Black TRIBUNA · exemplare din cartea respectivã, un CD cu un curriculum vitae ºi o fotografie....

TRIBUNA 165PANTONE rrosu

PANTONE rrosu11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I I • 1 6 - 33 1 ii u l i e 2 0 0 9 3 lei

Paravanu

l „Criza”

Judeþul Cluj

Ion Pop

VirgilGheorghiu

ªtefan Manasia

Despre pãrintelelui ZachariasLichter

Ilustraþia numãrului: Cornel Vana

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Interviu cupoetulAttila F. Balázs

Sergiu Gherghin

aD

oina R

oºoga

Festival-cconcurs dde ppoezie „„Costache CConachi”- ediþia a XVII-a; lucrãrile pot fi trimise pânã în data de 15 septembrie 2009 -

În zilele de 2-3 octombrie 2009, Casa de Culturã a Municipiului Tecuci organizeazã cea de a XVII-aediþie a Festivalului-concurs de poezie „Costache Conachi”, la care pot participa tineri creatori de poezie învârstã de pânã la 35 de ani, care nu au publicat în volum. Concurenþii vor trimite un numãr de zecepoezii, în câte cinci exemplare, semnate cu un motto. Într-un alt plic închis, pe care va fi înscris motto-ulde la poezii, participanþii vor introduce o fiºã cu date personale: nume, prenume, data ºi locul naºterii,domiciliu, ocupaþia, studii, distincþii literare, telefon etc.

Lucrãrile vor fi expediate pânã la data de 15 septembrie 2009 (data poºtei), pe urmãtoarea adresã: Casade Culturã a Municipiului Tecuci, str. 1 Decembrie 1918, nr. 62, cod 805300, jud. Galaþi, cu menþiuneaPentru concursul naþional de poezie „C. Conachi”.

Vor fi acordate urmãtoarele premii: Marele premiu – 700 lei; Premiul I – 500 lei; Premiul II – 400 lei;Premiul III – 300 lei. Vor mai fi oferite premii din partea unor edituri sau reviste literare.

Câºtigãtorii vor fi invitaþi la Tecuci, în zilele de 2-3 octombrie 2009. Cazarea, transportul ºi masa(diurna) vor fi suportate de organizatori.

Informaþii suplimentare la la telefon: 0236/820 449; 0723/289 695.e-mail: [email protected]

22 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

bour

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDACONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

info

Festival-cconcurs IInternaþional dde PPoezie „„Avangarda XXXII”- ediþia a IX-a; lucrãrile pot fi trimise pânã în data de 3 august 2009 -

Fundaþia Culturalã „Georgeta ºi Mircea Cancicov” organizeazã, în colaborare cu Primãria Bacãu,Administraþia Fondului Cultural Naþional Român, Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi PatrimoniuCultural Naþional Bacãu ºi Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Bacãu, Festivalul-concurs Internaþional dePoezie „Avangarda XXII”, manifestare care îºi propune descoperirea ºi promovarea creatorilor de poezieautenticã în limba românã – tineri ºi adulþi, începãtori ºi profesioniºti –, a celui mai bun debut în volum, acelor mai buni poeþi consacraþi, precum ºi a celei mai bune antologii de autor. De asemenea, iniþiativa îºi maipropune identificarea ºi promovarea celor mai valoroase reviste literare ºi de culturã de limbã românã din þarãºi strãinãtate.

La aceastã competiþie pot participa creatori de poezie în limba românã din þarã, Basarabia, Bucovina(Ukraina), Voivodina (Serbia), Gyula (Ungaria) ºi din diaspora, cu cetãþenia românã, a þãrii de rezidenþã saucu dublã cetãþenie, care: nu au depãºit vârsta de 35 de ani ºi nu au debutat editorial; au debutat editorial înperioada 2008 ºi nu au depãºit vârsta de 47 de ani; nu au depãºit vârsta de 55 de ani (poeþi profesioniºti).

De asemenea pot intra în concurs: antologii (din creaþia unui singur poet) în limba românã, din þarã,Basarabia, Bucovina (Ukraina), Voivodina (Serbia) ºi din diaspora, apãrute în perioada 2007-2008; revisteliterare ºi de culturã.

Concurenþii care nu au depãºit vârsta de 35 de ani, nu au debutat editorial ºi nu au primit premiul dedebut în volum în ediþiile anterioare vor expedia un numãr de minimum 25 poezii dactilografiate într-unexemplar. Lucrãrile vor purta un moto, iar fiºa autorilor (care va conþine, în mod obligatoriu, numele ºiprenumele, locul ºi data naºterii, profesia, locul de muncã, adresa exactã, numãrul de telefon ºi de mobil ºiadresa de e-mail) se va introduce într-un plic închis, ce va avea acelaºi moto cu cel al lucrãrilor.

De asemenea, concurenþii vor introduce în plicul mare un CD cu textele ºi fiºa autorului culese în word,cu fonturi româneºti – diacritice (condiþie eliminatorie!), precum ºi cu douã poze color – una bust ºi una înpicioare, scoase cu aparat foto digital, la rezoluþie maximã.

Pentru mai multã siguranþã, conþinutul CD-ului va fi transmis ºi la adresa de e-mail:[email protected]

Concurenþii care au debutat editorial în anii 2008 ºi nu au depãºit vârsta de 47 de ani vor trimite treiexemplare din cartea apãrutã, un CD cu un curriculum vitae ºi o fotografie.

Poeþii consacraþi, care nu au depãºit vârsta de 55 de ani, vor trimite minimum trei titluri de cãrþireprezentative, un CD cu un curriculum vitae ºi o fotografie.

Poeþii profesioniºti, care ºi-au scos o antologie din creaþia proprie în perioada 2007-2008, vor trimite treiexemplare din cartea respectivã, un CD cu un curriculum vitae ºi o fotografie.

Directorii (redactorii-ºefi) publicaþiilor literare ºi de culturã de limbã românã, din þarã ºi strãinãtate vortrimite cel puþin trei numere reprezentative apãrute în cursul anului 2008, un CD cu un curriculum vitae ºi ofotografie.

Toate lucrãrile vor fi expediate, pânã la data de 3 august 2009 (data poºtei), pe adresa: Direcþia Judeþeanãpentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional Bacãu, Strada Cuza Vodã nr. 6, cod 600275, cumenþiunea: „Pentru Festivalul-Concurs Internaþional de Poezie Avangarda XXII”.

Concurenþii premiaþi vor fi, în prealabil, anunþaþi telefonic sau prin poºta electronicã în vedereaparticipãrii la festivitatea prilejuitã de acest eveniment.

Organizatorul va asigura transportul, masa ºi cazarea pentru invitaþi ºi laureaþi. Manuscrisele, revistele, cãrþile ºi CD-urile nu se înapoiazã.Lucrãrile premiate vor fi publicate în antologia „Avangarda XXII”.Manuscrisele, cãrþile ºi revistele care nu

îndeplinesc întocmai condiþiile acestui Regulament nu vor intra în concurs.Relaþii suplimentare la: telefon/fax: 0234/518236; 0234/513250; mobil: 0721/861045; E-mail:

[email protected]

Existã romane care depãºesc cu mult succesulprognosticat de autor. A cãror „subversivã”aurã stãruie-n cele mai diverse categorii decititori. Astfel, despre Viaþa ºi opiniile lui ZachariasLichter (prima ediþie, 1969) s-ar putea glosa enorm.„Micul meu eseu în formã romanescã” – cum îlnumea însuºi Matei Cãlinescu, pãrintele sãu – aavut parte de generaþii succesive de cititori aici, înRomânia, chiar ºi dupã ce autorul se exilase (în1973) iar cartea fusese interzisã. Succes au avut ºitraducerile în polonã ºi maghiarã – în acelaºiperimetru sufocant al „lagãrului comunist” –reuºind sã-l entuziasmeze pe celebrul disidentungur Konrád György sau pe scriitorul – pe-atunciîn devenire – Esterházy Péter.

Cartea, alcãtuitã în bunã parte din scurte eseuriºi poeme voit profetice („Cuvîntul se bea întãcere./ În ploaie./ În Dumnezeu.”), propunefigura pitoreascã ºi anarhicã, „misticã” ºiscandaloasã a evreului Zacharias Lichter dreptpersonaj central. ZL a fost identificat rapid, în condiþiile epocii, cu un simbolic erouanticomunist. A cãpãtat chiar valoareparadigmaticã în altã operã esenþialã, elaboratã-nacele vremuri, precum Jurnalul fericirii de NicolaeSteinhardt. Pentru cã scriitura ironicã ºi autoironicãa lui Matei Cãlinescu reuºeºte cu greu sãcamufleze – prin ce miracol, în faþa temuteicenzuri – caracterul moral al personajului. (Acestadin urmã, Zacharias Lichter, are, de fapt, o sursãrealã ºi poate fi identificat parþial cu filozofulmistic Genu Ghelber, prezenþã fascinantã pentrugeneraþia autorului dar ºi – dupã emigrarea la Paris– pentru un portretist de talia lui Cioran; pe Z.L.cel real, pe Ghelber, îl va imortaliza Cioran, cu tot

cu contradicþii & discurs „profetic” torenþial, înCaiete...)

Aºa cum observã ºi Alexandru Matei, într-unneliniºtitor articol publicat în Observator cultural,operei lui Matei Cãlinescu îi este consubstanþialãdimensiunea eticã, fie cã vorbim de poeme,eseisticã, studii academice, jurnal ºi memorialisticã,sau de acest straniu „roman”, singular în creaþiaautorului. Cine citeºte Amintiri în dialog,epistolarul Matei Cãlinescu - Ion Vianu, e imposibilsã nu ajungã la finalul volumului profund marcat,stingherit ºi tulburat de umilinþele, teribilelecompromisuri sau pur ºi simplu ezitãrile moraleîndurate de tinerii anilor 1950-1960. Va descoperi,de asemenea, ºi acea dimensiune eticã de carepomeneam, prezentã-n evocarea nostalgic-înfioratãa unui Miron Chiraleu sau Ion Negoiþescu,adevãraþi eroi – azi încã (ºi mai) necunoscuþi – aiepocii Infernului roºu.

Oare, nu de aceea,-n contextul anarhist ºiextrem de suspicios al studenþiei mele – a douajumãtate a anilor ’90 – Viaþa ºi opiniile luiZacharias Lichter îºi continua exerciþiul subtil deseducþie, de „contaminare” moralã? Pãstrîndu-ºiintacte calitãþile de roman-cult (revendicat de noi ºinoi generaþii), cartea ajunsese un fel de talismanunderground. Lectura ei exorciza – fie ºi numaifantasmatic – mizeria adîncã, viermuitoare aRomâniei de-atunci (ºi de azi): Mircea Tomai, unuldin prietenii mei de studenþie, chiar aºa citea/recitadin Lichter – ca în transã, ca pe o mantrã...

Cînd, în primul an de masterat, aveam sã-lcunosc pe profesor, acesta aproape a refuzat sãvorbeascã despre Z.L., de care-a mãrturisit cã-ntimp se-nstrãinase, fiind în schimb curios sã afle

cum „receptam” noi Straja dragonilor a luiNegoiþescu, operã – îndrãznesc sã spun –complementarã, afinã lui Z.L. prin verticalitateapersonajului central. În semestrul acela, ne-aprezentat o splendidã incursiune în lumea Crailorde Curtea-Veche, propunînd o lecturã vie, înpermanentã re-contextualizare, dezvãluindu-ne – nufãrã umor – simbolistica acestui alt mare romanprovocator, atipic... Nu bãnuiam atunci cãsubiectul cursului se va concretiza – peste doar unan – într-o nouã carte, Mateiu I. Caragiale: recitiri,ºi un inedit capitol, adãugat versiunii româneºti atratatului Rereading – A citi, a reciti. Cãtre opoeticã a (re)lecturii, semnate de profesor.

La 24 iunie, Matei Cãlinescu s-a stins din viaþãîn Bloomington, Indiana, SUA. Tonul calm, înþeleptºi elegiac al ultimelor sale scrieri ne îngãduie aziposibilitatea unei tristeþi decente, „demne”. Dealtfel, în delirul lor morbid michaeljacksonian,ziarele ºi televiziunile româneºti nici n-au vãzut întrecerea în nefiinþã a acestui exemplar cãrturar un„eveniment”. Ceea ce, recitind la întîmplare dinbogata-i operã literarã ºi ºtiinþificã, se poate vedealesne: o uriaºã pierdere – eticã ºi esteticã – aliterelor române.

