TRIBUNA 66

Pantone 390 U

Pantone 390 U 1

Black

Black

REVISTÃ DE CULTURÃ • serie nouã • anul IV • 1-15 IUNIE 2005 15 000 1,50 lei

masã rotundã

Istoria literaturii în dezbatere

Virgil Stanciu

Despre umoruljaponez

eveniment

TheoAngelopoulosîn România

ilustraþia numãrului:Dumitru Ivan

Supliment

TRIBUNACLAVIATURI

cenaclulliterar din Huedin

O lucrare de referinþã în arealul culturii uni-versale se intituleazã The World BookEncyclopedia . În 1917 apãrea prima ediþie

a acestei cãrþi în 8 volume, care a cunoscut anualadãugiri ºi îmbunãtãþiri informaþionale, cerute demodificãrile survenite în þara respectivã în ultimultimp, pe toate planurile existenþei.

Ediþia din 2005 are 22 de volume, cu unnumãr de pagini variabil, între 450/500 ºi 1050.Formatul fiecãrui volum este 19/25 cm.

În volumul 16 (litera Q - R), între paginile 416-426, se indexeazã despre România. Sunt inclusecâteva imagini color, gen panoramã, dinTransilvania, Braºov, Voroneþ, Marea Neagrã, de laun festival folcloric, o hartã a României înhotarele actuale, dar ºi o hartã a Europei, pentrua-i indica locul, geografia, în raport cu celelalte þãrisororale.

Tot color sunt imprimate steagul ºi stema þãriinoastre.

Câteva grafice indicã oraºele ºi apele, 14 dateimportante despre istoria devenirii þãrii, trei micro-hãrþi, care specificã, mutatis mutandis, cum arãtaspaþiul României la 1350, 1861, 1939. Adicã, pevremea imperiilor otoman, habsburgic ºi înaintede începerea celui de al doilea rãzboi mondial.

O fotografie color, cu un tanc (247) în marº,pe care se aflau demonstranþi anticeauºiºti, înmiºcarea revoluþionarã din Decembrie 1989.

Ca orice fiºã de enciclopedie, cea de faþã aresubcapitole privind istoria, geografia, resursele na-turale, relieful, populaþia, cultura, sistemul politic,limba oficialã º.a.

Nu sunt trecute cu vederea regimurile politicecare s-au succedat la putere, România modernãîncepând sã se afirme european din vremea dom-nitorului Al.I. Cuza, a regilor Carol I, Ferdinand ºiCarol II. Sunt bine precizate momentele de influ-enþã ºi dominaþie ale fascismului ºi comunismului,de sorginte ruseascã.

În privinþa formãrii poporului, se precizeazã cã85 de procente din populaþia României provinedin convieþuirea romanilor cu dacii "ºi a triburilorde goþi, huni ºi slavi"; cã romanii au stat în Dacia"între anii 100-200". Astãzi, printre minoritari,maghiarii reprezintã 8% din populaþie, germanii2%. Alte grupuri etnice aparþin evreilor, romilor(Gypsies), turcilor ºi ucrainienilor. Fiecare dintremembrii etniilor, alãturi de limba oficialã, româna,îºi foloseºte propria limbã în convorbirile neofi-ciale. 15% din populaþie are televizor, iar 2% auto-mobile.

Din surse precare ori din impulsul unui dozajde turist, când se vorbeºte de mâncarea ºi bãuturaromânilor, se indicã: mititeii, patricienii, mãmãligaºi þuica.

Imaginea restrictivã vine din rea credinþã saudintr-o exacerbare a pitorescului rural? Unde esteoraºul, specificul acestuia, la nivelul arhitecturii, alconstrucþiilor de locuinþe sau chiar a aspectuluiculinar, vestimentar etc.?

Sincope ºi mai gãlãgioase întâlnim la capitolulEducation. Copiii români merg la ºcoalã între 6 ºi16 ani, urmând cursuri cu finalitate dupã clasa a8-a. Pânã aici mai nimic de zis. Dar când sevorbeºte de universitãþi, cititorul de bunã intenþie,ca mine, aflã cã "România are 7 universitãþi, ceamai mare fiind cea din Bucureºti".

Discuþii, discuþii, discuþii! Minimalizãri, dezin-formare ori necunoaºtere?!

Religia este subcapitolul cel mai apropiat deadevãr. Adicã, lângã ortodocºi, se aflã romano-catolici, iudaici, islamiºti ºi variate forme deprotestantism etc.

Nu intrãm în detalii privind împãrþirea

României pe regiuni - Valahia, Dobrogea,Moldova, Bucovina, Transilvania, Banat - ºi nici nudezvoltãm marginalii despre economie, industrie,agriculturã, cãi de comunicaþie. Precizãm doar cãpentru fiecare secvenþã în parte se scrie tranºant -înainte de '89 ºi dupã. De fiecare datã, se invocãpoliticul pentru a se pune în evidenþã tendinþeleactuale de democratizare.

Atunci când se trece la prezentarea istorieiRomâniei, cãrþile ºi referinþele specialiºtilor noºtrise aratã mai bine cercetate, direcþia adevãruluirãmânând operantã, credibilã. Istoria modernã,începutã în cea de a doua jumãtate a secolului al19-lea, a fost urmãritã pas cu pas, cu detaliilenecesare pânã la 1990. Cu toate acestea - despremiºcãrile revoluþionare de la 1848 nu se scrienimic, ca ºi când n-ar fi existat în þãrile noastre.De altfel, despre Revoluþia de la 1848, în Europa(p. 269), nici nu se aminteºte numele ÞãrilorRomâne. Dimpotrivã, se comenteazã implicareaFranþei, Germaniei, a Imperiului Austriac careincludea atunci o parte din Italia, Ungaria, Cehia.Câteva indicii despre cauzele Revoluþiei ºi desprefelul desfãºurãrii ei pânã a se instaura forme li-berale de guvernãmânt.

Sã nu fi fost noi atunci în Europa, cum lasã ase înþelege domnul Peter N. Stearns, cel care aredactat "fiºa" Revoluþiei?

Dacã punem în corelaþie nota aceasta cu a luiVladimir Tismãneanu despre România, vom zicecã superficialitatea, nu neglijenþa "românului nos-tru american" a fost câine de pazã.

Dar dupã aceea - adicã pânã în 2005, încã nus-a cristalizat nimic demn de a fi prezent înaceastã importantã Enciclopedie? Cine mai e devinã? Cercetãtorii americani sau cei români?

Un rãspuns, deloc indirect, prin semnãtura luiVladimir Tismãneanu, îl aflãm la finalul articoluluidespre România. Deci, e unul "d'ai noºtri", dar dinUSA, specializat pe politicale din Europa de Est.

Întrebãrile mele se rostogolesc în cascadã dupãce sunt informat, mai jos, cã Marea Carte conþineºi biografiile unor personalitãþi româneºti precum:"Brâncuºi Constantin, Carol I, Carol II, CeauºescuNicolae, Comaneci Nadia, Ionesco Eugène,Maurer Ion Gheorghe, Steinberg Saul".

Mi-este foarte greu, dacã nu imposibil, sãcomentez ce criterii au prezidat la alegerea aces-tor nume ºi în ce împrejurãri "ceilalþi" au cãzut laselecþia operatã? Dacã pentru majoritatea, culturageneralã mi-a fost o bunã cãlãuzã, în privinþa luiSteinberg Saul am rãmas corigent. ªtiu numelecâtorva zeci de caricaturiºti, graficieni ºi ilustratoride carte din România, dar despre acest foarteimportant român, sau invers, abia acum am aflat.El s-a nãscut la 15 iunie 1914 la Rm. Sãrat, sta-bilindu-se la 28 de ani în USA, unde a trecut îneternitate, la 12 mai 1999. A ilustrat cu aplombrecunoscut "The New Yorker Magazine".

În faþa unei asemenea situaþii, eram tentat,acolo în USA, sã formulez nedumeriri ºi rãspun-suri pentru câteva ministere din România, pentrureprezentanþii lor (titraþi) din strãinãtate. Adicã,dupã 1989, pe aceºtia nu i-a mai interesat de Þarã,de imaginea ei (scrisã!) în lume? Dar când amvãzut numele lui Vladimir Tismãneanu, m-amliniºtit ºi am tãcut. Sã-i mulþumim când mai vinela Bucureºti cã tare bine ºi dezinteresat a mai scrisdespre cei rãmaºi acasã.

Februarie-martie, 2005, Chicago

n

2 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul consultativ al Redacþiei Tribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforCãlin FelezeuMonica GheþIon Mureºan

Mircea MuthuPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Pavel PuºcasIoan Sbârciu

Radu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþã

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

bloc-notes

World book despre RomâniaMarian Barbu

2

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

C ând, în urmã cu trei ani, am aflat vestea cãla Cluj urmeazã sã se desfãºoare un festivalinternaþional de film, am fost (în aceastã

ordine!): încântat, derutat ºi, într-o clipã de lucidi -tate, neîncrezãtor. Un festival de film? Internaþional?La Cluj? În România? Pãi, noi nu am fost în staresã ne pãstrãm festivalul naþional de la Costineºti (edrept cã, la un moment dat, nu mai aveam nicifilme de lungmetraj care sã-l susþinã)! Unde mai puifaptul cã în România filmul este privit de cãtre ofi-cialitãþi, inclusiv cele culturale, ca un fenomen mar-ginal, în cel mai fericit caz acultural, dacã nu de-adreptul anticultural, un simplu divertisment pentrupuºtime, pentru adolescenþi acneici ºi pentru câþiva"rãtãciþi" mai vârstnici, "nostalgici" ai unor vremuricând, nepreavând ce face, omul mai citea, mai intraîntr-o salã de cinematograf (cel mai adesea fãrã sã-lintereseze ce film ruleazã). Pentru cei cât de câtinteresaþi de fenomen, oameni simpli, "din popor",fãrã puteri decizionale, organizarea cinematografieiromâneºti de dupã '90 a fost o cruntã dezamãgire:de la o lege a cinematografiei care a trenat ani dezile, ºi care nici astãzi nu e definitivatã, pânã la gus-tul amar lãsat de marea majoritate a producþiilorromâneºti ºi, mai ales, de modul în care acestea aufost realizate: o mânã de regizori, "clasici" în viaþã,au luat în arendã - fãrã nici o obligaþie! - fostele casede filme ºi au scos pe piaþã, cu o nonºalanþã uimi-toare, propriile filme (cu foarte puþine excepþii), ºiacestea în proporþie de 99 de procente sub nivelulcelor realizate de aceiaºi regizori înainte de 1989, încondiþiile unei dictaturi generalizate, ajunsã în fazade "metastazã". Se pare cã acestora nu le-a fost denici un folos nici liberatea de creaþie, nici libertatea

organizatoricã, managerialã sã-i zicem. În aceste condiþii, sumar expuse, pãrea o utopie

candidã (dacã existã aºa ceva), de nu de-a dreptul onebunie îndrãzneala de a te înhãma la organizareaunui festival de film. ªi totuºi, o mânã de tineri auavut acest curaj ce pãrea sinucigaº. Am sã-i aminetscaici doar pe doi dintre ei: Tudor Giurgiu, regizor,directorul Festivalului Internaþional de FilmTransilvania (TIFF), ºi Mihai Chirilov, critic de film,directorul artistic / selecþionerul Festivalului. Cu sig-uranþã cã au avut ºi ei temerile, îndoielile lor. Darau riscat, au reuºit sã învingã pânã ºi aºa-zisa (saupoate nu?) comoditate, moleºealã a românului - ºiau câºtigat. Nu a fost vorba de un pariu, de odemonstraþie de forþã. Dacã ar fi fost aºa, ar fi aban-donat dupã primele douã trei ediþii, având suficientemotive sã se justifice, sã se plângã ºi sã se lamentezecum cã "noi am vrut, am putut, am avut ºi undedar... nu am avut cu cine!".

Când scriu aceste rânduri cea de a patra ediþie aFestivalului Internaþional de Film Transilvania nu aînceput încã, iar când ele vor apãrea Festivalul va fiîn plinã desfãºurare. Se aºteaptã, ºi probabil cã aºava fi, o afluenþã de public mai mare decât la ediþiileanterioare. Oricum, TIFF-ul ºi-a format deja un pub-lic stabil, un public al sãu, avizat ºi, tocmai deaceea, exigent. Un public - mã refer la tineri, carereprezintã ºi la TIFF majoritatea aspectatorilor - careºi-a format cultura cinematograficã din cãrþi, dinreviste strãine (în România nu existã de ani buninici o revistã de film!), din filme vãzute la televizor,pe casete, pe DVD-uri, piratate de pe Internet - cualte cuvinte, de orinunde, mai puþin din sala de ci-nematograf, unde majoritatea producþiilor sunt de

duzinã. Un public care nu benficiazã de o cinemate-cã, de o minimã iniþiere în arta filmului fãcutã înºcoalã (cursuri opþionale mãcar în liceu), un publiccare riscã sã creadã cã istoria cinematografuluiîncepe cu Pulp Fiction (altfel un film bun, dar tribu-tar atâtor altor filme ºi regizori care l-au precedat),sau, mai rãu, cã Milionari de weeck-end este unfilm foarte bun, reprezentativ pentru cinematografiaromâneascã (Am lecturat stupefiat asemenea opiniipe Internet. Cã e reprezentativ pentru cine-matografia noastrã e adevãrat, dar de aici pânã la aspune cã e un film foarte bun e cale lungã.). Cuatât mai important e rolul TIFF-ului, care vine sãsuplineascã o carenþã majorã, printre atâtea altele, asistemului educaþional românesc.

Se impune o întrebare: de ce Clujul? Sânt con-vins cã nu doar pentru simplul fapt cã, dupãBucureºti, este oraºul din România cu cel mai marenumãr de spectatori de cinema, ºi nici pentru cãTudor Giurgiu este clujean. E aici o nevoie maiadâncã de afirmare a provinciei (cu sau fãrãghilimele), de conºtientizare a faptului cã Bucureºtiinu reprezintã în totalitate România, cã, în culturã,pot exista mai multe capitale. De altfel, un prece-dent existã: Festivalul Internaþional de Teatru de laSibiu, ajuns acum la a treisprezecea ediþie, graþiecãruia Sibiul va fi în 2007 o capitalã culturalã euro-peanã. Sânt convins cã, într-un numãr mai mare saumai mic de ani, ºi Clujul va fi, graþie ºi (sau înprimul rând) Festivalului Internaþional de FilmTransilvania, o capitalã culturalã europeanã.

n

A vorbi despre ideea unui film, despre cum senaºte un film, este o chestiune oarecum del-icatã. Fellini a rãspuns la întrebarea cum se

naºte ideea unui film cu un "nu ºtiu". Cândaceeaºi întrebare i s-a pus lui Antonioni vis-a-vis defilmul sãu Strigãtul el ar fi rãspuns cã ideea filmuluii-a venit privind un zid alb. Bineînþeles, minþea. Saupoate minþea doar parþial. Aceasta pentru cã nimicnu vine din nimic. Dupã cum ºtim cu toþii, istoriilepe care le povesteºte cinematograful - dar, în aceeaºimãsurã, ºi cãrþile, muzica, pictura - sunt inspiratedin ceea ce se întâmplã în noi înºine. Atunci cândsuntem deschiºi, când avem aceastã putinþã, lãsãmdeschisã spre lumea de dincolo de noi o uºã, o uºãprin care intrã spre noi, în noi, tot ceea ce vedem,ce ne preocupã, tot ceeea ce ne atinge sensibilitatea.Interiorul nostru, abisul nostru sufletesc este aseme-nea unei camere obscure ºi tot ce intrã aici doarmemai apoi. La un moment dat, într-un anume timpsuspendat ºi privilegiat, vine din nou acel moment,moment unic ºi tainic, în care deschidem din nouuºa dar nu pentru a mai pãtrunde ceva în noi cipentru a ieºi din noi înspre afarã. Cu acest prilej totceea ce am citit, ce am trãit, ce am gândit, iesecãtre lumea dinafarã, sub formã de gânduri struc-turate, sensibile, de multe ori intime, ºi acestea con-stituie materialul pentru un film. Pentru urmãtorulfilm.

Am fãcut un film care se numeºte Pasul sus-pendat al berzei cu Marcello Mastroiani ºi JeaneMoreau. La început nu aveam nici o idee precisãdespre cum va arãta viitorul film. ªi atunci m-amgândit sã merg la o graniþã, pentru cã subiectulacestui film se petrecea pe o frontierã. Un ofiþer m-a condus la graniþa pe care se întâlnesc Grecia,Bulgaria ºi Turcia. Acest ofiþer, faþã de ceea ce ºtiameu despre viaþa cazonã pe graniþã, era un om cult,iubea cãrþile, muzica, filmul. Era un personaj camstraniu, aproape un poet. Am ajuns la un pod iarsub noi se scurgea fluviul. În mijlocul podului eraudesenate trei linii: una albastrã care marca sfârºitulteritoriului Greciei, una albã care marca zona neutrãºi una roºie care marca începutul teritoriului Turciei.A pus piciorul pe linia albã ºi a spus: "Dacã mai facun pas mã aflu altundeva sau poate mor...",deoarece în acelaºi moment soldaþii turci, aflaþi pepartea cealaltã a podului, luaserã poziþie de tragere.Din acest incident s-a nãscut un film. Revenind dinaceastã cãlãtorie, am vãzut, la marginea ºoselei, peun stâlp de electricitate, un muncitor atârnând devârful acestuia, reparând reþeaua de fire electrice.Chiar în vârful stâlpului se afla un cuib de barzã.Aºa s-a nãscut titlul filmului: Pasul suspendat alberzei. În film exista o secvenþã pe care nu ºtiamcum s-o abordez, s-o tratez. Secvenþa, ca locaþie, sedesfãºoarã pe malul fluviului: un mal aparþinea

Greciei iar celãlalt Albaniei. Vroiam ca secvenþa sãse concentreze asupra nunþii în care cei doi mirierau fiecare pe câte un mal. Pe malul grecesc seafla mireasa iar pe cel albanez, mirele. ªtiam ce amde fãcut dar încã nu gãsisem cheia acestei secvenþe.Prin urmare mã aflam, pentru prima oarã în viaþamea, la New York, împreunã cu soþia. În ciudaavertizãrilor date de prietenii noºtri ne-am încãpãþâ-nat ºi am luat un autobuz din Brooklin spre Bronx.

3

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

editorial

De 4 x TIFFIoan-Pavel Azap

eveniment

Theo Angelopoulos în RomâniaDiscursul regizorului Theo Angelopoulos la U.N.A.T.C. "I.L. Caragiale"Bucureºti, cu ocazia deschiderii Sãptãmânii Filmului European (mai 2005)

à

4 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

4

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Pe mãsura ce ne apropiam de destinaþie numãrulcãlãtorilor albi scãdea în timp ce acela al oamenilorde culoare creºtea. Astfel cã, la un moment dat, euºi soþia mea am rãmas singurii albi din autobuz.Autobuzul avea o staþie ºi în Harlem. Atunci cândautobuzul s-a oprit în acea staþie am zãrit o stradãcu imobile prãpãdite. În acel moment, stradapãrând pustie, au apãrut doi copii de culoare. Unuldintre ei stãtea rezemat de un zid pe o parte astrãzii iar celãlalt stãtea rezemat de un alt zid, decealaltã parte. Primul copil a fãcut o miºcare dedans iar celãlalt i-a rãspuns prin aceeaºi miºcare dedans. Atunci doar atât am vãzut. ªi iatã, cheiasecvenþei nunþii de pe graniþã s-a nãscut. Astfel cãîn aceeaºi manierã m-am gândit sã abordez ºiaceastã secvenþã care îmi punea anumite problemede rezolvare regizoralã. Plecând de la experienþaamericanã m-am gândit ca întreaga secvenþã din fil-mul despre care vã vorbesc sã se petreacã într-otãcere absolutã. În acest context a venit pe o bici-cletã ºi un popã. Iar întreaga nuntã s-a desfãºuratîntr-o tãcere absolutã, preotul fãcând doar gesturileritualice necesare într-o astfel de situaþie. Nimeni nua vorbit, nimeni nu a spus nimic. Era o tãcere ruptãdoar de zgomotul surd ºi monoton al curgerii apei.Ca sã închei acest gând pot doar sã vã spun cãperioada care precede o filmare este o perioadã deumiditate, de deschidere, ca în aºteptarea dragostei.ªi atunci când acest moment vine, totul se transfor-mã într-un material sensibil, profund poetic.

Al doilea gând despre care aº dori sã vã vorbesc,tot în legãturã cu modul de naºtere al unui film,este activitatea de casting, adicã alegerea actorilor.Pot sã vã spun cã în filmul Privirea lui Ulise amlucrat cu un actor american, cu unul suedez, cuunul român - este vorba de actriþa MaiaMorgenstern - ºi cu mai mulþi actori greci. Amlucrat ºi cu un mare actor italian, Gian MariaVolonte care, din pãcate, a murit pe perioadafilmãrii fiind nevoit sã fie înlocuit. Actorii de carevorbesc erau actori care proveneau din ºcoli deactorie complet diferite. Harvey Keitel se formase laActors Studio. Erland Josephson venea din ºcoalalui Bergman. Dupã cum se ºtie, existã diferenþeuriaºe între aceste douã ºcoli de actorie. MarcelloMastroiani, un alt mare actor cu care am lucrat lafilmul Pasul suspendat al berzei, care avea un dis-preþ total pentru ºcoala americanã de actorie,obiºnuia sã spunã: "Sunt un copil, spune-mi opoveste, fã-mã sã zbor ºi atunci o sã înþeleg". Defapt aºa s-a ºi întâmplat la prima mea întâlnire cuMarcello Mastroiani. Scrisesem deja cu ToninoGuerra - colaboratorul meu la mai multe scenarii -scenariul filmului Apicultorul. ªi Tonino m-a între-bat cu ce actor doresc sã lucrez. I-am rãspuns cãdoresc sã lucrez cu Gian Maria Volonte. Pe acestactor îl cunoscusem cu prilejul filmãrilor laAlexandru cel Mare ºi, în acel moment, credeam, caºi Visconti, cã acesta este cel mai mare actor euro-pean al momentului. Rareori mi-a fost dat sã întâl-nesc un asemenea artist care îºi trãia rolul din toatãfiinþa sa. El nu juca ci pur ºi simplu trãia. AtunciTonino Guerra mi-a rãspuns cã Gian Maria Volonteeste bolnav ºi cã ar trebui sã încerc sã am o întâl-nire cu Mastroiani. I-am rãspuns cã MarcelloMastroiani este prea frumos, aratã prea bine faþã deceea ce credeam eu cã trebuie sã fie personajulapicultorului. Tonino m-a încurajat, mi-a spus sã-lsunãm sã vinã sã vorbeascã cu noi ºi apoi vomvedea ce va fi. Ceea ce însemna cã Tonino ºtia maibine posibilitãþile, paleta de interpretare a luiMastroiani. Marcello a venit ºi am început prin a-ispune povestea. ªi asta fãrã a ºtii cã de fapt abor-darea unui film de cãtre Mastroiani era chiar acestlucru: povestea spusã simplu de regizor. În timp ceîi spuneam povestea îi urmãream chipul ºi acestaîncepea sã capete culoarea a ceea ce eu îmi imagi-nam în poveste. Era de necrezut cum, pe mãsurã ceeu îi spuneam povestea, el deja interpreta, dejajuca. El îºi trãia personajul. La sfârºitul povestiriimele apãruserã ºi lacrimile pe obrajii lui Mastroiani

deoarece filmul se terminã cu o sinucidere. Mi-amspus atunci: Fir-ar sã fie! El este! Pe parcursulfilmãrilor nu a citit niciodatã scenariul. De fiecaredatã eu îi povesteam ceea ce el urma sã joace.Dupã aceea el mergea ºi vorbea cu colegii, cu pri-etenii ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cu zeceminute înainte de a începe turnarea scenei respec-tive mergea în rulota lui unde petrecea singur înfaþa unei ceºti de cafea. Dupã exact zece minuteieºea ºi filma. Întotdeauna prima filmare, primadublã, era ºi cea mai bunã. ªtiþi cã cea mai bunãmodalitae de a explica niºte lucruri este sã spunemo poveste ºi asta fac eu acum aici în prezenþa dum-neavoastrã. Existã o secvenþã în filmul Privirea luiUlise unde Erland trebuia sã alerge pe un pod cudouã canistre de apã ºi trebuia sã fie foarte veridic,adicã sã fie pur ºi simplu obosit de efort. ºi astapentru cã el, însoþit de Harvey, trebuia mai apoi, însecvenþa urmãtoare, sã intre, tot alergând, pe uºacinematecii distruse din Atena. Continuitatea tre-buia sã fie, prin urmare, perfectã. Le-am descriscelor doi actori secvenþa pe care trebuia sã oturnãm iar Harvey Keitel mi-a cerut câteva secundepentru a se pregãti. A plecat fugind iar Erland, nufãrã uimire, m-a întrebat: "Unde se duce domnulKeitel?". "Vine din ºcoala Actors Studio, i-am spus,prin urmare dacã a plecat va reveni..." Într-un finalrevine abia, mai trãgându-ºi sufletul. Erland nu afãcut decât câþiva paºi în urmã, a revenit ºi era gataobosit, adicã pregãtit pentru filmare. Sã ºtiþi cã din-tre cei doi, Erland Josephson pãrea mai obosit, maiadevãrat. I-a spus lui Harvey Keitel, nu fãrã unzâmbet uºor, "îmi place foarte mult metoda ta dareu o prefer pe a mea"…

Sã vã mai spun o altã poveste cu Harvey Keitel.Trebuia sã turnãm finalul filmului. Era vorba de unmonolog, un monolog lung, care conþinea momen-tul întâlnirii dintre Ulise ºi Penelopa. Dar într-un felipotetic. El spune acolo: "Când voi reveni, voireveni cu numele ºi hainele altuia". Pentru cãajunsesem aproape la finalul filmãrilor Harvey eradestul de neliniºtit. Întreaga echipã era gata de fil-mare, totul era pregãtit în cele mai mici amãnuntecând Harvey mi-a cerut sã-i aduc sã asculte o piesãde Frank Sinatra. Ne aflam nu în Atena ci undevadestul de departe de capitala Greciei, iar ca sãgãsim un disc cu Frank Sinatra trebuia sã facemceva eforturi. Am trimis mai multe maºini încãutarea piesei cu pricina. Dupã un timp am reuºitsã facem rost de o casetã audio pe care i-am dat-olui Harvey. S-a retras în rulota sa ºi a început s-oasculte. La un momentdat am auzit din rulotã niºtestrigãte: "Mother! Mother!"... El o chema pe mamalui. Melodia lui Frank Sinatra era melodia preferatãa mamei lui care murise nu cu mulþi ani în urmã.Avea nevoie de aceastã trãire personalã, puternicãpentru a putea intra în pielea personajului. În acelmoment eu m-am aºeptat ca el sã vinã sã-mi spunãcã este gata. Începem filmarea secvenþei dar cevanu mergea. Harvey era complet gol pe dinãuntru.Plânsese ºi acel plâns parcã îl golise de tot conþinu-tul interiorului sãu ºi în el nu mai era nimic, eraudoar niºte contururi goale dincolo de care se întin-dea o zonã gri, neutrã... Facem o a doua încercaredar se dovedeºte a fi un mai mare eºec decât primadublã. Atunci am cerut sã se goleascã platoul. Amcerut sã plece toþi, actori, tehnicieni, întreagaechipã... Secretarul lui Harvey a venit sã mã întrebedacã era cazul sã plece ºi el, Harvey Keitel. Amrãspuns da. Echipa personalã a lui Harvey Keitel,cea cu care venise din America, era formatã dinpatru personaje: secretarul, psihologul, profesorulde gimnasticã ºi îndrumãtorul de dicþie. Prinurmare atunci când i-am invitat pe toþi sã iasã afarãdin platou secretarul s-a uitat la mine cu o priviregata sã mã ucidã. Dar, pânã la urmã, au ieºit cutoþii iar eu am rãmas singur în platou. Am pornitîn difuzoarele locaþiei muzica filmului. Muzica adepãºit spaþiul platoului astfel încât ea putea fi au-zitã inclusiv de cãtre Harvey Keitel. Când piesa s-aterminat am invitat pe toatã lumea sã revinã.Harvey era roºu de mânie. A venit la mine ºi mi-a

spus "f... y... do you think you are God!?... f... y..."!Nu i-am rãspuns nimic. Era atât de aprins ºi de por-nit încât m-am gândit cã este mai prudent sã tac. Aînceput sã rosteascã tot felul de cuvinte grele pânãcând a obosit ºi s-a golit din nou pe dinãuntru.Într-un târziu am ajuns sã ne privin în ochi ºi atun-ci i-am spus: "you are ready now"! Iar el mi-a rãs-pus, sãgetându-mã cu privirea: "Yes!" S-a retras pen-tru câteva momente în rulota sa, a revenit imediatºi am filmat o singurã dublã, cea pe care o puteþivedea în film. Existã ºi o urmare. Când am termi-nat filmãrile l-am vãzut pe Erland Josephson venindcu scenariul. Prin pregãtirea sa - el având o formaþieausterã, riguroasã ºi foarte profundã - era atât deconcentrat încât atunci când i-am spus în greceºte"erla" - adicã "vino", în limba greacã -, el a înþelesErland ºi mi-a rãspuns "dar eu sunt aici, am fost tottimpul aici"! Îi spun prin urmare anecdota întâm-platã cu Harvey. A început sã zâmbeascã iar apoibrusc chipul sãu a împietrit: la doi metri, în spatelelui, se afla Harvey. ªi am bãnuit cã iar vom fi pepunctul de a sãri unul la celãlalt. Dar nu s-a întâm-plat nimic din ceea ce credeam. Harvey râdea ºi elcu poftã de ceea ce se întâmplase mai adineaori. M-a îmbrãþiºat ºi mi-a spus: "You are great"!

V-am spus câteva anecdote conþinute în expe-rienþa mea de cineast. Nu serveºte cu nimic sã daiexplicaþii logice actorilor. Trebuie gãsite acelemijloace prin care putem deschide cãile de colabo-rare cu fiecare actor, pentru cã fiecare om estediferit ºi are propriul sãu fel, propria sa manierã dea reacþiona. Trebuie sã cunoaºteþi lucruri, întâmplãridin viaþa actorilor pe care doriþi sã-i distribuiþi înfilmele dumneavoastrã pentru cã numai aºa veþidescoperi acele puncte, acele date la care actoruleste sensibil. Aceasta nu pentru a-i viola intimitateaci pentru a-l ajuta sã se exprime.

Îl vãzusem pe Harvey în Pianul (film în regialui Jane Champion) iar mai apoi în Reservoir dogs(filmul lui Tarantino) - singurul film al lui Tarantinocare îmi place cu adevãrat pentru cã pe toate celele-late le consider minore - iar Harvey, la acelmoment era deja specializat în roluri de gangster.Însã în filmul Pianul acesta dovedeºte o altã laturãa sensibilitãþii sale. ªi în acest moment pãstrezconvingerea cã alegerea lui Harvey în rolul respectiva fost cea mai bunã alãturi de o altã distribuþie asa, într-un film de Ridley Scott, Dueliºtii. ªi acestfilm dovedea cã Harvey avea o paletã interpretativãmai largã, mai profundã decât în rolurile de gang-steri în care se specializase pânã atunci. ªi sã vãmai spun un lucru. Mai ºtiam cã aceastã cãlãtorie alui Harvey prin Balcani, prin România, trebuia sãfie ºi o cãutare, o manierã de conºtientizare arãdãcinilor sale având în vedere cã mama lui a fostromâncã iar tatãl sãu a fost polonez. Revenireaacestuia în Europa, în Balcani - în România chiar aîncercat sã regãseascã satul mamei sale - o vãd cape o cãlãtorie iniþiaticã, întocmai ca filmul în carejuca, de regãsire a rãdãcinilor, a trecutului sãu.

Traducere ºi adaptareMarius ªopterean

n

Filmografie Theo Angelopoulos

1998, Eternity and a Day, Palme d'Or, Premiul JuriuluiEcumenic la Cannes; 1995, Ulysse's Gaze; 1991, TheSuspended Step of the Stork ; 1988, Landscape in theMist , Premiul Filmului European, Paris, Premiul OCIC,Leul de Argint, Veneþia; 1986, The Beekeeper; 1984,Voyage to Cythera, Premiul FIPRESCI, Premiul pentruscenariu, Cannes; 1980, Alexander the Great, PremiulFIPRESCI, Leul de Aur, Veneþia; 1977, The Hunters;1975, The Travelling Players, Premiul Interfilm Berlin,Premiul FIPRESCI, Cannes; 1972, Day's of 36, PremiulFIPRESCI, Berlin; 1970, Reconstruction, PremiulFIPRESCI, Menþiune specialã, Berlin.

à

MARIUS TUPAN

PreventoriulBucureºti, Fundaþia Luceafãrul, 2004

M arius Tupan lasã impresia cã scrie teatrupentru a se destinde. Dacã subiectulavut în vedere nu se poate organiza în

structura unei proze cu frazã inspirat rãsucitã îninterioritatea discursului narativ, începe,inevitabil, zborul dezinvolt al replicilor scurte ºitãioase, caracterizat de obicei prin creºtere expo-nenþialã a nucleului, demers pãtruns de vervadialogãrii spontane ce ia în stãpânire treptatforma unei piese de teatru. De altfel, prozatorulmãrturisea în 1999, într-un substanþial interviuluat de Cassian Maria Spiridon într-un numãr dinConvorbiri literare cã tentaþia teatrului este unaparalelã, adiacentã: "Am scris ºi voi scrie teatrunumai atunci când nu pot trata altfel un subiect,când simt cã sunt inspirat. ªi, de ce sã nurecunosc, piesele rãmân pentru mine un antrena-ment înaintea scrierii unui roman." Cineurmãreºte, cum spuneam, în paralel scrierile dra-matice de pânã acum ale autorului cu cele înprozã constatã nu numai fuziunea lor de sub-stanþã, cât ºi decriptarea diferitelor nivele deamplificare ficþionalã a temelor predilecte. O pro-gresie semnificativã se poate observa dinspreteatru spre prozã. Situându-ne exact în conti-nuarea celor spuse de autor, dacã teatrul e pentruMarius Tupan "antrenament", exerciþiu de atelier,proza e cu siguranþã produs finit, solid închegatîn oglinda scrierilor cu caracter dramatic.

Recentul volum de teatru conþine un numãrde "3 instigãri", dupã cum le numeºte însuºiautorul lor, fiecare în douã acte. Preocuparea luiMarius Tupan pentru reunirea conþinuturilor înstructuri triptice tinde sã devinã o permanenþãproductivã pe palierul unitãþii de ansamblu aproiectelor sale literare. E suficient sã amintimtrilogia "Coroana Izabelei" (1998), "Batalioaneinvizibile" (2001) ºi ultimul roman scos de subtipar -- "Rizoma" (2004), toate elaborate sub sem-nul triadei simbolice suverane care dã coerenþã ºiadâncime vizionarã întregului.

În cele trei piese ale volumului, spaþiul inves-tigãrii realului e unul cunoscut: dezordonata, arbi -trara tranziþie a societãþii româneºti, extrapolatãîn absurd ºi parodic, cu stridenþele, tragediile ºibruiajele ei comice. Imaginile care se desprind dinaceste situaþii dramatizate sunt niºte fotografiimiºcate spre caricatural ºi deriziune, spre simbolºi parabolã, instantanee realizate în necruþãtoarevervã causticã ºi servite ca "instigãri" la adevãratedezbateri morale.

Prima instigare e ºi cea mai convingãtoare.Perimetrul închis între gardurile "Preventoriului"þinut sub control sever de medicul-ºef NoruRusalcã, de infirmiera devotatã Geta Arbãnaº, depaznic, brancardier ºi ºofer, este tulburat de DoraFerigan care vine într-o zi sã-ºi ia acasã unul din-tre cei doi copii ai sãi, lãsat acolo din cauza lip-surilor materiale. Intrusa luptã pentru obþinereacopilului ºi aflã astfel adevãrul care se ascundedupã paravanul grijii personalului pentru miciiabandonaþi. Grupul condus de Noru Rusalcãpune la cale o afacere incalificabilã: livrarea cãtreOccident, pentru diferite organe, a copiilor "cres-cuþi" ºi "educaþi" în preventoriu. Situaþia pusã în

ecuaþie dramaturgicã este de un cinism criminal,înspãimântãtor. Problematica propriu-zisã sedeclanºeazã târziu, dupã un prim act tensionat,când dezvãluirea "afacerii preventoriului" estetratatã ca o consecinþã a lipsei acute de fonduri ºipentru ca instituþia sã se poatã întreþine din pro-priile resurse apare soluþia livrãrii de organe.Replicile se încarcã de cruzimea ºi scârboºeniaunor incredibile acte ce aparþin totuºi specieiomeneºti: "... am stat într-o hazna"; "Se vor batepe organele lui ca porcii pe lãturi!" "Preventoriul"este piesa cea mai ºocantã, dar ºi cea mai realiza-tã a volumului.

"Sinucidere amânatã" e un fel de replicã tra-gicã, forþatã la modelul sorescian configurat prin"Matca". Eroina Adela Fãrcãºanu, fostã deþinutã,nu mai luptã cu stihiile naturii dezlanþuite, caIrina din piesa amintitã, ci, dupã suferinþele umili-toare la care a fost supusã, vrea sã se rãzbune pesatrapii ei, la fel de ameninþãtori. Îi lichideazã perând ca ºi cum s-ar înãlþa deasupra dezastrului, caºi cum s-ar îndepãrta de coºmarul trãit. Dar eli-berarea de trecut nu-i poate aduce salvarea.Eroina lui Sorescu naºte un copil care este unsemn al victoriei vieþii asupra calamitãþilor natu-rale. Eroina lui Tupan naºte un copil care "estefructul exemplar al acestei tranziþii". De aceeadecide sã-l abandoneze. E adevãrat, ea se ridicãdintre cadavre, dar pare incapabilã sã se considereînvingãtoare. Va claca, probabil, dupã coborâreacortinei.

"Sinucidere amânatã" radiografiazã lumeaîmbogãþiþilor din perioada postrevoluþionarã,printre care miºunã tot felul de otrepe. Limbajulpersonajelor trãdeazã intenþia de batjocurãîngroºatã a celor care formeazã "batalioanele" deoportuniºti ridicate sã punã mâna pe putere.Repetiþia devenitã principiu de autoapãrare sunãclar pentru toatã aceastã faunã imundã: "În viaþãmã acopãr cu acte, în moarte cu pãmânt!" Laculfost în proprietatea Gospodãriei de partid este unspaþiu simbolic de malul cãruia canaliile reuºescpentru un timp sã se agaþe. Oglinda scriituriideformeazã datele actualitãþii în sluþiri groteºti:"Ducã Show"; "Vorba primarului general, iarnanu-i ca vara, dar nici sania ca cãruþã"; "Hopa,tropa! Nu-i aºa, am ajuns în Europa!"; "Se schim-bã gãrzile! Curãþenie generalã în þara asta: lapuºcãrii ºi-n alte ordinãrii!" Pe seama rimei întâm-plãtoare sau prin atracþie paronimicã se construi-esc, de altfel, multe din replicile de un comiclugubru.

În "Catedrala Mântuirii" discursul se dilueazãîn favoarea unui comic de limbaj susþinut la nivelanecdotic prin parafrazarea unor sintagme dinvorbirea cotidianã. Limbajul viu, colorat, extrasdin repertoriul unor persoane intens mediatizate,alunecã pe nesimþite în persiflarea tezismului detip naþionalist. Însuºi mitul ridicãrii bisericii intrãîntr-un con de umbrã, deºi semnificaþia impasuluie suficient de grãitoare. Jocul intereselor mes-chine, al suspiciunilor ºi al ranchiunelor de tipºovin îndepãrteazã pe cei ce vor sã se impliceîntr-un proiect grandios din calea idealului mân-tuirii.

Cronologic vorbind, ordinea pieselor volumu-lui ar trebui sã fie inversã. Valoric, este cea stabi-litã ºi discutatã.

n

5

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

cartea

Trei instigãriAdrian Þion

MARIA COGÃLNICEANU

Întâlniri irepetabileCluj-Napoca, Ed. Limes, 2004

La Editura Limes a apãrut o carte necesarã,care restituie cititorilor întâlniri ºi scrisori unicede la mari cãrturari. Maria Cogãlniceanu rea-lizeazã, dupã spusele lui Mircea Petean, editorulcãrþii, "o adevãratã religie a întâlnirii". Spiriteletutelare ale autoarei sunt Alexandru Talex, N.Carandino, Anton Dumitriu, Edmond Nicolau,Geo Bogza, Constantin Noica, N. Steinhardt. Înperioada umilinþelor comuniste "a fi în legãturãepistolarã cu o persoanã supravegheatã sau cu unstrãin era considerat fapt incriminatoriu", scrieautoarea. Numai cã doar prin ei speranþa a prinscontur, întrucât "am învãþat de la aceºtia câtputeam învãþa frecventând mai mulþi aniBiblioteca Naþionalã din Paris ºi BibliotecaAugusta" (p. 6).

Lui Alexandru Talex îi datoreazã autoareadebutul în Buletinul Asociaþiei "Les amis dePanait Istrati". Din scrisorile lui Al. Talex rãzbatefervoarea întâlnirilor spirituale din Franþa, anco-rate în sfera operei lui Panait Istrati. De altfel scri -itorul Roger Grenier (laureat al AcademieiFranceze) l-a numit pe Talex "pelerin al inimiiistratiene".

Cartea conþine ºi manuscrise de N. Carandinodin colecþia Maria Cogãlniceanu: "Despre femei ºidespre dragoste" ºi "Memoriile doctorului PetreVancea".

Corespondenþa cu Edmond Nicolau a începutîn 1986. Profesor universitar, doctor docent,Edmond Nicolau a "coborât" în Brãila ca invitatde onoare la diferite manifestãri de ordin local,cu profil cultural-ºtiinþific. Urmeazã scrisorile dela filosoful ºi logicianul Anton Dumitriu, care"fascina cu privirea, cu gândirea, cu frumuseþeaclasicã a modului sãu de exprimare". Geo Bogzaîi trimite autoarei telegrame ºi scrisori. La telefonglasul lui este "curat, frumos ºi tânãr", în timp cespune: "Nevastã-mea, rãu cu tiroida, eu cuspondiloza, cu insomnia".

