împreunã, miteinander, együttesen - dfbb.ro filelegende ºi povestiri culese de la toþi...

împreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinander, együttesen, együttesen, együttesen, együttesen, együttesennrnrnrnrnr. 2. 2. 2. 2. 266666 - - - - - septembrieseptembrieseptembrieseptembrieseptembrie 2008 2008 2008 2008 2008

pagina 2pagina 2pagina 2pagina 2pagina 2

Alexander Tietz


împreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinander, együttesen, együttesen, együttesen, együttesen, együttesennrnrnrnrnr. 2. 2. 2. 2. 266666 - - - - - septembrieseptembrieseptembrieseptembrieseptembrie 2008 2008 2008 2008 2008

Sãrbãtoarea Schimbãrii la faþã, la

Mânãstirea ortodoxã sârbã din Baziaº,

18 august 2008

Sfânta Liturghie arhiereascãSfânta Liturghie arhiereascãSfânta Liturghie arhiereascãSfânta Liturghie arhiereascãSfânta Liturghie arhiereascã

Sfânta Mânãstire cu hramulSfânta Mânãstire cu hramulSfânta Mânãstire cu hramulSfânta Mânãstire cu hramulSfânta Mânãstire cu hramul„Înãlþarea Domnului”„Înãlþarea Domnului”„Înãlþarea Domnului”„Înãlþarea Domnului”„Înãlþarea Domnului”

Centrul „Sfântul Sava”Centrul „Sfântul Sava”Centrul „Sfântul Sava”Centrul „Sfântul Sava”Centrul „Sfântul Sava”

Izvorul tãmãduiriiIzvorul tãmãduiriiIzvorul tãmãduiriiIzvorul tãmãduiriiIzvorul tãmãduirii

Apus de soare pe DunãreApus de soare pe DunãreApus de soare pe DunãreApus de soare pe DunãreApus de soare pe Dunãrela intrarea în Româniala intrarea în Româniala intrarea în Româniala intrarea în Româniala intrarea în România

împreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinander, együttesen, együttesen, együttesen, együttesen, együttesennrnrnrnrnr. 26 - septembrie 2008. 26 - septembrie 2008. 26 - septembrie 2008. 26 - septembrie 2008. 26 - septembrie 2008




Alexander Tietz

(9.01.1898 - 10.06.1978)(9.01.1898 - 10.06.1978)(9.01.1898 - 10.06.1978)(9.01.1898 - 10.06.1978)(9.01.1898 - 10.06.1978)

Binecunoscutul et-nograf ºi pedagog Alex-ander Tietz este reprezen-tantul cel mai marcant almiºcãrii culturale germanedin Banatul Montan alsecolului XX. El a editat unnumãr de patru cãrþi înlimba germanã, care conþinlegende ºi povestiri culesede la toþi locuitorii spaþiuluiBanatului Montan ºi a scrismulte articole în presagermanã ºi românã.

Alexander Tietz afost de asemenea unuldintre cei mai recunoscuþipedagogi germani reºiþenidin acest secol XX ºi ainsuflat elevilor sãi dra-gostea pentru locul natal,culturã, turism ºi protecþiamediului.

Der namhafte Volks-kundler und ErzieherAlexander Tietz ist diebedeutendste BanaterBerglanddeutsche Kultur-persönlichkeit des XX.Jahrhunderts. Er veröffent-lichte vier Bücher mitSagen und Märchen allerBewohner des Berglands,zahlreiche Beiträge in derdeutschen und rumäni-schen Presse.

Gleichfalls war ereiner der anerkanntestenErzieher deutscher Mutter-sprache des XX. Jahr-hunderts in Reschitza, derseinen Schülern die Liebezur Heimat, Kultur, Touris-mus und Umweltschutzeinbrachte.



Alexander Tietz s-a nãscut pe9 ianuarie 1898 in Reºiþa ºi a decedatla 10 iunie 1978 în aceeaºi localitate.

A lucrat ca profesor (din 1septembrie 1920 pânã în 1959, cânds-a pensionat), dar a fost ºi jurnalist,colaborator al „Reschitzaer Zeitung“(„Ziarului Reºiþean“) în perioadainterbelicã ºi al cotidianului „NeuerWeg” („Drumul Nou“) dupã rãzboi.

Tietz a început sã se preocupedin anul 1920 de etnografia BanatuluiMontan ºi a publicat în diferite ziareºi reviste articole despre dialectelevorbite în zona Reºiþei. El iubea inspecial natura si regiunea în care afost crescut. Aºa a început sã culeagãpoveºti ºi legende, pe care le-apublicat mai târziu în cele 4 cãrþi alesale („Sagen und Märchen aus denBanater Bergen”, apãrutã în Bucu-reºti, în anul 1956, „Das Zauber-bründl. Märchen aus den BanaterBergen”, Bucureºti 1958, „Wo in denTälern die Schlote rauchen”, Bucu-reºti 1967 ºi „Märchen und Sagen ausdem Banater Bergland”, 1974, apã-rutã de asemenea în Bucureºti), care„nu au fost gândite ca o lucrare com-pletã, definitivã, ºtiinþificã despre fol-clorul regiunii”, ci ca „ o slecþie dintr-ocolecþie voluminoasã care a fost des-tinatã lecturãrii”, cum spunea însãºiautorul in cartea sa din 1974, „Mär-

TTTTTeodora Teodora Teodora Teodora Teodora Tocococococcls. VI. B

Liceul „Diaconovici - Tietz“ Reºiþa

Alexander Tietz

Alexander Tietz wurde am 9.Januar 1898 in Reschitza geborenund starb am 10. Juni 1978, ebenfallsin Reschitza.

Er arbeitete als Lehrer (vom1. September 1920 bis 1959, als er inRente ging), war aber auch Journalistbei der „Reschitzaer Zeitung” in derZwischenkriegszeit und beim „NeuerWeg”, nach dem Krieg.

Tietz began sich seit 1920 mitder Ethnographie des Banater Berg-landes zu beschäftigen und publi-zierte Artikel über Reschitzaer Re-densarten in verschiedenen Zeitun-gen und Zeitschriften. Er hatte be-sonders die Natur und die Umgebunglieb, in der er aufgewachsen war. Sohat er begonnen, Geschichten zusammeln und sie dann später in sei-nen vier Büchern („Sagen und Mär-chen aus den Banater Bergen”, er-schienen im Bukarest, im Jahr 1956,„Das Zauberbründl. Märchen aus denBanater Bergen”, Bukarest 1958, „Woin den Tälern die Schlote rauchen”,Bukarest 1967 und „Märchen undSagen aus dem Banater Bergland”,1974, erschienen gleichfalls in Buka-rest) zusammengefasst, die nicht als„vollständige, endgültige, wissen-schaftlich durchgearbeitete Folkloredes Gebietes gedacht waren”, son-dern eine „vorliegende Auswahl auseiner umfangreichen Sammlung, dieals Lesebuch gedacht war”, wie derAutor selbst in seinem Buch „Märchenund Sagen aus dem Banater Berg-land”, von 1974, meinte.

TTTTTeodora Teodora Teodora Teodora Teodora TocococococVI. B-Klasse

„Diaconovici - Tietz“-Lyzeum Reschitza

Alexander Tietz



chen und Sagen aus dem BanaterBergland”.

Alexander Tietz nu era interesatnumai de basme repovestite, ci ºi desnoave, de povestiri istorice, de anec-dote, deoarece era fascinat de trecutulregiunii, de trecutul numeroaselorminoritãþi care convieþuiau în BanatulMontan. El a început în anul 1940 sãculeagã istorisiri populare, zicãtori ºipovestiri ale germanilor din Gãrânaºi Vãliug, si-a extins însã cercetãrileºi asupra folclorului românilor, al craºo-venilor ºi al sârbilor din Banatul Montan.

Tietz culegea basme ºi legen-de în special de la þãrani, acei oamenicare au pãstrat tradiþiile din timpuristrãvechi ºi nu s-au desprins aproapenicioadatã de ele, deoarece þãranul„are o calitate universal apreciatã,aceea de a dobândi îndemânarea satehnicã deosebitã ºi multilateralã nudin literatura de specialitate, ci dinpracticã ºi prin transmitere pe caleverbalã. Ce este ºi ce poate, ce arede spus ºi ce ºtie sã povesteascã, aînvãþat din propria experienþã de viaþãºi din convieþuirea cu aproapele sãu,din educaþia primitã în comunitateadin care face parte. ªi asta nu estepuþin!”, aprecia Alexander Tietz. Iardespre minerii, care ºtiu atâtea po-veºti vechi, spunea: „Câte sentimente,câtã gingãºie sufleteascã întâlneºti laaceºti oameni ai muncii grele!”

Alexander Tietz a murit în anul1978 în urma unui accident de ma-ºinã. A fost cel mai pasionat dintreculegãtorii de folclor pe care l-a avutBanatul Montan, fascinat de frumu-

Alexander Tietz war nicht nurfür Märchen interessiert, die nach-erzählt wurden, sondern auch fürSchwänke, geschichtliche Sagen,Anekdoten und Siedlungsgeschich-ten, weil er von der Vergangenheit derRegion fasziniert war, und zwar vonder Vergangenheit vieler Minderhei-ten, die in den Banater Bergen zusam-men lebten. Er began im Jahre 1940Volksgeschichten, Sprichwörter undErzählungen der Deutschen aus Wolfs-berg und Franzdorf zu sammeln, er-weiterte dann aber seine Untersu-chungen mit der rumänischen, kra-schowenischen und serbischen Fol-klore aus dem Banater Bergland.

Besonders suchte Tietz Mär-chen und Sagen bei den Bauern, dieLeute, die die Traditionen aus altenZeiten behalten haben und fast nievon denen abwichen, denn der Bauer„hat seine allgemein geschätzteFachtüchtigkeit, seine erstaunlichvielseitigen technischen Fertigkeitennicht aus der Fachliteratur, sondernrein praktisch durch mündliche An-weisung erlangt. Was er ist und waser kann, was er zu sagen und zuerzählen weiß, hat er aus der eigenenLebenserfahrung und aus dem Um-gang mit seinesgleichen, aus demmündlich überliefeten Bildungsgutder Gemeinschaft, der er angehört, er-worben. Und das ist nicht wenig!”,schätzte Alexander Tietz. Und überdie Bergleute, die so viele alte Ge-schichten wissen, meinte er: „Wie vielGemüt, wieviel seelisches Zartgefühlbei diesen Männern der harten Arbeit!”

Alexander Tietz starb im Jahre1978 infolge eines Autounfalles. Erwar der leidenschaftlichste Folklor-sammler, den das Banater Bergland



setea imprejurimilor. Tietz a realizatopere durabile, pline de mãiestrie,care vor rãmâne pentru multe gene-raþii de acum încolo.

Suntem foarte mândri de fap-tul cã liceul nostru poartã ºi numelelui Alexander Tietz, care a fãcut atâtde mult pentru pãstrarea tradiþiilor!

je gehabt hat, fasziniert von derSchönheit der Umgebung. Tietz hatMeisterwerke realisiert, die lange blei-ben werden, für viele Generationen.

Wir sind sehr stolz, dass unserLyzeum auch den Namen von Alex-ander Tietz, Namen, der so viel für dasErhalten der Traditionen gemacht hatträgt!

Acolo, „Unde în vãi fumegaufurnalele” s-a nãscut pe data de 9ianuarie 1898 folcloristul ºi profesorulAlexander Tietz. Aici, „Unde în vãifumegau furnalele”, în oraºul industrialReºiþa, m-am nãscut ºi eu, dar cu 97de ani mai târziu.

Eu sunt mândru cã oraºul meunatal este identic cu cel al mareluifolclorist, cã pot învãþa la Liceul „Dia-conovici - Tietz”, unde a predat pro-fesorul Tietz ºi am posibilitatea de aciti ºi împrumuta cãrþi de la Bibliotecagermanã „Alexander Tietz”. De aceeasunt legat sufleteºte de acestã marepersonalitate bãnãþeanã.

Prin intermediul „Basmelor ºilegendelor din Banatul Montan” amputut afla în mod indirect lucruri intere-sante din viaþa unor oameni simpli, ameºteºugarilor, muncitorilor forestieri,þãranilor, ciobanilor ºi minerilor.

Alexander Tietz,

o personalitate

remarcabilã din Banat

Patrick Dennis SchmiedtPatrick Dennis SchmiedtPatrick Dennis SchmiedtPatrick Dennis SchmiedtPatrick Dennis Schmiedtcls. VI. B

Liceul „Diaconovici - Tietz“, Reºiþa

Dort, „wo in den Tälern dieSchlote rauchten” ist der Volkskundlerund Deutschprofessor AlexanderTietz am 9. Januar 1898 in Reschitzageboren. Hier, „wo in den Tälern dieSchlote rauchten”, in der Industrie-stadt Reschitza, bin auch ich nach 99Jahren geboren.

Ich kann stolz darauf sein,dass ich denselben Heimatsort habe,an der Schule „Diaconovici - Tietz”lerne und mir aus der deutschen„Alexander Tietz”-Bibliothek Bücherausleihen darf. All dies bringt michdazu, mit dem hochgeschätzten Re-schitzarer seelisch verbunden zu sein.

Obwohl mir der Volkskundlernur durch seine „Märchen und Sagenaus dem Banater Bergland” bekanntist, bin ich mir bewusst, dass ich dar-aus vieles aus dem Leben einfacherMenschen, wie Handwerker, Wald-arbeiter, Bauern, Hirten und Berg-leute erfahren konnte.

Alexander Tietz,

eine achtvolle

Banater Persönlichkeit

Patrick Dennis SchmiedtPatrick Dennis SchmiedtPatrick Dennis SchmiedtPatrick Dennis SchmiedtPatrick Dennis SchmiedtVI. B-Klasse

„Diaconovici - Tietz“-Lyzeum Reschitza



Legenda „Hoþului care a furatbrânzã” mi-a fost povestitã de buniciimei, care sunt reºiþeni get-beget, cândeu aveam doar 5 - 6 aniºori. M-auinteresat ºi alte legende scrise în graibãnãþean, deoarece la noi în familiese foloseºte acest grai.

Anecdotele ºi legendele le-gate de comuna Dognecea au con-stituit pentru mine un posibil materialbibliografic pentru primele poveºi ºipoezii cuprinse în cartea mea „Lumeamiraculoasã a poveºtilor”. M-auimpresionat în mod deosebit legen-dele „Cocoþat în nuc”, „Spiriduºul dinminã”, „Coroana de aur a ºarpelui” ºianecdota „Fierarul”, pentru cã ºi euam scris anecdote, deci îmi place sãglumesc, dar ºi faptul cã locuriledescrise în acele legende îmi suntbine cunoscute.

Ceea ce mai este demn deadmirat la profesorul Alexander Tietzeste strânsa comuniune cu natura pecare a ºtiut s-o ocroteascã ºi s-o preþu-iascã, iar tainele ei a reuºit sã le dez-vãluie elevilor sãi.

Oricare elev din zilele noastreºi-ar dori un astfel de profesor, caresã insufle elevilor sãi dragostea pen-tru literaturã, folclor, muzicã, teatru ºicare sã considere natura ca un prietenapropiat omului.

Die Sage über die „Reschit-zaer Brindzarauber” wurde mir schonals kleiner Junge, von meinen Groß-eltern, die selbst alte Reschitzarersind, erzählt. Auch für die anderenMärchen in Mundart war ich sehr inte-ressiert, weil bei uns zu Hause auchreschitzarerisch gesprochen wird.

Aus den Schwänken und Sa-gen über das Dörfchen Dognatschkahabe ich mich für meine ersten selbst-geschriebenen Geschichten undGedichte inspiriert.

Beeindruckend für mich sinddie Sagen vom „Nussbaum-Steiger”,vom „Bergmandel”, von der „Schlan-genkrone” und von dem „Kessel-schmied”, nicht nur weil ich selbergerne Spässe mache, aber auch weilich durch Tietz

, Beschreibungen die

Gegend, in der sich die Handlungenabspielten, sehr gut kenne.

Was ich noch an ProfessorAlexander Tietz bewundere, ist seinestarke Verbindung zur Natur, die erzu beschützen versuchte und derenGeheimnisse er seinen geliebtenSchülern zu übertragen wusste.

So einen Deutschlehrer, derbei seinen Schülern das Interesse fürLiteratur, Volkskunst, Musik, Theatererweckt und fördert und die Natur alsFreund behandelt, sollte womöglichjeder heutige Schüler als Vorbild ha-ben können.



Festivitatea înmânãrii diplomelor

de Cetãþean de Onoare al municipiului Reºiþa

d-lui prof. Iosif Barna

ºi d-lui Erwin Josef Þigla,

la Casa Municipalã din Reºiþa, în 5 aprilie 2008

Cuvântul de deschidereCuvântul de deschidereCuvântul de deschidereCuvântul de deschidereCuvântul de deschidereal primarului municipiului Reºiþa,al primarului municipiului Reºiþa,al primarului municipiului Reºiþa,al primarului municipiului Reºiþa,al primarului municipiului Reºiþa,

prof. univprof. univprof. univprof. univprof. univ. dr. dr. dr. dr. dr. Liviu Spãtaru. Liviu Spãtaru. Liviu Spãtaru. Liviu Spãtaru. Liviu Spãtaru

Bine aþi venit la Casa Municipalã, unde, de obicei, noi oficiem cununii.Astãzi vã rog sã-mi îngãduiþi sã oficiez o cununie foarte specialã, între doicetãþeni ai oraºului cu oraºul în care trãiesc, doi cetãþeni care ne sunt în egalãmãsurã foarte, foarte dragi, care prin ceea ce au fãcut pânã astãzi pentruReºiþa au dovedit cã meritã deopotrivã respectul ºi atenþia comunitãþii.

Este vorba de profesorul Iosif Barna, pe care îl cunoaºteþi la fel de bineca mine. Domnul Barna adunã cam 50 de ani de istorie la catedrã, istoriefoarte, foarte specialã pentru cã fizica este undeva între pãmânt ºi cer, întrefilozofie ºi ceea ce greu înþelegem noi, muritorii de rând. Un fizician este ºifilozof, înþelege ºi religia, înþelege, pe lângã toate celelalte, cum se miºcãlucrurile pe Pãmânt ºi mai ales profesorul Barna a înþeles cum trebuie sã-iînveþe pe ceilalþi sã înþeleagã cum se miºcã lucrurile pe Pãmânt. Îl felicit din totsufletul pentru aceasta.

De la aceastã introducere n-aº vrea sã îl omit pe prietenul meu ErwinJosef Þigla. Amândoi îmi sunt prieteni de mult. Erwin Josef Þigla probabil credcã ar fi meritat Premiul Nobel pentru Pace ºi nu de Cetãþean de Onoare,pentru cã prin iniþiativa superbã pe care a avut-o de a încetãþeni la noiecumenismul, prin miºcarea ecumenicã a fãcut ca reºiþenii sã se înþeleagãmult mai bine ºi mai frumos între ei ºi sã trãiascã în armonie, lucru care pemine, cel puþin, m-a ajutat în ultimii patru ani foarte, foarte mult ºi care a ajutatfoarte, foarte mult Reºiþa.

Le transmit, în acest moment, preþuirea Primãriei ºi a Consiliului Local,preþuirea cetãþenilor Reºiþei ºi vã spun tuturor cã mã bucur de fiecare datãcând ne întâlnim în aceastã frumoasã comunitate, care, chiar dacã nu estefoarte mare, este foarte activã, foarte frumoasã, foarte modernã ºi care este,poate-mi îngãduiþi sã spun, comunitatea de suflet a acestei Reºiþe ºi a acestuiBanat Montan.



Vã felicit încã odatã, dragi Ce-tãþeni de Onoare, nu ºtiu daca Reºiþavã poate mulþumi vreodatã destul decãlduros pentru tot ce aþi fãcut pentruoraº. Vã mulþumim pentru cã veþi maiface multe pentru oraº, am credinþaaceasta, cunoscându-vã foarte bine.

Fiecare din dumneavoastrãaveþi un potenþial deosebit si veþi facemulte pentru oraº, ceea ce aþi dovedit-oîn timp.

Am credinþa cã în interiorul dumneavoastrã nu este numai cununapentru ce a fost ci este un început ºi o obligaþie în plus.

Intervenþia d-lui prof. Nicolae Sârbu,Intervenþia d-lui prof. Nicolae Sârbu,Intervenþia d-lui prof. Nicolae Sârbu,Intervenþia d-lui prof. Nicolae Sârbu,Intervenþia d-lui prof. Nicolae Sârbu,directorul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” Reºiþadirectorul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” Reºiþadirectorul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” Reºiþadirectorul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” Reºiþadirectorul Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” Reºiþa

Daþi-mi voie sã fiu puþin emoþionat, puþin mândru, pentru cã iatã, primulbibliotecar din instituþia noastrã a acces la asemenea onoare, în oraºul cãruiai se dedicã Erwin Josef Þigla cam 18-20 de ore pe zi. În nici un caz, sper cãdoamna Þigla nu e aici sã mã audã, nu stã acasã atâta cât stã la bibliotecã,atâta cât stã în mijlocul cetãþenilor Reºiþei.

Este, dupã mine, un coleg pe care îl preþuiesc, pe care îl respect ºi dela care, fãrã sã exagerez ºi fãrã sã mã dea modestia afarã din casã, învãþ.Pentru cã este printre acei oameni dispuºi sã te lase sã înveþi de la ei. Ai ceînvãþa de la cei doi, pentru cã ºi cu domnul Barna am colaborat ºi colaborez,deoarece dumnealui este preºedintele Comisiei de Culturã a ConsiliuluiJudeþean. Înveþi rigoare, punctualitate, seriozitate ºi sã te þii de cuvânt. Estemare lucru pentru noi, nu-i aºa, aceastã rigoare ºi sã ne þinem de cuvânt.

Mai multe o sã spun desprecolegul Þigla, cu care lucrez. Spuneameu, e mare lucru ºi e o premierã ca unbibliotecar sã fie Cetãþean de Onoare.Am avut fericita ocazie sã-l însoþesc ºi-nstrãinãtate ºi am vãzut cum acoloaustriecii, de exemplu, îl ascultã ºi îidau cuvenitul respect. Deci, este un actde dreptate ca el sã fie recunoscut ºirespectat ºi în oraºul sãu.



Bibliotecarul Þigla organizeazã „Decada Culturii Germane în BanatulMontan”, organizeazã „Zilele Literaturii Germane la Reºiþa”, manifestãri cucaracter internaþional. Acestea au continuitate, consistenþã.

Domnul Þigla ne-a pus în legãturã cu oraºul Graz, unde avem schimburide experienþã cu bibliotecarii de acolo, cu Casa Europei de la Neumarkt, dinAustria. El organizeazã „Copiii deseneazã þinutul natal“, dar câte se mai potspune, a scos vreo 35 tipãrituri ºi aºa mai departe.

Cred cã e bine ºi îl felicit pe domnul primar ºi felicit Consiliul Local cã s-au gândit ºi la oamenii de culturã, dupã sportivi, dupã alte categorii care ºi ele,categoriile, aduc un bun nume ºi renume municipiului nostru.

Mulþumesc ºi îi felicit din suflet!

Intervenþia d-lui deputat prof. Ovidiu Ganþ,Intervenþia d-lui deputat prof. Ovidiu Ganþ,Intervenþia d-lui deputat prof. Ovidiu Ganþ,Intervenþia d-lui deputat prof. Ovidiu Ganþ,Intervenþia d-lui deputat prof. Ovidiu Ganþ,membru al Parlamentului Românieimembru al Parlamentului Românieimembru al Parlamentului Românieimembru al Parlamentului Românieimembru al Parlamentului României

din partea etniei germanedin partea etniei germanedin partea etniei germanedin partea etniei germanedin partea etniei germane

Sunt extrem de bucuros ºi onorat sã pot fi astãzi la Reºiþa cu aceastãocazie, ocazie cu care Reºiþa cinsteºte doi cetãþeni, aº spune de vazã aicomunitãþii, domnul profesor Iosif Barna ºi preºedintele Forumului Democratical Germanilor din judeþul Caraº-Severin, Erwin Josef Þigla. Dacã aº fi fostmembru al Consiliului Local, aº fi votat în favoarea acestei decizii ºi de aceeaîmi permit sã adresez mulþumiri domnului primar ºi Consiliului Local pentruaceastã decizie pe care o consider absolut întemeiatã.