33



TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009 33

editorial

În România anului 2009 se vorbeºte desprecrizã cu euforie, respect ºi abnegaþie. Oriceexistã în aceastã þarã în care timp de 20 de aniam avut de ales constant între aleºi cu grade mari(dar diferite) de incompetenþã este efect al Crizei.Aceasta a devenit substantiv propriu cãcipoliticienii noºtri de mucava, ºi când se închinãseara înainte de culcare, pronunþã, printrecuvintele rugãciunii, cuvântul magic „criza”, ca nucumva sã uite sã-l pomeneascã a doua zi. Este fiesperietoare, fie subiect de umplut spaþiile deemisie ale show-urilor tv, fie temã de miºtocãrealãautohtonã; justificã, argumenteazã ºi legitimeazãorice. Dacã incapacitatea guvernanþilor trebuiejustificatã, avem explicaþia: Criza. Dacã nu sealocã bani investiþiilor, acea cale general-recunoscutã ca o soluþie viabilã ºi pe care aupromis-o ºi guvernanþii noºtri, este din cauzaCrizei... Fiecare dintre cei ce apar în faþa noastrãexplicând implicaþiile acestui fenomen (pe care îisuspectez cã nu îl înþeleg) pentru România artrebui sã menþioneze cã, în timp ce crizafinanciarã se manifestã la nivel mondial, efecteleacesteia sunt o particularitate pentru fiecare þarãºi depind, în principal, de guvernanþi ºi decapacitatea lor de management al situaþiei.Niciunde pe Bãtrânul Continent cantitatea de

vãicãrealã nu eclipseazã într-atât absenþa ideilorsau a acþiunilor concrete.

În contextul general, România nu putea sãrãmânã o oazã de abundenþã. Declinul abrupt alactivitãþii economice din primul trimestru – cu6,2% faþã de aceeaºi perioadã a anului 2008,respectiv cu 4,6% în valori ajustate pentrusezonalitate, faþã de cel de-al IV-lea trimestru alanului trecut, fiind ºi primul trimestru în careraportarea s-a fãcut conform reglementãriloreuropene (trimestrul curent faþã de trimestrulanterior) – confirmã cã începutul contracþiei s-aprodus la sfârºitul anului trecut, dar ºi cã s-aaccelerat scãderea economicã. Atunci cândmajoritatea analiºtilor din þarã avertizau asuprapicajului economic ce va urma, preºedintele þãriine mângâia pe creºtet asigurându-ne cã suntemnaivi dacã ascultãm Cassandrele autohtone, cã nuvom avea de suferit, cã þara are forþa de a treceneatinsã prin incendiu, poate doar cu genelepârlite, o nimica toatã, iar prim-ministrul Boc îiþinea hangul zâmbitor ºi condescendent. Atunci,statul avea ºi rezerve uriaºe ºi buget de-a dreptulobez.

Pe la sfârºitul lunii aprilie, Emil Boc ne anunþacã am scãpat cu bine din situaþia în care seajunsese, aceea de a nu mai avea bani pentruplata salariilor ºi pensiilor, considerând cã acela afost vârful crizei. Acum aflãm cã statul seîmprumutã zilnic zeci de milioane de euro pentrua face faþã plãþilor ºi cã, în pofida acestui lucru,în ultimele luni ale acestui an nu vor fi fonduripentru achitarea salariilor bugetarilor, a pensiilor.Sã fie doar un joc în care, deºi suntem faliþi –cum ne lasã sã credem guvernanþii -- Bãsescu-jucãtor va deveni salvatorul naþiei mai spretoamnã când va candida pentru un nou mandat?Foarte posibil, cacealmaua este metoda safavoritã, el se identificã cu minciuna, începând culacrimile false ale momentului renunþãrii lacandidaturã ale lui Theodor Stolojan, continuândcu voturile „furate” care ne-au determinat sã-lvotãm majoritar ºi cu acel „furt” care ulterior nua putut fi probat deºi deþinea toate pârghiilepentru a fi dovedit, cu promulgarea legiisalarizãrii cadrelor didactice care prevedea mãrireasalariilor acestora cu 50%, ca mai apoi sã declarecã a fost o „eroare” din partea lui ºi a claseipolitice, cu acceptarea ca miniºtrii din propriulpartid care fac afaceri oneroase cheltuind banulpublic pe publicitate ºi festivism, gen „cazul”Ritzi, sã nu fie sancþionaþi, cu mascaradacandidaturii independente a progeniturii sale care„este mai inteligentã decât credeþi voi”, proºtilor,ºi cu... ºi cu...., multe altele.

Sergiu Gherghina & Doina Roºoga

Paravanul „Criza”

(Continuare în pagina 27)

ªtefan Manasia

Despre pãrintele luiZacharias Lichter

Matei Cãlinescu, 15 iunie 1934, Bucureºti – 24 iunie2009, Bloomington

Dan PerºaCãrþile vieþiiBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2009

Puteam lesne descoperi, în romanele maivechi ale lui Dan Perºa, dincolo deingeniozitatea jocurilor intertextuale ºi deviziunea sceptic-dezabuzatã a unui spiriteminamente postmodern, care deconstruieºte, cuo remarcabilã vervã parodicã, locurile comune ale„literaturii”, un nihilism de esenþã, legat denimicirea lumii prin scrierea ei. Astfel încât, înspatele paginii de roman, se ghicea rictusul uneifiinþe demonice, care orchestra simfoniaapocalipsei universale, a lucrurilor, dar mai cuseamã a semnelor, propunându-ne scenariieschatologice pe al cãror parcurs terificul ºigrotescul, catastrofa cosmicã ºi reflexul ei încaricaturã ºi parodie reuºeau sã se suprapunã ºi sãconvieþuiascã.

Nu la fel stau lucrurile ºi în ceea ce priveºteultimul roman al prozatorului, Cãrþile vieþii, încare miºcarea este de epos, are acea solemnitate amarilor fluvii a cãror imagine revine obsesiv de laun capitol la altul, în timp ce destinele omeneºtise integreazã (tot în spiritul epopeicului) înþesãtura unei fabule metafizice, iar romanul, elînsuºi, nu e decât transcrierea unui text cosmic,plãmãdit de imaginaþia unui fictor divin. Aºa seface cã, în locul naraþiunii alerte, care îºipropunea parcã sã reproducã miºcarea precipitatãa unui univers ce goneºte iremediabil sprecatastrofa finalã, Dan Perºa preferã de dataaceasta povestirea au ralenti, de-a lungul cãreia (înconsonanþã cu ritmul solemn ºi cadenþa ritualicãa textului cosmic) gesturile ºi viaþa interioarã apersonajelor se pulverizeazã în detalii aproapepointilistice, în virtutea unei misterioase„mecanici cuantice” ale cãrei principii guverneazãdeopotrivã omul ºi cosmosul. Iar oamenii ºievenimentele se percep din perspectiva unui fictorsupra-uman, de undeva de la altitudinea PrimuluiCer pe care o ating în final o parte dinpersonajele cãrþii, cu serenitatea olimpianã a uneiretine angelice: „Iar pe pãmânt, pe un colnic, seînãlþa un foc sãltãreþ, iatã-l, aidoma focului fãcutde el, de ªtefan, într-o noapte. ªi iatã Bucureºtii ºi

Patriarhia ºi-ntr-o odaie un bãtrân cu barbaplãviþã, privea în zãri, spre foc, cu ochii largdeschiºi. ªi iatã turnul; peste parapetul luicrenelat se prãvãlea cascada, aidoma unui punctsuspendat între viitor ºi trecut, ce parcã ºoptea cãtrecutul nu e iremediabil pierdut, ci, aidomacascadei, cãzând, îºi aflã alt liman, viitorul. Iatãbarcazurile construite ºi conduse de el, în chip deamiral, pe canalele sãpate de-a lungul ºi de-a latulmoºiei. ªi iatã trenul, ºuierând în timp ce alergapeste câmpii. ªi iatã Dâmbul Murelor, ColniculVãtafului, Gorganul Gãinii, Mãgura Dulce, ColinaZdrenþãrosului, Movila Galbenã, CulmiºulPahonþului, Greabãnul Tânguirii, PiscanulPrisãcarului. ºi iat-o pe Lucia cum aleargã princurtea conacului ºi intrã în odaia casei bãtrâneºtisub grinzile negre ºi cu ascunziºuri misterioase ºi,aºezându-se pe pat, cu mâinile împreunate înpoalã, plânge încetiºor, fãrã hohote, doarsuspinând”. ºi poate cã tocmai în acest pasaj finalse gãseºte ºi „cheia” romanului lui Dan Perºa,care, înainte de a fi o colecþie de „vieþi paralele”ºi un amestec bine dozat de istorie realã ºiapocrifã, este o meditaþie despre rosturile maiadînci ale faptului de a povesti, ridicat lademnitatea actelor omeneºti esenþiale, de vremece se dezvãluie ca o cale spre mântuire. Cãci, dinperspectiva prozatorului, paradisul nu le esteaccesibil decât „pneumaticilor”, adicã acelora caren-au rîvnit niciodatã la bunuri sau puteripãmânteºti: artistul-povestaº (ªtefan Cantacuzino),îndrãgostitul (Matei ghinãrar) ºi (ca în parabolapovestitã odinioarã de Marmeladov lui RodionRomanovici Raskolnikov) beþivul pentru carecombustia în „ºpriþul ofiþeresc” e un exerciþiu deascezã ºi umilinþã. La celãlalt pod al umanitãþiicare miºunã prin paginile lui Dan Perºa se aflã„somaticii”, chinuiþi de fascinaþia puteriimundane, ale cãror chipuri ºi biografii scriitorul le împrumutã din istoria valahã a sutei aºaptesprezecea. Aceºtia devin actanþii unui soi desatiricon politic ce îºi propune sã ilustrezeparadoxurile unei puteri care nu se aflã niciodatãla cel care o deþine în aparenþã, iar complicatelecabale de curte, nu fãrã atestare documentarã, facinteligibil ºahul orb al istoriei, în care perdanþii ºicîºtigãtorii se confundã în cele din urmã. Din cele

spuse aici, nu trebuie sã se înþeleagã însã cã DanPerºa ar fi un „documentarist”, preocupat sãreaducã în actualitate pagini uitate de cronicã;Informaþia istoricã este pentru el doar „materiabrutã” a unei prodigioase imaginaþii epice careremozaicheazã dupã bunul ei plac filmultrecutului, transformând figuri cvasi-anonime caªtefan Cantacuzino în personalitãþi emblematice,demitizând pânã la caricatural „icoanele” istoriei,aºa cum se întâmplã în cazul lui ConstantinBrâncoveanu ºi amestecând cu subtilitate istoriacu literatura. Deoarece sugestiile intertextuale segãsesc aici la ele acasã, iar sub carapacea decarton a personajelor din Cãrþile vieþii putemdesluºi fizioinomii bine cunoscute: ªtefanCantacuzino e o caricaturã ingenuã a titanilorrenascentiºi, stolnicul Constantin (care pare sãdomine ºi sã dirijeze, el singur, din umbrã cadrilulburlesc al puterii) pãstreazã tot timpul un rânjetmefistofelic, Brâncoveanu e un fel de Falstaffsanguinar, perechea aga Bãlãceanu - Mateiughinãrar reprezintã versiunea dâmboviþeanã acuplului Don Quijote - Sancho Panza etc.

Asemenea jocuri intertextuale nu sunt însã, încazul lui Dan Perºa, nici pur ludice ºi nicigratuite: cu ajutorul lor, romancierul izbuteºte sãpunã semnul unei depline egalitãþi între istorie ºiliteraturã, demonstrînd cã totul, dar absolut totul,e numai poveste. Iar lumea, cu oamenii ºi cudestinele lor, opera unui povestaº divin carecompune, recurgând la inepuizabile energiicreative, cãrþile vieþilor ºi ale morþilor noastre, cãcia fi nu înseamnã de fapt decât a fi povestit.Acesta pare a fi tâlcul mai profund al romanuluilui Dan Perºa, pe care scriitorul îl disemineazã însavuroase pagini de istorie levantinã, care vizeazãcea mai înaltã performanþã stilisticã. Fãrã aarhaiza excesiv, autorul scrie colorat, adeseori cuumor, dovedindu-se perfect stãpân pe mijloacelesale ºi realizând un roman cu adevãrat exemplarºi din punctul de vedere al scriiturii.

