Ion Vatamanu - Atât de mult al pământului (1990)

8/2/2019 Ion Vatamanu - Att de mult al pmntului (1990)

1/123

ION

VATAMANUatitde mult

al pamintului __


2/123

atitdemult

alpamintiduiIO N


3/123


4/123


5/123

IONVATAMANU

atitde multalpamlntuluiPoezii $i balade

Chisinau

Hyperion

1&90


6/123

Tt rsr g4 M ol 7

v m

/ /

P r e z e n t a r e g r a f i c a :Simion Zam$a

Rep r o d u ce r i d u p a

Constantin Brancusi

rf702420202-167_37_ 9Q

M756(10)90

ISBN 536800813 9 Ion Vatam anu, 1990 Simion Zam$a, 1990


7/123

Parintilor meiMaria i Ion

M o t t o :

Sa cinste^ti pe tatal tau i pe mama ta,Pentru ca zilele tale sa se prelungeasca,Si pentru ca viafa, pe care DomnulDumnezeul tau fi-a dat-o pe acestpamint, sa fie buna


8/123


9/123


10/123

C R I T I C I L O R

Voi vrefi cumva... un scrisCu mii ?i mii de euri,Ca sa rimeze-un visCu rime de jeleuri

Sa v-aranjeze temaMai bine in fotolii,

Sa ma inspire schemaDe camfo ra molii?

Voi vrefi sa va convinIn critici compilate?Poezia mi-i destinSi mi-i cuvintul frate;

Nu voi afi pus rasadulSa-mi poruncifi ce roadeAfi vrea sa dea prasadul,Cind pofta vi-i sa roadefi.

Nu voi alegefi floarea,

Ci eu, ca albina,Muncindu-mi sarbatoarea,NSdajduind Iumina.


11/123

Ma-ndragostesc eu primulDe fara popor,Voi sa vedefi sublimulSuflet i dator.

Ce vrefi? Poefi de casa Impodobiti canari?

Eu sint poet de clasa,Din cei mai proletari.

Cumva, un scris, nu trece.Comod cu stihuri fadeFifi buni acum i trecefiIn suflete mai calde.

Slujifi cu cinste taraSi calea ei cea noua,Se schimba calimaraSi-ntii schitnbati-o voua.

C-o dragoste dintii

In lupte, nu la masaSus pinza, poezie,Jos, critica de casa.


12/123

I S T O R IE S A U D E S T I N ?

Pier coroanele pe Iacrimi...Inapoi, la radacini,N-am vrut rude in coran,

Da r nici robi pri ntre cretini.

N-am vrut pruncii sa risipePlaiul, casa, cu incetul,Ne-a fost epostil oaie,Ce-a pazit-o-n vremi poetul.

Am strigat Europei-ntregi,N-avea timp sa ne auda,In parfumul unor baluriNe cinsteau cu moarte cruda.

Ne lipsea de ce-i al nostru,Ba Viena, ba Berlinul,Noi la mare-am plins Cetatea.

Pe la munfi am p lins Hotinul.

Pe la Roma-am plins credinta.Pe la Moscova soarta ,

Scurgeam miere i din Jama,Ca sa indulcim Poarta .

Tar i ?i multi, ?i numero i Tot pe noi sa ne supuna,

Ba cruce mizgalita,Ba un cap de semiluna.


13/123

Tot pe noi sa ne rareascaLa mo?ie i dumbrava,Ceretori copiii notri,Buni de prada $i zabava.

Potrt ivit uneltei oarbeDe-a rari in virf Carpa{ii,Lingu$eam strainataf i ,Uneltindu-ne chiar frafi i .

Ce popor? Un fel de iarba. paune prea amara,Ce ne-a fost intii mornunt,Apoi ba?tina 51 fara.

Ce popor? Ba 0 fereastraPentru |ar i , pentru sul tani ,

Cind se tavaleau cu poftaPeste piscuri de Balcani.

Ce popor? Ce plata cere?Ruble, galbeni sau techini?

N-am vrut rude in coran,Dar nici robi printre cretini.

Cum nu vrea? De ce nu roaga?Potopifi-1 cu streini.Ori se muta in coran,Ori e rob printre cre?tini...


14/123

S A FII T INAR

Sa fii tinar astazi, tinar,Sa fii piatra ?i lastar,Si din nou un chip de geniu,Timpul iarai proletar.

Sa fii tinar astazi, tinar,Fara teama, sa fii demn,Sa cobori din pise de flacariLa izvor de untdelemn.

Sa fii tinar astazi, tinar,Sa fii unul, sa fii tofi

Negustori destui prin burguri,Nu vad, insa, patrio|i...

Fiecare-n ale sale,Din sarmani $i mai sarmani,A uitat ca are - fara,A uitat ca-i moldovean.

A uitat ca are graiSi-i tot zice-ntimplator,Dar, o, doainne, vreau minunea;Macar unul, dar popor...

Sa fii t inar astazi, t inar,Sa fii unul, dar deplin,Nu se-mpaca niciodata

Ce-a fost mult cu ce-i pufin...


15/123


16/123


17/123

17

GRAI MATERN

Dulce-i mierea ca-i culeasa

De albine muncitoareDar mai dulce-i graiul nostruPrintre graiuri ?i popoare.

Ca-i al nostru de departePina azi, pe-acela?i plai,Sa-1 vorbim c-o noua carte,

Scrisa tot cu-acelai grai.

Daca-n lacrimi noi 1-am tace,Ar lipsi in lumea mareCel mai scump cuvmt de Pace$i-un popor printre popoare.

$i-a r l ipsi pe cer s tea,N-am ti luna cum rasare,$i-ar f i muta dragostea,$i-ar fi cerul fara soare.

$i-ar fi paseri fara zbor,$i cimpii cu margini arse,N-a r fi su su r de izvor,De-ar lipsi a-noastre case.


18/123

Lumea-ar fi aa de tristaCa-ntr-o boala fara leac,N-ar mai ti de ce exista Cu paminturi care tac.. .

Graiul meu de venicie,Al meu nume pamintesc,Cea m ai scu mpa poezie Grai matern, moldovenesc.


19/123

V R E M E N E A G R A

Libertatea-n dictaturaAre-un nume enigmatic.. .Ce-au fost tarii? Nite mieiPentru-n teolog salbatic.

Stalin far . Un nou tatucaCu poruncile de fier,Placeau morfii la culoareSi popoarele, cind pier.

Placeau ba?t ini parasi te$i valori de coc-sacizNe mindream cu-n feudalZiditor de comunism.

Lingu^eam altarul luiIn genunchi, eliberafi,Peste nimburi cel mai nimb,Imparat peste-mparaf i .

Ingro^am minciuna-n cifre.

Zece-am imparat la t rei . -am gas it in perioade?Nite resturi, nu idei.

In culori turnam licoarePrea cosmetic i banal,Masuram pe la Sibir


20/123

Nero Romei n-a dat foe...Altor Rome foe s-a dat.I- placere sa arzi oameni,Sa sorbi singe inchegat.

Sa dai ocnelor talenteCu un zimbet cinghizhanic,

Sa te-ntreci cu necuratul,S a l tnvingi i mai satanic.

Mare-mplinitor de planuriIntru-un cuib de asasini,Da-n i c o a n a un CristosCu stelufa-n loc de spini.

... Renas c ar ta din blesteme,Scriu, parinfii ce-au tacut.Tara draga, te implor,Sa nu-i spui ca m-am nascut.

Sa nu tie, chiar del mortCa scriu carti cu iambii tri$ti,Taru ! nu . 1 este.Mai traiete-n staliniti.


21/123

21

MIE DE "DACA...

Daca se va sfir?i apa de baut, vei bea rezultatelenechibzuinfelor tale, invingatorule...

Daca vei extermina Tnfrunzirea padurilor, va fi nevoie insui

sa infrunze?ti, insetatule...Daca vei saraci solul de suflet, va trebui sa-fi insaminj;ezi

propria-fi limba saraca, lipsitule de adevar...Daca vei sfiri aerul in gura ta, vei mchidc gura fara sa te mai

lauzi vre-o data, laudarosule...Daca pamintul tau va trece sub asfalt, vei cosi fumuri

puturoase pe gudronuri fumeginde, ratacitule. . .Daca mar ile se vor umple a de subm arine , vei trai in aceeasi casa

cu ni$te peti refugiafi, nechibzuitule.

Daca cerul va trece in stapinirea rachctelor, in loc de stelevei admira generali, militaristule...

Daca din nesocotinfele tale se vor na$te mon^tri, vei educafiinfe monstruoase in numele unui viitor

monstruos, nesabuitule. . .Daca in tine se va muta Sahara faptelor tale, te vei oglindi

in pagini nisipoase, neoglinditule...Se sfir$e:jte mileniul, dar nu i moralitatea, doamne.Daca...

Ei bine, nu zic, e frumoasa vorba, dar ce este poezia?Daca ace^ti doi fluturi n-ar pieri pma-n seara, la noapte-a$

discuta cu ei ce e poezia, poete...Daca vremea de-o zi poate intuneca vremea de-un veac, la noaptc

discut cu cei disparuti, amintitorule...Daca n-a$ crede legendelor, a cere ca deopotriva cu demontarea

rachetelor de raza medie sa fie demontata ilegenda Icar...

Inima mea cere masuri, nemasuratule. . .

Atitea de daca ma-ncearca,Incit timpul sfirsit e i parcaSfire?te-n inima logicSpirituI astazi mai mult biologic...


22/123

V A C H E M , P R I E T E N I

Red zile, iarna rece i prieteni reci...Catam caldura-n suflet i dau de chipuri seci...Nu-ncerc sa le resping, ci sa le vad mai clare,

Si-adun in mine picuri ce cad din luminare...

