BIOMATERIALE

- SCURT ISTORIC

- NOTIUNI INTRODUCTIVE

- CLASIFICAREA BIOMATERIALELOR

- CLASIFICAREA MATERIALELOR DENTARE

ISTORIC

ANTICHITATE

Cele mai vechi proteze apar la:

- fenicieni (cunoscuti ca cei mai buni metalurgi)

- etrusci

- greci

- romani

Aurul este cel mai vechi material dentar, alaturi de Cu, Ag, St.

Medici si chirurgi barbieri se ocupau cu extractii dentare.

Bijutierii realizau restaurari artificiale. In Etruria si Roma (700-300 I.C.) erau folosite

coroane si punti dentare (inele de aur legate de dintii limitanti edentatiilor, iar intre ele alte

inele erau sudate avand dinti de le alti oameni sau animale. Era cunoscuta tehnica sudurii.

Hipocrat folosea sarma de aur pentru ligaturarea fracturilor de oase.

EVUL MEDIU

Sunt cunoscote mai putine progrese in domeniul stiintelor

1100-1200 Infiintarea universitatilor cu facultati de medicina: Oxford, Paris

1400 Primele obturatii de aur

1562 Ambroise Paré foloseste dinti artificiali din os si fildes

Sunt folosite cerurile si tiparele pentru diferite turnaturi

1789 Introducerea portelanului pentru dinti

1826 Apare amalgamul de argint

1840…. Sunt cunoscuti primii producatori de materiale dentare: Firma S.S.White

Apare amalgamul de cupru; Primele amprente cu gips; Coroana Richmond;

Coroana Jacket din portelan.

1937 Se descopera rasina acrilica

Dupa 1900, materialele dentare sunt testate fizic, chimic si mecanic. Se constata ca nu

toate au calitati de biomaterial.

A) Materiale dentare propriu-zise = totalitatea materialelor cu utilizare exclusiva in etapele

de laborator pentru obtinerea protezelor dentare (gipsuri, ceruri,

mase de ambalat, paste de lustruit).

B) Biomateriale dentare = totalitatea materialelor ce vin in relatie directa cu tesuturile

parodontale si formeaza cu acestea legaturi stabile reastaurand

functionlitatea lor (materiale pentru obturatii, masele ceramice,

implantele).

Biomaterial = orice produs care nu este un medicament specific si care poate fi utilizat o

perioada de timp pentru inlocuirea oricarui tesut sau organ. In stomatologie, produsele care

participa la restabilirea functionala a tesuturilor vii, care vin in contact cu ele.

Clasificare: 1. Biotolerate: oteluri inoxidabile, aliaje Co-Cr-Mo, PMMA

= realizeaza osteogeneza la distanta

2. Bioinerte: titan, tantal, alumino-ceramica

= realizeaza osteogeneza de contact

3. Bioactive: fosfat de calciu, hidroxiapatita, ceramica sticloasa

= osteogeneza de legatura: biomaterial + os

2

Clasificarea materialelor dentare:

1. Dupa originea materialului

- minerala: amalgam, gips dentar

- organica: rasini polimerice (acrilice, polimerice)

- organo-anorganica: cimenturi ZOE, rasini diacrilice, compozite RDC

2. Dupa relatia de contact cu tesuturile moi

- materiale provizorii:

§ relatie de contact scurta (24-48h)

§ relatie de contact lunga (7-10 zile)

o temporare: FERMIN, CAVIDUR

o cu termen mai lung: Paste cu antibiotice, Paste antiseptice

o de fixare: cimenturi ZOE

- materiale de durata (definitive): cimenturi FOZ, CIS

- materiale speciale = relatia de contact cu tesuturile parodontale instantanee,

pasagera: materiale de amprenta, paste de lustruit

3. Destinatia materialului

- pentru restaurari coronare

- pentru amprentare

- pentru modele, machete, tipare

- pentru obtinerea protezelor (metalice, nemetalice)

- pentru prelucrarea si lustruirea protezelor

- pentru fixarea provizorie si de durata a protezelor

4. Domeniul de aplicare

- utilizate in cabinetul de stomatologie

o in stomatologia preventiva

o pentru restaurari coronare

o pentru amprentare

o pentru machete directe

o pentru fixare

o pentru lustruit obturatii coronare

- utilizate in laboratorul de tehnica dentara

o pentru modele

3

o pentru machete

o pentru tipare

o pentru obtinerea protezelor metalice/nemetalice

o pentru prelucrare si lustruire

MATERIALE PENTRU MODELE

MODELUL = reproducerea pozitiva a elementelor anatomice ale C.P.