Odatã cu Cãrþile vieþii, el ne dã certitudineaunui prozator de mare calibru, care stãpâneºteaproape la perfecþiune lecþia ficþiuniipostmoderniste.

44



44 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

cãrþi în actualitate

Octavian Soviany

Lumea vãzutã din Primul Cer

Marin MincuIntermezzo II. Graziella, Ediþia a II-a revãzutãIaºi, Editura Polirom, 2008

În 1986, respectiv 1989, apar primele douãvolume ale tetralogiei Intermezzo, concepute decriticul, prozatorul ºi poetul (în aceastã ordine,sic!) Marin Mincu. Atunci textualismul lor inedit ledistingea mãgulitor de experimentele similare alescriitorilor târgoviºteni sau ale prozatorilor optzeciºti.Douã decenii mai târziu, Polirom are iniþiativareeditãrii lor, cu riscul de a resuscita artificial oformulã narativã demult moartã ºi îngropatã.Fragmentarismul, melanjul de istorii personale ºieseu sau panseu estetic intrã flagrant în opoziþie cunarativitatea suculentã redescoperitã de romancieriiactuali. Totuºi, pariul editurii ieºene e câºtigãtor:Intermezzo se reciteºte cu savoare, semn cãsubstanþa primeazã în faþa metodei. Sunt la fel depalpitante cãutarea eului prin scriere, povestea dedragoste ºi tabloul cu valoare documentarã al lumiiliterare româneºti din anii ’70-’80.

La prima vedere, avem de-a face cu douã romanede dragoste, cu atât mai mult cu cât noua ediþiestrecoarã câte un subtitlu relevant – Aurora ºiGraziella –, deci instanþele feminine centrale devinchei de lecturã. Evident unele false, pentru cãaventurile erotice sunt pretexte sau, princonfruntarea între parteneri-modele, pentru intrigacentralã: lupta pe viaþã ºi pe moarte între eu ºi textpentru autenticitate.

Intermezzo II continuã modelul structural dinprimul volum, rezumat evident de titlu. Romanul înîntreg este un intermezzo, o trecere a subiectuluiîntre douã vârste. Apoi, fractalic, fiecare dinfragmentele constitutive este un intermezzo întrealtele: nu se leagã organic de celelalte bucãþi, dar nicinu le contrazice neplãcut, demonstrând delicatvarietatea constitutivã a unui destin. Poeticafragmentului este de altfel teoretizatã în mod repetatîn roman, iar modelele declarate sunt Wittgenstein ºiBarthes. În nici un alt roman din anii ’80 reþeta nueste atât de concret furnizatã cititorului, iar autorulatît de insistent în a-ºi comunica ingredientul devenitcauzã ºi scop – autenticitatea scrierii. Se iniþiazã chiarun dialog cu lectorul, un text interactiv avant lalettre: „Nu te apuci sã urmãreºti experienþaamoroasã decât dacã ai o minimã garanþie cã aici evorba despre tine.” Personajul-narator-autor seerijeazã în iniþiator al cititorului ingenuu ºi dinprimele pagini îºi asumã un ton profesoral:predefineºte autenticitatea în context imagisticdescriind fotografia de la nunta unchiului: „Existãaici o mare autenticitate, aproape sumbrã, dupã cumvom vedea.” „În imaginea alãturatã”, mi se pare cãaud în completare. Dincolo de formulã, textul deînceput, „Fotografie cu nuntã” are valoareprogramaticã.

Noþiunea constitutivã se defineºte progresiv.Prima etapã este a diferenþierii de formulainterbelicã, aplicatã de Eliade, unde accentul cade peautenticitatea trãirii, în timp ce subiectul autor-narator-personaj cautã autenticitatea trãirii.Întoarcerea la literatura anilor ’30 este totuºiconstantã, iar romanele lui Camil Petrescu revin într-o formã de intertext direct ºi indirect, la limitaparodicului, sã susþinã propria istorie de amor. Depildã, reluând povestea cu A., personajul feminin dinprimul volum, o descrie în aceleaºi etape, cu aceleaºisintagme ca Gheorghidiu pe Ella: întâi e mãgulit ºiemoþionat în faþa devoþiunii ei, apoi se obiºnuieºtecu prezenþa ºi se cãsãtoreºte dintr-o ambiþie, dintr-unpariu cu mizã derizorie. Altãdatã reia ideea de iubireabsolutã care motiveazã dreptul de viaþã ºi de

moarte al amanþilor unul asupra altuia. Nu înultimul rând, textul are aceeaºi structurã mozaicalãca Patul lui Procust în care intrã, printr-o convenþiede adevãr, documente intime sau texte verificabiledin realitatea imediatã. Pe lângã notaþiile de jurnalale lui M. ºi G., inserate alternativ, mai apar poeziide Nichita Stãnescu, referatul lui OvidCrohmãlniceanu de la susþinerea tezei lui M. M.,delicioasa scrisoare a lui Ion Barbu cãtre TudorVianu despre pasiunea pentru o nemþoaicã la operã,textele foºtilor studenþi etc.

Cel mai interesant aspect al planului autenticitãþiirãmâne însã lupta dreaptã cu textul, ca entitate gatasã preia controlul ºi sã-ºi impunã propriile strategiificþionalizante. Miezul realului se pierde „în pliurilescriiturii care se rãsucesc imperceptibil spre altãinterpretare a faptelor”. De aceea, fragmentul – capulsiune scripturalã – este simþit ca singura strategieeficientã. În schimb, G. se dezice de orice formã descris, asociindu-l cu minciuna. O foarte frumoasãdeconstruire a ficþionalizãrii este repovestirea sceneicu G. fetiþã, „maturizatã” la 10 ani din cauza unuigest al unui bãiat mai mare, lipsit de delicateþe.„Corectarea” sfârºitului scenei, adecvarea la realultrãit aduce o cu totul altã semnificaþie, o reacþiebanalã de copil, fãrã nimic dramatic, cel mult ridicol.Amândoi protagoniºtii ajung sã considere cã posesiarealului se manifestã doar în absenþa semnelor, într-un discurs al golului. Umplerea golului cu semneechivaleazã în roman cu un act erotic, fecundator,care suplineºte erosul real, împãrtãºit. De aiciporneºte practic povestea de dragoste din text,ofensiva ºi defensiva lui M., invers proporþionale cuapropierea ºi depãrtarea lui de literaturã.

Planul iubirii se desfãºoarã într-o cronologieîntoarsã. Oricum fragmentele amestecã vârstediferite, dar G. apare iniþial ca soþia iraþionalã, sãtulãde separarea impusã de slujbele în oraºe diferite, casã involueze în istorisirile succesive spre momentulcãsãtoriei ºi al primei întâlniri. Schema e simplã: ceidoi sunt colegi de grupã la facultate, ea îi trimite oscrisoare neaºteptatã de dragoste, devin iubiþi, el îispune cã nu o iubeºte, dar se cãsãtoresc. Ea devineprofesoarã la Poarta Albã, iar el asistent universitarla Constanþa. Când nu-l mai poate iubinecondiþionat, G. se întoarce spre iubirea dinadolescenþã, M devine gelos, dar ajuns în Câmpinapentru o discuþie lãmuritoare cu rivalul, renunþã înfaþa dramei mai puternice relevate de castelul luiHasdeu. Episodul are o evidentã artificialitate, aºacum uneori replicile lui G. sunt livreºti ºineverosimile. Într-o scenã unde se invocã foamea dinstudenþie ºi cârnaþii cu muºtar de la bufetulAcademiei, ea rosteºte: „Mi-e foame de altceva, deun alt conþinut, aº vea sã muºc din forma purã avieþii, s-o simt cum se înmoaie în saliva gurii ºi cumse rostogoleºte apetisantã pe gât.” Dincolo deasemenea scãpãri, G. e un personaj feminin reuºit,ambiguu cât sã rãmânã misterios ºi credibil princontrastele exterioare ºi interioare.

Conturarea traseului profesional e un al treileaplan al cãrþii, interesant nu atât în sine, cât prinpeisajul universitar ºi literar al României ceauºiste.Dupã ce refuzã postul de profesor repartizat defacultate, departe de Bucureºti, ºi se întreþineaproape un an din plata pe articolele scrise pentrumai multe publicaþii culturale, M. îºi depune dosarulla Institutul Universitar din Constanþa pentru unpost de asistent. Deºi concureazã cu nepoataprorectorului Papaºa, câºtigã postul, în primul rândprin prezenþã de spirit. Doctoratul e altã aventurã,pentru cã pofesorul Piru avea doar douã locuri, unulpentru nepotul lui, celãlalt pentru o „pilã” a luiºerban Cioculescu. Îºi terminã doctoratul în doi ani

ºi publicã simultan douã cãrþi de poezii ºi douã decriticã. Cunoaºte oameni admirabili cãrora le faceportrete mãgulitoare: Marin Preda, Zaharia Stancu,Gh. Vrabie. Are de asemenea antipatii ºi idiosincraziipe care le afiºeazã fãrã scrupule, transformândromanul într-un fel de poliþã plãtitã la cald, care cusiguranþã nu i-a adus prea multe prietenii. EugenSimion apare de exemplu aºa: „E cel mai periculosoportunist din critica actualã, îmi spune despre elAdrian Marino pe care-l întâlnesc la BibliotecaAcademiei”. Din pãcate scriitorii se împart în „buni”ºi „rãi” dupã singurul criteriu al sprijinului sauatacului la adresa autorului. Este însã un peisajpitoresc, viu ºi de cele mai multe ori amuzant.

Nu foarte reuºitã este partea de autopsihanalizãîn care eul încearcã sã recupereze momenteleesenþiale din copilãrie, determinante în ordineaformãrii interioare. Amintirea mamei ºi a caseipãrinteºti se vrea emoþionantã, dar în text transpareun ton neautentic, încãrcat de cliºee: „Aici îmi simtrãdãcinile înfingându-se solid în spaþiul protector încare m-am nãscut. E important sã existe acasa încare te-ai nãscut. ” Schemele personajelor ºi în acesttip de istorii recuperate sunt bicolore, cei rãi suntnumai rãi, iar cei buni sunt numai buni. În armatãde pildã, în episodul distrugerii Geticii lui Pârvan,adversarii sunt zugrãviþi exclusiv în termeni ca „faþãde rumegãtoare” sau „agrarieni”, pe când apãrãtorule descris cu ajutorul unor arhetipuri pozitive –„torace de grec”, „muºchi puternic reliefaþi”. Unultim lucru mai puþin reuºit în carte este imagineapersonajului-narator despre sine. Eul apare ca unînvingãtor perpetuu ºi pe toate planurile: carierãuniversitarã ºi literarã strãlucitã, moralitateimpecabilã, ideal erotic pentru toate partenerele.Lipsa frãmântãrilor, a eºecului, a îndoielii, amustrãrilor de conºtiinþã îl aplatizeazã consistent, îlmutã într-un registru neadecvat de poveste.

Esenþial este însã cã romanul conþine multepagini de prozã admirabilã, viguroasã, adevãratenuclee de alte posibile texte. Cred cã a devenitantologicã deja scena în care G. este blocatã demângâierile unei femei elegante la un cenaclu. Felulcum se construieºte toatã tensiunea spre devoalareaidentitãþii doamnei – Nina Cassian – transformãbucata într-una din cela mai bune pagini dinliteratura noastrã. Alte episoade cu o curgereimpecabilã sunt acela al înecului iminent în Olt ºi alapariþiei mefistofelice. Meritul suprem al cãrþii este –cum ºi-ar dori orice romancier – cã te proiecteazãîntr-o ficþiune atât de atrãgãtoare, prin autenticitate,confesiune ºi inedit, încât o preferi „realitatãþii reale”.