Si cad alaturi vieti, i cad si eu cu ele,Culeg pe jos lumini $i brafele mi-s grele,Si-ntreb de ce, prieteni, m-afi parasit ?i undeV-a regasi, i iarai caldura ne-ar patrunde,

Ne-ar licari un vis, ne-ar indemna cuvintul,Am discuta un vers cu nopfile de-a rindul,Ne-am sprijini-n gindire cum sprijineam odataCu inima un cer, cimpia noastra, data

Ca motenire noua, cu grai ?i bucurii,

Copii parinfii notri i noi ai lor copii,Acum, in alte vremi, acum, cu alte vise,De ce, prieteni, azi vi-s u$ile inchise.

De ce v-ati incuiat? De cine? Tot de voi?.Apoi ce-avefi a face cu certurile-uvoi?Eu va propun, prieteni, din nou prietenie,

Cum v-a? propun e-o mare, un suflet, ctmpie...


23/123

C A L U J I I D E H I R T I E

Ei pasc prin carfi ca lu|i i de hirtie,Cu ei nu pofi sa ari, i nici sa sameni.E drept ca uneori s-arata printre oameni,Nein?aua|i i slabi de calarie.

Far coama lcr, cind potrivit e vintul,Sau prin furtuni, pe fulger, cind se-ntinde,E ca un vis $i rar cine-o mai prindeIn viafa asta, cu sufletul si gindul.

$i ochii lor... au ochi ce inviaza,Iar cine-i vede vii e-un fericit apoi,Ca dat i- fost sa-i vada pri ntre noi:Calufii de hirtie ei carfile serbeaza...


24/123


25/123

25

, dac-ar fi sa bata acum un pumn in masa,Ca tunetul, mai tare, lama mai taioasa: D estu l! s-aud. Destul cu tr anc anitu l careSe publica prin carfi, mai inundind i ziare.

Destul! s-aud. Destul sa l ingusim dulceafa,Cind sare cere piinea, cind sare cere viata...

Ora?e noi, noi flori, cintare noua,Ce-tui zic de-atijia ani, acum v-o strig i voua...


26/123

26

G O G

, copilarie de demult, imagini de cindva,Descopar poetul ca-n tremur faclia,

Ce-afi vrea sa-nceteze, de ce v-a{i lipsi,Daca-n suflet s-ar sfiri poezia?

Ce-afi pune-n piine, ce-aji culege-n lumina,Daca- n suflet ar fi rece ninsoare?Eu fug de pustiu. Ce-i gol ma arunca,Muntele meu e-n zbucium de mare.

Va chem sa l vedeji, va chem sa-1 urcafi,Furtuna s-o prindefi in fulger, pe pise.Riscafi intr-un zbucium, acolo e firea,Acolo-i i viata, acolo-i un rise.

Fara ieama urcati, fiti liberi la gind,Iubiti fara teauia, zdrobifi nepasarea,De-i pufin ce va spun, auziti-mi vorbireaIn ecouri de munte, cind se zbuciuma marea.


27/123

N U I N V E N T A J I M E T A F O R E

Nu inventafi metafore,nu chinui|i cuvintu-n fruinuseti,

traifi-va talentul

cu roua bunei dimineti.Nu inventati lutuinice nu existai vremi ce vi se par,trai | i-va distinsul harcu focul ce-1 aprinde-ti.Nu poate fi alesce nu s-alege azic-o mare truda,r.u v-aminati pe alta zi prezentul,ca poate vi s-amina i talentul$i-atunci ce va-ndrazni sa spunaaltor vremide-a fost minciunametafora cc-a(i scris.E dureros sa recunotila alta virsta, mai departe,cind stai in fata ta c-o carte,ca fi- scazu t in inspirafii tomul,ca cel ce-a fost contemporanul taumi seamana cu omulpe care 1- a i descris in scheme,ca un fricos care se temesa spuna ce-a vazut...Putin inseamna a face vorbe dulci,

cind un poet e mult mai multdecit vorbirea lui...Cind un poet i-ales sa cintede destin, nu de cuvinte,de traire, nu de vreme,de parca cineva i-ar ceresa schimbe sarea pe miere,


28/123

28

cu dulci metafore-a$ezatesa spele lumea de pacate...Dar lumea-i grea...Mai grea acum ca alta data,i s-a ales prea mult trotilpentru-o suflare de copii,i-o bintuie prea des un roic-o neagra matca de razboi,i umbla morfile pe globcu-nfati?area unor snobi,i poate fi, i poate fi

ca-ntii poefii vor muri...$i poate fi, i poate esteca trupul meu c-ntreg PamintuliT tree dureriie de-a rindul,dureri de suflet i popoare,

cerindu-i viata pe sub soare,i poate este, poate fisa nu mai pot a -1 lecui...Nu inventafi metafore,nu-mpotmoliti cuvfntu-n vorbe goale,c-acest sfir$it de veac,prea dezgolit,se-neaca-n tot ce-a nascocit

?i n-are timp, i nu-i ragaz,i dragoste-i lipse^te azi...Cu roua bunei diminetiva scrifi dureriie, poefi,c-a?a-i de mic acum Pamintulincit ma doare via{a, gindul...


29/123

29

SE CEARTA

Se cearta poefii, se transcriu urit ,De parca rimele-n lume s-au sfirit,

De parca pe cer a ram as do ar stea$i-o cer egoist: e a mea.

Se cearta poe^n, se minie fra|ii,De parca nu-i loc in constelajie,De parca nu-i loc nici in pieptDe$i pieptul mi se pare tot mai desert.

Se cearta poefii... Atunci ce sa spunDe veacul acesta atomic, nebun.Atunci ce sa cred? Atunci ce se face?Se cearta-nde ei cintarefii de pace.

Armate ?i arme? Perfecte munifii?Se cearta poefii cu nite ambiîi?Razboaie i maruri? Metal i putere?Se cearta poefii de-aceeaî durere.

Ape murdare? Vazduh naduît?Se cearta poefii, se cearta cumplit.

Foame pe glob? Paduri atacate?Se cearta poefii cu rime vacante.


30/123

La cine se muta cintarile vietii?Le vineaza pe rind nepoefii.Uitare $i grup? Replici neatente?Netalentele rid... Ce faceti, Talente?.

Ce facefi din voi? Ce chin, ce blestem?Ma tem de-un razboi, dar i de voi ma tem.Ma tem de-un pamint, de soarta ce-i vine,Ma tem de ce facefi cu voi $i cu mine.

Cum sa opresc atitea dureriC-o singura inima abia tn puteri?Stri gatu l meu, o, vrea sa v a-mpace Se cearta-nde ei cintaretii de pace...


31/123

31

PASARE DE TRUP

Inima-i pasa re de trup, ne rabda re-a s inge lu i.Un cintec rou,

Ca un foe ascuns in flacari,Nerabdatorul foeCe dainuie fiinfa.

N-o umili.N-o obosi-nzadar,Nemernica invidie,Caci cloaca ta cu pui invidioi

Ti ciu gule? te zborul.

N-o ride,Zmeu invidiosCu braf de caracatifa,

Nu-fi bate jocDe nerabdarea ei,Caci nerabdarea ei e-un darAsediat de adevar$i ne-mpacare.

N-o urmariCa-i pasare de trup,Ce nu se lasa prinsaCu laful sau cu mina,Ci doar in gind,In suflet se topeteSuflarea ei de cintec.Zborul ei, cind treceIn pieptul tau$i tu ramii uimitDe marefia ei:Inima i- pa sare de trup...


32/123

32

DACA GREU

Daca fi i greu, daca te surpa, daca te fringe,Aprinde lurninile tale i pornete la drum,

Numaidecit va bate inima ta ?i va-ntreba singeleCine te surpa, cine te fringe, de ce fi-i greu ?i cum?

Asupra credintei tale se va-nalfa focul tau nestinsAsupra luptei , asupra cimpului, unde se vede jertfirea,Nu poate nimeni sa calce sabia ta, de-aceea ne-nvinsVa ramine sufletul tau, cuvintul tau i iubirea.

De-ateptat nu-i timp, nu-i timpul cheltuielilor banale,E ca i cum pentru ultima data, ca i cum mereu e tirziu,Poate aa vei fi mai stapin fie, mai frate-n ale tale,Cind te vei intilni mai curajos i mai viu.

Nu-nceta calatoria ta lunga i nesfirita,Drumetule pornit peste spatii , vremi $i idei,Nu te lasa ademenit i tradat de vre-o ispitaCare te-ar desfi infa, te-ar adoarme in placerile ei .


33/123

INAPOI NU ESTE CALE

Nu se poate. Inapoi nu este cale.Nu din laude e piinea,

Nici din hula adevarul,Caci ingheafa-n gura l imba,Cind mereu cuvinfi doar oapteSau dai drept lumina zileiNite licariri de noapte...

Cind pe jumatate via |a

|i-o traie^ti cu mari rezerve,Alegind idei subfiri,Infoiate printre verbe;

Cind pe jumatate scri iCu un spirit diplomatic,Masurind cu ochiul lemnul

Pentru patul tau tematic;

Cind adormi de-o lenevie,Dar afirmi ca-i oboseala,Nu se poate, caci miroaseDoar a era medievala;

Cind caldut te invele^te minc iuna pest e gura ,Cum sa ierfi a ei spoireIntr-un t imp de coti tura?


34/123

Nu se poate. Inapoi nu este cale.Nu vrea sufletul, nici taina,Nici acest meleag cu oameni,Ce doresc sa-i schimbe haina;

Nu vrea gindul, nici ideea,

Incadrata in proces,Sa respire fapte moarteTntr-un aer de progres.