Autoarea coaguleazã stãri diverse, realizeazãun puzzle emoþionant din gânduri, scrisori, dis-cuþii. De la pagina 134 relateazã zece întâlniri cuConstantin Noica, dar ºi înmormântarea acestuia,încheind cu "Moartea, în loc de a ni-l rãpi, îlaºazã definitiv în adâncul sinei noastre". Primaîntâlnire are loc în 1986, iar a zecea în 1987,înainte de moartea lui Constantin Noica. Dupãce Maria Cogãlniceanu a citit "Jurnalul de laPãltiniº", a gãsit acolo îndemnul de a strãbate dis-tanþele de toate felurile în încercarea de a sta devorbã cu Constantin Noica, cu care dialogheazãdespre frumos, despre natura româneascã, undeexistã o logodnã între cer ºi pãmânt. La unmoment dat, Noica spune: "Mi-e teamã de ceurmeazã. Ca ºi cu muzica lui Bach, þi-e teamã cãse terminã".

Ultima parte a cãrþii e dedicatã lui N.Steinhardt ºi mãnãstirii Rohia. Autoarea l-a întâl -nit întâia oarã la Pãltiniº, apoi i-a scris la Rohia.În 1988 Maria Cogãlniceanu îl viziteazã la Rohia.Acolo discutã mult despre prietenii pãrintelui

Întâlniri sub zodiiinterzise

Alexandru Jurcan

à

6 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

6

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

CRISTIAN POPESCU

Caiet de citire ºi caligrafieBucureºti, Ed. Vinea, 2003

Despre splendidul Caiet de citire ºi decaligrafie (fragmente de jurnal), primul volumpostum al lui Cristian Popescu (cuprinzând textepuþin cunoscute, publicate la începutul anilor ‘90în Luceafãrul ºi în Adevãrul literar ºi artistic, alepoetului stins din viaþã acum exact 10 ani) s-ascris ºi vorbit, în cei doi ani scurºi de la apariþiasa la Editura Vinea, aproape sau chiar deloc, nicimãcar în termenii politicos-mãgulitori în care totfelul de comentatori de ocazie au nãvãlit, mai cuseamã dupã dispariþia fizicã a liderului "nouãze-cist", la construirea unei legende mult preaasemãnãtoare în multe locuri cu istorii avându-iîn centru pe alþi copii teribili ai poeziei româneºtidin trecutul nu prea (nu destul de) îndepãrtat(Nichita Stãnescu ºi vajnica boemã a generaþieisale). Îmbãlsãmat mult prea curând, citit pe sãrite,pomenit în discuþii (insipide) de care poetul maidegrabã s-ar fi ferit (ºi ar fi meritat minima com-plezenþã - sau gratitudine - ca cei ce i-ausupravieþuit sã-l fereascã), Cristian Popescu aratãºi prin aceste fragmente de jurnal cã trebuie sã i

se acorde o atenþie sporitã.Se vede cât de importantã ºi de durabilã a fost

înnoirea liricã adusã de Cristian Popescu lasfârºitul anilor ‘80 în influenþa majorã pe care oare astãzi în rândul unei pãrþi semnificative apoeziei ultimei generaþii (Adela Greceanu sauTeodor Dunã îi datoreazã enorm, poate ºi AglajaVeteranyi, faimoasa prozatoare-poetã de limbãgermanã, trecutã ºi ea foarte devreme în nefiinþã),pentru care, aproape fãrã excepþie, "opera" luiPopescu e comparabilã s-ar zice, ca întindere,greutate ºi influenþã postumã, celei a lui VirgilMazilescu. Mazilescu a publicat în timpul vieþiipatru volume, pe când Cristian Popescu - trei,astãzi imposibil de gãsit (e firesc sã ne întrebãm,întrebare care e de ani buni pe buzele multoradintre admiratorii poeziei lui Cristian Popescu, dece nu a putut apãrea într-un întreg deceniu niciun volum cu opera poeticã integralã a acestui scri-itor excepþional, apariþie care i-ar consolida, cusiguranþã, prestigiul ºi valoarea deja confirmatã ºiar face posibilã o privire unitarã asupra înnoiriimai sus-pomenite aduse de poet în "panorama"atât de diversã a literaturii române postbelice, la18 ani de la apariþia legendarei Familia Popescu).

Impresionantã este, în acest context deja pre-cizat, miza foarte înaltã a Caietului..., care ni-lprezintã pe Cristian Popescu, încã de la pagina cucare jurnalul se deschide, ca pe un credincios("Toate cãrþile tind sã se topeascã, sã fie cuprinseîn Biblie"), dacã nu chiar ca pe un mistic pãtrunsde misterul revelãrii, într-o continuã tensiune cusine ºi cu lumea, pentru care scrisul reprezintãmai mult decât terapie, exorcizare sau exerciþiu deseducþie: un mod de a trãi întru credinþã, de undeºi încercãrile sale stãruitoare de "teologia litera-turii", cãci "(...) literatura este frumuseþe-ºi-adevãr-ºi-învãþãturã-de-credinþã. (...) Teologia ºi misticasunt adevãratele prilejuri pentru poezie de a-ºidepãºi condiþia. Adicã, aºa cum se întâmplã deobicei, numai când ºi-o depãºeºte ea devinepoezie mare" (pag. 15-16). Aºa se face cã însem-nãrile acestui poet sclipitor, chiar atunci când nuse ocupã în mod direct (sau fãþiº) de teologia lit-eraturii sau de relaþia sa cu divinitatea (despre"Dumnezeu privit de jos, dinspre lume", dupãcum scrie într-un loc), precum în rugãciunile tran-scrise în momentele cruciale, în care Popescu paretransfigurat de credinþã, sunt strãbãtute de o ade-

vãratã nãzuinþã spre înduhovnicire. Fie cã face unportret superb lui Toulouse Lautrec (poate cel maiexpresiv ºi mai adânc fãcut de cineva pictoruluifrancez în cuvinte): "Un cap enorm, brunet, o faþãmorbidã, suptã, suferindã, dar foarte coloratã, cupielea grasã, uleioasã ºi înnegritã de barba zbur-litã; o gurã tãind figura de la un obraz la celãlalt,având aspectul unei rãni deschise, cu buze formi-dabile, turtite ºi fleºcãite, buze a cãror pieliþã vio-let-trandafirie tiveºte deschizãtura înspãimântã-toare, aproape obscenã", pentru ca de aici sãporneascã într-o aventurã de descoperire a pro-priei "conºtiinþe a trupului": "Conºtiinþa trupuluieste conºtiinþa încercãrii la care este supusã fiinþaîn cadrul devenirii lumeºti. Conºtiinþa trupuluieste cã el însuºi e o bucatã de pãmânt ce poate fisalvatã" (pag. 57-61), fie cã are viziuni sumbre,încãrcate de o covârºitoare tensiune spasmaticã,iar condiþia celui ce noteazã este evident trauma-ticã, de încercare extremã: "Un turn de cruci puseuna peste alta, potrivite perfect ca ºi cãrþile înpahetul de cãrþi de joacã, ca ºi foile cãrþii aºezateuna peste alta. Îmi iau crucea în cârcã ºi fac tu-rism: sus-jos, jos-sus (...) Ajute Dumnezeu celMare, cel Bun ºi cel Sfânt" (pag. 82) sau ca înfragmentul rãscumpãrãtor din "Zile" (Sâmbãtã,pag. 109): "Noapte: puþ de petrol arzând ºi euînecat în foc negru. O piatrã de moarã azvârlitãpeste gura cu dinþi a fântânii cu antracit clo-cotind. O piatrã strivindu-mi limba ºi mâinile.Satana este obligat sã-ºi caute într-una Antihristul.Iartã-mã Dumnezeule Mare ºi Sfânt, dar înnoaptea asta a vrut sã ºi-l gãseascã în mine", fiecã vorbeºte în "limba cârciumii" - prilej pentruînsemnãri de o extraordinarã poezie: "Îmi ima-ginez gustul a cincizeci-de-vodcã fãcutã din grâulcare va creºte pe propriul meu mormânt" (în"Crâºme", pag. 43-53), Cristian Popescu esteacelaºi poet inconfundabil, de o fineþe cuceritoarea observaþiei, inegalabil în joaca ºi jocurile funam-buleºti, în care se întâlnesc, dupã cum s-a maispus, Bacovia, Urmuz ºi Caragiale, ºi pentru careamorurile ("Femeia doar ca pretext de iubire.Infirmitate") ºi Dragostea credinciosului plin desmerenie ("Criza, boala, nebunia nu pot fi decâtprilej de smerenie") sunt într-o curioasã "întrecere":"Amantele, concubinele, marile amoruri, femeilecu care am trãit ar putea fi mãºtile noastre mortu-are, adicã mãºtile de gaz pe care le poartã îngeriiatunci când, uneori, ne viziteazã" (pag. 90).

O carte superbã, din care se poate cita copiosºi la întâmplare, fãrã spaima cã ai putea nimerivreo scãdere în extraordinarul flux al conºtiinþeipoetice, o carte de o curãþenie ºi o expresie acredinþei întru totul exemplare, transcriind cãde-rile ºi înãlþãrile unui poet despre care de-abiaacum putem afirma cu încredere cã este un marepoet. Un caiet de însemnãri faþã de care notaþiilezeloase ºi îngâmfate din jurnalele publicate descriitori astãzi la modã par niºte mizilicuri vor-bãreþe ºi plicticoase. ªi ce alt final ar fi maipotrivit decât un citat din pledoaria lui CristianPopescu pentru jurnal, pentru mãrturisire ºi "neb-unie": "Jurnalul este un fel de nuntã continuã";"Deci, aºa cum nu existã diferenþã între jurnal ºicreaþie, nu existã diferenþã nici între om pe de-oparte ºi nebun pe de alta. Orice literaturã, fie eajurnal, teatru, pamflet sau roman este una a unuibiet nebun".

n

Frumuseþi de credinþã

Claudiu Komartin

Nicolae: Sergiu Al-George, Constantin Noica,Dinu Pillat. În 1992 autoarea poposeºte la mor-mântul lui Steinhardt (p. 252).

Ultima frazã a cãrþii constituie o sintezã senti -mentalã, umanã, emoþionantã:

"Aleatorii, seducãtoare, confortabile sau non-confortabile, însufleþitoare sau mai puþin, înfuncþie de durata lor, întrerupte, amicale, senti -mentale, totdeauna agreabile, emoþionante, prodi-gioase, fundamentale, instructive, tangenþiale saunu, aceste întâlniri au fost predilecte, esenþiale ºipredestinate" (p. 260). Ce s-ar mai putea adãugaîn plus despre o carte necesarã, despre acestepagini trãite, inconfundabile?

n

à

YVES NAMUR

Cartea celor ºapte porþiBucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Libra, 2004

N ãscut în 1952, la Namur, în Belgia, YvesNamur este autorul a numeroase volumede poezie, dintre care amintim:

Fragments de l'inachevée (1972), Le voyage enamont de vide (1990), Une parole dans les failles(1997), Figures du très obscur (2000), La petitecuisine bleue (2002). Tradusã ºi publicatã înnumeroase limbi (germanã, spaniolã, portughezã,chinezã, maghiarã, arabã, ebraicã etc.), creaþia saa fost încununatã cu numeroase premii literare deprestigiu, cum ar fi Premiul Academiei Regale dinBelgia (1974), Charles Plisnier, Jean Malrieu,Maurice Carême. Împreunã cu reputata LilianeWouters a alcãtuit în 2000 o antologie intitulatãUn siècle de femmes, iar recent a publicat, încolaborare cu poetul canadian Jean Royer, volu-mul Demeures du silence (2003).

Ca o recunoaºtere a valorii sale, poetul a fostales pe 8 decembrie 2001 ca membru alAcademiei Regale de Limbã ºi Literaturã Francezãdin þara sa, iar din octombrie 2002 este membrual Academiei Europene de Poezie. Nu e delocîntâmplãtor cã recent una din cele mai impor-tante cãrþi ale sale a apãrut în traducereromâneascã. Volumul intitulat Cartea celor ºapteporþi apare în traducerea distinsului poet ºi tra-ducãtor Valeriu Stanciu, într-o versiune de o marefrumuseþe ºi eleganþã a expresiei.

Volumul lui Yves Namur ni se dezvãluie ca unfruct al luciditãþii ºi rigorii, care permite cititoru-lui sã descopere modul interogativ în care poetulîºi concepe sintaxa imaginarului sãu, prin care dis-cursul poetic se instituie ca o expresie a deveniriipermanente a universului. Parcurgând aceastã sin-taxã a cãrei coerenþã este strâns legatã de temalimitei, a trecerii, a celuilalt, a obstacolelor, amorþii, a tãcerii ºi abisului, strãbatem un universoarecum circular, un "cerc neliniºtit", în careschimburile de imagini ºi rãsfrângeri sugereazãmereu o armonizare a contrariilor, un transferneîncetat de energii, menite sã comunice"neliniºtea tuturor cercurilor". Conºtient, ca ºiGottfried Benn, cã eul modern este iremediabilmarcat de sentimentul golului ºi al stigmei("numai douã lucruri dãinuie: golul / ºi Eulstigmatizat"), poetul e un spirit hamletian, preocu-pat sã afle mereu partea ascunsã a lucrurilor, sãsurprindã esenþa realului, sã descifreze enigmaacelui dinamism care, în opinia lui Hegel, secreeazã ºi se actualizeazã în istorie.

Poezia lui Yves Namur rosteºte ceva esenþial,enigmatic despre dinamismul vieþii spiritului, alunei realitãþi ce tinde spre claritatea de cristal aideii. Lirica sa întemeiazã o dialecticã particularãîn care spiritul reþine coexistenþa contrariilor ceacþioneazã în real. Vocea poetului afirmã ºi neagãîn aceeaºi mãsurã, fãrã încetare. Ea instituie oveghe a spiritului dubitativ, cartezian, a cãrui pen-dulare între contrarii poate fi asociatã uneihegeliene "munci a negativului". Dacã "adevãruleste întregul", cum afirmã autorul Fenomenologieispiritului, poetul belgian se confundã, cu umilinþãºi nobilã simplitate, cu un ucenic a nedesãvârºirii,al fragmentului, al acelei "simple fãrâme de timp",ca autor al unei "schiþe palide a timpului infinit"(p. 91). În fond, Yves Namur este conºtient cãscrierea rãmâne o provocare a hazardului, a

tãcerii, a vidului ºi absenþei, ca în poemul de lapagina 93, din ciclul celei de-a ºasea porþi: "Nimicnu rãmâne / ºi nu-mi rãmâne de acum înaintenimic, / Nimic de spus, nimic de scris. // Niciurma unui pas, / Nici mãcar ºtergerea unui pas,// Nici timpul unui pas, / Nici mãcar numeleunui pas. // Ar rãmâne doar / Abia desluºitã /Urma nimicului".

Cartea celor ºapte porþi permite sã sesizãmmodul în care poetul utilizeazã contrariile privitenu ca opoziþii ireductibile, ci ca momente aleunui proces dinamic, ca secvenþe ale unei þesãturide realitãþi plurale, de adevãruri parþiale ce se con-fruntã adeseori cu fantoºe ºi iluzii. Nu e întâmplã-tor cã poetul îºi pune întregul demers sub sim-bolistica limitei. Poarta e un loc al trecerii întredouã lumi, între cunoscut ºi necunoscut, întreluminã ºi umbrã, între sacru ºi profan. Ea epromisiune a unui mister, a unei revelaþii.Simbolul are, indiscutabil, o dimensiune dinamicãºi psihologicã, cãci poarta indicã nu numai posi-bilitatea trecerii, ci ºi pe cea a descoperirii. A tra-versa o poartã înseamnã a pãºi spre un alt nivelontologic. Semnificaþia escatologicã a porþii eprezentã mai ales în mediile de culturã în carepoarta e consideratã ca un loc de trecere ºi desosire. În acest sens e vãzutã, în imaginarulcreºtin, cea de-a doua venire a lui Isus Cristos,personaj descris ca un cãlãtor care bate la poartã.În paginile Genezei se vorbeºte de poartacerurilor pe care Divinitatea le-ar deschide pentrua se manifesta. Dar simbolistica extrem de bogatãîn sugestii a creºtinismului desemneazã în poartãideea de transcendenþã, accesibilã sau interzisã.Ca imagine ecumenicã a imanenþei vieþii, cea aporþii deschise sau închise marcheazã locul de tre-cere într-un plan al iniþierii, ca în ritualurile franc-masonice, în care poarta este pragul dintre olume profanã ºi una sacrã. Poetul belgian îºi con-cepe volumul ca pe un act iniþiatic, de traversarea diverse etape ale cunoaºterii. Nu e deloc întâm-plãtoare nici ordinea de parcurgere a celor ºaptecapitole / porþi: Poarta Morþii , Poarta Traversãrii,Poarta Celuilalt, Poarta Cuvintelor ºi a Nerostirii,Poarta Imposibilului, Poarta ºtergerii , PoartaLuminii . Sunt ºapte trepte iniþiatice, cifra cedesemna la vechii egipteni simbolul vieþii eterne,un ciclu complet, o perfecþiune dinamicã. Numãrmagic în diverse doctrine, cele ºapte capitole sunttotodatã trepte ale iniþierii într-o gnoseologie poeticã.

Poezia sa recurge la o texturã elementarã,esenþializatã, refuzând arabescurile manieriste sauproza uzatã a limbajului comun. Yves Namurmizeazã pe sensul pur ºi pe densitatea funciarã acuvintelor. Strania ambiguitate a poemelor saletâºneºte adeseori dintr-o goliciune literalã ce ni seoferã deopotrivã cu strãlucirea ºi profunzimea sa.Cuvintele par legate direct de palpitul vieþii, fãrãcordoanele ombilicale ale trucurilor poetice.

Ca ºi în cazul lui Arthur Rimbaud, hoinarulce afirma "Je est un autre", Yves Namur vorbeºtedespre sine ca despre un "alt eu", surprins într-unefort de obiectivare, de meditaþie care "se întoarcefãrã încetare înspre moarte / ºi înspre cuvântulmorþii". În ipostaza scribului ce încearcã sãdefineascã "limita ºi necuprinsul", poetul sedovedeºte un tenace explorator al propriilor li-mite, incertitudini ºi obscuritãþi. Universul acestorpoeme se configureazã în mãsura în care afir -marea unei prezenþe a fiinþei face posibilã ºi orostire a absenþei sale, a lucrurilor ºi a preajmei, anegativitãþii. Yves Namur încearcã sã acceadã spre

taina lucrurilor ºi a fiinþei printr-un discurs careevitã incontinenþa verbalã ºi îºi aliazã un mod deexpresie mai apropiat de tãcere decât detrãncãneala cotidianã. Interogaþie asupra limitelorºi efemeritãþii, poezia sa constituie în acelaºi timpo meditaþie gravã asupra cuvântului, vãzut ca uninstrument atins de o anume precaritate, ce relevãdiscontinuitãþi ºi rupturi, care impune sentimentulunei distanþe dintre semnul lingvistic ºi obiectulconcret. Mai ales secþiunea a patra a volumului,intitulatã Poarta Cuvântului ºi a Nerostirii, se con-stituie ca o mãrturie asupra impactului pe care îlare în conºtiinþa poeticã identitatea sau nonidenti-tatea semnului ºi obiectului. Aceastã mãrturie adistanþei dintre semn ºi obiect, pe care un GastonBachelard o indicã drept fundament al oricãreirostiri poetice, primeºte la Yves Namur o expresiede o mare densitate ideaticã, iradiantã, ca înpoemul ce deschide cea de-a patra poartã a cãrþii :"Cuvântul mãsoarã distanþa // Între / Ceea ce ziceu cã ar fi o piatrã / ºi ceea ce zice piatra, //Între / Ceea ce zic eu cã ar fi un arbore / ºi ceeace zice arborele. // Cuvântul mãsoarã distanþaexactã, // Cea / Care încã desparte întunericul ºitransparenþa unei pietre, // Cea care încã desparteumbra / ºi lumina unui arbore." Mânuitor al unorinstrumente verbale precare, cuvintele, poetulînregistreazã semnale nu mai puþin efemere, cumar fi "vocile albinei", "vocile tãcerii în albinã",vocile alteritãþii pierdute în imensitatea timpului.Cuvântul însuºi, calificat a fi "atât de sãrac", parea fi structurat din "goluri", din viduri ºi absenþe.Ca un constructor de "punþi între cuvinte", poetulnu îºi arogã virtuþi demiurgice, ci doar postura demodest colaborator al absenþei ºi nerostirii,ipostaza celui ce încearcã, cu franciscanã umilinþã,sã adopte o eticã a puritãþii, sã aprofundeze o"lecþie (a) zãpezii". Poetul e conºtient cã glasulfiinþei poate fi aproximat numai prin recursul latãcere, la un discurs dialogal în care cuvântul eechilibrat de nerostire. Accesul la esenþa lucrurilore mediat de tãcere, dupã cum drumul spre "ade-vãrul Fiinþei" (spre a folosi expresia lui MartinHeidegger), spre tumultul vieþii, spre luminafinalã, trece prin porþile morþii. Întregul periplu alvolumului deseneazã un traseu în care descoperimun demers orfic, de coborâre în subteranã, într-uninfern al lucrurilor concrete sau într-o zonã aumbrei (cu acea rilkeeanã evocare "a unei umbreîn pragul pragurilor") ºi de urcuº spre surseleaurorale ale luminii, din ciclul final, al celei de-aºaptea porþi.

Convins cã limbajul poetic are o capacitatespecificã de ontologizare, Orfeul modern e unobstinat cãutãtor al desãvârºirii, al imposibilului,ca singurã cale de acces spre esenþa Fiinþei ºi cân-tecului : "Numai imposibilul // El e singur / ºi esingurul care întemeiazã Fiinþa, // ºi de asemeneaîntemeiazã cântul / ºi numele infinite ale Fiinþei."

Cultivând o liricã a antinomiilor, a conºtiinþeidureroase a limitelor, Yves Namur sesizezã cãînfruntarea, interogarea ºi periplul sunt atitudinide depãºire a antinomiilor, de înaintare spre odirecþie în care omul ºi lumea îºi redescoperã ori-ginarã ºi inepuizabila lor unitate, ca ºi promisi -unea unui sens, cel al unei totalitãþi a fiinþei.Poezia devine aici o cale exploratorie, o "încercarede a numi ceea ce se aflã dincolo de exprimabil",dupã cum bine remarca un comentator al poezieisale. Recentul volum apãrut în româneºte ne per-mite sã descoperim posturã orficã a unui marepoet european, situat mereu dincolo de mode ºitimp, preocupat de enigma, de magia fundamen-talã a existenþei.

n

7

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

7TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

comentarii

Yves Namur ºi poezia interogativãIon Cristofor

8 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

8

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

P e când mã pregãteam sã devin student,frecventând într-o marþi seara - la opt - cena-clul clujean Tribuna, condus de Titel

Zãrnescu, am asistat la debutul unei poetese deli -cate, din categoria liceencelor, care urma sã-mi fiecolegã, doi-trei ani mai târziu, în cenaclul stu-denþesc al Echinoxului. De-acum autoarea ver-surilor scria ºi eseuri labirintice, care îmbinauludicul cu esotericul ºi ascundeau mai mult decâtdesfãºurau. N-aº fi crezut pe atunci, prin anii 80,cã poeta ºi eseista culturalã se va afirma, din anii90 încoace, ºi ca o analistã a fenomenului concen-traþionar comunist ori ca prozatoare. Dar dejadebutul ei romanesc - cu microromanul Cãlãtorieprin oglinzi (1989) - a atras atenþia asupra filonu-lui pe care încerca debutanta sã îl exploateze.Caracterizat drept oniric ºi asumat ca atare ºi într-un manifest (de complicitatea cu care nici CorinBraga ºi nici subsemnatul nu suntem strãini),zãcãmântul a continuat sã fertilizeze o operã cese anunþã amplu desfãºuratã în timp ºi spaþiu, alecãrei contururi abia încep sã se precizeze înultimii ani. Ea a fost urmatã, mai decantat ºi maiapãsat, în volumul de povestiri Purgatoriile(Bucureºti, Ed. Albatros, 1997, 250 p.), în roma-nul Tricephalos (Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2002,282 p.) ºi, acum, prin noua culegere de prozescurte intitulatã Nebulon (Iaºi, Ed. Polirom, 2005,326 p.).

O anume ezitare a criticii în situarea toposuluiliterar cultivat de Ruxandra Cesereanu se datore-azã posibilitãþii ca acesta sã fie revendicat de maimulte zãri: reverie scãpatã de sub controlul raþiu-nii, limb suprarealist, formulã de coagulare a unuitãrâm rupt din continentul realismului magic,zonã crepuscularã a ficþiunii de tip fantastic,parcelã experimentalã din zona literaturii psi -

hanalitice, cultivare a reprezentãrilor infantile dinniºa basmului fantastic, caricaturã de lumespânzuratã între Ensor ºi Til Buhoglindã... Toateacestea, puse în conexiune de o reþea de accessubteranã, într-o texturã prozasticã saturatã delirism grotesc ºi sarcasm evanescent, carevalideazã, însã doar parþial, lasând-o cu gustulneîmplinirii, orice aproximare venitã din parteacomentatorilor. Aºa se explicã în ce fel prozaRuxandrei Cesereanu o situeazã mereu pe autoareîntr-o galerie ultrapopulatã de creatori dintre ceimai diverºi ºi într-o sferã de creaþie foarte pestriþã,parcã imposibil de decantat, unde Alice Botez,Mircea Cãrtãrescu, Emil Botta, ªtefan Agopian,ªtefan Bãnulescu, A.E. Baconsky, VintilãIvãnceanu, Ion Creangã, Petre Ispirescu, DimitrieCantemir coexistã fãrã probleme, într-o unitatesubmersã evidentului curcubeu. Într-o altã salã aacestei expoziþii imaginare - sã zicem cã vorbimde una populatã cu chipuri notorii ale universa-litãþii dar ºi de reprezentanþi ai unor domeniidiferite -, René Magritte stã alãturi de JamesEnsor, de Salvador Dali, de Sigmund Freud ºi deCarl Gustav Jung, de Wilfred Bion prozatorul, darºi de François Rabelais ºi Cyrano de Bergerac, deNovalis ºi E.T.A. Hoffman, de Thomas Malloryori Chrétien de Troyes. Ce vreau sã spun este cã,ancoratã între atâtea nuanþe ºi tendinþe, veºnicsub semnul defulãrii autentice, mediate de iden-titãþi recrutate din depozitele vaste ale culturiiautohtone ºi internaþionale, aceastã prozã repre-zintã gesticulaþia ferventã a autoarei rãtãcitã print-re cuferele din pod, într-o alertã a schimbãriimãºtilor ºi vestimentaþiei.

De fapt, Ruxandra Cesereanu scrie prozãdintr-o nevrozã egocentricã ce îi hrãneºte, printr-obogatã ºi fastuoasã imagerie, ºi poezia. Leacul

pare sã fie continua generare de lumi ºi reprezen-tãri, dintre cele mai diverse, în care - precum înWonderlandul lui Lewis Caroll - Alisa îºi însce-neazã propriile capcane ºi rãzbateri la suprafaþã.(De altfel, Alisa ocupã o secþiune copioasã dinTricephalos). Dupã cum avertiza însã autoarea pecoperta a IV-a a Purgatoriilor - iatã cã ea nufrecventeazã paradisiacul, rãmânând în zona inter -ludiilor ori, alte dãþi, direct în cea a catacombelor- "Existã lumi suspendate; lumi diafane sauporceºti [sic!], vãzute de sus sau vãzute de jos,lumi între [subl. R.C.]". Este, totuºi, o diferenþãmajorã între aceste catacombe, produse de oimaginaþie debordantã, saturatã cultural - ºi celelivrate de realul imediat. Pe acestea din urmã,Ruxandra Cesereanu le-a disecat cu un bisturiumeticulos în cãrþile despre Gulagul românesc ºitortura secolului al XX-lea, coborând în bolgii încare, mãrturisesc, nu am avut întotdeauna tãria são urmez. Comparaþia între cele douã tipuri deinfernuri se poate dovedi o cheie de înþelegere ademersului prozatoarei. Copleºitã de spectacolulinuman ºi jos al realului, autoarea pare sãgenereze din propria sensibilitate lumi alternative,dacã nu mai puþin întunecate, cel puþin maisuportabile. În acest sens ele funcþioneazã ca ade-vãrate purgatorii între cenuºiul terifiant ºi inu-manul chip al lumii în care trãim, pe de o parte,ºi imposibilul paradisiac al reveriei romantice lacare ar avea dreptul, dar care rãmâne interzisã.Interdicþia impusã sensibilitãþii artistei nu estedoar cea pe care o presupune oprimarea politicãîndelungatã (am avut parte de aceasta, din plin,toþi cei care ne-am nãscut, am copilãrit ºi ne-amtrãit tinereþea înainte de 1989). În calea ei stã,orice s-ar crede, ºi o întreagã evoluþie culturalã.Avangardele artistice de acum un veac, fascismulcultural ºi proletcultismul, apoi caracterul impe-rios al textualismului ºi postmodernismului oîmpiedicã pe Ruxandra Cesereanu - ºi pe câþi alþii- sã-ºi transpunã în paginã sensibilitatea genuinã,fãrã îndoialã, de sorginte romanticã. Preferândriscul aglomerãrilor în paginã, al aglutinãrii maimultor modele culturale, deghizându-se în diversepersonae , vocea auctorialã traverseazã genurile ºispeciile literare, având drept adjuvant o inteligenþãremarcabilã ºi o capacitatea de muncã redutabilã.Asezonat cu o metodologie ºtiinþificã adecvatã,gustul pentru sinistru, macabru ºi intolerabildevine astfel o armã în descifrarea trecutuluirecent ºi a actualitãþii în cãrþile despre universulconcentraþionar, torturã ºi imaginarul violentromânesc. Exprimat cu mijloacele unui lirismexpresionist ºi suprarealist, într-o retoricã violentãºi senzualã, eul poetic al autoarei gãseºte drumulspre public într-o formã liricã omologatã de multi-ple volume. În fine, agonisind reminiscenþe dinsfera basmului, a mitologiilor infantile ºi adoles-centine, exploatând la maximum achiziþiile cultur-ale teoretice (de factura psihanalizei), cele din pa-trimoniul vizual (Dali, Chagall, MagdalenaRãdulescu) ºi, desigur, locuri centrale ale literaturiiuniversale ºi autohtone, Ruxandra Cesereanu lealãturã în prozã pentru a drapa naraþiuni în carenu doar preferinþa pentru oniric, exotic ºimedieval sunt de sorginte romanticã. Este unmod de a gestiona un set de afinitãþi culturalecare, în absenþa explorãrilor formale, s-ar înfãþiºaîn stare nudã, ºi poate, de o aparenþã desuetã,deºi, altminteri, pe deplin convingãtoare în auten-ticitatea lor. De aici nevroza noului, a experimen-tului literar, a unicitãþii vocii ºi a strãlucirii mereuînnoitoare a veºmântului, despre care vorbesc ºiprozele din volumul Nebulon.

n

imprimatur

La paradisul nevrozelorOvidiu Pecican

9

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

P roblema reprezentãrii mi s-a pãrut întotdeau-na capitalã în arte, ºi mai ales în literaturã.Sigur cã obiectele reprezentate pot fi multi -

ple, de la cele simple, banale, univoce, pe careartele vizuale sunt în stare, de pildã, sã le"copieze": îmi închipui un pictor în faþa ºevaletu-lui, pe cale sã picteze o naturã moartã. Efortul,dacã simplificãm nepermis lucrurile, nu esteenorm: pictorul nostru nu trebuie decât sã fieatent la forme, sã reproducã fidel culoarea bosta-nului, a nucilor, a strugurilor ºi a merelor, sã deailuzia tridimensionalitãþii, ºi întreaga spinoasãproblemã a reprezentãrii "perfecte" este rapid rezol-vatã. Dacã îmi închipui acum un scriitor aºezat înfaþa aceloraºi obiecte ca ºi pictorul, nu îmi trebuiemult sã-mi dau seama cã are cu mult mai multedificultãþi sã dea cititorilor iluzia cã vãd o legumãsau cã mãnâncã un fruct. Cuvintele sunt aproxi-mative, fluide, ºi trezesc în mintea cititoruluiecouri pe care scriitorul nu are cum sã le con-troleze. Un pasaj descriptiv rãmâne mult mai vagdecât reprezentarea picturalã imaginatã mai sus:"Pe masa veche de lemn, printre nuci proaspete cucoaja aproape umedã, între mere de un roºuaprins, flancat de doi ciorchini de struguri violacei,trona un bostan uriaº, de un verde-sumbru striatcu galben. Pe coaja netedã puteai distinge cuuºurinþã mai multe proeminenþe asemãnãtoareunor negi, ceea ce îl fãcea sã semene cu un chipde bãtrân mai mult sau mai puþin înþelept."

Ce se întâmplã dacã de la obiecte trecem lasenzaþii, sentimente ºi stãri sufleteºti? Ce se întâm-plã când un artist vrea sã reprezinte dragostea,ura, mânia, prietenia, renunþarea, melancolia, exas-perarea, plãcerea, enervarea, contemplarea, seninã-tatea? Artele plastice au iarãºi aici avantajul unuiimpact imediat asupra receptorului, mai ales cândpun în practicã procedee de tip expresionist. Mã

gândesc automat, fãrã sã caut în adâncurile memo-riei, la tablourile lui Edvard Munch. Nimic nu tra-duce mai bine, vizual vorbind, frica decât tabloulintitulat Þipãtul: expresia personajului este redusãla esenþial, la o gurã neverosimil deschisã, ºi laochii cãscaþi spre o apariþie în mod sigur terifiantã,deºi nefiguratã. De asemenea, toate liniile bizaredin restul tabloului contribuie la exacerbarea senti-mentului de spaimã al personajului. La fel, înAngoasa, oamenii strânºi unul într-altul, culoareapãmântie a feþelor, colþurile buzelor lãsate în jos,ochii ceþoºi, un cap de pod abia sugerat ºi acelaºitip de fond fãcut din diferite nuanþe de roºu, gal-ben ºi violet exprimã cu mult mai bine neliniºteadecât orice savante expuneri în cuvinte, chiar sem-nate de Kierkegaard sau Heidegger. În sfârºit, unultim exemplu: când Edvard Munch, înDespãrþirea, picteazã un bãrbat care îºi smulgeinima ºi o siluetã femininã care se îndepãrteazã,reuºeºte sã creeze una dintre cele mai pregnanteimagini ale disperãrii din întreaga picturã occiden-talã.

Am acum în faþa ochilor un scriitor care sestrãduieºte sã reprezinte cam aceleaºi sentimenteca ºi Munch, dar care este lipsit de resursaesenþialã a simbolismului vizual. "Nefericireaneprevãzutã cu care mã gãseam confruntat mi sepãrea (la fel ca prietenia lui Albertine cu douãLesbiene) cã o trãisem deja, fiindcã o citisem înatâtea semne în care (în ciuda afirmaþiilor contrareale raþiunii mele, sprijinite pe spusele lui Albertineînsãºi) discerneam saturaþia, oroarea pe care oavea sã trãiascã astfel în sclavie, semne parcãtrasate cu cernealã invizibilã în interiorul pupilelorei triste ºi supuse, pe obrajii ei brusc înflãcãraþi deo inexplicabilã roºeaþã, în zgomotul ferestrei carese deschisese dintr-odatã." Jocul lui Proust înaceastã simplã frazã din Albertine disparue este

extrem de complex: în primul rând, naratorul îºienunþã nefericirea prezentã - aceasta este aºadarstarea de suflet care trebuie circumscrisã, reprezen-tatã - dar nu o descrie la modul liniar, explicativ,ci o pune în raport cu nefericirea trecutã a luiAlbertine, cu nefericirea femeii de a fi captiva unuibãrbat care nu o înþelege ºi este îngrozitor degelos, cu oroarea închiderii într-o dragoste tiranicãfãrã perspective. Semnele nefericirii lui Albertinedevin în acest mod semne ale nefericirii naratoru-lui, ºi cele douã sentimente se elucideazã unulprin celãlalt. Literatura, spre deosebire de arteleplastice, nu produce poate un impact la fel deimediat: nefericirea personajelor lui Munch esteatât de evidentã, de esenþializatã, încât nu putemdecât sã ne concentrãm asupra ei, sã o absorbimprin toþi porii, în timp ce nefericirea personajelorproustiene parcurge un drum complicat ºi sinuosînainte de a se fixa în conºtiinþa receptorului.

Dar senzaþiile, sentimentele ºi stãrile sufleteºti,la fel ca obiectele, þin de sfera posibilitãþii dereprezentare. Situaþia se complicã însã când unartist - fie acesta pictor sau scriitor - are ambiþia sãlucreze la limita extremã a reprezentabilului, acolounde nu mai existã obiecte ºi sentimente, cinumai nimicul, vidul, neantul ºi… Dumnezeu. Înafarã de Dumnezeu, toate celelalte trei conceptesunt negative, de o negativitate radicalã, ire-ductibilã. În nimic ºi neant, nu putem discernenici un referent: aceste cuvinte sunt forme pure,vocabule libere de orice constrângere, puncte încare tensiunea limbajului - artistic sau nu - esteegalã cu zero.

Atunci, cum pot fi oare reprezentate, în pic-turã, în sculpturã, într-un text literar sau într-ooperã cinematograficã, nimicul, vidul, neantul ºi…Dumnezeu?

Vor urma: Partea II: Neantul în textele religioase,Partea III: Vid, nimic, neant în literatura modernã,

Partea IV: Despre o poeticã a vidului în AndreiRubliov de Tarkovski.

n

agenda pignastyl

A reprezenta imprezentabilulPartea I: Câteva consideraþii desprereprezentare

Ioan Pop-Curºeu

10 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

10

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

A devãrul literar ºi artistic (nr. 757/2005)publicã Stenograma întâlnirii tovarãºuluiNicolae Ceauºescu, secretar general al

Partidului Comunist Român, cu unii scriitori, înziua de 26 august 1980, precedatã de un comen-tariu al lui C. Stãnescu, intitulat Visul luiBulgakov. Celebrul prozator rus i-a adresat oscrisoare temutului Stalin, la 30 mai 1931, în caredeclarã: "þin sã vã spun, Iosif Vissarionovici, cãvisul meu de scriitor e sã fiu convocat la dum-neavoastrã". Iluzie vanã, tertip sau… ironie? Înorice caz, motivul "visului" e reluat de unul dinparticipanþii la întâlnirea cu Geniul Carpaþilor,Dan Zamfirescu, care cuvânteazã astfel: "Nu amavut niciodatã ocazia sã fiu în faþa dumneavoastrãdecât în vise. De multe ori mi s-au pãrut realitãþi,dar nu au fost ºi acum, când ni s-a spus deaceastã întâlnire, am rugat pe Paul Anghel sã-midea un pumn ca sã-mi dau seama dacã este vissau realitate". Nu ºtim dacã Paul Anghel i-a datpumnul solicitat, dar "visul" în chestiune nu e,vai, decât un episod de adulare josnicã, deprosternare în stil oriental în faþa cârmaciuluicomunist indigen, mezin al dictatorului sovietic. Eun coºmar incapabil a te recunoaºte. Pierzândorice simþ nu doar al realitãþii, ci ºi al ridicolului,istoricul Dan Zamfirescu "polemizeazã" astfel cuEuropa Liberã: "Virgil Ierunca mã declarã ajuns laculmea delirului fiindcã am scris recent cã istorianoastrã anticã, medievalã ºi modernã este sim-bolizatã de trei personalitãþi sintezã: Burebista,ªtefan cel Mare ºi Nicolae Ceauºescu. Ceea ceafirm ºi acum". În treacãt fie zis, cu câþiva animai târziu, numitul Dan Zamfirescu a mai adãu-gat ºi o a patra "personalitate sintezã": papaStoica, iniþiatorul Caritas-ului… Iar prozatorulPaul Anghel (vã amintiþi cã a fost asemuit cuTolstoi?) se vãicãreºte fãrã nici o jenã: "Stimatetovarãºe secretar general, aº dori sã vã spun cãpentru noi reprezentaþi un sens de existenþã. Cene-am face noi dacã nu aþi fi dumneavoastrã?".Evident, plevuºca sãrutã ºi ea papucul padiºahuluiroºu, prin mijlocirea tov. Dumitru Bãlãeþ: "amcãutat sã servesc cu toate puterile fiinþei melepolitica partidului nostru, luminoasele ºiînþeleptele dumneavoastrã indicaþii în câmpul dez-voltãrii plenare a literaturii noastre contempo-rane". Greþoasele encomii reprezintã sosul careagrementeazã atitudinile celor 22 de scriitori ces-au prezentat în faþa Ceausescului ca-n faþa "omu-lui providenþial", apt a le satisface doleanþele.Doleanþe a cãror facturã e astfel maculatã dincapul locului, stigmatizatã de gestul obedienþeicelei mai umilitoare, al linguºirii celei mai com-promiþãtoare. Indiferent de ceea ce a urmat, oasemenea introducere nu putea decât a invalidamoralmente orice demers. E drept cã RomulMunteanu se plânge, punctual ºi pare-se justificatde faptul cã aºa-zisa "nouã metodologie" de sta-bilire a tirajelor are un caracter birocratic oneros,prevãzând aprobarea lor în trepte, de la CentralaEditurii la Consiliul Culturii ºi chiar la Consiliulde Miniºtri, acesta din urmã intervenind grijuliucând e vorba de mai mult de 50.000 de mii deexemplare pentru romanul tradus. De asemenearegretã cã o seamã de scriitori români din strãinã-tate nu apar, întrucât figureazã pe anumite "liste"(exemplele oferite: Uscãtescu, Ciorãnescu). ªideplorã contactele noastre cu strãinãtatea, "din ceîn ce mai reduse", care ne pun în stare de inferio-ritate la "târgurile internaþionale" (cu prudenþã

sunt citate ca termeni de referinþã doar standurileRDG, Cehoslovaciei, URSS). Însã nu acestea suntmotivele principale ale "întâlnirii", cãci în prim-plan se impun douã chestiuni nespus de plãcuteurechilor ideologice, menite a le da satisfacþiaunui "ataºament", a unui "angajament" partinic dinpartea personalului domestic cu ecuson literar.Cea dintâi este denunþarea Europei Libere, ceade-a doua confruntarea "lupilor tineri" cu "lupiibãtrâni" din sânul breslei, primii dorind a-ºi probaun plus de fidelitate ºi eficienþã.