S-a vorbit aici despre ecumenism. Daþi-mi voie sã vorbesc despreBanatul nostru. Fiind nãscut la Deta, trãind la Timiºoara, apreciez cã Banatulreprezintã o Europã în miniaturã, dar o Europã trãitã, nu o Europã politicã. ªiaceasta se datoreazã convieþuirii, aº spune exemplare, între diferitele etnii depe aceste meleaguri, o contribuþie în acest sens având-o ºi germanii caretrãiesc în Banat ºi respectiv în Banatul Montan.

Cei doi cetãþeni astãzi onoraþi aicila Reºiþa sunt reprezentanþi de frunteai acestei etnii ºi au înþeles cã spiritulBanatului ºi spiritul nostru, al comu-nitãþii germane este tocmai acesta deconvieþuire în termeni cât mai buniacolo unde ne gãsim. ªi cred cã celmai important aspect, pentru care li seface astãzi aceastã mare onoare, estetocmai contribuþia pe care au avut-o lapropãºirea comunitãþii, la educarea



tinerilor, la buna înþelegere, la modernizarea oraºului, la diferitele proiecte pecare le-au realizat.

De aceea doresc sã închei felicitându-i din tot sufletul, dorindu-vãdumneavoastrã, tuturor, numai bine în perspectivã. ªi sper sã aveþi în continuarecu domnul profesor Iosif Barna, cu domnul Erwin Josef Þigla o excelentãcolaborare.

Vã mulþumesc!

Intervenþia d-lui prof. univIntervenþia d-lui prof. univIntervenþia d-lui prof. univIntervenþia d-lui prof. univIntervenþia d-lui prof. univ. dr. dr. dr. dr. dr. Karl Singer. Karl Singer. Karl Singer. Karl Singer. Karl Singer,,,,,preºedintele Forumului Democrat al Germanilor din Banatpreºedintele Forumului Democrat al Germanilor din Banatpreºedintele Forumului Democrat al Germanilor din Banatpreºedintele Forumului Democrat al Germanilor din Banatpreºedintele Forumului Democrat al Germanilor din Banat

Domnul Erwin Josef Þigla este,pentru Reºiþa, un personaj cunoscut demulþi ani; cunoscut este ºi domnul pro-fesor Barna, fiindcã dânºii au investit,cu mult suflet, o mare parte din viaþa depânã acum în munca pentru conce-tãþenii dumnealor. Sunt foarte mândrude faptul cã sunt exact acei colegi pecare îi cunosc ºi eu.

Personal rãmân impresionat deacest model de cetãþean, care cu ab-negaþie, fãrã nici un fel de interes,uneori cu mari sacrificii a trãit ºi pentrualþii, alþii fiind noi, cetãþenii din Reºiþa,din zona montanã, din Banat. ªi mãbucur cã aceastã investiþie din muncalor este recunoscutã ºi apreciatã decetãþeni. Cetãþenii au înþeles cã au înfaþã douã personaje, douã perso-nalitãþi, doi cetãþeni ai oraºului de carepot fi mândri.

Daþi-mi voie sã mulþumesc Consiliului Local ºi domnului primar pentruaceastã investiþie de recunoaºtere ºi de încredere pentru ai noºtri colegi,pentru Erwin al nostru ºi pentru, cum zic reºiþenii, profesorul nostru Barna, decare mulþi foºti elevi vor vorbi de data aceasta într-un context mult mai larg, îninteresul acestei zone, care meritã tot respectul, meritã tot efortul nostru.

Felicitãri! ªi daþi-mi voie sã fiu ºi eu mândru pentru aceastã cinstire deastãzi!



Intervenþia d-lui conf. univIntervenþia d-lui conf. univIntervenþia d-lui conf. univIntervenþia d-lui conf. univIntervenþia d-lui conf. univ. dr. dr. dr. dr. dr. V. V. V. V. Vasile Petrica,asile Petrica,asile Petrica,asile Petrica,asile Petrica,protopop emerit ortodox român de Reºiþaprotopop emerit ortodox român de Reºiþaprotopop emerit ortodox român de Reºiþaprotopop emerit ortodox român de Reºiþaprotopop emerit ortodox român de Reºiþa

În înþelepciunea sa, Ecleziastulspunea cã pentru toate lucrurile existão vreme sub soare. Astãzi este un timpde bucurie, de satisfacþie pentru cã doiconcitadini ai noºtri au devenit Cetãþenide Onoare ai municipiului Reºiþa.

Faptele ce i-au învrednicit pe domniiprof. Iosif Barna ºi Erwin Josef Þigla deaceastã înaltã cinstire pornesc dinsincera convingere cã s-au strãduitpentru binele obºtesc, creând un cadrupilduitor pentru celelalte municipii dinþarã, deoarece comunitatea germanãºi cu cea româneascã ºi cu celelalte

naþionalitãþi conlocuitoare vieþuiesc într-o înþelegere ºi unitate exemplarã, faptce potenþiazã o viziune sãnãtoasã asupra bunelor maniere, care se cer tuturorcetãþenilor þãrii.

Ca ºi cleric mãrturisesc cã, mai presus de toate, noi creºtinii suntemucenicii pe genunchii Bisericii ºi înþelegem ºi ne strãduim pentru a statornicifrãþietatea ºi pacea în cadrul bunei noastre convieþuiri.

Într-o înþeleaptã viziune, Alexandru Vlahuþã spunea cã adevãrata fericireo deþine doar cel care o oferã ºi altora. Privitor la domnul Erwin Josef Þigla, pecare-l cunosc mai bine ºi care este prietenul ºi apropiatul familiei noastre ºi alpreoþilor ortodocºi, pot mãrturisi fãrã nici un complex cã a contribuit spre a neuni în jurul Altarului creºtin, pe noi slujitorii bisericilor istorice, spre a-l proslãvipe Dumnezeu în mai multe limbi, cu viziuni semnificativ diferite. Domnia Sa asãdit aceastã fericire pe care o posedã în propria-i familie, în munca ce odesfãºoarã zi de zi, fiind pentru noi un adevãrat prieten ºi pilduitor în tot ceeace face.

Ca unul care m-am învrednicit de acelaºi titlu de „Cetãþean de onoare”al municipiului Reºiþa, alãturi de primii deservenþi ai celorlalte culte istoricedin oraº, recunosc cã în mare parte o datorãm ºi domnului Þigla, care a avutinspiraþia ºi gingãºia de a ne recomanda domnului primar prof. univ. dr. LiviuSpãtaru ºi Consiliului local, fãcând un gest ce ne emoþioneazã de bucurie.

Dorim ca fericirea celor doi distinºi ai municipiului nostru sã le devinãzãlog pentru fericirile viitoare. Îi felicitãm ºi le dorim tot binele din lume.

Sã trãiascã la mulþi ºi fericiþi ani!



Înmânarea diplomei de Cetãþean de OnoareÎnmânarea diplomei de Cetãþean de OnoareÎnmânarea diplomei de Cetãþean de OnoareÎnmânarea diplomei de Cetãþean de OnoareÎnmânarea diplomei de Cetãþean de Onoareal municipiului Reºiþa d-lui prof. Iosif Barnaal municipiului Reºiþa d-lui prof. Iosif Barnaal municipiului Reºiþa d-lui prof. Iosif Barnaal municipiului Reºiþa d-lui prof. Iosif Barnaal municipiului Reºiþa d-lui prof. Iosif Barna

prin primarprin primarprin primarprin primarprin primarululululul prof. univ prof. univ prof. univ prof. univ prof. univ. dr. dr. dr. dr. dr. Liviu Spãtaru. Liviu Spãtaru. Liviu Spãtaru. Liviu Spãtaru. Liviu Spãtaru

Consiliul Local al municipiuluiReºiþa conferã titlul de Cetãþean deOnoare domnului profesor Iosif Barna,pentru merite deosebite in creºtereaprestigiului ºi renumelui municipiuluiReºiþa, la 14 decembrie 2007 când afost luatã aceastã hotãrâre. Semneazãprimarul.

Domnule Barna, permiteþi-mi sã vãfelicit din suflet pentru diplomadumneavoastrã!

Cuvânt de mulþumire adresat de prof. Iosif BarnaCuvânt de mulþumire adresat de prof. Iosif BarnaCuvânt de mulþumire adresat de prof. Iosif BarnaCuvânt de mulþumire adresat de prof. Iosif BarnaCuvânt de mulþumire adresat de prof. Iosif Barna

Vã mulþumesc din suflet, atât dumneavoastrã cât ºi membrilor Consiliuluilocal, pentru gestul nobil de a-mi acorda titlul de Cetãþean de onoare almunicipiului Reºiþa, la iniþiativa domnului inspector ºcolar general BorisVatzulic.

Voi încerca sã explic de ce semnificaþia acestui eveniment este chiarmai mare decât ar pãrea la prima vedere. Precum a rezultat din expunereadomnului primar, sunt ani mulþi în cauzã. Sunt 50 de ani de activitate efectivãla catedrã, ºi în 50 de ani nimãnui din învãþãmânt nu i s-a acordat titlul decetãþean de onoare. Aceasta estemândria mea cea mare. Mi-e dat sãdeschid un ºir lung, sper, de cetãþenide onoare cu activitatea de bazã înînvãþãmântul general, domeniu sprecare s-a aplecat acum Consiliul local.Am 50 de ani la catedrã, 20 de ani caautor de manuale de fizicã, 19 ani defuncþii de conducere în învãþãmânt,aproape 8 ani de activitate în Consiliuljudeþean. Cred cã este suficient, caargumentaþie, pentru gestul doamnelorºi domnilor din Consiliul local.



Onoarea de a purta acest titlu estemare ºi aº aminti, în traducere, unproverb german: „Durere împãrtãºitã,jumãtate de durere; bucurie împãr-tãºitã, bucurie dublã.” De aceea vreausã împãrtãºesc ºi altora aceastã bucu-rie. O împart, în primul rând, cu învãþã-mântul, domeniul din care mi-am trasseva, activitate pe care am fãcut-o cuplãcere. În al doilea rând aº împãrþi-o

cu Forumul German, care mi-a dat ocazia de a activa pe tãrâm social, fiedirect, fie prin Consiliul Judeþean, chiar ºi dincolo de vârsta de pensionare. ªi,nu în ultimul rând, împart aceastã cinste cu soþia, care mi-a fost colegã degrupã ºi de carierã didacticã ºi care-mi este alãturi ºi acum, când sãrbãtorim50 de ani de cãsnicie fericitã, cu douã fiice ºi 6 nepoþi.

Este un moment emoþionant, este o ocazie unicã în viaþa oricui ºi vãasigur cã la bucuria mea vor participa ºi alþii, cu care am colaborat ºi care vorºti sã preþuiascã gestul Consiliului local din Reºiþa.

Vã mulþumesc!

Înmânarea diplomei de Cetãþean de OnoareÎnmânarea diplomei de Cetãþean de OnoareÎnmânarea diplomei de Cetãþean de OnoareÎnmânarea diplomei de Cetãþean de OnoareÎnmânarea diplomei de Cetãþean de Onoareal municipiului Reºiþa d-lui Erwin Josef Þiglaal municipiului Reºiþa d-lui Erwin Josef Þiglaal municipiului Reºiþa d-lui Erwin Josef Þiglaal municipiului Reºiþa d-lui Erwin Josef Þiglaal municipiului Reºiþa d-lui Erwin Josef Þigla

prin primarprin primarprin primarprin primarprin primarululululul prof. univ prof. univ prof. univ prof. univ prof. univ. dr. dr. dr. dr. dr. Liviu Spãtaru. Liviu Spãtaru. Liviu Spãtaru. Liviu Spãtaru. Liviu Spãtaru

Consiliul Local al municipiuluiReºiþa conferã titlul de Cetãþean deOnoare domnului Erwin Josef Þiglapentru merite deosebite în creºtereaprestigiului ºi renumelui municipiuluiReºiþa, la 21 ianuarie 2008, când a fostluatã aceastã hotãrâre. Semneazãprimarul.

Dragã Erwin, meriþi acest titlu, dinplin!

Cuvânt de mulþumire adresat de Erwin Josef ÞiglaCuvânt de mulþumire adresat de Erwin Josef ÞiglaCuvânt de mulþumire adresat de Erwin Josef ÞiglaCuvânt de mulþumire adresat de Erwin Josef ÞiglaCuvânt de mulþumire adresat de Erwin Josef Þigla

La sfârºitul lunii ianuarie 2007, ziarul „24 de ore. Cotidianul Banatului“îmi conferea o diplomã cu prilejul nominalizãrii la secþiunea culturã din parteacititorilor sãi printre primele zece personalitãþi ale judeþului Caraº-Severin pe



anul 2006. În etapa premergãtoarefazei finale mi s-a solicitat sã scriucâteva rânduri despre mine pentruziarul organizator, un articol care sã mãreprezinte. Permiteþi-mi acum sã-mireamintesc ºi sã vã reamintesc acestarticol, de care mã simt ataºat ºi astãzi:

„Nu-mi este ruºine pentru...... faptul cã m-am nãscut la 19

septembrie 1961 la Reºiþa, în BanatulMontan. Acest „Heimat” al meu, strada,

cartierul, oraºul ºi judeþul semnificã rãdãcina ºi stabilitatea mea, seva din careîmi încarc ºi reîncarc puterea de a merge zilnic mai departe!

... cã am fost botezat de pãrinþii ºi naºii mei în credinþa romano-catolicã,credinþã care m-a însoþit oriunde m-am aflat ºi care mi-a oferit mari satisfacþiispirituale, care mi-a dat posibilitatea de a învãþa ceea ce înseamnã ecumenismºi înþelegere, acceptare ºi dragoste frãþeascã ºi cea faþã de aproapele nostru!

... familia în care m-am nãscut, dragostea cu care am fost înconjurat înprimii ani de viaþã ºi care m-a format, contribuind la felul cum sunt astãzi!

... copilãria mea, care a fost presãratã de suiºuri ºi coborâºuri,marcându-mi viaþa pânã în prezent!

... Liceul „Diaconovici - Tietz” din Reºiþa, unde am absolvit în anul1980, liceu care, prin cadrele didactice de acolo, mi-a imprimat trãsãturi decare nu m-am mai dezis niciodatã!

... faptul cã, în perioada 1980 - 1995, am lucrat la Uzina Constructoarede Maºini, la secþia Navale, ca mulþi alþi reºiþeni, cãci în Reºiþa uzina eraprincipalul, principalul era în uzinã, iar restul venea mai pe urmã! Am urmat dealtfel chemarea generaþiilor trecute ale familiei mele, care ºi-au pus umãrul laridicarea Reºiþei ºi a Banatului Montan spre faima avutã de-a lungul zecilor ºisutelor de ani!

... cã m-am însurat la 20 iulie 1985 cu o româncã, cu o bihoreancã, cuAna Catanã, un suflet de nepreþuit pentru mine, care mã înþelege ºi astãzi,dupã 22 de ani de cãsnicie, îmi dã putere ºi siguranþã în desfãºurarea multiplelormele activitãþi!

... cã am reuºit sã înfiinþez, la 19 noiembrie 1987, acea formaþiuneculturalã reºiþeanã, care dupã 1990 s-a transformat în Asociaþia Germanã deCulturã ºi Educaþie a Adulþilor, punctul de plecare al angajamentului meucultural ºi etnic ºi care, la 19 noiembrie 2007, îºi aniverseazã cel de-al XX-leaan de existenþã!

... cã sunt tatãl unui fiu, Alexandru Erwin, nãscut la 26 mai 1988, carede multe ori nu m-a avut alãturi în momente cheie din viaþa sa, dar m-a înþeles



de fiecare datã ºi mã face sã simt dragostea sa faþã de mine, de fiecare datãcînd îmi este alãturi!

... cã la 9 ianuarie 1990 am fost membru fondator al ForumuluiDemocratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin, fiind ales atunci în funcþiade vicepreºedinte, iar în anul 2004, în funcþia de preºedinte al acestei organizaþiireprezentative a etniei germane din Banatul Montan ºi din România!

... cã organizez în fiecare an trei evenimente culturale de mare amploareºi însemnãtate, atât pentru populaþia germanã, cât ºi pentru întreaga populaþiedin Banatul Montan (deoarece cultura ºi tradiþiile germanilor de aici fac partedin cultura minunatei noastre þãri, România), ºi anume: „Zilele LiteraturiiGermane la Reºiþa” - manifestare unicã la nivelul þãrii, „Parada Portului PopularGerman” - combinatã cu un spectacol folcloric de mare amploare ºi „DecadaCulturii Germane în Banatul Montan” - cu peste 40 de manifestãri culturale ceau loc de fiecare datã în peste 12 localitãþi din Banatul Montan!

... cã am organizat numeroase expoziþii de picturã, filatelice ºi defotografii, în spaþiile Direcþiei Judeþeme pentru Culturã ºi Patrimoniul Cultural-Naþional Caraº-Severin, la Muzeul Banatului Montan, la Centrul Social„Frédéric Ozanam” ºi in alte spaþii culturale din Reºiþa ºi judeþ!

... cã m-am implicat, încã din august 1992, în dezvoltarea AsociaþieiCaritative „Sfântul Vincenþiu de Paul” în Reºiþa, iar începând cu 1996 ºi peplan naþional ºi chiar la dezvoltarea europeanã a acesteia! Aici am învãþat sãtrãiesc ºi pentru alþii, sã stau alãturi de cei care au nevoie de un cuvânt bun, deo faptã bunã!

... cã m-am angajat, în urma unui concurs, la 1 mai 1995 la BibliotecaJudeþeanã „Paul Iorgovici” din Reºiþa, în cadrul cãreia îmi desfãºor ºi astãziactivitatea! În calitate de ºef serviciu ºi membru în consiliul de administraþieîmi aduc, alãturi de conducerea bibliotecii ºi directorul ei, prof. Nicolae Sârbu,contribuþia la dezvoltarea instituþiei, la transformarea ei într-o bibliotecãjudeþeanã nouã, adaptatã spaþiului european de astãzi!

... cã am contribuit la inaugurarea, la 19 octombrie 1995, a Secþieigermane „Alexander Tietz” a Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici” din Reºiþa,precum ºi la transformarea ºi modernizarea spaþiului din Bd. Revoluþiei dinDecembrie nr. 22 într-un adevãrat centru cultural, deschis tuturor iubitorilor deculturã ºi artã, celor care iubesc binele ºi frumosul!

... cã am trãit momentul 1 ianuarie 2007, ziua aderãrii României laUniunea Europeanã ºi la valorile ei, de care mã simt ataºat la fel ca ºi de„Heimat”-ul meu!

... cã am reuºit sã contribui prin umila mea activitate la dezvoltareaReºiþei ºi a Banatului Montan!

... cã am putut sã-mi fac mulþi prieteni ºi cunoscuþi ºi cã am putut sã mãimplic în multe activitãþi culturale, sociale ºi de suflet!



... tot ceea ce am realizat în cei 46de ani de viaþã. Nu mã dezic de ei ºi detot ceea ce am fãcut pânã în prezent!

... cã sunt ceea ce sunt, cã mã simtbine alãturi de oameni ºi sper cã ºi eise simt bine alãturi de mine!

Nu-mi este ruºine cã exist, cãci existprin voia lui Dumnezeu, pentru familieºi comunitate!”

Iatã aºadar, onoratã ºi onorantãasistenþã, cã ceea ce am scris în urmã cu mai mult de un an de zile, la 15ianuarie 2007, este pentru mine ºi pentru sufletul meu la fel de actual ºi realastãzi, când oraºul meu, în care am vãzut lumina zilei, în care am devenitceeace sunt, mã onoreazã cu cel mai important însemn pe care îl poate conferiîn prezent: titlul de Cetãþean de onoare al municipiului Reºiþa.

Mulþumind Consiliului Local, primarului prof. univ. dr. Liviu Spãtaru,iniþiatorului proiectului de Hotãrâre al Consiliului Local, Dorinel Hotnogu,viceprimarul Reºiþei, tuturor celor care au luat cuvântul în cadrul acestei festivitãþiºi mi-au adresat cuvinte de apreciere, tuturor celor prezenþi astãzi aici, laCasa municipalã, veniþi din Reºiþa, din Banatul Montan ºi din þarã, doresc înîncheiere sã-mi reafirm ataºamentul faþã de „Heimat”-ul meu drag, faþã deoamenii sãi, aducând un omagiu tuturor înaintaºilor mei ºi acestei urbe!

Mulþumesc!(T(T(T(T(Textele au fost consemnate ºi scriseextele au fost consemnate ºi scriseextele au fost consemnate ºi scriseextele au fost consemnate ºi scriseextele au fost consemnate ºi scrise

dupã o înregistrare sonorã,dupã o înregistrare sonorã,dupã o înregistrare sonorã,dupã o înregistrare sonorã,dupã o înregistrare sonorã,de cãtre Christine Ochsenfeld ºi Doina Hlinka)de cãtre Christine Ochsenfeld ºi Doina Hlinka)de cãtre Christine Ochsenfeld ºi Doina Hlinka)de cãtre Christine Ochsenfeld ºi Doina Hlinka)de cãtre Christine Ochsenfeld ºi Doina Hlinka)



Neumarkt - repetabila bucurie- note de cãlãtorie, 9 - 15 mai 2008 -- note de cãlãtorie, 9 - 15 mai 2008 -- note de cãlãtorie, 9 - 15 mai 2008 -- note de cãlãtorie, 9 - 15 mai 2008 -- note de cãlãtorie, 9 - 15 mai 2008 -

Dumnezeu a voit aºa! Pentru cã nimic din ce ni se întâmplã nu este fãrãvoia lui Dumnezeu! ªi Dumnezeu a voit sã fiu prezent în preajma sãrbãtoririZilei Europei la Neumarkt în Stiria Austriei. Rãspundeam de fapt unei invitaþiice mi-a fost fãcutã de Erwin Josef Þigla, preºedintele Forumului German dinBanatul Montan, organizaþia etnicilor germani din aceastã parte de þarã, prietenºi catalizator a tot ce reprezintã valorile culturii ºi tradiþiei nemþilor noºtri. Nu afost invitaþie la o plimbare prin Europa ci pentru a participa la o seamã deconferinþe la castelul Forchtenstein din Neumarkt / Stiria, conferinþe din cadrulcelui de-al 41-lea Seminar internaþional privind minoritãþile naþionale, a cãruitematicã a fost „Contribuþia minoritãþilor la dialogul intercultural.”

Pentru cã ºi noi, cei din Banatul Montan aveam contribuþia noastrãbine stabilitã, am început pregãtirile cu mult înainte de plecare ºi ne-am „dotat”cu tot materialul informativ de care aveam nevoie, adicã conferinþe, cd-uri,materiale de promovare a zonei noastre, etc. La vremea cuvenitã, la ceas denoapte am plecat spre Apus, într-o companie selectã ºi reprezentativã pentruaceastã parte de þarã, pentru cã eram cu prof. Nicolae Sârbu, directorulBibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici”, Botond Makay ca reprezentant alcomunitãþii reformate maghiare, dna Yvonne Christa Demenyi, d-ºoaraAlexandra Damºea, dna Marianne Florea, Vasile Ghibu de la BibliotecaJudeþeanã ºi alte doamne sau domni la fel de importanþi, dar a cãror nume nule mai amintesc NUMAI din lipsã de spaþiu. ªi bineînþeles conducãtoruldelegaþiei, Erwin Josef Þigla.

Deºi era noapte ºi mai aþipeam în drumul lin pe care ne ducea CristianTrincu - cel ce avea responsabilitatea conducerii autoturismului prin Europa,nu am trecut peste vãmi fãrã sã ne amintim cã acum doi ani, prin aceleaºilocuri eram traºi pe banda pe care scria „non EU”, iar acum treceam -parafrazând pe Nicolae Sârbu - „ca fluturii prin vãmi”. Aºa am trecut vama dela Cenad, drumul prin Ungaria, vama de la Nickelsdorf ºi autostrada spreGraz ºi Klagenfurt, pânã am ajuns la Castelul care ne aºtepta primitor.

Aici prietenii noºtri dragi ne-au întâmpinat, Max Wratschgo, preºedintelenaþional de onoare al Miºcãrii Federaliste Europene din Austria, ChristineHofmeister, „ºeful” locaþiei de la castel, Peter Theisbacher, Marita ºi WalterAberer, oameni care îºi pun ºi sufletul, nu numai munca braþelor, pentru primireaoaspeþilor la Neumarkt (ºi credeþi-mã cã nu sunt puþini).