Cinstei loc i se propunePe-acest front cu baricade.Eu de-aici incep urcuul,

Inapoi nu este cale. Nu se poate.


35/123

35

MOLDOVA

Cum toate se intorc acasaLa semnul sufletului bun.

Ma-ntorc i eu sa lacomesc mirosulUnui cring cu busuioc st rabun.Ma-ntorc? Sau nici n-a fost sa plec,Caci n-am lipsit de-acasa, acasa sint ,Unde mi-i martor drag poporul meu cuminte,Ce ?i-a ales de trai acest frumos pammt.Aa a fost sa fie i sa ma-ncep cindva

C-o rud a-n de pa rta ta, prin vremi de tot demult ,Ce glasuie ?i azi in capul rubedeniei,Cind prin tre veacuri vechi eu vocea ascult ,Cind nu-i departe timpul, ci, iata, mi-i vecin.Dei s-au scurs atitea, incit pocalu-i plin;Eu tiu: se leaga- n lanf ver iga la ver iga Ce simt cu ce gindesc, ce tac cu ce ma strigaSa-mi recunosc memoria, sa tiu ca la izvoare

Am inceput albie ce dainuie sub soare.


De parca azi in gr aiul meu se face- casa

Si eu muncesc la zidul ei : temelie-i pun,Si ma-ngrijesc de geamuri, $i ma gindesc la prag,Sa-mi fie draga viata in graiul meu cel drag.Sa-mi fie veacul plin $i eu sa pot rostiCa am iubit odata, cum miine voi iubi,Indragost i t sa sufar, dar sa ramin tot eu,Sa-mi recunoasca pasul acest pamint al meu.. .O voi paduri de noapte cu frunzetul in ploaie


36/123

36

Ce pasare va cinta? Ce vinturi va-ntretaie?Ce somn nelinitit va bintuie desimea,Va leagana coroana, tainele v-aduna?

O, voi, cimpii de zi cu marginea de luna,Cu stropi de foe in zare, la orizont, departe,Ce aer va-nvelete? Ce zboruri va strabate?O, fara. Eu vreau sa le cunosc pe toate.

Sa tiu ce ape ai, ce pomi i ce cimpii,Ce spun batrinii tai, ce vor ai tai copii,Ce-ndragostifi , ce dragoste, de ceCuleg in floarea ta alese cintece?

Cum toate se intorc acasa

La semnul sufletului bun.

De parca am aflat lunca fara nume$i-i caut numele, un nume vreau sa-i pun.De parca-ndragostesc doi bulgari de farinaPentr-un pamint intreg, ce batina-mi revine,Stringind asupra-i roua cu singele din mine.

A$a mi-i fara ce-o numesc Moldova.Un cintec pentru ea aleg de-atifia ani,De-ati tea ori optindu-l ca sa- nd raz ne sc dataA-l spu ne fa r sa-1 fip c-o vo rba lau data. ..


Un drept a obfinut tacerea mea,Cuvintul drept ce astazi vi-1 propun.Aleg seminfe-n zbor, le seaman zburatoare,Sa darui celor drag i noua rasuflare,Nadejdi i bucurii, i na^teri, vise noi,Ce ati t de mult le a?teapta pamintul dintre noi


37/123

37

, cum ma-ndragostete acest peisaj maternCu fefe truditoare la incheierea zilei,Pe drumul care duce la vetrele familiei ,Sa-i intilnesc cu-n cintec, sa-i mingii, sa-i disting.

Moldova mea, pamint al celor ce-1 iubesc.Pamint al cart i lor de-acasa cu pagini ce l ipsesc.Pamint inflacarat i rumenita piine.

Lumina mea in veci va arde l inga t ine.



38/123

38

POETUL NU CERE LAUDA

De ce ma lauzi, de parca-ai v rea sa pedepse$ti pune

Cu ce n-ai auzit, nici nu cunoijti, da-fi pareC-ar fi putut dospi pe chipul meu sau amagi un miine?Cum pofi sa rupi coaja din ceea -fi naza re?

Cu m pofi str iga? E ruinos i nu se po ateVorbi de rau un mar far-a-i gusta mustirea,De parca-mi zici de na?tere pe la-nceput de moarteSau Trni in$eli banal i taina, i iubirea?

De ce nu pofi intra? Doar usa mea-i deschisa,Atita doar ca-ncep din prag suflare calda,Te uita: piine e pe m as a si-nca nu-i cup rinsaDe-a tale vorb e seci si lauda-fi n-01scalda,

In ape lipicioase de nofiuni greiteSau in sudori uscate, slcite pe la gura,Eu nu-nfeleg de ce hni afinteti cuvinte. -mi suna-n con^t iinfa cum sun-o-mpuscatura?

$i eu t resar din somn, de parca-i condamnataSi viafa mea, odihna, suflarea mea, credinfa,

Pe-o parte, da, e lauda. Dar ce-i pe ceealalta,Cind c-o plamada falsa imi pedepse$ti fiinfa?


39/123

R E M E D i U

M-a r lecui iarba, verde iarba...A$ imparfi cu ea din oboselii i-a lasa tacerile ce m-au cuprinsun cird pe-un es intins...M-ar lecui prea poatein cimpsi-o margine de noapte,de care m-a gati,presupunind pe zare,ce taina vine asupra meape-ntunecare...I- ? da i eidin oboseala mea,sa se aprinda-nintunericlumina pe s tea. ..

M-ar lecui, eu cred, , un izvor,ce curge-nceti$orin lumea lui,numai a lui,caci poate m-ar primisa stau cu el,sa -mpar t

dureriie ce ma razbat.. .Eu alta nu i-a cere,decit un strop potolitor,ce nu-mi aj'unge-n viafa...

M-ar lecui in dimineafa,pe roua-n prag de casa,b i f


40/123

40

batrinul tatal meu, ingaduitde bucuria c-ain venit...

M-ar lecui cu sfatul luipr imavarat ici vechiul mar cu fructe dulci de vara,

carui i-a cere sa nu moara,

ca morti destui in lume am vazut,ca-i plina lumea de durerei nu-i ajunge poate-un pomca mMrul cel batrincu bunatate-n mere.. .

M-ar lecui, ini-ar fi de-ajunssosirea unei pasari calatoare

m-ar lecui cu ce-a vazut,t recind in zbor mare,cu ce-a adus din departarila cuibul de sub grinda,ca s-o vad, cum obosinda,destinu-?i pc art a pe aripe...

Nimic deosebit nu cer.Cer nite clipesincere, curate,precum i-a$ cere unui fratefrafia doar...

M-ar lecui...Mi-ar fi de-ajuns...


41/123

41

Trade. Dacic. Get-latin?.

Ba ma dau, ba ma-mprumuta.. .Ba mi-i tat a un pa gin,Ba mi-i ma m a cucuta. . .

Profesori la tcoriiInventivi de ipoteze,Sint parinfii insa vii,Voi murifi cu-a-voastre teze...

Nu ma mira. Din salariuFacefi epoci viitoare,Zamisli t i intr-un acvariuAlte soiuri de popoare...

Ce pot zice? Nu ma mir,Vi-i selecfia cinstita.Ba sint sort de t randafir ,Ba sint sort de rasari ta. . .


42/123

42

rani t cuvintul nost ru ,

Paseri rou beau in singeLacrimi pentru cine nasteUn popor de-a nu se stinge.

Soarele in asta faraLa apus in noi apune,

Intr-un riu ce intretaie,Pastori i le s trabune.

Lacomi nu ne tie veaculN-am rivnit averi streine,De ce plinge limba noastraCu silaba-n maracine?

De ce aspra-i fafa noastraSi zimbim prin cicatrice,Inapoi ne-arunca timpulIntr-un griu fara de spice.

Doamne, te-am rugat destul,Vad ca uifi de ruga sfinta,Toata umbra ce-i pe lumePeste mine e rasfrinta.


43/123

Mii de ani atept luminaCe-ai promis-o cretine?te,Da r i azi mai ascunziDe pamintul ce-o dore?te.

Sufletul mi-i rascolit

i ni-i leac ?i n-am ce-i face,$i-s pastor, i miorifeiIarba asta nu-i mai place.. .


44/123

44

SCRIITOR BASARABEAN

S e d e d i c a a m i n t i r i i s c r i i t o r u l u i b a s a r a b e a n

M i h a i l C u r i c h e r u , v i c t i m a a c u l t u l u i s t a l i n i s t

Scri i tor basarabeanCu penifa de rasuraS-a pierdut romanul tauIntre dragoste ?i ura.

Pe cimpia st ramoeascaIntre singe i cenu$aTu rosteai cuvintul mama,

Ei bateau cu pumnii-n usa.

Tu rosteai cuvintul tata,Evocind prin vremi poporul,Ei in ua ta loveauS-o strapunga cu piciorul.

Miezul nopfii mistuiaTema carfi lor cu teama,Ei bateau cu pumnii-n uaTu scriai cuvintul mama,

Miezul noptii tremuraIntr-o inima curata,

Ei in ua cu piciorul,Tu opteai cuvintul tata.


45/123

45

Si-apoi, doamne, au intrat.. .Carfi ?i-atit... $i scriitorul...Bateau carfile cu pumnii,In s p ir a fi a cu piciorul.. .

Car{i i-atit... $i-un mac pe tnasa,Ro ca singele din u?a.

$i lumina unei lampiIntr-o umbra de catu?e...

Apoi trenul ce! cu sirma$i un ult im drum in ceafa,Nici Cristos n-a cunoscut,Cum tree oamenii din viata...