Europa Liberã apare "demascatã" cu toatã viru-lenþa, datã fiind audienþa sa pe scarã naþionalã,marea autoritate de care se bucura. Veritabil cen -tru de putere al democraþiei pe plan extern, pos-tul de radio de la München e suspectat de relaþiicu surse informative din cadrul UniuniiScriitorilor, surse ce ar funcþiona sistematic ºi cupromptitudine. Înciudarea vãtafilor partidului e pemãsurã: "Totul se petrece ca ºi când un fir directleagã conducerea Uniunii de respectivul post deradio, informaþiile circulând aºa de repede încâts-a putut afla la numai o sãptãmânã ce a discutatîntre patru ochi primarul Capitalei cu preºedinteleUniunii pe seama restaurantului scriitorilor, dupãmoartea lui Marin Preda", pretinde infatigabilulclevetitor Dan Zamfirescu. Iar un alt autor cuvechi state de slugãrnicie faþã de oficialitate, Al.Andriþoiu, îi þine isonul, referindu-se specific laMonica Lovinescu ºi Virgil Ierunca: "Aceastãpereche de bãtrâni, Monica Lovinescu ºi Ierunca,mai ales, oameni rãi, când le aud glasul îmitremurã timpanul, au avut materiale pentrucanalele lor, a existat aceastã comunicare foartestrânsã ºi au existat unele cazuri pentru aceastãoficinã de propagandã care nu poate fi admisã denoi în viaþa Uniunii Scriitorilor". Aºadar, culmea,Europa Liberã ar trebui sã capete o aprobare deexistenþã din partea Uniunii Scriitorilor dinRomânia! Postul de radio s-ar corela cu un centrude putere al gândirii liberale din þarã ºi anume cuRomânia literarã , care nu doar cã e insuficient de

combativã, dar ar urmãri ºi "lichidarea sistema-ticã" a creatorilor devotaþi partidului, bunãoarã acelor ce semneazã "poezie patrioticã" sau a scri -itorului Eugen Barbu, "luându-se ca pretext unpretins (sic!) plagiat" (din nou vorbele lui DanZamfirescu, care se vrea vioara întâi a intransi -genþei). Mai departe, tov. Zamfirescu se aratãscandalizat cã menþionata "colaborare" s-ar efectua"pas cu pas", aºa încât pentru a te informa asupraa ceea ce s-a discutat într-o ºedinþã de Consiliu aUniunii sau chiar într-una de partid e suficient sãasculþi emisiunile culturale de vineri ale Europeilibere. În mentalitatea cu iz bolºevic a istoriculuiînnãmolit în cliºee propagandistice ar avea loc o"conspiraþie" a postului de radio de peste hotare ºia hebdomadarului de la Bucureºti, astfel încât pede o parte primul e alimentat cu date de cãtre celde-al doilea, iar ultimul urmeazã "linia" trasatã decãtre cuplul criticilor stabiliþi la Paris. Nimicdespre coincidenþele unor opinii realiste! Nimicdespre apropierea unor reacþii de bun-simþ! Nimicdespre necesitatea comunã a scriitorilor de bunãconºtiinþã de a se împotrivi dirijismului ideologicºi cenzurii! Umorul strepezit al acestei tendenþio-zitãþi supralicitate prin necurmate intrigi ºi firi-tiseli fanariote în atribuirea racilelor ideologizãriiforþate tocmai miºcãrii de liberalizare ce se mani-festã anevoios, asimilatã, aceasta, intoleranþei, sis-temului interdictiv. O frazã a perfect uitatuluibard Teodor Balº (i se spunea Teodor Falº!) poatestârni zâmbete: "Putem afirma, din pãcate, fãrã sãgreºim, cã viaþa organizaþiilor de partid de laUniunea Scriitorilor este practic inexistentã, înciuda unor agitaþii sporadice, îmbâcsite de forma-lism. Astãzi nu mai sunt posibile nici con-fruntarea de opinii, nici lupta de idei, nici simpluldialog, aplicându-se sancþiuni chiar ºi administra-tive pentru delictul de opinie, pentru nealiniereala acþiunile dirijate ale celor interesaþi, totul fãcân-du-se în numele unei democraþii des invocatã, submasca cãreia se ascund de fapt: intoleranþa, spirit -ul inchizitorial, exclusivismul, manifestãrile huli -ganice". Gura pãcãtosului!

(continuare în numãrul urmãtor)

n

telecarnet

Unde a dus “visul” angajãriiGheorghe Grigurcu

11

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

Mircea Petean: -- De unde aceastã fascinaþiela tine pentru un mare spirit, un mare literat pre-cum Dante Alighieri?

Laszlo Alexandru: -- Dante este o personalitatecopleºitoare. E cel mai important poet italian,asta este indiscutabil. Vorba lui Eugenio Montale:"Dante ha fatto il pieno, e per gli altri è rimastapoca benzina" (Dante ºi-a fãcut plinul, iar pentruceilalþi n-a mai lãsat benzinã).

-- ªi nu se supãrã italienii la aceastã afirmaþie?

-- Nu se supãrã. Adevãrul e cã ar fi ºi camgreu sã-i gãseascã un concurent. În culturaromânã se vorbeºte mai mult despre Eminescu…

-- La noi e contestat Eminescu…

-- …dar se aminteºte ºi de Blaga, este apropiatArghezi sau este catapultat pe podium NichitaStãnescu. La noi clasamentul nu e atît detranºant. În cultura italianã însã Dante dominãcopios. El este o personalitate sinteticã. ªi-a pre-figurat epocile. S-a vorbit abia începînd cuRenaºterea despre uomo universale , iar EvulMediu era îndeobºte considerat ca o perioadã deîntuneric, mizerie, dogmatism ºi fanatism. ÎnsãDante a fost un asemenea uomo universale ! Înzilele noastre, e cam greu sã stãpîneºti cu hotãrîremai multe domenii ale intelectului, ale vieþiisociale. Te specializezi. Dacã eºti literat, te ocupidoar cu literatura, nu eºti ºi inginer, ºi meteorologsau geograf. Dar mai mult: nu eºti specialist petot ce existã, ci doar pe secolul XX, sau pe secolulXIX…

-- Sau pe un singur autor.

-- Da. Mergi pe o specializare precisã. Aceastãexigenþã a spiritului nu funcþiona însã pe vremealui Dante. Pe atunci era o perioadã "virginã" dinpunctul de vedere al prejudecãþilor privind spe-cializarea restrictivã. Dante apare chiar în momen-tul creãrii limbii italiene. Avem în Duecento unpunct de intersecþie între limba latinã ºi limbaitalianã. Exista casta intelectualilor, destul deredusã, era preponderent casta ecleziasticã, a pre-oþilor, a feþelor bisericeºti, care se slujeau delimba latinã în scris, la liturghie sau în relaþiileepistolare. Pe de altã parte, exista marea majori-tate a poporului (a vulgului), care vorbea dejaaltceva. Italiana era vorbitã, dar era încã preapuþin scrisã, nu avea o tradiþie de prestigiu, eranet dezavantajatã în comparaþie cu latina. Danteeste cel care simte cu acuitate nevoia consacrãriiacestei noi limbi. El vrea sã "coboare" cumva cul-tura, cunoaºterea, lumina, "il ben dell'intelletto",printre cei de jos. Nu este firesc sã existe ungrupuleþ de oameni luminaþi, care sã continue sãscrie între ei în latinã ºi, pe de altã parte,mulþimea care sã vorbeascã acest grai tot maialterat ºi neglijent, care va deveni italiana. Danteeste un important lingvist, care proclamã necesi-tatea instituirii culturale a noii limbi vorbite. El nepropune tratatul De vulgari eloquentia (adicãDespre vorbirea vulgarã), care se referã la limba

popularã, extinsã printre oamenii de rînd. Ce faceaici autorul? Se întoarce, limba latinã folosind-o,cãtre savanþii lumii sale ºi le explicã, le atrageatenþia asupra importanþei italienei: de ce n-aþifolosi-o ºi voi? Ba mai mult, este primul dialec-tolog important. El face o analizã foarte scrupu-loasã ºi detaliatã a numeroaselor dialecte careexistau în Italia medievalã.

Dar Dante este ºi un mare politolog, poateunul dintre cei mai importanþi de atunci. El scrieun alt tratat, tot în latinã, ca sã-l priceapã savanþiivremii, intitulat De Monarchia (DespreMonarhie). Care era problema politicã a EvuluiMediu italian? Exista o confruntare acutã întredouã mari grupãri. De o parte era Papa, cu sediulla Roma (ulterior mutat la Avignon), de cealaltãparte era Împãratul german, care îºi extinsese con-trolul spre nordul ºi centrul Italiei, pînã la StatulPapal. În funcþie de aceºti doi poli de putere secreaserã douã partide importante: guelfii ºi ghi -belinii. Guelfii erau de partea Papei. Ghibeliniierau de partea Împãratului. Se produceau luptesîngeroase, uneori chiar în cadrul aceleiaºi familii,fraþi care optau pentru partide diferite, se înrolauîn armate diverse ºi se ucideau. Se petreceaulucruri înspãimîntãtoare, numai pentru cã uniierau pentru supremaþia Papei, alþii pentru supre-maþia Împãratului. Nu se gãsea o soluþie la acestimpas.

Dante a gãsit soluþia. Din pãcate n-a fostascultat. Ceea ce a explicat Dante abia acumdescoperim cît de important a putut fi. În zilelenoastre se vorbeºte mereu despre "separarea pute-rilor în stat", deºi cu o accepþiune uºor diferitã.Dar Dante a exprimat esenþa acestui concept încãde-atunci. El s-a întrebat: de ce trebuie sã asistãmla o relaþie "sau-sau"? De ce trebuie sã se eliminecele douã puteri, cînd ele ar trebui sã fie comple-mentare? Conflictul apare datoritã faptului cãambele îºi atribuie acelaºi cîmp de interese, ace-leaºi competenþe. În mod normal, aceste puteri artrebui sã coexiste armonios, pentru cã Împãratular fi dator sã stãpîneascã peste trupurile noastre,iar Papa sã stãpîneascã peste sufletele noastre.Împãratul sã aibã grijã de lumea de acum, iarPapa sã ne cãlãuzeascã armonios cãtre lumea deapoi. Cele douã puteri ar trebui sã colaboreze ºitoatã lumea sã progreseze în mod paºnic. Ceea ceacum ni se pare o soluþie uºor acceptabilã, rezo-nabilã ºi a fost consfinþitã de lumea modernã, deînaintarea gîndirii, de progresul existenþei umane,pe vremea lui Dante, adicã la 1300, a fost consi-derat o erezie, un sacrilegiu.

-- A ºi pãtimit din acest motiv. A fost exilat!

-- Nu numai din acest motiv, dar ºi de asta.Cartea lui a fost arsã pe rug, în public! Dupãmoartea lui Dante, zeci de ani mai tîrziu, DeMonarchia figura încã pe indexul cãrþilor prohi-bite de Bisericã. Erau niºte teze care nu conve-neau ambiþiilor expansioniste ºi foarte mundaneale papilor. Reamintesc: papii aveau armatã, ple-cau la bãtãlie, nu se sfiau sã omoare, sã debarceregii de pe tronuri, aveau pretenþia arogantã sã levinã regii la picioare ºi sã li se închine, pentru a fi

acceptaþi ca suverani. Erau alte vremuri, iar Danteîn acel context atît de tulbure a venit cu un con-cept care azi ni se pare la fel de natural ca aerulpe care îl respirãm. Dante a fost un mare poli-tolog, pe lîngã faptul cã a fost un mare lingvist ºidialectolog!

Însã Dante a fost ºi un interesant estetician.Are o altã lucrare importantã, Convivio (Ospãþul)- un titlu ca o replicã intertextualã la Banchetullui Platon. Autorul comenteazã aici cîteva poeziiale sale, ne indicã felul în care pot fi ele înþelese.S-a gîndit sã le dea el însuºi un exemplu criticilorliterari ºi esteticienilor. Pe urmele lui Tomad'Aquino, scriitorul italian recunoaºte ºi ana-lizeazã patru nivele diferite de înþelegere a Bibliei.Ne vorbeºte despre nivelul literal, alegoric, moralºi anagogic. Citind unul ºi acelaºi text, putem sã-lînþelegem în cel puþin patru feluri diferite. Defapt Dante ne vorbeºte despre polisemie, polise-mantism, polivalenþa semnului lingvistic, conceptecare abia în secolul XX, cu semiotica ºi celelaltediscipline conexe, au ajuns în mare vogã. DarDante le-a exprimat deja la 1300!

Ca sã nu mai spun cã a avut ambiþii îndirecþia fizicii ºi a chimiei, ba chiar ºi aastronomiei. A scris un tratat, Questio de aqua etterra (care s-a tradus ca Întrebare despre apã ºipãmînt), preluînd ºi dezvoltînd modelul ptolome-ic, atît de apreciat în contextul acela medieval.

Dar fiind un important estetician, Dante afost ºi cel mai mare poet al culturii italiene!Pentru cã - nemulþumit pesemne sã tot expunãteoretic cum sã se aplice lingvistica, estetica, poli-tologia, dialectologia, doctrina ecleziasticã,astronomia etc. -, le-a luat pe toate ºi a fãcut dinele Divina Comedie , una din operele capitale aleomenirii!

(continuare în numãrul urmãtor)

n

Vorbind despre DanteLaszlo Alexandru în dialog cu Mircea Petean

sare-n ochi

12 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

12

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

JEAN ROUAUD

L'Invention de l'auteurParis, Editura Gallimard, 2004, 323 p.

J ean Rouaud este un scriitor francez care aobþinut premiul Goncourt în 1990 cu primasa carte publicatã, Les Champs d'honneur

(Câmpiile onoarei), ceea ce nu era tocmaiobiºnuit. La fel de neobiºnuit era sã încerci sã teimpui ca scriitor cu o carte autobiograficã.Publicului român îi sunt cunoscute, în traducerealui Yvonne ºi Mircea Goga, cartea pe care tocmaiam citat-o ºi cea publicatã în 1993, Des Hommesillustres (Oameni iluºtri). Între timp, Jean Rouauda continuat sã scoatã la luminã alte "bucãþi" aleexistenþei sale: Le Monde á peu près (1996), Pourvos cadeaux (1998), Sur la scène comme au ciel(1999). Se vede cã scriitura autobiograficã nu arepunct final, fiindcã, deºi în 1999 Jean Rouaud îºilua la revedere de la pãrinþi ºi de la autobiografie,L'Invention de l'auteur reprezintã o nouã încercarede a explica cum eul devine scriitor, în ce raportse gãseºte arta ºi viaþa pentru el.

Când vine vorba despre o autobiografie nu sepoate sã nu aduci în discuþie cartea de cãpãtâi aegoscriiturii, Le Pacte autobiographique (Pactulautobiografic), unde Philippe Lejeune stabileºte cadefinitorie pentru o autobiografie existenþa tripleiidentitãþi (nominale) între Autor-Narator-Personaj.

Dar ne întrebãm în ce se transforma acest raportîn momentul în care egalitãþile se multiplicã?

Sã explicãm: într-unul din capitole, JeanRouaud devine critic de artã pentru a descrietabloul Sfântul Iosif în atelierul sãu (în alte vari-ante Sfântul Iosif dulgher, Sfântul Iosif tâmplar),realizat prin anii 1640 de pictorul francez Georgesde la Tour: "Astfel un tablou al unui pictor dinvremea lui Ludovic al XIII-lea mi-a permis sã-lrevãd pe tata aºa cum nici o amintire ºi nici ofotografie nu au fãcut-o de aproape patruzeci deani."(p. 215-216).

Aceastã "lecturã de imagine" nu este gratuitãpentru scriitor: Jean Rouaud se vede pe el înipostaza lui Iisus, iar pe tatãl sãu în cea a sfântu-lui Iosif. Reluând formula lui Philippe Lejeuneavem urmãtoarea situaþie: Autor = Narator =Personaj 1 (Jean Rouaud) = Personaj 2 (Iisus).Aceastã multiplicare parã sã rupã relaþia triplãstrictã ºi lasã sã se întrevadã posibilitatea conti-nuãrii acestei multiplicãri (poate cu figuraCititorului). Identitatea se stabileºte de o manierãsubtilã: tatãl lui Jean Rouaud se numeºte Joseph,iar aceasta e varianta în francezã a numelui luiIosif; în plus, iniþiala prenumelui lui Jean Rouaudeste identicã cu cea a lui Jésus (Iisus). Altfel spus,pentru autor, a vorbi despre sfântul Iosif nu edecât o altã modalitate de a vorbi despre tatãlsãu, de a-l încadra într-o familie mult mai mare,spiritualã. Aºa cum pictorul se remarcã prin

modul de a cumula umilul cu divinul, tot aºa scri-itorul este capabil sã facã dintr-un anonim sortituitãrii un "om ilustru", dupã cum o spune titlulunei alte cãrþi semnate de Jean Rouaud.

Dar sã vedem cum se construieºte o imaginenouã a identitãþii graþie acestui procedeu de miseen abyme. În tabloul lui de la Tour, o nocturnã,Iisus copil se aflã în atelierul de dulgher al luiIosif care lucreazã; este deci motivul copilului ºibãtrânului, pereche ce trimite la tatãl ºi fiul carese regãsesc în orice scriiturã a eului, dar, pe dealtã parte, ºi la distanþa ce separã cele douã gener-aþii. Copilul îl priveºte pe Iosif ºi þine în mânã olumânare a cãrei luminã pune în valoare anumiteobiecte (unelte, o bucatã de lemn) ºi gesturi(feþele, mâinile protagoniºtilor), Georges de laTour arãtând cã este un cunoscãtor al secretelorluminii artificiale. Cele douã figuri ies din întune-ricul ce le înconjoarã, potrivit tehnicii baroce aclar-obscurului, în care privitorul e invitat sãdescopere partea ascunsã a lucrurilor, sensurilefiind voalate: "Cu fâºiile sale mari de umbrã careinvadeazã tabloul ºi înconjoarã unica sursã deluminã, Georges de la Tour picteazã un univers.Nu numai cel al copilãriei sale la Vic-sur-Seillevazut dinspre proprietatea sa cea mare înapropiere de Lunéville […], ci cel care ne încon -joarã de peste tot, care ne asediazã, Universul celnemãsurat, cu maºinile sale mari de gãuri negre,cu spaþiile sale infinite, cu lipsa lui de masã ºi culiniºtea sa terifiantã"(p. 213), spune Rouaud, darparcã îl auzim pe Pascal. Personajele par sa facãun pas înainte din haosul negru care le-a conþi-nut, post tenebros lux, asemenea unei renaºteriprin intermediul autobiografiei, din întunericulinconºtientului autorului. ªi dacã obscurul antici-peazã, pentru scriitor, pierderea tatãlui: "Înmaniera sa nocturnã, care egaleazã în precizieluneta lui Galilei ºi legile lui Kepler, el ne anunþapeste puþin timp, o eclipsã totalã." (p. 213),umplerea acestor "gãuri negre", clarul, ar echivalamai întâi cu "invenþia autorului", ºi mai apoi, cu"invenþia cititorului", necesarã chiar ºi în cazulunui text autobiografic.

Iosif aplecat peste o bucatã de lemn, pare sãschiþeze gestul îngenuncherii în faþa lui Iisus.Potrivit simbolisticii teologice, forma acestui lemneste o prolepsã, o anticipare a crucii pe care Fiulva fi rãstignit. Aceasta suferinþã pe care tatãl oproduce fiului are o rezonanþã aparte pentru scri -itor, ne-am permite sã vedem aici o referinþã launul din biografemele definitorii în cazul lui JeanRouaud: orfan de tatã la 11 ani. Revenind la para-lelismul inþiat, menþionãm cã sfântul Iosif esteconsiderat de tradiþia teologicã drept un sevitortãcut, iar numele sãu ar însemna "cel care ajutã sãcreascã, vegheazã asupra creºterii", exact rolul pecare îl are pentru Mântuitor (ºi rolul oricãruitatã). Este umilul dulgher devenit "umbra" Tatãluiîn virtutea misiunii sale în misterul Întrupãrii. Ede remarcat cã Evangheliile înceteazã sã-i evoceprezenþa atunci când încep miracolele lui Hristos(la nunta din Cana, Iisus e singur cu mama lui).Toate acestea se suprapun exact situaþiei familalea lui Jean Rouaud, facilitând identificarea dintresfântul creºtin ºi tatãl sãu, ºi aratã efortul scri-itorului de a face din acest "sfânt al uitãrii" un"om ilustru" graþie textului scris.

Scriitorul va încerca sã sublimeze suferinþaprodusã de moartea tatãlui, sã o transforme în lit-eraturã, în speranþa cã intensitatea durerii se vadiminua. De unde gustul dulce-acriºor lãsat defrazele lui Rouaud într-o "citire" personalizatã atabloului: "Cu o clipire anume adresatã nouã, el[Georges de la Tour] pune ironic în mâinile

incidenþe

“Invenþia” autorului ºiGeorges de la Tour

Simona Furdui

13

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

nefericitului, într-o uºoarã anticipare a calvarului,acel burghiu în formã de cruce care strãpungelemnul, de care, cu cuie, va fi suspendat chiaracest copil devenit adult. Încã un pic ºi Georgesde la Tour ne-ar lãsa sã înþelgem cã Iosifpregãteºte gãurile pentru a le facilita sarcinalegionarilor. "(p. 215)

Privirea lui Iosif este mai degrabã interiorizatãºi þine sã o întâlneascã pe cea a copilului carevine spre el "aducându-i luminã". Rouaud odescrie astfel: "Iosif întreabã cu o privire pededesubt, insistentã, apãsãtoare, puþin pri -etenoasã, aproape ameninþãtoare, chipul cristic alcopilului."(p. 214). Iisus poartã acelaºi tip de san-dale ca ºi "tatãl", poate pentru a sugera mai bineaceastã laturã omeneascã a lui Iisus. Chipul sãu eextrem de alb - iluminat - iar privitorul este fasci-nat de modul în care Georges de la Tour a ales sãpicteze mâna copilului: degetele care protejeazãflacãra sunt translucide, lumina le traveseazã, ceeace pune în valoare o schiþare a gestului binecuvân-tãrii. Flacãra este astfel ascunsã privirii, din "tainaei" se pot împãrtãºi doar copilul ºi bãtrânul, celcare s-ar afla într-un spaþiu exterior tabloului nu econsiderat capabil sã suporte revelaþia directã,intensitatea luminii divine, privitorul putând aveaacces doar la reflecþie.

Lumina are astfel o încãrcãturã expresivãbogatã, variatã, Georges de la Tour fiind un dis-cipol original al maestrului clar-obscurului italian,pictorul baroc Caravaggio. Focul a fost dintot-deauna considerat ca o sursã a creaþiei, iar mânacare îl ascunde indicã faptul cã doar cel carecreeazã îl poate "vedea" ºi înþelege. El consumamateria brutã (evenimentele trãite, am spune noi),pentru a le da o nouã formã, "spiritualizatã" (lite-rarã, în cazul nostru) într-o alchimie a purificãriiºi sublimãrii. Nu trebuie sã neglijãm faptul cã înestetica barocã, flacãra este simbolul sufletului,dar ºi al condiþiei umane efemere, caracterizate deo devenire (transformare ) ineluctabilã: ardereatrãirii - viaþa - e urmatã de stingere - moartea.Lumânarea este, în acest sens, un obiect funerar,ºi ea reaminteºte lumânarea aprinsã de fiu (Jean)la moartea tatãlui sãu. Fiul, într-un gest prometeicîi împãrtãºeºte secretul focului, iar dintr-o perspec-tivã demiurgicã, proclamã acel fiat lux , caredeclanºeazã actul creator.

Un alt detaliu care ni se pare revelator este cãIisus are gura întredeschisã, ca ºi cum ar vorbi"tatãlui". Respectând logica relaþiilor umane, artrebui ca tatãl sã fie cel care vorbeºte fiului, careîl învaþã, îl iniþiazã. Aici raportul e inversat, ºitatãl e cel care rãmâne mut ºi ascultã. Sau, în

ipoteza cã Iisus întreabã, tatãl fie nu vrea, fie nuºtie sã rãspundã.

Deºi tabloul conþine în titlu numele sfântuluiIosif, accentul e deplasat de la tatã spre Fiu, spreIisus, datoritã luminii, tot astfel cum, inconºtient,un text autobiografic care vorbeºte despre pãrinte,o face în fapt pentru a vorbi indirect despre fiul-autor. Copilul îl priveºte pe tatã nu ca sã îl vadãlucrând ºi sã îi înveþe meseria, ci din dorinþa,neîmplinitã, de a stabili un contact vizual cu el.Privirea "tatãlui" nu se ridicã la "nivelul" priviriicopilului; ea rãmâne pe drumul întâlnirii ºi pare aface etapã în direcþia flãcãrii, privire în gol, dacãnu interioarã, ºi intuind un anume secret sumbru.În toate cãrþile, scriitorul mãrturiseºte cât de greua suportat pierderea tatãlui, iar sentimentul deabandon are pentru el acelaºi dramatism ca strigã-tul lui Iisus adresat Tatãlui: "Doamne, de ce m-aiabandonat?" Este poate aceasta întrebarea pe careJean Rouaud ar vedea cã Iisus din tabloul lui dela Tour o adreseazã "tatãlui", ºi care nu arerãspuns pentru el fiindcã Joseph Rouaud faceparte acum din altã "lume", cu care muritorul nuare mijloc de comunicare. Moartea tatãlui a duscu sine pentru autobiograful Jean Rouaud, secre-tul vieþii celuilalt ºi secretul morþii. Distanþa privir -ilor pictate oglindeºte distanþa între tatãl Rouaudºi fiul Rouaud, fixatã de primul ºi asumatã de aldoilea pânã a face din ea o marcã a personalitãþiiºi stilului sãu. Unul aparþine stratului ontologic,celãlalt stratului estetic.

Interesantã rãmâne însã modalitatea prin careJean Rouaud trece de la artã (picturã) la realitateºi înapoi la artã (literaturã), fiindcã de astã datãeste descris atelierul lui Joseph Rouaud: "Eramamândoi în atelierul lui […]. Care era scãldat într-o blândã luminã roºiaticã în tonalitãþile tabloului,dar mai puþin sumbrã, mai auritã, partea centralãluminatã aruncând în penumbrã uneltele ºicelãlate obiecte."(p. 216). În acest decor, pe jumã-tate pictat, pe jumãtate visat, îºi face apariþia tatãllui Jean Rouaud, un pasionat în arta bricolajului;autorul îl rememoreazã în acest spaþiu limitat,unde, copil, îi plãcea sã-l priveascã lucrând.

Antiteza apare în tabloul lui de la Tour ºi înîndeletnicirile celor doi: tatãl lucreazã cu obiectulbrut, pentru a-l face obiect util; copilul"lumineazã" doar munca tatãlui, o face sã fie viz-ibilã, sã capete sens. Însã calitãþile umane pe careaceastã muncã le cere: respectul umilinþa, rãb-darea, rezistenþa la efort, sunt lucrurile pe caretatãl le transmite Fiului. Tatãlui îi aparþine astfelviaþã simplã, dar înþelegerea sa e minimã în cepriveºte misiunea copilului pe Pãmânt. Cel careare o vedere retrospectivã este fiul-autor, el ºi-adescoperit puterea de a "învia din morþi" pe ceidispãruþi în famila lui.

Întrebarea pe care Jean Rouaud ºi-o pune înrezonanþã cu titlul cãrþii (sau pe care i-o putematribui în interpretarea noastrã copilului dintablou) ar putea fi: în cazul unei scrieri autobi -ografice, cine pe cine "inventeazã"? Cãci a inven-ta, din perspectiva tatãlui, înseamnã a da naºterebiologicã copilului, a pro-crea, precum JosephRouaud; iar pentru un scriitor, a inventa înseam-nã a da naºtere literarã, a crea. Mutaþia se pro-duce atunci când moartea tatãlui rãmâne un sim-plu declanºator al actului creator, dar, mai apoi,textul creeazã, "inventeazã" autorul. Încã dintablou primul pare sa intre "în umbrã": Iosif nu etatãl "natural". Pe jumãtate amuzat, Jean Rouaudimagineazã un monolog interior al lui Iosif carese întreabã în legãturã cu Iisus: "ce-i cu povesteaasta? cine mai e ºi ãsta? din mine? nu din mine?chiar e adevãrat ce se spune? cine sã înghitãasemenea lucru? ce o sa aducã asta? gloria?Hmm, necazuri, mai ales. De ce nu ar continuapur ºi simplu meseria pe care-l învãþ? Nu-i pentru

el lemnul? Ce vrea? Sã se facã interesant? ºi cumine ce o sã se întâmple? Ce se aºteaptã de lamine?" (p. 214)

La aceasta am putea adauga faptul cã pe cop-erta cãrþii se gãseºte menþiunea "roman", poatepentru cã Jean Rouaud îºi cere ºi el dreptul aucto-rial la "invenþie". Este ceea ce poate sugera titlul,care în francezã, L'Invention de l'auteur, sepreteazã la interesante ambiguitãþi: "inventareaautorului" (autorul este inventat de cãtre pãrinþi,de viaþã, de textul care îi conferã o anumitã per-sonalitate ca scriitor) sau "invenþia autorului"(autorul care inventeazã). Aceastã dublã lecturã netrimite la complexitatea actului autobiografic însine, la dezbaterile critice despre imposibila sin-ceritate a autobiografului, despre stilul sãu careeste o per-formare a realitãþii trãite, despreprivirea retrospectivã niciodatã inocentã aruncatãîn momentul scrierii asupra trecutului, ºi care e cutotul alta faþã de cea avutã în momentul trãiriievenimentului, despre modul, mai mult sau maipuþin conºtient, în care autorul "blocheazã", modi-ficã, estetizeazã amintirile, ca sã nu mai vorbimde rolul cititorului care face lectura textului prinprisma propriilor sale biografeme. Astfel, invenþiaºi romanul, ficþiunea ºi interpretarea personalã, sejustificã.

Scriitura autobiograficã la Jean Rouaud seaseamãna cu efortul corpurilor din tabloul luiGeorges de la Tour de a prinde contur graþieluminii proiectate de lumânare. Cu aceastã sursã,în parte ascunsã, "lucreazã" scriitorul, iar mânacare þine lumânarea e mâna care þine "pana".Ideea e cã totul este voalat, iar sensurile nu sereveleazã oricum ºi oricui; ele poartã întodeaunamarca acestui clar-obscur ce intrigã privitorul/citi-torul. În text, privitorul devine "cititor": el nu areacces decât la varianta reflectatã, la sensul acelorlucruri ºi evenimente asupra cãrora autorul decidesã focalizeze lumina pentru a le scoate în evi -denþã. Aceastã sursã a luminii voalate sugereazãcititorului cã se aºteaptã de la el o putere de "di-vinaþie" (de iluminare), care sã îl plaseze înapropierea sensurilor ermetice. Aceasta ar puteafi, la urma urmei, invenþia cititorului.

n

14 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

14

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

eseu

N u încape îndoialã cã una dintre ideilepreconcepute pe care le avem desprejaponezi este cã ar fi o naþiune cu un

simþ al umorului atrofiat. Mizând, atât în viaþaprivatã, cât ºi în cea publicã, pe rigurozitate, dem-nitate ºi un simþ exacerbat al onoarei, pe care oaºazã mai presus decât viaþa, excelând în disci-plinã, rigurozitate ºi etica muncii, s-ar crede cãacest popor nu are timp de ºagã, sau cã glumeºtedoar grosier, aºa cum am vãzut cã se întâmplã cuunele personaje filmice interpretate de ToshiroMifune. O naþiune de kamikaze, de samurai cres-cuþi în spiritul codului Bushido, de oameni care-lconsiderã pe Mikado a fi de descendenþã divinã ºicare se supun fãrã crâcnealã legilor pãmânteºti,recurgând la sacrificiul suprem când onoarea le eºtirbitã, nu poate fi decât extrem de serioasã.Aceastã idee reducþionistã a fost în mod repetatconfirmatã ºi de mulþi dintre scriitorii japonezicunoscuþi la noi, de la teribilul Mishima laKawabata sau Oe. Sau de filmele lui Shindo ºiKurosawa. Iatã însã cã un roman japonez de unautor din câte ºtim netradus pânã acum înromâneºte, Un idiot minunat, al lui ShusakuEndo, tipãrit la Editura Polirom, în traducereainformatã a Angelei Hondu, vine sã umbreascãoarecum fermitatea judecãþilor. Romanul este deli -cios, propunând o viziune de jos, de la firul ier -bii, a vieþii trepidante din capitala niponã ºi dinprovincii. Nu un exotism de carte poºtalã, ci oretragere a vãlului de pe faþetele ascunse ºi maipuþin plãcute ale realitãþii de zi cu zi ºi ale carac-terului japonez. Un umor jovial, bazat mai multpe ideea ºocului cultural, cu tot cortegiul deneînþelegeri ºi uluieli (lingvistice, comportamen-tale, psihologice) pe care le implicã, se împleteºtearmonios în proza lui Endo cu notaþia realistãexactã, cu talentul evocãrii, în puþine cuvinte, aatmosferei urbane ºi a peisajului de stampã, rigu-ros caligrafiat, precum ºi cu un lirism subteran,abia perceput, care le injecteazã umanitate pânã ºipersonajelor celor mai abjecte. Shusaku Endo -aflãm din prezentarea de o paginã care, din feri-cire, însoþeºte în mod obligatoriu toatevolumaºele elegantei Biblioteci Polirom - a trãitîntre 1923 ºi 1996, iar romanele sale au fost apre-ciate nu numai în Japonia, unde ºi-au adjudecatdiverse premii naþionale, ci ºi în þãrile europene încare au fost traduse. Un idiot minunat a fost aldoilea roman publicat de el; aºadar, nu descriemo carte foarte recentã, cum poate pãrea a fi laprima lecturã, ci una din 1957. Luând în conside-rare anul apariþiei, se poate risca presupunerea cãacest roman exprimã, cu mijloacele ficþiunii, ati-tudinea nouã, ceva mai puþin inhibatã, mai puþinxenofobã, pe care au început s-o aibã japoneziifaþã de europeni la un deceniu dupã zdrobitoareaînfrângere a Imperiului Soarelui, când, vrând,nevrând, Japonia era atrasã în hora mondializãrii.

O pildã folositã de autor în introducerea la unghid turistic al Japoniei ne poate da o idee despreteza de bazã a romanului: "Se spune cã un stu-dent la antropologie a încuiat un cimpanzeu într-ocamerã, ca sã-i observe comportarea. Când stu-dentul s-a uitat pe gaura cheii, tot ce a pututvedea a fost ochiul curios al cimpanzeului privin-du-l fix de dincolo de uºã. Lãsând la o parte com-ponenta umanã ºi pe cea animalã, noi cei din Estºi din Vest suntem ca cele douã fiinþe care se

examinau prin aceeaºi gaurã de cheie. Fiecare estefoarte curios sã ºtie cum trãieºte celãlalt, dar, deºine privim de multã vreme, încã n-am reuºit sãdobândim o înþelegere deplinã a celuilalt. Într-unfel, Orientul ºi Occidentul par mai distanþatedecât Soarele de Lunã."

Romanul lui Endo este construit dupã o reþetãsimplã; un european, produs al unei civilizaþiitotal diferite, ajunge în Japonia, nu accidental,precum protagonistul romanului lui Clavellªogun, cu care s-ar putea stabili o filiaþie intertex-tualã, nici mânat de interese ignobile, ci împinsde demonul curiozitãþii ºi de avântul unui misio-narism pãgubos. Gaston Bonaparte, descendentîndepãrtat al lui Napoleon ("Cine a fost Napoleonãsta? Primul fascist, nu?", întreabã unul dintrefraþii japonezi), adãposteºte în trupul lui caraghiosºi (mai ales în ochii omuleþilor din arhipelag)diform toate calitãþile umane care devin þintabatjocurii celor ce se cred duri ºi superiori: blân-deþe, generozitate, sensibilitate la suferinþele alto-ra, spirit de sacrificiu, precum ºi o foame simplãde cunoaºtere, care-l va face sã batã Japonia înlung ºi-n lat. Un fel de Gulliver binevoitor într-unLilliput al secolului XX. Iatã cum este caracterizateroul de cãtre unul dintre personajele care-lobservã, admirativ ºi amuzat: "La fel cum stelelese strãduiau sã lumineze noaptea, tot aºa ºi aceststrãin îºi dãdea toatã silinþa sã aducã luminãoamenilor cu inima lui curatã. (…) Se spune cãprinþesa Kaguya a coborât pe Pãmânt de pe Lunã.N-o fi venit ºi Gaston din stele? Nu se vaîntoarce printre ele într-o bunã zi?" Dupã ce studi-azã, aproximativ, limba japonezã în Franþa,Gaston, sedus de poveºtile unui unchi care petre-cuse doi ani în Orientul extrem, hotãrãºte sã cãlã-toreascã în Japonia, devenind oaspetele prietenu-lui sãu prin corespondenþã, Takamori, ºi al suroriiacestuia, Tomoe. Cei doi - temeperamente opuse,în continuu conflict, fapt care genereazã o mareparte a umorului poveºtii - îl primesc cu unrespectul datorat unui coborâtor dintr-o mare per-sonalitate a istoriei, dar respectul le va fi alteratpe parcurs de comportarea imprevizibilã aoaspetelui francez. Cu toatã bonomia sa funciarã,Gaston se dovedeºte a fi un spirit independent,care nu se lasã dirijat nici mãcar de buneleintenþii ale gazdelor sale, care se strãduiesc, cam acontre coeur, sã facã cinste tradiþionalei ospita-litãþi japoneze. Fistichiu îmbrãcat, neþinând contde confortul personal, capabil sã suporte cu sto-icism ºi voioºie cele mai aspre ºi degradantecondiþii de trai, Gaston dispare zile întregi de subsupravegherea prietenilor japonezi, explorând sin-gur cartierele rãu famate ale capitalei, împrietenin-du-se cu strãini dubioºi, adoptând un câine comu-nitar a cãrui moarte va constitui pentru el primulºoc. Japonia interlopã este prezentatã în roman cuexemplarã concreteþe ºi naturaleþe. Existã, fireºte,ºi o crizã de comunicare, produsã de cunoaºtereainsuficientã a respectivelor limbi ºi tradiþii cultur-ale, comicul de limbaj fiind o sursã importantã aumorului cãrþii. Romancierul adoptã o tehnicã deprezentare contrapuncticã, Gaston fiind cândsubiectul, când obiectul observaþiilor, astfel încât,treptat, se contureazã un fel de prezentare con-trastivã a douã conþinuturi identitare diferite ºi adouã moduri deosebite de înþelegere a realitãþii.Din momentul când fraþii cãlãtoresc pânã la

Yokohama, pentru a-l întâmpina pe Gaston lacoborârea lui de pe vapor ºi, în loc sã asiste la ososire triumfalã, demnã de un urmaº al luiBonaparte, aflã cã prietenul lor cãlãtorise în calavaporului, laolatã cu hamalii ºi coolie chinezi, ºipânã la palpitantul episod final de la "MlaºtinaNeagrã" din împrejurimile oraºului Yamagata,când Gaston, dupã ce se interpune între doi gang-steri care se rãfuiesc, dispare pentru totdeauna,intriga romanului ia întorsãturi dintre cele maineaºteptate, iar ceea ce ar trebui sã fie oînlãnþuire logicã a evenimentelor, conform uneipsihologii convenþionale, devine un ºir de ruperi,reflectând gândirea aparent haoticã a protagonis-tului. Spre sfârºit, comedia ia accente din ce în cemai sumbre, iar intriga se precipitã, devenind unfel de scenariu de film de serie B, altoit pe rea-litãþile unei Japonii a delincvenþei ºi crimei.

Memorabil rãmâne protagonistul francez, dis-tribuit în rolul unui Crist cam tãntãlãu, care nuºtie exact ce cautã în þara asta exoticã. "Am picatde trei ori la examenul de admitere de la Seminar.Nu voi putea deveni preot misionar. Totuºi, tre-buie sã merg în Japonia", desluºesc fraþii ºi poliþis-tul unicele rânduri din jurnalul lui Gaston,descoperit dupã dispariþia sa. Înþelegem cã a fostmânat de un zel misionar. Dar tot Gaston seîntreabã dacã dorinþa lui de a fi de folos oame-nilor nu a produs mai mult rãu decât bine: "Da, avenit în cele din urmã, dar pânã acum nu a fãcutdecât sã stinghereascã lumea ºi sã hoinãreascã caun câine vagabond. ( …) Nu-i era de nici un folosnimãnui. Constatã cu mâhnire cã dacã avea sãmoarã pe munte nimeni n-avea sã-l jeleascã." Lovitîn mod repetat de cazmaua lui Kobayashi, Gastone de negãsit în timpul investigaþiilor ulterioare. L-aînghiþit oare "Mlaºtina Neagrã" sau, asemeneamodelului sãu creºtin, s-a înãlþat la ceruri, subforma unei egrete?

Un roman savuros, cu profunzimi ce se cerexplorate prin relecturã ºi care poate nunaþa ima-ginea noastrã despre proza japonezã. Vom fiatenþi la viitoarele apariþii pe piaþã ale operelor luiShusaku Endo.

n

Despre umorul japonezVirgil Stanciu

15

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

Attila Gergely: -- La început am avut o con-cepþie globalã, nu am avut presiunea de a crea unspectacol de dans. Pal Frenak a dorit sãfoloseascã frânghiile, le-a vãzut la circ sau în altetipuri de spectacole ºi ºi-a spus cã poate ar fiinteresant sã facã un spectacol cu ele. Acesta afost începutul. Apoi lucrurile au venit de la sine,a fost o cãutare în care s-au adunat mii de idei,pe unele a ajuns sã le foloseascã. Aºa s-a nãscutFiuk.

Oana Cristea Grigorescu: -- Ce fel de lumedescrie spectacolul?

-- Fiuk, Les hommes caches, e gândit pentrupatru dansatori, fãrã femei. E o lume a bãrbaþilorcare încearcã sã se defineascã pe sine, încearcã sãgãseascã posibilitatea de a afla mai bine cine suntprin intermediul miºcãrii proiectate în spaþiulvertical al frânghiilor. Sunt atâtea simboluri posi-bile: urcarea pe frânghie pentru a scãpa de ceva,sau a ajunge la ceva, sau pentru a stabili o relaþie.Poate e suferinþã, sau te poate ucide o ascensiune,dar e mai ales cãutare. ªi toþi aceºti bãrbaþi secautã pe sine prin intermediul dansului.