55



55TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Anca Ursa

Eu vs Text

În 1376, cãlugãrul dominican catalan NicolauEymerich redacteazã, la Avignon, un Manualal inchizitorilor [Directorium inquisitorum]: oenormã compilaþie de canoane, legi imperiale,constituþii, glose, enciclice ºi instrucþiuni destinate„apãrãtorilor credinþei” – moment de vîrf aldreptului inchizitorial de la sfîrºitul secolului alXIV-lea, promis unui frumos viitor. Tipãritdevreme, în 1503, manualul a fost reeditat decinci ori: de trei ori la Roma (1578, 1585 ºi 1587)ºi de douã ori la Veneþia (1595 ºi 1607).Reeditãrile din secolul al XVI-lea sînt datoratestrãdaniilor unui filolog erudit, paleograf ºiexeget, propulsat pe scena dreptului canon:spaniolul Francisco Peña, însãrcinat de SfîntulOficiu cu reintroducerea ordinii în instituþiainchizitorialã (1), care a îmbogãþit textul dejaoficial al lui Eymerich cu preþioase apendice,lãmuriri, aduceri la zi ºi comentarii. Acest discursinterminabil, ce numãrã douã mii de pagini,niciodatã tradus integral, ne apare astãzi ca ocarte bicefalã, cãlare pe trei veacuri: operã a uneiinstituþii mai curînd decît a unui autor, în careesenþialul nu e efectul literar sau stilul ciaptitudinea de a clasifica, de a repertoria ºi de apune textele în ordine a lui Eymerich, completatãde capacitatea lui Peña de a nuanþa, reformula ºiadapta masa textualã noilor împrejurãri sociale,juridice ºi culturale. Avem de-a face cu o sumãteologicã, de drept canon ºi de drept civil în careautorii – voci devenite anonime – lasã sãvorbeascã texte vechi ce dau glas spaimei deerezii înfãþiºîndu-ne practicile represive ale EvuluiMediu tîrziu ºi ale începuturilor modernitãþii.

Nicolau Eymerich (1320-1399), inchizitorgeneral al Cataloniei, Aragonului, Valenciei ºiMajorcãi în 1357, ºi-a exercitat sarcinaîncredinþatã cu mari întreruperi, determinate dezelul sãu excesiv în îndeplinirea misiunilor, faptcare i-a adus, de exemplu, exilarea din teritoriile

ce aparþineau coroanei Cataloniei ºi Aragonului(2). În 1362 a devenit vicar general aldominicanilor din spaþiul numit; ºi-a sfîrºit zilelela Avignon, în calitatea de capelan al papeiGrigore al XI-lea. În legãturã cu cel de al doileaautor al manualului avem însã foarte puþineinformaþii. Ca o umbrã, acesta îl însoþeºte peEymerich, îl explicã, îl face familiar cititorilor dinsecolul al XVI-lea, uneori îl corecteazã. Reluarea,glosarea ºi critica merg împreunã pentru a afirmaputerea unui tribunal excepþional, al cãruiprincipiu e delegarea puterilor de cãtre papã ºiinstituirea unei poliþii a gîndirii. Cu încetul,aceastã instanþã îºi va transfera competenþele deexecutare a sentinþelor spre justiþia laicã, fãcînddin excepþie o regulã ºi din urmãrirea delictuluide opinie un fapt de drept comun.

Inchiziþia – „Sfîntul Oficiu” – a fost creatã deconciliul de la Toulouse, în 1231. Pe fundalulextinderii ereziilor meridionale, îndeosebivaldeismul ºi catarismul, întemeierea ei de cãtrepapa Grigore al IX-lea e expresia voinþei deînãsprire a pedepselor ce-i loveau pe eretici, avîndîn vedere faptul cã tribunalele ecleziastice(„oficialitãþile”) erau adesea depãºite de volumulde muncã necesitat de urmãrirea deviaþiilordoctrinale ºi rituale. Cu toate acestea, cum seîntîmplã adesea, practica îºi precedã propria-icodificare. Astfel, în 1184, pedeapsa focului edecretatã împotriva ereticilor perseverenþi ºi arecidiviºtilor; în 1199 i se adaugã confiscareabunurilor (3). Procedura pe cale de a se naºte(secretul privind numele martorilor pentruevitarea rãzbunãrilor ºi a represaliilor, autorizareatorturii, recurgerea la justiþia laicã, „braþulsecular”) e repede adaptatã tuturor genurilor deerezie: o mobilitate ºi o flexibilitatesurprinzãtoare a unei instituþii deja veche, ce aveasã fie abolitã în 1821, dar care avea sã dea naºtere

unei producþii de texte impresionante, eºalonatãîndeosebi între secolele XIV ºi XVI.

Numeroasele manuale, culegeri de precepte,ghiduri ce orientau practica cotidianã a anchetei ºitratate ce legitimau recurgerea la „chestionare”,oralã sau prin torturã, au cãzut, în zilele noastre,în uitare. Unele rãmîn cu toate acestea exemplareprin puterea lor de expresie ºi prin rãspîndirea înepoca ce le-a generat, ºi de asemenea printulburarea pe care o produc cititoruluicontemporan. Aceastã lungã serie are cîteva titluri„tari”: Manualul inchizitorului [Practicainquisitionis heretice pravitatis] a lui Bernard Gui(1324), Manualul lui Eymerich-Peña (1376-1578),Ciocanul vrãjitoarelor [Malleus maleficarum] deInstitoris ºi Sprenger (1486), Demonomaniavrãjitorilor a lui Jean Bodin (1580), Discursulexecrabil al vrãjitorilor al lui Henri Boguet (1602),Tabloul nestatorniciei îngerilor rãi ºi a demoniloral lui Pierre de Lancre (1612).

De la început se impun douã observaþii: dacãîn veacurile XIV ºi XV autorii acestui gen delucrãri sînt cel mai adesea inchizitori, oameni aiBisericii în miºcare, parcurgînd terenul infestat de„erezii”, al cãror obiectiv e urmãrirea ereticilor ºiextirparea ereziilor, începînd cu secolul al XVI-leaapare o deplasare de accent a interesului sprevrãjitori ºi vrãjitoare. Tot acum, sarcina de aancheta e încredinþatã magistraþilor, judecãtorilorºi experþilor în drept civil ºi criminal a cãror grijã,mai degrabã politicã decît eclezialã, e restabilireacalmului în sînul corpului social, al regatelor.Vrãjitorul ia locul ereticului de ieri, iar statul, totmai sigur de el, se activeazã ºi face sã se vorbeasãde el prin gura profesionºtilor legii. Prin mijlocireadiabolizãrii femeii, legea de stat, ceinstrumenteazã spaime noi, sfîrºeºte prin a-ºiînsuºi vechile obsesii ale transgresiunii religioase,exorcizîndu-le prin mijloace de reprimare identice,a cãror imagine emblematicã e rugul pe care erauarºi ereticii medievali (4).

Nucleul Manualului lui Eymerich-Peña ecompus din trei secvenþe esenþiale. Ele sîntconsacrate principiilor jurisdicþiei inchizitoriale,„practicii” proceselor ºi „practicilor aferente” ceînsoþeau anchetele sau în care erau cuprinsefaptele ºi gesturile actorilor proceselor. Laînceputul secolului al XIV-lea, Bernard Gui îºiîncercase deja puterile în genul manualului.Numit inchizitor în sudul Franþei, va condensa, înenorma lui carte de explorator al terenuluiereziilor, experienþa („practica”) sa de „apãrãtor alcredinþei”. În textul lui, interogatoriile, citãrile ºisentinþele se împletesc ca într-o naraþiune, cu grijadetaliului dar fãrã preocupare pentru schema deansamblu a procedurii inchizitoriale. La dreptvorbind, opera lui Gui, care se mulþumeºte sãdescrie demersul propriului ei autor, rãmînîndastfel strãinã de orice efort de teoretizare, nu arevocaþie de universalitate. În acest sens, revenirealui Eymerich la sfîrºitul secolului al XVI-lea, cîndSfîntul Scaun îi încredinþeazã sarcina decomentator al corpusului eymerichian lui Peña, efoarte semnificativã, mai ales dacã þinem seamade uitarea în care cãzuse Manualul lui Gui.Acesta nu avea sã revinã în atenþie decît în 1886,cînd va fi publicat pentru prima datã (5).

Care sînt competenþele inchizitorului în opticalui Eymerich ºi care e izvorul lor? Mai întîitrebuie sã precizãm cã tribunalul inchizitorial eunul extraordinar, acþionînd în virtutea uneidelegaþii directe a papei sau, începînd cu secolulal XVI-lea, a unui mandat eliberat de un cardinalcare e ºi inchizitor general (6). Inchizitorul aveaaºadar competenþe în materie de jurisdicþie

66



66 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Horia Lazãr

Cartea bicefalã: Manualulinchizitorilor Eymerich ºiPeña (1)

incidenþe

77



77TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

bisericeascã, mai precis în urmãrirea ereticilor.Dublu tãcut ºi ameninþãtor al episcopului a cãruiautoritate se întindea asupra tuturor cauzelor,inchizitorul avea puterea de a interveni asupratuturor persoanelor (7), cu excepþia papei, alegaþilor papali ºi a episcopilor.

Punctele esenþiale ale muncii inchizitoruluisînt urmãtoarele: definirea ereziei, legitimareajuridicã a intervenþiilor Sfîntului Oficiu ºi secretulprocedurii. A alege calea rea în materie decredinþã (hæreticus=electivus) asemenea unuifilosof „sectar” care îºi alege tabãra, faþã decreºtinul care nu are nimic de ales, religia lui fiindîn acelaºi timp unicã ºi revelatã; a adera(hæreticus=adhesivus) cu încãpãþînare la odoctrinã falsã, socotitã adevãratã; a se despãrþi deviaþa comunã ºi, prin aceasta, a introducedezbinarea în sînul Bisericii (hæreticus=divisivus):iatã primele trei repere ale ereziei, pentru careinvestigarea etimologicã ne dã un prealabil util(8). Formã specialã a erorii, atitudinea ereticãapare ca îndepãrtare faþã de articolele credinþei(exemplu: trinitatea divinã sau întruparea luiIsus), faþã de adevãrurile credinþei (exemplu:camãta e un pãcat) sau faþã de conþinutul cãrþilorcanonice (exemplu: Dumnezeu a creat cerul ºipãmîntul). Triplã opoziþie prin urmare, ce priveºtesimbolul credinþei, decretele Bisericii ºi cãrþilesfinte (9). În secolul al XVI-lea, comentariul luiPeña ne dã, printr-o încruciºare a criteriilorereziei, în numãr de ºapte, ºi a regulilor decanonicitate, în numãr de opt, ultimele jaloaneale încadrãrii juridice susceptibilã de a defini„delictul canonic” (10).

În controversa care, încã în secolul al XIV-lea,îi opunea pe canoniºti civiliºtilor, Eymerichdefinea „crima împotriva credinþei” prin douãrepere: judecarea ºi aplicarea pedepsei (sau, altfelspus, condamnarea ºi executarea sentinþei), ceeace antreneazã, simultan, împãrþirea competenþelorºi întãrirea controlului juridic exercitat deInchiziþie. Mai precis, competenþele îngemãnateale inchizitorului ºi ale episcopului se referã laconvocarea, judecarea ºi condamnarea suspectului,în vreme ce executarea sentinþei, mai ales dacãimplicã vãrsare de sînge, e încredinþatã puteriicivile, „braþului secular” (11). În acelaºi timp,legile civile ce contraveneau justiþiei bisericeºtiurmau sã fie abrogate în virtutea principiuluipreeminenþei, în statul creºtin, a credinþei asupraputerii vizibile: „Inchizitorul nu trebuie sã seamestece în afaceri civile pe parcursul anchetelor

sale (care sînt, de fapt, de resortul guvernãrii), dar aceasta nu înseamnã cã guvernatorul poatepreciza cînd ºi în ce fel inchizitorul poatedeclanºa procese [...]. Legile ce constituieobstacole pentru exercitarea inchiziþiei trebuieabrogate” (12). Pentru acelaºi motiv, jurisdicþiapapei – altfel spus a Inchiziþiei – se întinde ºiasupra evreilor, cu deosebire asupra erorilorprezente în riturile lor, avînd în vedere faptul cãVechiul Testament cuprinde adevãruri comuneevreilor ºi creºtinilor (13): adevãratã luare înstãpînire de cãtre Roma a elementelor liturgice aleiudaismului, al cãrei scop e promovarea imaginiiunei instituþii care îi apãrã pe evrei de propriilelor erori. „Nu tolerãm oare supravieþuirea rituluiiudaic deoarece el constituie un argument înfavoarea credinþei creºtine? Alterîndu-l, ei [evreii]profaneazã mãrturisirea valabilã a credinþeicreºtine. De aceea, papei ºi inchizitorilor le revinejudecarea oricãrei piedici create în exercitarearitului iudaic dacã preoþii evrei aratã slãbiciune.Evreii vinovaþi de erezie vor fi prin urmarecondamnaþi împotriva propriei lor credinþe” (14).