Morfi i-atit... i moartea lui...$i-a fost dragoste nu ura. . .Scri i tor basarabeanCu penifa de rasura...


46/123

46

9

Nici sa presupun macarC-am fost t inar i-am iubit ,

Imi pare-acum c-am nascocitVremea veacului fugar.

Nici sa lacramez nu potCa nu-i t imp de lacramat,Haina mea s-a dest ramat ,De cind sint, de cind port.

Apoi nu tiu, d aca -n gin dMai rasar cimpii cu floriSi te tin de subtiori,Tot pe urma-ti alergind.

Iar in zare cind te pierd,Eu t resar ca un nebun,Nu-i aa ca presupun,Si-i minciuna cum ma vad?

Spune-mi ca-s acel de-atunci,Cu sarutul ce-ai uitat

Sa mi-1 dai, cum mi 1-ai datPe poiana dintre lunci .


47/123

Sa stiu iar ca ochii taiMa privesc nesuparat i ,Cum cobor de prin CarpafiSi sint tinar ca ?i ei.

Viata noastra-i numai visCe-i cu drag oste a-m plin it ,

Unde e?ti, de n-ai venitLing-un rug ce 1-am aprins?


48/123

48

LIVIU DAMIAN

Nu-i poetul, iar acasa se fac praznicuri plingind,Vorbitorii stau la masa i-l califica pe rind,i-l in alj a-n nefiinta, de-i cobor rea litat ea,Unde nu-1 $tiau in viata ii ajuta-acuma moartea.El asculta, el ii vede din portretul de alaturiSi le-ntinde rasuflarea intr-o iarna cu omaturi,N-are-a spun e azi la m as a ce spun ea oda ta-n tunetCa nu-i plac vorbiri dearte i, la fel al lor rasunet.Lini?tit e, pare calm, doar se-ngalbene?te fataDe sudoarea astei hum, carei i i dntase viata,Si pe care a lasat-o, timpuriu, ca s-o apieceLa examen ul tacerii cu not a-ac um a rece.

El se uita. Al lui ochi de-asprimi neconfundateCu vederea trece rinduri printre aburi de bucate,S-ar atinge de mincare, dar nu-i hrana ce-o dore^te,Prea vorbita-i piinea azi i prea mult ne-mbatrine^te.Pr ea vorbit e vinul care s- a-ndulcit in g ura sec,Parca-i cere nebautul peste-un veac de zile-ntreg,Nici de sare nu se-atinge, sarea el ne-o lasa noua,Celor care stau la mas a curatei in haina noua,Supunind sub dinfi, arare, lingura de supa calda,Ce ne mingiie launtric $i ne curata, ne scalda-nBai hranace ce repara ale noastre sanatati ,Ca odata sa ie;?im 1-ale lui seninatati...

Nu-i poetul? Este, totui, de vorbim de lipsa lui,

Mestecind mi rosu l piinii cu cel al cuvin tulu i,Ratacind aprecieri intr-o vaga-ndepartare,Parca-i pregatim cununa din ce-i planta de uitare

Sau lasam impratiate ci te-s chiar nelamurite -a uitat a ne mai spune cu-a lui tunet de cuvinte, -a uita t i noi refacem r indul celor ce-s uitate,i-i croim pe placul nostru alte drepturi ?i dreptate...


49/123


50/123

50

SC R ISOAR E DESC HISA

E timpul unei scrisori deschise,Dei scriu dc-atifia ani, dor,

Azi ma renasc in litere taioase,Sa ma rescriu in fata tuturor.

E timpul meu ideinic i artistic,Cind arta mea objine inalfimea,O, in sfirit, e soare i consemnTalentul in relafii cu mulfimea.

Nu pot uita, trecutul ma intreaba,Imi pune visul la ceas de incercare, -am scris, ce scriu e boga | ia |ar i iSi batalia ei de structurare.

Poeti, venifi, e libera metaforaSi dreptul de-a gindi in comparafii ,

Pe baricade azi urcafi al vostru suflet,Cuvintul vostru greu de meditafii .

Nu zabovifi prin lincede palavre,Ca s-a schimbat in inima trairea,Eu pot striga acum: talente, e amiazaUnei zile noi, ce-i vindeca iubirea.


51/123

51

Lumina-ntr-adevar acum ne este calda$i chipul mai senin in albia globala,Nu cel ce doarine-n sinea lui e condrumetul menCi care poarta-n piept suflare mondiala.

De parca regasesc pe la-nceputuri drumul,Pe care voi porni cuvinte proletare,

Ce timp deschis i cum ma-ndeamna versulSa ma deschid mai larg intr-o scrisoare.


52/123

I N CE P ZI, IN CH EI N O AP TE

Tncepe ziua, propr iu zis, cu nelini$te,C-un semn al inimii, c-o tire,

$i nu-nfeleg, de ce poetiiIn lume au aa menire?

De ce se-ntimpla insomnii$i prabu$iri, i inalfare?De ce sa mergi, pe unde nu-iNici drum i nici carare?

De ce sint stele, departari,Sint $oapte neaflate,Ca alteori de tine msufiSa fii i mai departe?

Cum se rinduiesc la sensRaspunsul $i-ntrebarea?Si ce-i mai zbu cium at in lu me

SufletuI sau marea?

De ce cuvintul are via{aPe care insufi i- mare$ti ,Ca sa-{i indrume-nchipuireaPeste trebile lume$ti?

Nu-nfeleg de unde vine,

Ce izvoare stau curate,Dar, pro priu zis, cu nelini$teIncep zi, inchei noapte.


53/123

D E P A C E

Nadejdea-mi se tine de soarele ei.Ma bucur deschis ca un prune.

Poetul hranete acum porumbeiCu meta fore de sam infa ?i plug.

Poetul viseaza i-i firesc sa viseze lume mai dreapta i buna,$i crede-n cuvintul ce produce sintezeIn clipele lui de furtuna.

Poetu-mblinze$te i sapa metale,Cult iva garoafe in cuget sarman,Saluta cu inima dimineti mondialeLa un capat de drum-meridian.

Creaza, ins eam na, zidete pace,

Metafora vietii intiiul erou,Nu d oarme ginde?te, caci are -a refaceFiinfa-pe-vechi in fiin|a-pe-nou.

Cind scrie poetul? Intreaba-i pe-ai sai.El lumii ii {ipa ce este un prune...Nadejdea-mi se fine de soarele eiCu metafore de saminfa $i plug...


54/123


55/123

Doar un nume, un simbol,Un neinsemnat produs,Trambulina roditoarePentru sporturi de supus,

Diplomatics rnixtura,Diagrame la EREN,Ambulanfa cu sirena

$i cu crime pc teren,

Emisari neanchetatiPrin finuturi de haram Iata cvasul cum se varsaAlb si negru in program.


56/123

I N S O M N I I $1 1N T R E B A R1

Trece-o iarna. Nu-i u$oara.Aud pasul primaverii ,

Tot mai framintindu-mi minteaPrintre vise i materii.

Tot mai chinuind luminaUnui bee ce ma orbe^te,Mai prind ginduri pe hirtieSi cum prind ma-mbatrinete.

Astfel viafa mi-am legatDe tristefi i bucurii,Petrecind de-a rindul nopfiTot cu-aceleasi insomnii.

Mierea asta, dulce parca,

Alteori e i amara,Cind ma roade indoialaCelor scrise, bunaoara.

Cind ma macina globalIntrebarea unui veac,Cum sa dorm? Cum sa lipsesc?

Cum sa nu tiu? Cum sa tac?


57/123

DISCURS POLEMIC DESPRE ARTA,

VIAJA $1 VORBE

RTvnim, ne temem, ne-avintam,Schimbam taceri pe vorbe-mii,Ne-am suparat pe-ai no$tri buni

Si-am ratacit nite copii.

Ne pare sfint -am scris odata,Greeala miine-o vom vedea,Caci viafa ce-i? Nu-i vis in somn,Nici gura care se hranea.

E poate-un orb, catind vederiPrin porfi tntinse-n ochii lui,E poate-o ptine-ntre flaminzii r isipa-ntre satui. . .

Ce-i arta? Amintiri de sufletPrea strimtorat in piept de coaste,

Ca nite luptatori zdrobifi,Ce nu mai pot forma oaste?

Sau e-un cintar al cinstei sfinte,Ce egaleaza cu-n raspuns,Caci n-o sa mai ajungi la nime,La cinstea ta de n-ai ajuns.


58/123

Nu calarefi de vorbe goaleCere timpul la-nnoire,Ci datornici patr ioti exemple de slujire.

Cu vorbe nu alini dureri,Dar cu durere-ncepe soarta,Pe viafa viafa s-o schimbe,Dar cine sa ne schimbe arta?


59/123

59

CHIP $1 MASCA

Iat-o fata, colo-i masca,Ochii, dintii, sbircitura,

Vorba ride de ce-aude,De cuvint se strimba gura.

Iat-o fata, colo-i coada,Singura i fara cap,Ca i cum stapinul pleacaCu costumul in dulap.

Iat-o fata, colo-i laba,Cea intinsa peste toti ,Dar n-ajunge, dar nu poateDin cei vii sa faca morti.

Iat-o fata, colo-i trupul,

Cel ne sa tur at nicicind,Sarpele ce-nvenineazaCu veninul sau flamind.

Iat-o fata, colo-i teatrul,Colo-i scena cu actori,Piesa-i slaba, nici un sens,

Sint graunte, nu sint mori.


60/123


61/123

61

ATITUDINE

Cine-mi mimeaza zimbetul, vocea, arderea?Cine ma poate preface-n lemn uscat?Eu dau la par te parerile, vrerile,Si arta cu mofturi, cuvintul abstract.