-- Ce e caracteristic pentru lumea bãrbaþilor,aºa cum apare ea în spectacolul vostru?

-- Poate e nevoia de a ieºi din sine, de a porni,de a începe… Întrebarea fundamentalã priveºteenergia masculinã. Fãrã ea nu putem face nimic,avem nevoie de ea pentru a putea începe o acþi-une, chiar ºi femeile au nevoie de componenetaenergeticã masculinã în interiorul lor iar în specta-col toate aceste energii exprimã începutul a ceva.

-- Poate a acþiona este verbul care defineºteenergia masculinã.

-- Exact. Apoi urmeaza o pauzã, e asaltul acþi -unii apoi pauza. Acþiune, pauzã, acþiune. Energiamasculinã este activã, dar în acelaºi timp e impor-tant sã gãseºti ºi calea prin care sã alternezi acþi-unea cu pasivitatea. Acesta e jocul. Acestea suntcele doua posibilitãþi: e de o parte pasivitateafemininã, de cealaltã parte activul masculin,reunite în aceeaºi persoanã. Chiar dacã în specta-col avem doar dansatori (bãrbaþi) sunt multe ges-turi ºi atitudini apropiate de lumea femininã. Dardefinitorie pentru bãrbat rãmîne iniþiativa, acþi -unea ºi în acelaºi timp nevoia de a se întregi prinenergia femininã.

-- Care este expresia esteticã a acestei idei?Fiuk nu e un spectacol de dans pur. Care e stilulpropus de Pal Frenak?

-- Dans organic. E greu de explicat, e mai binesã vezi…

-- E un concept împrumutat din arhitecturã?

-- Da, soþia lui Pal Frenak e arhitect ºi ea i-aoferit o sumedenie de ocazii de a face legãturiîntre arhitecturã ºi coregrafie, pe care Pal le-afolosit în spectacolele sale. Dacã porneºtimiºcarea dintr-un punct trebuie sã înþelegi naturamiºcãrii pentru a o duce la bun sfârºit, pãstrându-i firescul. Nu poþi reteza miºcarea: mâna, genun-chiul au o traiectorie de care tebuie sã þii seamapentru a pãstra frumuseþea gestului natural.Aceasta e calea dansului contemporan. Fiecareindivid are gesturi personale care îl caracterizeazã,de care trebuie sã þii seama în dansul contempo-ran. Miºcarea e mult mai individualizatã ca înbalet, unde existã un set rigid de miºcãri în li-mitele cãrora trebuie sã rãmâi. Eºti un bun balerincând miºcãrile rãmân strict în acele limite. În dan-sul contemporan existã mult mai multe posibi-litãþi care au ºi o componentã esteticã. Fiecare secautã pe sine în dansul contemporan, calea unicãde a se exprima pe sine într-un mod totodatãexpresiv ºi estetic. Miºcarea e o problemã indivi-dualã în dansul contemporan.

-- Care e relaþia ta cu dansul clasic?

-- Eu am învãþat patru ani la Academia deDans din Budapesta unde am studiat baletul. Toþidansatorii au aceastã experienþã profesionalã, ebine sã o ai, dar nu este atât de importantã îndansul contemporan.

-- Cum se delimiteazã Pal Frenak de acestãexperienþã a dansului clasic? În ce mãsurã sepoate citi aceastã detaºare în coregrafiile sale?

-- Pentru el e foarte important sã ai tehnica pecare þi-o dã dansul clasic dar imediat dupã aceea ela fel de important sã uiþi total de tehnicã atuncicând dansezi, pentru cã a depinde de ceva te li-miteazã, îþi îngrãdeºte libertatea. Libertatea e ceeace cautã Pal Frenak în dans. Cum poþi fi liberpentru a te exprima pe tine însuþi? Coregraful îþidã doar direcþia de cãutare: dacã nu te exprimã omiºcare e OK, nu o poþi face, faci alta… Darcãutarea depinde de tine ºi vei gãsi miºcareadoritã în mãsura în care reuºeºti sã te eliberezi.De exemplu coregraful îþi cere sã te plimbi. Dacãmiºcarea nu e naturalã îþi cere sã încerci sã gãseºtimiºcarea fireascã. Acesta e cel mai importantlucru. Cum sã foloseºti individualitãþile pentru aface un spectacol fãrã a le anula libertatea, respec-tându-le în acelaºi timp. Munca noastrã la specta-col a însemnat multã cãutare individualã. Fiecarea propus o serie de miºcãri, Pal a venit, a vãzut, aselectat ce rãmâne, a eliminat ce nu poate fi pãs-trat, dar fiecare a cãutat pentru sine.

-- E importantã improvizaþia în dans?

-- Da, totul vine din improvizaþie, dar miza stã

în felul în care poþi ajunge la toate aceste gesturisondând inconºtientul. Ce gãsesc în inconºtientulmeu improvizând, cum pot apoi sã îmi amintescce am gãsit acolo dar în acelaºi timp sã uit rutina,pentru cã rutina e începutul morþii? Scopulcãutãrii e sã aflu ce pot gãsi în inconºtientul meuimprovizând ºi totodatã sã îmi amintesc ce amgasit acolo iar în spectacol sã evit rutina.

-- Sã revenim la conceptul dansului organic.Au fost în spectacol momente deosebite de expre-sivitate când folosind doar muºchi, pãrþi ale cor-pului, aþi atins forme noi de expresivitate. Sãluãm spre exemplu scena celor trei scaune…

-- Acolo miºcarea se produce în spate, nu evizibilã pentru spectator ºi pare cã douã mâinimângâie (exploreazã) corpul dansatorilor aºezaþipe scaune. Pal a plecat de la aceastã imagine: cine-va încearcã sã te atingã sau poate eºti chiar tu celce se cautã prin corp. Sã luãm exemplul unuicuplu unde oglindirea în partener e o cale decunoaºtere. Iar imaginea aceasta din spectacolreflectã un astfel de gând. În ultimii ani Pal a fostinteresat de teatru. Dansul e frumos dar cumvatrebuie sã pãºeºti dincolo de el, sã gãseºti un noucontext, sã gãseºti alte cãi de expresie. A fost unmoment când ajunseserãm la un preaplin de dansîn creaþie: gãsisem câteva soluþii în miºcare darobosisem, era prea mult. Apoi am redescoperitplãcerea de a mã juca. Cu aceste frânghii deexemplu, care au venit cumva de la sine, dinnevoia de a gãsi un element caracteristic lumiimasculine. Fiecare miºcare e dans în fapt, dar nue numai atât. Spectacolul nostru merge spreteatru.

-- Sunt energii pe care dansul le împrumutãdin alte arte?

-- Da, e destul sã vezi un chip pe stradã ºi poþifi inspirat. Poþi fi inspirat de orice. Mergi lamuzeu sã vezi o expoziþie de sculpturã ºi ea îþipoate schimba viaþa. Niciodatã nu ºtii ce episodal existenþei îþi oferã motive pentru o nouãcreaþie.

-- Care e acum direcþia voastrã de cãutare îndansul contemporan?

-- Cum e posibil sã intri în dialog cu publicul.Cum se pot schimba energiile între dansator ºipublic astfel încât sã intre împreunã în rol. Lucrulacesta se întâmplã întotdeauna în teatrul de cali-tate, publicul se identificã cu personajul, dar cume posibil sã o faci în dans în mod conºtient, sã oprovoci prin acþiune? Scena e mult mai interesan-tã ca cinema-ul pentru cã totul se petrece neinter-mediat, sub ochii spectatorului, e o cãlãtorie pecare ne dorim sã o facem împreunã, care la rân-dul ei ne poate inspira, poate declanºa creativi -tatea.

-- Care e nevoia de creativitate a dansatorului?E de ajuns coregraful care vine ºi modeleazã oidee?

-- Nu, eu îmi gãsesc singur miºcãrile, uneorinici nu þin cont de ceea ce îmi cere coregrafulpentru cã eu ºtiu mai bine cine sunt. El îmi poateoferi o miºcare care nu mã caracterizeazã, e pen-tru el… Expresia propriei mele personalitãþi, aceas-ta e problema dansatorului în dansul contempo-ran.

n

Interviu realizat deOana Cristea Grigorescu

interviu

Spectacolul nostru mergespre teatru

De vorbã cu Attila Gergely Pal Frenak este unul dintre coregrafii europeni importanþi care a dezvoltat în ultimele douã decenii un limbaj core-

grafic personal, inspirat de gesturile surdo-muþilor de care îl apropie elemente autobiografice. Nãscut din pãrinþi

surdo-muþi, el a folosit acest vocabular ca sursã de inspiraþie, l-a pãstrat ca bazã a limbajului sãu coregrafic, inte-grându-l în miºcarea întregului corp. Compania Pal Frenak, cu sediu atât la Paris cât ºi la Budapesta, urmãreºte dez-

voltarea ºi prezentarea limbajului sãu coregrafic în evoluþia lui de-a lungul anilor. Conceptul dansului organic este

rezultatul teoretic al efortului sãu creator, ilustrat din plin de spectacolele companiei. Compania de dans contemporan Pal Frenak a prezentat la Cluj, la finele lui februarie, un spectacol intitulat Fiuk

(Les hommes caches). Fiuk este prima parte dintr-o "trilogie", o serie de trei spectacole de dans dedicate universu-

lui masculin, celui feminin ºi respectiv cuplului masculin-feminin. Attila Gergely, dansator în Compania Pal Frenak,unul dintre cei patru protagoniºti ai spectacolului, a acceptat sã discutãm despre spectacolele companiei Pal Frenak

ºi în special despre Fiuk.

16 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

16

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

N u mai îmi trebuie nimic, decât liniºte.Al'ceva nu mai vreau, zãu.

Întunericul s-a lãsat de vreun ceas. Aritina esupãratã foc, are sufletul negru, nu ºtie ce sã maifacã. Nu îndrãzneºte sã intre în casã, se plimbãîntruna de la colþul casei pânã la poartã ºi înapoi,cu inima strânsã ºi grea, tot frângându-ºi mâinilede neliniºte ºi de necaz.

Cucã s-a-mbãtat iar. E fãcut turtã, dar nu selasã culcat cu nici un chip. Are poftã de scandal,zbiarã cât îl þine gura, trânteºte uºi, ameninþã ºiocãrãºte - chiar i-a tras un picior zdravãn pisicii,de-a aruncat-o cât colo, gata-gata s-o izbeascã dezid ºi s-o lase latã - ºi, de fricã, Aritina simte cumi se zbârleºte pãrul pe mâini ºi pe ceafã ºi i sezbate inima ca la un pui neajutorat. Femeia stã devreun sfert de ceas în faþa casei, ar vrea sã treacãtiptil prin dreptul geamurilor ºi sã fugã sã seascundã în vie sau în fundul grãdinii, dar nu ºtiedeloc cum sã facã, sã n-o simtã Cucã.

-- Nu mai ºtiu ce sã mai mã fac, vecinã,povestea mai zilele trecute, când tot aºa, Cucã,fãcut praf ºi pulbere, înjura în gura mare, dese-auzea din stradã, ºi ea, de spaimã, se ascunsesela capãtul viei, iar vecina o zãrise acolo, stând peciuci, ºi-o-ntrebase de vorbã. Poate doar vreo mi-nune cereascã sã-l mai îndrepte pã calea bunã.Al'feeel... Cât of îmi pune el la inimã... Io l-amfãcut, da' dacã ºtiam cã nu s-alege nimic din el,mai bine...

-- Nu mai zice, Aritino, cã-i pãcat! DumnezeuMilostivu' e deasupra... O sã-ºi ia el Cucã pedeap-sa pentru câte te face sã pãtimeºti.

Aritina e ºtiutã în sat pentru toate câte leîndurã de la fiu-sãu, înjurãturi, îmbrânceli, bãtãiîn cap, în spinare, în coaste, unde se nimereºte. Odatã a fost ºi internatã în spital, mai bine de-osãptãmânã, cã i-a sucit Cucã mâna, de i-a scos-odin umãr.

-- Da, da' mai 'nainte mã bagã pã mine-npãmânt, tare mai mã chinuie. Când sã-mbatã,zbiarã la mine cã de ce l-am adus pã lume, cã eln-are pic dã noroc. Auzi la el, alcolistu'! Cã nu-i eldã vinã cã bea! Cicã are un drac în gâtlej ºi, pânãnu sã saturã ãla dã araºpincã, el nu poa' sã sãopreascã din bãut. Ãla-i cere sã bea, sã toarne-n elpânã sã face din om neom! L-am luat cu biniºoru'ºi i-am zis: Bine, mã, eºti bãrbat tânãr, în putere!Sã te þin io din pensia mea? ªi tu sã te plimbi pãbãtãturã cu jumatea-n mânã? N-am avut nici unspor, mai bine tãceam, cã mi-a dat un brâncide-am intrat cu capu-n colþu' dã la sobã. Puþin alipsit sã nu rãmân fãrã suflare, acolo, întinsã pãpodea, ºi dã el ce s-ar fi ales? L-ar fi-ntins câinii.Sau ar fi-nfundat puºcãria. Pân' la urmã mi-amluat inima-n dinþi ºi i-am zis sã sã ducã la un doc-tor, sã sã caute. Sunt precisã cã are vreo boalã lacap, al'fel nu sã explicã... Pãi nu-i zi dã laDumnezeu sã nu bea pânã nu mai ºtie dã el! Astanu-i viaþã! Ducã-se!

Toatã lumea din sat îl ºtie pe Cucã, de la copiiºi pânã la bãtrâni, toþi oamenii îl cunosc ca pe-uncal breaz. Vorbesc femeile la poartã, cãinând-o pebiata Aritina:

-- Cucã nu-i bãiat rãu. E rãu pãmântu', cã-lþine!

-- Sã bea, dã-l dracu dã scrântit, sã bea! Nu

zice nimeni sã nu bea! Da' pã urmã, când þi-a luatcreierii foc ºi simþi cã te-ai încins dã la alcol, du-te, nene, ºi te culcã liniºtit! Pãi tu te-apuci ºi daiîn mã-ta? O baþi ca pã hoþii dã cai? Un nenorocit!Auzi ce-a scornit, sã te tãvãlesti dã râs, nu alta:cicã-l are pã dracu-n gâtlej ºi cã ãla-i cere bãu-turã...

-- Dacã-i aºa sã sã ducã la baba Neaga sã-iungã gâtleaja cu unturã dã porc negru ºi sã-ldescântice! Cã nu sã mai poate! Nu s-a pomenitbeþiv mai nenorocit în sat. Mai era Tase Groparu',Dumnezeu sã-l hodineascã p-acolo, pã unde i-orumbla tãlpile-acuma. Ãsta, tot aºa, bea pânãcãdea-n cap.

-- O fi avut ºi el vreun drac în gâtlej. Na, cã i-atrecut! Sau te pomeneºti cã o fi bând ºi-acuma, înceruri?

-- Ete, na! Care ceruri? În iad!-- Da' de ce în iad? Ce? N-or fi alþii cu pãcate

mai mari ca ale lui??? ªi unde mai pui cã cicã aapucat sã sã spovedeascã ºi i-a dat PãrinteleNicolae iertarea.

-- Ha! Pãi cã doar n-ar fi-n rai acuma!!!! Cuiertarea lui cu tot! Tu ºtii ce vorbeºti acoalea? Sauai adormit ºi vorbeºti 'alucinaþii?

-- Þin minte... parcã ieri trãia, sãracu'! Cereatreij' dã lei de-o groapã - ieftin, zãu! Ãsta de-acu',Miluþã Bãrbosu' a lu' Zãbãlosu', cere o grãmadãdã bani! Bine, e drept, acu', dupã revoluþie, arealtã valoare banu'... adicããã nu mai are nici una,ca s-o spui p-aia dreaptã! - aºa ºi, cum spuneam,dupã ce termina Tase lucru' - sãpa o groapã-adâncããã... dã nu i sã mai zãrea nici vârfu' dã labascã, numa' niþel capãt dã la lopatã mai vedeai,când o ridica-n sus sã arunce pãmântu' pã mor-manu' dã la buza gropii - direct la mat sã ducea,al dracu! Bea acolo pânã sã-mbãta cui, dã nu maiºtia nici cum îl cheamã, aproape cã mergea înpatru labe, ºi-ncepea scandalu'. Gicã Tejghetaru' îldãdea afarã, da' Tase, înainte sã iasã, îºi mai luaniºte drojdie sã aibã ºi pã drum. Fãcea un ocol p-acasã ca sã-i batã pã copii - avea ºi ãsta vreopatru...

-- N-avea patruuu... fugi de-aci!-- E, n-avea! Ce? Io nu ºtiu ce vorbesc? Sau ai

impresia cã vorbesc sã mã aflu-n treabã? Pãi haisã-i numãrãm: era Gherghina, aia mare, chioampã,a doua era Frusinica, ºchioapã - p-astea douã cre'cã le-a fãcut la bãuturã de-au ieºit ele-aºa strâmbe,vai dã capu' lor! -, pã urmã venea Leana, cea maizdravãnã la cap dintre toþi, care-i acu' la oraº, cic-a ajuns bine dã tot, e cocoanã mare, ºi aia micã...nu mai ºtiu cum o chema, o poreclise satu'Bâþâlanca, ºi aia cicã-i tot pã la oraº, nu ºtiu pãunde, da' cicã nu-i chiar aºa dã bine-ajunsã, caastãlanta, ca Leana. Aºa... ªi ziceam dã Tase. Obãtea mãr ºi pã biatã Mãndica, nevastã-sa, îiînvineþea câte-un ochi ºi pã urmã, dupã asemeneavitejie, sã ducea-n cimitir, zicea cã acolo-i casa lui,acolo sã simte el cel mai bine. Vorbea dã unu' sin-gur - legãnându-se pã picioare sau târându-seprintre cruci, când era fãcut mangã - zicea cãvorbeºte cu ciorile, cã ºtie limba lor. Sã te-nchini,nu alta! Cu mâinile-amândouã! Câteodatã sãdezbrãca-n pielea goalã, cã zicea c-aºa ne-a fãcutDumnezeu, nu cu trenþe pã noi ºi, dupã ce gâl-gâia ultima picãturã dã bãuturã, adormea lat pãvreun mormânt, pã care sã nimerea. Dimineaþa îlgãsea câte-o babã, sculatã cu noaptea-n cap sãtãmâieze mormintele, rãsturnat p-acolo, sforãind,

în curu' gol. Doamneee...-- Îu, pãi ãsta nu-l mai avea p-alde scaraoþchi-n

gât! El era scaraoþchi! Gol-goluþ!!!-- Daaa... D-aia zic: Cucã nu sã comparã cu

Tase. Cucã e tânãr, pãcat dã el. Ar putea sã-ºirevinã, nu sã-ºi îngroape viaþa-n bãuturã...

-- ªi e bãiat cu ºcoalã. A fãcut ºi el niþicã carte,pare-mi-se cã are zece clase ºi cã p-ormã a fãcut ºiprofesionala...

-- Nþ! N-a apucat sã termene profesionala, cãs-a-nsurat.

-- Da' io nu ºtiu dã ce nu-l dã Aritina pã mânalu' poliþaiu'. I-ar prinde bine o bãtaie sorã cumoartea, sã vezi atunci gonetã pã dracu' din gâtle-ju' lui, dã-i sfârâie cãlcâiele... ªi ce bãiat dã treabãsã face el, Cucã p-ormããã... N-ai sã-l mairecunoºti!

-- E! Crezi cã nu s-o fi gândit ea Aritina ºi lapoliþaiu'? Da' cine ºtie ce-o þine-n loc?

Aritina ºtia ea foarte bine cum era treaba cupoliþaiul. Nu-i mai trebuia! Pentru cã, o datã, aºaa fãcut: s-a speriat rãu de Cucã ºi-a fugit la ºefulde post:

-- Haideþi, dom'le miliþian...-- Nu mai existã, bre, miliþie. Acum e

democraþie ºi îi zice poliþie. -- E, poliþie, ori ce-oþi hi acolo! Hai de potoli-

þi-l, vã rog frumos, cã mã omoarã. Speriaþi-l niþel,poate-ºi mai bagã minþile-n cap.

Când a ajuns ºeful de post la faþa locului,Cucã era vânãt de furie, spãrsese toate geamurilede la veranda din faþa casei ºi tocmai începuse sãtragã cu picioarele în câine, care schelãlãia dedurere. De potolit, s-a potolit de cum a dat cuochii de ºeful de post, a început s-o înjure peAritina ºi, înghiontit de la spate, pânã la urmã s-adus ºi s-a culcat. S-a trântit de-a latul patului ºi-aadormit pe datã, îmbrãcat cum era, cu pufoaicape el, ºi-ncãlþat, cu cizmele de cauciuc. ªeful depost a scris procesul-verbal de constatare, pe carel-a semnat mai întâi el, mare ºi apãsat, plin deimportanþã, apoi Aritina, care-a tras mai mult unbãþ, cã vedea ca prin ceaþã fãrã ochelari, ºi doivecini ca martori, dupã care s-a apucat sã scrie ochitanþã, în timp ce îi spunea Aritinii:

-- ªi-acu' adã matale ºapte sute de mii de lei,amenda!

-- Ce amendã, dom'le miliþian? spusese Aritinacu voce pieritã.

-- Pentru tulburarea ordinii publice!-- Pãi io n-am tulburat nimica, maicã! -- Nu matale! Cucã! Da' ar fi bine sã-i plãteºti

matale acuma amenda, al'fel, în douãºpat' de orese dubleazã suma!

-- Doamne fereºte, pãi io am bani dã amendã?Am o pensie amãrâtã, din care-l þiu ºi pã el.Ãla-mi cere bani dã bãuturã, sã-mbatã dã nu maijudecã, bate la mine ca la fasole, ºi la urmã tre-buie sã plãtesc amendã un sac dã bani! Asta-idrept? Io v-am chemat în ajutor ºi dumneavoas-trããã...

-- Bre, asta-i legea! N-am cum s-o-ncalc. Eusunt organu' de ordine aici, deci nu pot sã-nchidochii ºi sã trec cu vederea, mai ales cã am scris ºiprocesu'-verbal!

-- Bine, da'...-- Plãteºti acu' sau nu? Hai, cã n-am timp de

discuþii.Aritina, de spaimã cã amenda avea sã creascã

peste noapte ºi a doua zi are sã fie de douã orimai mare, a dat fuga în odaia bunã, din faþã, ascos din bufet, din spatele teancului de farfurii pe

Dracul din gâtlejCarmen Botoºaru

proza

17

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

care le þinea ºi ea de bune, o batistã legatã strâns,i-a desfãcut nodul cu dinþii ºi, cu ochii înotând înlacrimi, din sulul de bancnote adunate cu grijã casã ia lemne de iarnã, a numãrat ºapte sute de miide lei ºi-a plãtit amenda.

De-atunci, s-a-nvãþat minte, stã ºi rabdã,strânge din dinþi, îºi duce crucea fãrã sã maicârteascã, singurã, plânge doar în sufletul ei, cãºtie cã altfel, pe lângã înjurãturi ºi-nghionteli, maiîncaseazã ºi amendã.

Dupã toatã tãrãºenia cu ºeful de post, Cucã astat ceva mai cuminte vreo trei zile, deºi avea ouitãturã urâtã de câte ori dãdea cu ochii de maicã-sa, a bãut mai puþin parcã, ºi a fãcut chiar ºi câteceva treabã prin curte. Aritina a chemat meºterulsã punã geamurile ºi-a mai plãtit ºi pentru treabaasta o grãmadã de bani, tot din ce strânsese pen-tru lemnele de iarnã.

-- Bine c-am avut banii-ãºtia puºi deoparte. Cesã fac? Pentru lemne, oi mai vedea io... Mãcar sãsã potoleascã nebunu-ãsta, sã ne-nþelegem caoamenii... Fi-i-ar dracu' din gâtlej al dracu!

Cucã face patruzeci ºi cinci de ani acum, peºaisprezece octombrie. Tot acum se împlinescºapte ani de când nu mai munceºte. Când îi tre-buie bani, doar strigã la maicã-sa ºi întinde mâna,încruntându-se straºnic, a ameninþare. Nevastã-sa,Liliana, l-a lãsat ºi-a plecat cu copiii la oraº.Aritina s-ar lipsi ºi ea bucuroasã de el, dar nu ºtiecum sã facã. Nu mai are curaj sã-i zicã nici dã-temai încolo.

-- Ce bãiat dã ispravã era el când nu sã luasedã bãuturã... Sã-l pui la ranã, nu alta. Nici nu-micerea dã mâncare. Când vedea cã n-am gãtit, nicieu, nici nevastã-sa - cã ne luam câteodatã cu trea-ba la câmp sau pã bãtãturã - îºi prãjea singurbucãþele sau ceva... cartofi, ouã, ce-aveam ºi noi,îºi fãcea ºi-o salatã ºi punea burta la cale. Sãducea la moarã, sã ducea la brutãrie, sã ducea latârg, sã ducea peste tot. E, mai miºcã-l acumaundeva dacã poþi. Primãvara tocmea tractor, ara ºigrãpa, semãna ºi rãsãdea, stropea grãdina mereu...

Acu' ne-au nãpãdit buruienile! ºi-unde mai pui cãfãcea ºi naveta la combinat, lucra-n schimburi,când ziua, când noaptea. Ce mai servici avea! Ela-nceput sã sã schimbe dupã ce l-a dat afarã dã lacombinat. ªi s-a nimerit ºi rãu: chiar dã ziua lui!Atunci i-a apãrut lui dracu' în gâtlej ºi-a-nceput sã-i cearã dã bãut! Dã ofticã!

-- Da, da' nu l-a dat numai pã el afarã. Uite,ºi-ãla lu' Rãdiþa, tot aºa, ºi-al lu' Zaharia tot aºa, ºicâþi?

-- Da... multã lume dã p-aicea s-a nenorocitdupã revuluþia asta. ªi lume tânãrã, în putere...Zãu dacã nu era mai bine-nainte, pã vremea lu'împuºcatu'... Avea fiecare unde sã munceascã ºin-o mai lua cu bãutura dã cum rãsãrea soarele pãcer!

-- ªi dacã l-a dat afarã, trebuia sã fi mers sã-ºicaute ceva sã munceascã.

-- Pãi io nu i-am zis de-atâtea ori? Ce crezi?Numa' o datã i-am zis? Cicã n-are un' sã sã ducã,ba cã nu-l mai primeºte nimeni cã-i prea bãtrân,ba cã mai ºtiu io ce. Catã motive întruna... baremacu' nici nu mai am curaj sã-i cer socotealã... Îl lasîn plata Domnului. Tac ºi pãtimesc. ªi mã totînchin ºi io la icoanã.

-- Da' de ce nu pleacã dupã Liliana, la oraº?Poate-acolo sã-ndreaptã, ºi-o gãsi ºi el ceva dãlucru.

-- Pãi ce? Liliana e proastã sã-l mai primeascã?Am auzit cã ºi-a gãsit ºi ea pã unu p-acolo. Ce sãfacã cu nebunu-ãsta? A rãbdat destul. Acu' erându' meu sã stau ºi sã-l rabd. Are sã-mi deauna-ntr-o zi, de-are sã mã bage-n mormânt ºi gata!N-am ce face... Încotro s-o iau? Zi ºi tu, vecinã!Am ce sã fac? Ce-ai face în locu' meu?

-- Io ºtiu? Nu ºtiu deloc ce sã zic...-- Cã doar n-oi pleca io d-acasã. Cum sã-mi las

casa? ªi dac-aº pleca, un' sã mã duc?

Se face tot mai târziu ºi Aritina nuîndrãzneºte nici sã se-apropie de casã, darãmite sãmai ºi intre. O ia uºurel pe lângã zidulzgrunþuros, de parc-ar fi un hoþ ieºit la furat, ºi,

dupã ce ajunge la colþul casei, o zbugheºte pelângã curtea de pãsãri, trece de closet ºi setupileazã lângã coºar. Dar deodatã îi vine în capgândul cã dacã iese Cucã ºi aprinde luminade-afarã - e un bec care bate drept spre closet -taman bine o zãreºte ºi pe ea. Aºa cã se repedespre întunericul din spatele coºarului, unde începevia, ºi se aºeazã între rânduri, chiar în capãt, pevine, cum s-a aºezat de-atâtea ori în vara asta ºi-nalte veri, ba chiar ºi iarna câteodatã, dar iarna nuprea rezista în ger, aºa cã lãsa ruºinea la o parte -ce era sã facã? - îºi fãcea curaj ºi mai fugeasã-nnopteze pe la rudele din sat sau pe la vreovecinã. Doar cã acum via, când frunzele s-au camtrecut, parcã n-o mai apãrã chiar aºa de bine.Nãdãjduieºte sã se culce Cucã mai repede,e-nvãþatã sã stea ascunsã ºi s-aºtepte, ca-n alte rân-duri, nenumãrate, dar Cucã n-are gânduri de cul-care, încã se mai aude cum horbocãie prin odãi,înjurând ºi trântind uºile de zornãie ºi geamurile.O fi mai cãtând bãuturã, zice c-am ascuns ioaraºpinca, sã nu mai bea! Bea-l-ar dracii-ãia marii!Ce sã pãþesc io la bãtrâneþe... Barem sã nu spargãiar vreun geam, sã am pã ce da banii iar... bol -boroseºte femeia, de una singurã, stând încã pevine, deºi are picioarele amorþite ºi-n tãlpi simtefurnicãturi ºi junghiuri. Altã noapte petrecutã pãbãtãturã... Ce blestem... I-o fi fãcut carevafarmice? Sã nu sã mai însoare, sã nu maimunceascã ºi sã cadã-n cap dã bãuturã? Sã sãducã dracu sã-i discântice þaþa Floarea, sã scoatãghiavolii din gâtleju' lui, nenorocitu'! Al'fel mãomoarã cu zile! Toatã viaþa n-am luat o palmã sauo-mbrânciturã dã la Petricã ºi-am ajuns sã mã batãnemernicu-ãsta ºi sã fiu dã râsu' satului...

Aritina îºi face cruci peste cruci, dar simte cãnimic n-o mai ajutã. Ce sã mai fac sã m-auzã ºipã mine Dumnezeu? Se roagã ºi dimineaþa, ºiseara, ºi peste zi, de câte ori poate; duminicamerge la bisericã, þine posturile, ºi pe-alCrãciunului, ºi pe-al Paºtelui, þine toate sãrbãto-rile; la Petricã, la cimitir, tot aºa, se duce aproapeîn fiecare duminicã, dupã slujbã, tãmâiazã,aprinde lumânãri, smulge buruienile ºi udã florileºi bradul de la cãpãtâi, de lângã cruce, mãturãaleea îngustã, care duce la mormânt; dupã ce ter-minã, se-aºeazã pe vine ºi îi povesteºte lui Petricãtot oful ei.

S-a cam fãcut ºi rãcoare. Mãcar dac-apucam sãiau flaneru-ãla grosu' din cui. Era bun acuma, sã-lfi pus pã spinare. Sau mãcar bunda aia veche da-c-aº putea s-o iau. E rãmasã-n magazie, c-am ziscã prea e zdreanþã fãcutã, s-o dau la þigani cândor trece cu tingiri pã uliþã. Împinsã de frig,Aritina se scoalã greu în picioare ºi se-ncumetã sãmeargã la magazie. Uºa scârþâie prelung ºi femeiatresare. Aoleu, vai dã capu' meu, sã nu m-auzãnebunu'! Rãmâne-n loc, împietritã, ciulind ure-chea. Dar e liniºte. O fi adormit? Bine-ar fi sã-l iasomnu'... Întinde mâna prin beznã, spre locul încare ºtie cã trebuie sã fie aruncatã bunda. Osimte cu palma ºi-o ia repede, o pune pe umeri ºidã sã se-ntoarcã sã iasã, când simte o loviturãcrâncenã care parcã îi spintecã spinarea-n douã.

-- Te omor, bre, fir-ai a dracu, dacã mai piteºtibãutura dã mine! În magazie te-ai gândit s-odoseºti, ã? Cristoºii ºi Dumnezeii mã-ti dãbaborniþã! Credeai cã-s prost ºi nu te prind?

Apucã sã mai audã vorbele lui Cucã, totul îipare un vis urât - frigul, înjurãtura, izbituranãprasnicã, vârtejul, negura din faþa ochilor --dupã care se prãvãleºte cu o buºiturã surdã ºiscurtã pe pãmântul rece, cu ochii larg deschiºi,chinuindu-se parcã sã înghitã bezna, s-o mistuie,dornicã sã dea mai repede de lumina tãmã-duitoare.

n

Douã poeme

~aº vrea sã te mãnînc, sã ºtii, zicecînd ne-am întîlnit odatãtotal întîmplãtor, pe stradã.sau nu vezi cum ºtiu sã-mi deschid lascivºi disperat gura ca un peºte aruncat pe þãrm

nu vezi cum imaginea coapselor melete învãluie ºi te striveºte încetul cu încetul

foarte bine, am spus -era prima datã cînd o vedeam ºi la drept vorbindmi-era ºi mie foame

~apoi au urmat nopþile lungi care veneau la minecu miros de sugarca un lichid cald pe þevile subþiri ale realitãþii

eram ca un grumaz tãiat revãrsîndu-mã spre tine

spuneam atunci adevãrat zic moartea este cel maimare fleacspuneam atunci adevãrat zic eu însumi sunt celmai miºto dintre fleacuri

ºi într-adevãr nu mîncasem nimic în ziua aceeadar nu-mi pãsa cãci tu erai acolo încolãcitã ca omîþã cafenieprivind cum plin de speranþã îmi aprind þigara

În care ochilã vorbeºte:

zice ochilã: darul meu de la dumnezeu a venittîrziu, dar cînd a venitl-am luat pe individ de guler ºi i-am tras vreo

douã palme zdravenechiar în piaþa mãrãºti în vãzul tuturor, aºa, sã sesature de fãcut daruri.

nu ºtiu ce-a fãcut pe urmã ºi nici nu mã intereseazãcert e cã eu am intrat în prima crîºmã sã mãcalmezcu votcã cu votcã cu votcãºi cu puþinã apã

apoi îmi amintesc cã am grãit lucrurilor

staþi dracului, zic, nu mai treceþi vîjîind pe lîngãmine, zic,doar nu sunteþi la cursestaþi puþin locului, sã trec eu pe lîngã voi

ºi lucrurile au stat.

atunci copiii m-au poreclit pentru prima datãochilã furiosul.

***

bãieþii din faþa blocului mã strigã domnul sarea pãmîntuluicînd ies galeº de pe scarã cu þigareta pe jumatefumatã în colþul gurii - ei mã cred un om trist, asta din pricinã cãascult chopin de fiecare datã înainte sã ies undeva

bãieþii din faþa blocului se uitã dupã mine cuadmiraþieîºi þin respiraþia întotdeauna cînd calc betonul cupantofii mei vechiexpirã numai cînd piciorul meu stîng este de totîn aerºi jubileazã de la cel mai mic la cel mai marecînd îmi ridic gulerul paltonului ca sã-mi acopãr

urechile aproape îngheþate

la bãieþii din faþa blocului a venit într-un an toamna

þi-aº vorbi despre moarte, prietenemai degrabã decît sã-þi povestesc vechiul basm cuºobolanul din canalizare -cred cã este vorba despre voluptatea rostirii pecare þi-o dã searacu aerul purtînd miresme dulcege de pubelãºi manelele oamenilor cu ºapcã, strînºi dupã o zigrea de muncãîn gangul de vizavi sã-ºi depene amintirile.

ºtii, bãiete, gustul bun al biscuiþilormîncaþi în noiembrie pe stomacul gol la amiazãce bine era ºi eu îþi vorbeam ca acumdespre moartestãteam tolãniþi în camerã întreaga zi ca pisicile lasoarenu era urmã de gînd urmã de întristareºi eu îþi vorbeam despre moarteronþãiam cîte un biscuite digestiv ºi ce bine erastomacului, bãiete, aº încerca uneori sã-þi dau unnumeda chiar aºa mãþi-aº da un nume nervos ca-ntr-un vis din care aisenzaþia cã nu poþi ieºiaºa te-aº numiºi þi-aº vorbi despre moarte ºi poatedacã ai fi bãiat cuminteþi-aº da un biscuite

n

18 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

18

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

poezia

Andrei DoboºAndrei Doboº este student al Facultãþii de Litere a Universitãþii "Babeº-Bolyai" din Cluj, la profilul etnologie. Publicãîn Echinox ºi www.clubliterar.com. A obþinut Premiul revistei Tribuna la Festivalul de Poezie "Armonii de primã-

varã", Viºeu, 2005.

Î n revista "Echinox", nr. 1-4 din 2005, p. 26,Horea Poenar, directorul publicaþiei, în arti -colul Mediocritate sau partizanat? rãspunde

nervos unei cronici la volumul Dicþionar Echinox,A-Z. Perspectivã analiticã (Ed. Tritonic, 2004),cronicã pe care am publicat-o în revista "Românialiterarã", nr. 5 din 9-15 februarie 2005, p. 13, subtitlul Dicþionar de sentimente echinoxiste. Ceriertare firilor mai sensibile cã, în rãspunsul meuiritat, vrând sã scriu un articol polemic, a ieºit pealocuri un pamflet, dar explicaþia e simplã: HoreaPoenar nu are idei, are numai umori. Iar la umorinu poþi reacþiona decât pamfletar. Sunt cazuri (caacesta) care nu meritã decât un pamflet, polemicale-ar onora nemeritat. Precizez cã atitudinea meaextrem de severã, pentru cã aºa o impune situaþia,nu are drept cauzã articolul despre mine dindicþionar, articol cãruia nu am nimic sã-i reproºeznici ca dimensiuni, nici ca valorizare. Din pãcate,câþiva echinoxiºti s-au lãsat pãcãliþi (e dreptul lor)de articolul favorabil despre ei ºi, fãrã sã citeascãrestul dicþionarului ºi fãrã sã-i vadã marile defectede concepþie, s-au implicat într-o promovare ºi osusþinere de principiu, fãrã un minim spirit critic.A tolera sfidãrile gratuite ale unui ageamiu (inde-cent de ageamiu!), numai de dragul pitorescului,nu e filosofia mea.

Se vede bine cã Horea Poenar nu suportãobservaþiile critice la adresa dicþionarului, pe carel-a coordonat, fãrã a-i acorda o minimã suprave-ghere, fãrã a-ºi exercita marile sale competenþe. ªi-a pus cu îngâmfare semnãtura pe un volum de464 de pagini, în care însã contribuþia sa e denumai câteva file de prefaþã, probabil din dorinþacunoscutã a filologilor sterili care se laudã cu fap-tul eroic cã au tutelat contribuþiile altora.Coordonatorul este necinstit încã de pe copertaunei cãrþi pe care o semneazã fãrã sã aibã vreoparticipare semnificativã (nu a redactat nici unarticol din dicþionar). În replica sa amuzantã,directorul publicaþiei studenþeºti de renume îmicere mie sã-i formez ucenicii într-o cronicã dereceptare, dar el nu are nici o influenþã formativãasupra colectivului lãsat de izbeliºte în redactareaunei lucrãri de anvergurã, ce le depãºeºte evidenttuturora posibilitãþile - fie de concepþie, fie în cali-tatea exprimãrii. Bietul coordonator ambetat deresponsabilitãþi pe care nu ºi le-a exersat la timpasupra cui trebuia, crede, înduioºãtor, cã prinrãspunsul sãu face "un minim act de educaþie ºide igienã culturalã". E regretabil cã un neisprãvitare iniþiative de asanare moralã. Dar e interesantsã vezi la lucru o curiozitate a naturii umane, cucreierul lui micuþ, sensibilitatea lui fragilã ºimiºcãrile dezordonate.

Nefericitul critic, incapabil de o minimã lucidi-tate ºi strãin de o fãrâmã de modestie, crede, cuun curaj care-l transfigureazã, cã textul meu armerita reprodus "ca exemplu de incompetenþã".H. P.-ul (un cal-putere, ce nu are tracþiune cultura-lã nici cât o mârþoagã!) se iluzioneazã cã dacã eobraznic sau impertinent e cineva: bãiatul areopinie, e intransigent, face curãþenie! Pentru a nuse pierde cu firea, mãturãtorul nostru, ilustrul"autor" al unui dicþionar în care nu a scris nimic,numãrã pe degete ceea ce crede el cã ar fi marile

defecte ale cronicii mele: caracterul elucubrant,atitudinea de superioritate, frustrãrile, partizana-tul, mediocritatea. Felul în care probeazã e jenantpentru un universitar cu pretenþii, titular laFacultatea de Litere din Cluj. El crede cã schimbãcanonul echinoxist; dar, domnule asistent (n-aimerita sã fii nici student!), nu existã nici uncanon echinoxist! - canonul e cu totul ºi cu totulaltceva decât îþi imaginezi mãtãluþã. Crede cã "nupoþi cere unor oameni în vârstã sã-ºi punã subsemnul întrebãrii trecutul", dar ignorã cã poþi cereunor oameni tineri sã-ºi punã sub semnul între-bãrii prezentul. Din toatã cronica mea, frustratulcritic-ºef nu vede decât comparaþiile de spaþiutipografic, acordat unora sau altora dintre echi -noxiºti. Dar ce sã-i spui unui ignorant cã, dacã nuscrie (pardon, el, de fapt, chiar nu scrie nimic, ele câinele de pazã al mormanului de hârtie) - decidacã nu scrie un dicþionar futurist (cam asta ar fivrut sã facã), nu poþi sã rãstorni chiar aºa specta-culos valorile încât Cornel Vâlcu sã fie marelefilosof cãruia i se cuvin cinci pagini, iar AndreiMarga sã fie un oarecare autor modest care meri-tã abia patru pagini? (probabil pentru cã nu mai erector!) În perspectiva viitorului nu ºtim ce va fi,Cornel Vâlcu poate deveni Derrida al nostru, dardicþionarele nu se fac cu presupuneri. Nu poþi sã-lminimalizezi pe Marian Papahagi în douã paginiºi sã-l supraevaluezi pe Ioan Buduca (având unpãcat notoriu pe conºtiinþã) în nu mai puþin denouã, iar pe ªtefan Damian sã-l faci mai mareitalienist decât e, deºi nu era nevoie. MarianPapahagi nici nu existã, de fapt, în dicþionar caitalienist, probabil cã acesta e un act de "igienãculturalã" sau de revizuire necesarã. Dacã îl scoþidin dicþionar pe Horia Bãdescu, participant activla cenaclul "Echinox", pe motiv cã nu a fãcutparte din redacþie, atunci, pe baza aceluiaºi argu-ment administrativ, trebuia sã lipseascã ºi alþii.Marta Petreu (prezentatã în douã pagini ºi jumã-tate) chiar reprezintã aºa de puþin faþã deRuxandra Cesereanu (prezentatã în 14 pagini plic-tisitoare)? Ce rost are într-un dicþionar un pamfletordinar împotriva lui Vasile Muscã, profesor defilosofie, cãruia autorul articolului, Cãlin Petrar,nu-i ajunge nici la degetul mic? (el scrie numaiacest articol în tot dicþionarul, plãteºte nu ºtiu cepoliþã ºi dispare ca mãgarul în ceaþã; e acesta unact moral, de "igienã culturalã"?) Chiar e aºa degreu de priceput? Acestea sunt adevãrurile ele-mentare (raporturile de valoare) cu care lucreazãun dicþionar, iar Horea Poenar e complet în afaraunor evaluãri care sã poatã constitui un punct depornire într-o discuþie. Dacã nu ºtie abecedarulprofesiei, ce sã mai trecem la lecturi ºi inter -pretãri? Dicþionarul sãu e haotic, aiurea, fãrã nicio noimã în judecãþile de valoare. În redactareaarticolelor sunt zeci de fraze alambicate, confuze,sute de sintagme ºi exprimãri improprii. H. P. sesimte jignit de presupunerea mea cã nu a cititdicþionarul în întregime în faza preeditorialã (eucred cã nu l-a citit nici acum). Dar dacã l-a cititcu adevãrat ºi nu i-a vãzut greºelile de exprimare,cu duiumul, atunci e ºi mai grav: înseamnã cãMarele Coordonator, iscãlit cu emfazã pe copertã,e un semidoct.