În aceaºi searã am început audierea conferinþelor susþinute de ceiveniþi din mai multe þãri ale Europei. Pentru început dr. Heinz Tichy din Viena

preot Petru Berbentiapreot Petru Berbentiapreot Petru Berbentiapreot Petru Berbentiapreot Petru Berbentia



ºi Max Wratschgo au deschis oficial seminarul, iar primarul oraºului, dl.Reinhardt Racz, a vernisat o expoziþie foto cu imagini surprinse de ErwinJosef Þigla la întâlnirile noastre ecumenice din Reºiþa din ultimii ani. Am revãzutpoze din toate bisericile noastre reºiþene ºi m-am „fãlit” cã multe erau chiar dela biserica noastrã.

ªi a fost seara primei zile!Sâmbãtã dimineaþa (9 mai - Ziua Europei), am participat la desfãºurarea

de muzicã, dans, veselie ºi bunã-frãþietate din parcul central al oraºului, undes-au produs tineri din Ungaria, Croaþia, Austria, iar dupã prânz am audiatdouã conferinþe despre Islamul prin prisma mai multor þãri europene ºiIntegrarea maghiarilor în Viena, susþinute de specialiºti din Viena. Pe searãbucuria noastrã a fost împlinitã de faptul cã în curtea castelului Forchtensteins-a sãvârºit o Sfântã Liturghie romano-catolicã în cadrul cãreia am fost invitatsã citesc din Faptele Sfinþilor Apostoli despre Pogorârea Duhului Sfânt, sãdau binecuvântarea liturgicã ºi sã cânt Tatãl Nostru, iar pastorul Botond sãciteascã din psalmii Vechiului Testament. ªi m-am mai bucurat pentru cã loculde rugãciune era plin de cei ce participau la simpozion, dar ºi de locuitori aioraºului montan în care ne aflam. Tot în timpul slujbei, au susþinut recitalurimuzicale quintetul de saxofoane din Pécsvarad, precum ºi o orchestrã decoarde alcãtuitã din elevi veniþi tot din Ungaria, din Siklos, iar la ceas de searãne-au delectat tinerii din grupul de dans „Vindi” din Varazdin - Croaþia, grupulfolcloric „Misina” din Pécs ºi orchestra cameralã de care am amintit. Pânãtârziu în noapte am stat la discuþii care ne-au întãrit credinþa cã popoareleEuropei se pot înþelege dacã sunt animate de iubirea creºtinã.

ªi a fost seara celei de a doua zi!Duminicã dimineaþa am mers la bisericã ºi am fost plãcut impresionat

de faptul cã biserica era plinã ºi cã, fiind „Ziua mamei” în Duminica Rusaliilorcatolice, copiii parohiei au susþinut un program omagial pentru mamele prezente.Bineînþeles cã pânã la prânz am mai audiat trei conferinþe, despre: Relaþiiledintre croaþii din Burgenland ºi alþi croaþi din Austria, Miºcãrile de emigrare acehilor spre Viena ºi urmãrile acestora ºi Musulmanii în Slovacia. Dupã masãam participat la lansarea cãrþii „O concepþie nouã despre Carinthia”.

ªi a mai trecut ºi ziua a treia!Luni a fost ziua noastrã, pentru cã noi am suþinut toate cele trei conferinþe:

Erwin Josef Þigla, Botond Makay ºi eu, sub un titlu extrem de generos: Dialogulintercultural peste graniþe confesionale, prin prisma unui posibil exemplu:Banatul Montan. Ce am vorbit acolo, veþi gãsi în aceastã revistã.

Un lucru este însã sigur: mesajul nostru a fost plin de viaþã ºi foarteactual, pentru cã noi trãim aceste realitãþi, iar cd-ul închinat miºcãrii ecumenicereºiþene a fost foarte bine primit ºi apreciat. Discuþiile ce le-am provocat princonferinþele noastre, rãspunsurile ce le-am dat despre relaþiile existente între



bisericile reºiþene, privite din punctul de vedere al catolicului Þigla, alreformatului pastor Botond sau al ortodoxului preot Berbentia, mi-au demonstratcã prezenþa noastrã la Casa Europei din Neumarkt a fost de bun augur.

Aºa a fost ultima zi la castel! Mâine plecãm mai departe.Cãlãtorului îi stã bine cu drumul, chiar dacã el este român ºi drumul e

prin Europa! Tocmai de aceea plecãm din Neumarkt cu mulþumirea datorieiîmplinite ºi cu speranþa cã prietenii de acolo ne vor fi oaspeþi în foarte scurttimp. Destinaþia: Graz. Acolo suntem aºteptaþi de dl. prof. univ. dr. ReinholdReimann ºi de o parte a membrilor din Asociaþia Culturalã „Südmark” dinGraz, pentru a continua cãlãtoria spre Slovenia. Suntem aºteptaþi la Maribor,dar al doilea oraº ca mãrime din Slovenia mai trebuie sã aºtepte pentru cãprima datã vizitãm mãnãstirea Ptujska Gora, a minoriþilor franciscani. Ascultãmexplicaþii, învãþãm ceva nou, ne fotografiem, ne rugãm fiecare pentru un drumliniºtit în continuare ºi plecãm mai departe, adicã la Maribor. Suntem aºteptaþide d-na Veronika Haring, preºedinta Asociaþiei etnicilor germani din fostarepublicã a Iugoslaviei. Bucuria o simþi ºi o vezi pe feþele tuturor. Ne reîntâlnimdupã vizita doamnei Haring la Bozoviciul nostru din Almãj, de acum doi ani ºine amintim cu plãcere de manifestãrile culturale de acolo. La sediul aso-ciaþiei se recitã poezii în limba germanã ºi ne bucurãm împreunã de aceastãîntâlnire. Pe searã plecãm la Graz, unde ne vom petrece noaptea.

ªi a mai trecut încã o zi. Cu folos!Ultima zi plinã cu activitãþi începe bine: plecãm la Feldbach sã premiem

copiii ce ºi-au desenat þinutul natal în cadrul unui concurs promovat de ErwinJosef Þigla ºi etnicii germani din Banatul Montan. În sala de sport a ºcolii,elevi, profesori, oficialitãþi ºi noi. Copiii cântã imnul Europei, adicã „Oda bucuriei”,preºedintele Þigla ºi primarul împart premiile, þin discursurile ºi fac fotografiilece vor rãmâne ca amintire. Dupã prânz plecãm înapoi spre Graz, unde suntemaºteptaþi de oficialii primãriei pe înãlþimile ce dominã oraºul, la Schlossberg.Participãm pânã târziu în noapte la ºedinþa festivã a Asociaþiei culturale„Südmark” ºi observãm cât de importantã este legãtura celor de acolo cu ceidin Banatul Montan. Ascultãm ºi muzicã din folclorul Stiriei, discutãm, ne simþimbine. Asta-i important! ªi ne pregãtim de plecare.

Pentru ultima jumãtate de zi mai avem ceva de fãcut: împreunã cuErwin Josef Þigla, Vasile Ghibu ºi Cristian Trincu vizitãm Biblioteca LanduluiStiria. Informatizare, microfilmare, tot ce vrei pentru o bibliotecã modernã. ªitot ce-ºi doreºte ºi Biblioteca Judeþeanã „Paul Iorgovici”. A fost o vizitã cufolos! La revedere Graz, la revedere Stiria!

ªi am plecat spre casã cu bucuria celui ce a vãzut ceva interesant. Darnu e de ajuns dacã rãmânem doar în minte cu cele vãzute. Multe le putempune ºi noi în lucru spre strângerea legãturilor cu oamenii din alte pãrþi alelumii. Pentru cã putem!



Mi s-a cerut sã scriu ceva de-spre ecumenismul din Banatul Mon-tan în general ºi din Reºiþa în specialºi, chiar dacã nu mi s-ar fi cerut, totscriam, pentru cã aºa simt eu cã trebuie.

Pentru fiecare dintre noi, totulare un început. Pentru mine, începutula fost aºezarea pãrinþilor mei - bãnã-þeni - la Reºiþa, pe la începutul anilor60, când eu eram la vârsta grãdiniþei.

De ce consider momentul unînceput? Pentru cã atunci am luatcontact cu copii de altã etnie ºi dealtã confesiune. Îmi amintesc cu dragde prietenii mei nemþi, unguri saucroaþi, vecini cu mine, copii cu caream crescut, colindând dealurile ºifrãmântând zãpada pânã când eramaduºi acasã de strigãtele mamelor.

ªi ce bunã era „pita cu unturã”,indiferent de casa în care mâncam.

Mai apoi ºcoala fãcutã în Re-ºiþa, tot într-un mediu multiconfesio-nal ºi multietnic m-a ajutat sã înþelegmai târziu, la adevãrata valoare, ceînseamnã ºi ce vrea ecumenismul.

Teoretizând, ºtiu cã ecume-nismul este definit ca „ansambluleforturilor intreprinse pentru a reunicreºtinii diferitelor confesiuni”. Prac-tic, cred cã ecumenismul ar trebui sãfie, în primul rând, sentimentul carene face sã ne zâmbim ºi sã ne sa-lutãm când ne întâlnim pe stradã,

EcumenismEcumenismEcumenismEcumenismEcumenismîn Banatul Montanîn Banatul Montanîn Banatul Montanîn Banatul Montanîn Banatul Montan

sau normalitatea vieþiisau normalitatea vieþiisau normalitatea vieþiisau normalitatea vieþiisau normalitatea vieþiipreotpreotpreotpreotpreot Petru BerbentiaPetru BerbentiaPetru BerbentiaPetru BerbentiaPetru Berbentia

Ich wurde ersucht, etwas überdie Ökumene im Banater Bergland,insbesondere über die Ökumene ausReschitza zu schreiben. Ich hätte dar-über geschrieben auch wenn man mirdas nicht verlangt hätte, weil ich fühleund glaube, dass es so richtig ist.

Alles hat einen Anfang. Inmeinem Fall begann es mit der Nie-derlassung meiner aus dem Banatstammenden Eltern in Reschitza, dasheißt Anfang der 60er Jahre, als ichim Kindergarten war.

Warum betrachte ich das alseinen Anfang? Weil ich dann mitKindern anderer Ethnien und andererKonfessionen in Kontakt kam. Icherinnere mich gerne an meine Freun-de, Deutsche, Ungarn oder Kroaten,die zu gleicher Zeit auch meineNachbaren waren, Kinder, mit denenich aufgewachsen bin. Wir habenzusammen die umliegenden Hügelabgestreift und den Schnee zertreten,bis uns die Stimmen unserer Mütternach Hause riefen. Und wie gutschmeckte das Schmalzbrot, egal beiwem wir das gegessen haben!

Die Schule habe ich in Re-schitza ebenfalls in einem multikon-fessionellen und multiethnischenMilieu besucht, was mir später ge-holfen hat, den richtigen Wert derÖkumene zu verstehen.

Ich weiß, dass, theoretisch,die Ökumene als „das Ensemble derunternommenen Bemühungen, dieGläubigen aus verschiedenen Kon-

Pfarrer Petru BerbentiaPfarrer Petru BerbentiaPfarrer Petru BerbentiaPfarrer Petru BerbentiaPfarrer Petru Berbentia

ÖkumeneÖkumeneÖkumeneÖkumeneÖkumeneim Banater Bergland oderim Banater Bergland oderim Banater Bergland oderim Banater Bergland oderim Banater Bergland oderdie Normalität des Lebensdie Normalität des Lebensdie Normalität des Lebensdie Normalität des Lebensdie Normalität des Lebens



sentimentul care ne obligã sã fimîmpreunã în ceea ce ne uneºte ºi sãdiscutãm ceea ce, încã, ne mai se-parã. Eu cred cu tãrie cã ecume-nismul nu mã va transforma din orto-dox în catolic sau reformat sau evan-ghelic ºi nici nu am pretenþia de aopera o asemenea transformare înfraþii mei de alte confesiuni. Dar cene opreºte sã ne rugãm împreunã?Sã ne rugãm ca Dumnezeu sã nelumineze minþile ºi sã ne întãreascãîn munca pe care o depunem pentrucreºtinii noºtri.

În Banatul Montan ºi mai alesla Reºiþa, aceasta nu este o problemãde nerezolvat. O demonstreazã acti-vitatea noastrã din ultimii 10 ani, întâl-nirile noastre, acþiunile comune, prie-tenia noastrã în ultimã instanþã.

Prezenþa mea acum, aici, esteo asemenea dovadã. Voi încerca sãdetailez, fãrã a vã pune rãbdarea laîncercare.

În primul rând, de ani buni,participãm la „Octava mondialã derugãciune pentru unitatea creºtinilor”sau, mai pe scurt la „Sãptãmânaecumenicã”, care se desfãºoarã înfiecare an între 18 ºi 25 ianuarie.

fessionen zu vereinigen” definiert ist.Ich glaube eigentlich, dass die Öku-mene in erster Reihe das Gefühl seinmüsste, das uns zum gegenseitigenLächeln und Grüßen veranlasst,wenn wir uns begegnen, das Gefühl,das uns verpflichtet, zusammen zusein in all dem, was uns vereint undanregt, all das, was uns noch aufreligiöser Ebene trennt, zu bespre-chen. Ich glaube fest daran, dass dieÖkumene mich nicht aus einem Or-thodoxen in einen Katholiken, Refor-mierten oder Lutheranen umwandelt,ich habe auch nicht die Absicht,meinen Brüdern und Schwestern ausden anderen Konfessionen so etwaszu verlangen. Aber was verhindertuns, gemeinsam zu beten? Wir sollenbeten, dass Gott unseren Verstand er-hellt und uns in der Arbeit, die wir fürunsere Gläubigen unternehmen, stärkt.

Im Banater Bergland, insbe-sondere in Reschitza ist dies keinunlösbares Problem. Unsere 10-jäh-rige Tätigkeit, unsere Begegnungen,unsere gemeinsamen Projekte undnicht zuletzt unsere Freundschaftbestätigen das.

Meine Anwesenheit hier undjetzt ist auch ein Beweis dafür. Ichwerde versuchen, diese Ideen zu er-weitern, ohne Sie auf eine Geduld-probe zu stellen.

In erster Reihe will ich erwäh-nen, dass wir seit mehreren Jahrenan der weltweiten ökumenischen Ge-betsoktav für die Einheit der Christen,oder kurz gesagt, an der ökume-nischen Gebetswoche, Veranstaltungdie jährlich zwischen dem 18. unddem 25. Januar stattfindet, teilnehmen.

Wir treffen uns dann jedenAbend in einer anderen Kirche ausder Stadt, wo wir eine für jene Kirche

PfrPfrPfrPfrPfr. Petru Berbentia und Erwin Josef Þigla. Petru Berbentia und Erwin Josef Þigla. Petru Berbentia und Erwin Josef Þigla. Petru Berbentia und Erwin Josef Þigla. Petru Berbentia und Erwin Josef Þigla



Practic, în fiecare searã neadunãm în câte o bisericã din oraº,unde desfãºurãm o slujbã specificãbisericii respective sau un programspecial alcãtuit, ºi fiecare confesiuneare o intervenþie sau o contribuþie pro-prie ei. Predica este susþinutã întot-deauna de preoþi ai altei biserici de-cât biserica-gazdã ºi tinerii parohiilornoastre cântã împreunã sau separatcântãri religioase. Se dã astfel posi-bilitatea credincioºilor noºtrii sã seexprime într-un cadru festiv ºi sã-ºimanifeste credinþa. În fiecare searã,dupã sfârºitul rugãciunii, preoþii ºicolaboratorii apropiaþi rãmân la odiscuþie liberã ºi prieteneascã careare rolul de a întãri ºi mai mult relaþiiledintre noi ºi în viaþa particularã sau,în limbaj teologic, în viaþa laicã.

Dupã atâþia ani de întâlniri, amconstatat cã pe zi ce trece suntem totmai mulþi cei care ne adunãm sã nerugãm împreunã. ªi în acest an amvãzut cã preoþii au fost prezenþi latoate serile de rugãciune, ajungându-se chiar ca în biserica pe care opãstoresc sã fim prezenþi 24 de preoþiºi 2 diaconi împreunã cu sute de cre-dincioºi de toate confesiunile, adicã:ortodocºi, romano-catolici, greco-catolici, reformaþi ºi evanghelici, ro-mâni, germani, maghiari, croaþi, sârbiºi ucrainieni. Cred cã în fiecare aninteresul creºte ºi cã ecumenismul adevenit o stare de fapt ºi nu doar omanifestare de faþadã.

În afara acestor seri de rugã-ciune, ce se desfãºoarã o datã pe an,„Miºcarea ecumenicã a femeilor” din

typische Messe zelebrieren oder unsan einem speziellen Programm be-teiligen, und jede Konfession hatdabei ihren eigenen Beitrag. DiePredigt wird immer von den anderenPfarrern zelebriert, die nicht dieserKirche angehören und unsere Jun-gen singen geimensam oder separatkirchliche Lieder. Dadurch bietet manunseren Gläubigen die Gelegenheit,ihren Glauben in einem festlichenRahmen zu äußern. Jeden Abend,nach dem Gebet, treffen sich diePfarrer und die Mitarbeiter, um freieund freundliche Diskussionen zuführen, welche die Rolle haben, un-sere Beziehungen auch im privatenLeben, oder, theologisch gesagt, imLeben als Laien zu stärken.

Nach jahrelangen Begegnun-gen habe ich festgestellt, dass täglichimmer mehr Gläubige dazukommen,um miteinander zu beten. Auch die-ses Jahr habe ich bemerkt, dass diePfarrer bei allen Gebetsabendendabei waren. In der Kirche, in der ichtätig bin, waren 24 Pfarrer und 2 Dia-konen anwesend samt hundertenvon Gläubigen der verschiedenenKonfessionen: Orthodoxen, Römisch-Katholiken, Griechisch-Katholiken,Reformierten und Evangelisch-Lu-theranen, Rumänen, Deutsche, Un-garn, Kroaten, Serben und Ukrainer.Ich glaube, dass jährlich das Inte-resse wächst und dass die Ökumeneetwas Normales geworden ist undnicht nur eine Fassadeveranstaltung.

Außer diesen Gebetsaben-den, die einmal im Jahr abgehaltenwerden, findet einmal im Monat die„ökumenische Bewegung der Frau-en” aus Reschitza statt (gewöhnlicham zweiten Donnerstag des Monats),



Reºiþa desfãºoarã în fiecare lunã (deobicei în a doua joi din lunã), o searãde întâlnire ºi rugãciune. Întâlnirea seproduce de fiecare datã într-o altãbisericã ºi pe lângã femei participãorice doritor, iar un preot susþine o pre-dicã sau o meditaþie. Bineînþeles cãla aceste seri de rugãciune participãcreºtini de toate confesiunile. ªi aces-te întâlniri lunare se desfãºoarã decâþiva ani.

Ecumenismul nostru nu semanifestã doar în zilele stabilite lanivel mondial ci ori de câte ori avemocazia. Astfel s-a întâmplat sã sã-vârºim împreunã, ortodocºi ºi catolicisau chiar ortodocºi ºi reformaþi, ser-viciul funebru pentru creºtini ce autrãit în familii mixte, cum, de altfel, amparticipat ºi la cununii sãvârºite întrepersoane aparþinãtoare diferitelorconfesiuni din oraºul nostru.

De asemenea, întâlnirile întretinerii bisericilor noastre, participareacomunã la diferite momente de cul-turã din oraº, sunt un lucru obiºnuit.

Personal cred cã buna noa-strã conlucrare a fãcut ca, la „A treiaîntâlnire ecumenicã” de la Sibiu dinseptembrie 2007, singurii bãnãþeniinvitaþi sã cânte pe marea scenã dinpiaþa centralã a oraºului au fostgrupurile noastre catolice ºi ortodoxe,adicã Corul „Fiamma” al Bisericii ro-mano-catolice „Maria Zãpezii” ºiGrupul bãrbãtesc „Strana Strãmo-ºeascã” al Bisericii ortodoxe „SfinþiiApostoli Petru ºi Pavel, Govândari”.ªi pentru a demonstra concret ecu-menismul nostru, am învãþat ºi am

ein Begegnungs- und Betabend. DieBegegnung wird jedes Mal in eineranderen Kirche veranstaltet. Außerden Frauen kann jederman teilneh-men und ein Pfarrer hält eine Predigtoder eine Meditation. An diesen Ge-betsabenden nehmen selbsverständ-lich die Gläubigen verschiedener Kon-fessionen teil. Auch diese Begegnun-gen finden schon seit mehrerenJahren statt.

Unser Ökumenenismus findetnicht nur an den weltweit festgelegtenTagen statt, sondern jedes Mal wannwir die Gelegenheit haben. So habenzum Beispiel Orthodoxen und Ka-tholiken oder Orthodoxen und Refor-mierten miteinander die Messe fürVestorbenen, die aus Mischehenstammten, gehalten, wir haben auchan Hochzeiten Angehöriger verschie-dener Konfessionen aus unsererStadt teilgenommen.

Die Begegnungen zwischender Jugend aus unseren Kirchen, diegemeinsame Teilnahme an verschie-denen kulturellen Veranstaltungen inunserer Stadt sind zur Gewohnheitgeworden.

Meiner Meinung nach hatunsere gute Zusammenarbeit dazubeigetragen, dass bei der dritten öku-menischen Begegnung in Hermann-stadt, im September 2007, die ein-zigen Banater, die auf der großenStadtbühne zum Singen eingeladenwurden, die Mitglieder unserer katho-lischen und orthodoxen Gruppe wa-ren, und zwar der „Fiamma”-Chor,welcher der römisch-katholischen„Maria Schnee”-Kirche angehört undder männlicher „Strana Strãmoºeas-cã”-Chor der orthodoxen „HeiligeApostel Petrus und Paulus”-Kirche



cântat împreunã cântãri ortodoxe ºicatolice, iar spectatorii prezenþi acoloau fost plãcut impresionaþi de mesajulcomun rostit de preotul ortodox ºi decel catolic.

În oraºul nostru din BanatulMontan avem bunul obicei sã fimîmpreunã la evenimente definitoriipentru creºtinii noºtrii. Nu mai mirãpe nimeni prezenþa corului „FranzStürmer” sau a corului „Amate Deo”în concerte la Biserica Ortodoxã, sauprezenþa preoþilor ortodocºi la diferiteservicii religioase ºi festivitãþi dinbiserica romano-catolicã. Astfel, ma-nifestãrile desfãºurate de ForumulDemocratic al Germanilor, în amin-tirea anilor deportãrii din fosta URSS,„Decada Culturii Germane în BanatulMontan”, „Zilele Literaturii Germanela Reºiþa” (toate conduse cu atenþiedeosebitã de Erwin Josef Þigla), sauparticiparea preoþilor ortodocºi lapelerinaje precum Mariazell, întâl-nirea Episcopului romano-catolic deTimiºoara, mons. Martin Roos, cupreoþii ortodocºi ºi a Episcopului orto-dox de Caransebeº, Lucian Mic, cupreoþii ºi delegaþiile catolice, partici-parea tinerilor catolici ºi ortodocºi lamomentul religios, cultural ºi chiarartistic intitulat „Iubindu-L pe cel Rãs-tignit ne îndreptãm spre SãrbãtoareaLuminii!”, propus ºi promovat de ErwinJosef Þigla ºi desfãºurat în ultimii aniîn Postul Paºtilor la Centru social„Frédéric Ozanam”,cu ajutorul Stu-dioului Regional „Radio Reºiþa”, suntrealitãþi ale conlucrãrii noastre „sine ira”.

aus dem Stadtviertel Govândari. Umunsere Ökumene konkret zu zeigen,haben wir gemeinsam orthodoxe undkatholische Kirchenlieder eingelerntund gesungen. Die anwesenden Zu-schauer waren beeindruckt von dergemeinsamen Botschaft, die von demothodoxen und dem katholischenPfarrer überbracht wurde.