N-are nimic prefacutul cu mine,E limpede cinstea ?i chipul ce-o poarta,Cum sa ma-mpac cu cel care tieCe pune de-o parte, ce pune in arta?

Cum sa-i primesc ecoul de?ert,Spinul sub limba, vederea subfireCelui ce ura, frumos ambalata,Mi-o-ntinde in semn de nestinsa iubire?

Cine se joaca, sa-i joace palavra,

Suferitorul ti are amiezile sale,Fintinile sale i-o sete fierbinte,$i calea lui lunga sing ura cale.

s ingura s tea, nade jde, un vis$i-adevarul , dator pamintului sau,Arta cu mcfturi? Cuvinte abstracte?Resping ce-i impropriu calendarului meu.


62/123

C O L E G I L O R C H I M I $ T [

Slujitori pe la formule, magice friinfe.Voi, s tap ini mater ia l i, va sa lu t s u b s ta n ^ a .

Parca-a vrea sa m-auzi{i: am gsasit valenfa,Ce-a compus structure mea, vertoul meu $i viafa.

Parca-ncep un reportaj despre ce-i un om, -am g asi t in si nea lui p en t m - : m t i ia o a ra ,D-am gas i t va len je noi, sa le p o t descrieMai incolo peste iarna, mai la p rim av ara .

Sa ma-m part din -am gasit , c a sa t if i i voi.Cum privesc ma teri al sufletul, F iinta,Cum din frumuseti de grai, ce -1 optesc paring,Am crea t subs tance noi ?i le s c r iu { .

t iin |a noua azi , cea mai n o u a poate ,Ca-s pufini savanj i i ei sau im i p a r e mie,Dar eu cred in s teaua ei, c ind p ri v e s c lau ntr ic ,-O chimie-ntr-adevar sau. . . poate-o alchimie. . .


63/123

M I E I D E S E R A

Pasc mieii intiia iarba a lorSi zbeara jalnic intarcatii ,

Iar intre sfirc i via|a-ncapeUn munte-ntreg de comparati i .

Intiii pa$i pe piatra goalaSint sovaielnici, slabi, nesiguri,Se tem, probabil, mtarcafii,Cumva sa nu ramina singuri .

Se tem, dar teama-i minciuna,La fel pr ud en |a ce-i stop eaza ,Nu-s miei, ci infantili de sera,Ce pragmatismu-$i promoveaza.

Credinta lor e prea u?oara

Pentr-o-ncercare de talent ,Ca arta fuge-alunecindDe mielul practic i prudent.

Pedeapsa vine mai t irziu,Aceea^i grea, cu care eiAu atacat talente drepte

Cu contiin|a lor de miei.


64/123

Au atacat ca sa-i ataceRestructurarea istui timp,Sa-i smulga de la sfircul dulce$i sa-i infarce intr-un cimp...

Pasc mieii intiia iarba a lorIntiii pai pe piatra goala

Eu ii cunosc: sint miei de sera$i-s macina|i de toropeala...


65/123

ALTOIR E INDOIELNIC A

Pe f loare de t randafirE altoita-o frunza de urzica.Nu credeam, dar am vazut,$i-ntreb: cum se explica?

Cine insa-i cu gtiinta?Agronomii? Botanitii?Sau sa rog sa ma expliceScriitorii i artitii?

Scriitorii scriu, n-au vreme.Agron oin ii fac { .Botani^tii-ncuviinteazaCeea ce le spun arti^tii.

Nu-i minune, ci necaz,

Poate-i chiar incurcatura,Sa nu tii, dar sa te-amesteciFara cuget in natura.

Poate-i urzicata teza,Dar de ce urzici petala?Intrebarea n-are vina,Dar se-ncurca altoiala.


66/123

GINDURI DE TOAMNA

lata viafa: rni-a adusLa un loc gunoi si slava.

Scutur teii tineretii,Floarea lor acum bolnava.

Cit de repede-a trecutPrimavara printr-o lunea,Pe s ingura carare ,Ce dticea mereu la munca.

La sfiritul verii, cindAle toarnnei brume-ncep,Unde-s teii? Frunza cade$i, cum cade, nu pricep...

Ploi i vinturi rascoala

Cu rugina i cu frig,De ce tace? Sau n-aude,Cum din urma teii strig?


67/123


68/123

6 8

TARANUL d i n m i n e

Jaranul din mine duce dorul de-acasa,Un dor de izvoare, de miros de minta Sa stau la fintina cu umbre de mar,

Sa gindesc un pamint i pamintul sa simta.

Caci {aranul din mine n-a lipsit niciodata,Atita: am vrut sa ar un asfalt ,Sa seman graunti i in piatra fieroasa,Sa zidesc zidire cu ge atnul inalt.

Sa spun intr-o carte un sfat taranesc,S3 mintui cerneala aceasta din lume,Sa tiu ca-s la loc uneltele toateSa am rinduiala la grai i la nume.

Ca-s toate tiute de-o viata de om,Gustate amar la miez ?i la spic,Sorbite cu-n dor de priveliti materne,Pe care nu-ncerc nicicind sa-1 explic.

Atita: il port setos i salbaticPrin ora^ul in care acum se-nopteazaSi-nghite pe rind peisajele rnele,Pe faranul ce duce dorul de-acasa.


69/123

MAI V0RB1ND CU-A TALE $OAPTE

Ceas tirziu, sfirit de veac...Tot aici inchei noapte,

La un geam, in loc sa tac,Mai vorb esc cu-a tale $oapte.

Parca-mi pari ca e$ti, dar unde?Cine tie al cui sufletPentru t ine imi raspunde,Prabuindu-mi-se-n cuget?

Nu tiu, dra ga mea, i-i tr is tCa ma-ndepartezi, streina,Sa-mi mai para ca existLa hotare de lumina.

Ce ramine-n urma stins?

Cum era? De ce nu este?Parca te-am facut un vis,Ce-1 mai chetn dintr-o poveste.

Cui sa spun sa ina-nteleagaCa mi-i singur i ma doare,Cea ce-odata mi-a fost dragaAzi ma pierde-n suparare.


70/123

70

ZiMBET DE TOAMNA

Zi vitrega i-un ceas urtt,$i-o toamna care-ngalbene?te,

Ba mi-amintesc de ea i rid,Ba ride ea $i-i amintete.

zi... E a - ceas se mic^oreaza,Prin toamna i prin veac sunind,-De-o toamna rid cum cuvtnteaza.Ba ride ea de cum cuvint.

$i rid de ris, ma bucur, cred,Mi-i vesel, poate, cine vede, zi de toamna-n ceas pierdSau ci?tig, cind ea ma pierde.


71/123

MEDITATH

Un infinit cu minus e tiinpul ia trecut,Iar timpul care vine e-un infinit cu plus

Balanfa asta-i dreapta, caci cele ce rasarI$i recunosc cintarul prin cele ce-au apus.

Daca-i aa, atunci ma-ncearca o-ntrcbare:Unde-i locul nostru in adevaru-acesta?Mereu la mijloc, cred, caci semnele-s departe,Dar viata e aici, in punctul de-ncercare.

Anume-n punctul tau, in clipa vietii tale.Nutrind setos concretul, nutreti si infinitul,Gase^ti ce-a fost odata, visezi la ce-o sa fie,Doar la prezent abia tu nesfir$eti sfir?itul.

Acum, cind vezi ar t is t ic { viet ii, v iata,Inconjurat de semne opuse ca valoare,Tnseninezi concretul, ca sa inspiri cu tineCe-nghit in ele vremuri, la fel ?i distantarea.

I n te fixezi cu visul, ga se st i n adejd ii locul,Sa tii unde-i scinteia pe drum de nesfir^ituriCaci de la focul tau pornesc faclii plus-minus

Doar tu fiind sur sa , izvor de infinituri.


72/123

MAR TUR ISIR E

De parca-am inmul^it in ochiNeliniti la un suflet bun,

Neavind propuneri mai de soiEu arta inimii propun.

$i-o albie ce-n {annul eiTrairi petrece in nisip,Sortit mi-i nimbul unui foe,Ce-n versuri zilnic il risip.


73/123

ZI CU LACR1MI INTR-0 CASA...

Zi cu lacrimi, ca de versuri,Iata-1 unicul pacat,

Prea sent imentala s tareIntr-un suflet de barbat.

Prea retras din luinea astaPe ma rgi ne de foe,Unde cele dezbinateNu se pot uni la loc.

Prea sleit de oboseli$i curmat de nedreptati Intr-o casa, ca ntr-o nava,i nu-s ape, ci pereti...


74/123

I-AM ZIS ATUNCI: SI MAREA...

Duminica se-nsereaza mai devreme,Pe undeva-mi inchipui mare zbuciumata,

Iar careva, mirindu-se de vesnicie.Ar vrea sa-i mai repete ciipa inc-cdata...

Aa incep a masura pe fa{a oboseala,Si ochiul mi se-nchide cuminte in priviri,Pe-un {arm de timp, in ziua de duminica,Incerc nite camai pe-un trup de amintiri...

Eu nu mai tiu cu ce v-arn scris mai potrivit,Cu verbe-ndurerate, cu substantive greleSau, poate, meditind mereu pe alte tarmuri,Visez cu ochii-nchii duminici singurele?

Leg ende, iata ce-i. Comori imaginate...

Cuvintele-mi zidesc in zidul lor suflarea...E ziua de duminica $i nu m-am implinit,Caci imi lipsea ceva i-am zis atunci: Si marea..


75/123

LA CITIREA CARTH DE SEARA

De ce, batrinule om, citeti cartea de seara?Ce cau^i carunt in cuvtntul iubire?