~ Turnarea modelului este o etapa tehnica fundamentala in obtinerea piesei

protetice

~ In functie de scopul in care sunt utilizate si de procedeul de obtinere, exista mai

multe tipuri de modele:

o model de studiu

o model document

o model de lucru

o model duplicat

Clasificarea materialelor pentru modele

1) Dupa criteriul chimic

- mat. nemetalice: - gipsuri dentare (cls. II, III, IV)

- mase de ambalat

- mat. compozite: rasini epoxidice, poliuretani

- cimenturi dentare (val. istorica)

- RAS (val. istorica)

- mat. metalice: - amalgame

- aliaje usor fuzibile

- aliaje topite si pulverizate (tehnica Metallomat)

4

- aliaje depuse electrogalvanic

2) Dupa metoda de obtinere a modelului

a) prin turnare: - gipsuri, mase de ambalat

- materiale compozite

b) prin fulare: - cimenturi

- amalgame

c) prin depunere de metale: - galvanizare

- pulverizare

Conditii impuse materialelor utilizate in confectionarea modelelor :- fidelitate în reproducerea detaliilor morfologice ale câmpului protetic,- stabilitate volumetrică şi dimensională,- plasticitate,- timp de priză convenabil,- rezistenţă la rupere şi presiune,- rezistenţă la abrazie,- posibilitate de corecţie,- stabilitate chimică,- posibilitate de prelucrare uşoară,- cost scăzut,- netoxice .

GIPSURI DENTARE

GIPSUL = principalul material de confectionare a modelelor

Proprietati: - reproducerea detaliilor (exactitate)

- fidelitate (depinde de finetea particulelor)

- timp de priza

- duritate

- rezistenta la abraziune, compresie, tractiune

Obtinere:

Dihidrat de sulfat de calciu (CaSO4 . 2H2O)

~

Calcinare (la anumita temperatura si presiune)

~

5

Macinare

Se obtine α hemihidrat de Ca SO4 si βhemihidrat de CaSO4

Exista doua procedee de obtinere:

a) Ardere umeda

- Calcinarea dihidratului de CaSO4 la 120-130°C = α hemihidrat de CaSO4

- Calcinarea la temperaturi mai mari de 130°C cu adaos de substante

(solutie de CaCl 30% sau MgCl) tipuri modificate de α hemihidrat:

gipsuri dure

- Calcinarea la temperaturi mai mari de 300°C cu aditivi (CaCl, MgCl2) =

gipsuri extradure

b) Ardere uscata

- Calcinarea dihidratului la 110-120°C apoi la 150-180°C = β hemihidrat

de CaSO4 (intra in compozitia gipsului de amprente si modele)

CLASIFICARE

A. Clasa I: pentru amprentare

Clasa II: pentru modele (gips alabastru)

Clasa III: gips dur

Clasa IV: gips extradur

Clasa V: gips special

B. DUPA ADA

Clasa I: impression plaster

Clasa II: model plaster

Clasa III: dental stone

Clasa IV: dental stone, high strengh

Clasa V: dental stone, high strengh, high expansion

FORME DE PREZENTARE

Sistem bicomponent (pulbere si lichid). Pulberea este ambalata in pungi, saci,

cutii, inchise ermetic, iar lichidul este reprezentat de apa simpla sau apa distilata.

Denumiri comerciale: Gipsuri dure

MOLDANO (Bayer)

BEGODUR (Bego)

DUROLIT (Degussa)

Gipsuri extradure

6

FUJIROCK (GC)

MOLDASTONE (Bayer)

VEL-MIX STONE (Kerr)

COMPOZITIE CHIMICA

- ALABASTRU 90%

- ACCELERATORI DE PRIZA: NACl, KCl

- COLORANTI

- MATERIAL DE ADAOS: CRETA, TALC

- BORAX (scade dilatarea de priza)

- IMPURITATI

Gipsul alb de model (cls. II )

- β hemihidrat de CaSO4 cu adaosuri de impuritati de anhidrit si

dihidrat

- Face parte din grupa anhidridelor hexagonale

- Particulele sunt filamentoase, aciforme, cu spatii intre ele in care se

absoarbe apa in etepa de priza

PROPRIETATI

- plasticitate

- fidelitate

- pret de cost redus

DEZAVANTAJE

- structura poroasa

- solubilitate crescuta fata de alte materiale

- proprietati mecanice slabe

- rezistenta mecanica: 9N/mm2

- dilatare de priza: 0,2-0,4%

- timp de priza: 5-30 minute

- nu se adauga acceleratori de priza ( scad proprietatile mecanice)

INDICATII

- modele de studiu

- modele ale antagonistilor

- socluri

- modele preliminare

7

- modele pentru reparatii

- fixare in articulator

Gipsul dur (clasa III )