A-i apãra pe evrei împotriva lor – o cale sigurãde generalizare extremã a vocaþiei inchizitoriale ºide extindere a suspiciunii de erezie în afarateritoriului credinþei creºtine, adicã acolo undedoctrina ºi morala creºtinã nu sînt cunoscute.Instalaþi într-un cerc de acþiune tot mai larg,inchizitorii vor fi deci invitaþi sã supraveghezebuna desfãºurare a ritualurilor iudaice, sãextirpeze toate acþiunile „necredincioºilor” ºi sã-isupunã urmãririlor pe „toþi cei ce se opuncredinþei creºtine” (15). Proiectul „apãrãriicredinþei” se transformã astfel, nemãrturisit, într-unul de convertire forþatã.

Note:

(1) Nicolau Eymerich, Francisco Peña, Le Manueldes Inquisiteurs. Introductio, traduction et notes deLouis Sala-Moulins, Mouton, Paris/La Haye, 1973.Introduction, p. 16.

(2) Ibid., p. 12 ºi urm. Zelul excesiv al unorinchizitori a suscitat, mai ales pe vremea primelormisiuni, neliniºti, rezerve ºi chiar ostilitãþi deschise. În1231, Conrad din Marburg devine primul inchizitoroficial în Germania. În urma unor conflicte cu înaltulcler german ºi cu autoritãþile imperiale va fi asasinat, în1233, iar denunþãtorii pe care îi încurajase sã depunãmãrturie împotriva nobililor catolici ºi ale cãrormãrturii au fost schimbãtoare au fost întemniþaþi în

închisorile arhiepiscopului. V. Norman Cohn,Démonolâtrie et sorcellerie au Moyen Âge. Fantasmeset réalités. Traduit de l’anglais par Sylvie Laroche etMaurice Angeno, Paris, Payot, 1982, p. 44 ºi urm.

(3) Gabriel Audisio, Les Vaudois. Histoire d’unedissidence. XIIe-XIVe siècle, Paris, Fayard, 1998, p. 46.

(4) Rolul în creºtere al judecãtorilor pe vremeaconsolidãrii monarhiei absolute în Franþa a fost superbpus în evidenþã de Robert Mandrou, Magistrats etSorciers en France au XVIIe siècle, Paris, Plon, 1968, ºide asemenea de numeroasele lucrãri ale lui RobertMuchembled, dintre care Justice et société aux XVIe etXVIIe siècles, Paris, Imago, 1987 ºi Le temps dessupplices, Paris, Colin, 1992.

(5) Eymerich, Peña, Manuel, Introduction, p. 18. (6) Manuel, III, 3 (16). Cifra romanã indicã partea

din Manual în traducerea francezã iar cifra arabãnumãrul textului. Cînd acesta e urmat de (16) e vorbade comentariul lui Peña.

(7) Ibid., III, 4 ºi 4 (16). (8) Ibid., I, 1. (9) Ibid., I, 2. Chiar din primele pagini ale

Manualului ereticul e strîns în menghinã. Încolþit dintoate pãrþile prin interogatorii, el riscã, în orice clipã, sãrãspundã imprecis, fãcînd astfel loc incriminãrilorviitoare – tot atîtea circumstanþe agravante susceptibilede a antrena cumularea pedepselor: „Existã erezie dacãe vorba de opoziþie faþã de unul sau mai multe articoleale credinþei, faþã de un anume pasaj din scrierilecanonice, o constituþie sau un canon al Bisericiicatolice. De exemplu, e eretic, în prima situaþie, cel cenu crede cã Spiritul procedeazã din Tatã ºi din Fiu; în adoua, cel ce crede în eternitatea lumii; ºi în a treia celce susþine cã Cristos ºi apostolii nu au posedat nimic încomun” (Manual, I, 8).

(10) Ibid., I, 2 (16). (11) Contrar la ce am putea crede, doctrina romanã

a Inchiziþiei comportã o adevãratã oroare de sîngelevãrsat – motiv pentru care inchizitorii preferã sãîncredinþeze executarea sentinþelor sîngeroasejudecãtorilor laici, pentru a se descãrca de oresponsabilitate sinistrã dar ºi în scopul de a-ºimanifesta o pretinsã imparþialitate juridicã.„Inchizitorul trebuie sã se limiteze la rolul lui dejudecãtor”, insistã Peña în Manual, II, 9 (16), înainte dea sublinia apãsat buna credinþã a confraþilor sãi: „Noinu sîntem cãlãi!”

(12) Manual, I, 19. (13) Ibid.(14) Ibid. Peña ne reaminteºte cã în 1230, an

fierbinte, papa Grigore al IX-lea a pus sã fie ars pe rugTalmudul, „dupã ce a aflat cã e plin de afirmaþii lipsitede evlavie ºi de blasfemii”.

(15) Ibid., în titlul articolului.

CCoonnccuurrssuull NNaaþþiioonnaall ddee PPooeezziiee ººii EEsseeuu ““OOccttaavviiaann GGooggaa”” - ediþia a XV-a; lucrãrile pot fi trimise pînã la data de 17 august 2009 -

Pentru omagierea operei ºi personalitãþii poetului ºi luptãtorului pentru crezul naþional Octavian Goga, Direcþia pentru Culturã, Culte ºi PatrimoniuCultural Naþional a Judeþului Cluj, Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Cluj ºi Muzeul Memorial “Octavian Goga”Ciucea organizeazã, în colaborare cu Primãria ºi Consiliul local Ciucea, cea de-a XV-a ediþie a Concursului Naþional de Creaþie Literarã “Octavian Goga”.Concursul se desfãºoarã pe douã secþiuni - poezie ºi eseu - ºi este deschis tuturor creatorilor de literaturã din þarã, membri sau nu ai unor asociaþiiprofesionale, indiferent dacã au volume publicate.

Condiþii dde pparticipareI. Secþiunea PPoezieTextele, dactilografiate în douã exemplare, se vor expedia pînã lla ddata dde 117 aaugust aa.c. pe adresa Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural

Naþional a Judeþului Cluj, Piaþa Unirii nr. 1, 400133 Cluj-Napoca, tel./fax: 0264/597616, însoþite de un scurt C.V. conþinând numele, prenumele, vârsta,adresa, numãrul de telefon ºi un rezumat al activitãþii literare. Numãrul minim de poezii expediate este 4, cel maxim, 10. Fiecare plic va purta menþiunea:Pentru CConcursul ““Octavian GGoga”.

II. Secþiunea EEseuVa fi trimis un singur eseu, consacrat operei sau vieþii lui Octavian Goga, nedepãºind 20.000 de caractere. Textul, dactilografiat în douã exemplare se va

expedia pînã lla ddata dde 117 aaugust aa.c. pe adresa Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional a Judeþului Cluj, Piaþa Unirii nr. 1, 400133Cluj-Napoca, tel./fax: 0264/597616, însoþit de un scurt C.V. conþinând numele, prenumele, vârsta, adresa, numãrul de telefon ºi un rezumat al activitãþiiliterare.

Fiecare plic va purta menþiunea: Pentru CConcursul ““Octavian GGoga”.Manifestãrile prilejuite de finalizarea Concursului Naþional de Poezie ºi Eseu “Octavian Goga” se vor derula la Muzeul Memorial “Octavian Goga” din

Ciucea, în luna septembrie a.c. Organizatorii asigurã transportul pentru participanþi numai pe traseul Cluj-Napoca – Ciucea ºi retur.Informaþii ssuplimentare sse ppot oobþine lla ttelefon: 00264/597616 - Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional a Judeþului Cluj

(persoane de contact: Petru Poantã ºi Victor Cubleºan).

88



88 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Cititorii lui Virgil Gheorghiu (1905 -1977)vor fi fost destul de surprinºi vãzând înrevista unu (numãrul 16, din august 1929,- “Unu estival” – urmãtoarul anunþ tipãrit larubrica “Frigidaire”: “În cursul acestei luni,prietenul nostru Virgil Gheorghiu va apare peCalea Victoriei într-o salopetã din manuscrisulexemplarului unic de poeme Panoptic”. Fiindcãgestul nonconformist, insolit la noi, venea de lacineva care debutase, abia cu vreo trei ani înurmã, cu o carte ce era departe de a promiteasemenea sfidãri. Dimpotrivã, Cântecelerãsãritului (1925) înregistra, supus, mai toateecourile posibile din scrisul poetic românesc depânã atunci, de la Eminescu, Coºbuc, Goga,Anghel, Bacovia, pânã la Ion Pillat, cu o evidentãlipsã de spirit critic. În masivul tom de Poezii,prefaþat la Editura Eminescu de Valeriu Râpeanuîn 1986, nu mai puþin de 150 de pagini suntocupate de aceste versuri epigonice, sãrindu-se,însã, tocmai peste producþia, nu foarteabundentã, dar semnificativã, din anii 1928-1929,adicã peste momentul avangardist al poetului,pentru a se trece direct la poeziile din Febre(1932), apoi la Marea vânãtoare (1935), Tãrâmulcelãlalt (1938) ºi restul operei, adicã la cãrþile dinnou echilibrate, atestând o evidentã maturizareîn raport cu naiv-imitativele compuneri iniþiale.Aici poetul ºi-a modernizat evident discursul,propunând o poezie de concentrãri plastice,cvasiparnasiene ale imaginii, cu impregnãribaudelairiene ºi decadentiste, remarcate imediatde recenzenþi favorabili ca PompiliuConstantinescu ºi ªerban Cioculescu, fãrã a seuita modelul « stampelor » unui Adrian Maniuori aerul ermetizant emanat de producþia poeticãdin cercul discipolilor lui Ion Barbu (debutantulEugen Jebeleanu sau Simion Stolnicu). N-a mairãmas în aceste poeme nici o urmã din micileromantisme cultivate doar cu câþiva ani maidevreme. Efuziunile lirice lipsesc, cedând surdineielegiace, iar retoricii adesea romanþioase i sesubstituie notaþia intelectualizatã, care « rãceºte »starea de spirit ºi invitã la o anume geometrizarea desenului, poate ºi în consecinþa « sintetismului» promovat în epocã de constructiviºtii de laContimporanul lui Ion Vinea, ºi Marcel Iancu.Ceva din crisparea sintaxei celui dintâi ºi dinliniile ferme ale celui de-al doilea se regãsesc înviziunea controlatã lucid a mai tânãrului autor.