Ce glas raguit te striga i tuli raspunzi prin aceasta ci t ire?

Cui indrepfi sensibilitatea-n suflet?Care nepot incurcat te asculta?Pentru cine eti a?a de carunt,Daca inima inca nu | i -i carunta?

Batrinule om, imi place vorbirea directaPe la margini de veac, intr-o carte...Hai zboara! Intinde mina batrina,Caci stelele, vezi, se dau la parte...

Ai spafiu destul, ce-adincimeE-n oceanul acesta de vara!Batrinule om, ce mai spune inima taLa citirea cartii de seara?


76/123


77/123

77

El visa rotund intregul,Partial cind il scria,Ba se lumina pe-o clipa,Ba pe-un veac se-ntuneca.

Pe s t rada-n Chis inauIntr-o vreme cu elan

Doar in ginduri mai vedeaAdevarul Coroban.

$i cum gindul alteoriIn provincie-i na pra sn ic Profesa alchimie,Cautind metal sarcastic.


78/123


79/123

Ecologic i sarmanCu prea multa bogaj;ie,Ecologic veac roman,Ecologica Rusie,

Ecologic de Bizant$i de cite-s pol uat e Mii $i mii de ani in lanji totuna n-am dreptate.


80/123

80

R E P U C A

Polemici, pa siu ni i sfat Infoiate perne pe acela^i pat,

Iar daca tii ca somnulE plin de fapte ce n-adorm,Imbeti privirea-n clorofonn$i vezi albe|i de nori minjifiCu prefacute suferinfi...Intreb atunci:Ce suferi tu, fiin^a goala,Gen pustiu grarnatical,Cind pieptul tau de papagalNu-i bun de pus macar in oala?Cum po{i minca aceeai hrana,Cind tii ca ea {i-a fost otrava De foame, de plictis sau de zabava,Sau c-ai mincat-o de pomana?Intreb atunci:Ce sfat imi dai, cu care guraCulegi taceri lor nectarul

Si potriveti sub flori cintarulMereu prezent la cotitura?Abil ?i fariseic, poate,Cu har m izer rivneti cale,Dar te zatresc tot ale taleNenorocite coate.Intreb atunci:Nu ti-i destul? Cu inc - farsa

N-ai sa prezici intreaga scena,Caci schimba masca MelpoinenaIn piesa ce se joaca-n casa.Cu inc- replica nu-mi cereIn focul meu experientaAbsent ca sa-fi impui prezenfa,Incostumat doar de putere...


81/123

81

Fara mila-i lenevia,Haosul nutreste haos,Limba nu-i parfum de seara

Intr-o carte de repaos.

Limba e albina zileiSi nectarul tuturor, c impie inflori ta ,Ce-o cultiva un popor.

Griu curat fara neghina,Tu ginclete-te ce sameni,Pruncii tai, cind ii inaltaDemnitatea printre oameni

Nu minfi, caci in minciunaBunatatea-i un repaos Fara mila-i lenevia,Haosul nutreste haos...


82/123

UN POPOR DE FELUL NOSTRU...

Un popor do feliil nostru,Prea cuminte $i prea bun,

El la dr a g o st e cam rece,Eu la d rag os te nebun...

Un popor de felul nostruDuce-o viata de poveste Dimineata parca nu-i,Inspre seara parca este.

Un popor de felul nostruPune-n sac i hai la pia|a Dimineata vrea parale,Seara cintece de jale...

Un popor de felul nostru

A baut... Acum nu bea.Tot ce face-n lumea astaE cum poate, nu cum vrea.

Un popor de felul nostruNa? te prun ci $i face nun ti Dimineata parca-s tineri,Tnspre seara sint carunti.

Un popor de felul nostruAre grai, iubete viata,Ce-a aflat pe inserate,A uit at p in dimi neata.


83/123

Un popor de felul nostru,Am putea sa fim chiar noi,Dimineata-s foarte multi ,Seara poate until, doi...

Un popor de felul nostruE copil la batrinete,Ar e- lectie de istorie,Dar nu ?tie cum s-o-nvete.

Prea de tot, e mare cartea,Ca s-o-nvete pe de rost,Mai ales la verbu-a fi,Mai ales la verbu-am fost...

Lautari, lautariti ,Voi, copii ai unui zbor,Sa cintati cum n-ati cintatAltor feluri de popor.


84/123

$1 ALJII...

Pentru Dumitru Matcovschi

Ani comuni, dureri comune$i, la fel, speranfe,

In aceea$i uniuneAmintifi: i altii...

In aceeai uniuneSe-ncruntau gradati i : Avein opere mai bune,Scrise nu de... altii...

Ale noastre-s cele sfinte,De popor alese.Care scriere? Cuvinte.Teme ne-ntelese...

Cum n-au grai? Ce le lipse^te?Nu sintem la piata.A1 lor nume se citete

Cum il vrem: i altii...

Ce doresc? Nu dorul faceMuchi la antrenare,Doar cu versuri despre pace

Sa traiasca-n ziare.


85/123

De n-au pagini cum se cere,Cum le cer gradatii , Le-amintiti ca la putereNoi sintem, nu .. altii...

...Ani comuni, dureri comune$i, la fel, sperante...

$i- ave am loc in uniun e Stabilit de ... altii...


86/123


87/123

Sa te sarut . . . FurtunaFurtunii s-o supun.

Sa-mi zici nebunul men,Sa nu tiu ca-s nebun.

Sa-mi cure{i de pe trupScintei i sa nu ?tiu,Ce-i focul la-nceput,Ce-i focul mai tirziu.

Sa te lipsesc de-o sete,Sa vina alte ploi,Sa nu tiu ce vom faceCu soarele apoi.

Sa fim clipa doar,

Pe urma sa nu fim,Am fost odata tineriDe-atit ca-mbatrinim.

De-atit -am fost, smtem,Dar nu $tiu ce ini-ai sp us Eu te-am pierdut prin lume,

Tu ma mai tii ascuns...


88/123


89/123

Cit ne costa un poet:3Nici un ban... Topi^i-i chipul.Nu va trece in desertMun ca ce-a^i depus, cu ti npu l.

Cit ne costa-un carturar?Carturari avem destui.Piine de-am avea-n hambari sa fim $i mai satui...

Gheorghe-Asachi, iata cumAzi la ba?tina se-ntindeFum din care iese fum

Fara tinere de minte...

Iata cum... Dar peste vrcmiVars lacrima pe-o carte,Ne$tiind pe cine chemi,$i ce-i viata, i ce-i moarte?


90/123


91/123

91

Sper la geniul unei maturi

Ce din casa-ar maturaTot gunoiul obositDoar de-ngunoirf 'a sa.

5per minunea sa se-nt impleIntr-o inina de popor

Ce-i cu batatura-n palmeasprime la picior.

Timpul e de casa noua$i de trai fara perdea,Nu mai vreau sa-ndoi spinarea,Toata tara nu mai vrea.

Iata-1, in sfirit pieptul,Cum se-ndreapta i e drept,-Sper la geniul unei maturiSa ne mature $i-n piept...


92/123


93/123


94/123

Aer n-ajunge pe metru patrat ,Pe metru patrat se-ntuneca zorii ,Fr at el e meu, nu-{i vinde ?i ca sa Iata ce vor scriitorii...

Nu-i unde, nu-i unde, sintem gramadifiIn pastaia uscata-a victoriei ,Fra tel e meu, de$teapta-fi fiinfa Iata ce vor scriitorii..

Pe-aceste cimpii, ale noastre, latine,Arde ve$mintul rupt al istoriei,

Frat ele meu, ne cheama parinfii Iata ce vor scriitorii...

Ne-am saturat de momeli i minciuni,Astazi tara i$i spulbera norii,Fratele meu, adevarul nu iarta

Iata ce vor scriitorii.


95/123

95

TRAGEDIA ARMEANA

...indurerat de suferin^ele poporului frate..

Vinovati? N-a? crede, doamne.

Vinovati fata de cine?Vinovati fa{a de ei?Vinovati fa{a de tine?

Vinovati? N-a$ crede, doamne.Doar de-atita ca-i armeanaA lor inima prin lume,

A lor soarta de prigoana?

Vinovati? N-a? crede, doamne.Vinovati de care vina?Plini de lacrimi ochii lorCa sa-i vezi cum ti se-nchina.

Cum li-i draga tara lorCu-a ei floare scuturata,Vinovati? N-a crede, doamne,Nici acum, nici altadata.

Vinovati? De ce? De cind?Au platit sa mai plateascaAl lor drum, de unde-ncepeSuferinta armeneasca.


96/123

Vinova|i? De-atita doarCa-s vechimi cu demnitate.Vinovati fata de viata?Vinovati fata de moarte?

Vinovati? N-a crede, doainne,Noi dureri aceea$i ra na ,Prea eti, doamne, fara mila,Prea de gheata in icoana.. .


97/123

97

CASA LUI ION DRUTA

Era anul 1978, inceput de septembrie.. . Se implineau 50 de

ani de la na$terea lui Ion Druta.. . Ne-a venit idee: sS expediem la M oscova te legram a de ie lic i tare ilustrului no stru scr ii tor cuadresa Horodijtei. . . Am plecat la ba?tina sciitorului. . . Eram Intrei: G rigore Vieru, M ihai Cimpoi ?i eu. V roiam sa-i vedem c asa co-pilariei, sa-i trans m item bu curie de-acasa... C'e-am,g asi t insa, la H orod ijte , in acel tnceput de septembrie? Am g asi t urme proaspete de dem olare , proasp a-ta calca tura de lut.. . Am reu ?it sa aflam : din p orun cacelor mai mari i mai tari din raion, din republica $i la insisten-ta unui biet invatator , ambij ionat de ideea de a intra cumva in

istorie, Intru inve$nicirea numelui sau, sovietul satesc a fost ne-voit sa cedeze. Casuta lui Ion Druta a fost j tearsa preconceputde pe fa |a plaiului nostru.. .