- α hemihidrat de CaSO4 + 5% cimenturi silicatice, impuritati de anhidrit

si dihidrat

- Se obtine din calcinarea dihidratului la 120-130°C, in mediu umed la

presiunea de 7-10 bari

- Particulele sunt prismatice, juxtapuse (cu spatii mici), granulatie fina

PROPRIETATI

- foarte buna fidelitate

- duritate de 10 ori mai mare

- dilatare de doua ori mai mica (0,1%)

- timp de priza: 6-20 min. (absorb mai repede apa)

- proprietati mecanice superioare

DEZAVANTAJE

- nu se adauga acceleratori de priza (modifica proprietatile mecanice)

INDICATII

- modele de lucru

- modele ale dintilor antagonisti

- socluri de modele cu bonturi mobile

Gipsul extradur (clasa IV )

- α hemihidrat de CaSO4 + compensatori de dilatare + coloranti

- Se obtine prin calcinarea in mediu umed, la temperatura de peste 300°C,

cu adaos de aditivi

- Prezinta particule cu granulatie foarte fina

PROPRIETATI

- duritate foarte mare: 120-150 N/mm2

- dilatare scazuta: 0,01%

- proprietati mecanice superioare: rezistenta la incovoiere, rupere, abraziune

- timp de priza: 20-30 min., functie de tehnica de spatulare, temperatura,

raportul P/L, dimensiunea particulelor

- marginile preparatiei sunt intacte

- proprietatile sunt atinse la 24 ore

INDICATII

8

- Modele de mare precizie

Gipsuri speciale (clasa V )

Se obtin din:

1. calcinarea succesiva a dihidratului de CaSO4 = fosfat de Ca ce este

tratat cu H2SO4

2. gipsuri chimice, ce rezulta din produsele secundare ale H2SO4:

fosfat brut +H2SO4 = gips sintetic

PROPRIETATI

- absorbtia apei este mare

- puritate maxima

- dilatare 0,2-0,4%

INDICATII

- modele pentru lucrari din Co-Cr si Ni-Cr, care au un coeficient de

contractie ridicat

DOZARE

1. Extemporanee, functie de suprafata amprentei, cu dozatoare tip linguri din material

plastic;

Proportia P/L: - gips alb: 100g P / 40-50cm3 L

- gips dur: 100g P / 30 cm3 L

- gips extradur: 100g P / 25 cm3 L

2. Dozare industriala (predozare)

PREPARARE

- metoda saturatiei progresive: temp. apei = 18°C; spatulare in bol, 1-2

min., apoi pe masuta vibratorie

- metoda mecanica (utilizarea vacuum-malaxorului)

TURNAREA MODELELOR DIN GIPS

CaSO4 hemihidrat + H2O = CaSO4 dihidrat (CaSO4· 2H2O)

- Timpul necesar pentru ca reactia sa fie completa = TIMP FINAL DE PRIZA

(TFP)

9

- Timpul necesar pentru inaintarea reactiei = TIMP INTERMEDIAR DE LUCRU

(TIL)

- Timpul necesar obtinerii pastei si turnarii acesteia = TIMP DE LUCRU (TL)

- Timpul necesar pastei de gips pentru a atinge un oarecare grad de fermitate in

cadrul procesului de priza = TIMPUL INITIAL DE PRIZA (TIP)

Reglarea timpurilor este data de fabricant in functie de utilizarea data gipsurilor:

amprenta, tipar

Ex: - gipsul de amprenta → 2-3 min. in gura

→ 4-6 min. TFP

- gipsul de tipar → timp de priza lent (necesar ambalarii machetei), 8 min.

→ 20-45 min.TFP

Acceleratori de priza: - scad Tp; K2SO4, NaCl

Inhibitori de priza: - cresc Tp; Borax 2%

Timpul de priza depinde si de:

- raportul P/L

- cresterea timpului de malaxare

- cresterea temperaturii apei

Instrumentar necesar: bol de cauciuc, spatula, masuta vibratorie, vacuum-malaxor

Se amesteca pulberea cu lichidul, pana la obtinerea unei paste semifluide, care in timp

devine vascoasa. Reactia este exoterma.

IMPORTANT

1. Pentru raportul apa/pulbere se impune dozarea si cantarirea, in lipsa prospectului

dat de fabricant

Valori: Gips alb: 100g P/ 40-50cm3 L

Gips dur: 100g P/ 30cm3 L

Gips extradur: 100g P/ 25cm3 L

2. Spatulare timp de 30-90 secunde

3. Amprenta trebuie vibrata (se utilizeaza masuta vibratorie) sau vibrata in vid

(vacuum-malaxor). Utilizarea vacuum-malaxorului are urmatoarele avantaje: -

eliminarea aerului; - omogenizare; - cresterea duritatii de suprafata

10

4. Dupa turnare si vibrare amprenta trebuie lasata in pozitia de turnare pana la priza

primara a gipsului. Particulele mai grele de ipsos se depun pe suprafata de lucru a

modelului, in timp ce apa urca spre suprafata de turnare. Astfel creste rezistenta de

suprafata a modelului. Datorita acestui fapt este necesara cofrarea amprentei

functionale la proteza totala.