Am tras concluzia, în articolul meu din"România literarã", cã dicþionarul e un eºec, carenici nu ar merita prea multã atenþie, pentru cã eo improvizaþie editorialã lamentabilã. Vor vedeaacest adevãr ºi ucenicii lui Horea Poenar, dupã cese vor mai deºtepta puþin. Acum sunt niºte novicisimpatici, zburdalnici, care ar fi avut nevoie deîndrumarea unui maestru. Dar H. P.-ul ºi-a bãtutjoc de ei, împingându-i într-o grãmadã speriatã ºidezorientatã, o îmbulzealã, ca la rugby, în care auitat însã sã introducã mingea, adicã principiile ºiregulile. ªi nu a exercitat în nici un fel, în acestcolectiv studenþesc bine intenþionat, arbitrajul,corectura minimalã a textelor. A ieºit totul laîntâmplare, fiecare student a scris cât a vrut ºicum a vrut, fãrã sã se raporteze la alþii, iar coor-donatul numeºte asta viziune originalã ºi"nuanþarea ierarhiilor". Culmea impertinenþei e cãpretinde, în primele propoziþii din prefaþã, nicimai mult nici mai puþin, cã rezultatul e "undicþionar oficial". Care e "oficialitatea" aceea aºade mândrã de sine care îºi proclamã subiectivi-tatea drept infailibilã? Evident: Horea Poenar,judecãtorul absolut! Un bun simþ elementar l-ar fiajutat, dacã l-ar fi avut, sã spunã banalitatea cã,neîndoielnic, dicþionarul e, în bunã mãsurã,subiectiv ºi deci judecãþile, aprecierile, inter-pretãrile lui, trâmbiþata (pe copertã) "perspectivãanaliticã" sunt relative. Postmodernistul HoreaPoenar nu ºi-a însuºit lecþia elementarã a realtivis-mului. Dimpotrivã. El dã "un dicþionar oficial", încare nimic nu e relativ, din moment ce e rezulta-tul deciziei sale: "Eu, Marele Coordonator ºiJudecãtor". Vorba aceea: postmodernistul nu epostmodernist destul dacã nu e ºi fudul.

Dar Marele Maestru al Nimicului e furiosdacã îi faci observaþii critice. E furios ºi rãzbunã-tor. Ce vrea el? Ca orice prost când se vede con-trazis: vrea sã te lichideze. Vrea ca "România lite-rarã" sã renunþe la serviciile mele! O, sfântã mânieproletarã!!! Dar e grijuliu: mã lasã sã-mi întreþinfamilia (chiar aºa scrie în articolul sãu justiþiar).Dacã aº ºti cã e în stare sã susþinã o rubricã ºidacã l-aº ºti agreat de redacþia "României literare",mâine i-aº ceda acest spaþiu publicistic, sã seîmbogãþeascã ºi el ºi sã-ºi întreþinã familia dindrepturile de colaborare. Cã de afirmat nu ar aveacum sã se afirme altfel decât cu o orchestraþie deranchiune. Dar asta nu e totul. Horea Poenar nuvrea doar sã nu mai scriu la "România literarã", cisã mã retrag de tot din viaþa publicisticã. Îl camîncurc, îi tulbur somnul sau îl enervez. "Credemcã a venit momentul retragerii" - proclamã H. P.-uladresându-mi-se cu delicateþe. Gura pãcãtosuluiadevãr grãieºte: a venit, într-adevãr, momentul cadirectorul "Echinoxului" sã se retragã. Felul sãu descrie ºi de a gândi, abuzul în numele redacþieineîntrebate, nu sunt compatibile cu aceastãfuncþie. Totuºi, ce bãiat drãguþ ºi grijuliu cu mine!Cum se gândeºte el sã mã menajeze, dar, de fapt,sã se menajeze pe el însuºi! ºi canalia asta micã enici mai mult nici mai puþin decât director alrevistei "Echinox"! Pãcat ºi de el, cã se face deruºine cu modul de a scrie ºi de a (nu) gândi,pãcat ºi de revista "Echinox", ajunsã pe mâinileunui discreþionar al unei puteri simbolice pe carenu o meritã câtuºi de puþin.

Partea nostimã de tot e cum semneazãvajnicul director articolul sãu de rãspuns. Þineþi-vãbine: "Horea Poenar ºi redacþia revistei Echinox ".Antologicã semnãturã! Ca-n vremurile bune dealtãdatã: un colectiv de oameni ai muncii de lauzinele "Semãnãtoarea" cere sã fie opritã tipãrirea

19

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

19TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

puncte de vedere

Protestul oamenilor muncii de larevista “Echinox”

Ion Simuþ

à

unei cãrþi periculoase. Horea Poenar înainteazã(pac!) la "Rãzboiul" cererea oamenilor muncii dea-i fi retrasã rubrica ºi dreptul de semnãturã celuicare a îndrãznit sã critice realizãrile socialismuluila "Echinox". Dar oare oamenii muncii echinoxistede la oraºe ºi sate ºtiu ce au semnat? ªtiu cã s-aupus în situaþia ridicolã de a rãspunde unei simpleºi banale cronici printr-un protest exagerat,deplasat, prost plasat? Chiar sunt curios câþi din-tre redactori au cunoscut ºi au aprobat acest textcontondent al directorului lor. Ar fi o datorie deonoare a redactorilor actuali, implicaþi într-un con-flict care nu e al lor ºi care nu îi reprezintã, sãiasã la luminã cu propriile opinii. Niciodatãredacþia "Echinoxului" nu a fost atât de gregarã ºide colectivistã, strâns unitã în jurul iubitului con-ducãtor nervos. Spiritul de turmã nu a caracteri -zat niciodatã echinoxismul. A fi echinoxist nuînseamnã nimic dacã nu ai independenþã de spi-rit, onestitate, demnitate intelectualã ºi, bineînþe-les, talent. ªi, dacã se poate, un pic de bun simþ…

Eu nu cred cã existã unitatea gregarã de pãreriîn interiorul "Echinoxului", unitate pe caremizeazã petiþionarul, cã tinerii publiciºti potreacþiona atât de necivilizat ca directorul lor deastãzi, uitând regula elementarã cã autorul (care-iautorul în cazul de faþã?, H. P. e doar un impos-tor sau un debil substitut) nu e decent sã

reacþioneze în nici un fel la o cronicã de întâm-pinare. E o chestiune de bun simþ ºi de decenþãsã suporþi fãrã comentarii critica volumului pecare l-ai publicat, oricât ar fi ea de nesuferitã. Dardirectorul actual al "Echinoxului" nu are cei ºapteani de-acasã în viaþa literarã. Ce exemplu dãMãria-Sa, ce educaþie le poate face ucenicilor?Fãrã o severã ºcoalã de corecþie, penibilul H. P.nu-ºi va reveni ºi va voi sã ne dea în continuarelecþii, sã facã recomandãri. Sãrãcuþul!…

Sunt convins cã H. P. a sãvârºit un mârºavabuz de încredere, semnând în numele întregiiredacþii. Aºa de tânãr ºi deja dictator?! Dacã sedovedeºte cã un singur membru al redacþiei nu ede acord cu bâlbâielile sale jenante, ilustrul direc-tor ar trebui sã-ºi dea demisia. ªi aºa face o figurãfoarte proastã, într-o posturã care îl depãºeºte.ªtiu cã e o corvoadã sã fii director al"Echinoxului" ºi cã nu e o fenomenalã binefacere,dar sã o ducã cine e demn de ea, nu un neis-prãvit. Dacã pânã la 1 octombrie 2005 HoreaPoenar nu se va retrage sau nu va fi înlocuit de laconducerea "Echinoxului" sau cel puþin nu-ºi vacere scuze, dacã actualul colectiv redacþional nuva da o explicaþie publicã despre poziþia mem-brilor sãi faþã de insultele pe care mi le-a adusdirectorul, implicându-i ºi pe ei, solicit respectuosºi imperios redacþiei ca din toamnã sã ºteargãnumele meu din caseta tradiþionalã. Nu sunt

demn de un asemenea prezent meschin al"Echinoxului". Nu þin sã fac o proastã figuraþie înspatele unui profitor de imagine pe seama uneiinstituþii culturale de mare prestigiu. Locul meu înistoria "Echinoxului", oricât de modest, oricât deneimportant, nu depinde de comportamentuldeviant al unui bãdãran (ºi al unei echipe oarbecare îl încuviinþeazã iresponsabil). Cu un aseme-nea director, mi-e ruºine cã sunt echinoxist. Eliese în public, dacã e criticat, ca Mihai Stoica dela Clubul "Steaua". Din nefericire, prin comporta-mentul sãu de acum, Horea Poenar e un MihaiStoica al Clubului "Echinox": un derbedeu ce-ºiafirmã pãrerea cu pumnul. Nu a fost nimicînainte de a fi director al revistei "Echinox" (cãreiai-a adus numai prejudicii prin Dicþionarul Echinoxºi prin atitudinea golãneascã faþã de receptãrilesceptice ale bietului tom) ºi va reprezenta cevamai mult decât nimic dupã ce va pãrãsi corabia,cum ar fi firesc sã se întâmple cât mai curând. Aprimit totul de la prestigiul clubului echinoxist ºinu a dat nimic în schimb. A semãnat confuzie ºiduºmãnie în interiorul grupului, cum nu a fãcut-onimeni pânã acum. "Echinoxul" nu a avut pânãacum un director penibil: Horea Poenar e primul.Tristã notorietate! Îngrozitoare performanþã pen-tru un tânãr intelectual, aflat la început de cari-erã! Dumnezeu sã-l lumineze!

n

D oamnã Irina Petraº, de curând aþi fostnumitã în funcþia de Preºedinte alUniunii Scriitorilor, filiala Cluj. ªtiu cã,

de obicei, în astfel de ocazii, jurnalistul cultural,întreabã cu un ton festivist, ceva de genul: "Cumv-aþi simþit?", "Ce înseamnã aceastã funcþie pentrudumneavoastrã?" etc. ªtiindu-vã o persoanã prac-ticã, voi renunþa la mai sus numitele întrebãri ºivã rog, în schimb, sã descrieþi succint planurile pecare Asociaþia Scriitorilor le are în vedere.

O sã-þi rãspund telegrafic. Deocamdatã, facemplanuri. Când lucrurile se vor mai rotunji, vomputea vorbi mai pe larg. Noul comitet ºi-a stabilit,deja, câteva obiective prioritare, urmãrind, în prin-cipal, dinamizarea vieþii de breaslã ºi reconsoli-darea staturii scriitorului în cetate. Reuºita, credeu, depinde de implicarea tuturor membrilorFilialei. Aºadar, am socotit cã e necesar un soi de"recensãmânt". Noul statut al USR prevede, depildã, excluderea celor care nu ºi-au achitat cotiza-þia de mai mult de un de zile. Fireºte, nu vrem sãajungem la excluderi. Avem nevoie de fiecaremembru. Totodatã, am dori sã aducem la zidatele privitoare la adresã, telefon, e-mail, datanaºterii, dar ºi cele legate de activitatea editorialã.Schiþa de Proiect aratã cam aºa:

- organizarea unui concurs anual de debutpentru tineri scriitori clujeni; un juriu competent

ºi exigent va alege 2-3 dintre manuscrisele intrateîn concurs ºi le va publica dintr-un fond specialconstituit al Scriitorilor clujeni;

- organizarea unui concurs anual de proiecteeditoriale, pentru a veni în sprijinul editãrii unorlucrãri de valoare ºi de primã însemnãtate pentrucultura românã;

- promovarea, constantã ºi insistentã, în presacentralã ºi din alte zone ale þãrii a scriitorilor clu-jeni, mai ales a celor tineri, prin rubrici perma-nente;

- obþinerea unor spaþii periodice de emisie laradio ºi TV (la posturile clujene, dar ºi la TVRCultural, la Radio România Cultural etc.) pentrusemnalarea celor mai importante evenimente dinviaþa Filialei;

- gãsirea de soluþii concrete pentru definiti-varea proiectului Dicþionarului Scriitorilor Clujeni,aflat în lucru într-o formã avansatã la Bibliotecajudeþeanã "Octavian Goga";

- realizarea/finalizarea site-ului Filialei, începutîn urmã cu câþiva ani ºi abandonat;

- asigurarea unui serviciu de consultanþã gratu-itã pentru editare , în colaborare cu editurile clu-jene, pentru gãsirea celor mai bune soluþii de pu-blicare ºi difuzare a cãrþilor clujenilor;

- iniþierea unor acþiuni care sã-i implice petinerii scriitori nemembri ai USR, într-o formulãde semi-instituþionalizare a apartenenþei lor la

breasla scriitorilor;- gãsirea unor forme suplimentare de asistenþã

colegialã pentru colegii (foarte) vârstnici (scurteinterviuri, portrete, vizite la domiciliu, scrisori);

- instituirea unui program comun de activitãþicu Facultatea de litere, pentru o mai bunãcunoaºtere a operei scriitorilor clujeni în rândulstudenþilor, al cadrelor didactice;

- iniþierea unor acþiuni culturale comune cualte bresle de prestigiu ale Clujului: în primulrând plasticieni, muzicieni, actori etc., dar ºimedici, oameni de afaceri, ingineri, sportivi etc.

- demararea unui proiect coerent de colaborarecu Inspectoratul ºcolar Judeþean, cu ANPRO(Asociaþia Naþionalã "Ioana Em. Petrescu" aProfesorilor de Limba ºi Literatura Românã) pen-tru o mai bunã ºi consistentã prezenþã a scriito-rilor clujeni în ºcolile municipiului/judeþului;

- antrenarea scriitorilor clujeni consacraþi înactivitãþi de tip cenaclu literar în licee, facultãþi,instituþii interesate, dar ºi cu tineri aspiranþi lastatutul de scriitor;

- editarea unei foi semestriale gratuite de infor-mare asupra activitãþi publicistice ºi editoriale amembrilor Filialei;

- reluarea întâlnirilor trimestriale cu scriitoriicare au împlinit o vârstã rotundã, întâlniri prece-date de mese rotunde/simpozioane despre operaºi personalitatea celor sãrbãtoriþi - materialeleurmând a fi publicate sub titlul Profil de scriitor;

- completarea fondului de manuscrise ºifotografii al Filialei ºi a Bibliotecii de literaturãcontemporanã (inventarierea fondului deja exis-tent);

- iniþierea unei politici mai agresive ºi mai efi -ciente de reconsiderare a staturii/statutului scri-itorului în viaþa comunitãþii/cetãþii.

Revino peste o bucatã de vreme, ca sã-þi spunce am reuºit sã facem din toate cele de mai sus.

n

20 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

20

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

O întrebare pentru Irina Petraº, preºedintaFilialei Cluj a UniuniiScriitorilor

Oana Pughineanu

info

à

21

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

Î n 1970 dãdeam concursul de admitere laFacultatea de psihologie a UniversitãþiiBucureºti, doi ani mai tîrziu descopeream

scrierile lui Freud (Cinci lecþii de psihanalizã ºiTrei eseuri asupra sexualitãþii), graþie doctoruluiIon Popescu Sibiu. Citisem teza sa de doctorat pesubiectul psihanalizei ºi mã ocupam, în paralel,de testul Rorschach. Începusem stagiile practice laSpitalul de psihiatrie Dr. Obrejia, fostul Dr. Gh.Marinescu, pe scurt numit Spitalul 9. Mã mai pre-ocupa astrologia ºi scrierile lui C.G. Jung (psiholo-gia ºi alchimia, diversele reprezentari ale lumii,faimoasele mandala, stocate în ceea ce Jungnumeºte "inconºtientul colectiv" ºi care nu arenimic a face cu teoriile culturaliºtilor americanidin secolul trecut, perioada 1950). Cîþiva ani maitîrziu doctorul Alexandru Sen îmi împrumutascrierile lui Adler ºi tratatul de psihopatologie allui Jaspers. Formarea mea clinicã (psihopatologieºi psihiatrie) este tributarã, între altele, tratatuluide psihiatrie al lui Henri Ey, în limba francezã.Îmi vine în minte, nu pentru prima datã, faptulcã formarea mea ca specialist s-a fãcut în paralel,în doua limbi, în românã ºi francezã. Nu sînt uncaz unic, mulþi dintre colegii ºi prietenii mei debreaslã au trecut pe aici. Am practicat aºadar opsihologie clinicã fundamental înscrisã în teoriilepsihodinamice, ºi ele fundamental "rupte" din teo-ria psihanaliticã, din ceea ce Pierre Debray Ritzennumeºte "scolastica freudianã". Timp de aproapepatru ani am încercat psihanaliza pe propria meapiele, într-o curã, sã-i spunem, didacticã.

În mai 1990 am plecat la Paris la invitaþia uneiproaspete asociaþii de psihanalizã, special constitu-itã pentru "schimburile cu Estul" - tocmai cãzusezidul Berlinului ºi Occidentul se repezise spreEuropa de Est, pe diverse cãi, în diverse domenii.Timp de cîteva luni am participat la grupuri delucru cu psihanaliºti ai diverselor ºcoli, în specialdouã: "ortodocºii" (douã societaþi psihanalitice...clasice, afiliate la Asociaþia Internaþionalã dePsihanalizã) ºi "disidenþii", discipolii lui Lacan,constituiþi în cîteva societãþi, internaþionalizaþi ºiei în ultimul deceniu al sec. XX (nu pun lasocotealã America Latinã, ei au fost "lacanizaþi"înainte de dictaturi ºi dupã). În 13-15 iunie 1990Bucureºtiul a suportat cea mai tragicã dintremineriade - eram la Paris ºi mi-a venit, pentruprima datã de cînd mã ºtiu, gîndul sã nu mã maiîntorc în þarã. Una dintre proaspetele melecunoºtinþe mi-a gãsit ceva de lucru, într-un centrude reinserþie socialã a bolnavilor psihici cronici -fãceam interviurile de selecþie. Centrul se gãsea laLille (cam 200 de km de Paris), mã gãzduia cine-va, o altã nouã cunoºtinþã, toate aceste personajeaparþinînd lumii psihanalitice franceze, toutesécoles confondues . Am trimis dosarul meu profe-sional, întocmit în pripã, mai multor facultãþi -m-am prezentat la cîteva interviuri de evaluare,unele banale ºi plicticoase, altele vii ºi interesante.Am fost admisã în DESS (Diplome d'EtudesSuperieures Spécialisées, anul V de psihologie cli-nicã ºi psihopatologie) în douã facultãþi, laAmiens ºi la Paris. Am ales, fireºte, Parisul. Întretimp viaþa mea de proaspãt emigrant se complicape mãsurã ce se îmbogãþea. Continuam grupurile

de lucru cu psihanaliºti francezi, începusem oexperienþã psihanaliticã personalã la Paris. Toutallait pour le mieux, vorba francezului - numai eueram din ce în ce mai nemulþumitã. În ciuda fap-tului cã vorbeam suficient de bine ca sã reuºescsã exprim ceea ce voiam (sau aproape), în ciudafaptului cã începusem sã frecventez universitateafrancezã ºi participasem la organizarea unuicolocviu pe tema filiaþiei în psihanalizã (deci aformãrii psihanaliºtilor, din tatã-n fiu, ca sã nuspun din maestru-n discipol), colocviu stîrnit chiarde întîlnirile grupului nostru de români de-a lun-gul peregrinãrilor prin regatul Franþei ºi alNavarei, în ciuda adoptãrii profesionale ºi al credi-tului care mi se fãcea, ei bine, dificultãþile seiveau la tot pasul. În ce mã privea, mã suspectamde o sãrãcie a stilului, o diluare a spontaneitãþiimai ales în construcþia metaforelor ºi în asociaþiilelibere. Limba strãinã, imposibila concordanþã atimpurilor, persecuþia subjonctivului, accentul caremã dadea de gol, mã rog, o serie de elemente...obiective îmi deformau subiectivitatea, libertateade expresie, îmi dãdeau un aer stupid - sau aºatrãiam eu lucrurile. Cum însã citeam ºi scriammult în francezã, limba mi se dezlega încetul cuîncetul dar, culmea, cu cît mi se dezlega mai multcu atît ne înþelegeam mai puþin! Culmea culmilor- eu ºi noile mele cunoºtinþe ne înþelegeam dince în ce mai greu pe tãrîm profesional... Aproapefãrã voia mea mi se forma un soi de impresiecum cã psihanaliºtii francezi vorbeau de unul ºiacelaºi om-subiect, abstract, artificial, un personajce-mi devenea strãin, un soi de robot pe care seexersa un limbaj nu sibilin ci orwellian.Recunoºteam conceptele lui Freud, mã familia-rizam pe zi ce trecea cu maniera în care Lacan îldescifrase-interpretase-citise pe Freud, cereammereu amãnunte concrete, îmi persecutam (credacum) proaspeþii colegi obligîndu-i sã-mi vor-beascã în aºa fel încît sã pot reformula spuselelor, totuºi fiinþa-umanã-subiect-al-psihanalizei sedezintegra în urechile mele, se transforma într-undiscurs automat de-a lungul nesfîrºitelor colocvii,grupuri de lucru, seminarii, fie ele cele mai cli-nice... Subliniez faptul cã ajunsã în Franþa eramferm convinsã de adevãrul absolut al psihanalizei(pentru care, de altfel, riscasem mult în România)ºi aºteptam fãrã-ndoialã confirmãri, orecunoaºtere din partea colegilor francezi. Cãroranu le puteam reproºa nimic: ascultau, atenþi, ceeace le spuneam, mã aprobau cu simpatie ("c'esttout á fait ça" = "exact asta este", de-atunci expre-sia mi-a devenit insuportabilã), dar ramîneam înregistre diferite! Ciudat lucru, mai ales cã, repet,eu "învãþasem" psihanaliza pe frantuzeºte, de labun început! O practicasem în românã dar otocasem în francezã, o practicasem prin traducere- ceea ce era diferit decît dacã aº fi "învaþat-o"direct în românã. Libidoul, pulsiunile, visele,mecanismele de apãrare, Eul ºi vecinii sãi (Sineleºi Supra-eul), inconºtientul, conceptele îmi eraufamiliare - lucrurile se încurcau la discuþiile cli-nice, la cazurile concrete. Personal îmi este ºi mi-afost totdeauna imposibil sã susþin o elaborare teo-reticã fãrã sã mã sprijin pe un caz concret, pe osecvenþã clinicã. Spaima mea de toate zilele a fost

legatã de clinicã, o obsesie care s-a domolitîntrucîtva dar mã mai încearcã ºi astãzi. Aº for-mula-o astfel: cum anume, din ce perspectivã teo-reticã ºi prin ce manevre tehnice un terapeutopereazã o schimbare la pacientul sãu? Ce face ºice (îi) spune terapeutul, cum formuleazã, cumleagã elementele într-o interpretare ºi încã ceva,ceva... teribil: omul fiind o fiinþã complexã ºicomplicatã, cum aflã terapeutul din ce se com-pune pacientul sãu, cîte straturi, cîte generaþii, cîtesecole, cîte rupturi s-au suprapus într-o fiinþãumanã?... Este oare suficientã psihanaliza, cateorie despre om, despre ceea ce modernii aunumit "psihic uman" (sau, mai ºtiinþific, "aparatpsihic"), este deci suficientã psihanaliza ca sã per-mitã înþelegerea ºi transformarea simptomului,rezolvarea lui, ºtiind cã orice rezolvare înseamnconstruirea unui sens? ºi nu doar rezolvarea sim-ptomului întrucît, dupã unii, vindecarea vine de lasine, odatã cu modificarea profundã a persona-litãþii... modificare posibilã numai graþie psihana-lizei. Obsesia mea din tinereþe (cum se inter-preteazã gestul cuiva, în ce cheie se citeºte, cu cecod se deschide, prin ce influenþã se modificã) seagãþase de conceptul de "inconºtient" precum ºide teoria corespunzãtoare cu entuziasmul cu carete arunci într-o aventurã a cunoaºterii. Pe masurãce înaintam pe terenul acestui domeniu lucruriledeveneau tot mai complicate, mai... misterioaseiar tentaþiile se multiplicau. Orice situaþie eracitibilã în vocabular psihanalitic ºi totuºi... cevascãpa, erau încuietori în care cheia psihanaliticãnu se rãsucea chiar cu uºurinþã. Îmi amintesc ofoarte veche discuþie pe care am avut-o cu VeraSandor, veche de tot, despre sacrificiu ºi... ge-nerozitate, citeam pe vremea aceea Les racines dela conscience, a lui C.G. Jung. Formula sacrificiu-lui fiind "do ut des", noi aveam o discuþie á pro-pos de registre: este sacrificiul, în sensul sãu origi -nar (acela de ofrandã) transferabil în registrul pul-siunii, al inconºtientului freudian? Dacã da, cuce... preþ? Divinitãþile se întreþin, între altele, cusacrificii pe care muritorii le oferã ca sã capetediverse garanþii, fundamentale, individuale ºiextra-individuale. Existã de asemenea (auto)sacri-ficii ale divinitãþilor, ale zeilor (Frazer, Mauss)precum ºi o subtilã filiaþie între auto-sacrificiuldivinitãþii ºi victima sacrificiului uman. Indiferentde natura sacrificatului (vegetalã, animalã, umanãsau divinã) ºi de scopul sacrificiului (a da pentrua primi), Mauss afirmã cã sacrificiul este faptulsocial total, el asigurã consacrarea, schimbarea decondiþie, trecerea unui lucru din lumea profanuluiîn cea a sacrului. Prin intermediul sacrificiului

Etnopsihiatria ºi universulinvizibil

Irena Talaban

în dezbatere: psihanaliza

à

22 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

profanii fac un contract cu divinitãþile - ca înorice contract, fiecare are ceva de cîºtigat. Cegaranteazã o divinitate? În primul rînd matriceagrupului, împrejmuirea lui, diferenþierea de altegrupuri ºi, ca urmare, înscrierea lui (a membrilorsãi) în ceea ce numim "condiþia umanã". Esteacest tip de sacrificiu (repet: sacrificiul prindefiniþie), produs de aceleaºi mecanisme genera-toare de sacrificiul, i-aº spune nevrotic, acela ma-nifestat prin pierderi, abandonãri, eºecuri,renunþãri repetate (exemplu: un sacrificiu bãnesc,un sacrificiu pentru educaþia copiilor, o sacrificarea propriei vieþi, a onoarei, o pierdere-simptometc.)? În aceeaºi ordine de raþionament, cum sepoate interpreta un gest gratuit? Dacã menþinemformula "do ut des", atunci nu existã gratuitate,bun! Ceea ce s-ar ascunde în spatele gratuitãþii (algenerozitãþii) ar putea fi: cheta de recunoºtinþã,de recunoaºtere, de iubire (între semeni, pãrinþi-copii, prieteni etc.). Dar se mai poate ascundecredinþa în sau teama de Dumnezeu, obligaþia car-itãþii, ispãºirea unei greºeli, plãtirea unei datorii încondiþiile în care nici o instanþã aparentã nuobligã la o asemenea platã etc. - dar, în cazulacesta, am schimbat registrul! Am trecut din pla-nul strict personal (intra ºi inter-personal), în plan-ul relaþiei omului cu Legea (ordinea) ºi, implicit,am luat în consideraþie, în interpretarea gestului,dimensiunea transcendentalã, originarã, deci colec-tivã a sacrificiului. Generozitatea ar fi aºadarinterpretabilã nu neapãrat prin prisma unormecanisme ºi dorinþe inconºtiente ci în funcþie deun context, legat ºi el de un altul... ªi aºa maideparte. Discuþia noastrã din tinereþe (mã refer laVera Sandor ºi la mine) pãcãtuia prin aceea cã ease purta la un singur nivel, acela al unei genera-litãþi umane individuale... evidente (plus ignoranþavîrstei!) - la un asemenea nivel amîndouã aveamdreptate în aceeaºi mãsurã, adicã afirmaþiile noas-tre respective (a ei: nu existã gest gratuit, fiecareaºteaptã o platã, o recompensã, materialã saumoralã, afectivã etc.; a mea: existã gest gratuit, rardar existã, autorul gestului îl comite din alte raþiu-ni decît cele ale recompensei materiale, morale,afective etc.), aceste afirmaþii erau adevãrate,repet: în aceeaºi mãsurã, identic adevãrate. Nelipseau însã registrele interpretãrii - ne lipseau,mai precis, referenþialele, contextele, universurilemultiple cãrora o fiinþã umanã le aparþine, cu saufãrã voia ei (pãrinþii, locul de naºtere ºi dum-

nezeul, limba, ordinea dintîi nu le poþi alege; lepoþi ulterior renega, uita, înlocui, dar asta este oaltã poveste). Mã voi opri timp de cîteva rînduriasupra exemplului (celebru) al lui BrunoBettelheim (Le coeur conscient). Ieºit dintr-o psi-hanalizã didacticã ºi psihanalist el însuºi, BrunoBettelheim se trezeºte într-un lagãr de concentrare(1938-1939). Foarte repede (cîteva sãptãmîni)Bettelheim se simte metamorfozat. Adept alteoriei ºi practicii psihanalitice, credincios în bine-facerile unei astfel de terapii (cea mai bunã dintretoate), Bettelheim constatã, surprins pestemãsurã, cã experienþa sa în materie de psihanalizãnu doar cã nu-l ajutã ci ea este dezminþitã încondiþiile de lagãr (condiþii dure dar nu încã deexterminare). Psihanaliza, consideratã deBettelheim pînã la ora aceea ca fiind, citez, "ceamai bunã cheie a problemelor umane" nu-i ofereanimic de care sã se agaþe, nu-l ajuta în nici un felsã supravieþuiascã fizic ºi moral. "Era imposibil, încadrul regimului concentraþionar, sã vezi în acþiu-nile curajoase ale cuiva care-ºi risca viaþa, o mani-festare a pulsiunii morþii, a agresivitãþii întoarseîmpotriva propriului eu, o tentativã de a pune laîncercare indestructibilitatea corpului, o negaremegalomanã a pericolului, un mod histrionic dea-ºi alimenta narcisismul sau orice altã definiþie(explicaþie) psihanaliticã. Aceste interpretãri ºialtele sînt valabile în perspectiva psihologiei pro-funde sau a psihologiei inconºtientului, ele sînt,probabil, juste. Dar este de neconceput sã explicicomportamentul curajos al unui prizonier dinpunctul de vedere al psihologiei profunde. Nupuneam în cauzã psihanaliza ca atare dar desco-peream, ºocat, contrar tuturor aºteptãrilor mele,cã psihanaliza era departe de a explica (dasocotealã de) realitatea omeneascã!"

Aºadar anumite manifestãri ale naturii umane,actele de curaj, actele de sacrificiu (gest ritual saurisc al vieþii sau atitudine de pierdere, abandon,eºec, urmatã de resemnare sau împãcare), toateacestea ar avea nevoie de mai multe registre, dediferite contexte, de referenþiale multiple, pentrua fi interpretate. Ori psihanaliza este, prindefiniþie, a-contextualã, în mãsura în care eaexplicã orice manifestare umanã prin aceleaºimecanisme de bazã... Întrucît inconºtientul ignorãpoliticul, ignorã catastrofele naturale sau provo-cate ºi amenajeazã realitatea conform mecanis-melor psihice care-i sînt proprii, obiectiv-univer-sale (alãturi de Bettelheim aº putea cita ºi pe alþii,

o serie de psihanaliºti argentinieni ca RicardoBernardi, Diego Garcia Reinoso, PhilippeRefabert, acesta din urmã formulînd o foarteinteresantã ipoteza privind însãºi elaborarea sis-temului freudian, ca sã nu mai vorbesc de autorica Gellner, Yerushalmi, Borch-Jacobsen, Hacking,Koestler, Steinhardt - însã lor li se poate reproºacã nu sînt psihanaliºti!). Vag, începusem sã rea-lizez acest lucru de-a lungul experienþei mele psi-hanalitice în Franþa, cuplatã, brusc ºi indisolubil,cu experienþa emigrãrii, cu evenimentele din þarãlegate de cãderea comunismului ºi cu primapacientã în liberal, în þara mea strãina: o învãþã-toare-calugãriþã!

Pe scurt, cam acesta era contextul în care, înoctombrie 1992, într-un mare amfiteatru al uneiuniversitãþi pariziene, obligatã sã aleg un seminardin patru, mã opream asupra unei disciplinebizare: ethnopsihiatria! Nu auzisem de profesorulNathan, nici de lucrãrile sale. Aveam sã-l descopãrnu doar în seminarul cu pricina ci ºi graþie cur-surilor sale de psihanalizã - cãci în acea facultateºi acel an cursurile de psihanalizã la specialitateaPsihologie clinicã ºi psihopatologie erau þinute deprofesorul Tobie Nathan. Fãcuse, ca tot omul, opsihanalizã foarte ortodoxã, la SPP, dar fusese for-mat de Georges Devereux, întemeietorul disci-plinei stranii numite "etnopsihiatrie", nãscut - cul-mea - la Lugoj. Cercul se închidea, ajungeamacasã nu prin afiliere la vreo organizaþie inter -naþionalã de psihanalizã ci pe un drum lãturalnic,spinos, socratic - o altã aventurã a cunoaºterii.Freud, intelectual evreu ashkenaze nãscut în adoua jumãtate a secolului XIX, în plinã dez-voltare a capitalismului, a progresului tehnic ºi aideologiilor, era convins cã psihanaliza avea sãexplice în mod obiectiv nu doar funcþionarea psi -hicã a oricãrei fiinþe umane ci ºi originea uma-nitãþii însãºi, a sistemelor religioase ºi a sistemelorterapeutice tradiþionale, acestea din urmã fiindbazate exclusiv pe sugestie. Devereux a fost ºi elformat în psihanalizã de cãtre Geza Roheim (caretraducea teoriile indienilor yuma în vocabularkleinian, într-o manierã cel puþin amuzantã), ºi-aluat licenþa în fizicã cu Marie Curie, a fost formatca etnolog de catre Mauss si Rivet, a lucrat ca psi-hanalist la clinica Meninger, din Topeka. A fostelevul lui Dodds, profesor emerit de greacã la uni-versitatea din Oxford. A trãit o vreme înVietnam, la tribul Sendang-moï, ucenic ºaman,apoi la indienii Mohave, ºaman Mohave...Devereux credea în progresul cunoaºterii dar, înaceeaºi mãsurã, în forþa etniilor, în dimensiuneacolectivã (culturalã) a grupurilor umane. El nu aaplicat, în nici un caz, psihanaliza la culturã -lucrãrile lui Devreux nu sînt eseuri de psihanalizãaplicatã, chiar dacã, pe parcursul cercetãrilor saleîncearcã sa gãseascã corespondenþe între psihopa-tologiile tradiþionale ºi psihopatologia (dinamicã)occidentalã. De altfel voi rezerva ultimele rînduriale acestei intervenþii unui scurt comentariuprivind psihanaliza aplicatã. Aºadar Nathan, nãs-cut în Egipt, la Cairo, a ajuns în Franþa la vîrstade opt ani, la capãtul unui lung periplu de emi-grãri ale unei familii de Sefarazi. Cînd l-am cunos-cut eu în 1992, el era deja foarte controversat:psihanalist... clasic ºi practicant al psihanalizei,format, cum spuneam, la SPP, Nathan montasede vreo 15 ani o consultaþie de etnopsihiatrie laSpitalul Avicenne, apoi la o policlinica, laVilletaneuse, pentru ca în sfîrºit sã înfiinþezeCentrul "Georges Devereux" (cercetare ºi consul-taþii), pe lîngã Universitatea Paris VIII. Publicase oserie de cãrþi ºi articole, lucra cu un grup de te-rapeuþi de cele mai diverse origini, formaþi, întrealtele, în psihanalizã, psihologie clinicã ºi psihopa-tologie în universitãþi pariziene. Totul poate fiinterpretat, re-interpretat, re-povestit. Un lucru e

à

23

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

cert, imposibil de formulat altfel decît ca înprimul moment: ceea ce m-a ºocat la Nathan afost faptul cã nu vorbea limba de lemn, nu o vor-bise niciodatã, nu fãcea parte din lot, nu militapentru vreo cauzã. Spontaneitatea, umorul,maniera caldã de a primi pe cineva, acuitatea, da,acuitatea ieºitã din comun pentru detaliu(Yerushalmi spune, în cartea sa despre Moïse allui Freud, cã Dumnezeu se aflã în detalii), pentrulucrul ascuns, nebãnuit, capacitatea de a crearelaþii între elemente disparate, de a convoca lumiabsente, de a dezgropa morþii ºi a-i face sã vor-beascã, curiozitatea ce-l strãbãtea din creºtet pînã-n tãlpi, molipsitoare, provocatoare, antrenantã,toate astea îmi deschideau neuronii, îmi aminteaude primele mele cãutãri, era, încã o datã, aventuracunoaºterii, cum zicea biochimistul filozofJacques Monod prin anii '70. Evident, mulþi înjurul meu strigau "atenþie, pericol, seducþie, trans-fer, dependenþã, manipulare" - la vremea aceeaobservaþiile respective mã enervau, mai tîrziu îmivenea sã rîd, acum mã amuzã nostalgic, îmiamintesc de replica Iancului Caragiale: "trãdare,trãdare, de trei ori trãdare". Trebuie sã recunosccã aveam ºi prieteni care mã priveau cu un soi deinvidie tandrã: "eh, Irena, nu toatã lumea areºansa sã întîlneascã un maestru...". Zece ani m-amformat cu Nathan, seminariile, cîte cinci ore unul,doctoratul, consultaþiile în fiecare marþi, dedimineaþa pînã seara, opt ore, zece ore, super-vizãrile în particular - nu am avut niciodatã osupervizare sub o orã ºi jumatate... ªi nici litaniicorecte n-am recitat, nu mã puteam agãþa de nicio banalitate, dau aici un scurt exemplu, osecvenþã:

"Spuneam: Prima mea ipotezã a fost cã pacien-ta nu ºi-a fãcut doliul dupã acel bunic... familia eiportughezã...

Mã întrerupea: Prima ta ipotezã a fostproastã, zi-o pe-a doua...

Mã enervam: Bun! Cînd am pronunþat cuvin-tele, probabil cu valoare de interpretare "nu visaþimorþi, visaþi, de fapt un singur mort, bunicul dvs.patern, acel bunic la înmormîntarea cãruia aþileºinat prima datã, atunci a început boala", eibine, s-a petrecut brusc un fenomen ciudat: a...intrat în transã, a început sã tremure, o voce dedincolo de mormînt ieºea din corpul ei, nu eavorbea ci un... mort, cuvinte neînþelese, o vocegroasã, bãrbãteascã, în fine, ce sã mai... gata, ocrizã clasicã de isterie!

Rîdea, reconfortant, mã imita: Ce spui, o crizãclasicã de isterie, istericul suferã de reminiscenþe,n'est-ce pas, ma chere... las-o pe ea, nu-i treabanoastrã, zi ce-ai fãcut tu...

Încercam sã precizez, sã obiectivez lucrurile:Întîi m-am speriat, apoi mi-am zis cã bunicul cupricina, la înmormîntarea cãruia ea avea opt aniºi a leºinat, în cimitir, ei bine, acest bunic seîntorcea... din morþi, prin corpul ei... Neºtiindcum s-o scot la capãt cu morþii reveniþi, am închistransa, în felul urmãtor: am luat statueta fecioareiFatima-portugheza, i-am pus-o pacientei în mîini,am scuturat-o de umeri ºi am strigat: "în aceastãclipã vei pleca, te vei întoarce în lumea morþilor,iau totul asupra mea...". Încetul cu încetul pacien-ta s-a liniºtit, soþul ei era alb ca varul iar colegiimei (psihiatra, proaspetele absolvente în psiholo-gie ºi bãtrînul psiholog congolez) au rãsuflatuºuraþi Cît despre mine... transpirasem dar numi-am pierdut cunoºtinþa!

Rîdea în hohote dar era profund interesat desecvenþã: Noroc de pacienþi, altfel cine te-ar formape tine ca terapeut?

Mã revoltam: Bun, tu ce-ai fi fãcut?El: Eu sînt curios din fire aºadar... aº fi vorbit

cu mortul, aº fi zis ceva de genul "acum cã aivenit, spune ce vrei... îþi vom da ce vrei, bãtrînticãlos ordinar... cum îndrãzneºti sã te culci cu ocopilã de opt ani?..."

Eu, victorioasã: Deci, presupui cã s-a petrecuto transgresiune de naturã sexualã... În realitatesau în... fantasmã ?

