P a u l a fost tâmplar, predicator şi filosof. Cu cât mai sănătoşi şi mai fericiţi am fi, dacă ne-am orândui viaţa în aşa fel, încât să putem trece periodic dela o ac­tivitate sedentară, la una manuală. Aşa cum stau lu­crurile astăzi, suntem legaţi de scaunele birourilor prin- tr'un snobism care dispreţueşte munca fizică şi suntem mândri de exerciţiile noastre, cu totul lipsite de e fi­cacitate, prin simplă inerţie şi conservatorism.Aceeaşi poveste cu îmbrăcămintea. Ştim că e bine ca trupul nostru să fie într'o cat maî mare măsura expus aerului şi mai ştim că vestmintele noastre ar trebui să fie curate. Femeile au dat acestor cunoştiinţe o aplicare cu mult mai potrivită decât bărbaţii. In afară de câteva nimicuri, cum sunt tocurile înalte, ele se îmbracă aproape raţional; pe când noi bărbaţii, chiar în zilele cele mai calde ale verii, ne înfofolim până la bărbii, iar în jos până la glesne şî până la încheetu- rile mâinii.Dar ceeace e mai rău, suntem expuşi a fi murdari. Vestmintele noastre exterioare sunt făcute toate din materiale ce nu se pot spăla; între o curăţire chimică şi alta, pot trece săptămâni şi chiar luni, în cursul cărora am acumulat toate murdăriile şi infecţiile oraşe­lor. Introducerea ţesăturilor de bumbac, la începutul secolului al XVIll-íea, a însemnat un salt imens, în hi­giena naţiunilor europene. înaintea acestei date, cele mai multe vestminte nu se spălau şi chiar (datorită lipsei de benzină sau acetonă) cu neputinţă de curăţat. După aceea, curăţenia a devenit un lux, pe care şi l-au putut îngădui şi oamenii mai săraci. E timpul ca fericita revoluţie, începută de către străbunii noştri, acum un veac, să fie dusă până la ultimele consecinţe logice. Numai când vom purta cu toţii vestminte ce pot fi spălate des, vom avea dreptul să ne numim o rasă cu adevărat curată.Nu numai că nu aplicăm cunoştiinţele folositoare pe care Ie avem, dar nici nu căutăm a dobândi, în mod sistematic noţiuni noui. lată un exemplu: trupurile noastre sunt expuse la to t felul de dureri. Ducând o viaţă higienică, putem înlătura multe dintre Izvoarele de durere, existente, dar nu vom reuşi niciodată a le suprima pe toate. Va fi întotdeauna nevoie de anal­gezice şi anestetice. Având în vedere toate acestea, ar fi cuminte ca statul, sau vreo asociaţie de savanţi, să întreprindă cercetări sistematice, pe o scară întinsă, în scopul de-a se descoperi cele mai efective şi mai puţin vătămătoare mijloace de producere a insensibili­tă ţii, faţă de durere. De fapt, nimic nu s'a făcut în această direcţie. Se ivesc, din când în cand, aneste­tice noui, dar activitatea chimiştilor şi a fiziologilor nu este coordonată.Şi mai puţin încă, s'a pus chestiunea unor cercetări