...La 60 de ani ai scriitorului spinii durero$i ai tristei amin-t ir i imi cutremura fiinta...

La Horodiste, la va tra , doamne, nici sa presupui ,

Au pus casa de vinzare, casa scriitorului.Noi doream amintire, ei dorinta ne-au vindut Patru geamuri, un prasad, ba$tina ce 1-a nascut...

Le-au vm du t ca pe marfa , au gas it i preful lor,Pret platit ideologic de un biet invatatorCu diploma-n buzunar de mancurt inverunat,

Ce-a cladit pe sfintul loc un castel de ruinat.


98/123

98

N-a fost singur la tocmeala, ci era tovaraitDe-un ucaz din Chiinau, de la primul in partid,De la primul in raion, de la p rimu l in cel sa t Trei de primi carc-au vmdut ce nu e de cumparat.

Trei de primi i mai era la-ndemina i un criticCe-1 vindea pe Drufa-n ziare pe copeici de apolitic,

Cum vindea u si casa lui cea mai pas arica poate,Singerinda intre ei cu un singe de dreptate.

Singerind de ziua lui, c-au ales i clipa asta,Cind mai crincen e toporul si mai slaba e fereastra,Cind umilu-i mai umil iar b arb aru l m ai ba rba r Sa le-ajunga straduinj.a pinla primul sccretar.

Ia r cel prim, la vin ato are, el vin a i car ti alese ,Aflind vestea, porunci sa se-aduca vin la mese,Chefuind in ziua ceea de pomina in istorie,A lasat in cronici vorba de triumf i de victorie:

I n s fir?it. Cu arm a-n min a i cu-n nu me intr e dinfiA spus el ca pentru sine: L-am zatri t pina-n paring.I-am frint pana, i-am pus casa sub lama de topor,Da-ti i emerit acelui ce-a fost simplu- nva tato r...

M ar e fapta- a savir$it pilda pentru tot pam intul.Astfel primul i-a-ncheiat tncalzit de vin cuvintul,

Dar cum cheful se lunge?te intr-un cap de vinator,Se gindea cum sa-1 vineze i prin suflet de popor...


99/123

99

Unde-s, doamne? Ce-i cu ei? Cind tree primi-n rindul doi,Potrivit ar fi sa treaca cu pedeapsa printre noi,Sa ra sp un da de-a lor fapta, cind state au in primul rind Cei ce cumpara de-a valma cu toti cei care ne vind...

... La Horodite, la va tra , vor fi toa m ne imbrum ate,Vor cladi casa mica cea mai pasaric a poate,

I-or da numele lui Druta ling-un nume de Mior,N-or mai fi umili atunci: vin zat or curnparator...


100/123

10 0

U N1 RE, MO LD OV EN I

Deteapta-te, popor,Treziti-va, sateni,

Ni-i scris pe viitor Unire, moldoveni.

La Nistru i la Prut,La poale de Carpa^i Ai notri In trecut$i azi ai no$tri frafi,

Uniti de-acelasi grai,La Dunare, la Reni,Pe jum atat i de plai Unire, moldoveni.

Un clopot, un destin,Un Stefan Voevod,Cel Mare Domn Cre?tin,Cel mare Patriot .

Sub steag ul st ramo?esc La viata si pa ring

Un neam moldovenesc,Acelea?i suferinti,


101/123

Acela?i legarrrintSi lacrimi, i dureri,De?teapta-te, pamint,Rodi{i-va, puteri.

Azi vremea ne-a intors

Nadejdea-n vii tor,Cu mila lui Cristos,De?teapta-te, popor.


102/123

MAREA ADUNARE NATIONALA

Si noi razlefi t i , insingurati , cumva red,

$i-a noastr a Moldova sag eta ta de boalaCa-ntr-o zi sa pornim spre al ei capatii La Marea Adunare Nat ionala .

Sa se zdruncine somnul i teama, tacerea.Sa piara in inima amorfirea totala In ziua de august pornira poporul

La Marea Adunare Nationala.

Rabdatorii cimpiei, izgonitii din suflet.Ai lor frafi i surori, $i-a lor osteneala.Ai painintului prund venira din sateLa Marea Adunare Nat ionala .

Venira sa-ntrebe de grai $i de drepturi.Venira pe jos spre-a lor capitala,Cum vin re-nviatii din mormi ntele lor La Marea Adunare Nat ionala .


103/123

103

Mai mare pe ei doar inima lor,Rabdarea ce-n singe focuri rascoala,Cum in|i i pamintului , supu?ii icoanelor La Marea Adunare Nationala.

s ing ura zi in tr -un veac urnil it Sa plinga, sa rida ?i sa se- nfrate asca

0, Doamne, nu st inge lumina de augustSi ziua aceea Moldoveneasca.


104/123

104

NOMAZII SECOLULUI XX

Nomazi unionali pe cai unionaleVin de nu tiu unde i pleaca undeva.

Ei spera in adincuri la zvonuri de inetale,Iar la suprafafa la patria cuiva.

Cum drumu-i fara capat i tara nesfir?ita,Cum totu-i provizoriu in ploaie i ninsoare,Ei lasa-n urrna lor vatra parasi ta,Noi locuri potrivind de somn ?i de mincare.

Unde moartea-i prinde, mor ?i se ingroapa,$i se nasc la ceas de vreme migratoare,Par ni?te vedenii gata sa inceapaIn lumea car e este lume ori$icare.

Fara cruce, slobozi, robi fara credinta.Musafiri intruna, niciodata gazde,Un pahar $i-acela plin de umilintaLinga piinea altor, tot din alte brazde.

Ratacind aa cu suflete desarte.Parasite ba^tini, oameni i valize,

Zari intimplatoa re, fete dispe rate Parca-ar fi din neamul unor hiete gize


105/123

Mare li-i multiinea i deasa totodata,Li-i miezul vlaguit i viata cenuie,Nohai din alte veacuri, Krimeea lepadataPa^unind bucate cu slugarnicie.

Vrerea ii conduce, adevaru-i bate,Crincenul destin ce-o sa-i prapadeasca,

Parca-s cai in piedici, gloabe insetate,Ca sa-i sufle vintul, ca sa-i ameteasca.

Ravaiti de pofte li se-nveruneazaUrgesita fire, venic razvrati ta,La Nord cind obosesc, spre Sud inainteaza,Spre Indii noi de basm, spre-o delta-nchipuita.

Traiesc imaginar, i i roade plictiseala,La vatra nu revin, li-i drumul mai departe,Pe undeva prin lume, spre-o stepa mondiala.Lasind in urma lor lacrimi populate...


106/123

106

DETECTIVUL

Regizor i dramaturg, i actor tn teatrul sau,Ne-a umplut de rele tara, cind donmea la Chisinau,

Ne-a umplut de riie ia \a ca-i place a experien fa Prea istorica prezenta, ca sa-i ratacim absenfa.

Prea istoric ne-a hofit i originea, ?i graiul,Urma lui ca un complex murdare?te plaiulUrm a lui de filozof prea sim te rubla |arii ,Vitarind filozofii in cerneala calimarii.

Priceput la toate cele, facea chefuri la conac,Re dacta biografii din sar m an crea u 1 a c,Tinea mufi ?i surzi la u?a, sa n-auda, sa nu spuna,Ce fac mon^trii pe moie, cind li-i cauza comuna.

Tocmai jale mi se face de sarmanul dramaturg,La-nceput veterinar de dus caii la uluc,Cind a scris in actu-ntii mai pufin ca-n actul doi$i-a ramas dator sa-ntoarca banii inapoi. . .

Resturi? Da. Dar ce ne facem cu trecutul amintit?Ce putere are-n urma cinstea omului trudit?

Regizorul e plecat. Ce-i cu teatrul? Se repara?Nu din posturi aruncat. Scuturat ?i scos din fara.


107/123

107

IW IST IF ICATOR I I

$tiu ca-n lume sint contabili ,Scurg materi i din finanfe,Socot rubla i-s capabili

Sa gindeasca pe instance.

Ii prefer altor profesii,Ce i ele sint statiste,Din idei cind scad represii,Obtin cifre progresiste.

Multe tomuri, mii de pagini i s tor ie-ncruciata,Ce-avea via|a in imaginiSi iubirea sub lacata.

Fier destul de rezistent

Sub larga palarie,Azi ce-o poarta cu regretSuflete de saracie.

Cifrele nu dau nimic Doar uitari de referinfa,Cind cu marfa mai ridic

Demnitati din umilinta.

Cind se pune pe cintarIn republica gre^eala,Za har intr-un ceai amar Iata care-i portocala.


108/123


109/123


110/123

Fara grai pustiu e totul ,Ziua se preschimba-n noapte,Pruncii sug la pieptul mameiUn venin in loc de lapte.

V-am dat multe, va mai dauCodri i care mi-au ramas,

Numai graiul nu-mi atingefi ,Al lui suflet cu-al meu glas.

V-arn dat multe, va mai dauSi-un blestem de deteptar e,Moldoveni in pa?apoarte,Nu dau graiul la votare.


111/123

I N T E R T E R M O D I N A M I C A

Inter termodinamica Intersociali -demodati veche cama?a mecanicaDin nou pe noi masurati.

Trupul refuza, dar poateRefuza si suflctul gol,Pentru ca intercoateleSe sprijina pe interpol.