El, oftînd: De ani de zile mã chinui sã te învãþuna, alta ºi tu-i dai zor cu ce ºtii... Este o ipotezape care o formulez, ca sã deschid o cale spre unsens! Transgresiunea este aici secundarã! Morþii,cînd se manifestã, trebuie luaþi în serios, ei vorceva! O slujbã la bisericã, o lumînare pe mormînt,o ofrandã, bani, un obiect concret... Tu, terapeut,negociezi cu mortul... Deºi, în cazul cu pricina, s-ar fi putut ca bunicul sã rãspundã în portughezãºi atunci orice schimb ar fi fost imposibil cãci tunu cunoºti portugheza... Femeia asta, pricepi, esteun medium sãlbatic, are un har, intercepteazãspiritele, morþii... Ar trebui iniþiatã într-o tehnicãde divinaþie - s-ar fi putut ca acest bunic sau altascendent din familia ei sã fi practicat o astfel demeserie iar ea sã fie obligatã sã preia ºtafeta!Transgresiunea sexualã, cum îi spui tu, dacã ea s-apetrecut, a avut acest sens ºi anume: de trans-mitere a unei meserii… Dupã pãrerea mea, i s-apropus o astfel de... "formare", habar n-am însã ces-a întîmplat, de ce anume lucrurile nu au fostduse la capãt. ªi atunci harul ei a devenit simp-tom! Adicã se manifesta în mod... sãlbatic!

Eu, încãpãþînatã: O..., o... delirantã!El, agasat: ªi-atunci? Dacã te mulþumeºti cu

faptul cã e delirantã, nu mai veni la mine sã mã

întrebi... Eu încerc sã construiesc un sens, pricepi!"Nu ºi-a fãcut doliul dupã bunic pentru cã nu ºi-arezolvat incestul inconºtient cu tatãl sau bunicul",asta e o propoziþie stearpã, închide orice discuþieposibilã cãci, dupã cum singurã ai constatat, oastfel de pacientã nu discutã cu tine desprebunicu-sãu ca tu cu mine despre maicã-ta! Cenaiba, un pic de respect pentru pacienþi...

Eu: Muriel, psihiatra, o vede de doi ani ºi n-oscoate la capãt - o trateazã cu ce se gãseºte pepiaþã farmaceuticã. ªi apoi nu m-a-nvãþat nimenisã iniþiez în... ghicit!

El, rîzînd: Pentru cã eºti experienþa vie aetnopsihiatriei însãºi! Încearcã, data viitoare, sãvezi ce vor morþii! Întreabã-i... La voi în Carpaþiexistã chestia asta? Ce se spune despre un mortcare revine, care vorbeºte prin gura cuiva? Cineeste el, ce vrea?

Et caetera, et caetera..."Alteori era vorba de copii descendenþi din

supravieþuitori ai holocaustului, copii ai cãrorpãrinþi aveau relaþii complicate (problematice) cupropria lor înscriere în matricea iudaicã, sau detineri adolescenþi prezentînd fenomene de auto-mutilare, consum de droguri, tulburãri de com-portament alimentar, sau de proaspãt ieºiþi dintr-osectã, speriaþi pînã ºi de umbra lor... sau pur ºisimplu de oameni încercaþi de destin, ca, de pildã,o tînãrã viitoare infirmierã care, la opt ani,apãsase pe tragaciul unei puºti ºi îºi omorîsemama! De fiecare datã construcþia era alta, nuputeam aplica, sistematic, o schemã interpreta-tivã, trebuia sã articulez discursuri separate, para-lele... Lumi independente care se încruciºau, sesuprapuneau în persoana pacientului meu, îlconþineau, îl fracturau, îl marcau în sensul clinical termenului. Da, profesorul Nathan m-a învaþ sãdespart lumile, apele, pe viu. M-a trimis la propri-ii mei ascendenþi, la periplul tribului matern de-alungul a cîtorva spaþii europene, la propria meaemigrare, la foºtii detinuþi politici ºi, din cînd încînd, la propria mea analizã. Greu m-am desprinsde discursul unic, corect, reproductibil la infinit,de croitoria interpretãrilor de gata. Nathan îlcunoºtea pe Freud pe dinafarã, îl avea în sînge darnu suporta limba de lemn, o simþea venind dedeparte ºi o… spãrgea!

n

(continuare în numãrul urmãtor)

Editura Fundaþiei Generaþia

S e poate regândi istoria literaturii? Aceasta afost tema discuþiilor din cadrul meseirotunde organizate de conf. dr. Sanda

Codoº (în 11.05.2005), o dezbatere gãzduitã deMasteratului de Literatrurã Românã, coordonat deconf. dr. Ioana Bot, cu sprijinul Colegiului “NouaEuropã” (programul NEC-Link), care a permisprezenþa invitatului special, prof. Laurent Jennyde la Universitatea din Geneva. Grupajul de faþã,fãrã a fi o transcriere completã a întâlnirii, treceîn revistã principalele puncte aduse în discuþie decãtre invitaþi.

Chestionarea istoriei literaturii s-a dovedit, dinnou, provocatoare cu atât mai mult cu cât pentrucazul particular al spaþiului românesc, ea este ade-sea privitã asemeni unei rãni deschise, cãreia îilipsesc în primul rând medicamentele vitale:dicþionare, o arhivare a documentelor, o reevalu-are valoricã pre- ºi post decembristã etc. SandaCordoº, remarcând aceste neajunsuri, a încercat sãdescopere latura pozitivã a istoriei literaturii, care,trece totuºi printr-un "moment fast, al lãrgiriiobiectului cercetãrii (prin includerea în discuþie aliteraturii exilului, Basarabiei etc.), oferindu-ne aziun fenomen spectaculos". Istoria literarã ca disci-plinã e conceputã adesea ca fiind severã, iar cei cese raporteazã la ea au "tendinþa de a fi prea reve-renþioºi sau ireverenþioºi". Tocmai de aceea propu-nerea Sandei Cordoº a fost aceea de a privi istorialiteraturii "ca pe o casã cu foarte multe camere ºicu un trafic intens, cu trei intrãri principale (pelângã cele secrete): obiectul istoriei literare, instru-mentele cercetãrii ºi contextul social al diferitelorepoci, toate acestea fiind într-o continuã schim-bare, permiþând un spaþiul larg de joc pentruinterpretãri cât mai variate, dar ºi o combinaþiefericitã a istoriei literare cu istoria".

Laurent Jenny a adus în discuþie acuzele pecare criticii le aduc istoriei literaturii, principalulreproº fiind legat de faptul cã istoria literarã nupare sã facã mai mult decât "sã priveascã istoriapoliticã pe post de decor mobil, schematizat, încare se mulþumeºte sã aºeze biografii de scriitoricare mai apoi sunt puse într-un raport vag cupeisajul istoriei politice". Un alt reproº este acelade a vorbi de literaturã ca de un "obiect natural,atemporal", ca ºi cum ea nu ar fi supusã meta-morfozelor istorice, ca ºi cum "literatura eternã afost reîncarnatã pe parcursul istoriei într-o serie degenii". Laurent Jennny apreciazã cã acestereproºuri sunt în parte injuste, literatura fãcândnumeroase eforturi de a se înscrie în timp. Poatecã greºeala ei a fost aceea de a opera cu decupajetemporale, cu ceea ce numim "periodizare", chiaracea "periodizare ridicolã care priveºte, pur ºi sim-plu, secolele". Întrebarea pe care trebuie sã opunem este legatã de obiectul istoriei literare: esteea istoria generaþiilor, miºcãrilor, formelor,genurilor, ideilor literare? Unii critici au vãzut înconstruirea periodizãrilor o ficþiune, e un stil de apovesti o istorie, în sensul intrigii aristoteliciene,(început, cuprins, sfârºit), iar alþii au considerat cãproblema istoriei literare constã tocmai în faptulde a construi prea puþine ficþiuni, mai bine spusuna singurã, ºi cã, de fapt, e necesarã o multipli -care a lor. "Existã însã o confuzie care se faceîntre intrigã ºi ficþiune. Pentru istoria literarã estevitalã construirea de intrigi, dar ea nu poate fi o

ficþiune în sensul tare al termenului". Chiar înprivinþa "ficþiunii" existã douã sensuri adesea con-fundate, cel etimologic, cu trimitere la poiesisularistotelician ºi cel în care ficþiunea este vãzutãprivind capacitatea ei de a construi "lumi alterna-tive, imaginare". Istoria nu poate fi ficþiune înacest sens tare, dar ea trebuie sã ne propunã "in-trigi plurale, deschise, niciodatã totalizatoare".

Când vine vorba de istoria ideilor literare oaltã întrebare fundamentalã pe care trebuie sã oridicãm este legatã de "subiectivitatea la careraportãm aceste idei". Sã faci istoria ideilor unorscriitori e "limitativ", dar dacã "considerãm litera-tura ca pe ceva care gândeºte, chiar dacã nu oface în sens explicit, ci implicit, prin metaforelesale, prin invenþiile sale estetice ºi inovaþiile saleformale, atunci istoria literarã nu ar trebui sãpriveascã literatura doar ca pe un obiect, ci ºi cape un subiect care gândeºte în felul sãu. Tocmaiaceastã gândire trebuie identificatã ºi explicitatã".De asemenea, literatura trebuie tratatã ºi ca un"subiect care produce istoria, deoarece existãmomente în care literatura reorganizeazãconºtiinþa timpului (Baudelaire e un exemplufoarte cunoscut), redefineºte cadrele de percepere.Tocmai acesta este domeniul pe care istoricii lite-rari trebuie sã ºi-l revendice ºi asupra cãruia sã-ºiexercite interpretarea".

Rodica Baconsky a adâncit problematica,punând în discuþie conceptul de istorie însãºi,care nu este nici ea, la rândul ei "decât un recit, opoveste", fiind, pânã la urmã, dificil de decelatmãsura în care istoria se naºte prin ficþiune sauficþiunea prin istorie. Modificând metafora pro-pusã de Sanda Cordoº - a istoriei literare vãzutãasemeni unei case -, Rodica Baconsky preferãimaginea unui oraº, remarcând "multiplicitateaistoriilor literare" ºi "elementul subiectiv" imposibilde evitat când vine vorba de elaborarea acestorpovestiri. Lipsa de legitimare a oricãror încercãriteoretice totalizante, nu ne scapã însã deneliniºtile privind responsabilitatea/responsabi -lizarea autorului ºi discursului: "a cui sunt casele?cine guverneazã sau cine ar trebui sã guvernezeacest oraº al istoriei literare?".

Aducând discuþia în planul practic alcercetãrii, Corin Braga a privit istoria literarã dinperspectiva comparatistului cãruia îi este uneori"dificil sã-ºi delimiteze competenþele". Jonglând cumai multe epoci ºi chiar cu mai multe domenii,inevitabil se va lovi de propriile-i limite, "un com-paratist literar care s-ar ocupa de perioada anticã,spre exemplu, nefiind neapãrat cunoscãtor al lim-bilor vechi sau unul care studiazã perioada EvuluiMediu nefiind expert în complicatele ºi diverseleprobleme teologice ale vremii. Astfel, comparatis-tul e nevoit sã cãlãtoreascã prin toate acestedomenii, asemeni unui Don Juan careviziteazã/curteazã bãtrânele doamne ce locuiescodãile casei istoriei literare, fãrã sã zãboveascãprea mult în nici un loc. Ceea ce comparatistulpoate realiza este o legãtura între camere, iar legã-tura între literatura comparatã ºi istoria literaturiiar trebui sã fie un mariaj fericit".

Ioana Bot remarcã revenirea istoria literaturiica un fel de "reîntoarcere a refulatului". Îndeosebiîn ultimul deceniu, deconstrucþia oferã metode ºiconcepte interesante pentru studiul istoriei lite-

rare. Ea funcþioneazã atât în ceea ce priveºte "dis-cursul istoric, cât ºi discursul literar asupra isto-riei" ºi este necesarã o diferenþã între istoria litera-turii ºi atitudinea istoricã a fiecãrui cercetãtor faþãde propriul obiect. Istoriei literarã, nu poate scãpa"structurii discursive". Ceea ce din aceastã perspec-tivã este important la Cãlinescu, de exemplu, estenu atât faptul cã "istoria literaturii este un roman,cât faptul cã el face din verosimilul acestei naraþi-uni un fel de adevãr absolut al istoriei literare".Istoria literarã nu se poate face în afara unor re-guli, iar "atunci când alegem sã vorbim despre oepocã, despre un personaj, alegem ºi tipul denaraþiune". Existã "efortul de a ascunde acestestrategii, dar orice istorie literarã este o con-strucþie epicã ºi nu poate exista în afara acesteia".

Anca Ursa a gãsit istoriile literare, cel puþincele româneºti, ca fiind dificil de folosit, în spe-cial, cele din perioada comunistã care începeau cucitarea unor personaje politice precum Ceauºescuºi Gheorghe Gehorghiu-Dej, trasând ideologicobiectivul literaturii ºi menirea scriitorului: "Estedificil sã gãseºti repere exacte în aceastã situaþie,ºi în ceea ce priveºte autorii trataþi în teza mea,am remarcat cã, pe de o parte, unii sunt trataþiinexact, superficial înainte de '89, iar alþii rãmânºi dupã '89 la fel. Dau exemplul lui Octav ªuluþiuºi Mihail Sebastian care au fost ignoraþi aproapetotal. Dupã revoluþie am avut surpriza de a vedeaîn Austria o traducere a jurnalului lui MihailSebastian, iar în prezentarea cãrþii autorul eratratat ca fiind cel mai mare scriitor român ºi unuldintre cei mai mari scriitori ai Europei. Cred cã eexagerat ºi trebuie sã luãm distanþã atât faþã demistificãrile comuniste cât ºi de cele care ne pân-desc azi".

Privind istoria literarã dintr-o perspectivã teo-reticã Adrian Tudurachi a evidenþiat câteva dinprejudecãþile cu care avem de-a face când vrem sãrealizãm o istorie literarã. "Se perpetueazã încãcredinþele pozitiviste ale sec XIX ºi o imagineraþionalistã asupra a ceea ce este literatura. Nefacem încã iluzii privind rigoarea, logica unei ideiliterare. Existã credinþa cã s-ar putea gãsi un sens,o interpretare comunã în ceea ce priveºte literatu-ra, iar dovadã stau ºcolile literare care se ghideazãdupã câteva idei directoare. Cred cã variaþia sem-nificaþiilor este însã imposibil de ignorat sau desacrificat pentru a crea solidaritatea unei ºcoli saua unei epoci". Presupusa univocitate a sensuluieste o altã prejudecatã, Adrian Tudurachi vãzândsensul în literaturã mai degrabã ca pe un bric abrac. Metafora "este cea care îl ajutã pe scriitor sã'organizeze' sensurile plurale ale ideilor sale ºi nupentru a le reduce la concept. Ea stabileºte unraport mobil între mai multe sensuri, nu legãturacu ceva din afara textului literar". Prin urmare,ideile literare "nu pot fi obiectul unei istorii,datoritã faptului cã nu pot fi net definite, ºi nupot servi articulãrii discontinuitãþilor literare, iarpe de altã parte istoria literarã nu mai e depen-dentã de ideile literare". Între opþiunea de "arenunþa la istoria literaturii sau de o pãstra cuprejudecãþi cu tot", Adrian Tudurachi propune ocale de mijloc, un fel de a pãstra vechea atitudinefaþã de ideile literare, admiþând în acelaºi timp cãliteratura presupune continue remanieri interioare.

Grupaj realizat de Oana Pughineanu

n

24 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

24

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Istoria literaturii în dezbatere

masã rotundã

25

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

Primele impresiiBãiuþ - capãt de linie. Am ajuns acolo pe întâi

august, ultima din cele trei zile de sãrbãtoare aleoraºului. O scenã de lemn, miros de mici ºi mulþioameni cu umbrele care aºteptau rezultatele uneitombole. Mai mult de atât nici nu prea aveau ce sãaºtepte. Mina este ameninþatã cu închiderea, dacãnu acum, pânã în 2007- sigur, doar trebuie sã neridicãm la standardele europene. Alte surse devenit pentru oameni nu existã. Soluþia problemei:emigrarea, care pe unde apucã, fiecare cum poate.

Prima persoanã care mi-a ieºit în cale - Ciprian,35 de ani, miner, cãsãtorit ºi cu o fetiþã. Nu vreasã plece, aici îºi are familia. Seara, la birtul din oraºam început sã dezbatem problema: de ce pleacãoamenii, ce alternativã ar avea? Unicul rãspuns:agroturismul. Dar trebuie investiþi bani, iar statul,il padre padrone, nu prea ajutã cu nimic. Se beabere, se râde, dar cu jumãtate de gurã. Ce o sã seîntâmple cu oamenii, cu locul, cu tradiþiile?

Libertate, dar nu prea multã!Asta speram sã aflu începând de a doua zi din

discuþiile cu oamenii. Raþi Ionuc - un bãrbat pe la60 de ani, bine fãcut, cu doi ochi mari ºi albaºtri.Vorbãreþ. "Prea mare libertate în democraþie!"Pentru cã înainte oamenii nu puteau sã plece aºauºor, pentru cã înainte statul le dãdea loc demuncã ºi nu-i lãsa în voia sorþii. Agitat, trage cupoftã din þigarã, gest care o incomodeazã pePatricia, fata lui. Acum ea este în vacanþã, dar detrei ani e plecatã în Ungaria la muncã. Lucreazã lao fabricã producãtoare de scaune pentru maºini.Împreunã cu soþul ei, Dãnuþ. La Dãnuþ observlanþul gros de argint scos peste tricou ºi dorinþa dea se explica pentru tot ceea ce face. "Am plecatpentru cã nu m-au angajat în minã". ªi continuãvesel: "Mi s-au cerut trei mii de dolari, acum patruani ca sã pot lucra în minã". Nu a avut banii, aºacã a încercat sã lucreze sezonier. Dar aºa nu se des-curca. Prin urmare, a luat-o pe Patricia ºi au plecatspre locuri mai bune. Sunt mulþumiþi de ce au rea-lizat pînã acum. În Ungaria este bine, eºti apreciatpe merit ºi salariile sunt pe mãsurã. Nu prea seînþeleg cu ungurii din România care se aflã acolo.Mi-au povestit de o maºinã cu numãr de Târgu-Mureº care a oprit în faþa locului unde munceauei. Dãnuþ l-a salutat pe ºofer ºi acesta s-a fãcut cãnu-l aude. Apoi a spus ceva în ungureºte.

De oamenii din Bãiuþ, Dãnuþ ºi Patricia suntfoarte dezamãgiþi. Nu au bani, cumpãrã pe datoriede la Alimentara, dar niciodatã nu le lipsescpãhãrelul ºi þigara. S-au dezvãþat de lucru. În ceeace îi priveºte pe mineri, Dãnuþ afirmã cutãrie:"Minerii nu muncesc, stau ºi beau cu ºeful."De aici intervine domnul Raþi: "Înainte aveai ceface. Iar minerii cheltuiesc banii pe medicamente,de aia nu se descurcã." Ochii îmi zboarã la bluzalui albastrã, ruptã la o mânecã. Nu poate sã stealocului mai mult de cinci minute. S-a apucat târziude fumat, la 26 de ani. Vina anturajului: mai opoveste, mai o þuicã…

"Dar pe copiii ãºtia nu i-aþi servit cu nimic?"Apar pere pe masã. Îmi amintesc cã nu am maimâncat de mult, ce bine! Ionuc a lucrat 17 ani lapoºtã, apoi 15 ani la minã. Acum, la pensie, arepãmânt în Lãpuºul Românesc. Dar se plânge cã nuare cine sã îl ajute. Oamenii promit, tu le dai obere din obligaþie ºi apoi ei uitã. "Pãi, înainte de '89nu ar fi fost aºa!" Încep discuþiile aprinse între el ºiginere. Patricia îmi face cu ochiul. Îi este dor decasã, dar pentru asta s-au inventat telefoanele. Înplus, în Ungaria, unde sunt ei, mai muncesc cam

50 de oameni din Bãiuþ. ªi, oricum, Bucureºtiuleste mai departe de casã decât Ungaria ºi locul încare trãiesc ei acum. Tinerii condamnã þara, dom-nul Raþi regretã vremurile trecute. Mama copiilor,soþia lui Ionuc, stã într-un colþ tãcutã. Este deacord cu fata ei, dar nici pe soþ nu îl contrazice.Ea nu ar pleca din Bãiuþ, aici este totul pentru ea.

Mã ridic sã plec. Primesc invitaþii sã mã maiîntorc. În minte îmi rãmâne imaginea domnuluiRaþi: un om al naibii de pitoresc ºi al naibii deglumeþ. Privirea îmi zboarã la casele micuþe, încon-jurate de flori ºi la oamenii care stau pe prispã ºimã salutã plini de curiozitate. Totul nu dureazãprea mult, calc într-o baltã.

Clipa de glorie ºi ce mai rãmâne din eaÎn apropiere de locul unde suntem cazaþi se

aflã ºi scena. Aceeaºi scenã de la zilele Bãiuþului.Acolo se joacã niºte copii. Cântã fiecare cumpoate, cu instrumente improvizate din beþe ºi cozide mãturã. Unul mai durduliu þipã cât poate:"Privirea ta de alcoolistã…". Altul ne zãreºte, îºi faceloc pe scenã ºi dã tonul : "Poate dacã ploaia s-aropri…". Alaltãieri, la Sãrbãtorile Bãiuþului au cântat,pe ploaie, Cargo. Acum se vãd fanii, într-unkaraoke ad hoc. Facem poze. Aplaudãm. Copiii seagitã, dau totul din ei. În momentul ãsta trãiesc"the american dream". Se afirmã, au momentul lorde glorie, sunt în centrul atenþiei. Spectacolul o saîmi rãmânã mult timp în minte.

Urmeazã vizita cu domnul Puiu în zona deza-fectatã de la suprafaþa minei Cisma. Domnul Puiueste consilier local. A fost miner. E mândru de totce a fãcut ºi de tot ceea ce face. Urcãm prin zonedestul de dificile. Atenþia mea se îndreaptã spredesenele cu svastica ºi cu pentagrama fãcute pecabina unde a lucrat un miner cândva. Alãturi,pentagrama roz în formã de inimioarã - HIM.Peisajul este minunat ºi totul mã face sã uit deaglomeraþia ºi de gãlãgia pe care le-am lãsat înurmã când am venit aici.

Nervi de varãOprirea la tanti Aurica mi-a reamintit cã în

acest colþiºor uitat de lume este prezentã figuraindividului urbanizat. Sunt poftitã sã mã aºez. FiicaAuricãi este plecatã de trei sãptãmâni în Spania.Ginerele de cinci ani ºi mai bine: a fost în Austria,în Portugalia, acum este ºi el în Spania. Aurica arãmas cu cei trei nepoþi ºi cu o mamã de 91 de anicare "cloceºte toatã ziua, pãcat cã nu face ouã!".Urmeazã hohote de râs care urmãresc sã mã facãpãrtaºã. Aflu cã fata nu ar fi plecat, dacã ar fi avutun loc de muncã. Aurica mã îmbie cu o cafea.Refuz. Nu-mi pot lua ochii de pe figura ei care-miinspirã neîncredere. Ea se plânge de nepoþi, îi facprea mulþi nervi, se plânge de prea multã treabã,dar animale de crescut sau pãmânt de lucrat nuare. De soþ este divorþatã de mai bine de 31 de ani.De-abia în a treia vizitã pe care i-am fãcut-o am dis-cutat mai uºor. Atunci l-am cunoscut ºi pe fiul ei,mecanic la minã. A fost ºi el la lucru afarã, înIsrael, ºi ar pleca la prima ocazie. Mi-a confirmatfaptul cã pentru a te angaja la minã, în ultimiipatru, cinci ani, a fost nevoie de sume enorme debani. Oamenii dãdeau, lucrau o lunã, douã, apoi îºiscoteau ordonanþele ºi primeau ºi salarii compen-satorii pe doi-trei ani. Dacã pot profita, de ce sã nuo facã? - mentalitatea românului nostru. Cei carenu aveau, înghiþeau frumos în sec ºi apoi oporneau în alte pãrþi.

Capul mã doare. Era mai bine pentru oamenii

ãºtia înainte? Acum, rãmaºi ai nimãnui, fac ce potºi cum pot ca sã supravieþuiascã.

Flori de minãExcursia în mina Cisma pe care am fãcut-o în

ziua urmãtoare a avut asupra mea un impactenorm. Mai întâi ne-am suit într-un trenuleþ în carede-abia aveai loc sã te miºti. În timpul mersului,zgomotul era asurzitor. Se auzeau doar vag vocileminerilor (amestecate cu ale colegilor mei) carecântau "Andri Popa cel vestit!". Remarca persoaneicare stãtea lângã mine: "Dacã s-ar face un Castel alGroazei aici, s-ar câºtiga enorm!". Nu ºtiu cum potoamenii sã lucreze în asemenea condiþii: noroi,uneori apã pânã la genunchi, aer greu, galerii încare trebuie sã te târãºti ºi scãri pe care aluneciatunci când vrei sã le urci. Senzaþia de la ieºire afost luminiþa de la capãtul tunelului (la propriu),urmatã de un mare gol care te roade pe dinãuntru.S-a reparat cât de cât cu berea de dupã. A douaoarã nu aº putea sã mai intru într-o minã.

N-ai ce da, rãmâi singur!Carolina Dosãnciuc a fost ultima persoanã cu

care am stat de vorbã. Fata ei, Simona, este plecatãde un an la muncã în Grecia. "E fain, dar e amarsã fii slugã la stãpân", îmi explicã mama suferinþelefiicei. Simona lucreazã ca menajerã, dar e ºidãdacã. Stãpâna ei o bãtea pe menajera dinainteaSimonei. Pe oliþã, într-un colþ, un nepoþel de-alceleilalte fete se uitã dezorientat la noi. Simona alucrat în Baia-Mare, la o croitorie, dar nu i-a con-venit salariul. "Nu-i ajungeau banii de coafor, aºa cãa plecat". Mi se oferã þigãri. Accept. Carolina con-tinua povestea: pe vremea lui Ceauºescu avea cinciporci, acum nu mai are nici unul, atunci avea ce sãcumpere, acum nu mai are cu ce.

Apoi trece la probleme mai delicate: de primulsoþ a divorþat dupã ºase luni, din cauza soacrei. Cual doilea s-a cãsãtorit pentru cã-ºi dorea copii. Aîncercat sã adopte o fetiþã de la niºte vecini, dardupã trei luni i-a fost luatã. Brusc rosteºte maiîncet: "Nu am avut ce da ºi fata m-a pãrãsit…".Înainte de '89 nu s-ar fi întâmplat aºa. Celelatedouã fete ar pleca ºi ele, dar nu-ºi pot lãsa bãrbaþiiaici. ªi Carolina ar pleca, dar are 56 de ani, nu maipoate. Îi este dor de fatã ºi pânã nu demultplângea când îi auzea vocea la telefon. Dacã ar fifost singurã, banii i-ar fi ajuns. Carolina a lucrat camecanic în minã ºi are o pensie bunicicã. Îmizâmbeºte spunându-mi cã fata ei "s-a cãpãtat labani". ªi iar pentru un sfert de orã aud ca un ecouexplicaþiile ei: "Înainte de Revoluþie aveam cevasigur. ªi era bine.".

În ultima zi stãteam la terasã. Discuþii, pãreride rãu cã plecam. Pe lângã noi trece o tipã blondãcu fustã scurtã de blugi ºi pantofi roºii cu toc dedouã palme. "Pe unde o fi fata-pãdure?"

Ce mai rãmâne de spus - un fel de concluzii

Din Bãiuþ se pleacã din ce în ce mai mult.Oamenii nu mai au ce face, nu mai au unde sãlucreze. Sunt derutaþi, confuzi. Bãtrânii îºi explicãadesea acest lucru prin faptul cã: "Este prea marelibertate în democraþie!". Adicã cei tineri pot sãfacã aproape tot ce vor. Nu mai sunt obligaþi sãrãmânã locului. Dar nici nu li se oferã altceva. În-tr-un fel ºi ei regretã vremurile când aveau pentruce sã rãmânã. Dar îºi iau viaþa în piept ºi pleacã lalucru "afarã". Cei ce muncesc din greu, reuºesc.Bãtrânii rãmân ºi deapãnã amintiri. Toþi suntconºtienþi de un lucru: "Dacã se închide mina,Bãiuþ dispare de pe hartã…".

Un adevãr trist, dar singurul adevãr.

n

No man's land?Dora Ghencenco

reportaj & antropologie

26 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

26

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

integarea europeanã

Scurt istoric al ParlamentuluiEuropean

Parlamentul European este rezultatul tratatelorinstitutive. La început a avut denumirea deAdunarea Comunã (în Tratatul C.E.C.A.) sau,simplu, Adunarea (cum apãrea în Tratatul de insti -tuire al C.E.E. ºi Euratom). Prin Rezoluþia din 20martie 1958, cele trei instituþii de mai sus s-aureunit în Adunarea Parlamentarã Europeanã. Patruani mai târziu, în 1962, s-a hotãrât denumirea deParlament European.

Primele alegeri directe în Parlamentul Europeans-au þinut în iunie 1979, când, la numai 34 de anide la terminarea celui de al Doilea RãzboiMondial, popoarele Europei au mers la urne pen-tru a alege membrii unui Parlament unic.Europenii nu ar fi putut gãsi un simbol mai puter-nic al reconcilierii. Parlamentul European, a cãruilegitimitate derivã din sufragiul universal direct,este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul timpului,el a acumulat constant putere ºi influenþã, printr-oserie de tratate. Aceste tratate, în special Tratatulde la Maastricht din 1992 ºi Tratatul de laAmsterdam din 1997, au transformat ParlamentulEuropean dintr-un organism pur consultativ într-unparlament legislativ, cu puteri similare cu cele aleparlamentelor naþionale, cu rol de co-decizie.

Prezentare generalãParlamentul European este singura instituþie

comunitarã care se întâlneºte ºi îºi þine dezbaterileîn public. Dezbaterile, opiniile ºi rezoluþiileParlamentului se publicã în Monitorul Oficial alUniunii Europene.

Parlamentul European este organizat ºifuncþioneazã, în linii generale, prin Regulamentulinterior. Organele de conducere sunt Preºedinteleºi Biroul. Din Birou, alãturi de Preºedinte, facparte 14 Vice-preºedinþi, 5 chestori cu drept de votconsultativ. Conferinþa Preºedinþilor reuneºtePreºedintele Parlamentului ºi preºedinþii grupurilorpolitice. Ea este competentã pentru organizarealucrãrilor ºi fixarea ordinii de zi a sesiunilor.Parlamentul þine o sesiune anualã care începe încea de a doua zi de marþi din luna martie.Parlamentul poate sã lucreze în sesiune extraordi-narã la cererea majoritãþii membrilor sãi, aConsiliului ºi a Comisiei. Parlamentul are comisiiparlamentare care se reunesc în intervalul sesiu-nilor ºi asigurã continuitatea lucrãrilor. Ele suntcomisii permanente, comisii temporare, comisiatemporarã de anchetã, comisii parlamentare mixtecu parlamentele statelor asociate sau ale statelorcu care au fost angajate negocieri în vedereaaderãrii, altele.

Legitimat prin vot universal direct ºi ales pen-tru un mandat de 5 ani, Parlamentul European ºi-asporit continuu influenþa ºi puterea prin inter-mediul unei serii de tratate. Acestea, în mod spe-cial Tratatul de la Maastricht din 1992 ºi Tratatulde la Amsterdam din 1997, au condus la transfor-marea Parlamentului European dintr-un organismpur consultativ într-unul cu puteri legislative simi-lare celor exercitate de parlamentele naþionale.

Prin Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare la 1 fe-bruarie 2003, s-a stabilit un numãr maxim de 732de membri ai Parlamentului.

Membrii Parlamentului EuropeanParlamentul are trei functii esentiale:-- puterea legislativã - alãturi de Consiliul

Uniunii Europene, are atribuþii legislative, adicãadoptã legislaþia Uniunii (regulamente, directive,decizii). Participarea sa la procesul legislativ con-tribuie la garantarea legitimitãþii democratice a tex-telor adoptate;

-- puterea administrativã financiarã - împarteautoritatea în domeniul bugetar cu ConsiliulUniunii Europene, prin urmare poate modificacheltuielile bugetare. În ultimã instanþã, adoptãbugetul în întregime;

-- puterea de a supraveghea executivul - exercitãun control democratic asupra Comisiei. Aprobãdesemnarea membrilor Comisiei ºi are dreptul dea cenzura Comisia. De asemenea, exercitã un con-trol politic asupra ansamblului instituþiilor.

Membrii Parlamentului EuropeanMembrii Parlamentului European sunt aleºi

prin sufragiu universal direct, într-un sistem dereprezentare proporþionalã - fie pe bazã regionalã,cum este cazul în Italia, în Marea Britanie ºi înBelgia, fie pe bazã naþionalã, cum se întâmplã înFranþa, Spania, Austria, Danemarca, Luxemburg ºiîn alte þãri, sau într-un sistem mixt, ca înGermania.

Componenþa ºi activitateaParlamentului European

Numãrul de membri pentru fiecare stat estespecificat în Tratate. În Camerã, membrii se adunãîn grupuri politice, nu în delegaþii naþionale. Înprezent, Parlamentul are opt grupuri politice, pluscâþiva membri "independenþi". Aceste grupuripolitice cuprind membri din peste o sutã de par-tide politice naþionale.

Parlamentul îºi îndeplineºte atribuþiile dacã esterealizat un cvorum de o treime din membrii sãi.Dreptul de vot este personal, votul prin interme-diul procurii este interzis. Comisiile parlamentarese întâlnesc în general douã sãptãmâni pe lunã laBruxelles, pentru a uºura contactul cu Comisia ºiConsiliul European. Cea de a treia sãptãmânã esterezervatã întâlnirilor grupurilor politice, iar cea dea patra, pentru ºedinþa plenarã de la Strasbourg.Parlamentul mai are ºi întâlniri plenare suplimenta-re la Bruxelles. Secretariatul se aflã la Luxemburg.

Activitatea Parlamentului este organizatã îngeneral pe urmãtoarele principii:

-- comisia parlamentarã corespunzãtoare (spreexemplu, Comisia pentru Mediul Înconjurãtor peprobleme de legislaþie a poluãrii) numeºte unmembru ca "raportor", pentru a redacta un raportasupra propunerii, ce va fi supus ComisieiEuropene spre analizã;

-- raportorul supune raportul redactat comisieirespective, pentru dezbatere;

-- dupã ce raportul a fost analizat, el este supusla vot ºi, dacã este cazul, amendat:

-- raportul se discuta apoi în ºedinþa plenarã,amendat ºi supus la vot. Parlamentul adoptã apoio poziþie asupra chestiunii respective.

Relaþia dintre Parlamentul Europeanºi parlamentele naþionale

Transferul de competenþe operat de tratateleconstitutive a antrenat o reducere a puterii parla-mentelor naþionale. Urmarea fireascã ºi imediatã aacestui eveniment a fost reprezentatã de reacþiilevehemente ale parlamentelor naþionale la adresaacestui deficit democratic, cumulat cu deficitul cerezidã în puterile Parlamentului European.Parlamentele naþionale au avut sentimentul de a fiplasate pe locul secund, dupã ce vreme îndelun-gatã ele au reprezentat expresia cea mai înaltã ademocraþiei, liantul dintre cetãþeni ºi aleºii lor, oputere mai mare revenind guvernelor naþionale,care au început sã ia parte la elaborarea acteloreuropene, prin intermediul Consiliului.Parlamentele naþionale s-au vãzut constrânse sãaccepte faptul cã normele europene sunt aplicatede cãtre guverne sau au trebuit sã aplice ele înselede manierã mecanicã unele prevederi la elaborareacãrora nu au participat.

Poziþia formalã a Parlamentelor naþionale încadrul structurii Uniunii Europene se limiteazã înprezent la cinci sarcini fundamentale. 1. Ratificareatratatelor ºi a amendamentelor fundamentale latratate, inclusiv aprobarea noilor membri;2. Alocarea mijloacelor financiare în general pen-tru Uniunea Europeanã; 3. Aprobarea legislatiei încadrul Uniunii ºi ajustarea corespunzãtoare a legis-latiei nationale; 4. Elaborarea legislaþiei secundare(incluzând anumite implicaþii bugetare);5. Monitorizarea rãspunderii guvernului pentruactivitatea în cadrul procesului de luare a decizi -ilor în cadrul Uniunii.

Surse de conflictCo-existenþa în sistemul european a douã parla-

mente aduce în discuþie, fãrã îndoialã, unelechestiuni procedurale, precum ºi unele întrebãrilegate de modalitatea în care cele douã seraporteazã unul la celãlalt. S-a avansat ipotezaemergenþei parlamentelor naþionale la nivel euro-pean pentru a compensa lipsa de acþiune a acesto-ra pe plan naþional. Însã aceastã ipotezã, odatãaplicatã, ar fi condus la un conflict major la nivelinstituþional. Folosind aceeaºi linie argumentativãîn direcþia conflictelor dintre cele douã Parlamenteam putea afirma cã însãºi co-existenþa este un fac-tor cauzator de conflicte prin prisma puterilor careli se atribuie Parlamentelor. Legitimitatea democra-ticã este ameninþatã în actualul context al raportu-lui de forþe, iar o ofensivã a reprezentanþilorParlamentelor naþionale ar putea înclina balanþa înfavoarea lor.

Percepþia asupra influenþei limitate a parla-mentelor naþionale, de unde ºi apariþia fenomenu-lui deficitului democratic, este determinatã de fap-tul cã deciziile, care, în alte circumstanþe, ar fi fostluate de parlamente, sunt luate de guverne înConsiliu, uneori împreunã cu ParlamentulEuropean, în cadrul procedurii privind co-decizia.Transparenþa Consiliului este limitatã ºiParlamentele naþionale pot urmãri cu dificultateproblemele ºi monitoriza responsabilitatea guver-nului. Soluþia pentru Parlamentul national constãîn dezvoltarea ºi consolidarea unui rol activ îndetrimentul unui rol reactiv, ceea ce înseamnãintervenþia parlamentarã în fazele timpurii ale pro-cesului de luare a deciziilor în Consiliul Uniunii.

Raporturile dintre Parlamentul European ºi parlamentele naþionale

Sergiu Gherghina

27

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

Consensualismul la nivelul raportuluiPânã în prezent, relaþiile dintre Parlamentul

European ºi Parlamentele naþionale a fost caracteri-zat de consens. Cooperarea s-a situat la un nivelînalt ºi doar necesitatea de a introduce acest prin-cipiu în cadrul tratatelor revizuite ºi metodeleacestei cooperãri au suscitat câteva divergenþe deordin minor. La început, cooperarea dintre celedouã Parlamente a fost evidentã deoarece aproapetoþi membrii Parlamentului European erau ºi mem-bri ai Parlamentelor naþionale. Astfel, un curent deschimb de idei, informaþii ºi un mediu propicecooperãrii se datora acestei situaþii. Aceastãperioadã a luat sfârºit în anul 1979, odatã cualegerea Parlamentului European prin vot universaldirect, cazul cumulului de mandate devenind dince în ce mai rar. Începând cu momentul 1979,relaþiile s-au rãcit treptat, cantitatea contactelorreducându-se vizibil. Începând cu 1983, preºedinþiiparlamentelor se reunesc o datã la doi ani, daraceste întâlniri sunt extrem de formale.

Adevãrata modificare a survenit în urmaalegerilor din anul 1989. Perspectiva deschisã deviitoarele negocieri pentru ceea ce avea sã devinãTratatul Uniunii Europene a determinatParlamentul European sã insiste asupra necesitãþiiîntãririi relaþiilor cu Parlamentele naþionale în ve-derea garantãrii unui control accentuat la diferiteniveluri de interes. Acestui factor i s-a adãugatinteresul manifestat de Parlamentele naþionale faþãde "miza europeanã" începând cu Actul UnicEuropean. Unul dintre principalele semne ale aces-tei noi tendinþe a fost reprezentat de reunirea dedouã ori pe an a Conferinþei OrganismelorSpecializate în Afacerile Comunitare (COSAC) alParlamentului Uniunii Europene în care fiecareParlament naþional era reprezentat de 6 parlamen-tari. Aceste întâlniri au fost considerate unforum pentru schimburile utile de idei ºi au per-mis parlamentarilor diferitelor state sã asigure con-tacte cu miniºtrii statului care deþinea preºedinþiaUniunii Europene. Însã reuniunile COSAC nu per-miteau stabilirea bazelor unei acþiuni concertate aParlamentelor.

Conferinþa Parlamentelor Uniunii Europene,þinutã la Roma în noiembrie 1990, venea sãrãspundã necesitãþii creãrii unei baze de acþiunecomune la nivelul Parlamentelor. În cadrul aces-teia, s-au fãcut declaraþii în favoarea colaborãriidintre Parlamentele naþionale ºi cel European subforma reunirilor regulate ale comisiilor de speciali-tate din cadrul celor douã tipuri de Parlamente sisub forma unor schimburi de informaþii.

Direcþiile de cooperare indicate de cãtreParlamentul European în octombrie 1991 în ceeace priveºte relaþiile sale cu parlamentele naþionales-au concretizat doar la nivelul schimbului de ideial comisiilor specializate. Luând în considerareexperienþele precedente, s-a decis crearea unorposibilitãþi de contact mult mai accentuat. S-aacordat o atenþie particularã programului legislativanual stabilit de cãtre Comisie, care oferea ºansaschimburilor accentuate între Parlamente înmãsura în care programul este un instrument pri-vilegiat de observare a evoluþiei legislaþiei pe careUniunea intenþioneazã sã o adopte.

Reglementãrile curente ale raportuluiRelaþiile dintre Parlamentul European ºi

Parlamentele naþionale ocupã un loc central încadrul prioritãþilor stabilite la nivelul UniuniiEuropene. Aºa cum menþionam în secþiunile ante-rioare, au fost create numeroase cadre insti-tuþionale pentru realizarea unor legãturi cât maibune între cele douã corpuri legislative. AcþiunileDirectoratului, creat la nivelul ParlamentuluiEuropean sunt realizate pe trei dimensiuni:politicã, administrativã ºi economicã.