sistematice în domeniul posibilităţilor de analgezie C u cât am

psihologică. In secolul trecut, E s d a i I e şi alţi chi- mai feric rurgi, au făcut operaţii mari, asupra unor pacienţi anesteziaţi, prin sugestie hipnotică. Dar introducerea cloroformului, coincizând cu naşterea spiritualismului modern, a împiedecat evoluţia acestui fenomen, atât de promiţător. Şi pe urmă, fiind acaparat de şarlatani, hipnotismul s'a discreditat în ochii fiziologilor serioşi.Concomitent, medicii au găsit că era cu mult mai simplu să-şi asfixieze pacienţii cu cloroform, decât să-■ insensibilizeze cu ajutorul hipnozei.Cele ce trebue să aflăm — lucruri pe care numai o serie de cercetări sistematic organizate ni le-ar putea arăta, sunt urm ătoarele: numărul şi natura cazurilor, în care analgezia poate fi produsă prin mijloace psiho­logice ; metodele cele mai bune şi mai uşor de apli­cat, pentru producerea insensibilităţii faţă de durere, la noi şi la alţii şi însfârşit măsura în care chimicalele şi metodele psihologice ar putea fi făcute să colabo­reze. (S'a şi constatat că, printr'o doză mică şi relativ inofensivă de scopolamină şi cloral, pacientul cade într’o stare de sugestibilitate optimă şi că execută, după trezire, ordine ce î s'au dat pe când se afla sub influenţa drogului. Deci, asemenea combinaţii de chimicale, cu metode psihologice, par a închide în ele cele mai mari posibilităţi, atât în serviciul răului cât şi al binelui).O problemă strâns legată de aceea a analgezicelor şi nu mai puţin importantă pentru noi, ca fiinţe ce plâng şi se bucură, este problema stupefiantelor, stimulente­lor şi sedativelor. Peste tot şi de când lumea, oamenii au simţit nevoia de-a evada din preocupările zilnice, din lume şi de-a fugi de ei înşişi. C ifre exacte n'am putea p/ocura, dar cred că actualmente, locuitorii planetei noastre cheltuesc aproape zece la sută din totalul veniturilor lor pe stupefiante, stimulente şi cal­mante. Unele dintre acestea — ceaiul spre exemplu şi tutunul — sunt foarte slabe ; dar altele, ca alcoolul, opiul şi cocaina sunt nişte droguri puternice şi vătă­mătoare. Dar toate sunt folosite într'un aceiaşi scop ; oamenii le iau ca să uite realitatea plictisitoare şi penibilă e propriilor lor caractere şi a mediului, în care trăesc.Dar, e evident că dorinţa evadării din realitate se va micşora, pe măsură ce individul va fi mai bine adap­tat la mediu şi va duce o viaţă, în care se va simţi un element necesar şi capabil. Ca şi celelalte, pro­blema stupefiantelor ar putea fi mai bine rezolvată, începând dela sursă — prin prevenire, mai curând decât prin vindecare. Dacă am putea orândui lumea noastră în aşa fel, încât cei mai mulţi dintre noi să aibă im­presia că viaţa merită a fi trăită, paradisele artificiale ar ispiti pe foarte puţini.Aceasta nu ne îndreptăţeşte însă să presupunem că nevoia evadărilor ocazionale din noi înşine şi din me­diul ambiant ar dispărea cu desăvârşire. Şi astfel stând lucrurile ar trebui să procedăm la o cercetare siste­matică, pentru aflarea celor mai efective şi mai puţin vătămătoare forme ale unor chimicale „dătătoare de recrea ţii“ . N 'ar fi, de pildă, cu neputinţă să se descopere vreun drog, care să umple inima omului de bucurie, fă râ 'a -i ataca ficatul — să se invente şi un înlocuitor pentru iarba indiană, care să nu dăuneze creerului, să nu strice stomacul şi să nu îngălbenească dinţii,In acelaşi timp, ar trebui să se facă cercetări intense în domeniul procedeelor psihologice şi psiho-chimice. In direcţia aceasta, lipsa noastră de prevedere este revoltătoare. Nu ne gândim a îngloba în programele de educaţie ale co­piilor noştri tehnica concentrării mintale şi a meditaţiei, cu ajutorul cărora in­dividul se poate ridica, prin mijloace pur psihologice deasupra neplăcerilor de fiece zi, să uite pentru moment sau chiar permanent a se mai ocupa de lip-

Im brâc tea feme de astăzi, cu unele excepţii, es le m a i ra ­ţ io n a lă dec* bărbafiîo' -“