Centrifugarea amprentelor dupa turnarea pastei de gips, poate duce la:

- cresterea duritatii modelului;

- deformarea amprentelor prin cresterea expansiunii

5. TIP este de 30 minute

6. TFP ajunge la 24 ore

Modelarea machetelor se face numai pe “modele vechi”, cand gipsul a atins

maximum de duritate, iar expansiunea a scazut.

7. Nu se face izolarea in apa (duce la scaderea duritatii modelului). Sunt folositi

solventi organici = “izolarea uscata”

CONFECTIONAREA MODELELOR depinde de tipul lucrarii protetice si scopul

modelului:

- Model de studiu / didactic / document

- Model preliminar

- Model definitiv pentru PT

- Model definitiv pentru PPA/PPS

- Model de lucru definitiv pentru proteze conjuncte: - cu bonturi fixe; - cu

bonturi mobile.

Confectionarea modelelor cere tehnologie si profesionalism.

1. Modelele sunt confectionate dupa amprente ale campului protetic, folosind

portamprente (linguri universale).

2. Amprenta se spala si se dezinfecteaza.

3. Se prepara pasta de gips, raportul P/L fiind dat de fabricant.

4. Se foloseste vacuum-malaxorul sau amestecul manual.

5. Se toarna pasta de gips in amprenta perfect uscata, in portiunile cele mai inalte ale

amprentei

6. Se asteapta priza, timp de 20-30 min.

7. Daca soclul se confectioneaza din gips obisnuit, inaintea prizei gipsului dur, se fac

retntii cu o spatula sau se lasa neregularitati hemisferice la umplerea amprentei

11

8. Dupa priza gipsului dur, se prepara gipsul obisnuit mai consistent, se aplica pe

masa sub forma unei gramajoare, iar amprenta cu gipsul dur, usor umectat, se

rastoarna peste gipsul obisnuit, urmarind paralelismul lingurii cu suprafata mesei.

9. Cu spatula se conformeaza periferia amprentei (sau cu conformatoarele de

cauciuc).

Modelele pot fi:

- Modele de arcada

- Modele de hemiarcada

TEHNOLOGIA CONFECTIONARII MODELELOR NEMETALICE

Modelele se pot clasifica

Dupã tehnologia de realizare:

a) tehnologie convenţionalã:

- turnare (gipsurile, masele plastice, aliajele uşor fuzibile),

- îndesare-fulare (cimenturi, amalgame),

- galvanizare, pulverizare (metale, aliaje),

- ardere (mase ceramice)

b) tehnologie neconvenţionalã:

- sistemul CAD/ CAM

Dupã destinaţia modelului:

- model preliminar, anatomic, de studiu, document,

- model de lucru,

- model duplicat

Dupã mobilitatea bonturilor

- cu bonturi fixe,

- cu bonturi mobile

Un material ideal pentru confecţionat modele trebuie sã aibã urmãtoarele

caracteristici:

- sã prezinte o fazã de plasticitate, fază în care sunt introduse în amprentã,

12

- sã aibã o granulaţie finã care sã le permitã pãtrunderea în cele mai mici detalii

ale amprentei (exactitate, fidelitate),

- sã prezinte stabilitate volumetricã,

- sã prezinte rezistenţã mecanicã crescutã la rupere, abraziune şi presiune,

- sã prezinte stabilitate chimicã,

- sã se prelucreze uşor, sã poatã fi corectat,

- sã se realizeze cu uşurinţã,

- sã nu necesite aparatură şi instrumentar special,

- sã fie ieftine.

Modelul monobloc, cu bonturi fixe. Face parte din categoria modelelor cu

bonturi fixe confecţionat prin tehnologie convenţionalã. Se poate realiza în orice tip de

amprentã convenţionalã. Modelul monobloc reprezintã modelul folosit cel mai frecvent

pentru arcada antagonistã, pentru modelul duplicat şi modelul de studiu.

Materialul cel mai folosit pentru modelul cu bonturi fixe este gipsul.

Dupã spãlarea şi dezinfecţia amprentei, se preparã pasta de gips, respectând proporţiile

pulbere\lichid indicate de producãtor. Se foloseşte vacuum-malaxorul sau amestecul

manual. Dacã modelul este duplicat, în amprentã se toarnã masa de ambalat.