Wir haben die gute Gewohn-heit, in unserer Stadt aus dem BanaterBergland miteinander an den Veran-staltungen, die wichtig für unsereGläubigen sind, teilzunehmen. DasMitwirken des „Franz Stürmer”-Chorsoder des katholischen „Amate Deo”-Chors bei Konzerten in der orthodo-xen Kirche oder die Anwesenheit derorthodoxen Pfarrer bei verschie-denen Messen oder Festlichkeiten inder römisch-katholischen Kirche sindfür die Menschen keine Überra-schung mehr. Die Veranstaltungendes Demokratischen Forums der Ba-nater Berglanddeutschen zum Geden-ken der Russlanddeportation, die„Deutsche Kulturdekade im BanaterBergland”, die „Deutschen Literatur-tage in Reschitza”, unter der sorgsa-men Leitung von Erwin Josef Þigla,oder die Teilnahme der orthodoxenPfarrer bei Wallfahrten w.z.B. dieWallfahrt nach Mariazell, die Begeg-nung des römisch-katholischen Bi-schofs, Msgr. Martin Roos, mit denothodoxen Pfarrern sowie die desorthodoxen Bischofs, Lucian Mic, mitden katholischen Pfarrern und De-legationen, die Teilnahme der jun-gen Katholiken und Orthodoxen ander von Erwin Josef Þigla vorge-schlagenen und geförderten religiö-sen und kulturellen Veranstaltung„Den Gekreuzigten liebend”, die in



ªi pentru cã am amintit de în-tâlnirile interconfesionale desfãºu-rate în Banatul Montan sau pestehotare, trebuie sã amintesc vizitelenoastre la Biserica romano-catolicãdin Italia sau prezenþa tinerilor or-todocºi de la biserica noastrã în Ger-mania, unde am sãvârºit vecerniiortodoxe în biserici din localitãþi ger-mane pure din sudul Bavariei, pre-cum ºi participarea d-lui Erwin JosefÞigla în delegaþiile nostre ortodoxeprezente în þarã sau la biserici orto-doxe din Ungaria ºi Serbia.

Însuºi faptul cã ortodocºii ºicatolicii ne ajutãm în activitatea pas-toralã, cã suntem împreunã la emi-siuni ale postului regional de radio,cã scriem diferite articole în revisteleparohiale ale bisericilor surori, de-monstreazã cã la noi ecumenismul nueste doar o teorie.

Am fãcut destul? Trebuie sãfacem ºi altceva? Sunt întrebãri la careacum nu ne putem rãspunde. Sperãmcã vom primi rãspunsul de la Dum-nezeu la vremea potrivitã. ªi mai spe-rãm cã adresarea lui Dumnezeu cãtrenoi va fi: „Bine, slujitor bun ºi credin-cios... intrã întru bucuria Stãpânului tãu”.

den letzten Jahren in der Fastenzeitbeim „Frédéric Ozanam”-Zentrumdurchgeführt wird mit der Hilfe vonRadio Reschitza, all das sind Bewei-se für die Zusammenarbeit „sine ira”.

Und weil ich von den multi-konfessionellen Begegnungen, dieim Banater Bergland oder im Auslandstattfinden, gesprochen habe, mussich auch unsere Besuche bei der rö-misch-katholischen Kirche in Italienoder die Anwesenheit unserer or-thodoxen Jugend in Deutschland, wowir orthodoxe Messen in rein deut-schen Ortschaften im Süden Bayernszelebriert haben, wie auch die Teil-nahme des Herrn Erwin Josef Þiglamit unseren orthodoxen Delegationenim Land oder bei den orthodoxen Kir-chen in Ungarn und Serbien erwähnen.

Schon die Tatsache, dass wir,die Orthodoxen und die Katholiken,uns gegenseitig in unserer kirch-lichen Tätigkeit helfen, dass wir ge-meinsam an den regionalen Radio-sendungen teilnehmen, dass wirverschiedene Berichte in Zeitschriftenunserer Schwesterkirchen schreibenbeweist, dass bei uns die Ökumenenicht nur reine Theorie ist.

Haben wir genug getan?Müssen wir auch etwas anderes tun?Es sind Fragen, die wir jetzt nichtbeantworten können. Wir hoffen,dass wir die Antwort zur gegebenenZeit von Gott bekommen werden. Undwir hoffen, dass Gott zu uns sagenwird: „Gut, treuer und glaubwürdigerDiener... komm und freu dich mitdeinem Herrn”.

(Tradus din românã în germanã(Tradus din românã în germanã(Tradus din românã în germanã(Tradus din românã în germanã(Tradus din românã în germanãde prof. Alexandra Damºea)de prof. Alexandra Damºea)de prof. Alexandra Damºea)de prof. Alexandra Damºea)de prof. Alexandra Damºea)

Auditoriu elevatAuditoriu elevatAuditoriu elevatAuditoriu elevatAuditoriu elevatla Casa Europei din Neumarktla Casa Europei din Neumarktla Casa Europei din Neumarktla Casa Europei din Neumarktla Casa Europei din Neumarkt



A fost într-o zi de vineri, în 25aprilie 2008, atunci când am conceputacest material. A fost sã fie chiar înVinerea patimilor Mântuitorului nos-tru, comemoratã de concetãþenii meiortodocºi români, sârbi ºi ucrainieni,dar ºi pentru cei greco-catolici. A fostziua în care, noi toþi, indiferent de con-fesiune, ne-am îndreptat gândurileasupra suferinþei ºi a morþii lui IisusHristos.

Aºa este corect ºi normal, cãcicu toþii suntem egali faþã de Dum-nezeu, noi, cei care credem în În-vierea Sa. ªi chiar dacã în acest an afost o diferenþã de o lunã ºi o sãp-tãmânã între cele douã sãrbãtori aleÎnvierii Domnului nostru Iisus Hristos(cei de rit creºtin apusean au sãrbã-torit Paºtele pe 23 martie, iar cei de ritcreºtin rãsãritean, pe 27 aprilie), încotidianul trãit s-a simþit pretutindeniaerul sãrbãtorii de ambele dãþi: pestetot, în oraºe ºi în sate, pe strãzi ºi înpieþe.

A fost cu totul firesc ca prie-tenul meu, Petru Berbentia, preotortodox român din Reºiþa, sã participeºi în acest an la Sfânta Liturghie dinnoaptea învierii de la Biserica roma-no-catolicã „Maria Zãpezii” din Reºiþa.Tot aºa de normal a fost ºi ca eu sãparticip în ziua de vineri, 25 aprilie, laceremonia din Vinerea Mare de laBiserica Ortodoxã Românã „Sfinþii

Ecumenism trãit la Reºiþa,Ecumenism trãit la Reºiþa,Ecumenism trãit la Reºiþa,Ecumenism trãit la Reºiþa,Ecumenism trãit la Reºiþa,în Banatul Montan,în Banatul Montan,în Banatul Montan,în Banatul Montan,în Banatul Montan,

în Româniaîn Româniaîn Româniaîn Româniaîn România Erwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef Þigla

Es war am Freitag, dem 25.April 2008, als ich diesen Vortragniederschrieb. Es war der Karfreitagunserer Mitbürgerinnen und -bürgerrumänisch-, serbisch- und ukrainisch-orthodoxer sowie griechisch-katho-lischer Konfession, ein Tag, an demnicht nur sie, sondern wir alle, unter-schiedlicher konfessioneller Zugehö-rigkeit, uns auf das Leiden und Ster-ben Jesu Christi besannen.

So ist es auch richtig undnormal, denn wir sind alle in ersterReihe von Gott gleichgeschaffeneMenschen, die an seine Auferste-hung glauben. Und wenn auch, wiein diesem Jahr, ein so großer zeit-licher Unterschied zwischen denFeiern des Hochfestes der Aufer-stehung Christi zu verzeichnen war,nach dem abendländlichen christli-chen Ritus am 23. März, nach demöstlichen christlichen Ritus am 27.April, also ein Monat und eine WocheUnterschied, bei den einzelnen Chris-ten, in den Städten und Dörfern, aufden Gassen, auf den Märkten, überallwo Menschen in Bewegung waren,spürte man den Festtag des Herrn inbeiden Fällen.

Es ist ganz natürlich gewesen,dass mein Freund Petru Berbentia,rumänisch-orthodoxer Pfarrer in Re-schitza, bei der Auferstehungszere-monie in der römisch-katholischen„Maria Schnee“-Pfarrkirche im Märzteilnahm. Es war eben auch ganz

Erlebte Ökumene inErlebte Ökumene inErlebte Ökumene inErlebte Ökumene inErlebte Ökumene inReschitza,Reschitza,Reschitza,Reschitza,Reschitza,

Banater Bergland, RumänienBanater Bergland, RumänienBanater Bergland, RumänienBanater Bergland, RumänienBanater Bergland, Rumänien Erwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef ÞiglaErwin Josef Þigla


pagina 28pagina 28pagina 28pagina 28pagina 28(Continuare la pag. 41 / Fortsetzung am Seite 41)(Continuare la pag. 41 / Fortsetzung am Seite 41)(Continuare la pag. 41 / Fortsetzung am Seite 41)(Continuare la pag. 41 / Fortsetzung am Seite 41)(Continuare la pag. 41 / Fortsetzung am Seite 41)

Apostoli Petru ºi Pavel“ din Reºiþa -Govândari, unde oficiazã pãrintele Ber-bentia (din pãcate nu am putut parti-cipa la slujba învierii de la aceeaºibisericã, cãci eram în acea noapte îndrum cu trenul spre Viena).

Toate acestea sunt semne ºidovezi ale unei recunoaºteri concreteºi ale unei aprecieri deosebite aaproapelui, sunt expresia dragosteicreºtineºti pe care noi, cei din Reºiþaºi din întreg Banatul Montan o avemdeja de la naºtere adânc întipãritã înconºtiinþã.

Atunci, în acea vineri, în caream conceput la Biblioteca Germanã„Alexander Tietz” din Reºiþa materialulacesta, era chiar Vinerea patimilorMântuitorului nostru pentru creºtiniide rit rãsãritean; a fost în ziua de 25aprilie a anului 2008. În adânculsufletului meu domnea liniºtea ºipacea, ºi amintirea unor timpuri demult apuse din trãirea mea proprie aînceput sã mi se perinde prin faþaochilor. ªi filmul a început sã sederuleze...

Eram un copil firav, în jurul cã-ruia se învârtea totul în casã. Pãrinþii,bunicii, toþi se regãseau în jurul meupentru a-mi netezi, pe cât posibil,drumul spre viaþã!

Nu-mi pot aduce aminte cuexactitate când am fãcut cunoºtinþãcu Dumnezeu. Cred cã o datã cu bote-zul meu, la finele anului 1961. Am fostapoi crescut, educat ºi împlinit înspiritul credinþei ºi al încrederii în Atot-puternic. Familia mea m-a format aºaºi nu regret asta deloc!

natürlich, dass ich am Karfreitag deschristlichen östlichen Ritus an derZeremonie der Grablegung Christi inder Kirche von Pfarrer Berbentiateilnahm (leider konnte ich nicht ander Auferstehungszeremonie teilneh-men, weil ich in dieser Nacht auf demWeg mit dem Zug nach Wien war).

Das alles sind Zeichen undBeweise einer konkreten Anerken-nung und Wertschätzung des Nächs-ten, der Ausdruck einer christlichenLiebe, von der wir in Reschitza undim gesamten Banater Bergland be-reits von der Geburt aus geprägt wurden.

Damals, als ich den Vortrag inder deutschen „Alexander Tietz”-Bibliothek schrieb, war es eben andiesem Freitag - Karfreitag, der Ster-betag des Herrn nach dem östlichenchristlichen Ritus, am 25. April 2008.Tief in meinem Herzen war es ruhig,friedvoll und Erinnerungen aus längstvergangenen Jahren wurden in mirwach! Als ob ich in einem Bildbandrumgeblättert hätte, zogen mir längstverstrichene Momente vor den Augenvorbei...

Ich war ein schwächliches Kind,um das sich alles im Haus drehte. DieEltern und Großeltern, alle schwärm-ten um mich herum, um mir den Wegim Leben, so gut wie möglich, glattund mühelos zu machen!

Genau kann ich mich gar nichtmehr daran erinnern, wann ich Gottkennen gelernt habe. Wahrscheinlichwar es am Tag meiner Taufe, gegenEnde 1961. In den Jahren meinerKindheit wurde ich im Glauben undim Vertrauen auf den Allmächtigenerzogen und gebildet. Meine Familieformte mich so und dies tut mir heuteganz und gar nicht leid!


împreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinanderîmpreunã, miteinander, együttesen, együttesen, együttesen, együttesen, együttesennrnrnrnrnr. 2. 2. 2. 2. 26 - septembrie 6 - septembrie 6 - septembrie 6 - septembrie 6 - septembrie 20082008200820082008

Prof. Josef Barna ºi Erwin Josef Þigla,

Cetãþeni de onoare ai municipiului Reºiþa



„Zilele Mondiale ale Tineretului“ în Australiaiulie 2008iulie 2008iulie 2008iulie 2008iulie 2008

Melbourne, 10 - 13 iulie 2008Melbourne, 10 - 13 iulie 2008Melbourne, 10 - 13 iulie 2008Melbourne, 10 - 13 iulie 2008Melbourne, 10 - 13 iulie 2008Fotografii fãcute de Alexander Erwin ÞiglaFotografii fãcute de Alexander Erwin ÞiglaFotografii fãcute de Alexander Erwin ÞiglaFotografii fãcute de Alexander Erwin ÞiglaFotografii fãcute de Alexander Erwin Þigla

Deasupra norilorDeasupra norilorDeasupra norilorDeasupra norilorDeasupra norilor, zbor de la, zbor de la, zbor de la, zbor de la, zbor de laRoma la SingaporeRoma la SingaporeRoma la SingaporeRoma la SingaporeRoma la Singapore

Privire spre centrul oraºuluiPrivire spre centrul oraºuluiPrivire spre centrul oraºuluiPrivire spre centrul oraºuluiPrivire spre centrul oraºului

Grupul din România înGrupul din România înGrupul din România înGrupul din România înGrupul din România îngrãdina zoologicãgrãdina zoologicãgrãdina zoologicãgrãdina zoologicãgrãdina zoologicã

Pe faleza Oceanului IndianPe faleza Oceanului IndianPe faleza Oceanului IndianPe faleza Oceanului IndianPe faleza Oceanului Indian

Intrarea în stadionulIntrarea în stadionulIntrarea în stadionulIntrarea în stadionulIntrarea în stadionul„T„T„T„T„Telstra Dom“elstra Dom“elstra Dom“elstra Dom“elstra Dom“

Pe faleza ºi plajaPe faleza ºi plajaPe faleza ºi plajaPe faleza ºi plajaPe faleza ºi plajaOOOOOceanului Indianceanului Indianceanului Indianceanului Indianceanului Indian

Plantând arbuºti ºi copaci înPlantând arbuºti ºi copaci înPlantând arbuºti ºi copaci înPlantând arbuºti ºi copaci înPlantând arbuºti ºi copaci încadrul unei acþiuni ecologicecadrul unei acþiuni ecologicecadrul unei acþiuni ecologicecadrul unei acþiuni ecologicecadrul unei acþiuni ecologice

Intrarea în stadionulIntrarea în stadionulIntrarea în stadionulIntrarea în stadionulIntrarea în stadionul„T„T„T„T„Telstra Dom“elstra Dom“elstra Dom“elstra Dom“elstra Dom“



Apus de soareApus de soareApus de soareApus de soareApus de soare Staþiune pe malulStaþiune pe malulStaþiune pe malulStaþiune pe malulStaþiune pe malulOceanului IndianOceanului IndianOceanului IndianOceanului IndianOceanului Indian

Numele oraºului meu scris peNumele oraºului meu scris peNumele oraºului meu scris peNumele oraºului meu scris peNumele oraºului meu scris penisipurile australienenisipurile australienenisipurile australienenisipurile australienenisipurile australiene

Pe plaja Pe plaja Pe plaja Pe plaja Pe plaja OOOOOceanului Indianceanului Indianceanului Indianceanului Indianceanului Indian

Staþiune pe malul Oceanului IndianStaþiune pe malul Oceanului IndianStaþiune pe malul Oceanului IndianStaþiune pe malul Oceanului IndianStaþiune pe malul Oceanului Indian

Zgârienorul „Eureka-Skydeck“Zgârienorul „Eureka-Skydeck“Zgârienorul „Eureka-Skydeck“Zgârienorul „Eureka-Skydeck“Zgârienorul „Eureka-Skydeck“

AcvariulAcvariulAcvariulAcvariulAcvariul

Pe falezãPe falezãPe falezãPe falezãPe falezã



În vizitã la grãdina zoologicãÎn vizitã la grãdina zoologicãÎn vizitã la grãdina zoologicãÎn vizitã la grãdina zoologicãÎn vizitã la grãdina zoologicã

Parcul botanicParcul botanicParcul botanicParcul botanicParcul botanic

În vizitã la grãdina zoologicãÎn vizitã la grãdina zoologicãÎn vizitã la grãdina zoologicãÎn vizitã la grãdina zoologicãÎn vizitã la grãdina zoologicã

Zgârie-norul „Eureka-Skydeck“Zgârie-norul „Eureka-Skydeck“Zgârie-norul „Eureka-Skydeck“Zgârie-norul „Eureka-Skydeck“Zgârie-norul „Eureka-Skydeck“

Panoramã cu centrul oraºuluiPanoramã cu centrul oraºuluiPanoramã cu centrul oraºuluiPanoramã cu centrul oraºuluiPanoramã cu centrul oraºului



Privire spre Gara centralãPrivire spre Gara centralãPrivire spre Gara centralãPrivire spre Gara centralãPrivire spre Gara centralã

Zgârie-nori în metropolaZgârie-nori în metropolaZgârie-nori în metropolaZgârie-nori în metropolaZgârie-nori în metropolaaustralianãaustralianãaustralianãaustralianãaustralianã

Panoramã dinPanoramã dinPanoramã dinPanoramã dinPanoramã din„Eureka-Skydeck“„Eureka-Skydeck“„Eureka-Skydeck“„Eureka-Skydeck“„Eureka-Skydeck“

Panoramã din „Eureka-Skydeck“Panoramã din „Eureka-Skydeck“Panoramã din „Eureka-Skydeck“Panoramã din „Eureka-Skydeck“Panoramã din „Eureka-Skydeck“

Apus de soareApus de soareApus de soareApus de soareApus de soareprintre zgârie-noriprintre zgârie-noriprintre zgârie-noriprintre zgârie-noriprintre zgârie-nori



SidneySidneySidneySidneySidney, 15 - 20 iulie 2008, 15 - 20 iulie 2008, 15 - 20 iulie 2008, 15 - 20 iulie 2008, 15 - 20 iulie 2008

Bun venit la parohia gazdãBun venit la parohia gazdãBun venit la parohia gazdãBun venit la parohia gazdãBun venit la parohia gazdã Delegaþia românã în bisericaDelegaþia românã în bisericaDelegaþia românã în bisericaDelegaþia românã în bisericaDelegaþia românã în bisericagazdã, împreunã cu episcopulgazdã, împreunã cu episcopulgazdã, împreunã cu episcopulgazdã, împreunã cu episcopulgazdã, împreunã cu episcopul

Virgil Bercea din OradeaVirgil Bercea din OradeaVirgil Bercea din OradeaVirgil Bercea din OradeaVirgil Bercea din OradeaIntrarea delegaþiei române peIntrarea delegaþiei române peIntrarea delegaþiei române peIntrarea delegaþiei române peIntrarea delegaþiei române pe

hipodromulhipodromulhipodromulhipodromulhipodromul„Royal Randwick„Royal Randwick„Royal Randwick„Royal Randwick„Royal Randwick

Racecourse“Racecourse“Racecourse“Racecourse“Racecourse“

Festivitate la celebra operãFestivitate la celebra operãFestivitate la celebra operãFestivitate la celebra operãFestivitate la celebra operãdin Sidneydin Sidneydin Sidneydin Sidneydin Sidney

Bãºtinaº aborigenBãºtinaº aborigenBãºtinaº aborigenBãºtinaº aborigenBãºtinaº aborigen

Sfântul pãrinte Sfântul pãrinte Sfântul pãrinte Sfântul pãrinte Sfântul pãrinte PPPPPapaapaapaapaapaBenedict al XVI-lea în portulBenedict al XVI-lea în portulBenedict al XVI-lea în portulBenedict al XVI-lea în portulBenedict al XVI-lea în portul

Barangaroo, la sosirea înBarangaroo, la sosirea înBarangaroo, la sosirea înBarangaroo, la sosirea înBarangaroo, la sosirea înSidneySidneySidneySidneySidney

Împreunã cu bãºtinaºiiÎmpreunã cu bãºtinaºiiÎmpreunã cu bãºtinaºiiÎmpreunã cu bãºtinaºiiÎmpreunã cu bãºtinaºiiaborigeniaborigeniaborigeniaborigeniaborigeni

Tineri peleriniTineri peleriniTineri peleriniTineri peleriniTineri peleriniaºteptându-l peaºteptându-l peaºteptându-l peaºteptându-l peaºteptându-l peSSSSSfântul fântul fântul fântul fântul PPPPPãrinteãrinteãrinteãrinteãrinte



Drumul pelerinilor spre hipodromul „Royal Randwick Racecourse“Drumul pelerinilor spre hipodromul „Royal Randwick Racecourse“Drumul pelerinilor spre hipodromul „Royal Randwick Racecourse“Drumul pelerinilor spre hipodromul „Royal Randwick Racecourse“Drumul pelerinilor spre hipodromul „Royal Randwick Racecourse“



Drumul pelerinilor spre hipodromulDrumul pelerinilor spre hipodromulDrumul pelerinilor spre hipodromulDrumul pelerinilor spre hipodromulDrumul pelerinilor spre hipodromul„Royal Randwick Racecourse“„Royal Randwick Racecourse“„Royal Randwick Racecourse“„Royal Randwick Racecourse“„Royal Randwick Racecourse“

Pregãtirea pentru vigilia de searãPregãtirea pentru vigilia de searãPregãtirea pentru vigilia de searãPregãtirea pentru vigilia de searãPregãtirea pentru vigilia de searãpe hipodromulpe hipodromulpe hipodromulpe hipodromulpe hipodromul

„Royal Randwick Racecourse“„Royal Randwick Racecourse“„Royal Randwick Racecourse“„Royal Randwick Racecourse“„Royal Randwick Racecourse“



Sfânta Sfânta Sfânta Sfânta Sfânta LLLLLiturghie finalã a Zilei Mondiale a Tineretului,iturghie finalã a Zilei Mondiale a Tineretului,iturghie finalã a Zilei Mondiale a Tineretului,iturghie finalã a Zilei Mondiale a Tineretului,iturghie finalã a Zilei Mondiale a Tineretului,20 iulie 2008, pe hipodromul „Royal Randwick Racecourse“20 iulie 2008, pe hipodromul „Royal Randwick Racecourse“20 iulie 2008, pe hipodromul „Royal Randwick Racecourse“20 iulie 2008, pe hipodromul „Royal Randwick Racecourse“20 iulie 2008, pe hipodromul „Royal Randwick Racecourse“

Aºa am înnoptat în noaptea dinaintea Sfintei Liturghii finale peAºa am înnoptat în noaptea dinaintea Sfintei Liturghii finale peAºa am înnoptat în noaptea dinaintea Sfintei Liturghii finale peAºa am înnoptat în noaptea dinaintea Sfintei Liturghii finale peAºa am înnoptat în noaptea dinaintea Sfintei Liturghii finale pehipodromul „Royal Randwick Racecourse“, la 10hipodromul „Royal Randwick Racecourse“, la 10hipodromul „Royal Randwick Racecourse“, la 10hipodromul „Royal Randwick Racecourse“, la 10hipodromul „Royal Randwick Racecourse“, la 10oooooCCCCC

Sfânta Sfânta Sfânta Sfânta Sfânta LLLLLiturghie finalã a Zilei Mondiale a Tineretului,iturghie finalã a Zilei Mondiale a Tineretului,iturghie finalã a Zilei Mondiale a Tineretului,iturghie finalã a Zilei Mondiale a Tineretului,iturghie finalã a Zilei Mondiale a Tineretului,20 iulie 2008, pe hipodromul „Royal Randwick Racecourse“20 iulie 2008, pe hipodromul „Royal Randwick Racecourse“20 iulie 2008, pe hipodromul „Royal Randwick Racecourse“20 iulie 2008, pe hipodromul „Royal Randwick Racecourse“20 iulie 2008, pe hipodromul „Royal Randwick Racecourse“

Simbolurile din Sidney: Harbour-Bridge ºi celebra operãSimbolurile din Sidney: Harbour-Bridge ºi celebra operãSimbolurile din Sidney: Harbour-Bridge ºi celebra operãSimbolurile din Sidney: Harbour-Bridge ºi celebra operãSimbolurile din Sidney: Harbour-Bridge ºi celebra operã