şurile fire! sale, Şi în acelaşi timp permitem unor indi­vizi neserioşi să se slujască de toate posibilităţile o- prite de ştiinţa aplicată, spre a ne împuia capul cu idei, fie josnice, fie prosteşti.Putem evada din realitate în filme şi în lectura revis­telor şi ziarelor, dar aceste răgazuri mai înseamnă, într'o considerabilă măsură, o îndepărtare de adevăr, de bun simţ şi de un întreg standard omenesc de va­lori. In ţările democratice, cei bogaţi folosesc proce­deele propagandei moderne, în serviciul propriilor lor interese politice sau financiare. In ţările dictatoriale, acestea sunt întrebuinţate de către oligarhia conducă­toare. Oricât de rele ar fi aceste stări de lucruri, prima este preferabilă celei de-a doua. Oamenii bo­gaţi, în ale căror mâini se află presa ţărilor demo­cratice, au fiecare alte interese, aşa că în fiecare ziar se fac alte omisiuni, iar certurile ce se iscă între ei, permite ieşirea unei bune părţi din adevăr la su­prafaţă. In afară de aceasta, distracţiile ce se oferă sub titlu de artă populară, nu au tendinţe politice remarcabile, căci producătorii nu urmăresc decât câş­tigul. Pe când în ţările dictatoriale, toate ziarele spun aceleaşi minciuni şi omit aceleaşi lucruri, iar arta po­pulară este şi de proastă calitate şi tendenţioasă.Intre aceste două extreme există o cale de mijloc, pe care a şi indicat-o în Anglia B. B. C-ul (Staţiunea de Radio-difuziune). Instituţia aceasta este departe de-a fi perfectă dar cel puţin, sugerează întrebuinţa­rea ce s'ar putea da uriaşelor posibilităţi pe care teh­nologia modernă le-a pus la dispoziţia gazetarului şi a artistului popular.întocmai ca electricitatea, transporturile şi distracţiile noastre radiofonice, filmele şi literatura noastră perio­dică populară, ar trebui furnizate de către o corpo­raţie publică, condusă numai şi numai de spiritul utili­tăţii. Şi ziarele acestei corporaţii ar trebui să publice toate informaţiunile şi comentariile literatorilor, apar­ţinând diferitelor partide politice. Ziarele ar trebui subvenţionate, din impozite, ca apa şi luminatul străzi­lor, astfel încât existenţa lor să nu mai depindă de publicitate, in cazul acesta, directorii şi-ar selecţiona reclamele şi s'ar termina propaganda unor produse lipsite de eficacitate, sau de-a-dreptul vătămătoare, care actualmente desfigurează chiar cele mai serioase publicaţiuni.O dată cu purificarea prosei, s'ar produce o ridicare a nivelului dramei şi literaturei populare. Nimeni nu poate tăgădui că radiofonia n'a făcut mult pentru popularizarea muzicii bune şi rafinarea gusturilor, în domeniul literaturei, prin conferinţele celor mai de seamă oameni, din diferite domenii. O corporaţie in­dependentă din punct de vedere financiar, ar putea să convingă cercuri tot mai largi din public că filmele şi romanele nu trebuesc să fie idioate, sau subumane, pentru a interesa. Astfel şi numai astfel tehnologia modernă ar fi cu adevărat folosită în beneficiul spiri­tului omenesc, iar nu cum se întâmplă actualmente, în scopul de a-l perverti şi vulgariza, într'o perioadă ca a noastră, de progres ştiinţific, la mintea omului ar fi să se examineze fiecare nouă des­

coperire, imediat ce şi-a făcut apariţia, spre a fi pusă în serviciul vreunui scop omenesc. In loc de aceasta, noi am lăsat nouile ramuri tehnice să se desvolte asemenea unor tumori canceroase şi am subordonat interesele omeneşti, acelora ale culturii canceroase.Dar ceeace-i mai rău, suntem nesăbuiţi. Dragostea noastră pentru noutate se îmbină, în mod ciudat, cu conservatorismul. Salutăm cu bucurie ivirea unei noutăţi tehnice, dar în acelaşi timp nu vrem să renunţăm la anumite obiceiuri, pe care aceste noutăţi le-au făcut inutile şi chiar primejdioase. Astfel, ne-am bucurat la apariţia automobilului, dar ne încăpăţânăm a-l face să circule pe nişte

Mici sfaturi ScherkVă va iubi mai mult d o ­amnă dacă -l scăpaţi de tortura cotidiană, de d u ­pă ras. O feriţii un flacon de TARR, care suprimă usturimea rasului, nete­

zeşte pielea şi'l fereşte de infec{ii. Flacoane ă Lei 5?, 72 şi 129.

O pudra care «ţine»

este pudra «Mystikum» Scherk. Superioară tutu­ror celorla lte prin puri­tatea şi fineţea ei. Are un parfum delicat şi per­

sistent. Cutii 6 le i 35 ,75 şi 130.

Machilajul natura!

caracteriseasâ femeia elegantă,Si Dvs. veţi reu­şi să fiţi cnaturală»între- buinţând fardul «¡Mysti- kum» Scherk — care adera perfect dându-vă ocea nuanţă veritabilă pe care bărbaţii o apreciază atât de mult. Cutia Lei 70.-

ăpuiţi frumuseţe

SO-IERK» S 5 t I I I N

poate oare dărui frumuseţe? Da! Ea se află în fiecare

flacon deLoţiunea de faţă Scherk. Loţiunea de faţă Scherk

nu dă aparenţe înşelătoare ci tonifică şi purifică pielea fa-

când'o sănătoasă, curată şi întinsă, pătrunzând până'n adâncul

porilor, înlăturând punctele negre şi toate impurităţile. Totodată îndepăr­

tează minunat fardul şi pudra. înviorează circulaţia sângelui, întărind ţesutul.