Amprenta trebuie sã fie perfect uscatã. Prezenţa apei face ca aceasta sã se retragã

în zonele cele mai declive ale amprentei (vârfurile cuspidiene), determinând, datoritã

proporţiei apã-gips o rezistenţã redusã a acestor zone. Reducerea, prin friabilitatea

crescutã a gipsului, la nivelul vârfurilor cuspidiene, modificã atât morfologia câmpului

protetic, cât şi rapoartele interarcadice. Amprenta se aşeazã pe mãsuţa vibratorie, iar pasta

de gips se aplicã în porţiunile cele mai înalte ale amprentei, în acelaşi loc, în mod repetat.

Dacã sunt zone declive, de mici dimensiuni, în care pãtrunderea gipsului se face cu

dificultate şi existã riscul formãrii unor incluziuni de aer, cu ajutorul unei pensule sau a

unui instrument bont se poate facilita curgerea omogenă a materialului. Când amprenta s-

a umplut cu gips, se îndepãrteazã de pe mãsuţa vibratorie lãsându-se 20-30 minute pentru

prizã. Dacã modelul nu este în totalitate din gips dur şi soclul se confecţioneazã din gips

obişnuit, atunci înainte de priza gipsului dur, se vor face retenţii cu o spatulã sau bisturiu.

Retenţiile se pot face si ca neregularităţi hemisferice în faza finalã de umplere a amprentei.

Când gipsul dur a facut prizã, se preparã gipsul obişnuit mai consistent. Se aplicã pe masa

de lucru sub forma unei grãmãjoare. Se umecteazã amprenta ce conţine gipsul dur, turnat

13

iniţial, dupã care se preseazã peste gipsul obişnuit urmãrind paralelismul suprafeţei lingurii

cu suprafaţa blatului mesei. Cu spatula sau indexul se conformeazã periferia amprentei.

Dupã demulare (scoaterea modelului din amprenta), marginile modelului pot fi aranjate

prin soclare. Prefigurarea marginilor modelului se poate face şi cu ajutorul unor

conformatoare din cauciuc. În aceste conformatoare se depune pasta de gips dupã

umplerea amprentei. Peste conformatorul cu pastã se aplicã amprenta cu gipsul de model

turnat iniţial.

Modelul monobloc cu bonturi fixe are avantajul pãstrãrii nemodificate, în

permanenţã, a poziţiei bonturilor, poziţie ce reproduce raporturile spaţiale ale dinţilor

stâlpi. Posibilele modificãri ale viitoarei piese protetice sunt legate de modificãri ale

machetei în faza de mobilizare de pe model, în vederea ambalãrii. În dorinţa anulãrii

acestor posibile modificãri ale machetei s-a recurs la folosirea modelului duplicat. Modelul

duplicat este o copie identicã a modelului de lucru, confecţionatã din masã de ambalat

specificã metalului din care se va confecţiona structura metalicã a RPF. Macheta

componentei metalice a RPF rãmâne fixã pe modelul duplicat, împreunã cu care se

ambaleazã pentru a fi turnatã.

Dezavantajul modelului monobloc cu bonturi fixe este imposibilitatea accesului în

faza de modelare a machetei elementelor de agregare, pe feţele proximale şi în mod

special în zona cervicalã a acestor suprafeţe.

Modelul cu bonturi mobilizabile. Se realizeazã diferit în funcţie de tipul de

amprentã şi tipul de bont mobil realizat.

În amprenta luatã cu material termoplastic în inel de cupru şi supramprentã din

gips obişnuit, realizarea bonturilor mobilizabile se poate face din: gips dur Moldano,

cimenturi silicat, rãşini acrilice autopolimerizabile, amalgam, cupru sau argint pe cale

galvanicã.

Tehnica de realizare a bonturilor mobilizabile este următoarea: se elibereazã inelul

din supraamprentã, prin fracturarea gipsului. Dintr-o folie de hârtie ceratã sau de cearã

calibratã, latã de 10 mm, se realizeazã un conformator, care acoperã extremitarea bizotatã a

inelului depãşind-o cu 5-6mm. Conformatorul se lipeşte pe faţa externã a amprentei (a

inelului de cupru). Pe o placuţã de sticlã se preparã o cantitate redusã de gips dur Moldano,

de consistenţã smântânoasã. Inelul fiind înclinat, se pune cu vãrful unei spatule o cantitate

micã din pasta de gips în interiorul conformatorului, având grijă ca deschiderea sã nu fie în

întregime obturatã. Gipsul va curge datoritã vibraţiilor fãcute de o pensã sau o pilã, prin

14

frecarea acesteia de marginea ocluzală a inelului. Operaţia se repetã pânã la umplerea

completã a inelului şi a coformatorului. Dacã bontul mobil va avea şi un pin metalic,

acesta se va introduce în pasta de gips dur, înainte de priza gipsului (poziţia poate fi

verticalã, dacã inelul are stabilitate pe faţa lui ocluzală sau orizontalã, când pinul va fi

poziţionat cu ajutorul unei mici bile dintr-un material plastic: moldina, optosil). Când

bontul mobil este în întregime din gips (fãrã pin metalic), cofrajul va depãşi inelul de

cupru cu dimensiunea doritã a fi lungimea bontului. Dupã priza gipsului, se îndepãrteazã

cofrajul şi bontului i se dă o formã conicã, prin şlefuire cu o pilã sau tăiere cu o spatulã.