Simbolurile din Sidney: celebra operã ºi Harbour-BridgeSimbolurile din Sidney: celebra operã ºi Harbour-BridgeSimbolurile din Sidney: celebra operã ºi Harbour-BridgeSimbolurile din Sidney: celebra operã ºi Harbour-BridgeSimbolurile din Sidney: celebra operã ºi Harbour-Bridge

Tineri rugându-se în timpulTineri rugându-se în timpulTineri rugându-se în timpulTineri rugându-se în timpulTineri rugându-se în timpulSfintei LiturghiiSfintei LiturghiiSfintei LiturghiiSfintei LiturghiiSfintei Liturghii



Portul vechi cu vase celebrePortul vechi cu vase celebrePortul vechi cu vase celebrePortul vechi cu vase celebrePortul vechi cu vase celebre

Turnul de televiziuneTurnul de televiziuneTurnul de televiziuneTurnul de televiziuneTurnul de televiziune

VVVVVedere din turnul deedere din turnul deedere din turnul deedere din turnul deedere din turnul deteleviziuneteleviziuneteleviziuneteleviziuneteleviziune

Panoramã cu centrul din SidneyPanoramã cu centrul din SidneyPanoramã cu centrul din SidneyPanoramã cu centrul din SidneyPanoramã cu centrul din Sidney

Turnul de televiziuneTurnul de televiziuneTurnul de televiziuneTurnul de televiziuneTurnul de televiziune

Panoramã cu centrul dinPanoramã cu centrul dinPanoramã cu centrul dinPanoramã cu centrul dinPanoramã cu centrul dinSidneySidneySidneySidneySidney


SidneySidneySidneySidneySidney, noaptea, noaptea, noaptea, noaptea, noaptea




Turnul primãrieiTurnul primãrieiTurnul primãrieiTurnul primãrieiTurnul primãriei

PrimãriaPrimãriaPrimãriaPrimãriaPrimãria Zgârie-noriZgârie-noriZgârie-noriZgârie-noriZgârie-nori

Sky-Line în SidneySky-Line în SidneySky-Line în SidneySky-Line în SidneySky-Line în Sidney

Privire din turn spre catedralãPrivire din turn spre catedralãPrivire din turn spre catedralãPrivire din turn spre catedralãPrivire din turn spre catedralã

SidneySidneySidneySidneySidney, noaptea, noaptea, noaptea, noaptea, noaptea

Panoramã cu centrul din SidneyPanoramã cu centrul din SidneyPanoramã cu centrul din SidneyPanoramã cu centrul din SidneyPanoramã cu centrul din Sidney



Munþii albaºtrii (Munþii albaºtrii (Munþii albaºtrii (Munþii albaºtrii (Munþii albaºtrii (TTTTTrei surori)rei surori)rei surori)rei surori)rei surori)

Koala din AustraliaKoala din AustraliaKoala din AustraliaKoala din AustraliaKoala din Australia CanguriCanguriCanguriCanguriCanguri

La Oceanul PacificLa Oceanul PacificLa Oceanul PacificLa Oceanul PacificLa Oceanul Pacific

Canguri australieniCanguri australieniCanguri australieniCanguri australieniCanguri australieni



Singapore, 25 - 29 iulie 2008Singapore, 25 - 29 iulie 2008Singapore, 25 - 29 iulie 2008Singapore, 25 - 29 iulie 2008Singapore, 25 - 29 iulie 2008

Sky-Line în SingaporeSky-Line în SingaporeSky-Line în SingaporeSky-Line în SingaporeSky-Line în Singapore

Zgârie-nori în oraºul-statZgârie-nori în oraºul-statZgârie-nori în oraºul-statZgârie-nori în oraºul-statZgârie-nori în oraºul-statSingaporeSingaporeSingaporeSingaporeSingapore

Zgârie-nori în oraºul-statZgârie-nori în oraºul-statZgârie-nori în oraºul-statZgârie-nori în oraºul-statZgârie-nori în oraºul-statSingaporeSingaporeSingaporeSingaporeSingapore

Centrul istoricCentrul istoricCentrul istoricCentrul istoricCentrul istoric

Kuala Lumpur (Malaezia), 27 iulie 2008Kuala Lumpur (Malaezia), 27 iulie 2008Kuala Lumpur (Malaezia), 27 iulie 2008Kuala Lumpur (Malaezia), 27 iulie 2008Kuala Lumpur (Malaezia), 27 iulie 2008

Petronas-TPetronas-TPetronas-TPetronas-TPetronas-TowerowerowerowerowerPetronas-TPetronas-TPetronas-TPetronas-TPetronas-Towerowerowerowerower,,,,,simbolul capitaleisimbolul capitaleisimbolul capitaleisimbolul capitaleisimbolul capitalei

MalaezieiMalaezieiMalaezieiMalaezieiMalaeziei

Centrul, noapteaCentrul, noapteaCentrul, noapteaCentrul, noapteaCentrul, noaptea

TTTTTemplul de la Bate Caveemplul de la Bate Caveemplul de la Bate Caveemplul de la Bate Caveemplul de la Bate Cave



Desigur cã am parcurs ºi eutreptele devenirii creºtine catolice, pecare le parcurge fiecare dintre copiiiaparþinãtori acestei confesiuni. Amparticipat la Liturghiile de duminicãºi din sãrbãtori, am urmat cursurileorelor de religie în casa parohialã sauîn sacristia bisericii (în acele vremurinu exista predarea religiei în ºcoli!),am primit prima Împãrtãºanie, am pri-mit Sfântul Mir, toate spre consoli-darea ºi întãrirea sufletului meu.

Prima mare ranã de care aavut parte sufletul meu a fost trecereamamei mele în lumea celor drepþi,atunci când eu aveam doar 9 ani ºiceva. Poate cã atunci nu înþelegeamîn profunzime ceea ce însemna aceleveniment în viaþa mea, durerea dinjurul meu a fost însã mare.

Acel moment dureros a însem-nat totodatã ºi momentul împliniriimele ca ºi creºtin. Din acel momentm-am apropiat mai mult de Dumne-zeu, am început sã-l simt mai intensîn viaþa mea. Vizitele la bisericã erautot mai dese, am devenit unul dintrecei mai statornici ministranþi ai timpu-lui. Amintiri frumoase, de neuitat! ªiastãzi mai pãstrez un caiet cu toateînsemnãrile mele privind ministrareade atunci.

Atunci mi s-au deschis ochii ºispre concetãþenii mei ºi am vãzut ºisimþit ºi alte credinþe în jurul meu decîtcea pãrinteascã, cea romano-catol-cã. Am început sã vizitez, din când încând, bisericile ortodoxe din oraº.Visul ºi curiozitatea de a pãºi în bise-rica evanghelicã ºi în cea reformatãmi s-a împlinit abia mult mai târziu.

Sicher musste ich auch dieverschiedenen Etappen im christli-chen katholischen Leben durch-schreiten. Ich habe an den HeiligeMessen an Sonn- und Feiertagen teil-genommen, an den Religionsstun-den im Pfarrhaus oder in der Sakristei(damals konnte der Religionsunter-richt nicht öffentlich gestaltet wer-den!), die erste Heilige Kommunionempfangen, die Heilige Firmung, alldies zur seelischen Erbauung.

Die erste große Wunde, diemeiner Seele zugefügt wurde, warder Tod meiner Mutter, als ich etwasüber 9 Jahre alt war. Damals hatteich wahrscheinlich nicht ganz die Be-deutung dieses Ereignisses in mei-nem Leben mitbekommen, aber derSchmerz rund um mich war groß.

Dieser schmerzliche Momentwar zugleich der Augenblick meinerchristlichen Vervollkommnung. Seitjenem Augenblick bin ich Gott nähergekommen, habe begonnen, seine An-wesenheit in meinem Leben stärkerzu spüren. Die Kirchenbesuche wur-den zahlreicher, ich wurde einer derfleißigsten Ministranten jener Zeit.Schöne, unvergessliche Erinnerun-gen! Auch heute habe ich noch dasHeft, in dem ich damals Eintragun-gen machte, so oft ich ministrierte.

Dann öffneten sich meine Au-gen auch für meine Mitmenschen undich sah und erlebte um mich auchandere Glaubensformen als meine,von den Eltern erhaltene, römisch-katholische. Ich begann hin und wie-der orthodoxe Kirchen aus der Stadtzu besuchen. Der Traum und dieNeugierde, in die evangelische undin die reformierte Kirche einzutreten,wurden erst später erfüllt.

(Continuare de la pag. 28 / Fortsetzung von der Seite 28)(Continuare de la pag. 28 / Fortsetzung von der Seite 28)(Continuare de la pag. 28 / Fortsetzung von der Seite 28)(Continuare de la pag. 28 / Fortsetzung von der Seite 28)(Continuare de la pag. 28 / Fortsetzung von der Seite 28)



În acest spirit al trãirii în comunam crescut ºi m-am împlinit! Mareaîmplinire însã am simþit-o atunci cândam fãcut cunoºtinþã cu viitoarea measoþie, o credincioasã demnã de toatãlauda ºi cinstea. Ea ortodoxã, euromano-catolic, ne-am unit destineleavîndu-l în mijlocul nostru însuºi peDumnezeu!

Ne-am cununat la bisericaromano-catolicã, dar fiecare a rãmasfidel credinþei sale. De fapt, a fost oînþelegere nescrisã între noi, chiarniciodatã dezbãtutã, dupã câte îmiaduc bine aminte. A fost ceva firesc,pentru care nu trebuia sã mai pier-dem gânduri ºi vorbe inutile!

ªi a fost sã vie fiul nostru Alex-andru Erwin, botezat la romano-catolici ºi binecuvâtat la ortodocºi.Exact aºa a ºi crescut: în acest spirital egalitãþii ºi recunoaºterii reciproce.

Astãzi este student la medici-nã la Timiºoara, neschimbat în menta-litatea în care l-am crescut ºi educat.Sãrbãtorile pascale, la date diferite,parcã ne-au unit mai mult în jurulDivinitãþii, participarea în comun lacelebrarea Sfintei Liturghii în cadrulcelor douã biserici, de asemenea.

Prietenia legatã cu familia pa-rohului ortodox de atunci ºi cu cei carei-au urmat, apropierea sufleteascã deparohul romano-catolic de atunci ºide cel de astãzi, au fost alte compo-nente ale trãirii armonioase în comun!

Cu toate acestea, contactulefectiv cu ecumenismul din afara fa-miliei l-am avut în cadrul primelorîntâlniri ale unor familii tinere dincadrul parohiei romano-catolice, or-

In diesem Geiste des Zusam-menlebens wuchs ich auf und ver-vollkommnte mich als Mensch! Diegroße Verwirklichung aber im Zusam-men- und Miteinanderleben empfandich, als ich meine zukünftige Ehefraukennen lernte, eine praktizierendeGläubige. Sie ist rumänisch-orthodox,ich römisch-katholisch und wir habenunsere Lebenswege mit Gott selbstin unserer Mitte verknüpft!

Den Bund der Ehe schlossenwir in der römisch-katholischen „Ma-ria Schnee”-Kirche, aber ein jederblieb seinem Glauben treu. Eigentlichwar das ein stilles Einverständnisunter uns beiden gewesen, das wirauch später nie in Frage gestellt ha-ben. Es war etwas ganz Selbstver-ständliches, wofür wir keine unnöti-gen Gedanken und Worte ver-schwenden mussten!

Und da kam unser Sohn Alex-ander Erwin zu Welt. Er wurde inderselben katholischen Kirche ge-tauft, zugleich aber auch in der rumä-nisch-orthodoxen Kirche, in der Ka-thedrale im alten Stadtteil Reschitzas,gesegnet. Und genauso ist er auchaufgewachsen: im Geiste der Gleich-heit und der gegenseitigen Wert-schätzung beider Konfessionen.

Die verschiedenen Osterfeier-tage vereinten uns noch mehr in Gott,ebenso die gemeinsame Teilnahmean der Eucharistiefeier in beidenKirchen.

Die Freundschaft, die uns mitder Familie des orthodoxen Pfarrersvon damals und mit seinen Nach-folgern verband, die seelische Ge-meinschaft mit dem damaligen undmit dem jetzigen römisch-katholi-



ganizate atunci de proaspãtul parohJózsef Csaba Pál, încã pe vremeadictaturii ateiste. Dânsul ne-a deschispe atunci ochii, ne-a explicat ce în-seamnã de fapt aceastã trãire încomun, pe care noi o practicam, darnu o înþelegeam îndeajuns. Dînsul afost cel care a deschis pentru Reºiþaacea firavã oazã de luminã a puritãþiiºi fericirii de a trãi iubirea, înpãrtãºind-oºi celuilalt, celui de lângã tine, indi-ferent de limba sau credinþa cãreiaacesta îi este ataºat. Ecumenismul aînceput sã fie aprofundat de cãtre noidin ce în ce mai mult, deschizîndu-ni-se inimile ºi sufletele.

Evenimentele din decembrie1989 ne-au oferit posibilitatea de ane exprima ºi pe faþã, spre exterior,acest ecumenism trãit! Întâlniriletinerilor romano-catolici cu cei orto-docºi au fost pentru noi paºi mãrunþi,dar siguri pentru viitorul nostru unic!

Încã din toamna anului 1987am început sã mã implic organizatoricîn viaþa comunitãþii germane dinReºiþa. A fost un rãspuns la o chemareinterioarã cãreia nici pânã astãzi nui-am gãsit izvorul. Anii au trecut, iarexperienþa dobânditã a constituit fun-damentul pentru ceea ce se întâmplãastãzi în cadrul comunitãþii germanereºiþene ºi a celei din Banatul Montan.

Unul dintre momentele cheieale carierei mele de organizator l-aconstituit ºi prima întâlnire ecumenicãa celor doi episcopi germani dinRomânia, mons. Sebastian Kräuter,atunci episcop al Diecezei romano-catolice de Timiºoara (trecut laDomnul, la 29 ianuarie 2008), ºi D.Dr.

schen Pfarrer waren weitere Elemen-te des Zusammenlebens in Harmonie!

Dennoch fand für mich dereffektive Kontakt mit der Ökumeneaußerhalb der Familie erst bei denTreffen mit jungen Familien statt, dieder damals neue katholische Stadt-pfarrer József Csaba Pál, heute rö-misch-katholischer Erzdechant desBanater Berglands, organisierte, nochzur Zeit der atheistischen Diktatur. Erwar es, der uns die Augen für die Be-deutung dieses Zusammenlebens,das wir zwar praktizierten, aber nichtgenügend verstanden, öffnete. Er wares, der für Reschitza jene kleine Oasedes Lichtes, der Reinheit und Selig-keit geöffnet hat, die man erreicht,wenn man gemeinsam die Liebe lebt,zusammen mit seinem Nächsten,egal welche Sprache er spricht oderwelchem Glauben er treu ist. Ab dannhaben wir die Ökumene immer mehrvertieft, so dass unsere Herzen undSeelen sich weit öffneten.

Infolge der Ereignisse im Win-ter 1989 hatten wir die Möglichkeit,diese Ökumene auch nach außen hinauszudrücken! Die Treffen der rö-misch-katholischen und der orthodo-xen Jugendlichen waren für uns erstekleine, aber sichere Schritte für unseraller Zukunft!

Schon ab Herbst 1987 begannich organisatorisch im Leben derdeutschen Gemeinde aus Reschitzatätig zu sein. Dies war eine Antwortauf eine innere Berufung, deren Ur-sprung ich bis heute nicht entdeckthabe. Die Jahre sind vergangen unddie Erfahrung, die ich gesammelthabe, ist inzwischen zum Grundsteinder heutigen Tätigkeit in der deut-



Christoph Klein, episcopul BisericiiEvanghelice C.A. din România, cusediul la Sibiu. Aceasta s-a întâmplatîntr-o zi de noiembrie a anului 1992ºi s-a repetat dupã trei ani, la 14octombrie 1995, cu prilejul sfinþiriiMonumentului dedicat victimelor de-portãrii germanilor în fosta URSSdupã cel de-al II-lea Rãzboi Mondial.

Atunci, în curtea bisericii ro-mano-catolice, am putut sã stau puþinde vorbã cu cei doi episcopi. Ceeace am auzit atunci de la Excelenþelelor îmi va rãmâne adânc întipãrit însuflet. Pentru ei, aceste întâlniri în-semnau adevãratul ecumenism, venitde la lume, din popor, ºi nu prescrisde reprezentaþi sus-puºi ai diferitelorconfesiuni.

Abia dupã aceea mi-am datseama cã, de fapt, am fost atuncipurtãtorul de cuvânt al celor mulþi, alcelor care au ajuns la concluzia cã avenit în sfârºit momentul de a faceceva...

ªi au urmat multe întâlniri ase-mãnãtoare, cu prilejul diferitelor mani-festãri cultural-religioase sau al celorstrict spirituale! Multe exemple arputea fi aici adãugate ºi amintite.

schen Gemeinschaft aus Reschitzaund aus dem Banater Bergland ge-worden.

Einer der Schlüsselmomentemeiner organisatorischen Laufbahnfür die deutsche Minderheit im Bana-ter Bergland war das erste ökumeni-sche Treffen der damaligen beidendeutschen Bischöfe aus Rumänien,Msgr. Sebastian Kräuter, damalsBischof der römisch-katholischenDiözese Temeswar, am 29. Januarl.J. gestorben, und DDr. ChristophKlein, der auch heute amtierendeBischof der Evangelischen Landes-kirche A.B. aus Rumänien, mit demSitz in Hermannstadt. Dies geschahan einem Novembertag 1992 undwiederholte sich drei Jahre später, am14. Oktober 1995, anlässlich derEinweihung des Denkmals der Opferder Deportation der Deutschen in diegewesene Sowjetunion nach dem II.Weltkrieg.

Damals konnte ich im Hof derrömisch-katholischen „Maria Schnee“-Kirche mit den beiden Bischöfensprechen. Was ich damals von ihrenExzellenzen gehört habe, wird mir tiefim Gedächtnis geprägt bleiben. Fürsie war dies die wahre Ökumene, dieim Volk ihre Initiative hatte und nichtvon hohen Vertretern der verschie-denen Konfessionen vorgeschriebenwar.

Erst danach wurde mir klar,dass ich hier der Wortführer der Vielengewesen bin, jener, die endlich zurSchlussfolgerung gelangt sind, dassetwas getan werden kann...

Es folgten zahlreiche ähnlicheTreffen. Anlass dazu waren verschie-dene kulturell-religiöse oder auch rein



Amintiri despre o trãire în co-mun unicã ºi totuºi parte a univer-salitãþii.

ªi alte amintiri, legate de Sãp-tãmâna de rugãciune ecumenicã dinfiecare an, în perioada 18 - 25 ianua-rie, sunt vii în memoria mea...

Aici s-a oprit filmul amintirilormele în acea zi de vineri, Vinereapatimilor Mântuitorului nostru pentrucreºtinii de rit rãsãritean, zi de 25aprilie al anului 2008.

Desigur cã se naºte în conti-nuare întrebarea, de ce oare amenumerat toate acestea?

Poate cã cele relatate ar puteafi considerate de cãtre unii ca o scurtãintroducere în ceea ce înseamnã ecu-menism viu trãit la Reºiþa, în BanatulMontan...

Poate cã pot fi considerate caun exemplu pentru ce înseamnã ecu-menismul ºi pentru modul cum sepoate trãi împreunã la poalele Seme-nicului, în Banatul Montan, departede centre episcopale ºi puncte gor-diene geografice, dar poate maiaproape de spiritualitate ºi de însuºiDumnezeu...

Poate cã aceste cuvinte ºiamintiri ale mele pot fi luate ca un im-puls pentru viitoare reuºite care por-nesc de jos sau de sus, de la cei miciºi de la cei mari, pentru a ne apropiamai mult unul de celãlalt, în bunãînþelegere ºi dragoste creºtineascã...

Poate cã ne vor ajuta sã privimpe aproapele nostru cu alþi ochi, de avedea în cel de lângã noi însãºi chipulcelui Atotputernic...

ªi multe alte „poate” ar maiavea loc aici. Cel mai important este

geistliche Ereignisse! Viele Beispielewären hier zu nennen, zu erwähnen.Erinnerungen an ein einzigartiges Zu-sammenleben, das Teil der Univer-salität ist.

Und die Erinnerungen an dieökumenischen Gebetsoktaven für dieEinheit der Christen, die alle Jahrezwischen dem 18. und dem 25. Ja-nuar stattfinden und über die manunzählig vieles erzählen könnte, sindlebendig vor meinen Augen.

Hier endete der Bildband derErinnerungen an diesem Freitag -Karfreitag, der Sterbetag des Herrn,der 25. April 2008. Ein Tag so wieviele andere, den uns der Herr ge-schenkt hat!

Nun taucht die Frage auf: wasmöchte ich eigentlich mit diesemVortrag bezwecken?

Vielleicht ein Stück Einführungin die Ökumene Reschitzas und desBanater Berglands zu machen, einenSchnelldurchlauf durch mehrere Er-eignisse, um diese wieder in Erin-nerung zu rufen....

Vielleicht ein Beispiel undeinen Beweis dafür zu bringen, wasÖkumene und Einssein in dieserStadt am Fuße des Semenik-Gebir-ges, im Banater Bergland bedeutet,zwar fern von bischöflichen Zentrenund geographischen Knotenpunkten,aber nahe zur Gottheit und Spiritua-lität...

Vielleicht einen Ansporn zudem zu geben, was wir, die von untenoder die von oben, die Kleinen oderdie Großen, tun sollten, um einandernäher zu kommen, um einander bes-ser zu verstehen, in Eintracht undLiebe...



însã faptul cã ceea ce aþi putut auzisau citi sunt gânduri dintr-o „carte“ vie,deschisã, despre ecumenismul istoric,cel cãutat, trãit ºi dorit, o „carte“ a vieþiimele!

Ecumenismul pe care îl trãimaici, la noi, este o miºcare a oamenilorîn cotidianul lor, nu este ceva impusde „sus“, de la ierarhii, oriunde ºi ori-care ar fi ele. Ecumenismul din Reºiþaºi din Banatul Montan este trãit liber,îºi croieºte singur drumul spre viitorºi, cel mai important lucru, aduceroade!

Aºa sã ne ajute El ºi în conti-nuare, cel care ne învaþã ca sã fimuna!

Reºiþa, la 25 aprilie 2008Reºiþa, la 25 aprilie 2008Reºiþa, la 25 aprilie 2008Reºiþa, la 25 aprilie 2008Reºiþa, la 25 aprilie 2008

Vielleicht dazu beizutragen,dass wir im Nächsten, liebevoll, dasAntlitz Gottes erkennen...

Und vieles sonst könnte die-ser Vortrag bedeuten, in erster Reiheaber ein offenes „Buch“ über diegeschichtliche, gesuchte, gelebte odererwünschte Ökumene!

Die Ökumene, die man hierlebt und erlebt, ist eine Bewegung desMenschen in seinem alltäglichenLeben, nicht etwas von „oben” Auf-gezwungenes. Sie wird ohne Zwanggelebt und erlebt: sie geht ihre eige-nen Wege in die Zukunft und bringtFrüchte!

So helfe uns auch weiterhinder, der uns lehrt, dass wir Eins seinsollen!

Reschitza, den 25. April 2008Reschitza, den 25. April 2008Reschitza, den 25. April 2008Reschitza, den 25. April 2008Reschitza, den 25. April 2008

Erwin Josef Þigla, care la 5aprilie a.c. a primit într-un cadru festivdiploma de Cetãþean de onoare,meritatã si întocmitã pe numele sãu,mi-a încredinþat o temã de casãdificilã: anume de a rezuma pe douãpagini subiectul de mai sus, ceea ceºtiu despre colaborarea în acest do-meniu în Banat, mai precis în BanatulMontan, ceea ce ºtiu eu despre ecu-menismul din aceasta zonã.

Pe douã file? - Aceasta esteaproape imposibil. Imposibil, pentrucã nici nu ºtiu unde sã încep. Cu înce-putul? Sau sã intru direct în miezul

pastorpastorpastorpastorpastor Botond MakayBotond MakayBotond MakayBotond MakayBotond Makay

Despre ecumenismulDespre ecumenismulDespre ecumenismulDespre ecumenismulDespre ecumenismuldin Banat, cu ochii unuidin Banat, cu ochii unuidin Banat, cu ochii unuidin Banat, cu ochii unuidin Banat, cu ochii unui

pastor reformat pensionarpastor reformat pensionarpastor reformat pensionarpastor reformat pensionarpastor reformat pensionar

Erwin Josef Þigla, der am 5.April d.J. in festlichem Rahmen dasauf seinen Namen ausgestellte Di-plom des Ehrenbürgers von Reschit-za übernommen hatte, gab mir eineschwierige Hausaufgabe, und zwarich soll auf zwei Seiten zusammen-fassen, was ich über die BanaterÖkumene, noch genauer über das Zu-sammenwirken im Banater Bergland,über die hiesige Ökumene weiß.