Dăruiţi un flacon deLoţiunea de faţă Scherk- şi veţi dărui bucurie pentru multe

săptămâni • Flacoone ă Lei 62", 103", 164", 300", 475". L o t i o n

TCclăTeT S c h e r k

IlOpUNEA DE FAJA SCHERK

Un tovarăş fidel pentru toată viafa şi de

valoare durabilă.

Calitate şi durabilitate, eleganţă şi întrebuinţare

practică, sunt avantagiile principale ale Styloului

M A R S - T R I U M P H

J. S. STAEDTLER, NürnbergReprezentanta: L E O P O L D S I L L M A N N .

Căsuţa poştala 172, Bucureşti.

Cereţi pretutindeni Styloul MARS-TRIUMPH

N O I P A T E N T E

STYLOUL MARS-TRIUMPH

drumuri amenajate pentru cai şi pietoni. Rezultatul este o se­rie de victime, cum înainte vreme nu cădeau decât- în cele mai grozave războaie. Cu această ocazie este interesant de aflat şi ce plătim, în preţul cu care cumpărăm combustibilul automobilelor noastre. Maşina ne satisface o dorinţă de miş­care şî de schimbare — o dorinţă care în parte e spontană şi naturală iar parte, fructul unei intense propagande. Vehi­culul acesta a mai devenit (în mare parte datorită propa­gandei) un semn de superioritate socială. A avea o maşină este suprema ambiţie a unui număr din ce în ce mai mare de băr­baţi şi femei civilizate...Dar maşinile ■—- chiar cele ieftine — costă o mulţime de parale. In situaţia actuală, majoritatea proprietarilor de maşini nu pot întreţine decât o familie foarte mică. Ei au a alege între copii şi un motor cu aprindere interioară. Şi nouăzecişi- cinci la sută preferă motorul. Dacă actuala descreştere a nata­lităţii continuă, rasa albă va fi, după câteva generaţii, stinsă. Incă odată am relevat nesăbuinţa şi neprevederea noastră. Am încurajat marea producţie a unor noui obiecte de dis­tracţie, cum a fost automobilul; am folosit toate resursele propagandei, spre a convinge lumea să cumpere aceste obiecte, dar am refuzat să modificăm cât de puţin vechile noastre me­tode de distribuire a puterei de cumpărare. E evident că dacă vrem ca lumea să dea fabricilor de lucru şi în acelaşi timp să producă destui copiî, pentru a asigura supravieţuirea rasei, vom trebui să modificăm toate aceste metode.Intr'un fel sau altul, cetăţenii vor trebui să primească ceeace-i costă întreţinerea copiilor, căci de nu, motoarele cu aprindere interioară ne vor pune capăt în câteva secole. Afară numai de cazul că aceasta nu se va întâmpla în următorii zece ani. Căci cel mai exorbitant articol, în preţul cu care ne plătim plă­cerea de-a ne plimba prin împrejurimile oraşului într'un auto­mobil, sunt armamentele şi perspectiva unui nou războiu, cu mult mai distrugător decât cel trecut. Şi înc’odată vom fi dat dovadă de un dezastros conservatorism. Am acceptat tehnica modernă, dar refuzăm a modifica nişte sisteme poli­tice, care-au luat naştere cu secole înainte de-a fi visat măcar, desp-3 minunile de astăzi ale ştiinţei. Politica noastră inter­naţională este aceea din epoca de bronz, dar ne vom lupta cu aeroplane, tancuri şi gaze toxice.Aceste câteva exemple sunt suficiente. Ele arată clar că păcatul acestei lumi trebue să-l căutăm în noi. Ingenioşi şi sistematici la lucrurile mici, suntem îngrozitor de neghiobi şi de neprevă­zători, când e vorba de cele mari. Ne putem strădui la infinit pentru perfecţionarea unei maşini, dar când se pune problema celui mai nimerit mijloc de utilizare a acestei maşini, în bene­ficiul neamului omenesc, pur şi simplu, nu ne mai urnim.C ei ii»ai mulţi dintre noi suntem buni, dar proşti — inteligenţi, dar leneşi — sau bine intenţionaţi, dar nehotărîţi. Numai aceia în care bunele intenţii se combină cu inteligenţă, cu energia şi cu o voinţă de fier, pot nădăjdui să dea acestei iumi o înfăţişare mai bună.