În intervalul decembrie 1928-octombrie 1929,poetul fusese însã prezent în revista unu, undeîºi publicase majoritatea textelor avangardiste, numai multe de ºapte. Trecuse ºi pe la Prospect-ulieºean, de care s-a desprins repede, alãturi de alþicamarazi începãtori ca Aurel Zaremba, Saºa Panã,Al. Dimitriu-Pãuºeºti, « neputându-se supune unuiregim cu directive literare mucegãite » ºipromiþând cã « vor continua literatura-frondã înrevista XX-literaturã contemporanã, care va apãreavineri, 7 decembrie ». - cum ne spune o notã dinunu, nr. 8, din decembrie 1928, datoratã probabillui Saºa Panã. În a doua revistã moldoveanãtipãrea, paralel cu debutul din unu, un textintitulat În loc de manifest, rimat tradiþional, însãcu o imagisticã trãdând deja, dincolo de stângãciiemfatice, un anumit curaj al asocierilor, chematesã traducã un program juvenil-iconoclast : “Focul

vechi e scârnav, prin el trecem ghem ; / Bolovaniiumbrei, ulii de blestem / Bat ºi rup osânze deluminã calmã. / Cine-aruncã-ntâi azi, discul desudalmã? / Cãutaþi-mi zeii cocoþaþi pe cruci / Sãle cânt prohodu-n hohot la rãscruci?”. Sau:“Bãlegar de visuri inima v-o-ngraºã / Adormind înmuzici de tãcere laºã”. Promisiunea înnorii seface, oricum, în zona de influenþã a imaginaruluiconstructivisto-futurist: “ºoldul Afroditei mi-lascut la strung”, “Babel singur urcã din sporiielastici / Calfele fac case ori devin gimnastici”…

La unu, apãruse mai întâi cu un poem, Jazz,cu decor de cabaret de epocã modernistã ºifrazare cu concentrãri geometrizante ºi sincope pecare poezia de program constructivist le înscriseseîn peisaj cu câþiva ani în urmã, prin Vinea,Voronca sau Roll: “Alb creºte-n alcooluri unnenufar de bec. / ni-s creºtetele douã pe o tipsieduse; / mâini cu fluiditate de balerine ruse / întrebutelii joacã pe un rec / fumans / sãrut vid /zâmbete-n dans / difuze bile roze s-au ciocnittorid”. Un mic aer satanic, moºtenit de ladecadentiºtii francezi subliniazã fronda în a douastrofã, unde elemente “exotice” sunt integrateacompaniamentului muzical strident alinstrumentiºtilor de pe estradã: “Asmut secret cudulci oase de pui ud Luciferul; / sub mese calcãmoale, sfrijit, în gen de câine. / am sã-i ridicstatuie din miezul rãu de pâine / licoare denaranjas tu soarbe din ochi cerul / livid / Mànio;/ scrijilã (sic!) rigid / gorilele estradei un pericardde banjo”…

Alte texte poetice apãrute în aceeaºi revistãduc ºi mai departe experimentarea unuiimagism din care se recompune, la modulsimultaneist, al interferenþelor de planuriîmprãºtiate, un tablou dinamic ºi tensionat, înnotaþii ºi metafore în lanþ ce alãturã elementulnatural celui de ambianþã modernã: “Coarneleasfinþitului împung bestiile templelor / Prafcosmic noaptea nãbuºã bronchia luminilor / Aornat vila cu þestele crinilor eºafodul terasei / Eun arc voltaic verdele pinilor. // Zbucni dincutremurul muºuroaielor lava furnicilor /Scufiþele ghindei ºi râsul fragilor se nimicirã ca/ Pompei / E o expoziþie de curcubee virajulþânþarilor / Pachiderm pãmântul cu tulpini înºerpuirea trompei”… (Motiv). Într-o Baladãmarinã se procedeazã similar, cu un grad maiaccentuat de “ermetism” sintactic, prin carefoste motive simboliste sunt reciclate în formulaunui soi de cubism analitic. Mirajul unei iubirisenzuale în peisaj marin ºi desertic seaproximeazã astfel în acelaºi sistem de notaþiemetaforizatã, într-un limbaj în care preþozitãþile“elevate” stau lângã licenþe aproape triviale:“Faruri de bolnavi / clãtinau cristalul tidvelor /exilat e comandorul / rãguºit de quarturi / prinpâlniile trombei / mondena pãlmui deºertul /sub evantaiul oazei / murmurã-n nisip miragii /irumpe sonda sânilor flama coapselor de aur /descheind nasturii scoicilor / cãutãtorii dinarcansas / în binocluri flancurile, / erecþiastâncei / în coit aquatic / zgârie safic / sãgerminezi familia de spume / ºi alga noctilucã/…/ flori de insolaþii în mãdulare susur /bazarul piciorului se deschide-n lunã”…

Cele câteva proze, tipãrite tot în unu, sunt, defapt, tot ce a dat mai dens Virgil Gheorghiu caexpresie a unei modernitãþi trãite în dinamica eicotidianã, surprinsã/inventatã deopotrivã înconcretul ei substanþial, graþie unui simþ al mate-riei transpus într-o imagisticã ce preia modelulsimultaneist cu o ars combinatoria inventivã, ce-ºirecunoaºte reperele în “reportajul” practicat de unBlaise Cendrars în Transsiberianul sãu ori înplastica cubistã, precum în Spre ora O:«Locomotiva în ºezutul trenului Ceinturepompeazã vagonul meu spre Port-Royal. Fir detelefon liniazã ferestrele care falºificã galbeni deluminã platã. Liniile nervi þipã, se zbat în frisonulsosirilor. Maºina cu sânge pe bot deschide pulpeleroþilor ºi defloreazã-n coastã gãrile. Bulevardeletârâte de autobuze se lungesc ca gumeleînnodând în rãspântiile albe cafenele. /…/Sergenþi cu pelerine retezate par ambisexi.Epuizez excentricul: beau cacao cu piºcot dehavanã. Caseriþa roºcatã îºi preseazã mâinile încadastre. Bãuturile fierb ca-n autoclave. Aliniate,figurile buretoase sug sensual mãduvã lichidã dinconul paharelor ºi deschid în stradã cu gesturimanechinate paraºutele crengilor. Toate picioarelese încruciºeazã, pe când superiorul corpurilor stau(sic!) obtuze ca-ntr-un voiaj siberian. Scaune sefreacã electric de robe încât aºezat mã clatin ca-nSalmacis.” Amintirea livresc-mitologicã vine sãaccentueze nota de senzualitate a acestui universºi el “hermafrodit”, interferent ºi ambiguu. Iarelementele de decor din final, trimiþând la ocafenea parizianã celebrã, întregesc ambianþa demodernitate boemã, asezonatã cu “melodiilenegre” la modã: “Tablourile cubiste în Rotonde,ca talgerele simfoniei viitorului tremurã vag pezid vãruit peste poeme fãrã transmisie, repetândacustica ritmului triumfal nou. Pe ulucilebalustradelor curg ºuvoaie guturale de melodiinegre”.

Nu altfel stau lucrurile, în fond, nici cu altedouã texte în prozã publicate în revista unu în1929, Soliloc ºi Marea vânãtoare. În prima, stradae spaþiul spre care se deschide/închide privireareporterului-visãtor, care îºi pune în scenã confe-siunea: “Strada. Sã-mi repar puþin glasul. Strada.Iertare. Lucrul e serios. Strada. La capãt e odoamnã. Nu mã uit ºi dispare. ªi ce e cu asta? Odoamnã rimeazã cu toamnã, dar e varã. A fost osurprindere ovoidã ca o fazã a lunii”…

Cum se vede, poetul îºi deconspirã statutul deconstructor al textului, se abandoneazã joculuicontiguitãþilor sonore, e permeabil ecourilorlivreºti, cum ne spun ºi câteva fraze ceva mai jos:«Când scot gulerul (Scott e romancier). /…/fiecare frunzã e o mirodenie, denie. /…/ Aleeami-a condus nãluca în lac. E un fel de Ofelie pecare o scãp în toate soiurile de ape”… E o“filmare de forme” conjugatã cu proiecþii alereveriei intime, desfãºurate în evantaiul aceluiaºiimagism pletoric. Cealaltã prozã, Marea vânãtoare(titlul ei va trece ºi la volumul publicat în 1938)este ºi mai ramificatã imagistic, amintind încã odatã de Ilarie Voronca sau de Stephan Roll, cu unsimilar apetit pentru transformarea notaþiei înmetaforã, dupã sistemul “în lanþ” care fusese ºi alsuprarealismului: “În pavãza oglinzii defila evulmediu al tãcerii când soarele îºi muºcã buzeleîntâlnind ofensa geamurilor. /…/ Se ofereau braþeunui scrib din azur pãtratele catedralelor cu scoicivuind sub nebuloasa cãdelniþelor. Degetelepreoþilor descuiau stele, le vedeam lunecând întrepsaltirile unsuroase ca torsul curtezanelor în zoriicearºafurilor. /…/ Funicularul vocilor urcã pisculnorilor, se rãstoarnã ca o rugã neprimitã în

Virgil GheorghiuMomentul avangardist

Ion Pop

istorie literarã

99



99TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

coamele ploilor…/…/ Un singur cal atacã opãdure ca o reginã verde”. ªi încã: “ºtampile ochiiatingeau pergamentul mâinilor”, “tu frângeaianafura bancnotelor”, “în desiºul zenitului trilapasãrea surâsului reflectatã în palatul de cleºtar aldinþilor”…

“Exemplarul unic de poeme Panoptic“ pare ficel ce va fi tipãrit ca un afiº la Editura Unu în1930, sub titlul 8-11-19 ºi unde se pot citi versuritot atât de încãrcate de imagini nu foarte comune: “Albesc pletele somnului pe fruntearespiraþiei / Drapele de hipertmanganat îndesfãºurarea / Pauzelor de victorii ºi reverii descapet; / Cum gem ºefi de expediþii piepturi deprietene insulare / Dar pleoapa lor abia miºcatãlagãrul trezeºte / Încât o silabã aromatã / ºifructe gustoase miºunã ca termitele. / Se-ntunecãmetalul nobil în lãzi oceanice / Degetelepalmierilor se umezesc pe buza morganelor”…

Urmând exemplul celor de la unu, carepublicau din când în când un soi de cugetãri-aforisme fantezist-ironice, în linia unui imagismcultivat deja de Adrian Maniu în unele dintreFigurile de cearã, Virgil Gheorghiu e ºi autorulunor Poeme telegrafice ingenios asociative, încheie ludicã: “Sistemul solar face gigantica legat laochi. Dumnezeu e director de circ ºi se încrede înreclama stelelor.”; Lutul serveºte la cântat (:luth)”; “Lunã, zmeu cu coadã de strofe; n-amdestulã sfoarã pentru tine. Eºti liberã. Se vor jucaalþii”; “Metropolitan, fulgerând dedesubt cruciºuldirecþiilor întunecate, subconºtientul Parisului!”;“Moise – toiag întins, semn minus spre Canaan”…

Momentul avangardist propriu-zis al poetuluise consumã, însã, repede. Neînþelegeri cu grupulde la unu au dus la excluderea anunþatã amuzantîn numãrul 26 al revistei, din iunie 1930:“Abãtându-se de la solidaritatea grupului nostru,dl. Virgil Gheorghiu a fost îndepãrtat cu începeredin luna aprilie º.a.m.d. De asemeni este rugat sãtreacã pe la redacþie sã-ºi ia piciorul în cur”…

În continuare, evoluþia sa va fi aceea a unuimodernist “moderat”, care se vede cã a asimilatbine mica experienþã avangardistã, chiar dacãnonconformismul ºi teribilismele sale apar multrelativizate în cãrþi precum cele deja menþionate,adicã în Febre, Marea vânãtoare, Tãrâmul celãlalt,care se menþin, cumva, în apropierea stilisticã acolaborãrilor din anii 1928-1929. Într-o recenzie laMarea vânãtoare, Pompiliu Constantinescu evoca,foarte rezervat, “o vreme, aceea a începuturilor,când poetul cãuta expresia specioasã; este faza’avantgardismului‘ sãu”, constatând cã ºi înversurile mai noi apar “infiltraþii“ ale aceleiperioade ºi citând versuri ce conþin imaginiprecum “cufãrul linºat de un continent”, “unungher cu gripe hibernate” ºi “rozele de recviema(le) iubitelor” - asocieri, ce-i drept, forþate ºiartificioase.

Dincolo de asemenea artificiozitãþi, lui VirgilGheorghiu pare a-i fi priit exerciþiul avangardist deeliberare de convenþii, încât multe dintre poemeleulterioare acelei etape îi datoreazã tocmaidezinvoltura imaginaþiei, care e ºi una lingvisticã,de constructor detaºat ce-ºi manevreazã lucidinstrumentele de comunicare. Se topesc, cumanticipam mai sus, în sinteza sa liricã, aluviunipornite dinspre filonul baudelairian-decadentist,ilustrabil ºi de alte exemple, precum : “ciclonulfetiþelor damnate / mansardele cu frânghiile degenii spânzurate”, “un halo de haºiº (care)încoroneazã spelunci” ; ori cu ceva din peisajul“ftizic” bacovian: “vieþile amanþilor cântã rumenede sânge / Sau râd înãbuºite sub climatul zgurilor”, “rãsãritul de ofticã ºi abecedare”,“polare neguri în fildeº de clavire”. Distanþa“criticã” faþã de propriile texte sugereazã o

remarcabilã libertate faþã de convenþiile adoptateºi conºtiinþa unui joc sui generis pe scenapoeziei, cu pozã de actor de elitã, cu gusturiestetizant-decadente : “Fiecãrui cheiu ºi etaj ammontat epiloguri; / Eu, fenomen de cartier înmuzicã ºi droguri, / Betonai demenþe în varniþeleceþii, / ªi furiºam cadou în pantofii lui Venus aPieþii. /…/ Pe când fraþii mei la garduri boleaudupã speþã, / Eu umblam în ritmuri de Alteþã / ºinumãram þânþarii în loc de margarete / Pentrupaludismele anahorete” (Poem cu ºerpi). Lecþiabarbianã e bine asimilatã ºi ea, în strofe stricte,eliptice, cu peisaj stilizat geometric, sugerândascensiunea extaticã, precum în acest Imn: “Ca ogemã de nobilã erã / Condor corectând turnuristatice / Planeazã-n ezitãri estatice / Peste necro-emisferã. // Soare galvanic, iris de aur / Cu sporide migratoare muze / În floralele avuze / Stilezilimite de laur // Somnul de pastor, astrolit / caziprecum destinul pieziº. / Edenului abia-n frunziº/ Spargi albul, istovit”.