Auf zwei Seiten? Aber dasist ja fast unmöglich! Unmöglich auchdeshalb, weil ich nicht einmal weiß,womit ich beginnen soll. Mit dem

Über die BanaterÜber die BanaterÜber die BanaterÜber die BanaterÜber die BanaterÖkumene mit den AugenÖkumene mit den AugenÖkumene mit den AugenÖkumene mit den AugenÖkumene mit den Augen

eines reformierten Pastorseines reformierten Pastorseines reformierten Pastorseines reformierten Pastorseines reformierten Pastorsin Rentein Rentein Rentein Rentein Rente

Pfarrer i.R. Botond MakayPfarrer i.R. Botond MakayPfarrer i.R. Botond MakayPfarrer i.R. Botond MakayPfarrer i.R. Botond Makay



lucrurilor? Dar unde este începutul?Atunci când József Csaba Pál, actua-lul arhidiacon romano-catolic a ajunsla Reºiþa (in anul 1987), m-a cãutat,s-a prezentat cu salutul creºtinesc„Pace de la Domnul Dumnezeu!” atâtla mine, cât ºi la toþi preoþii de atunci -sau atunci, când la scurt timp amînceput sã þinem întâlnirile preoþeºtide marþi seara? - Pãi, nu ... Acest lucruera ºi atunci „doar” o continuare, înanumite privinþe.

Din 1974, când am venit eu laReºiþa, îmi aduc aminte de douã întâl-niri importante. Una, când arhiepisco-pul ortodox român de Timiºoara, IPSmitropolit Nicolae m-a invitat, prinintermediul pãrintelui Ion Lãpuºte, lao întâlnire si recepþie cu ocazia viziteisale pastorale canonice. Cu ocaziascurtei sale vizite, de circa zece mi-nute, la casa parohialã reformatã,popa Ion, aºa cum este numit în oraº,admirând un tablou de Munkácsyexpus pe un perete, ºi anume o repro-ducere a tabloului „Ecce Homo”, purºi simplu a „susþinut un adevãrat exa-men” la istoria artelor, parþial în limbaromânã, dar în cea mai mare parte înlimba maghiarã.

Aproximativ un an mai târziu,bineînþeles dupã ce ne-am vizitatreciproc cu preotul paroh romano-catolic mons. Paul Lackner, la invitaþialui Moses Rosen, rabinul-ºef al cul-tului mozaic din România, am parti-cipat împreunã la sãrbãtoarea Ha-nuka, la sinagoga din Reºiþa. Pânãatunci nici Paul Lackner, nici eu numai vãzuserãm sinagoga din interior.ªi astãzi aº caracteriza acea

Anfang, oder soll ich direkt in die Mitteeingehen? Doch wo ist der Anfang?Dort, wo und als der heutige Erz-dechant József Csaba Pál, nachReschitza kommend (1987), michbesucht und sich mit der Grußformel„Frieden von Gott, dem Herrn!“ vorge-stellt und mir, bzw. allen damaligenPfarrern seine Aufwartung gemachthat, oder als wir kurz danach unserPfarrertreffen von Dienstagabendbegonnen haben? - Nein... Auch daswar in gewisser Hinsicht „nur“ eineFortsetzung.

Nach meiner Ankunft in Re-schitza - 1974, kann ich mich an zweibedeutende Zusammenkünfte erin-nern. Die erste Gelegenheit war, alsmich der rumänisch-orthodoxe Metro-polit und Erzbischof Nicolae von Te-meswar über den Pfarrer Ioan Lã-puºte zu einem Empfang und Treffenaus Anlass seiner erzbischöflichenVisitation eingeladen hatte. „PopaIon“, wie er in der Stadt genannt wird,hat damals bei seinem kurzen Auf-enthalt im Pfarrhaus der reformiertenKirche (es waren vielleicht knappzehn Minuten) - indem er sich einGemälde von Munkácsy, das an derWand hing, angesehen hatte, es wareine Reproduktion von Munkácsys„Ecce Homo“ - zum Teil in rumäni-scher, jedoch vielmehr in ungarischerSprache eine „Prüfung“ in Kunstge-schichte „abgelegt“.

Vielleicht ein Jahr später -natürlich nachdem ich und Msgr.Paul Lackner einander öfter besuch-ten, haben wir auf Einladung desObersten Rabbiners des Landes,Moses Rosen, an einem Hanuka-Fest in der Reschitzaer Synagogeteilgenommen. Weder Msgr. Lackner



sãrbãtoare Hanuka ca pe un serviciudivin festiv, înãlþãtor, foarte impre-sionant, chiar dacã am fost surprinºide programul formaþiei vocal-instru-mentale Mini Thora, prin folosireaunor instrumente muzicale care atuncinu ni se pãreau acceptabile pentrubisericã (ghitara, lãuta, harpa, suflã-tori ºi instrumente de percuþie). Pas-torul evanghelic Heinz Bonfert frec-venta pe atunci cu regularitate casaparohialã romano-catolicã, pentru aparticipa la serile de muzicã. Estedrept ca la acele întâlniri nu se cântamuzicã bisericeascã, ci muzica decamerã.

Pe atunci nu se þineau cu re-gularitate rugãciuni comune sau me-ditaþii - cu ocazia întâlnirilor noastre,dar am depãºit ecumenismul duplici-tar, fãþarnic, cântat de Gyula Illyés, pecând preoþii diferitelor confesiuni,participând la ospãþ cu peºte, au bãutpaºnici destul vin, însã duminica,predicând din amvon, dãdeau dova-da de atitudine duºmãnoasa, „ironi-zându-ºi” în mod reciproc pânã ºisunetul clopotelor lor. (Nu mã pot stã-pâni, sã nu citez aici „ecumenismul”de acum ºaizeci de ani, pe când gre-co-catolicii îi ironizau pe reformaþi,imitând demnitatea lentã a dangãtuluide clopot al acestora: „Pãi, tot carne-i,da-i de hoit!”... la care reformaþii „carac-terizau” sunetul slab al clopotelorgreco-catolicilor cam aºa: „Mãmãligãºi pãsulã... mãmãligã ºi pãsulã!”

În domeniul ecumenismuluiam fãcut un mare pas înainte, cânddupã 1990 am început sã þinem curegularitate întâlnirile noastre, inte-

noch ich selber haben bis dann dasInnere der Synagoge gesehn. Auchheute kann ich jenes Hanuka-Festals einen eindrucksvollen, erhöhen-den Festgottesdienst bezeichnen,auch wenn uns das Programm desMini-Thora-Ensembles (Chor und Or-chester) überrascht hat, da für uns derGebrauch von Musikinstrumentenwie Gitarre, Harfe, Blas- und Schlag-instrumente in der Kirche damals nochunakzeptabel schien. Doch der evan-gelisch-lutherische Pastor Heinz Bon-fert ging bereits damals regelmäßigzu den Katholiken, um zu musizieren.Es ist wahr, es war keine Kirchen-sondern Kammermusik, die sie beiden damaligen Treffen gespielt haben.

Es gab damals noch kein regel-mäßiges gemeinsames Beten oderMeditieren bei unseren Zusammen-künften, aber wir sind bereits aus dervon Gyula Illyés besungenen dop-pelzüngigen Ökumene herausge-wachsen, als die damaligen Pfarrerverschiedener Konfessionen beimWels-Schmaus friedlich Wein tran-ken, jedoch sonntags von der Kanzelgegeneinander feindselig gesinntwaren, ja sogar über ihre Glockenhaben sie einander gespottet. (Ichkann nicht widerstehen, mich an jene„Ökumene“ zu erinnern, die es vorsechzig Jahren gab, als die grie-chisch-katholischen Gläubigen diereformierten Gläubigen verspotteten,indem sie die langsame Würde derGlocken der Reformierten nachahm-ten: „Das ist auch nur Fleisch! ... Auchwenn es Aas ist“, worauf die Re-formierten über die Glocken der Grie-chisch-Katholischen spotteten, in-dem sie ihre Glocken so bezeichne-ten: „Mãmãligã ºi pãsulã... Mãmãligã



grând în ele ºi pe soþiile preoþilor ºivizitându-ne pe rând parohiile ºibisericile ºi reluând vizitele, rugându-neîn cerc restrâns ºi citind câte un pasajdin Sfânta Scripturã în faþa altarului,apoi analizând temeinic cuvântul cititîn locuinþele preoþilor: ce mi-a spus mie,ce le-a spus lor pasajul citit din Biblie.

Este bine sã ne amintim aceleîntâlniri de marþi seara, de mai binede un deceniu, care din „cvartetul”József Csaba Pál, preot romano-ca-tolic, Eugen Jurcã, preot ortodox ro-mân, Marian Stefãnescu, preot greco-catolic ºi Botond Makay, pastor refor-mat, s-au extins într-atâta, încât la în-tâlnirile noastre au venit pe lângãcaplanii romano-catolici de atunci ºicâte o grupã a preoþilor din vecinãtate,dar uneori nu le era prea mult ºi celordin zone mai îndepãrtate ale judeþuluisã vinã.

Rezultatul ºi urmãrile ime-diate ale acestei practici au fost cãparticipanþii la sãptãmâna ecumenicãmondialã, organizatã în fiecare anîntre 18 ºi 25 ianuarie, au devenit oadevãratã comunitate a Rusaliilor,cãci din punct de vedere religios erauacolo preoþi ºi credincioºi ortodocºi,pravoslavi, greco-catolici, romano-catolici, evanghelici-luterani, iar înceea ce priveºte etniile erau preoþi ºimembrii ai comunitãþilor de români,germani, maghiari, sârbi, croaþi, ucrai-neni, cehi, slovaci.

Cu excepþia episcopului refor-mat, toþi episcopii cultelor au fostinteresaþi, ce se întâmplã în oraºulnostru în acest domeniu, astfel cãepiscopii ortodox român, romano-

ºi pãsulã“ (das heißt „Maisbrei undFisolen... Maisbrei und Fisolen“).

Im Bereich der Ökumenemachten wir einen großen Schrittvorwärts, als wir nach 1990 unserregelmäßiges Treffen, unter Einbe-ziehung der Seelsorger und derFrauen der Pfarrern, begonnen undjeden Dienstag der Reihe nach un-sere Kirchen besucht und im engerenKreis gebetet haben. Und nachdemwir je eine Lesung aus der HeiligenSchrift vor dem Hochaltar bzw. vordem Tische des Herrn gelesen ha-ben, ist später in den Wohnungen derSeelsorger und Pfarrer das gele-sene Wort gründlich analysiert wor-den: was hat mir, was hat ihnen derbetreffene Abschnitt der Bibel gesagt?

Ich habe ein gutes Gefühl,wenn ich mich an unsere Treffen vonDienstagabend erinnere, die überein Jahrzehnt hinaus gedauert undsich von dem „Viergespann“, das ur-sprünglich aus József Csaba Pál -römisch-katholischem Pfarrer, Eu-gen Jurcã - rumänisch-orthodoxemPfarrer, Marian ªtefãnescu - grie-chisch-katholischem Pfarrer und Bo-tond Makay - reformiertem Seelsor-ger zusammengesetzt war, so weitausgedehnt hat, dass zu unseremTreffen neben den Kaplänen jener Zeitauch eine Gruppe der Pfarrer der be-nachbarten Orte der Gegend, ja so-gar jene aus entfernteren Ortschaftendes Kreises gekommen waren.

Die unmittelbaren Ergebnis-se und Folgen dieser Praxis waren,dass die Teilnehmer an der jedes Jahrzwischen dem 18. und dem 25. Ja-nuar organisierten Weltgebetsoktavzu einer wahren Pfingstgemeinschaftgeworden waren, indem aus konfes-



catolic, greco-catolic ºi evanghelic-luteran ne-au vizitat bisericile ºi auslujit în ele Sfânta Liturghie. ªi esteimportant faptul cã în cele mai multecazuri episcopii invitaþi au slujit înbiserica celorlalte culte. Astfel lareformaþi a slujit episcopul greco-catolic de Lugoj, mons. Alexandru Me-sian, care ca oaspete a propovãduitcuvântul Sfintei Scripturi în primul anal episcopatului sãu.

De dragul relatãrii completesã-mi fie îngãduit sã amintesc cã însãptãmânile noastre de rugãciuneecumenicã am avut oaspeþi pe mons.Sebastian Kräuter ºi mons. MartinRoos (episcopi romano-catolici), peLaurenþiu Streza ºi Lucian Mic (epis-copi ortodocºi români) ºi pe dr. Chris-toph Klein (episcop evanghelic-luteran).

ªi, rãmânând încã la sãptã-mâna de rugãciune ecumenicã, sã-mi fie permis sã mai spun cã în niciobisericã nu s-au rupt perdelele, nu s-aprãbuºit acoperiºul din cauza unorfapte, care ºi astãzi încã par a fiincredibile în unele zone. Nici bisericanoastrã nu trebuie reparatã ºi reno-vatã din cauzã cã în ea au rãsunat

sionellem Standpunkt da Seelsorgerund Gläubigen orthodoxer, pravos-lawer, griechisch-katholischer, rö-misch-katholischer, evangelisch-lutherischer Religion, und aus demStandpunkt der VolkszugehörigkeitRumänen, Deutschen, Ungarn, Ser-ben, Kroaten, Ukrainer, Slowaken,Tschechen sowohl als Pfarrer alsauch als Gemeinschaftsmitgliedervertreten waren.

Da alle Bischöfe, der refor-mierte Bischof ausgenommen, daraninteressiert waren, was in unsererStadt in diesem Zusammenhanggeschieht, haben der rumänisch-orthodoxe, römisch-katholische, grie-chisch-katholische und evangelisch-lutherische Bischof unsere Kirchenbesucht und Gottesdienste zelebriert.Und von Bedeutung ist die Tatsache,dass in den meisten Fällen die einge-ladenen Bischöfe oft in den Kirchender „anderen“ Religion Gottesdien-ste mitgefeiert haben. So z.B. war dergriechisch-katholische Bischof vonLugosch, Msgr. Alexandru Mesian,Gastverkünder des Wortes Gottes beiden Reformierten.

Nur der Vollständigkeit halbererwähne ich, dass bei unseren Gebets-oktaven die römisch-katholischenBischöfe Msgr. Sebastian Kräuterund Msgr. Martin Roos, die ortho-doxen Bischöfe Laurenþiu Streza undLucian Mic und der evangelisch-lutherische Bischof D.Dr.ChristophKlein eingeladene Gäste waren.

Noch immer beim Gebetsok-tav bleibend, sei auch dies erwähnt,dass in keiner von unseren Kirchendie Vorhänge zerissen wurden oderdas Dach wegen der heute noch inmanchen Gegenden unglaublich

Pastorul Botond MakayPastorul Botond MakayPastorul Botond MakayPastorul Botond MakayPastorul Botond Makay



rugãciuni respectiv Tatãl nostru nunumai în limba maghiarã, ci ºi în româ-nã, germanã ºi în încã cinci-ºaselimbi.

Atunci când am predicat înmaghiarã pentru prima oarã în bise-rica ortodoxã românã din zona numitãPetru Iacob - translatatã în perioadacomunistã pe o distanþã de 53 metri -ºi bineînþeles cã predica a fost tradusãºi în limba românã, nimeni nu a fãcutochii mari ºi nici presa nu a fãcutobservaþii rãutãcioase. S-a amintitmai mult faptul cã biserica a fost arhi-plinã, ticsitã de oameni. A fost consi-derat firesc faptul cã în Banatul Mon-tan împreunã cu multilingvismulmerge mânã în mânã ºi rãbdareaecumenicã, ceea ce aici am trãit ºi înviaþa de zi cu zi.

Nivelul atins de noi se dato-reazã, pe lângã contribuþia unor pa-rohi ºi a numeroºi preoþi ºi cantorilor,coriºtilor, asociaþiilor de femei, pentrucã au ajutat mult prin munca ºi acti-vitatea lor. ªi poate cã mulþi dintreaceºtia nici nu au vãzut oraºe ºi locuriprecum Graz sau Hartberg, ca sã numai amintesc de Mariazell sau Roma,unde am ajuns graþie acestor cola-borãri ºi unde pot þine pentru a douaoarã o prelegere.

Colaborãrii noastre ecume-nice datorãm faptul cã dr. VasilePetrica, József Csaba Pál, Marianªtefãnescu ºi Botond Makay audevenit Cetãþeni de onoare ai oraºuluila propunerea lui Erwin Josef Þigla ºicã acum ºi Erwin Josef Þigla este dejaCetãþean de onoare!

scheinenden Sachen eingestürzt ist.Auch der Grund der erforderlichenReparaturarbeiten an unserer Kircheliegt nicht darin, dass hier Gebetebzw. das Vaterunser nicht nur inungarischer sondern auch in rumä-nischer, deutscher und noch in fünf-sechs anderen Fremdsprachen ertön-te. Als ich in der Zeit des Kommu-nismus in der 53 m weiter versetztenKirche der „Petru-Iacob“-Zone zumersten Mal Ungarisch gepredigthabe, und die Predigt selbstver-ständlich auch ins Rumänischeübersetzt wurde, sind keinem die Au-gen ausgefallen und sogar die Pres-se machte keine bösartigen Bemer-kungen. Es wurde mehr über dieübervolle Kirche geschrieben. Eswurde als natürlich empfunden, dassim Banater Bergland mit der Mehr-sprachigkeit zusammen auch dieökumenische religiöse Geduld mit-geht, was hier auch in Praxis umge-setzt worden ist.

Das von uns erreichte Niveauist neben einigen Dechanten undvielen Seelsorgern auch den Chor-mitgliedern, Kantoren, Frauenver-einen zu verdanken, weil sie durchihre gewissenhafte Arbeit und ihrenBeitrag mitgeholfen haben. Undvielleicht haben viele von ihnen Grazoder Hartberg überhaupt nicht ge-sehen - um von Mariazell oder Romganz zu schweigen, wohin wir dankder Zusammenarbeit gelangen konn-ten. Ich kann da zum zweiten Maleine Vorlesung bzw. einen Vortraghalten.

Dem ökumenischen Zusam-menwirken können wir (d.h. Dr. Va-



În ultimii doi ani au întineritco-munitãþile reºiþene. În comunitateaevanghelic-luteranã, în cea reformatãºi în una ortodoxã au venit preoþi,respectiv pastori tineri. Trebuie sãremarc cu amãrãciune cã noua gene-raþie încã nu înþelege ce înseamnãcolaborarea ecumenicã. Ca ºi cumei ar sabota munca celor mai vârstniciºi a celor din generaþia maturã prinabsenþa lor.

Sã îndrãznim sã sperãm ? Sausã luãm la cunoºtinþã cã s-a încheiato epocã - una deosebitã ºi nu oare-care - în istoria cultelor, bisericilororaºului nostru?!

Permiteþi-mi sã fiu extrem deoptimist: sã sper cã peste zece ani sãpot vorbi aici despre tinerii de astãzi,cã ne-au depãºit pe tãrâmul ecu-menismului! Contez atunci pe oinvitaþie din partea lor! Pentru cea deastãzi mulþumesc din suflet: odatãcelor care m-au invitat ºi lui Dumne-zeu, care i-a impulsionat sã facã asta!

Reºiþa, 6 aprilie 2008Reºiþa, 6 aprilie 2008Reºiþa, 6 aprilie 2008Reºiþa, 6 aprilie 2008Reºiþa, 6 aprilie 2008

(Traducere: prof. Georg Colþa)(Traducere: prof. Georg Colþa)(Traducere: prof. Georg Colþa)(Traducere: prof. Georg Colþa)(Traducere: prof. Georg Colþa)

sile Petrica, József Csaba Pál, Ma-rian ªtefãnescu und Botond Makay)verdanken, dass wir auf Vorschlagvon Erwin Josef Þigla Ehrenbürgerdieser Stadt geworden sind, diesemZusammenwirken kann auch Erwin Jo-sef Þigla verdanken, dass auch er be-reits Ehrenbürger von Reschitza ist!

In den letzten zwei Jahren ha-ben sich die Versammlungen sozu-sagen verjüngert. In die evangelisch-lutherische, reformierte und in eineorthodoxe Gemeinschaft kamenjunge Seelsorger. Mit Bitterkeit mussich feststellen, dass diese neue Ge-neration noch immer nicht versteht,was das ökumenische Zusammen-wirken bedeutet. Als würden sie dieArbeit der alten und der im bestenAlter stehenden Menschen in dieseRichtung durch ihr regelmäßigesFernbleiben sabotieren.

Nun, sollen wir wagen undhoffen? Oder sollen wir zur Kenntnisnehmen, dass damit in der Kirchen-geschichte unserer Stadt eine Epo-che - nicht egal welche - abge-schlossen wurde?

Lassen Sie mich äußerst op-timistisch sein: ich hoffe, dass ich inzehn Jahren über unsere heutigeJugend sagen kann, dass sie uns aufdem Gebiet der Ökumene übertroffenhat! Ich werde dann mit einer Ein-ladung rechnen! Für die jetzige Ein-ladung danke ich sehr denen, diemich eingeladen haben, und Gott,der sie dazu bewegt hat.

Reschitza, den 6. April 2008Reschitza, den 6. April 2008Reschitza, den 6. April 2008Reschitza, den 6. April 2008Reschitza, den 6. April 2008

(Übersetzung: Prof. Georg Colþa)(Übersetzung: Prof. Georg Colþa)(Übersetzung: Prof. Georg Colþa)(Übersetzung: Prof. Georg Colþa)(Übersetzung: Prof. Georg Colþa)

Pastorul Botond MakayPastorul Botond MakayPastorul Botond MakayPastorul Botond MakayPastorul Botond Makayîmpreunã cu Erwin Josef Þiglaîmpreunã cu Erwin Josef Þiglaîmpreunã cu Erwin Josef Þiglaîmpreunã cu Erwin Josef Þiglaîmpreunã cu Erwin Josef Þigla



Erwin Josef Þigla - aki ez év április 5-én vette át ünnepélyes keretekközött a nevére kiállított és megérdemelt resicabányai díszpolgári oklevelet -nehéz házifeladatot adott számomra: foglaljam össze legfennebb két oldalonazt, amit a bánsági, pontosabban a Bánsági Hegyvidék felekezetközi együtt-mûködésérõl, az itteni ökumenérõl tudok.

Két oldalban!? - Nos, ez szinte lehetetlen. Lehetetlen, mert azt semtudom, hogy hol kezdjem. Az elején? Vagy vágjak egyenesen a közepébe. Dehol az eleje? Ott, amikor és ahol Pál József Csaba jelenlegi fõesperesResicabányára kerülvén (1987-ban) felkeresett s „Békesség Istentõl!” köszön-téssel mutatkozva be tiszteletét tette nálam, illetve minden akkori papnál, avagyamikor hamarosan megkezdtük a kedd esténkénti papi találkozókat? - Nos,nem... Ez már akkor is „csak” folytatás volt bizonyos tekintetben.

Amikor én 1974-ben Resicabányára kerültem két lényeges találkozásraemlékszem. Az egyik, amikor a temesvári ortodox érsek, Nicolae mitropolitaIon Lãpuºte atya révén meghívott egy érseki látogatással kapcsolatos fo-gadásra és találkozóra. Popa Ion - ahogy a városban nevezik - rövid tíz percnyi,a református parókián való tartózkodás során egy Munkácsy-kép (nevezetesena falon függõ „Ecce Homo” lenyomata) megtekintése során részben románul,de inkább magyarul „vizsgázott” elõttem magyar mûvészettörténetbõl.

Talán egy esztendõvel késõbb - persze, miután már Paul Lachner ka-nonok-plébánossal már meg-meglátogattuk egymást - Moses Rosen országosfõrabbi meghívására részt vettünk a resicabányai hanuka-ünnepen a zsinagó-gában. Eladdig sem Lackner, sem pedig jómagam nem látott belülrõl zsina-gógát. Ma is úgy jellemezhetem, hogy egy élménydús, felemelõ ünnepiistentisztelet volt az a hanuka-ünnep még akkor is, ha meghökkentett bennünketa Mini Thora ének- és zenekar mûsora a számunkra akkor még templominakelfogadhatatlannak tûnõ zeneszerszámokkal (gitár, lant, hárfa, fúvósok ésütõhangszerek). Viszont Heinz Bonfert evangélikus lelkész akkor már rend-szeresen járt a katolikusokhoz zenélni. Igaz, hogy nem egyházi, hanemkamarazenei összejövetelek voltak.