A . HUXLEY

Săptămâna teatralăTeatrul Vesel: „Călugărul din vechiul schit“

Cela stânga spre d re a p ta : d -ra Lulu Savu, d. Mişu Fotino’ Romeo Lâzărescu, G. Chamel, I. Brădescu, Petre Pătraşcu* d-na Silvia Fulda, d. Roland de Jassy şi d. Niculescu Buzău' Sn „C ălugăru l din Vechiul S ch it" .

F o to : C o s m o p h o t

D. G r. Vasiliu B irlic într'una din cele moi de haz scene a le comediei „C ălugăru l din vechiul schit".

„C ĂLU G ĂR U L din vechiu l schit1, este, credem cel m ai bun spec­tacol d ifuzat până azi de pe scena Teatru lu i Vesel. Nu mai ne aflăm in faţa unei simple bufonade la care râsul să fie stârnit de situaţii de farsă ie f­tină, c i asistăm la o com edie savuroasă, cu d ia log scăpărător care stârneşte aceiaşi bună d is­poziţie şi aceleaşi hohote de râs ca şi încurcăturile prin care trece eroul, judecătoru l de in ­strucţie Em anoil Călugăru. E porn it îm potriva tuturor d e lic ­telor : fem ei, joc de cărţi, al­cool. Iată însă că întâm plarea i i aduce în cabinetul de in ­strucţie pe frumoasa O ttilia Du- m itrescu Roşioru, soţia indu­striaşului de tex tile Dumitrescu

Roşioru. Puritanul Em anoil Că- lugaru este sedus de apariţia picantă a acestei fem ei şi p ro ­fitând de conced iu l pe care ur­mează să-l ia, în loc să plece la Schitu-Vechi unde-şi petrecea sărbătorile de 20 de ani, pleacă la Sinaia pe urm ele fem eii care l-a ferm ecat.D in acest moment încep m arile încurcături ale com ediei, care culm inează p r in tr ’o scenă de mare haz şi de incontestabilă orig inalitate : judecătoru l Ema­noil Călugăru are de judecat pe inculpatul Em anoil Călugăru. Pe erou îl in terpretează d. G r. Vasiliu Birlic în tr ’un rol pe ca- re-1 considerăm de com poziţie şi care i-a dat p rile ju l unei creaţii cu atât mai frumoase cu cât se găseşte la un n ivel

artistic mult superior ce lo r de până acum.Din restul ansamblului se cu­vine să cităm com icu l d-lor Miţa Fotino şi Niculescu Buzău, apariţia picantă a d-nei Lulu Savu pre­cum şi con tribu ţiile b inevoi­toare ale d-nelor Syîvia Fulda, Fi fi H arand şi ale d -n ilor Romeo Lâzărescu, G . Chamel, G î o Maican, C . Hociung.„Călugărul din vechiul schit“ va depăşi cu siguranţă toate succesele de până acum ale Teatru lu i Vesel.

IO N GOLEA

având rezervorul vizibil

pentru c e r n e a l ă în

multe culori moderne.

Styloul ideal şi perfect

Ea poate acum să se

decolteze

şi să meargă la bal!

Azilucrul e m ai uşor. la primul semn de răceală se ia, pur şi simplu 1-2

T A B L E T E

ASPIRINc a r i a j u t ă s ig u r.

Citiţi cum D-ra Richard şi-a recăpătat vese lia :

„Eream atinsă de coşuri rebele şi dureroase! Spatele meu era

pătat cu puncte

M lle S . R ic h a r di^evalloi*-Perret (Seine)

roşu uricioase cari mă dezas- perau. Erea im­posibil să mă

Îut d e c o l ta ! oate t ratamen tele d ă d e a u greş : săpunuri

speciale, l oţ i - u n i.... Am apli­cat de mai mul­te ori Pomada Cadum acope­rită cu talc. Pu­

ţin câte puţin butonii şi punctele roşii dispăreau. Am putut, în fine, să îmbrac rochii frumoase şi să dansez la baluri!“

Calmantă, antiseptică, cicatri- zantă, Pomada Cadum vă scapă de neliniştea cauzată de maladiile de piele cât de rebe le : pecingine, acnee, eczeme, urticaria... D-v. care suteriţi^ nu mai trebue să dezasperaţi. P rocuraţi-vă o cu­tie de Pom ada Cadum şi citiţi cu atenţiune notiţa explicativă.