Parlamentul European doreºte, prin intermediul

Directoratului creat, conºtientizarea opiniei pu-blice ºi participarea acesteia în procesul decizionalla nivelul Uniunii Europene, în toate arenele.Obiectivele astfel stabilite puteau fi atinse doarprin intensificarea relaþiilor cu parlamentelenaþionale. În termeni administrativi, Directoratulpentru Relaþiile cu Parlamentele Naþionale estemenit sã menþinã ºi sã îmbunãtãþeaºcã reþelele for-male ºi informale prin care se realizeazã legãturileîntre cele douã corpuri legislative. Scopul declaratal Directoratului este acela de a ajuta membrii ºifuncþionarii parlamentelor European ºi naþionalesã faciliteze comunicarea, sã conºtientizez oportu-nitãþile de acþiune comunã, sã sporeascã gradul deeficienþã al acþiunilor comune.

Biroul Directoratului numeºte doi vice-preºedinþi cãrora li se încredinþeazã implementarearelaþiilor dintre parlamentele european ºi celenaþionale ºi ei trebuie sã întocmeascã rapoarte re-gulate Conferinþei Preºedinþilor în care sã detaliezepropriile activitãþi. Unul dintre cei doi vice-preºedinþi este responsabil ºi cu relaþiile dintreParlamentul European ºi parlamentele naþionaleale statelor candidate.

Articolul 123 din Regulamentul de Procedurãafirmã cã Parlamentul European trebuie sã"informeze regulat parlamentele naþionale alestatelor membre cu privire la propriile activitãþi",iar Conferinþa Preºedinþilor "poate oferi un mandatde a negocia facilitãþile pentru parlamentelenaþionale ale statelor membre, în baza recipro-citãþii, ºi sã propunã orice alte mãsuri menite sãfaciliteze contactele cu parlamentele naþionale".

În ceea ce priveºte participarea la COSAC,Conferinþa Preºedinþilor trebuie sã numeascã, lapropunerea Preºedintelui, membrii delegaþi. Întrea-ga delegaþie trebuie condusã de cãtre unul dintrevice-preºedinþii responsabili cu implementarearelþaiilor cu parlamentele naþionale. Delegaþia tre-buie sã redacteze un raport care va fi prezentatParlamentului European, la finalul fiecãrea întâl -niri.

Toate parlamentele naþionale ale statelor mem-bre au posibilitatea stabilirii unei reprezentãri per-manente sub auspiciile Parlamentului European.Pânã în aprilie 2004, parlamentele din Danemarca,Finlanda, Italia (ambele Camere), Franþa (ambeleCamere), Marea Britanie (Camera Comunelor),Suedia, Irlanda, Polonia (Sejm), Letonia, Lituania ºiSlovenia fãcuserã acest lucru.

Raporturile cu parlementelenaþionale ale statelor candidate

Parlamentul European menþine legãturile cuparlamentele naþionale prin intermediul colocviilorinter-parlamentare ºi al programelor de informarepentru membrii ºi funcþionarii parlamentelornaþionale ale acestor state. Eforturile sunt fãcuteîn special în direcþia implementãrii acquis-uluicomunitar ºi a realizãrii pregãtirilor pentru cali-tatea de membru al Uniunii Europene.

Dezvoltãri ulterioare ale raportuluiAu fost enumerate deja câteva din argumentele

aduse în favoarea întãririi unei relaþii întreParlamentul European ºi Parlamentele naþionale.Unul dintre argumentele care nu a fost invocateste cel al reprezentativitãþii cetãþenilor la niveleuropean. Fiecare sistem de guvernare ia deciziicolective care sunt obligatorii ºi, cel putinpotenþial, intervin masiv în viaþa oamenilor.Pentru acest motiv, aceºtia trebuie sã aibã o voceîn sistem ºi o ºansã realã de a schimba cursulevenimentelor. Este, prin urmare, o acutã nevoiede a identifica o legãturã democraticã întrecetãþeni ºi deciziile politice care îi afecteazã înmod direct ºi personal. Dacã nu este asiguratãlegãtura dintre cetãþeni ºi deciziile politice inter-naþionale, se riscã o situaþie în care orice decizie

internaþionalã va fi privitã ca o ameninþare laadresa democraþiei. În al doilea rând, existã motivede ordin al responsabilitãþii aleºilor, acel proces de"accountability" care trebuie respectat la toatenivelurile unde se vorbeºte de guvernanþi ºi guver-naþi.

Au fost avansate mai multe ipoteze prin caresã se stimuleze intensitatea relaþiilor dintreParlamentul European ºi cele naþionale. Una dintreipoteze este reprezentatã de o implicare mai puter-nicã a Parlamentelor nationale în afacerileeuropene, aceasta urmând a aduce beneficii dez-voltãrii Uniunii. În acest sens, se considerã a fidezirabil sã se studieze posibilitatea creãrii unei adoua Camere a Parlamentului European, compusãdin reprezentanþi ai Parlamentelor naþionale. Înfelul acesta, Parlamentele naþionale ar deveni maivizibile în procesul integrãrii europene pentru cãar fi implicate direct în procesul de luare a decizi-ilor, iar interesele naþionale vor fi mai uºor deurmãrit ºi implementat. În plus, o instituþie parla-mentarã lãrgitã ar putea sã reprezinte statele ºi sãîmbunãtãþeascã echilibrul între ParlamentulEuropean ºi Consiliu pentru acele domenii legatede cooperarea interguvernamentalã (de exemplu,politica comunã de externe ºi securitate sau politi-ca comunã de securitate ºi apãrare). Aceastãsecundã Camerã ar putea oferi ºi o soluþie pentruviitorul Adunãrii UEO care rãmâne o structurãnecesarã ºi pentru care nu existã încã un plan depreluare, dupã ce Tratatul de la Bruxelles va expiraîn viitorul apropiat.

O asemenea instituþie ar putea deveni ºiresponsabilã pentru ratificarea amendamentelor laTratatele auxiliare, ce va cuprinde majoritateaacquis-ului comunitar, în timp ce principiilejuridice fundamentale ale Uniunii Europene suntprevãzute în Constituþia europeanã. ReprezentareaParlamentelor naþionale în forma unei noi Camereeste combãtutã drastic de cãtre reprezentanþiiParlamentului European. De altfel, nu existãomogenitate în ceea ce priveºte atitudineaParlamentelor naþionale. Propunerile statelor-mem-bre nu au fost destul de coerente pentru a fi luateîn calcul. Tratatului de la Amsterdam i-a fost ane-xat un protocol referitor la rolul Parlamentelornaþionale în cadrul Uniunii Europene.

A doua ipotezã avansatã ºi argumentatã estereprezentatã de utilizarea cât mai eficientã aParlamentului naþional. Parlamentele naþionalesunt implicate în mai multe moduri în configu-rarea politicilor naþionale rezultate din luãri dedecizie internaþionale. Nu este suficient pentruparlamentarii aleºi sã aibã, în mod formal, posibili-tatea de a refuza ratificarea unui text asupracãruia s-a ajuns la un acord (ceva care oricum estefoarte dificil politic). Este mult mai important cacetãþenii sã vadã Parlamentul naþional asigurându-se în prealabil cã acordul pe care guvernul îl nego-ciazã va conþine acele elemente care îl vor face ra-tificabil.

nBibliografie:

1. Dorneanu, Valer, "Parlamentele naþionale într-oEuropã lãrgitã", în România ºi viitorul Europei, Bucureºti,Editura RA Monitorul Oficial, 2001.

2. Duculescu, Victor, "O temã a relaþiilor comunitare:adoptarea Constituþiei Europene", Bucureºti, Editura RAMonitorul Oficial, 2001.

3. Fuerea, Augustin, Instituþiile Uniunii Europene,Bucureºti, Universul Juridic, 2002.

4. Manolache, Octavian, Drept comunitar, ediþia aIII-a, Editura All Beck, Bucureºti, 2001.

5. Rideau, Joel, Droit Institutionnel de l'Union et desCommunautes Europeennes , L.G.D.J., 1996.

6. Declaraþia comunã privind viitorul Europei;Nantes, 23 noiembrie 2001, cu ocazia întâlnirii la nivelînalt franco-germane

7. www.europa.eu.int8. www.europarl.eu.int9. www.oup.co.uk

28 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

28

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

C u zece ani în urmã începeam la Secþia defilosofie a Universitãþii din Cluj un semi-nar dedicat filosofiei medievale, în paralel

cu seminarul þinut de colegul meu Tonk Mártonla linia de studii în limba maghiarã a aceleiaºisecþii. Fãrã a fi un început absolut, preocupareaspecializatã pentru studiile de filosofie medievalãa însemnat de ambele pãrþi un efort colegial derecuperare a unei tradiþii culturale comune înidiomurile proprii. Comparaþia dintre eforturilenoastre din acel moment meritã fãcutã din per-spectiva culturilor asumate de fiecare dintre noi,care se traduceau de fiecare datã în prezenþa sauabsenþa textelor bibliografice care puteau crea uncadru de discuþie comun. Seminarul în limbamaghiarã avea un cert avantaj în raport cu almeu, întrucât în "spatele" sãu stãtea un numãr detrei-patru generaþii de editori ºi traducãtori defilosofie scolasticã: spre deosebire de culturaromânã, deceniile anterioare au dat, în culturamaghiarã, ca ºi în cea polonezã, medieviºti ºi aueditat texte ºi au tradus altele aºa cum, sub scuzaregimului, în România nu se petreceau. Zestreaculturalã diversã conferea puncte de plecare celordouã seminarii natural diverse. Era firesc, prinurmare, ca seminarul în limba românã sã se orga-nizeze în anii care au urmat în direcþia recuperãriitextelor, pe când cel paralel spre exegezã. Aceastaeste miza culturalã ºi explicaþia prin apelul la otradiþie care determinã un început a apariþiei unuiexcelent volum semnat de colegul meu TonkMárton, Introducere în istoria filosofieimedievale1, rezultat al cursurilor ºi seminariilorcolegului meu, susþinute în ultimii patru ani laUniversitatea "Partium" din Oradea. Dedicat sin-tezei gândirii medievale, volumul conþine o ana-lizã a raportului între filosofie ºi dogmã în con-textul medieval, un studiu al paralelismului cultur-al greco-latin, un excelent capitol dedicat augustin-ismului ºi influenþelor neoplatoniciene în tradiþiaaugustinianã, împreunã cu un inedit studiu alcelor ºapte reguli ale donatistului Tyconius dinacelaºi secol al IV-lea. Sub semnul studierii opereilui Boethius sunt reunite capitole dedicate proble-mei inteligibilelor, intelectibilelor, certei universali-ilor ºi filosofiei naturii, iar scolastica este privitãmai ales din punctul de vedere al marilor ei pole-miºti (Anselm, apoi Albert ºi Toma). Volumul seîncheie cu analize dedicate fenomenelor secoluluial XIV-lea: cotitura lingvisticã a lui Ockham,intenþionalismul scotist ºi mistica renanã. Lipsescdeocamdatã din volum analize ale recuperãrii neo-platonismului în cultura scolasticã pe filiera arabãa secolului al XII-lea, o mai amãnunþitã tratare aºcolii franciscane a secolului al XIII-lea ºi o maiatentã reluare a tradiþiei latine a secolului al XII-lea (chartrezi, victorini).

Cred cã volumul de sintezã al colegului meueste o reuºitã din urmãtorul motiv: el marcheazãun moment al studiilor medievale care urmeazãîn mod necesar unei tradiþii de traducãtori ºiexprimã o intenþie de cunoaºtere proprie efortuluide exprimare în contextul culturii estice aasumãrii tradiþiei occidentale în sursele medievaleale acesteia. Întotdeauna selecþia temelor studiilormedievale urmeazã teme predilecte ale conºtiinþeiculturale intenþionale care se exprimã prin sine înaceastã muncã de sintezã. Astfel, intereseazã temeale constituirii raþionalitãþii ºi a treptelor diverse

de raportare a conºtiinþei confesionale lamoºtenirea greacã a experienþei gândirii, ceea cedenotã intenþia de recuperare a unei culturi a evu-lui mediu ale cãrui dispute au avut un ecou palidºi neconsumat ca experienþã intelectualã în cul -turile estice. În Polonia ºi Ungaria mai mult, înRomânia mult mai puþin, experienþa scolasticã afost prezentã totuºi timid în constituirea moder-nitãþii estice, iar refacerea în mediul universitaractual a istoriei gândirii medievale este un gestrecuperatoriu al acestei modernitãþi. De fapt, ges-tul nu este singular: la editura Universitãþii dinTimiºoara a apãrut foarte recent un volum de sin-tezã a gândirii patristice ºi medievale semnat deClaudiu Mesaroº2, cu finalitãþi similare volumuluisemnat de Tonk Márton. Studiind comparativcele douã volume, pot fi formulate mai multeîntrebãri: existã o asemenea capacitate dereceptare a publicului studios faþã de un aseme-nea efort? Sau mai mult: istoria dezbaterilorprinse sub semnul scolasticii este oare relevantãdin punctul de vedere al traumelor modernitãþiitârzii asumate quantum potest de gândirearomâneascã ºi maghiarã? Este diferit în modesenþial a scrie în limba românã sau maghiarã oistorie a gândirii medievale ºi a traduce una dintrereferinþele clasice ale domeniului? Simpla medi-taþie la aceste întrebãri poate oferi o motivaþieenormã pentru lectura sintezei oferite în acestevolume.

La prima întrebare, rãspunsul este evident înurma cercetãrii bibliografiilor deja disponibile, for-mate din câteva traduceri ºi din exegeze: efortulsintezei este meritoriu ºi necesar, fiindcã el nupoate niciodatã repeta sursele clasice ale istori -ografiei filosofiei medievale fãrã a oglindi un nivelal climatului intelectual în care lucrarea apare:cele câteva referinþe de texte prezente în celedouã culturi (inegal reprezentate, totuºi, fiindcãzestrea de texte maghiare este mult mainumeroasã) determinã prioritatea calitativã a unorteme în cele douã volume. Ambele debuteazãprintr-o analizã a unor segmente patristice ºiîncheie prin analiza lui Ockham, ceea ce mãr-turiseºte, credem, conþinutul unei reprezentãrilocale a proiecþiei asupra istoriei filosofiei;într-adevãr, perspectiva unei istorii care începe cuclarificarea dogmelor creºtine ºi se încheie cu do-rinþa simplicãrii intermediarilor ºi cu distrugereasistematicã a esenþialismului tradiþiei poate ficititã din perspectiva intenþiei unei culturi con-temporane care înþelege imperativul eliberãrii desine din canoanele unor entia multiplicata, propriiunei filosofii cu un mesaj cultural care abia îºiconstituie, pentru noi, simplitatea ºi autonomiaprezentã în discursul public al ºtiinþelor umane.Fãrã ca acest lucru sã însemne un localism irele-vant, dimpotrivã, el poate fi înþeles ca o formãprofundã de universalitate a unui discurs cu oorigine culturalã precisã. În cele din urmã, muncamedievistului, de orice orientare ar fi el, þine depersuasiunea cu care îºi adreseazã el în mod uni-versal mesajul interlocutorilor sãi din disciplinelefilosofice proxime lui: apelul la medievali esteapelul la geneza realã a modernitãþii, care o par-ticularizeazã pe aceasta din urmã ºi oferã cheiadepãºirii ei; pe de altã parte, munca medievistuluise particularizeazã prin asumarea diversitãþii cul-turale din care fiecare cercetãtor provine.

La a doua întrebare, rãspunsul este critic:lucrãrile dialogheazã cu un public studios din careprejudecãþile formale asupra gândirii medievale nuau dispãrut: universitãþile estice au preluat cumari diferenþe efortul de recuperare localã a cul -turii medievale, studiul manuscriselor evuluimediu târziu existente în bibliotecile ardelene esteîncã precar, iar "întunecarea" percepþiei unui evmediu dedicat multiplelor iluminãri intelectualeeste încã inertã. La aceasta se adaugã o prejude-catã istoricã localã: reducerea discursului asuprafilosofiei medievale la câteva cliºee privind occi-dentul latin a avut întotdeauna de suferit, pentrunoi, opunerea unei tradiþii spirituale paralele ºicomparabile, de limbã greacã ºi de orientarerãsãriteanã. Demontarea unei asemenea structuriar putea fi sarcina cursurilor de filosofiemedievalã din universitãþile noastre: cunoaºtereacirculaþiei manuscriselor ºi o cultivare aprofundatãa splendidelor episoade de sintezã culturalã alegândirii arabe, mesager real între greci ºi latini,poate suprima definitiv prejudecata graniþelor cul-turale.

La a treia întrebare, rãspunsul se plaseazã lagraniþa delicatã dintre traduceri ºi piese originale:cele douã lucrãri sunt primele, din câte ºtim,abordãri stricte a fenomenului gândirii medievaledin ultimii 15 ani în spaþiul nostru universitar:complementare celebrelor traduceri din EtienneGilson ºi Alain de Libera, textele exprimã efortulde formare a unei tradiþii universitare de studiulocale care îºi exprimã propriul moment culturalîn peisajul universal al studiilor medievale: dacãpornim de la lectura filosofiei medievale ca sursãa filosofiei analitice, propusã de NormanKretzmann, Jan Pinborg ºi Alain de Libera,trecând spre lectura ei ca sursã a problemei tran -scendentaliilor, la Jan Aertsen, sau la reluareamomentului scotist ca sursã a gândirii fenomeno-logice pentru Olivier Boulnois, putem reþine fap-tul cã înþelegerea acestei filosofii ca o dezbatereasupra naturii celeste a intermediarului se poateconstitui ca un mesaj coerent de studiu pe careautorii acestor sinteze îl recomandã.

nNote:1. Cf. Tonk Márton, Bevezetés a középkori

filozófia történetébe, Partium Kiadó, 2004.2. Cf. Claudiu Mesaroº, Filosofii cerului. O

introducere criticã în gândirea evului întunecat,Timiºoara, Editura Universitãþii de Vest, 2004.

filosofia

Investigaþii de filosofie medievalãAlexander Baumgarten

29

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

S oþia mea, care-i contabilã, e convinsã cãundeva pe la ministerul finanþelor existãmai mult ca sigur un Modificator. Ce-i

acela? am vrut eu sã ºtiu. Cum ce-i acela? Unindivid care modificã permanent legea, sau maidegrabã instrucþiunile de aplicare, programeledupã care se lucreazã, structura fiºelor de evi -denþã, defalcarea conturilor spre care merge dato-ria cãtre stat, procentele diferitelor angarale, for-mularele statistice ºi cele de bilanþ, cele ale decla-raþiilor semestriale, datele pânã la care se depun

acestea, sumele minime ºi maxime dupã care seîncadreazã deducerile. ªi multe altele pe care nule-am reþinut, spre norocul dumneavoastrã.

Recunosc cã la început m-a cuprins îngrijo-rarea, apoi vãzând-o cât e de serioasã am cãzut pegânduri: modificatorul acesta, dacã existã, trebuiesã fie o persoanã foarte ocupatã! Se scoalãdevreme, sau poate nici nu doarme. Nu întârzieniciodatã la birou. Poate nici mãcar în minister nuse ºtie cine este - ca sã nu fie influenþat, sã nu ise dea mitã, sã nu i se cearã favoruri, sã nu selase cumva pe tânjalã, sã nu fie deconspirat. Sãnu fie asasinat. O fi bãrbat, sau e femeie?Probabil nici asta nu trebuie sã se ºtie. O fiinamovibil? Ce-o fi fost înainte, în celãlalt regim,în care nimic nu se modifica ºi totul pãruse a fiîngheþat? Unde s-o fi calificat?

Cât câºtigã oare? Unde-ºi face analizele me-dicale? Câþi îl cunosc?

Existã iniþiative legislative fastuoase, mândriaprogramelor de guvernare ca niºte perle alecoroanei. Existã legi de import, marcã înregistratã,pentru care niºte paralamentari au fãcut vizite dedocumentare în þãri cu tradiþie, unde totul pare cãfuncþioneazã. ªi pânã la urmã iniþiativa ia formãde proiect, este uneori supusã dezbaterii publice,apare în presã, o gãseºti pe internet, suferã amen-damente (castratoare) ºi se strecoarã pânã la urmã(mai bine zis ceea ce rãmâne din ea) printre fur-cile caudine ale celor douã Camere. ªi pe acest

parcurs legea începe deja sã-ºi mai piardã dinstrãlucire, începe sã semene pe alocuri cu vechealege, pe care trebuia s-o înlocuiascã grabnic.Lovitura de graþie pare cã i-o dã însã întotdeaunaModificatorul. Un birocrat înãscut, care ºtie cumtextulalitatea poate rãsturna spiritul legii. Unfuncþionar ceva mai mãrunt, din personalul perenal ministerului, acela care nu se schimbã o datãcu alegerile, fiind considerat mult prea mãrunt -un simplu practician. Când aflã cã trebuie sã ela-boreze normele, sã întocmeascã anexele ºi bare-murile, el îºi pune cotierele ºi trage vechiul lui ser-tar unde are... Ce are? Ei, tocmai asta nu ºtiu! Ocarte veche ºi soioasã, o riglã de calcul, tabele,coduri, toate murdare de cernealã pe la colþuri.Cã doar n-o fi având tutun de pipã! Nu - el enefumãtor, ia pastile ºi bea lapte. Vrea sã trãiascãmult.

Sau poate nu existã ca persoanã fizicã.Exasperanta fluctuaþie a legilor, birocraþia, absur-dul cuibãrit aproape totdeauna în mult maiparºivele instrucþiuni de aplicare, sau aºa-ziselenorme metodologice (care nu sunt totdeauna lavedere) au dus la aceastã personificare. Au nãscutun personaj malefic, desprins parcã din romanelelui Kafka. ªi astfel umbra lui trece peste birourifãrã sã fie pe statul de funcþiuni al ministeruluifinanþelor. ªi fiecare funcþionar simte respiraþia luiacrã în ceafã.

n

tutun de pipã

ModificatorulAlexandru Vlad

G ãoazã e un tînãr voluminos. E de-a drep-tul pãtrat, pot afirma fãrã mustrãri deconºtiinþã. E gras, adicã. Potrivit de înalt,

datoritã sacilor de carne ºi grãsime care-i inundãcorpul, pare uriaº. Se miºcã legãnat, frecîndu-ºipantalonii, constant, între picioarele de elefant,picioare în formã de X. Ceafã groasã, bãrbietriplã, faþã rotundã cu obraji umflaþi, trandafirii.Dar nu are burtã proeminetã, doar piept conturat,de parcã i-ar fi crescut ºi sîni. E bãiat de cartier.Frecvent la discoteci ºi în barurile cu jocuri denoroc, mereu îmbrãcat în negru ºi mereu tran-spirînd, Gãoazã e, într-un fel, un ascet. Nufumeazã ºi nu bea alcool, doar înghite pe nerãsu-flate, zilnic, litri de Cola. E în stare, înmomentele sale de inspiraþie, sã nu desprindã sti -cla de 2,5 de pe buze pînã nu dã gata ºi ultimulstrop. De unde-i vine porecla, fu odatã întrebatde-o blondã impresionatã de masa de carne ºicare iºi imagina cît de strivitã ar putea fi ea dedînsul ºi cît de tare ar geme, în consecinþã.Gãoazã i-a vorbit despre bunicul sãu a cãruiînjurãturã favoritã era, sã-mi pupi gãoaza, chiar ºiînainte de a da ortul popii le-a ºoptit celor dinjurul patului, pupaþi-mã-n gãoazã, apoi despretatãl sãu care are o vorbã preferatã, sã-þi astup

gãoaza ºi apoi despre el însuºi care, atunci cînd îlscoate careva din sãrite, îi ºuierã la ureche, calm,îþi bag un pumn de-þi fac o gãoazã-n cap. ªi uiteaºa, s-a cãpãtuit el cu porecla respectivã.

Gãoazã e un tip care ºi citeºte, cînd ajungeacasã ºi nu-l doboarã imediat somnul. Nu doarziare de scandal, chiar cãrþi. La biblioteca dincartier e o tipã pe care o duce, uneori, la dis-cotecã, o tipã micuþã ºi slabã, cam cît braþul sãudrept, pe care îi place sã o þinã pe genunchi cîndse oboseºte de prea mult dans. Ea, nu el. Gãoazãnu danseazã, atîta i-ar mai trebui, ar inundaringul cu transpiraþie, pe toþi i-ar îneca, sã-i ianaiba. Bibliotecara îi mai aduce cãrþi, cînd îi cere,ºi întotdeauna tipa se mirã foarte tare de cerinþalui, ea n-a deschis o carte de cînd mama a fãcut-o,la ce bun? Mai afli una alta, tîmpiþico, îi hîrîiaGãoazã în urechiuºele ei minuscule ºi roze. Aºa aaflat el, din dicþionarul de sinonime, cã gãoazãînseamnã ºi vagin sau anus. Pãi, a completatGãoazã, atunci la fel de bine poate fi ºi gurã,doar ºi aia e tot o gaurã umedã. Bibliotecara l-aprivit admirativ ºi i-a spus cã e un adevãrat filo-zof, ceea ce pe Gãoazã l-a încîntat. Adicã el esteun gînditor, un cugetãreþ. El este cugetãreþulcartierului iar cartierul în care gîndeºte e unul

mare cît un orãºel, ba chiar cît douã. Dintr-un ziar a aflat de faptul cã ºi cu cãrþi se

poate cîºtiga bine. Chiar foarte bine. Un tip carese numeºte Dan Brown, (poate o fi frate cuSandra Brown, gîndi Gãoazã, ºi scriu la acealaºibirou) a fãcut avere cu o carte poliþistã despreIisus. Gãoazã a citit-o ºi ºi-a pus în minte sã scrieºi el una care sã se vîndã-n milioane de exem-plare. Se simte în stare. Cel puþin în cartier, un-de-s peste suta de mii de locuitori, se va vindedin greu. Mai ales cã o va intitula simplu,GÃOAZA. ªi-apoi, cîte gãoaze nu existã pe lumeaasta! De toate mãrimile, formele, de toate miro-surile ºi de toate culorile, mai mult ori mai puþinhrãpãreþe, palpitînd ori moþãind umed, unelepline de mister, incitînd fantezia, imaginaþia,înfierbîntînd simþurile, altele de-a dreptul respingã-toare, îndepãrtînd orice suflare , gãoaze simple,gãoaze sofisticate, gãoaze cu pretenþii, gãoaze aris-tocrate, gãoaze vulgare, gãoaze intelectuale,gãoaze proletare, gãoaze politice, gãoaze literare,gãoaze religioase, gãoaze pur ºi simplu. Ideea esuper, gîndi Gãoazã, trebuie doar pusã-n practicã.O va face mai tîrziu, spre bãtrîneþe, dacã nucrapã pînã atunci de atîta grãsime ºi din cauza atî-tor...gãoaze ce miºunã-n jurul lui.

n

ex-abrupto

Gãoazã, filosof de cartierRadu Þuculescu

hîrtie, fãcute sul; junele s-a aºezat pe o banchetã,lateral, în dreptul meu. Energic, decis, a despãturitfoile, sã se apuce de citit, un curs, probabil, amvãzut un titlu subliniat, "Situaþii post-conflict";tinerelul nu reuºea sã citeascã nici mãcar o paginãdin cele scrise cu litere mari, cu sublinieri co-lorate; la douã, trei rînduri nu mai putea, ochii îifugeau spre pasagerele mai tinere ale autocarului.Dar nici pentru aºa plãcutã îndeletnicire nu preaavea rãbdare, se întorcea la curs: potrivea atentfoile, le bãtea de picior, le punea o stinghie deplastic, sã le þin la un loc; ºi iar le desfãcea, ºi iarle potrivea, ºi tot aºa, tot drumul. Nu cred cã acitit mãcar o paginã din cele atît de mult sucite ºirãsucite, cum nu ºtiu de cîte ori le-a aranjat; nu-mi dau seama nici acum ce anume ar fi pututrãspunde tînãrul aflat în tandru conflict cu cursulmîngîiet destoinic. La coborîre, chiar lîngã staþia

autocarelor, era parcatã o furgonetã albã, nouã, culinii elegante; dar ºi ea aparþinea unei firme, saureprezenta o firmã: "SADE -reþele de piaþã"!Doamne, ce ºoc, am încremenit pe caldarîmuldeloc curat; dupã ce mi-am revenit, am pornit-ospre casã împovãrat de numele firmei pictat pepereþii de tablã ai furgonetei, mai ales cã, involun-tar, am ºi stîlcit mesajul, am zis "BADE -reþete deviaþã", ceea ce nu era deloc potrivit, deloc frumos;cum mã gîndeam cã, totuºi, marchizul a furnizat,stînd în puºcãrie, tot felul de reþete, înainteaochilor mi s-a ivit altã minune, perechea de ladestinaþie a femeii cu funde roz: femeia cu agrafealbastre, cunoºtinþã veche, privitã de fiecare datãcînd ni s-au intersectat paºii cu interes ºi, chiar,cu oarecare teamã: femeia, pe la 45 de ani, apareîntotdeauna singurã, zîmbitoare ºi îmbrãcatã aiuri-tor de tinereºte; de aceastã datã ºoca privirea prinalbastru ºi violet; brunetã, pînã ºi în pãr aveaprinse mai multe agrafe intens albastre, în formãde fluturi. Trecînd de ea, îmi imaginam cã suntºofer la firma "SADE DIAFAN" ºi le plimb cu ele-ganþã pe cele douã femei prea proaspete la minte,cea cu funde roz ºi cea cu agrafe albastre.

n

30 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

30

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

D egeaba, trebuie sã recunosc cã n-am fostîn stare sã-mi scap existenþa extrauterinãde navetã, poate aºa mi-a fost scris, sã

mã deplasez, cu anume ritmicitate, dintr-o locali-tate în alta, cînd cu trenul, cînd cu autocarul. ªinu e deloc uºor, din mai multe puncte de vedere;pe firul invizibil dintre localitãþile frecventate seatîrnã, ca rufele la uscat, tot felul de întîmplãri ºisituaþii, unele dintre ele avînd un soi de agresivi -tate care te obligã sã le iei în seamã. ªi iatã cumse întîmplã, cum se pot strînge lucrurile.

O garã destul de mare, vioi animatã într-odimineaþã de sfîrºit de sãptãmînã cu meteorologieincertã, nehotãrîtã; lîngã garã palpitã de-a bi-neleao cafenea dotatã cu prãjituri, muzicã ºi douãcompartimente, unul pentru nefumãtori (cevamai aerisit), altul pentru vicioºi (acesta plin ochi,cã nu merge cafeaua fãrã de tutun). Prin vitrinelecafenelei se poate vedea, fluturînd între doi stîlpi,o bucatã de pînzã albã, pe ea scrie cu litere roºii,de-o ºchioapã, "Firma de pazã DIAFAN"; urmeazãtot pe pînza fluturîndã anemic, ceea ce executãdiafana firmã, de la recoltat amprente, pînã laînregistat "intrãri-ieºiri firmã"; ce gust deosebit arecafeaua sub flamura firmei DIAFAN, o minune;în timp ce încerc sã fac un portret-robot alpaznicului diafan, dar ºi al patronului care ºi-abotezat aºa firma (ambele portrete, e drept!, nuprea ies, nu-mi dau seama ce anume ºchioapã"),prin dreptul panourilor de sticlã ale cafeneleitrece una din bizareriile urbei, o femeie blondã,încã tînãrã, întotdeauna purtînd haine de-a bine-lea copilãreºti; în dimineaþa cu cerul gri, eapoartã o veselã fustiþã în dungi elb-roºii, pantofitot roºii, asortaþi cu jacheta la fel de purpurie; aercalm, seninãtate cît cuprinde (pînã acolo încît îþipui întrebarea cîte pãlmi de calibru încasezi dacãîncerci s-o abordezi?!), pas mãsurat ºi sigur; daraºa se potriveºte cã, în dulce promenadã mati -nalã, fundele-i roz, mici, împletite cu migalã înpãrul cînapiu, tocmai ating flamura firmei depazã, copleºitor numitã DIAFAN. Nu-mi dauseama cine-i sponsorizeazã fustele, rochiile ºi fun-dele adolescentine, evident cã nu lucreazã, preaare aerul senin, prea nu se grãbeºte, nu mai e nicimãcar la vîrsta ºcolarizãrii (ºi dacã ar fi junãfoarte, ea n-are cu ºcoala nimic, mintea i s-a blo-cat undeva, în copilãrie). Da, femeia cu fustiþã ºifunde roz n-ar putea fi privitã decît de gingaºiireprezentanþi ai firmei DIAFAN.

Am trecut ºi eu, ceva mai tîrziu, pe sub deli-cata flamurã, la autogara vecinã gãrii, sã urcîntr-unul din autocarele navetei mele; lumedestulã, cuminte, vorbind mai mult în ºoaptã.Cãlãtoria decurge destul de lin, cînd nu suntgropile care zgîlþîie serios maºina; cînd am ajunsîndreptul unei cãi ferate ºi ne miºcãm încet, pru-dent, am vãzut altã firmã, a unei hale de dimen-siuni considerabile: "Depozit. Recepþie fapticã";da, opusul unei presupuse "recepþii abstracte" m-ascos din a-morþealã! Am început sã "recepþionezfaptic" ºi peisajul uman din preajmã, nu numaicel care defila pe lîngã autocar. La una din staþii,într-un oraº modest, a urcat un tînãr, fãrã nici unalt bagaj decît un telefon mobil ºi cîteva foi de

aspiratorul de nimicuri

“Diafan” cu funde roz, “recepþiafapticã” ºi “Bade-reþele deviaþã” cu funde albastre

Mihai Dragolea

N il novi sub sole. Am vãzut de zeci de orila televiziune, în ultimii ani, aceeaºiimagine cutremurãtoare, filmatã în tim-

pul revoluþiei bolºevice din Rusia: dãrâmareacupolei unei biserici, crucea care se prãbuºeºte, seface þãndãri… Dãrâmarea bisericilor din Bucureºtiîn anii '80 avea, aºadar, un precedent celebru. Darbolºevicii din 1917 aveau, în aceastã privinþã,înaintaºi nu mai puþin celebri, pe revoluþionariifrancezi: prin 1792-1793 bisericile au fost transfor-mate în Temple ale Raþiunii, iar unele au fostdemolate.

Cât priveºte distrugerea statuilor suveranilor,Revoluþia francezã nu deþine, desigur, primatul(imaginile unor împãraþi romani au fost distruseîn Antichitate de îndatã ce Senatul, dupã moartealor, le-a condamnat memoria - damnatio memo-riae), dar constituie un moment de referinþã. La 9august 1792, iacobinul Antoine-Louis Albitte, unavocat din Dieppe, a cãrui figurã aducea puþin cuaceea a lui Robespierre, a cerut, de la tribunaAdunãrii Legislative, ca statuile regilor Franþei sãfie dãrâmate de pe socluri, iar în locul lor sã fieaºezate statuile Libertãþii. Ura sa se revarsã faþãde statuile regale din parcuri, faþã de statuileregale din portalurile bisericilor, la Paris ca ºi înalte oraºe. Iar la 21 ianuarie 1794, pe când se aflala Toulon, vrând sã marcheze aniversarea unui ande la executarea tiranului Capet, adicã Ludovic alXVI-lea, a organizat un spectacol tragi-comic. Înpiaþa oraºului, cu armata adunatã careu în jurulghilotinei, în rãpãit de tobe, mulþimea a asistat(strigând "Trãiascã Naþiunea !") la ghilotinareaunor statui de cearã, îmbrãcate, ale cãror feþe sestrãduiau sã semene cu acelea ale tiranilorEuropei. Erau acolo regele Prusiei, împãratulAustriei, regele Angliei... Citesc aceste curioase

mãrturii despre "omul care ghilotina statuile" într-ocãrticicã rarã (Hector Fleischmann, Anecdotessecrètes de la Terreur, Paris, 1908).

Cel mai vechi monument regal distrus de re-voluþionarii francezi nu era o statuie propriuzisã,ci un monument funerar din secolul al VII-lea, deo valoare inestimabilã, al regelui franc Dagobert I.Episodul s-a petrecut în august 1793, când necro-pola regalã de la Saint-Denis a fost devastatã,cavourile deschise, cadavrele scoase din morminteºi aruncate într-o groapã comunã sãpatã în cimi-tirul abaþiei. În trei zile au fost distruse 51 demonumente, efortul a douãsprezece secole deartã. Acþiunea a continuat în octombrie, cu lucrã-tori angajaþi de Convenþia Naþionalã. Din descrie-rile lugubre, bazate pe rapoarte, din aceeaºi carte:cadavrul lui Henric al IV-lea, bine conservat, arãmas expus douã zile pânã a fost aruncat îngroapa comunã, timp în care i-au dispãrut undeget ºi câþiva dinþi "luaþi ca suvenir"; Ludovic alXIV-lea era "negru ca cerneala, deºi bine conser-vat. N-a prea trezit curiozitate ºi lucrãtorii s-audus sã mãnânce"; la deschiderea sicriului MarieiLeczinska, soþia lui Ludovic al XV-lea, "s-a ridicatun nour negru, rãspândind un miros insuportabil.Mai mulþi muncitori au trebuit sã pãrãseascã crip-ta ºi au fost loviþi de fierbinþealã"; cadavrul luiLudovic al XV-lea pãrea perfect conservat dar,odatã atins, a cãzut în putrefacþie, iar mirosuldegajat a fost într-atât de irespirabil, încât "a tre-buit sã se tragã focuri de puºcã pentru purificareaaerului".

În Revoluþia francezã, în Revoluþia bolºevicã, lainstaurarea regimurilor comuniste, statuile suveranilorau fost distruse, rareori au scãpat, ascunse prin vreomagazie de ochii celor ce veºnic trebuiau a fi reeducaþi.

nopþi ºi zile

Monumente regaleMihai Bãrbulescu

à

31

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

31TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

•Continuã confruntarea dintre teoriile evoluþio-niste ºi cele creaþioniste. La Eureka Springs,Arkansas (ne informeazã hebdomadarul Time), afost inaugurat un nou muzeu de ºtiinþe naturale,The New Museum of Earth History, mult maimic decât suratele sale din Chicago sau New YorkCity, care, însã, pe lângã machetele a vreo dois-prezece dinozauri, conþine imagini ale Edenului ºiTurnului Babel ºi în care vizitatorul poate învãþacã lumea, în toatã complexitatea ei, a fost creatãacum 6000 de ani, când oamenii împãrþeau plane-ta cu dinozaurii ºi cu pãsãrile. Directorul acestuimuzeu, G. Thomas Sharp, doctor în filosofiareligiei, considerã cã instituþia este menitã sã con-tracareze "nefericita" tendinþã de a aºeza educaþiapublicã "pe baze pãgâne, seculare" ºi sã dovedeascãvalabilitatea teoriei biblice privind facerea lumii. Seaºteaptã ca muzeul sã aibã, anual, între 35.000 ºi50.000 de vizitatori.•La Torino s-a deschis o expoziþie de afiºe alefilmelor Science-Fiction (de fantascienza, cum onumesc italienii). 2300 de postere vor fi expuse,între 24 mai ºi 27 decembrie, la Museo Nazionaledel Cinema. Acestea au fost alese din 800 de afiºede acest gen aflate în posesia muzeului, a declaratcuratorul muzeului, Alessandro Casazza, cotidian-ului Corriere della Sera . Cele mai valoroaseexponate par a fi afiºul pentru un film din 1906,Cãlãtorie în jurul unei stele, al capodoperei luiFritz Lang, Metropolis, din 1926 ºi un afiº al fil -mului Frankenstain regizat în 1931 de JamesWhale. La cinematograful "Massimo" din Torino seva derula o retrospectivã a filmului SF, cuprinzând30 de titluri.•Într-o nouã biografie a lui Frank Sinatra, din carepublicã fragmente revista Vanity Fair, comentatãîn La Stampa, este citatã o mãrturie a lui JerryLewis, conform cãreia cunoscutul cântãreþ ar fifost, cel puþin o datã în viaþã, curier al Mafiei. În1946, Sinatra ar fi sosit din Italia la New York cuo valizã plinã de dolari, iar vameºii ar fi fost pepunctul de a-i controla bagajele, fiind, în ultimãinstanþã, distraþi de mulþimea fanilor. Interviul datde Jerry Lewis este inclus în biografia Sinatra: oviaþã, scrisã de Anthony Summers ºi RobbynSwann.•Weblogistan este unicul loc unde iranienii pot sã-ºi exprime opiniile fãrã sã se teamã de poliþiapoliticã. Bineînþeles, este vorba despre internet -weblog fiind cuvântul folosit pentru jurnalele per-sonale on-line - unde peste 100.000 de iranieni îºi

transcriu gândurile, ocupând, potrivit revisteiTime, locul al doilea din lume în aceastã privinþã,la egalitate cu francezii. În general, iranienii folo-sesc pseudonime pentru a discuta subiecte tabusau a critica guvernul. Chiar ºi politicieni de primamãrime folosesc weblog-ul, bunãoarã MohammedAli Abtahi, fostul vice-preºedinte al PreºedinteluiMohammed Khatami, care oferã amãnuntepicante din interiorul lumii politice, însoþite defotografii luate cu telefonul celular. Unii bloggersîndeamnã la boicotarea alegerilor prezidenþiale diniunie a.c., alþii solicitã sprijinirea candidaþilor refor-miºti. Se pare cã forþele de ordine au identificattotuºi circa douãzeci de autori de weblog-uri, careau fost arestaþi ºi supuºi unor pedepse corporale.•Un roman de 832 de pagini pe care am muri deplãcere sã-l citim este cel al autorului americanWilliam T. Vollman, Europe Central, recenzat deDaniel Lukes în TLS. Considerat "marele preot alprozei americane underground", Vollman (ale cãruicãrþi anterioare aveau subiecte ca lumea prostitu-atelor din San Francisco, lupta mujahadinilor, isto-ria violenþei umane) îºi plaseazã de data asta acþi-unea (mai bine zis, acþiunile) romanului în EuropaCentralã, în perioada celui de al doilea rãzboimondial, repovestind destinele unor figuri majoresau minore absorbite de vârtejul conflagraþiei.Astfel, printre personaje se numãrã FeldmareºalulFriedrich von Paulus, comandantul Armatei aºasea germane care a capitulat la Stalingrad; gene-ralul rus A. A. Vlasov, cel care, în prizonierat, aformat o armatã de compatrioþi pentru a lupta alã-turi de Wermacht; un ofiþer SS, Kurt Gerstein,care ºi-a riscat viaþa încercând sã informeze lumeadespre Holocaust. Apar ºi figuri de scriitori, artiºti,compozitori: Kathe Kollwitz, Anna Ahmatova,Roman Karmen, iar povestea centralã este aceea acompozitorului Dmitri ªostakovici, a relaþiei saleambivalente cu regimul stalinist ºi a tragiceipoveºti a iubirii sale pentru traducãtoarea (ºi infor-matoarea) Elena Konstantinovskaia. Recenzentulgãseºte în masivul roman influenþe venind dinspreOrwell, Nabokov, Danilo Kis ºi Milan Kundera.•Corriere della Sera anunþã cã premiul GiusseppeTomasi di Lampedusa pentru anul 2004 a fostcâºtigat de romancierul Claudio Magris. Anunþul afost fãcut în cadrul Târgului de Carte de laMilano de cãtre juriul prezidat de fiul autoruluiGhepardului, Gioacchino Lanza Tomasi. Premiulrãsplãteºte întreaga producþie literarã a lui Magris,dar în special romanul sãu cel mai recent, Allacieca .