Bontului confecţionat în întregime din Moldano, i se face spre vestibular (corespunzător

lipiturii inelului) o suprafaţã planã, având o treaptã aproape de extremitatea liberã.

Suprafaţa netedã şi forma conicã a bontului vor favoriza mobilizarea bontului în model.

Este bine (ca mãsurã suplimentarã) ca bontul din gips sã fie izolat, pentru a nu risca, în

timpul mobilizãrii, spargerea bontului şi/sau a modelului.

Bontul mobil se poziţioneazã în supraamprentã, imobilizarea sa putând fi realizatã

uneori printr-o picãturã de cearã de lipit pusã spre spaţiul edentat. Dacã supraamprenta

este din gips, cooptarea fragmentelor se face prin lipire cu ceara specialã de lipit, pe faţa

externã a supraamprentei. Delimitarea marginilor supraamprentei de gips, de modelul din

gips, se face prin acoperirea acestora (marginilor) cu un strat subţire de cearã coloratã.

Pentru a uşura gãsirea extremitãţii bontului mobil, aceasta este acoperitã cu o micã bilã din

cearã coloratã. Înaintea turnãrii modelului, supramprenta cooptatã, conţinând bontul

mobilizabil, cu bila de cearã şi având marginile acoperite cu cearã, se va ţine 5-10 minute

în apã, pentru izolare.

Turnarea modelului se face din gips obişnuit. Dacã amprenta este segmentarã, se va

realiza o prelungire distalã, din pasta de gips, necesarã realizãrii cheii de poziţionare în

ocluzie a modelului dinţilor antagonişti. Aceasta cheie de poziţionare în ocluzie, constã în

realizarea unui şanţ în formã de “T” sau de “Y”, şanţ ce va determina, pe modelul

antagonist, apariţia unor proeminenţe de aceeaşi formã şi cu care se poate cupla perfect

într-o unicã poziţie spaţialã.

În urma demulãrii, prin îndepãrtarea supraamprentei din material elastic sau prin

distrugerea celei din gips, rezultã modelul cu bonturi mobile. Prezenţa cerii din vârful

bontului ne ajutã sã reperãm bontul mobil. Dupã îndepãrtarea bilei de cearã, având fixat

pe vârful bontului mobil un instrument neascuţit, prin lovituri uşoare cu un ciocan de corn,

se încearcã mobilizarea bontului. Bontul mobil, având ocluzal amprenta cu inelul de cupru,

se pune 5-10 minute la izolare în apã. Prin încălzirea la flacără a inelului, materialul

15

termoplastic devine moale, permiţând îndepãrtarea amprentei de pe bontul mobil.

Eventualele urme de stentz, de pe bont, se îndepãrteazã prin aplicãri succesive ale unei

bucãţi de stentz plastifiate în contact cu bontul. Sunt contraindicate instrumente ascuţite,

care prin radiere pot îndepãrta nu numai urmele de stentz, ci şi o parte din gipsul bontului,

subdimensionându-l.

Modelul cu bonturi mobile realizat în amprentã din siliconi. Dupã spãlarea şi

dezinfecţia amprentei, se aleg pinurile-dowel. Ştifturile (pinurile) sunt bare de aspect

cilindro-conic având la extremitatea mai groasã un cap prevãzut cu retenţii. Capul poate

avea o prelungire cilindricã, foarte fină, care prin înfigere, în materialul elastic al

amprentei, sã permitã poziţionarea lui. Îmbunãtãţirea stabilitãţii pinului în amprentã se

poate face prin trecerea vestibulo-oralã, prin marginea amprentei, a unui ac, tangenţial cu

pinul. Acul şi pinul se vor solidariza la zona de contact, cu ceara de lipit. Pinurile se pot

solidariza printr-o bandã de cearã, dispusã în lungul aradei. Ceara va permite şi reperarea

bonturilor în scopul mobilizãrii lor.

Sunt pinuri, care la extremitatea lor efilatã se continuã cu o tijã ascuţitã de

aproximativ 5 cm. Aceastã prelungire a pinului se înfige în marginea amprentei, dupã care,

prin curbare, capul cu retenţii al pinului se poziţioneazã la nivelul amprentei ce corespunde

bontului.