L E X A N D R U D A V I L A — care ştia el ceva — spunea că „teatrul poate stârni, câteodată, adevă­rate războaie civile".

Dar, ceva mai mult, analele teatrului românesc povestesc des­pre o întâmplare, când o reprezentaţie pe scena Teatrului Naţional a dat naştere la un adevărat conflict diplomatic, care ar fi putut avea urmări din cele mai grave, întâmplarea aceasta este reactualizată cu prilejul comemorării centenarului naşterii lui E u g e n i u C a r a d a . lată faptele.In seara de 22 Decembrie 1877, cam la o lună după inaugu­rarea Teatrului Naţional, guvernul liberal, care instalase la di­recţia Teatrului pe P r i n ţ u l I o n G h i c a — „B e i de Samos” , — s'a gândit să dea o reprezentaţie în onoarea Ţarului Alexandru al )l-lea.Sala gemea. In loja Direcţiei, care pe vremea aceea era aşe­zată chiar pe scenă, se aflau P r i n ţ u l G o r c i a c o f f cu alţi duci şi generali, toţi înmuiaţi în aur. Cum era şi firesc, onorurile casei le făcea directorul Teatrului, Io n G h i c a . Pentru ca înalţii oaspeţi să nu se plictisească prea mult, s'a ales, spre reprezentare, piesa cu cântece „Urâta satu lu i", a lui Èugeniu Carada, având ca protagonişti pe C o s t a c h e D i m i t r i a d e , I o n P a n u şi pe N. H a g i e s c u .Trebue să ştiţi că pe vremea aceea, ca un fel de reminiscenţă a „comediei dell'arte" — actorii nu respectau î/itru totul textul autorului şi, cum se spune în limbaj actoricesc, — „mai puneau şi dela ei".Toate au mers cum au mers până la scena când Moşul Nico- lae îşi dă seama că a fost păcălit de Dumitru Cercelaru — care i-a vândut nişte oi bolnave de gălbează. Moşul, pe care-l juca Hagiescu, se ia la harţă cu vânzătorul necinstit şi începe să-l blesteme : „Tâlharule, hoţule, mişelule !" — a urlat Hagiescu, aşa cum scrisese autorul la text. Luat însă de năvala invecti­velor, actorul nu se mulţumeşte şi-i mai trânteşte, cu deia sine putere, un „pahonţule !", de a răsunat sala.Acuma, nu ştiu exact ce înseamnă pe ruseşte „pahonţ". In niciun caz, nu un lucru bun.Publicul, care nu simpatiza cu Ruşii, cari nu se arătaseră toc­mai recunoscători, a început să aplaude semnificativ. Gorciacoff, care din toată piesa n'a priceput decât cuvântul „pahonţule 1", urmat de aplauze, a aruncat priviri întrebătoare aghiotanţilor, şi toţi, ca la un semnal, au părăsit loja, simţin- du-se grav insultaţi.De geaba s'a luat Ghica după ei, ca să-i oprească, să le ex­plice cum stă chestia, că un actor nedisciplinat a adăugat un cuvânt, şi aceasta fără niciun fel de intenţie — totul a fost în zadar: ducii şi cu generalii, mândri şi încruntaţi, s‘au şi urcat în căleşti şi au plecat supăraţi ca văcarul pe sat. Reprezentaţia a continuat, dar vă 'nchipuiţi în ce atmosferă ! Dar mai era un indignat în sală. Acesta era autorul, E u g e ­niu C a r a d a , care-şi considera întreaga operă literară ca un fel de „păcat al tinereţii" şi care a protestat vehement, pentru motivul că i s'a reprezentat o piesă fără să i se ceară voie.Dacă incidentul n'a avut urmări prea grave, este mulţumită intervenţiei lui Io n G h i c a la prinţul Stuart, ministrul ple­nipotenţiar al Rusiei. Acesta, mai înţelegător decât Gorciacoff, şi-a dat seama cum stau lucrurile.Actorul Hagiescu, cel care într'un moment de rea inspiraţie, a pronunţat cuvântul buclucaş — „pahonţule" — a fost amen­dat cu 40 lei.