În Marea vânãtoare, poetul, care era ºi un finmuzician, poate auzi cum “în paradisul de cenuºãal sonatelor / Se zbat optimile” ºi, într-o expresievag ermetizantã din acelaºi poem, cum “Oameniîn cartierul brumelor / Purtau ocnaºul defunct alclaviaturii” (Plecare). O muzicã difuz elegiacãemanã din mai toate versurile din acest volum,în stãri de reverie crepuscularã, somnolentã, încare “orele de studiu” au o “cãdere de fluturiobosiþi”, “Voaliere de fumuri calme / Au dus laceruri basmele din case” ori mama profesoarã eevocatã trecând cu paºi osteniþi “lângã bãrcile dehârtie ale elevelor somnoroase”. Altãdatã, “aromaunui declin de stamine / se despleteºte-n dansulamintirilor”, “Spre pilonii porturilor alte vapoare /Se îndreaptã somnoros ca pruncii spre maméle ”,“ lebede morgane aduc pe aripi seara”, iar poetulse vede “lâncezind în împãrãþii morgane / ºifumând spirala capitelurilor virtuale”. Pe unasemenea fundal aburos, desenul poate cãpãta unaer stilizat hieratic, ca într-o Stampã în decorrustic, ce cheamã în sprijin referinþa biblicã, cumfãcuse ceva mai devreme un Ion Vinea: “vãcarii /În fum biblic de gunoaie / Veneau pe dealuri capatriarhii / Din cãrþile mele de religie”; sau înpoezia Singurãtate, unde dinspre cadrul modernse trece prin reverie spre efigia medievalã apoetului-cruciat, amintind întrucâtva de AdrianManiu: “Cordoanele nopþii tãiate de tren, / ªisuie nojiþã pe unghie luna. / În adâncul oglinziiplânsul de lirã: / Tu… Tu…/ Tutun amar, planetãnelocuitã. // Era-ntr-un ev un cruciat, / ªi ochiiDoamnei-Mediteranã. /…../ La lampã i-a scris,muind în ranã”. Din sinteza liricã propusã în chippersonal de poetul nostru, nu lipseºte nicimotivul simbolist, drag ºi moderniºtilor pre-avangardiºti de început de secol, precumCendrars, Valery Larbaud ori Paul Morand:“Leneºe trenuri de excursii ca fluviile-n Orient, /Trenuri lacome de graniþi / Cu virtuoºi ºi regi detrust în calmul sleeping-carelor, / Trenuri defructe împletind fumul cu al vapoarelor, /Depãrtãrile în lanternele voastre se pãsuiesc ca uninel, / Trenuri, jidovi rãtãcitori ai basmului deoþel” (Trenuri).

Cam în aceeaºi zonã de sensibilitate sesitueazã ºi poemele din Tãrâmul celãlalt, undemai pluteºte“ fumul de morgane lente”, mairãmâne ceva din “clavirul colbãit” ca o “lebãdã-nsomn”, iar ecoul – conºtientizat ca livresc – alpoeticii simboliste mai este înregistrat, asociind “spleenul ºi lectura” care “urcã peste borduri”,“adolescenþa panicã / cu pretext de lecturãoceanicã”, “sincope de fanfare”, “fumul desamovare al expreselor”. Se simte însã în mainoile versuri ºi o repliere spre un fel de

tradiþionalism modernist, o dorinþã manifestã deîntoarcere la realitãþi mai concrete, locale, are locun soi de revenire, ca la din nou evocabilulAdrian Maniu, “lângã pãmânt”. “Mã voi mâhni /De Isuºii troiþelor plângând în lemn / Cãlãtoriiodihniþi în prãpãstii / ªi de izvoarele scorburiiclipind pentru scufundarea comorilor / Prin ochiilor am sã revãd / Lacrima ierbii din geana plecatãpe imaºuri” - promite poetul – ºi se va ºi vedea,altundeva, “cetind viitorul în oglinzile de fier aleplugurilor”, se va simþi atras, într-o pornireumanitarã, de “ vaierul copiilor tãiaþi de irodulmizeriei / ºi vocile de rãmas bun ale ucenicilor /Fugãrindu-ºi umbra printre roþi fierbinþi”,regretând apoi, într-un Cântec umil, cã n-a“îngenuncheat ca un duh al chiliilor / Lângã orbiide lângã poduri” ori cã n-a “sângerat odatã cuapusul / Când muncitorii trãgeau blocuri de oraºpe cer”.

Sunt, aºadar, semne ale unor schimbãri deregistru ºi tematicã, de relativã “clasicizare” ºireconvertire la “tradiþionalism”, anunþatã formal ºide câteva sonete, iar amplul poem Cântece defaun, din 1940, va uza de masca clasicizantã,dionisiacã, aproximatã într-un discurs cu prozodiecuminte, pe linie tradiþionalã : “Eu mi-am cioplitdin cornul lunii pline / Un syrinx, pentru nimfamea, din trestii. / M-am înþeles cu neamu-ntregde bestii / Sã-mi ierte mugetul de sânge-n vine. //ªi-n mijloc negru de crângare ude / ªiret ºiprefãcut voi ºti sã cânt / Durerea unui bulgãr depãmânt / Cu hulpavi ochi spre coapse tari ºinude”… Dupã apariþia versurilor din Pãdureadormitã (1941), care mai pãstreazã doar puþineîndrãzneli moderniste, Virgil Gheorghiu va puteapublica abia în 1966 un alt volum de Poeme.Opþiunea clasicizantã se va stabiliza într-o amplãculegere de Sonete (1975), iar ultima carteantumã, din 1977, va cuprinde tot niºte Cântecefinale de faun. Pentru ca artefactul sã învingãdefinitiv, o Carte a rondelurilor, postumã, vaîncheia opera tot registru artizanal, cu polisãrilimpezi ale versului, dar ºi cu destule locuricomune, foarte departe, în orice caz, de“momentul avangardist” ºi de prelungirile sale dinanii ’30 ai secolului trecut.

Republicându-ºi într-o ediþie secundã –probabil nerevizuitã ºi adãugitã, de vremece nu se menþioneazã nimic explicit înlegãturã cu asta – Istoria literaturii române.Dramaturgia (Bucureºti, Ed. Tracus Arte, 2008,918 p.), Mircea Ghiþulescu face un serviciututuror acelora care, deºi interesaþi într-o astfel depanoramare, nu au ajuns în posesia primei ediþii(cea din 2000). El continuã însã – iar acest lucrueste mai important în direcþia proiectuluiscriitoricesc al autorului – ceea ce a început cupeste douã decenii în urmã, atunci când publicaO panoramã a literaturii dramatice românecontemporane (1984), începând cu... sfârºitul ºirecuperând abia ulterior dimensiunea istoricã aactualitãþii. Între timp, efortul sãu istorico-lexicografic a cuprins însã ºi Cartea cu artiºti.Teatrul românesc contemporan (2004), ceea cedezvãluie o conºtiinþã criticã de o mai largãsuprafaþã decât s-ar fi putut crede. ªi uite aºa, dinromancier ºi autor de piese publicate în revistestudenþeºti, precum Echinox-ul, Mircea Ghiþulescua ajuns sã îºi stabileascã centrul de greutatecreatoare în zona explorãrii creaþiei dramaturgiceºi al actoriei româneºti, oferind sinteze ºiinstrumente de lucru care îi conferã dimensiunide mentor recapitulator cu ticuri ardeleneºti.Numai în aparenþã o asemenea dinamicã îlamplaseatã însã pe autor în categoriacomentatorilor cuminþi. Pesemne cã, mai înþeleptdecât odinioarã, astãzi el foloseºte istoria literarãca alibi pentru polemicã. „Avem iluzia cã o nouãlecturã a patrimoniului dramatic românesc, caresã puncteze mai curajos valorile, ar putea activadramaturgia pasivã”. Pornind de la platformaaceasta, Ghiþulescu viseazã la o dramaturgieactivã – conceptul îi aparþine – care ar desemnaacele contribuþii textuale care modificã „nu numaiun fel de a scrie, dar ºi unul de a face teatru” (p. 18). Prin aceasta, criticul ºi istoricul literarstatueazã cã „Problema nu mai este a autonomieitextului sau spectacolului, ci a reversibilitãþiiîmprumuturilor” (p. 18). Într-o miºcare –constatabilã – de maree dinspre dramã cãtrespectacol, tendinþa actualã, ºi înapoi (tendinþaaltor epoci), reciprocitatea ºi du-te – vino-ulcontinuu pare sã fie reþeta propusã deobservatorul atent ºi dedicat al tendinþelorteatrale care trece în revistã contribuþiileromâneºti. Problema centralã într-un asemeneademers este însã cã, înainte de orice evaluare

posibilã referitoare la dramaturgia românã artrebui sã ºtim mãcar cum aratã aceasta ºi câtãeste. „Nu ºtim dacã dramaturgia româneascã estemare sau micã dar, în mod sigur, este necititãsau, cel mult, rãsfoitã” (p. 7). Acest lucru seîntâmplã pentru cã textul teatral este altceva decâtliteratura propriu-zisã, nedefinindu-se nici caprozã, nici ca poezie, chiar dacã poate îngloba înhaloul sãu din ambele. Din pãcate, însã, pânã înultima perioadã, criticii care s-au pronunþat înlegãturã cu dramaturgia au fost, prin excelenþã,profesioniºti ai literaturii în cel mai larg înþeles alacestei noþiuni, nebeneficiind de o specializare îndomeniul criticii teatrale. Dintr-un punct devedere, deci, cartea lui Mircea Ghiþulescu este ºiun manifest pentru critica teatralã ca opþiuneconstantã ºi consecventã, presupunând o ieºiredin diletantismul critic tradiþional al spirituluicapabil sã deceleze binele ºi contraperformanþa îndomenii plurale.

Cu acest program în frunte, cartea sedesfãºoarã în direcþia unei re-lecturi a textelordramaturgice din România cu ambiþia cuprinderiitotalizante. Ghiþulescu se rezumã sã împartãîntreaga istorie a genului în patru etape: 1800 –1900; 1900 – 1945; 1945 – 1990 ºi 1990 – 2008.Odatã cu teatrul interbelic, apar secþiuni de„Profiluri” ºi de „Dicþionar” (ultimele se regãseauºi în sinteza de istorie criticã a literaturii românea lui Nicolae Manolescu), pentru ca ultima etapãsã se compunã exclusiv din acestea. Rezultã deaici o anume dificultate în a contura niºte direcþiiºi tendinþe mai generale, ca ºi fascinaþia faþã depersonalitãþile creatoare ca entitãþi individuale. Nuar fi stricat niºte capitole menite sã analizezeprogramele care vor fi fost susceptibile sã grupezeîn jurul lor mai mulþi dramaturgi, fenomenele deemulaþie, publicaþiile mai importante dinperspectiva interesului lor pentru dramaturgie, bachiar ºi referirea mai amplã la contextul politicreflectat în documente importante pentru mersulînainte al acestui domeniu. Astfel de lucrãri auapãrut în ultima vreme, de-ar fi sã mã refer fie ºinumai la culegerile ºi volumele colectivecoordonate la Cluj de Liviu Maliþa.