Unele pinuri metalice au teaca din plastic, pentru a îmbunãtãţi contactul model-pin şi

a facilita mobilizarea cu uşurinţã a acestuia. Cele mai bune, dar şi cel mai scumpe, sunt

pinurile duble, cu teaca metalicã. Prezenţa tecii metalice asigurã o adaptare perfectã a

pinului mobilizabil la model, prezenţa celor doua braţe anihilând posibilele tendinţe de

rotaţie.

Cu ajutorul unor benzi metalice (tip matrice), fixate în materialul de amprentã, se

face delimitarea viitoarelor bonturi mobilizabile de restul modelului. Benzile au o direcţie

vestibulo-oralã, fiind convergente spre ocluzal (divergente spre baza viitorului model)

pentru a permite mobilizarea bonturilor pe care le delimiteazã. Cu pasta de gips dur se

umple amprenta, depãşind marginea cervicalã a preparaţiei. Cât timp pasta de gips este

plasticã, în zona amprentei, corespunzãtoare edentaţiei, precum şi a dinţilor vecini, se

plaseazã şaibe metalice retentive introduse pe jumãtatea lor. Dupã priza gipsului dur,

suprafaţa acestuia se izolează şi se toarnã din gips obişnuit baza modelului.

16

Benzile metalice interproximale şi izolarea suprafeţei gipsului dur permit

mobilizarea bonturilor. Prezenţa şaibelor metalice asigurã o legãtura stabilã a bazei

modelului de gipsul dur turnat iniţial.

Folosind un creion cu minã moale se marcheazã limita cervicalã a preparaţiei. Cu o

frezã mare de acrilat se face un şanţ circular, sub delimitarea cervicalã, realizat iniţial cu

creionul. Sunt create condiţiile tehnice de abordare axialã şi transversalã a marginii

cervicale a machetei componentei metalice a restaurarii protetice fixe (RPF).

Modelul cu bonturi mobilizabile realizate prin tehnica “PINDEX”. În tehnologia

clasicã, pinurile se fixau în amprentã, dupã care se turna modelul din gips dur.

Procedeul de realizare a modelului cu bonturi mobilizabile prin tehnica pindex fixeazã

pinurile în modelul arcadei, dupã priza gipsului.

Dupã spãlarea şi dezinfectarea amprentei se toarnã gips extradur în porţiunea

amprentei, corespunzãtoare arcadei dentare, depãşind cu câţiva milimetri marginea

cervicalã a dinţilor. Se scoate modelul din amprentă (demularea amprentei) şi se realizeazã

prin şlefuire o bazã perfect netedã a acestuia (a modelului). Cu un creion se fac semne, pe

marginea modelului, ale viitoarelor linii de secţiune. Modelul este pus cu baza pe stativul

maşinii de gãurit a cărui deplasare verticalã de foraj a fost reglatã în concordanţã cu tipul

pinului folosit. Spotul luminos proiectat pe faţa ocluzalã va corespunde locului unde, la

nivelul bazei, se va realiza orificiul de fixare a pinurilor. Canalele astfel forate sunt

perpendiculare pe baza modelului şi paralele între ele. Pulberea rezultatã în urma forãrii

este îndepãrtatã cu o perie finã. Pinurile sunt fixate în canale cu rãşini epoxidice. Dupã

fixare pe pinuri se pun tecile de plastic sau de metal. Sunt de preferat pinurile duble cu teci

metalice.Pot fi fixate şi câte douã pinuri la un segment de arcadã, pentru a evita rotaţia. În

acelaşi scop, pe suprafaţa bazei modelului se pot face cu o frezã sfericã mici cavitãţi de

ghidaj. Extremitãţile libere ale pinurilor sunt unite în lungul arcadei cu o bandã de cearã,

care va uşura reperarea lor, în vederea mobilizãrii. Se izoleazã baza modelului şi se toarnã

soclul folosind un conformator, care se umple cu pasta de gips, în care se introduc pinurile.

Dupã priza soclului se îndepãrteazã conformatorul şi se secţioneazã modelul arcadei,

conform marcajelor iniţiale fãcute cu creionul. Bonturile mobile suferã aceeaşi pregãtire a

zonei cervicale, prin marcajul limitei preparaţiei cu un creion moale şi frezarea,

subiacentã acestei demarcaţii, a unui şanţ larg, cu ajutorul unei freze de acrilat.