IO A N MASSOF

Totuşi, pudra Rîchard Hudnut Three Flowers da dreptul ori­cărei femei să aibă stilul unei aristocrate

NOBLEŢĂ este legato adesea de un detaliu O trăsă tură, o frază, un gest califică pe cineva Un amă­

nunt de toaletă, un accesoriu în aparenţă fără impor­tanţă, subliniază personalitatea, formează impresiile din care se vor naşte mai târziu simpatia sau admiraţia Intre factorii cei mai de seamă, care determină aprecierea noastră asupra femeilor, tenul are o importanţă deose­bită, iar pentru îngrijirea tenului, pudra este elementul principal. Culoarea elegant nuanţată, dând tenului fră­gezime şi naturalefă, parfumul dozat cu rafinament, pen­tru a se insinua suav şi pentru a da farmec apropierii, pulberea microscopică — pentru a catifela perfect obra zul — iată calităţile necesare unui preparat de marcă Din experienţa îndelungată făcută de femeile de gust, s’a constatat că aceste calităţi formează, într'adevăr, blazonul pudrei Richard Hudnut Three Flowers

O cutie elegantă, purtând marca Ri­chard Hudnut Three Flowers închide secretul atâtor succese Crenlele Ri­chard Hudnut Three Flowers sunt dea- •¡e men eu un ajutor preţios pentru fru­museţea multor femei sărbătorite din Apus

* /udfti*R I C H A R

H U D N U 1THREE F L O W E R S

fMARE ASORTIMENT DE

Linoleum-Muşamale-Perdele Pânză de legătorie Ş o ş o n i şi G a l o ş i

COSMETICA MEDICALACalea G riv iţe i N o 119 (In trarea P iaţa Dr. Botescu 19), Te l. 3.43.40,

Dr. F. KOVACSS p e c ia l iz a t la V ie n a

O IA T E R M IE , RAZE. F IZ IO T E R A P IE

Distrugerea d e fin itivă a părului de prisos p rin diaterm ie. în g r i­jirea fe ţe i (coşuri, pistrui, r i­duri, negi, e tc ). Tratam ent de slăbire locală şi generală. Ope­raţii cosm etice. Tratam ente cu ore retinute.

Un cuvânt rostit pe scenă, in afară de text, era să stârnească un conflict româno-rusîntâmplarea dela reprezentaţia piesei „Urâta

satului" de Eugeniu Carada

CASĂ DE SPECIALITATE

O fo to g ra fie din trec u t a Teatru lu i N aţional.

B. M AYER & I. S TECKELSTR. L IP S C A N I 110 (p e s te d ru m de G ră d in a S f t . G h e o rg h e ) . T e l. 4.30,1.7

V o p s itu l p â ru lu i , în cele mai f ru ­moase cu lo ri natura le precum şi on- d u la f iu n i p e rm a n e n te , execută ire ­proşabil C o a fo ru l F ra n ç o is , S trada

Edgard Q uinet, 7 Telefon 3-01-23

^ J n b c j e A i u t t a i i a m b e le r í e m e

POND’pentru demachiat şi aplicat in timpul nopţii ,

in t i m p u l z i l e i ,CR EM AC . - j

V , |1 r i l l /A . w' î na in t e de apl i caţ i

★ PUDRA pomd’SProducts of the POND’S EXTRACT COMPANY — New-Yerk, London

¡tCrtUtUA,SHEARED

Cjoa jtCRAWFORD

p u d r a P O N D ’ S sunt indispensabile. Eleconstituie metoda cea mai complectă şi ceamai ştiinţifică pentru î n g r i j i r e a tenului.

e f i c a c e JoenJkiLi ^ i r T ) ! ! ! l ) F A T F M i i i

C ele mai renumite stele dela Hollywood întrebuin­ţează cremele POND’S fiindcă experienţa celor

mai de seamă specialişti în arta cosmeticei a dovedit că su.nt un mijloc cu adevărat eficace pentru o în­grijire raţionala şi higienicé a tenului.Când cele mal celebre vedete ale ecranului — care îşi pot permite cele mai costisitoare tratamente şi pot recurge la cele mai noi descoperiri ale ştiinţei — întrebuinţează cremele şi pudra P O N D ’S, puteţi fi

gure că acesta este tratamentul ideal, cel mai bun, cel mai eficace.

Pentru îngrijirea frumuseţii, c r e m e l e şi