Totodatã, mi s-ar fi pãrut excelent dacãautorul ar fi gãsit resursele pentru a facejoncþiunea – fie ºi prin câteva rânduriintroductive, dacã nu în maniera lui Alexªtefãnescu din istoria lui literarã, care dedicã

evocãrii contextului subcapitole întregi – întretextele produse de dramaturgi ºi împrejurãrilevieþii de teatru. Vreau sã spun cã nu este inutilpentru mai buna înþelegere a tendinþelor textuluidramatic sã ºtii, de pildã, cã atunci când scriaAlecsandri marii artiºti ai scenei erau Matei Milloºi unchiul lui Caragiale; cã teatrul – postum – allui Eminescu nu ar fi arãtat la fel dacã scriitorulnu ucenicea în trupa lui Fanny Tardini; cã însuºiconu Iancu a trecut prin faza de angajat al uneitrupe de teatru; cã în vremea lui Camil Petrescustrãluceau pe scenã Marietta Sadova ºi colegele ei,împreunã cu Tony Bulandra ºi George Vraca etc.

Poate cã într-o ediþie ulterioarã, Ghiþulescu vagãsi interesant sã compare – cunoscând prieteniileºi intersecþiile vremii – teatrul scris de Slavici,Eminescu ºi Caragiale, neuitând cã au trecut cutoþii pe la Junimea, sau sã acorde o atenþiesuplimentarã complementaritãþii pe care oexprimã preocupãrile membrilor Cercului Literarde la Sibiu pentru baladã, dar ºi pentru elementuldramatic (Radu Stanca, Dominic Stanca, I. D.Sârbu scriu teatru, Doinaº traduce Faust, dar esteºi el autorul unei – unice – tragedii, Eta Boeriutãlmãceºte, ºi ea, o antologie a comedieirenascentiste italiene). ªi, aºa cum primii s-auadunat în jurul lui Titu Maiorescu, mãcar în parteºi pentru o vreme, ceilalþi au ieºit, într-un fel, desub mantaua teatrului, filosofiei ºi eticii – stoice,de la un timp -- a lui Lucian Blaga.

... Deja, la dimensiunile la care se înfãþiºeazã,ca ºi prin cuprinderea ei, lucrarea lui MirceaGhiþulescu impune respect. Cu toate acestea,pentru a nu rãmâne, în cea mai mare parte a ei,o galerie comprehensivã de portrete ºi analizerezumativ-monografice, extinderea ei în direcþiiprecum cele arãtate mai sus ar putea fi salutarã înstructurarea ei ca un instrument de lucru de mareutilitate în înþelegerea fascinaþiei unui gen literar,a locului pe care teatrul ºi fenomenul teatral l-auocupat în societatea ºi în cultura româneascã.Priceperea cu care analizeazã criticul ofertadramaturgiei noastre, disponibilitatea luiscriitoriceascã – de romancier, deci de constructorde lumi – îl recomandã pe autor ca fiind unuldintre puþinii foarte bine pregãtiþi pentru a ducemai departe proiectul sãu.

În acest context, cea mai potrivitã încheiere aprezentei întâmpinãri s-ar putea sã fie unfragment din cuvântul scriitorului la una dintrelansãrile de librãrie ale sintezei: „ (...) Sunt uncititor înrãit de piese de teatru ºi cred cãdramaturgia oferã o lecturã mai dificilã, dar maiintensã, mai purã, decât alte genuri literare,tocmai pentru cã este «incompletã” ºi te pune însituaþia, intelectual confortabilã, de a face apel lafantezie, perspicacitate ºi culturã pentru a adãuga[de la tine la cele spuse de autor – n. O. P.].Tocmai eliptismul este acela care îndepãrteazãdrama de realism ºi o apropie de artã. Faþã dedrama shakespearianã, hugolianã, ibsenianã,drama modernã a pierdut cincizeci la sutã dincuvinte, fãrã a pierde din intensitate. Vorbimdespre marii autori, desigur, de genul Beckett sauIonesco. Din explicit ºi locvace, teatrul modern adevenit implicit ºi eliptic, ceea ce îl face foartepotrivit pentru lecturã”. Mircea Ghiþulescuimagineazã, deznoadã ºi explicã în modconvingãtor viziunile oamenilor de teatru români.

1100



1100 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

imprimatur

Aventura teatrului nostruOvidiu Pecican

(Urmare din numãrul trecut)

Nicolae Manolescu mai are însã ºi alþiprieteni cu reputaþie tulbure, a cãroramintire se strãduieºte s-o tãmîieze acum,dupã ce-au trecut în nefiinþã. Unul dintre aceºtiaeste Mihai Botez, evocat afectuos în succesivulnumãr al revistei Lettre Internationale (ediþiaromânã, primãvara 2009).

Paralelismul celor douã evoluþii biograficecomemorate e într-adevãr frapant. AlexandruIvasiuc îndurase, în tinereþea sa agitatã, chinurileºi puºcãria politicã anticomunistã, dar se cãpãtuisela maturitate, în diverse posturi ºi onoruri dintrena sistemului. Mihai Botez a pornit ºi el prin a-ºi asuma gesturile de rebeliune, la adresa despo-tismului comunist, drept care a ºi fost sancþionat:“Disidenþa lui Mihai a debutat cu o scrisoareadresatã lui Ceauºescu, în care îi reproºa acestuiastrategia economicã. Dupã o vreme, a fost alungatºi de la catedra Facultãþii. A fost mutat cercetãtorla Institutul de Matematicã, desfiinþat ºi acestaulterior. Sediul fiind evacuat peste noapte, biblio-teca a fost aruncatã în stradã. Represiunea nu s-aoprit aici. Anchetat aproape o sãptãmînã de secu-ritate, lui Mihai i s-a refuzat de 29 de ori viza deieºire din þarã. (Cifra era a lui, matematicianul,aºa cã îi fac credit)”.

Anumite diferenþe se observã totuºi, între ceidoi amici zugrãviþi de pana memorialistului. Întimp ce Al. Ivasiuc pare mai curînd furtunos ºimitoman, Mihai Botez aduce a strateg binecumpãnit, prudent chiar ºi în reacþiile bãºcãlioasede protest: “Era mereu calm, liniºtit, relatîndu-micu mult umor discuþiile pe care le avea. Intra încomportamentul lui ºi o bunã dozã de abilitate.Fiind membru PCR (nu mai þin minte dacã ºicînd a fost exclus), a votat, în adunarea de la uni-versitate, pe cînd era încã lector, contra propune-rii ca Nicolae Ceauºescu sã candideze la conduce-rea PCR, declarînd, spre stupoarea sutelor de par-ticipanþi, cã el o susþine pe Elena Ceauºescu.Chemat la ordine dupã adunare, le-a explicat cîtse poate de serios colegilor lui cã o schimbare etotdeauna binevenitã ºi cã el sprijinã ideeacreºterii numãrului de femei în organele de con-ducere ale partidului. Creºterea numãrului defemei era un slogan la modã în PCR. N-au avut,evident, ce sã-i facã”.

Primind pînã la urmã rîvnitul paºaport, MihaiBotez se stabileºte în Statele Unite. Acolo, steauasa continuã sã creascã: frecventeazã lumea bunã,catalizeazã personalitãþile cunoscute ale exilului înjurul unor idealuri comune, strãluceºte infatigabil:“O vreme ne întîlneam în patru, cu DorinTudoran ºi cu Vladimir Tismãneanu. La Houston,l-am prezentat lui Corneliu Coposu, invitat ºi el laConvegno. La Washington i-am cunoscut peRegele Mihai ºi pe Reginã, la nu mai ºtiu ce felde ceremonie, dupã care am fost invitaþi, toþi, deMihai, la un restaurant”. Însã, de pe aceastãculme a mondenitãþii sclipitoare, iatã-l azvîrlit, peneaºteptate, în malaxorul dispreþului unanim: “Unan sau doi mai tîrziu, trãia izolat, ignorat de toþiprietenii noºtri stabiliþi în SUA. Le devenise sus-pect. N-am înþeles niciodatã de ce”.

Ce romanticã întorsãturã de destin, a unuipersonaj prãbuºit, vorba italianului, dalle stellealle stalle! Ne-am fi aºteptat, din partea spirituluiscrutãtor al memorialistului, sã intre în dedusub-turile fenomenului, sã tatoneze motivaþiile unui

asemenea derapaj. Dar explicaþiile sale, atuncicînd apar, se menþin în zona comodã a lui nuºtiu, nu pricep, nu-nþeleg. În ordinea asumãriiunor situaþii neplãcute, fireºte cã aceastã atitudinee totdeauna mai comodã. În varianta comunicãriinuanþate a realitãþii, însã, ea echivaleazã cu o de-zertare.

În continuarea traseului de carierã al lui MihaiBotez, amicul Manolescu se mulþumeºte sã con-semneze desfãºurarea evenimentelor, persiflîndu-isubþire pe cei ce se minuneazã de nefirescul lor.Ceilalþi foºti apropiaþi ai protagonistului “se între-bau din ce trãieºte (pãrea sã aibã bani destui), dece nu le comunicã adresa, cine e noua lui soþie(se recãsãtorise între timp) ºi aºa mai departe. Înzadar am încercat sã-i conving cã mie îmirãspunde la telefon de îndatã ce-l sun ºi, din cîteîmi spusese, lucreazã pentru o firmã de consul-tanþã politicã. Iar cînd a acceptat sã vinã în þarã,la solicitarea lui Iliescu, probabil ca sã preia ofuncþie în guvernul pedeserist, toate zvonurilecare circulau pe seama lui au pãrut confirmate:disidentul Mihai Botez devenise securistul cuacelaºi nume”.

Interpretarea ulterioarã a faptelor, din parteaautorului, ne împinge treptat spre cea mai adîncãuluire. Adeziunea nonºalantã a fostului disidentanticeauºist la politica de violenþe minereºti a luiIon Iliescu este explicatã, cu o la fel de mare de-zinvolturã memorialisticã, prin... dorinþa de lux ºieleganþã a personajului: “Era gãzduit la una dinvilele de protocol de la Bulevardul Kalinin (astãziMircea Eliade). Alt prilej de rumoare ºi de suspici-une. Cum ºtiam cã nu-i displac onorurile ºi chiarfastul, nu m-am mirat. Cînd ne-am vãzut, la unrestaurant, a venit cu o maºinã oficialã”. Dacã amextinde aceastã logicã bizarã, n-ar mai trebui sã nemirãm azi de opþiunea neocomunistã a nici unuiadintre partizanii lui Iliescu: bieþilor de ei nu le dis-plãceau... onorurile ºi fastul.

Iar N. Manolescu mai strecoarã subtil încã ocircumstanþã atenuantã, privind trecerea lui MihaiBotez, cu arme ºi bagaje, în tabãra foºtilor sãicãlãi: din moment ce opoziþia democraticã seeschivase de la acceptarea serviciilor lui, opþiuneaîi devenise aproape inevitabilã (?): “Mi-a amintitcã, la Houston, îi propusesem un post în guvern,dacã PAC sau CDR va veni la putere, ºi cã pro-punerea fusese primitã evaziv de CorneliuCoposu. Era adevãrat. Ulterior îi telefonase cinevadin anturajul lui Iliescu, invitîndu-l la Bucureºtipentru a discuta o eventualã numire. Venise, iatã,discutase, refuzase. Nu considerase de la bunînceput cã e dezonorant sã dea curs unei astfel depropuneri, indiferent de unde ar fi venit. El nuera un radical. Ca alþii”. Ciudatã logicã, prin cinis-mul ei! Întrucît propria tabãrã nu-þi oferã prilej deparvenire, te adresezi la concurenþã. Iar lipsa descrupule ºi deraierea de la consecvenþa de prin-cipii ajunge a fi scuzatã prin... spiritul de tole-ranþã (“El nu era un radical. Ca alþii”).

Fireºte cã un zarzavagiu are toatã libertatea dea-ºi muta ghereta într-o altã piaþã, atunci cîndafacerile nu-i mai sînt profitabile. Dar pesemne cãnãpîrlirea eticã a unui intelectual e pedepsitã prindiscreditul public –

Black TRIBUNA · exemplare din cartea respectivã, un CD cu un curriculum vitae ºi o fotografie....

Documents

Transcript of Black TRIBUNA · exemplare din cartea respectivã, un CD cu un curriculum vitae ºi o fotografie....