•Citim în sãptãmânalul Time cã pe malul sudic alTamisei (The South Bank, dupã cum este cunoscutca locaþie a multor instituþii de artã) a apãrut sta-tuia metalicã a unei figuri humanoide, înaltã de 7metri ºi construitã în întregime din unelte casniceelectrice ºi electronice (aspiratoare, fiare de cãlcat,prãjitoare de pâine, televizoare, telefoane mobile,piese de computer, frigidere ºi maºini de spãlat),în total 553 de piese de "gunoi electronic", consi-derat a fi cantitatea de echipament electric ºi elec-tronic pe care o aruncã britanicul mediu într-oviaþã cu durata de 78 de ani. Botezat ""The WEEEMan""(WEEE de la Waste from Electrical andElectronic Equipment), arãtarea pare un robotcoborât din Rãzboiul stelelor. Comandatã de TheRoyal Society for the Encouragement of Arts,Manufactures and Commerce, statuia, executatãde dizainerul Paul Bonomini, este, desigur, menitãsã atragã atenþia asupra efectului dezastruos al"gunoiul electronic" asupra mediului înconjurãtor.•La Târgul Cãrþii de la Milano s-a simþit prezenþamasivã a scriitorilor islamici traduºi în italianã, neinformeazã Corriere della Sera . Unul dintre poeþiicei mai importanþi ai lumii arabe, sirianul Adonis(pseudonimul lui Ali Ahmad Sa'id Esber) ºi-aprezentat volumul La Musica della balena azzura ,iar marocanului Abdellah Hammoudi i s-a lansatcartea Una stagione alla Mecca. Primul scriitor afost prezent la festivitate, dar cel de al doilea, dinmotive necunoscute, nu a putut pleca din StateleUnite, unde trãieºte în prezent, predând laUniversitatea Princeton, pentru a lua parte la dis-cuþia cu Tahar Ben Jelloun, care ar fi trebuit sãconstituie unul dintre punctele de atracþie aleTârgului. Ambele cãrþi de memorialisticã sublini-azã contribuþia Islamului la cultura mondialã,având însã ºi numeroase accente critice la adresafundamentalismului religios.• În Franþa, la sfârºitul lunii mai, s-a þinut primaediþie a Marii Sãrbãtori Naþionale a BenzilorDesenate, organizatã de grupul de editori de BD ºide sindicatul editorilor. În 5000 de librãrii s-auproiectat filme de animaþie ºi s-au oferit autografepe albume, cãrþi ºi reviste, ne informeazãLiberation, punctul culminant al sãrbãtorii fiindreprezentat de cãlãtoria unui tren special prin totHexagonul, care a staþionat în ziua închiderii înGara Montparnasse, în timp ce o defilare cupostere ºi panouri a strãbãtut Parisul. În Franþas-au publicat în anul 2004 3070 de titluri de BD,iar de anul viitor Sãrbãtoarea BD va include ºiElveþia ºi Belgia.

n

flash-meridian

Frank Sinatra, curier al MafieiIng. Licu Stavri

În România, dupã 30 decembrie 1947, au scã-pat trei statui regale: monumentul lui Carol I(autor Oscar Han) ºi monumentul RegineiElisabeta (autor Oscar Spaethe), ridicate în 1933la Peleº, precum ºi statuia Reginei Elisabeta -Carmen Sylva - de la Constanþa (sculptor IonJalea). Lor li se adaugã efigiile Regelui Ferdinandºi ale Reginei Maria de pe Arcul de Triumf dinBucureºti.

Toate celelalte monumente au fost distruse:busturile Regelui Ferdinand de la Oradea, BãileHerculane ºi Braºov, bustul ºi o statuie ale RegeluiCarol al II-lea de la Oradea (ultimele trei de OscarHan), Monumentul Independenþei cu statuia luiCarol I de la Craiova, statuia ecvestrã de bronz aRegelui Carol I din Bucureºti (autor IvanMestrovic), statuile Regelui Ferdinand de laBucureºti (sculptor Ivan Mestrovic), Chiºinãu,

Oradea, Orãºtie ºi Silistra, statuia Reginei Mariadin Oradea (I. Mamina, Regalitatea în România,Bucureºti, 2004).

În 1968, la aniversarea a 50 de ani de laUnirea Transilvaniei cu România, a fost îndepãrtatstratul de vopsea care acoperise tablourile votive -Regele Ferdinand ºi Regina Maria - din CatedralaÎncoronãrii de la Alba Iulia. Am vãzut ºi eu,împreunã cu oameni curioºi, care îºi arãtau înºoaptã, unul altuia, minunea: reapariþia chipurilorregale în plin regim comunist. Era o timidãîntoarcere la normalitate? Gestul din 1968, fãcutdesigur "cu înaltã voie", nu s-a mai repetat.Atunci, în Decembrie 1968, eram la câteva lunidupã Praga, era aniversarea României Mari, eraun memento adresat vecinilor...

Abia în 1990 statuile de la Peleº au fostreaºezate la locurile lor. Statuia Reginei Elisabetade la Constanþa aºteaptã ºi acum revenirea pe

soclu.De curând, în holul de la primul etaj al

clãdirii centrale a Universitãþii "Babeº-Bolyai" aufost dezvelite busturile Regelui Ferdinand ºiReginei Maria. Destul de nefericit aºezate lângãun perete, câtã vreme alãturi se aflã niºe specialdestinate unor asemenea busturi. RegeleFerdinand priveºte þintã la tricourile ºi ºepcile cuînscrisurile Universitãþii, care ocupã o dugheanãinutilã, amplasatã peste niºa în care ar fi trebuitsã stea bustul regal. Mãcar de-ar fi o dugheanã cucãrþi. Dar, în sfârºit, bustul Regelui Întregitor, alcãrui nume l-a purtat odinioarã universitatea, seaflã înãuntrul Universitãþii. Busturile multicultu-rale - ale lui Babeº ºi Bolyai - sunt în curte.

n

à

Întrebãri (cu rãspuns în doi peri) ºi exerciþiifãrã rezolvare (pentru de acomodare)

1. Fenomenul publicitar român a intrat decurînd într-o fazã nostalgicã. Mai vechea reclamãla berea Bucegi ºi mai noile spoturi la ciocolata curom, se joacã cu imaginea reuºind sã preseze într-un baton vechile ºi noile ideologii. La noi suntcam greu de deosebit având în vedere cã majori-tatea populaþiei încã "mãnâncã prin reprezen-

tanþi". Dar asta nu mai constituie o problemã nicimãcar penrtru sus-puºii noºtrii, care le rezolvã petoate combinând charmul de "ex-foto-model" cugeanta/gena latinã ºi noile costume la ultimamodã, toate acestea culminând într-o voce gutu-ralã ºi nedumeritã: "Da ce-aþi vrea domnule? Sã vãridic un hotel?" sau "De ce-ºi fac oamenii case dinchirpici ºi nu le asigurã?". Grea întrebarea, da' ºimai greu rãspunsul: o fi pentru cã asigurareacostã mai mult decît casa? Asta pentru unii careau muncit toatã viaþa pentru o pensie de doi bani(ca sã nu zic altceva). Cãt despre scuze... n-avemdeomnule nevoie. Nu o mai scãldaþi cã oricum eudã de tot.

2. Reluând tema "nostalgiei", dar de data astacondimentatã, revista Apropo TV, nr.19, ne dã olecþie de “stângism” extrem, dar necesar, cu ºoimiai patriei ºi pionieri care aduc mai mult cu vecheaproducþie la hectar, adicã "abundentã", "dând pedinafarã". Sau o fi de dragoste vorba? Sfârºitulpictorialului dezvãluie cumplitul secret: Datovarãºi! De dragoste e vorba, dar nu de cea depatrie ºi nici pe de parte de cea de Conducãtor, cide incestuoasa iubire între fii ºi fiicele (yami!)patriei a cãror hormonadã dezlãnþuitã invadeazãochii tovarãºilor cinstiþi, dormitând cu burta-n susîn faþa televizorului. Acum ei nu mai au nici ogrijã. Nu doar cã mãnâncã prin reprezentanþi, darpot avea chiar ºi orgasm prin ei. A trecut vremeainutilelor cãutãri febrile. Jumãtatea stã pe tarabã,gata dezbrãcatã... Abia acum poezia patrioticã ºi-a"dezvelit" întregul înþeles: "Cuvântul comandantuluisuprem / Coboarã-n noi ca apele-n ecluze: /

Luceferii se-nalþã de sub bluze / Spre fala zãrilor"...(cãpitan Ion Lotreanu, într-un vechi volum omagial).

3. Un ultim exerciþiu pentru cei avansaþi.Rezolvarea lui garantazã cursantului titlul deexpert în dublã specializare: român-ologie ºirromîn-ologie. Cele douã noþiuni se confundã înmod ciudat (o altã dilemã): când e vorba deobþinerea de fonduri pentru minoritãþi e vorba derromi, iar când e vorba de reputaþia pãtatã în faþaoccidentului e vorba de români. Rãmânând doarcâþiva aurari pierduþi prin pieþe, cã de cãldãrari numai poate fi vorba de când cu oalele Zepterdistiºii minoritari gãsesc metode din ce în ce maiingenioase de a face un ban: îºi pun copiii sã sebatã în locul "tradiþionalilor" câni ºi cocoºi. Între-bare: ar trebui sau nu sã se extindã drepturile ani-malelor ºi la alte specii "cu unghii late ºi fãrãpene"?

n

32 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

32

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

subcooltura

România fãrã profesorOana Pughineanu

G alerie, institut sau centru, e sigur cãstatutul muzeului de simplu depozitar alunor opere de artã a fost completat de

avantajele internetului. Spaþiu heterotopic,reunind ultimele curente în artã, dar ºi reprodu-cerile marilor clasici, web-ul este totodatã o calede afirmare a artiºtilor în cãutare de consacrare ºi,de ce nu, de clienþi pentru creaþiile lor.

Motoarele de cãutare ºi opþiunea imaginideschid instantaneu calea cãtre un depozitaproape inepuizabil de imagini. Galeriile de artãau profitat rapid de noile posibilitãþi ºi, astfel,muzeul, bienalele ºi, în genere, orice manifestareartisticã îºi deplaseazã interesul spre sfera plane-tarã oferitã de întinderea internetului. Ceea ce nuînseamnã cã prezenþa internetului a înlocuit viaþamuzeelor clasice, dimpotriva, acestea beneficiazãdin plin de relansarea pe tãrâmul electronic.

Recent am descoperit situl Muzeului Naþionalde Artã Contemporanã din Bucureºti(www.mnac.net). Instituit într-o aripã a PalatuluiParlamentului, un cu totul altfel de spaþiu, recon-siderat prin prisma unei lecþii a istoriei, MNAC afost deschis la 31 octombrie 2004. Expunereaactualã conþine douã niveluri aranjate de

partenerul francez, cu opere din colecþia de laPalais de Tokyo ºi douã niveluri cu expoziþii deartã contemporanã româneascã. Contribuþiaromâneasca constã in douã expuneri. Una readuceîn atenþie perioada "istoricã" a contemporaneitãþii,alãturând opere timpurii din creaþia lui PaulNeagu ºi a lui Horia Bernea. Cealaltã expoziþieare ca temã modul în care artiºtii recepteazã CasaPoporului ºi include mostre ale picturii oficiale,"de curte", alãturi de lucrãri cu mai multã sau maipuþina vervã ale unor contemporani dornici sã se"joace" cu vechile simboluri.

În spaþiul internautic românesc îºi gãsesc locºi aºa-zisele galerii virtuale, veritabile muzee, cudezavantajul cã paºii printre exponate suntînlocuiþi cu click-uri de mouse. Mi-a atras atenþiaartline.ro , un sit unde grafica, pictura, sculptura,arta decorativã, pictura pe sticlã sunt expuseprivirii amatorilor de artã prin interfaþa ordina-torului. Alãturarea unui jurnal internaþional almanifestãrilor de gen, a unui grupaj arta în timpºi conturarea activitãþilor principalelor galeriibucureºtene m-au determinat sã aleg acest sit dingama, de altfel destul de largã, de posibilitãþi.

n

www.cultura

Artã pe bandã dublã de biþiMihai Guþã

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

P entru a intra pe fãgaºul actualizant alFaptei lui Lucian Blaga, trebuie sã consem-nãm mai întâi faptul de culturã îmbucurã-

tor, demn de atenþie, petrecut în cadrul ediþieidin acest an a Festivalului Internaþional "LucianBlaga", desfãºurat la Cluj între 5 - 7 mai. Spun cãeste un fapt îmbucurãtor pentru cã e din seriarecuperãrilor necesare, cele care dau profil uneiinstituþii culturale ºi posibilitãþilor ei de a omagiasau de a pune în valoare opera unor personalitãþireprezentative dintr-un areal spiritual ºi artisticîncãrcat de tradiþii.

Fapta, poemul dramatic scris în 1925, an dincare dateazã Înviere ºi Daria, a stat la bazaultimei premiere a Naþionalului clujean în specta-colul cu titlul schimbat în Ivanca, fapt oarecumderutant pentru cunoscãtori, trecut neobservat(probabil) de marele public. Mulþi se vor fi gân -dit cã dã bine sã cunoascã o piesã din dra -maturgia lui Blaga, dat fiind faptul cã se joacãatât de rar, fãrã sã fi fãcut legãturile. Meritulrealizatorilor este salutar, fãrã îndoialã: Blaga tre-buie asimilat ºi ca dramaturg jucat pe scenã, nunumai ca subiect de eseu. De aceea, este pedeplin îndreptãþitã denominaþia aplicatã de

Doina Modola în caietul de salã dramaturguluinãscut la Lancrãm: "un contemporan ignorat".Da, din pãcate aºa este. Sintagma exprimã oanume iritare ºi un regret necenzurat pentruactuala stare de fapt, transmise tranºant de oadmirabilã exegetã a universului dramaturgic bla-gian.

Pentru a ne menþine la nivelul ºaradei iniþiale,fapta teatralã construitã pe scenã, datoratã AncãiBradu, oferã o vizualizare corectã a faptelor con-crete ce þin de triunghiul fatidic al intrigii ºi omai timidã aprofundare a faptei misteriale subia-cente, extrapolare esenþialã (ºi de aceea atît dedificil de împlinit) pentru teatrul lui Blaga. De la"vântul de poveste", simþit de Luca, ni se inducesenzaþia intrãrii într-un spaþiu al misterului, albaladescului neostentativ, dar insinuant, în careziua e "luminatã de lunã, nu de soare" iar sepa-rarea tãrâmurilor este fãcutã tocmai de perdeauade crochiuri ale pictorului Dinu, realizatã descenografa Adriana Grand din semitransparentefâºii de hârtie de calc. De aceste schiþe ºi vir -tuale tablouri Dinu îºi leagã toatã speranþa deizbãvire din planul vulgar al instinctelor ºi luptãcu el însuºi punându-ºi toatã energia ºi talentul

în zugrãvirea chipurilor de îngeri. Dorinþa despiritualizare forþatã nu-i aduce însã liniºtea.Eroul parcã ar descinde din seria posedaþilor dos-toievskieni când afirmã: "Trebuie sã fiu sfânt, cãaltfel aº fi ucigaº". Aceastã complexitate psiho-logicã este numai parþial acoperitã de jocul luiIonuþ Caras, în ciuda eforturilor vizibile de astãpâni personajul. Mai convingãtor în Luca, pri -etenul lui Dinu, evolueazã Cãtãlin Herlo. Untatã cu picioarele bine înfipte în pãmântulplãcerilor carnale, venind din spaþiul acela incert,învãluit în tãinuitoare ceþuri atemporale saulatent pasionale, realizeazã Anton Tauf. Capreot, el este îmbrãcat când în luminoaseodãjdii, (sub care îºi ascunde, viclean,instinctele), când în blãnuri ca "pelloti" traciavând alura "unui taur aburind". Eva Criºanaduce în rolul Ivancãi nebulozitãþile fermecãtoareale tinereþii ºi iubirea arzândã, specifice iraþio-nalului feminin. Cea mai reuºitã secvenþã areprezentaþiei a fost dansul macabru alstrãmoºilor, al morþilor, excelent realizat scenic ºiinterpretat de Ruslan Bârlea, Cãtãlin Codreanu,Adrian Drãguºin, Virgil Muller, Cristian Rigmanla care se adaugã un grup de studenþi perfectintegraþi în aceastã "garniturã de cocliþi".

Schimbând titlul piesei în Ivanca se transferãºi greutatea dramei din sufletul protagonistuluipe buzele sau pe coapsele personajului feminincare vine sã "tulbure apele" dintre tatã ºi fiu. Subimpulsul unei inspiraþii de moment, probabil, seoculteazã obsesia paricidului ºi teama eroului dea fi în faptã. Întrebarea mea: meritã?

n

teatru

Fapta blagianã devenitã fapt teatral

Adrian Þion

Festival “Man.In.Fest”LA ROSA DE LOS ESFUERZOS TEATRO,Bogota, ColumbiaEmma - la malcastrada, 2004

Spectacolul are ca punct de pornire cazul realal Emmei Santos, a cãrei experienþã în azilurile

franceze în anii '70, mai întîi ca gardian într-unorfelinat pentru retardaþi apoi ca pacientã eaînsãºi, oferã material textual ºi ideatic piesei.Aceasta recreeazã un spaþiu atemporal în careprotagoniºtii relateazã liber ºi clar ce înseamnã sãfii etichetat drept bolnav mintal. Este revelatã dis-trugerea sinelui ce are loc în spaþiul închis ºi dis-perat al azilelor. Nebunia este prezentatã dinpunctul de vedere al celor direct implicaþi, cei pecare societatea i-a catalogat drept subumani; neb-unia însãºi ne vorbeºte în locul psihiatrilor cãcipoziþiile sînt reevaluate. Emma este acompaniatãîn tragedia ei de bufoni, reprezentanþi ai adevãru-lui codificat al societãþii, apariþii rezultate ainþelegerii profunde ºi autentice a realului.Coloana sonorã folositã a fost compusã anumepentru acest spectacol ºi conþine, printre altele,înregistrãri fãcute în azilurile de lîngã Bogota,acolo unde a fost realizatã cercetarea de teren.

Teatrul contemporan fizic, gesturile, dominan-ta spaþialã constituie motorul acestei piese,spãrgînd bariera limbajului vorbit. Unele scenesînt susþinute de dialog însã miºcarea trupului ecea care conferã sens ansamblului dramatic, creîn-du-ºi propriul limbaj, independent ºi uneori con-trazicîndu-l pe cel al sunetelor articulate.

Emma la malcastrada a obþinut în 2004 premi-ul pentru cea mai buna regie oferit de IDCT (unfel de UNITER al lor).

n

34 TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

34

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Academia de Muzicã G. Dima din Cluj conti-nuã sã ofere melomanilor programe de o marecalitate ºi varietate. Din seria recitalurilor de finalde an reþin pentru rubrica de azi pe cel prezentatîn mai 2005 de cãtre Clasa de Fagot, condusã dedistinsul profesor Béla Barabás. Înainte de acomenta cele vãzute, cred cã nu e deplasat sãîmi mãrturisesc încântarea cu care am ascultat (ºiprivit!) acest instrument muzical încã din tim-purile imemoriale ale copilãriei. Mi-l amintesc, cuduioºia cuvenitã, din anii 1950, când pãrinþii - caniºte buni intelectuali clujeni ce erau - mã duceaucu regularitate la Operã. Mã fascina atunci nudoar timbrul atât de personal al instrumentuluicu ancie dublã, ci ºi forma lui elegantã, culoareade un rubiniu brun a lemnului din care era fãcut.Cel puþin pentru mine, fagoturile din fosaorchestrei "rimau" subliminal cu mobilierul splen-didului edificiu al Teatrului Naþional din capitalaTransilvaniei.

Veþi zice cã asemenea asocieri afectiv-esteti-zante ar putea diminua obiectivitatea spre careaspirã, mai mult sau mai puþin ipocrit, judecatacriticã. Însã ar fi cel puþin contraproductiv, dacãnu absurd, sã-i pretindem cronicarului reprimareaoricãror pulsiuni subiective, manifestate în speþãprintr'o sensibilitate mai mare faþã de anumiteinstrumente (dar nu în detrimentul altora). Gustulmuzical, la fel ca ºi simþul legat de arta culinarã,ne face mai sensibili la unele ingrediente ale fes-tinului, chiar dacã acelea se aflã din punct devedere cantitativ în inferioritate.

Constat cu mare bucurie cã activitatea discretãdar ultraconsecventã a domnului Barabás a con-dus la crearea unei puternice clase de fagot clu-jene. Am aflat chiar de la dânsul cã deþine aceastãposturã din anul 1980, dupã ce se ocupase obunã perioadã de clasa de muzicã de camerã.Aplicând preponderent metodele de învãþãmântale ºcolii franceze, profesorul a reuºit sã formeze

generaþii succesive de instrumentiºti valoroºi.Actualmente, toþi studenþii fagotiºti pe care i-amaplaudat în recital dovedesc o þinutã artisticãremarcabilã. Evident, la fel ca ºi în celelalte com-partimente ale Academiei, se poate constata ocreºtere valoricã substanþialã pe parcursul celorcinci ani de studiu (care ne rugãm lui Dumnezeusã nu fie amputaþi drastic pe viitor, ca efect alcine ºtie cãror "reforme" destructive, decise decine ºtie ce pseudo-spirite afone, ucigãtoare demuzicã ºi de speranþe). Studenþii din anii I ºi II -Mircea Ittu, Cãtãlin Lup ºi Cristian Lupu - vãdescdeja o tehnicã interpretativã maturã. Ultimul din-tre ei a cucerit chiar un premiu la un concurs despecialitate desfãºurat anul trecut în Ungaria laPécs.

Reprezentanþii anului III - Zsolt Kádár ºiFlorin Bunea - au optat pentru douã excelentepiese din literatura contemporanã: concertele pen-tru fagot compuse de cãtre cehul Jiøi Pauer ºi ger-manul Victor Bruns. Ambele lucrãri combinã omelodicitate generoasã cu rafinate intarsii armo-nice post-impresioniste ºi chiar cu alterãri sau sur-prize sonore descinse din buna tradiþie a spon-taneitãþii jazzistice. David Mathe, din anul IV, aretot mai mult alura unui interpret de marcã. Dupãce anul trecut îl admirasem în Concertul pentrufagot ºi orchestrã compus ºi dirijat de SabinPautza ºi dupã câºtigarea unui premiu la concur-sul de la Semering/Austria, unde tematicaimpunea interpretarea unor piese aparþinând com-pozitorilor vienezi, Mathe ne-a oferit de dataaceasta o sensibilã versiune a Sonatei op.120 nr.1de Johannes Brahms. Junele instrumentist a reuºitsã dea o înfãþiºare ineditã ºi incitantã piesei, deºiea fusese conceputã pentru clarinet.

Cu multã prestanþã ºi perfect adaptaþilucrãrilor abordate au evoluat cei doi reprezen -tanþi ai anului V, Daniel Verde (partea întâi aConcertului de Ida Gotkowsky) ºi Mihai Nichita

(partea întâi a Concertului în Fa major de CarlMaria von Weber). E extrem de plãcut sã constaþicã toþi aceºti tineri dispun nu doar de o solidãbazã tehnicã, ci ºi de o autenticã empatie pentrucompoziþiile pe care le interpreteazã. De aseme-nea, trebuie spus cã succesul acestei serate muzi-cale ar fi fost de neconceput fãrã excelentul acom-paniament pianistic datorat profesoarei MihaelaGavriº.

Pare-se cã, în curând, melomanii însetaþi denoi delicii acustice vor avea parte de un regal: unprim cvartet de fagoturi, alcãtuit la Cluj din iniþia-tiva studenþilor înºiºi. Încã o posibilã propunerepentru producãtorul nostru de discuri favorit,Gavril Þãrmure. De altminteri, graþie buneloroficii ale redactorului de emisiuni muzicaleCiprian Rusu, veþi putea verifica pe viu justeþeaafirmaþiilor de mai sus asistând la recitalul acestuicvartet, programat la Sala Radio Cluj pentru searade 13 iunie 2005.

n

muzica

Încântãri fagotisticeVirgil Mihaiu

Béla Barábas

Se cautã 10 tineri poeþi pentru a participa, între 21 ºi 28 august 2005, la singurul Program intensiv de Creative Writing dinRomânia, desfãºurat în pãdurile, munþii ºi cotloanele ascunse ale Mânãstirii Raºca.

Prin concurs, se asigurã gratuit cursuri de compunere poeticã predate de excelenþi tehnicieni, seri de lecturã, masã ºi cazare. La sfârºitul Programului, cel mai bun cursant va fi publicat în volum de Editura Pontica.

Pentru a participa la concurs, trebuie sã aveþi între 17 ºi 25 de ani ºi sã nu fi fost publicat în volum.

Trimiteþi între 1 vers ºi 10 poeme, pânã la 15 iulie 2005, la adresa Nina Vasile ºi Adrian Urmanov,

str. Christian Tell 10, Biblioteca Metropolitanã - filiala‚ “Ion Creangã”, Bucureºti 1, sau la e-mail: cw_rasca@yahoo.com, cu subject‚ Creative Writing Rasca 2005.

Programul Intensiv de Creative Writing Raºca 2005

ANUNÞ

35

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35TRIBUNA • NR. 66 • 1-15 IUNIE 2005

I sak Borg se culcã. El are un vis: se gãseºte pe ostradã ciudatã, luminatã alb de un soarenevãzut. Un ceas fãrã limbi spânzurã de-asupra

lui. Un bãrbat fãrã chip îl priveºte. Deodatã acestacade iar din capul lui zdrobit de asfalt începe sãcurgã sânge. Isak aude cum de dupã un colþ seîndreaptã cu vitezã spre el o trãsurã, un dric trasde un cal. Roata trãsurii se loveºte de un stâlp ºi seprãvale primejdios în vecinãtatea bãtrânului. Dintrãsurã cade un sicriu. Capacul acestuia sedeschide. Isak se apleacã pentru a vedea mai bine.În cutia acestuia se vede pe el. Mâna cadavruluiIsak Borg îl prinde ºi îl trage cu putere. Isak parecã vrea sã strige, sã urle. Strigãtul parcã rãmâneînãbuºit iar chipul lui, pentru o clipã, rãmâne omascã contorsionatã de uimire ºi spaimã. Fricapare infinitã...

Cu aceastã secvenþã, cea a visului, debuteazãunul dintre cele mai frumoase ºi neobiºnuite filmeale istoriei cinematografiei, Fragii sãlbatici, în regialui Ingmar Bergman. În rolul principal Bergman l-adistribuit pe regizorul ºi actorul Victor Sjöström,unul din pionierii începuturilor cinematografieisuedeze - alãturi de Stiller -, cel cãruia cine-matografia suedezã îi datora enorm ºi care, princele câteva opere filmice, rãmâne unul dintre ceimai importanþi cineaºti ai Marelui Mut. Alegerealui Sjöström de cãtre Bergman s-a dorit a fi unomagiu adus marelui cineast suedez cãruia, dupãspusele creatorului filmelor A ºaptea pecete, Voi fimamã, Izvorul Fecioarei, Crize etc., operei acestuia,cea localizatã în anii '20, îi datora chiar formareasa ca cineast. S-a vorbit enorm de motivul drumu-lui în Fragii sãlbatici. Pe de o parte Isak Borg real-izeazã o cãlãtorie spre Upsala unde i se va decernadistincþia de Doctor Honoris Causa iar pe de altãparte acest drum îi prilejuieºte personajului nostruo întoarcere în trecutul sãu, în copilãria sa, o cãlã-torie interioarã.

În momentul realizãrii acestui film VictorSjöström avea 78 de ani iar ultimul sãu film,Vântul , fusese fãcut cu aproape 40 de ani în urmã.Dupã reîntoarcerea sa din SUA - locul în care fu-sese fãcutã pelicula având-o în rolul principal peLillian Gish - Sjöström s-a îndepãrtat complet de

zona cinematografului. Un istoric al filmuluispunea, undeva prin anii '60, cã pânã atunci strãlu-cirea cinematografiei suedeze stãtea doar în filmelelui Sjöström ºi Stiller, iar dispariþia acestora aînsemnat pentru o lungã perioadã de timp oumbrã lãsatã asupra cinematografiei suedeze. Dinaceastã perspectivã distribuirea lui Sjöström decãtre Bergman în filmul sãu face ca prin Fragiisãlbatici - film unic pânã ºi în filmografia luiBergman, având un conþinut modelat de vechilemotive ºi mituri nordice detectabile în operasuedezilor Sjöström sau Stiller, a danezilor AugustBlom, Holger Madsen, Urban Gad etc. - cine-matografia suedezã sã revinã programatic în frun-tea cinematografiilor mondiale ºi sã se constituie,el în sine, ca o veritabilã ºcoalã de film alãturi deNoul val francez, Neorealismul italian, Noul filmgerman, Free cinema-ul britanic, ºcoala polonezã,ºcoala cehã etc...

Începuturile cinematografiilor nordice datoreazãenorm - dincolo de influenþele literare saufilosofice - pictorului norvegian Edward Munch,operã ce contamineazã definitiv filmul nordic prinatmosfera tenebroasã, obsesia morþii, a reîncarnãrii,a angoasele metafizice ºi spaimelor ancestrale.Temperament tipic nordic, pândit de o nebuniemereu amânatã, acesta declarã: "Boala, Nebunia ºiMoartea - aceºtia sunt îngerii care m-au vegheat înleagãn ºi m-au însoþit toatã viaþa". Opera lui pic-turalã - ca ºi a unei importante pãrþi a cine-matografiei nordice - este inspiratã ºi de dramatur-gia suedezului August Strindberg - nume la care seva raporta mai târziu ºi Bergman - , unul dintrepuþinii prieteni pe care Munch i-a avut pe timpulvieþii. Petre Rado, în a sa carte Labirintul umbrelor ,observã cã: "Ideea morþii, a neantului, îl obsedeazãpe Munch, pictura sa fiind o tentativã de figurare acoºmarului, dar, în acelaºi timp, ºi disperatã încer-care de eliberare de sub terifianta lui influenþã".Iatã cum explicã însuºi Munch geneza Strigãtului:"Mergeam pe drum în compania a doi prieteni -soarele tocmai apunea - ºi am simþit un acces bruscde melancolie - când cerul devenise de un roºu sân-geriu. M-am oprit, m-am sprijinit teribil de plictisitde balustradã - deasupra oraºului ºi a fiordului

albastru închis se întindea o mare de sânge ºi limbide foc - prietenii mei au continuat sã meargã, iareu tremuram de fricã - ºi atunci am auzit un þipãtprelung care a tãiat aerul".

În 1917, la zece ani de la naºterea firmei deproducþie cinematografice Svenska, creatã desuedezul Magnusson, Sjöström realizeazã Proscriºii,o foarte frumoasã saga de dragoste, cu un finalpatetic ºi tragic. Acest film îl impune pe VictorSjöström în rândul celor mai valoroºi cineaºti aiSuediei acelor ani. Povestea celor doi tineri alungaþide societate ºi retraºi într-o austerã cabanã dinmijlocul munþilor, viaþa lor care se scurge într-onemiloasã privaþiune pânã în momentul morþiiacoperite de albul necruþãtor al zãpezii fac dinacest film, prin simplitate, sobrietate ºi cãldura sen-timentelor descoperite, unul dintre cele mai bunefilme ale istoriei filmului mut. Trei ani mai târziuapare Cãruþa fantomã, adaptare dupã o povestire aSelmei Lagerlof - nume din a cãrei operã se vorinspira majoritatea cineaºtilor suedezi ai aceleiperioade. Acest film, considerat de mulþi istorici aifilmului ca fiind capodopera lui Sjostrom, sur-prinde o anumitã copertinã stranie a realitãþii noc-turne, o escapadã neobiºnuitã prin labirintul haluci-naþiilor nocturne, surprinde prin poezia ºi magiaclarobscurului, toate descinse din obsesiile opereilui Edward Munch. Mai existã aici o poeticã a fan-tasmului, o retoricã a imaginii, o curgere spasmod-icã non-linearã - datã de o înþelegere a artei monta-jului superioarã unui Ince sau Porter - care, întãcerea lor strigãtoare, inventau la nivelul imaginii,ceea ce se va dovedi a fi pentru arta filmului însãºiraþiunea sa artisticã primã: preeminenþa vizualului .

În 1957 Bergman redescoperea ºi redefinea cin-ematografia suedezã apelând la Sjöström în rolullui Isak Borg. Secvenþa visului este ea însãºi uncitat din Trãsura fantomã a lui Sjostrom. Prinaceasta Fragii sãlbatici se dovedeºte a fi strigãtul derenaºtere a cinematografiei suedeze. Un strigãt cin-ematografic, plin de obsesia destinului uman, depoezia interioritãþii umane, de frica certitudinilor ºiadevãrul incertitudinilor.

Drumul prin istoria filmului suedez, al treileadrum detectabil în Fragii sãlbatici, va deveni un alpatrulea drum pentru Victor Sjostrom. ªi ultimul.Un an mai târziu de la realizarea filmului luiBergman, Sjöström va spune adio lumii acesteiaretrãgându-se dincolo de balustrada lui Munch, înimensitatea fiordurilor celeste sau, de ce nu, înaceea a viselor unui nu mai puþin vizionar nordic,alchimist al transcendenþei, Emanuel Swedenbörg.

n

4. Sjöström

1001 de filme ºi nopþi

Marius ªopterean

P ictura lui Dumitru Ivan întruneºte, simul-tan, trei caracteristici fundamentale care oscot de sub dependenþa strictã a limbajului.

Mai întâi, ea reprezintã simptomul unei spaimede vid ºi, simultan, expresia unei continue stãrijubilatorii. Indiferent dacã este vorba de lucrãrimai vechi sau mai recente, lupta cu spaþiul, cusuprafaþa albã a pânzei, dar ºi bucuria de a trium-fa prin culoare ºi de a clama supremaþia prinformã sunt prezente în aceeaºi mãsura ºi se mani-festã la fel de puternic.

În al doilea rind, în câmpul fragil al culorii,oricât ar pãrea de paradoxal, vocaþia unui decora-tivism amplu ºi fascinaþia pentru ritmurile caresusþin adevãrate construcþii simfonice sunt contra-punctate prin tensiunile irepresibile pe care legenereazã fie dinamica liniei, fie nenumãratelecontraste, de la cele statice, de cantitate, ºi pânãla impulsivitatea complementarelor.

ªi, finalmente, în al treilea rând, aceastã pic-turã care se complicã proporþional cu intensitateaprivirii se dezvãluie ca o continuã oscilaþie întreordine ºi disoluþie, între imaginea unei lumireduse pânã la detaliul ei constitutiv ºi rigoareaabsolutã pe care o salveazã memoria unuiantropocentrism structural, chiar dacã uneoriesenþializat, alteori aluziv sau numai difuz.

Oximoronicã în viziune ºi în limbaj, funda-mentatã riguros pe contrarii multiple, masculinãºi femininã în egalã mãsurã, pictura lui DumitruIvan este un adevãrat sistem vizual în care lumeasensibilã ºi proiectul existenþial se afirmã ºi sesusþin cu aceeaºi îndreptãþire. Cu îndreptãþireafireascã pe care o impune puterea de persuasiuneºi de seducþie a artei.

n

Î ntâia observaþie care îþi trece prin minte înfaþa picturilor lui Dumitru Ivan priveºte fap-tul cã artistul nu utilizeazã chiar de loc tehni -

ca, aºa de obiºnuitã la pictori, de a sugera, cu aju-torul perspectivei, cã lumea pe care o înfãþiºeazãare ºi adâncime, adicã cea de a treia dimensiune.Atâta platitate definitivã a imaginii, exclusiv bidi-mensionalã, în ipoteza cãreia pictorul pare a seabandona cu voluptate, îmi aduce aminte destrãvechea cosmogonie extrem-orientalã conformcãreia universul în întregul lui absolut nu-i decâto pânzã, de o infinitã subþirime, pe care o zeiþã-prinþesã o þese în timp ce la celãlalt capãt zeulpereche o destramã. Dar nu pendularea aceastadintre fiinþa ºi nefiinþã intereseazã aici, ci faptulcã lumea în toatã enorma ei complexitate încapeîntre cele douã dimensiuni ale textilei acesteiacosmice. Suntem doar figurine prinse în eteratatapiserie pe care un zeu o þese, un altul odestramã.

Fiecare tablou al pictorului este o secvenþãineditã din marele spectacol al lumii, în tot alte ºialte frenetice jocuri de culori, cu asocieri con-trastante, ori în armonie. E o muzicã în toate,tâºnesc mari alãmuri strãlucitoare, sau se tânguieinstrumente de coarde, când mai subþire, cândmai întunecat, sau bat ritmici în tobe de variidimensiuni, sonorizând definitiv universul întreg.Culorile, sau mai degrabã nuanþele alese, suntinedite prin ele însele, ori numai prin raporturiledintre ele. Ritmurile volumelor care tresaltã înfaþa privitorului, aºa de vii, atât de neostoite, pre-cizia coloraþiilor - toate sunt atât de impecabildominate, strunite suveran, dezvãluind astfel bãr-bãþia fãrã fisurã a mãiestrului care le desfãºoarã,înstãpânindu-se astfel peste o lume de frumuseþiîn rafale, ritmice, sacadate. Sunt emisii ale unuizeu al culorilor în armonie, creaþia în ceea ce eaare esenþial, exclusiv esteticã a universului.

Cercetând mai cu atenþie aceste secvenþe dinpânza lumii, descoperim, sau doar întrezãrim cãvolumele ritmate îºi imprumutã forma de lasiluetã femininã care ne împodobeºte fiecãruia

viaþa. E pretutindeni în aceastã picturã o laudã,un elogiu al feminitãþii. Dar nu chiar aceasta esteºi centralitatea celor câte sunt? Femeia, adicãGeea, mama-pãmânt, cea din care toate ºi toþidescind. Vom descoperi astfel în pânzele luiDumitru Ivan nu doar fecioare dezlãnþuite dan-sând, ci poate însãºi Madona cu pruncul sfânt înbraþe, solemnã ca o rugãciune în adorare. Înþele-sul este unul singur, acela pe care artele dintot-deauna ºi l-au întrezãrit ca þel suprem, ºi pe caredoar poetul-matematician a cutezat sã-i spunã încuvânt: lauda grãdinii de îngeri, când rãsare dincoastã bãrbãteasca al Evei trunchi de fum.

n

36

Black Pantone 390 U

Black Pantone 390 U

plasticabloc-notesMarian Barbu: World book despre România ·2editorialIoan-Pavel Azap: De 4 x TIFF · 3evenimentTheo Angelopoulos în România · 3carteaAdrian Þion: Trei instigãri · 5Alexandru Jurcan: Întâlniri sub zodii interzise · 5Claudiu Komartin: Frumuseþi de credinþã · 6comentariiIon Cristofor: Yves Namur ºi poeziainterogativã · 7imprimaturOvidiu Pecican: La paradisul nevrozelor · 8agenda pignastylIoan Pop-Curºeu: A reprezenta imprezentabilul ·9telecarnetGheorghe Grigurcu: Unde a dus “visul” angajãrii · 10sare-n ochiLaszlo Alexandru în dialog cu Mircea Petean:Vorbind despre Dante· 11incidenþeSimona Furdui: “Invenþia” autorului ºiGeorges de la Tour · 12eseuVirgil Stanciu : Despre umorul japonez · 14interviuDe vorbã cu Attila Gergely: “Spectacolul nostrumerge spre teatru” · 15prozaCarmen Botoºaru: Dracul din gâtlej · 16poeziaAndrei Doboº · 18puncte de vedereIon Simuþ: Protestul oamenilor muncii de larevista “Echinox” · 19infoOana Pughineanu: O întrebare pentru IrinaPetraº, preºedinta Filialei Cluj a UniuniiScriitorilor · 20în dezbatere: psihanalizaIrena Talaban: Etnopsihiatria ºi universulinvizibil · 21masã rotundãIstoria literaturii în dezbatere · 24reportaj & antropologieDora Ghencenco : No man’s land · 25integrarea europeanãSergiu Gherghina: Raporturile dintreParlamentul European ºi parlamentelenaþionale · 26filosofiaAlexander Baumgarten: Investigaþii defilosofie medievalã · 28ex abruptoRadu Þuculescu: Gãoazã, filosof de cartier · 29tutun de pipãAlexandru Vlad: Modificatorul · 29aspiratorul de nimicuriMihai Dragolea: “Diafan” cu funde roz,“recepþia fapticã” ºi “Bade-reþele de viaþã” cufunde albastre · 30nopþi ºi zileMihai Bãrbulescu: Monumente regale · 30flash-meridianIng. Licu Stavri: Frank Sinatra, curier al mafiei· 31www.culturaMihai Guþã: Artã pe bandã dublã de biþi · 32subcoolturaOana Pughineanu: România fãrã profesor · 32teatruAdrian Þion: Fapta blagianã devenitã faptteatral · 33Festival “Man.In.Fest” · 33muzicaVirgil Mihaiu: Încântãri fagotistice · 341001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean: 4. Sjöström · 35plasticaPavel ªuºarã, Ioan Papuc: O artã a contrariilor · 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semes-tru, 360.000 lei, 36 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an.Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str.Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de Culturã Tribuna, contnr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Tipar executat la Imprimeria Ardealul , Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989, nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

O artã a contrariilorPavel ªuºarã

Ion Papuc