Akkoriban még nem volt rendszeres közös imádkozás, elmélkedésegyüttlétünk alkalmával, de már túlnõttük az Illyés Gyula által megénekeltkétkulacsos ökumenét, amikor harcsa-torra, vagy ferbli-körre járva békésenelboroztak a különbözõ felekezet papjai, de vasárnap a szószékekrõl kölcsö-nösen egymásra acsarogtak úgy, hogy még a harangjaik is „csúfolódtak”

A bánsági ökumenérõlA bánsági ökumenérõlA bánsági ökumenérõlA bánsági ökumenérõlA bánsági ökumenérõlegy nyugdíjas református lelkipásztor szemévelegy nyugdíjas református lelkipásztor szemévelegy nyugdíjas református lelkipásztor szemévelegy nyugdíjas református lelkipásztor szemévelegy nyugdíjas református lelkipásztor szemével

lelkipásztor Makay Botondlelkipásztor Makay Botondlelkipásztor Makay Botondlelkipásztor Makay Botondlelkipásztor Makay BotondResicabánya



egymással. (Nem bírom ki, hogy a még hatvan évvel ezelõtti „ökumenét” neidézzem, amikor a reformátusokkal így csúfolódott a görögkatolikus a ha-rangjaink lassú méltóságát utánozva: „Csak hús az is!... Hús ha dög is”, mirea református a kis csengõszerû görögkatolikus harangokat emígy jellemezte:„mãmãliga ºi pãsula... mãmãliga ºi pãsula” / azaz: puliszkácska és fuszulyka...puliszkácska és fuszulyka).

Nagyot léptünk az ökumené terén akkor, amikor megkezdtük 1990 utána rendszeres találkozásokat a lelkipásztorok és a papnék bevonásával sorrajárván keddenként újra és újra egymás templomait, ahol zárt körben imád-koztunk egy-egy bibliai ige felolvasása után az oltár illetve az úrasztala elõtt,majd a lelkészi lakásokban az olvasott igét alaposan átrágtuk: mit mondottnekem, mit mondott nekik az igeszakasz.

Jó visszaemlékezni arra a több mint évtizednyi keddi együttlétekre,amelyek a Pál József Csaba római katolikus, Jurcã Eugen ortodox, Marianªtefãnescu görögkatolikus és Makay Botond református „négyesfogatból”annyira felbõvült, hogy el-eljárt találkozóinkra a mindenkori katolikus káplánokmellett a szomszéd papság egy csoportja is, de néha a távoliabbak semvonakodtak eljönni a megye területérõl.

Ennek a gyakorlatnak az egyenes eredménye és következménye lettaz, hogy a minden év január 18 - 25 között megrendezett egyetemes imahétrésztvevõi valóságos pünkösdi közösséggé vált azáltal, hogy vallásilag ottvolt az ortodox, pravoszláv, görögkatolikus, római katolikus, evangélikus, refor-mátus lelkész és keresztény hívõ, nemzetiségileg pedig a román, német, magyar,szerb, horvát, ukrán, szlovák, cseh, anyanyelvû pap és gyülekezeti tag is.

Mivel a református püspököt kivéve mindeniket érdekelte az, ami váro-sunkban történik e téren, ortodox, római katolikus, görögkatolikus, evangélikuspüspökök is megfordultak és szolgáltak templomainkban. És a lényeges az,hogy legtöbb esetben a meghívott fõpásztorok sokszor a „másik” felekezet tem-plomában szolgáltak. Így a reformátusoknál - püspökségének elsõ eszten-dejében - Alexandru Mesian lugosi görögkatolikus püspök volt a vendég-igehírdetõ.

Csak a teljesség kedvéért jegyzem meg, hogy imaheteinken püspökivendégek voltak még Sebastian Kräuter, Martin Roos római katolikus, NicolaeStreza, Lucian Mic ortodox, Christoph Klein szász evangélikus fõpásztor.

Még mindíg az imaheteknél maradva, hadd mondjam el azt is, hogyegyik templomnak sem repedt meg a kárpitja, vagy szakadt be a teteje azegyes vidékeken még ma is hihetetlennek tûnõ dolgok miatt. A mi templo-munkat sem azért kell most javítani, mert abban a magyar nyelven kívül román,német s még öt-hat nyelven hangzott el ima, illetve a Miatyánk. Amikor elsõízben a Petru Iacobnak nevezett - a kommunizmus idején 53 méterrel el-költöztetett - templomban magyarul predikáltam s azt persze fordították román



nyelvre is -, senkinek sem akadt föl a szeme, de még a sajtó sem tett rossz-indulatú megjegyzést. Inkább a zsúfolt istenházát említette. Természetesnekvették, hogy a Bánsági Hegyvidéken a többnyelvûséggel együtt jár az azökumenikus vallási türelem is, amit itt a gyakorlatba is átültettünk.

Azt a szintet, amit elértünk, a néhány esperes és számos lelkipásztormellett, kórustagoknak, kántoroknak, nõszövetségieknek is köszönhetjük, mertlelkiismeretesen besegítettek munkájukkal, hozzájárulásaikkal. És talán sokanközülük még nem látták Graz-ot vagy Hartberget, hogy ne említsem Mariazelltvagy Rómát, ahová az együttmûködésnek köszönhetõen jutottunk el. Én ezena helyen a második alkalommal tarthatok elõadást, beszámolót.

Az ökumenikus együttmûködésnek köszönhetjük azt (dr. Vasile Petricã,Pál József Csaba, Marian ªtefãnascu és Makay Botond), hogy Erwin JosefÞigla javaslatára a város díszpolgárai lettünk s igen, ennek köszönheti ErwinJosef Þigla is, hogy immár õ is az!

Az utóbbi két évben megfiatalodtak - úgymond - a resicabányai gyüle-kezetek. Evangélikus, református és egyik ortodox gyülekezetbe is fiatal lelkészkerült. Keserû szájízzel írom le, hogy ez az új nemzedék itt és még most nemérti, hogy mi az ökumenikus együttmûködés. Mintha szabotálnák az öregekés a javakorabeliek ezirányú munkáját rendszeres távolmaradásaikkal.

Nos, merjünk reménykedni? Vagy vegyük tudomásul, hogy lezárultegy - nem akármilyen - korszak városunk egyháztörténelmében?!

Hadd legyek szemtelenül derûlátó: remélem, hogy tíz év múlva itt ésakkor majd úgy szólhatok a mai ifikrõl, akik felûlmúltak bennünket az ökumenéterén! Számítok egy akkori meghívásra! A mostanit pedig hálásan köszönöm:a meghívó embereknek és az õket ösztönzõ Istennek.

Resicabánya, 2008. április 4.Resicabánya, 2008. április 4.Resicabánya, 2008. április 4.Resicabánya, 2008. április 4.Resicabánya, 2008. április 4.

Aþi avut ºansa de a vã naºteîntr-o familie cu atmosferã boemã(mama era balerinã ºi tata violonist).De micã aþi cãlãtorit prin Europa ºi aþiînvãþat limba germanã. În ce mãsurãanii copilãriei v-au determinat destinulde mai târziu?

„Am sã revin cu mare„Am sã revin cu mare„Am sã revin cu mare„Am sã revin cu mare„Am sã revin cu maredragoste la voi,dragoste la voi,dragoste la voi,dragoste la voi,dragoste la voi,

la Reºiþa”la Reºiþa”la Reºiþa”la Reºiþa”la Reºiþa”ne-a declarat cunoscutane-a declarat cunoscutane-a declarat cunoscutane-a declarat cunoscutane-a declarat cunoscutascriitoare ºi traducãtoarescriitoare ºi traducãtoarescriitoare ºi traducãtoarescriitoare ºi traducãtoarescriitoare ºi traducãtoare

Nora IugaNora IugaNora IugaNora IugaNora Iuga

Sie haben die Chance gehabt,in einer Familie auf die Welt zu kom-men, wo eine bohemische Stimmungherrschte (die Mutter war Baletttänze-rin und der Vater war Geiger). Sie ka-men schon als Kind durch Europa undhaben die deutsche Sprache gelernt.

„Ich werde gerne wieder zu„Ich werde gerne wieder zu„Ich werde gerne wieder zu„Ich werde gerne wieder zu„Ich werde gerne wieder zueuch nach Reschitzaeuch nach Reschitzaeuch nach Reschitzaeuch nach Reschitzaeuch nach Reschitza

kommen”kommen”kommen”kommen”kommen”hat uns die bekanntehat uns die bekanntehat uns die bekanntehat uns die bekanntehat uns die bekannte

Schriftstellerin undSchriftstellerin undSchriftstellerin undSchriftstellerin undSchriftstellerin undÜbersetzerin Nora Iuga erklärtÜbersetzerin Nora Iuga erklärtÜbersetzerin Nora Iuga erklärtÜbersetzerin Nora Iuga erklärtÜbersetzerin Nora Iuga erklärt



Vreau sã vã spun cã nu suntgenul de om care sã facã com-plimente, dar sunt absolut uluitã cãdumneavoastrã, care nu m-aþi cunos-cut, ºtiþi atâtea lucruri despre mine.Faptul cã am avut ºansa ca pãrinþiimei sã fie artiºti ºi extremi de tinericând m-am nãscut: mama avea 16ani, iar tata 24, tocmai acesta este unsemn de vitalitate, poate de aici moº-tenesc acest dinamism, aceastã fre-nezie, pentru cã sunt o exaltatã per-manentã. Sigur cã ºansa cãlãtoriilorla 5-6 ani în strãinãtate a fost extra-ordinarã. Eu nu conºtientizam cãacolo este o altã lume, atât de diferitãde lumea noastrã din Bucureºtiul ani-lor ’37. Oricum m-a introdus în cu totulalt climat, pentru cã copilul absoarbeca un burete, inconºtient, dar absoar-be ºi îºi creeazã personalitatea.

Rãdãcinile personalitãþii mele,care ºocheazã astãzi în România,acolo au încolþit. Sãmânþa acolo a fostpusã, când aveam 5-6 ani ºi urmamgrãdiniþa la Freiburg ºi la Remscheid.Acolo am învãþat germana, dar dupã re-venirea în Bucureºti nu am avut oca-zia sã vorbesc nemþeºte.

Abia la 11 ani, când tata, careera violonist, a avut un angajamentla Sibiu, a insistat sã urmez ºcoalamãnãstireascã de la Ursuline, undetotul se preda în limba germanã. Olunã de zile a fost o mare dramã înfamilie: mama plângea într-un colþ, euîn altul; eu eram speriatã cã nu ºtiambine nemþeºte, mama era speriatã cãvoi face o depresie, cã mã voi com-plexa. Tata, care a insistat ca un zbir,

Inwieweit haben die KindheitsjahreIhr Schicksal bestimmt?

Ich will Ihnen sagen, dass ichnicht der Mensch bin, der Kompli-mente macht, aber ich bin ganz er-staunt, dass Sie so vieles über michwissen, obwohl Sie mich nicht ge-kannt haben. Die Tatsache, dass ichdie Chance gehabt habe, dass meineEltern Künstler und sehr jung warenals ich geboren wurde: die Mutterhatte 16 Jahre und der Vater 24, istein Zeichen von Vitalität, davon erbeich vielleicht diese Dynamik, dieseFrenesie, denn ich bin ständig exal-tiert. Die Chance, mit 5-6 Jahren insAusland zu reisen, war sicher außer-gewöhnlich. Ich habe nicht wahrge-nommen, dass dort eine ganz ver-schiede Welt ist im Vergleich mit un-serer Bukarester Welt der 37er Jahre.Aber ich wurde in eine andere Atmos-phäre eingeführt, weil ein Kind allesNeue wie ein Schwamm aufsaugt,wenn auch unbewusst, und sich soseine Persönlichkeit bildet.

Die Wurzeln meiner Persön-lichkeit, die heute in Rumänien scho-ckiert, haben dort gesprossen. DerSamen wurde dort gepflantzt, als ich5-6 Jahre alt war und in Freiburg undRemscheid in den Kindergarten ge-gangen bin. Dort habe ich Deutschgelernt, aber nach der Rückkehr nachBukarest habe ich nicht mehr die Gele-genheit gehabt, Deutsch zu sprechen.

Erst mit 11 Jahren, als meinVater, der Geiger war, eine Anstellungin Hermannstadt bekam, hat er daraufbestanden, dass ich die Ursuli-nen-Klosterschule besuche, wo alles inDeutsch unterrichtet wurde. EinMonat lang war in der Familie eingroßes Drama: die Mutter weinte ineiner Ecke, ich in der anderen; ich



mi-a fãcut cel mai mare bine. Ori decâte ori am fost într-o situaþie dificilã(trebuie sã spun cã de vreo trei oriam fost datã afarã din serviciu pentrucã nu sunt docilã ºi supusã), de fie-care datã m-a salvat limba germanã.

Cunoscând germana am gãsitmai uºor un post în Bucureºti unde,se ºtie, limba germanã nu e atât derãspânditã. Dar limba germanã nu afost numai marele meu salvator, ea afost ºi marele meu succes. Spun astapentru cã la 70 de ani, când am ajunsprima datã la Berlin cu bursã ºi amfãcut lecturi în limba germanã, pentrucã am tradus enorm, ceea ce m-a aju-tat sã-mi menþin cunoºtinþele de limbãgermanã, am reuºit sã cuceresc pu-blicul german. Nu l-am cucerit numaiprin calitatea de scriitor, ci ºi prin faptulcã le-am vorbit pe limba lor, comuni-carea s-a fãcut de la om la om, limbafiind cel mai bun mesager de transmi-tere a emoþiilor între oameni.

La ediþia din 2008 a „ZilelorLiteraturii Germane la Reºiþa” v-amascultat citind câteva poezii, aceleaºiîn limba germanã ºi în limba românã.În ce limbã consideraþi cã sunã maibine poeziile Dvs.?

Din pãcate în prozã nu mã potpronunþa pentru cã ea mi-a fost tra-dusã doar în pagini rãzleþe, dar poe-zia a fost mai bine reprezentatã. Credcã în limba românã sunã mai binepentru cã Wichner m-a ajutat mult sãpenetrez foarte bine în Germania. Elºtie ceea ce cere cititorul german, cu-noaºte mecanismul de gândire ºi sen-sibilitate al germanului ºi a fost mai

war erschrocken, weil ich nicht gutDeutsch konnte und die Mutter hatteAngst vor einer Depression, die icherleiden konnte, sie fürchtete, dassich vielleicht an Komplexen leidenwerde. Der Vater, der sehr strengdarauf bestanden hat, der hat für michdadurch das Beste getan. Jedesmalwenn ich in einer schwierigen Situa-tion war (ich muss gestehen, dass mirdreimal gekündigt wurde, weil ichnicht willig und untertänig bin), hatmich die deutsche Sprache gerettet.

Weil ich Deutsch konnte, habeich leichter eine Stelle in Bukarestgefunden, wo die deutsche Sprachenicht so sehr verbreitet ist. Die deut-sche Sprache war aber nicht nur meingroßer Retter, sie war auch meingroßer Erfolg. Ich sage dies, denn mit70 Jahren, als ich für das erste Mal inBerlin mit einem Stipendium gewe-sen bin und da Lesungen in deut-scher Sprache hielt, weil ich bis dannsehr viel übersetzt hatte, wodurch ichmeine Deutschkenntnisse aufrecht-erhielt, ist es mir gelungen, das deut-sche Publikum zu erobern. Ich habees nicht nur als Schriftstellerin erobertsonder auch dadurch, dass ich des-sen Sprache gesprochen habe, die Kom-munikation fand direkt statt. Die Spra-che ist der beste Bote, der die Emotio-nen zwischen den Menschen vermittelt.

Ich habe bei den „DeutschenLiteraturtage in Reschitza” zugehört,wie Sie einige Gedichte, dieselben,in der deutschen und in der rumäni-schen Sprache gelesen haben. Wasmeinen Sie, in welcher Sprache klin-gen Ihre Gedichte besser?

Was die Prosa anbelangt, kannich mich leider nicht äußern, denn siewurde mir nur in einzelnen Fällen über-setzt, aber die Gedichte sind besser



riguros. M-a aplatizat un pic, nu mi-adat voie sã fiu atât de exaltatã în poe-ziile în limba germanã cum sunt înromânã. Mi-a estompat nebunia careîn limba românã este infinit mai pu-ternicã. A fãcut asta pentru cã nemþiiprobabil sunt puþin speriaþi dacã sarpeste cal, ori mie îmi place sã sarpeste cal. Cred cã mi-a fãcut unserviciu, dar mie îmi place mai multcum sunã versurile mele în limbaromânã. Mã regãsesc mai mult înlimba românã.

Fiind pentru prima datã laReºiþa, e firesc sã vã solicit câtevaimpresii despre oamenii pe care i-aþiîntâlnit aici, despre manifestarea lacare aþi luat parte.

În primul rând vreau sã-i mul-þumesc lui Erwin Josef Þigla pentruinvitaþie ºi domnului Joachim Witt-stock, pentru cã el este cel care m-arecomandat domnului Þigla. Eu amsuferit, pentru cã la întâlnirile cu ger-manii la Bucureºti, sau în alte pãrþi,conduse de domnul Guþu, acesta nuºi-a amintit cã eu am tradus atâtaliteraturã germanã în limba românãºi atâþia autori români în germanã ºi

repräsentiert. Ich glaube, dass diesebesser in der rumänischen Spracheklingen, denn Wichner hat mir sehrviel geholfen, in Deutschland gut ein-zudringen. Er weiß, was der deutscheLeser verlangt, er kennt die Denkwei-se und die Sensibilität des Deutschen,er war strenger gewesen. Er hat michein wenig modelliert, er hat mir nichterlaubt, so exaltiert zu sein in meinenGedichten, die in deutscher Sprachegeschrieben wurden, so wie ich es inder rumänischen Sprache bin. Er hatmeinen Wahn gedämpft, der in derrumänischen Sprache viel stärker ist.Er hat dies getan, denn die Deut-schen sind vielleicht ein weing ge-schreckt, wenn ich übertreibe, abermir macht das Übertreiben Vergnü-gen. Ich glaube, dass er mir dadurchgeholfen hat, aber es gefällt mir sehr,wie meine Verse in der rumänischenSprache klingen. Ich wiederfindemich mehr in der rumänischen Sprache.

Da Sie sich zum ersten Mal inReschitza aufhalten, finde ich es nor-mal, dass Sie mir einige Eindrückeüber die Menschen, denen Sie da be-gegnet sind und über die Veranstal-tung, an der Sie teilgenommen ha-ben, mitteilen.

Ich möchte mich in erster Reihebei Erwin Josef Þigla für die Einladungbedanken und bei Joachim Witt-stock, denn er hat mich dem HerrnÞigla empfohlen. Ich habe gelitten,weil Herr Guþu, bei den Begegnun-gen mit den Deutschen in Bukarest,oder aderswo, die er leitete, sich nichtdaran erinnert hat, dass ich so vieldeutsche Literatur ins Rumänischeund so viele Werke der rumänischenSchriftsteller ins Deutsche übersetzthabe und er weiß vielleicht nicht, dassmir in Deutschland ein großer aka-demischer Preis verliehen wurde.

Nora IugaNora IugaNora IugaNora IugaNora Iuga



Es scheint mir unerklärlich,warum ich nicht zu diesen Begegnun-gen eingeladen wurde, denn es wa-ren einige eingeladen, die nichts mitder deutschen Literatur zu tun hattenund auch nicht Germanistik an derUniversität studiert haben.

Deswegen fühle ich mich sehrdankbar und glücklich, dass ich nachReschitza eingeladen wurde, wo ichnur Freunden begegnet bin, als obwir uns schon seit Jahren kennenwürden. Ich fühle mich wie in einerFamilie und ich werde gerne wiedernach Reschitza kommen, solangemich die Füße tragen.

Aufgezeichnet von Titus CriºciuTitus CriºciuTitus CriºciuTitus CriºciuTitus CriºciuApril 2008April 2008April 2008April 2008April 2008

probabil nu ºtie cã Germania mi-aacordat un mare premiu academic.

Mi se pare inexplicabil de cenu am meritat sã fiu invitatã la acesteîntâlniri, mai ales cã au fost invitaþiunii care nu au nimic cu literaturagermanã ºi nici n-au fãcut germa-nistica la Universitate.

Asta mã face sã mã simt extra-ordinar de recunoscãtoare ºi fericitãcã am fost invitatã la Reºiþa, unde amîntâlnit numai prieteni cu care parcãne cunoaºtem de mulþi ani. Mã simtexact ca într-o familie ºi am sã revin,atâta timp cât mã þin picioarele, cumare dragoste la voi la Reºiþa.

A consemnat Titus CriºciuTitus CriºciuTitus CriºciuTitus CriºciuTitus CriºciuAprilie 2008Aprilie 2008Aprilie 2008Aprilie 2008Aprilie 2008

„Când va veni Duhul Sfântasupra voastrã, voi veþi primi o putereºi îmi veþi fi martori.” (Fap 1,8) Subacest moto au avut loc în perioada 10 - 20iulie 2008 „Zilele Mondiale ale Tinere-tului” (ZMT), pentru a XXIII-a oarã, dedata aceasta în Australia.

La o distanþã de aproape20.000 km faþã de þara noastrã, par-curºi în 18 ore efective de zbor, cu oescalã de aproape 12 ore în Singa-pore, aproape 50 de tineri din Româ-nia s-au întâlnit în Melbourne, pentru

Duhul Sfânt, sufletulDuhul Sfânt, sufletulDuhul Sfânt, sufletulDuhul Sfânt, sufletulDuhul Sfânt, sufletulBisericii la SidneyBisericii la SidneyBisericii la SidneyBisericii la SidneyBisericii la SidneyExperienþe de neuitatExperienþe de neuitatExperienþe de neuitatExperienþe de neuitatExperienþe de neuitat

trãite în Australia cu prilejultrãite în Australia cu prilejultrãite în Australia cu prilejultrãite în Australia cu prilejultrãite în Australia cu prilejulZilei Mondiale a Tineretului, 2008Zilei Mondiale a Tineretului, 2008Zilei Mondiale a Tineretului, 2008Zilei Mondiale a Tineretului, 2008Zilei Mondiale a Tineretului, 2008

Alexander Erwin ÞiglaAlexander Erwin ÞiglaAlexander Erwin ÞiglaAlexander Erwin ÞiglaAlexander Erwin ÞiglaReºiþa

Der Heilige Geist, dieDer Heilige Geist, dieDer Heilige Geist, dieDer Heilige Geist, dieDer Heilige Geist, dieSeele der Kirche in SydneySeele der Kirche in SydneySeele der Kirche in SydneySeele der Kirche in SydneySeele der Kirche in Sydney

Einmalige Erfahrungen inEinmalige Erfahrungen inEinmalige Erfahrungen inEinmalige Erfahrungen inEinmalige Erfahrungen inAustralien, anlässlich desAustralien, anlässlich desAustralien, anlässlich desAustralien, anlässlich desAustralien, anlässlich des

Weltjugendtags 2008 erlebtWeltjugendtags 2008 erlebtWeltjugendtags 2008 erlebtWeltjugendtags 2008 erlebtWeltjugendtags 2008 erlebt

Alexander Erwin ÞiglaAlexander Erwin ÞiglaAlexander Erwin ÞiglaAlexander Erwin ÞiglaAlexander Erwin ÞiglaReschitza

(Übersetzung ins Deutsch:(Übersetzung ins Deutsch:(Übersetzung ins Deutsch:(Übersetzung ins Deutsch:(Übersetzung ins Deutsch:Prof. Alexandra Damºea)Prof. Alexandra Damºea)Prof. Alexandra Damºea)Prof. Alexandra Damºea)Prof. Alexandra Damºea)

„Ihr werdet die Kraft des Heili-gen Geistes empfangen, der auf euchherabkommen wird; und ihr werdetmeine Zeugen sein.“ (Apg 1,8). Unterdiesem Motto fand in der Zeitspanne10. - 20. Juli 2008 der XXIII. Weltju-gendtag (WJT) in Sydney statt. Beieiner Entfernung von fast 20.000 kmvon der Heimatstadt Reschitza, nacheinem Flug von 18 Stunden, mit einerZwischenladung von 12 Stunden inSingapur, trafen sich 50 Jungendlicheaus Rumänien in Melbourne mit denJugendlichen aus der ganzen Welt,



a sãrbãtori, împreunã cu tinerii de petot globul pãmântesc, zilele premer-gãtoare ZMT (10 - 13 iulie), numite ºizilele de pregãtire în dieceze.