Fie, a?a e brevetaCu iz de interpriviri,

Vopsita interbonetaCu zeama de trandafiri .

Ca sa reprob argumentul

Florii muiate in clor,Gasesc ca intermomentulAre, precis, novator.

Ba si piesa se joacaIn teatrul cu interactori,Dar replica iarai ineaca

In groapa pe nite suflori.


112/123

Urine se vad pe hfrtie,De parca a plins un copil,O, doamne, ce interhitriePc solul interutil .

Acasa, mai iute, acasa,Calare pe iepe de vint,

La stepa cea voluptoasaCu slircul interfrint.

Acasa, acolo, departe,Inainte sau inapoiUnica inte rd rep tate Adevarul din internoi.


113/123

113

IDEI DE-ALALTAIERI

Cine-am fost? $i cine smtem?Cine-afi vrea sa fim acasa?

Ni?te mufi, fiinfe oarbeSau carne fara oase?

Sau ne vreti poate poporCu-a lui libere talente$i de-aceea ne socoatetiGraiul, veacul in procente?

Nu tiu cum, dar prea umilNe aterneti pe hirtie,Inmulfind cu cifre graseUn bel?ug cu-o saracie.

Voi idei de-alaltaieriCu smirnovi instaliniti ,Cine sintem, tim prea bine,$i mereu ca ne iubifi.

C-ave|i gri j i , t recutul nostruA fumat dintr-un tutun

Amefeala unor vorbeCe scoteau pe gura fum.


114/123

Nu sint plebe, sint popor,Si gindesc in graiul meuCe lipsete la Tiraspol,Ce-i prea mult la Chisinau.

Mai ramin neachi tate

Bodiulite datoriiCit mai nate plaiul nostruDemnitate si copii.

Cit mai sintem ca sa fimPe ntr u viaja $i puteri Va plesneasca apeti tul ,

Voi idei de-alaltaieri.


115/123


116/123

Caci am fost incercuitiCu ideea-nflatninzirii,Montrii din NCVD-ePunind bazele pieirii...

Dar a obosit i moartea,

$i dictatul, i hofia Cei ce beau pe-acoperie$i-au baut ?i temelia.$i-au inincat si proprii prunciIntr-un st i l de vinatoare,Intr-o vreine cu himere,Parca oameni, parca fiare...


117/123

DUMITRU MATCOVSCHI, MAI-IUNIE 1989

Nu, nu se poate, nu. E altceva: el doarme...

Viseaza. In \ara lui e-un soare cu dureri$i el e-n foe, e chiar in miezul ars,In flacara ce mistuie puteri.

Tacerea msa$i patr un de astfel ,Esenfa vietii dincolo de mort,Pe unde tirnpul se intoarce inapoi

Ca sa lipseasca florile de rod.

Intre el i cer e un repaos scurt,Dat nuinai lui, data, ca un spin,Ca un izvor din care-alege apeCa sa stropeasca straturi de pelin.

Acum de-a-ntregu-i suflet, lumineazaTot ce-n lumea noastra s-ar lipsi de trup,Astfel clade$te poduri pe oase sfarimatePeste albii mari ce-n curgeri se-ntrerup.

Nu-1 caut, il gasesc. E-n tara cu dureri.

El i$i pive^te umbra cu ochi nedumeriti:Cit de adinca este? Ca fintina p oateSi-o cumpana ce-apleaca asupra-i suferinti .


118/123

Ce-i asta? Intimplare? Cutremur? Sau ghe|ari?Un frig dintr-o scrisoare ce-o tie pe de rost?Exact ca-n labi rin t acelai coridor,In care, daca este, inseam na -a mai fost .

Misterios e cercul i nu e incotro,De-aceea se rote$te-n sine-nsingurat

Si nu mai vede lucruri, i i se pare straniu:De ce sint doi in unul i cine-i celalalt?

Nu, nu se poate, nu. Sa-ncapa-n umbra luiCea mai h idoa sa um bra - un hof, ce fura viefi$i sa nu tie nimeni, nici sa nu vre a sa tieCa lumea in esenj:a e lup ce minca iezi?

Poti spune pietrei piatra i ea nu te ura$te,Dar intre oameni ura e luciu de cu^it.De ce traiesc nu tiu, atit ca printre coateSe tavalesc afaceri i vie|i de inghi^it.

Invidia e altceva... Otrava lui Saliere,Dar ce-i zdr un cina re cu t ipat de metal?Slujire? Atentat? Un dine care mu$ca$i-mpinge cu turbare poefii la spital?


119/123

Accasta breveta minciunilor de-acum,Plati ta stalinist de-un scaun cu sudori ,Si rubla dezlegata a unei mor^i stupideCe latra adevarul propriei valori.. .

Nu, nu se poate, nu. In sinea lui cunoate

Si arcu l, i sa ge ata , $i ver sul de prise sLa ora necredinfei, cind ce-mplinete biblicPe cruce rastignitul alaturi de Cristos.

Aa s-alcgc jcrtfa la marginea luminiiSpre noapte, spre-ntuneric cu ochii sperieti,Poporul nu-i de vina, pamintu-i basarabAti t ca tu rba cTinii i muca din poeti...


120/123

G

Cit -am scos din ta ra ho^iiCe-au hot i t pe patriot ,

Dreptul lor de cirma, pusPe valori de patru roti...

Cit n-am scos din casa mortii ,Schingiuit i de-un mare mort ,Pira si minciuna careAu fost scrise pe sub cot...

Cit n-am scos dintre umiliAl lor chip de umilire,Capul lor lasat pe trunchi,Ca un semn de Tnflorire...

Cit n-am ars in sing e ghimpii Liber suflet la putere,Vor fi nopfi si nopji, si poa te Apoi ziua de-nviere...


121/123

121

MIHAI EMINESCU, 1989

Ale tale mari de cuget, mun^i tai de suferintiSint ca insai limba noastra in istoria cu ogiinzi,Cum din zbucium e nascuta, zbuciuma poefii sai,

Da putere celor buni, ii slabete pe cei rai.

Lasa vremilor un sprij in i ne-aduna inapoi,Razle|i{i de cicatricea ce se catara pe noiSa ne-ntunece-n desimea care mistuie pamintul$i ne invrajbe^te via{a i ne tulbura cuvintul.. .

Noi, in casa noastra, oaspefi? Tot mai rari i mai pu|ini?Care umbra glasuie$te in padurea cu lumini?Peste ceasul mor| i i crude cind se-ncheie rasuflarea,

Care lacrimi se revarsa sa se umple cerul, marea?

Nimeni nu-mi citeasca chipul doa r poetul in tr-u n vers

$i cosita cimpie inainte de cules,La rascrucea istui loc, unde-mi piere bunatatea,Ling-o vatra cu jaratic ?i-n vapaie l ibertatea.

Unde sufar adevarul i-n metafore-1 patrund,La-ntrebarile fiintei sa am glas si sa raspund,Legile -mi aparfin ale mele-n neclintire,

Fie-mi luna, ,fie-mi soare $i a stelelor rotire.

Fie-mi casa i gradina, strop de roua $i izvor.Tot ce-n cintec e refrenul unui spirit i popor,Tot ce-n vreme impletete alte ore i le leagaPentru-o lume mai curata, mai onesta, mai intreaga.


122/123

Pe o planeta obosita, oboseli se rinduiesc,Cele multe altadata cu nimic se-nlocuiesc,Coada, cap, apoi i trup pa r a fi de mas ur a,Cind fac becuri pentru simturi launloc cu muratura.

La Moldova ca niciunde tipa mintea in lastari,Nu mai rabda, nici nu poate, mic pamintul, planuri mari

Au zidit intii complexe, azi zidesc cu rivna vile,Se adauga ideii nu idei, ci doar pastile.

Concureaza cei obraznici la cauul fara fund,Ziditorii scriu poeme, iar poefii cara prund,Una spunem, alta facem i ne sufla mai departeVintul pinzele in mina pe corabii scufundate.

Am ajuns civilizati cu lucrari de marafet,Lumea cosmosul i-l ia, noi mai cerem alfabet,Inventam ieroglife i ne bucuram, firete,Pe latini ca-i invatam astazi iarai latine^te.

Ne aprinde m la cuvinte, m ai mintim vita-n cintec,Arta noastra-i osebita: noi din suflet facem pintec,A^teptam, poate cumva, cineva, ca prin minune,Sa-?i ia sie cele rele, ne dea noua cele bune.


123/123

123

Pluti tori pe fari i, n-avern apa, dar nici port,Ne falim intr-o strimtoare cu vesminte de import,Pla tiin triplu , cit nu costa, i a$a plat a dubla,Vindem casa parinteasca sa ne avufini cu-o rubla.

Ne-ametete vorba dulce intr-o lacrima de vin$i umplem deertul care niciodata n-a fost plin,Ba ne scade simtamfntul, ba ne create nerabdarea,Nu tiu cum, dar piinei noastre parca fi lipse^te sarea.

Cei ce scriu istoria noastra ne descriu ca pe calici$i ne prada adevarul ba pe-acolo, ba pe-aici ,Taie pomul cum le vine, ba coroane, ba craca,Pun saminfa de tot felul s-o uitam pe-aceea daca.

Sa uitam izvorul farii ca ne tra ge m de la Rim,Si latinitatea care de la na?tere-o vorbim,Ei ne -ng roa pa -n di sertafii dupa cum li se platete Tot din gu stul piinii calde ce-o-ngr ijim moldovenete.

Ion Vatamanu - Atât de mult al pământului (1990)

Documents

Transcript of Ion Vatamanu - Atât de mult al pământului (1990)