Cei 50 de români, atât roma-no- cât ºi greco-catolici au reprezentatArhidiecezele ºi Diecezele de Iaºi,Alba Iulia, Cluj, Oradea, Bucureºti ºiTimiºoara. Printre aceºtia am avut ºieu ocazia sã pot participa ºi sã re-prezint comunitatea din Reºiþa înAustralia, dupã experienþa trãitã acumtrei ani la Köln, în Germania, cu prilejulcelei de a XXII-a ediþii. De data aceas-ta am dorit sã retrãiesc pe pãmântulAustraliei acea atmosferã mirificã depe pãmânt german. Bunul Dumnezeum-a binecuvântat cu aceastã vizitã pecontinentul austrialian, marea þarã asudului, cum i se mai spune!

Sosiþi la Melbourne, al doileaoraº ca mãrime din Australia, am datde aºa numita iarnã australianã (înaceastã perioadã în emisfera sudicãeste iarnã!), undeva în jurul a 10°C;pentru noi a fost un ºoc destul de mare,deorece am plecat cu 2 zile în urmãdin România de la 30°C ºi am ajunsla mai puþin de 10°C.

În sfârºit, în garã ne-am întâlnittot grupul din România, deoarece amzburat pe patru cãi diferite din Europaspre Australia. Împreunã am mersapoi spre Parohia „Sfântul Benedict”din Burwood, un cartier din Melbour-ne, unde ne aºteptau gazdele noastrepentru urmãtoarele zile. O comunitatecaldã ºi primitoare, gata sã ne pri-meascã în casele lor: aºa au fost ceidin „Sfântul Benedict”; fiecare am fostrepartizat la câte o familie. Eu am avut

um die Vortage des Weltjugendtageszu feiern (10. - 13. Juli), genannt auchnoch Tage der Begegnungen in denDiözesen.

Die 50 rumänischen Jugendli-chen, sowohl römisch-katholische alsauch griechisch-katholische, vertra-ten unsere Erzbistümer und Bistümeraus Jassy, Alba-Iulia / Karlsburg, Klau-senburg, Großwardein, Bukarest undTemeswar. Unter diesen Jugendli-chen hatte auch ich die Gelegenheit,bei diesem WJT mitzumachen undmeine Heimatgemeinde in Australienzu vertreten. Nach den Erlebnissen,die ich vor 3 Jahren in Köln (Deutsch-land) hatte, als ich an der XXII.Auflage des WJT teilnahm, wollte ichwieder Mal diese Atmosphäre miter-leben, diesmal aber auf australi-schem Boden. Der liebe Gott gab mirdie Gnade, diese Reise auf dem aus-tralischen Kontinent, auch das großeLand des Südens genannt, zu er-leben!

In Melbourne, die zweitgrößteStadt Australiens, angekommen,überraschte uns der so genannteaustralische Winter (in dieser Zeit-spanne ist auf der SüdhalbweltkugelWinter, um 10°C!); für uns war es einerecht große Überraschung, weil wirvor 2 Tagen aus Rumänien bei 30°Cabflogen und bei weniger als 10°Cgelandet sind, sicher mit Zwischen-landung im heißen Singapur.

Endlich trafen wir uns imBahnhof in Melbourne, die gesamterumänische Gruppe, die wir auf 4 ver-schiedenen Luftwegen aus Europanach Australien geflogen sind.Gemeinsam sind wir danach in diePfarre „Heiliger Benedikt“ aus Bur-wood gefahren, ein Wohnviertel Mel-bournes, wo uns die Familien, die uns



ocazia sã stau la 3 studenþi tineri aus-tralieni, împreunã cu un participantdin Marghita, jud. Bihor.

Ajunºi la noua noastrã casã,dupã o scurtã întrevedere cu gazdelenoastre, am plecat spre centrul ora-ºului, pentru a simþi atmosfera ºi pul-sul viu creat de cei 50.000 de tinerisosiþi în Melbourne în cadrul zilelorde pregãtire în dieceze. Uºor de spus:din cartierul nostru pânã în centrulcapitalei regiunii australiene Victoriaerau nu mai puþin de 62 de staþii detramvai. Seara ne-am întâlnit din noula Biserica „Sfântul Benedict” pentruo scurtã catehezã ºi pentru a schimbaprimele impresii despre Australia.

Vineri, în 11 iulie, dupã SfântaLiturghie de dimineaþã am mers cutoþii spre „Wattle Park”, un parc centraldin Melbourne, pentru a planta pomiºi arbuºti; în 2 ore s-au plantat decãtre cei prezenþi 200 de pomi ºiarbuºti. Apoi am vizitat „EurekaSkydeck”, unul dintre cele mai mariblocuri de locuit din lume, iar dupãaceea acvariul din Melbourne, undeam putut vedea unele specii foarterare de rechini.

La ora 16,30 s-au deschisuºile „Telstra Dom”-ului (un stadionde 55.000 de locuri) pentrui SfântaLiturghie de primire a pelerinilor înMelbourne. A fost primul contact ade-vãrat cu amploarea manifestãrii: aicis-au adunat în jur de 30.000 de tineride pe tot globul pãmântesc, intr-oatmosferã de pace, bucurie ºi decredinþã trãitã. Au fost prezenþi ºi auconcelebrat Sfânta Liturghie 600 preoþi,12 episcopi ºi doi cardinali.

unterbrachten, erwarteten. Eine rechtwarme und gastfreundliche Gemein-de erwartete uns hier. Jeder von unswurde in einer Familie untergebracht.Ich hatte die Gelegenheit, bei dreiaustralischen Studenten zu wohnen,zusammen mit einem weiteren Pilgeraus Marghita / Kreis Bihar.

Angekommen in unserer neu-en Familie, nach einem kurzen Ge-spräch mit den Gastgebern, gingenwir ins Zentrum der Stadt, um die le-bendige Atmosphäre zu spüren, diedie 50.000 Jugendlichen machten,die im Rahmen der Tage der Begeg-nungen in den Diözesen nach Mel-bourne aus der ganzen Welt gekom-men sind. Von unserer Familie bis insZentrum der Landeshauptstadt derRegion Victoria waren es nicht mehrund nicht weniger als 62 Straßen-bahnhaltestellen! Am Abend kamenwir wieder alle in der Pfarre „Heili-ger Benedikt“ für eine kurze Kateche-se und um die ersten Eindrücke überAustralien auszutauschen zusammen.

Am Freitag, dem 11. Juli, nachder Heiligen Messe am Morgen,gingen wir alle in den „Watte Park“,um Bäume und Sträucher zu pflan-zen. In 2 Stunden wurden von den An-wesenden um die 200 Bäume undSträucher gepflanzt.

Danach besuchten wir „Eure-ka Skydeck“, einen der größten Wohn-blocks der Welt, und gleich danachdas Aquarium Melbournes, wo wireinige seltene Arten von Haien sehenkonnten.

Um 16,30 Uhr wurden die Tü-ren des „Telstra Doms“ (ein Stadionmit 55.000 Plätzen) für die Willkom-mensmesse der Pilger in Melbourne,geöffnet. Es war der erste richtige Kon-takt mit der Masse der Veranstaltung:



Sâmbãtã, 12 iulie, dat fiindfaptul cã o zi înainte s-a comemoratSfântul Benedict ºi hramul Bisericiidin parohia gazdã, a avut loc o SfântãLitughie specialã închinatã SfântuluiPãrinte ºi nouã, pelerinilor din toatãlumea, pentru a primi cu inima deschi-sã mesajul sãu.

Dupã Sfânta Liturghie a urmato micã agapã, dupã care am vizitatgrãdina zoologicã pentru a vedearenumitele animale tradiþionale aleAustraliei: cangurii ºi urºii Koala.

Duminicã, 13 iulie, dupã Sfân-ta Liturghie, am mers pe plaja Ocea-nului Indian, pe faleza acestuia ºi amvizitat esplanada. Spre searã am fostîn „Luna Park”, parcul de distracþie alMelbourne-ului. Seara am invitat noigazdele noastre la o searã româ-neascã cu cântece, dansuri ºi mân-care, tradiþionale de pe la noi.

Luni, 14 iulie, a fost ziua des-pãrþirii de familiile noastre „adoptive”pentru parte dintre noi, cei care amplecat cu autobuzul spre Sidney. Estede precizat cã între Melbourne ºiSidney sunt aproape 1.000 de km.

Dupã o cãlãtorie lungã amajuns la Sidney, destinaþia noastrãprincipalã, locul de desfãºurare aZMT. Aici am fost aºteptaþi de pãrinteleMichael Anghel în Parohia „Our Ladyof the Assumption” („Înãlþarea MaiciiDomnului”), casa noastrã din Home-bush, Sidney. O parte dintre noi a statdin nou la familii, iar o altã parte,printre care ºi eu, în casa parohialã.

Marþi, 15 iunie, seara, a avutloc Liturghia de deschidere ºi de pri-

hier sind um die 30.000 junge Pilgeraus der ganzen Welt in einer Frie-dens-, Freude- und Glaubensatmos-phäre zusammengekommen. Es wa-ren 600 Priester, 12 Bischöfe und 2 Kar-dinäle, die die Heilige Messe feierten.

Am Samstag, dem 12. Juli,wurde das Kirchweihfest der Ge-meinde „Heiliger Benedikt“ gefeiert(am 11. Juli feiert die katholischeKirche den Tag des Heiligen Be-nedikt). Es wurde eine feierliche Hei-lige Messe abgehalten, dem HeiligenVater Benedikt XVI. und uns, Pilgernaus der ganzen Welt, gewidmet.

Nach der Heiligen Messefolgte ein kleines gemeinsames Es-sen, und danach besuchten wir denTiergarten, um die berühmten austra-lischen Tiere näher zu sehen (Kän-guru, Koalabär usw.).

Am Sonntag, dem 13. Juli,nach der Heiligen Messe, gingen wirzum Strand des Indischen Ozeans.Am Nachmittag waren wir im Luna-park, Melbournes Vergnügungspark.

Am Abend haben wir unsereGastgeber zu einem rumänischenAbend eingeladen: mit rumänischenTänzen, Liedern und kulinarischenKöstlichkeiten.

Der Montag, der 14. Juli, warder Tag in dem wir von unseren Gast-familien Abschied nehmen mussten;nur für einige von uns, die mit demBus nach Sydney fuhren. Man musserwähnen, dass zwischen Melbour-ne und Sydney fast 1.000 km sind.

Nach einer langen, zweitä-tigen Reise erreichten wir endlichunser Hauptziel: Sydney, die Stadt,wo eigentlich der WJT stattfand. Hierwurden wir von Pfarrer Michael An-ghel und seiner Pfarre „Maria Him-melfahrt“ in Sydney - Homebush er-



mire a pelerinilor in Sidney, în portulBarangaroo. Sfânta Liturghie a fostcelebratã de cardinalul de Australia,George Pell; în cadrul Sfintei Liturghiis-a fãcut referire la un scurt istoric alZilelor mondiale precedente ºi au fostaduse crucea ZMT ºi icoana MaiciiDomnului, simbolurile ZMT. La aceastãSfântã Liturghie au participat in jur a150.000 de tineri din aproape 170 deþãri. Au concelebrat 26 de cardinali,400 de episcopi ºi 4.000 de preoþi.

Miercuri, 16 iulie, dimineaþade la ora 9, am participat la ora decatehezã la Biserica din Homebush,Sidney, es fiind susþinutã de PS VirgilBercea, episcop greco-catolic de Ora-dea, responsabil cu pastoraþia tinere-tului în cadrul Conferinþei Episcopaledin România. În centrul catehezeiacesteia, dar ºi al celor din zilele ur-mãtoare a stat Duhul Sfânt. S-aupurtat discuþii ºi despre istoria Bisericiicatolice de ambele rituri în timpulcomunismului. În timpul catehezeis-au interpretat cântece religioase.Totodatã a fost posibilã ºi spovedania.

În 300 de locaþii din Sidney s-auþinut simultan cateheze pe aceeaºitemã: Sfântul Duh.

Dupã masa de prânz am vizi-tat oraºul ºi celebra operã din Sidney.

Trecând prin oraº am pututobserva cum tinerii din diferite þãri dan-seazã, cântã ºi se roagã împreunã: oatmosferã de unitate totalã, cu ade-vãrat incandescentã. Seara am parti-cipat la diferite festivaluri ºi concerteîn centrul oraºului.

wartet. Einige von uns wurden wiederbei Familien einquartiert, andere,unter denen auch ich, im Pfarrhaus.

Am Dienstag, dem 15. Juli, amAbend, fand die Eröffnungs- und Will-kommenmesse für die Pilger in Syd-ney am Ort genannt „Barangaroo“statt. Die Heilige Messe wurden vonSydneys Erzbischof George KardinalPell zelebriert. An der Heiligen Messenahmen etwa 150.000 Pilger ausetwa 170 Ländern teil. Es zelebrier-ten 26 Kardinäle, 400 Bischöfe und4.000 Priester.

Am Mittwoch, dem 16. Juli, inder Früh, um 9 Uhr, nahmen wir aneiner Katechese in der Pfarre Home-bush, in Sydney, teil. Sie wurde vonBischof Virgil Bercea, griechisch-ka-tholischer Bischof von Großwardein /Oradea, Verantwortlicher für die Ju-gendpastoral innerhalb der Rumäni-schen Bischofskonferenz, gehalten.

Im Mittelpunkt dieser, aberauch der folgenden Katechesen dernächsten Tage, stand der HeiligeGeist. Es wurden Gespräche auchüber die Geschichte der Kirche, so-wohl der römisch-katholischen, alsauch der griechisch-katholischen inder Zeit des Kommunismus, geführt.

In der Katechese wurden auchkirchliche Lieder gesungen; es gabebenfalls Beichtmöglichkeit.

An 300 Punkten in Sydney wur-den gleichzeitig Katechesen mit demgleichen Thema gehalten: der HeiligeGeist.

Nach dem Mittagessen be-suchten wir die Millionenstadt undihre berühmte Oper. Als wir durch dieStadt gingen, konnte ich bemerken,wie Jugendliche aus verschiedenenLändern tanzten, sangen und gemein-sam beteten, eine Atmosphäre derEinheit in Vielfalt.



Joi, 17 iulie, dimineaþa, dupão altã catehezã þinutã de PS VirgilBercea despre Duhul Sfânt, sufletulbisericii, ne-am îndreptat cu toþii spreBarangaroo, unde dupã-masa urmasã soseascã pe vasul „Sydney 2000”Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVII-lea, aceastã primã întâlnire fiind inti-tulatã Sãrbãtoarea de primire, cu oparticipare de 500.000 de pelerini ºilocalnici. Sfântul Pãrinte a sosit cuvaporul, iar în Barangaroo a coborâtpe þãrm, salutând participanþii. Aici aþinut o scurtã predicã despre însem-nãtatea ZMT. Eu personal am stat dedata aceasta mai aproape de scenade unde a vorbit celor prezenþi SfântulPãrinte Papa Benedict al XVI-lea.

Vineri, 18 iulie, dimineaþa, aavut loc deja obiºnuita catehezã, dinpãcate ultima de la Sidney, iar apoiam pornit cu vaporul din satul olimpicspre centrul oraºului, în vedereaparticipãrii la Drumul Crucii (jucat de80 de tineri în mod real!), iar apoi amvizitat „Manly Beach”, o plajã celebrãpentru surfing.

Sâmbãtã, 19 iulie, dupã Sfân-ta Liturghie de dimineaþã, „înarmaþi”cu saci de dormit ºi cu haine groase, amplecat spre „Royal Randwick Racecour-se”, marele hipodrom din Sidney, undeurma sã se desfãºoare Vigilia de sea-rã ºi Sfânta Liturghie finalã de duminicã.

Am mers prin Sidney un drumal pelerinului de circa 10 km, printrealtele ºi peste renumitul pod dinSidney, închis de data aceasta pentrucirculaþia autovehiculelor.

Am Abend gingen wir zu denverschiedenen Festivals und Konzer-ten, die den Pilgern gewidmet waren.

Am Donnerstag, dem 17. Juli,am Vormittag, nach der von BischofBercea über den Heiligen Geist, dieSeele der Kirche, gehaltenen Kate-chese, gingen wir auf den „Baranga-roo“-Platz, wo am Nachmittag derHeilige Vater Benedikt XVI. mit demSchiff „Sydney 2000“ offiziell ankam.

Diese erste Begegnung mitdem Papst wurde die Willkommens-feier genannt, mit einer Teilnahmevon 50.000 Pilgern. Der Heilige Vaterkam von dem Schiff im Hafen vonSydney auf festen Boden und begrüß-te die versammelte Menge. Hier hielter eine kurze Predigt über den WJTund seine Geschichte. Ich persönlichdurfte diesmal näher zu der Bühne sein,von wo aus der Papst zur Menge sprach.

Am Freitag, dem 18. Juli, früham Morgen, wurde die tägliche, aberauch letzte Katechese in Sydney ge-halten; danach sind wir mit dem Schiffaus dem Olympischen Dorf ins Zent-rum gefahren, um am Nachmittag amKreuzweg mitzumachen (mit jungenSchauspielern aufgeführt). Am Abendbesuchten wir „Manly Beach“, einenfür die Surfwellen berühmten Strand.

Am Samstag, dem 19. Juli, nachder Morgenmesse, mit den Schlaf-säcken und mit dicken Kleidern bewaff-net, zogen wir los auf dem Weg nach„Royal Randwick Racecourse“, demgroßen Hippodrom von Sydney, woam Abend die Vigil und am Sonntag-morgen die WJT-Festmesse stattfand.

Wir gingen Richtung Hippo-drom durch Sydney den 10 km langenPilgerweg, unter anderen auch überdie berühmten „Harbour“-Brücke.

Auf der Pferdepiste um 16 Uhrangekommen, sah ich die riesige



Ajunºi pe hipodrom pe la ora16, am vãzut aceea mare de oameni,în jur de 235.000 de pelerini, gata sãîl întâmpine pe Sfântul Pãrinte. Amcãutat parcelele rezervate nouã, amdespachetat ºi am aºteptat sosireaSfântului Pãrinte.

La ora 19 a început priveghe-rea de rugãciune cu papa, vigilia desearã; au urmat punerea în comun aunor experienþe trãite de tineri in aces-te zile precum ºi o adoraþie. Noapteaau urmat o serie de concerte dedicateZMT.

Duminicã, 20 iulie, dimineaþala ora 7, a vut loc rugãciunea de di-mineaþã, dupã care l-am aºteptat cutoþii pe Sfântul Pãrinte care a celebratîncepând cu ora 10 (ora 3 ora Româ-niei) Sfânta Liturghie de încheiere aZMT. 24 de tineri au primit Sfântul Mirde la însuºi Sfântul Pãrinte. PapaBenedict al XVI-lea ne-a încurajat înpredica sa sã mergem mai departe,sã-I spunem DA lui Isus Cristos înviaþa noastrã de zi cu zi!

În partea finalã a Sfintei Litur-ghii s-a anunþat oficial cã urmãtoareaZMT se va desfãºura la Madrid, înSpania, peste trei ani, în 2011.

La aceastã Sfântã Liturghie auslujit alãturi de Sfântul Pãrinte 700 decardinali ºi episcopi, 2.000 de preoþi.Participanþi au fost în numãr de350.000, pelerini ºi autohtoni.

Înainte de a mã întoarce înRomânia, datoritã problemelor derezervare de zbor, am petrecut câtevazile de neuitat în Singapore ºi Ma-laiezia. ªi, în sfârºit, din nou ACASÃ,

Menschenmenge: um 235.000 Pilger,bereit, den Heiligen Vater zu empfan-gen. Wir suchten unsere angewie-senen Plätze, packten unsere Schlaf-säcke aus und warteten auf den Papst.

Um 19 Uhr begann die Abend-vigil mit dem Heiligen Vater BenediktXVI.; es folgten Vortragungen einigerErfahrungen der Jugendlichen, diesie entlang der Woche gesammelthaben, und eine Anbetung des Aller-heiligsten.

In der Nacht folgten einigeKonzerte, dem WJT gewidmet.

Am Sonntag, dem 20. Juli, um7 Uhr am Morgen, fand das Morgen-gebet statt und danach, zusammenmit dem Heiligen Vater Papst Be-nedikt XVI., welcher um 10 Uhr (3 Uhrrumänische Zeit), den Hippodrom er-reichte, feierten wir alle die WJT-Fest-messe, auch als Schlussmesse derWJT bekannt. Im Rahmen der Messebekamen 24 Jugendliche das HeiligeSakrament der Firmung vom Heili-gen Vater persönlich.

Papst Benedikt ermutigte unsin seiner Predigt, den Weg Gottes zufolgen und Jesus in unser alltäglichesLeben hinein zu lassen.

Am Ende der Festmesse wur-de offiziell bekannt gegeben, dass dernächste WJT 2011 in Madrid, in derHauptstadt Spaniens, stattfinden wird.

Bei dieser Festmesse konzele-brierten der Papst, 700 Kardinäle undBi-schöfe und 2.000 Priester. Teil-nehmer waren rund 350.000 Pilger.

Dadurch, dass es einige Pro-bleme mit der Buchung der Flugkar-ten beim Rückflug gab, verbrachte ichanschließend einige wunderschöneTage mit mehreren Teilnehmern aus un-serem Lande in Singapur und Malaysia.

Diese dreiwöchige Pilger-schaft durch Europa (Reschitza - Te-



dupã trei sãptãmâni de pelerinaj prinAustralia ºi Asia!

A fost pentru mine o expe-rienþã unicã, de neuitat ºi sper caBunul Dumnezeu sã mã ajute sã potparticipa ºi in 2011 la Madrid, la ZMT.Ar fi pentru a treia oarã pentru mine!

În final doresc sã le mulþumesctuturor celor care mi-au facilitat aceas-tã participare ºi care au avut încredereîn mine ca sã fiu prezent la Ziua mon-dialã a tineretului din Sidney!

„împreunã, miteinander, együttesen”„împreunã, miteinander, együttesen”„împreunã, miteinander, együttesen”„împreunã, miteinander, együttesen”„împreunã, miteinander, együttesen”, nr. 26 - septembrie 2008Apariþie editatã de Forumul Democratic al Germanilor

din judeþul Caraº-Severin. Realizat cu sprijinul financiar al Departamentului

pentru Relaþii Interetnice. Exemplar gratuit. Redactor:Redactor:Redactor:Redactor:Redactor: Erwin Josef Þigla; Lectorat: Lectorat: Lectorat: Lectorat: Lectorat: ec. Waldemar König

Adresa redacþiei:Adresa redacþiei:Adresa redacþiei:Adresa redacþiei:Adresa redacþiei: Biblioteca Germanã „Alexander Tietz” B-dul Revoluþiei din Decembrie nr. 22 / RO - 320086 Reºiþa

TTTTTel. + Fax: el. + Fax: el. + Fax: el. + Fax: el. + Fax: 0255 / 22 00 81; E-mail: [email protected] coperta faþã:Foto coperta faþã:Foto coperta faþã:Foto coperta faþã:Foto coperta faþã: Biblioteca Germanã „Alexander Tietz” Reºiþa;

Foto coperta spate:Foto coperta spate:Foto coperta spate:Foto coperta spate:Foto coperta spate: Mânãstirea ortodoxã sârbã din Baziaº.Rãspunderea pentru articolele semnate în publicaþie

le revine autorilor.

meswar - Rom), Asien (Singapur -Kuala Lumpur) und Australien (Mel-bourne - Sydney) war für mich eineinzigartiges und unvergesslichesErlebnis! Der Heilige Geist mögemich segnen und beschützen, damitich auch am WJT in Madrid, 2011, teil-nehmen kann.

Zum Schluss möchte ich allendanken, die mich in dieser Reiseunterstützt haben und denen, die in michVertrauen hatten, dass ich sie beimWJT 2008 in Sydney vertrete.

împreunã, miteinander, együttesen - dfbb.ro filelegende ºi povestiri culese de la toþi...

Documents

Transcript of împreunã, miteinander, együttesen - dfbb.ro filelegende ºi povestiri culese de la toþi...