17

Modelul cu bonturi mobilizabile realizate prin tehnica ZEISER. Este caracterizat

de prezenţa unui soclu din PMMA, rigid, capabil de a neutraliza variaţiile volumetrice ale

gipsului dur din care se realizeazã modelul de lucru. Pinurile metalice (având o suprafaţã

planã care împiedicã rotaţia în ax) sunt poziţionate în placa de PMMA, în lãcaşuri special

forate în acest scop. Poziţia lãcaşului se realizeazã cu ajutorul aparatului ZEISER 1, care

urmãrind amprenta, stabileşte cu precizie poziţia pinului (uneori se pun douã pinuri cu rol

de neutralizare a rotaţiei în ax a bontului mobil). Pasta de gips dur (gips extradur sau rãşinã

epoxidicã) se toarnã în amprentă, dupã care se rãstoarnã soclul din PMMA cu pinurile în

jos, înglobându-le în pasta modelului încã neîntãritã. Dupã prizã, se desprinde modelul cu

tot cu pinuri, din soclu. Se secţioneazã modelul, realizându-se bonturi mobile, care apoi

sunt repoziţionate în soclu.

Modelul cu bonturi mobile realizat prin tehnica KIEFER. Turnarea succesivã a

arcadei şi soclului modelelor în tehnicile clasice are ca efect apariţia modificãrilor

volumetrice (expansiunea gipsului). KIEFER şi-a propus controlul şi anularea acestor

modificãri de expansiune a gipsului prin utilizarea unei plãci prefabricate din plastic alb,

rigid, în care sã se fixeze pinurile înaintea turnãrii din gips dur a modelului. KIEFER preia

tehnica preconizatã de ZEISER, o îmbunãtãţeşte şi obţine o tehnicã de mare precizie în

obţinerea modelelor cu bonturi mobile.

Amprenta luatã cu siliconi este spalatã şi dezinfectatã, dupã care i se reduc

marginile şi se marcheazã linia mediosagitalã. Cu ajutorul unui chit special, amprenta se

poziţioneazã pe un conformator metalic, prevãzut cu lãcaşuri de ghidaj pentru plăcile din

plastic, care se vor folosi ulterior. O placã transparentã de transfer, având formã specificã

pentru maxilar şi respectiv pentru mandibulã, prinsã în lãcaşurile de ghidaj ale

conformatorului metalic, ajutã la definitivarea poziţiei amprentei. Planul mediosagital se

marcheazã şi pe placa transparentã de transfer, el trebuind sã coincidã cu marcajul aceluiaşi

plan de pe amprentã. Se scoate placa transparentã din conformatorul metalic şi se

definitiveazã îndiguirea amprentei cu chitul special destinat acestei operaţii. Pe cât posibil,

vor fi evitate configuraţiile retentive ce ar putea rezulta din îndiguirea cu materialul

chitos.

În concordanţã cu dinţii stâlpi, se vor marca pe marginea externã a chitului de

îndiguire, viitoarele linii de secţiune ale modelului. Placa transparentã se poziţioneazã

deasupra amprentei prin fixarea “urechilor” distale cu care este prevãzutã, în lãcaşurile

conformatorului metalic, pe care a fost fixatã amprenta. În placa transparentã sunt

18

poziţionate câte douã pinuri (lungi, de transfer) pentru fiecare viitor segment al modelului.

O placã rigidã din plastic, acoperitã de o folie subţire, autocolantã, uşor perforabilã, se

aşeazã în conformatorul metalic cu ajutorul “urechilor” distale de ghidaj deasupra plãcii

transparente în care s-au fixat pinurile metalice de transfer. Poziţia în oglindã a celor douã

plãci permite transferul poziţiei pinurilor de pe placa transparentã, pe placa rigidă, prin

perforaţiile foliei autocolante. Perforaţiile fãcute în folia autocolantã de pinurile metalice

de transfer sunt lãrgite cu un instrument metalic asemãnãtor unui burghiu. Se aplicã

pinurile metalice scurte (de lucru), capul retentiv al acestora fiind orientat cãtre amprentã.

Poziţionarea pinurilor poate fi realizatã şi cu ajutorul unui aparat care poziţioneazã

amprenta şi placa rigidã într-o poziţie simetricã. La capãtul unei tije metalice se aflã un

instrument de reper care se deplaseazã deasupra amprentei marcând viitoarea poziţie a

pinului. Celãlalt cap al tijei perforeazã placa albã, rigidã, din plastic, în poziţie identicã cu

cea din amprentã. Pinurile sunt poziţionate în placa rigidã, câte douã pentru fiecare

segment mobilizabil al modelului. Egalitatea înãlţimii pinurilor se realizeazã prin

introducerea plãcii rigide, având fixate pinurile într-un conformator metalic de egalizare.

Materialul din care se toarnã modelul este pregatit la vacuum malaxor. Se umple

cu grijã întreaga amprentã, uneori folosind o pensulã finã, pentru omogenizarea pastei şi

eliminarea eventualelor incluzii de aer. Un strat subţire din pasta de gips dur se pune pe

placa rigidã de plastic, corespunzãtor zonei coronare a pinurilor, prevãzute cu retenţii.

Amprenta fiind umplutã cu gips dur, peste ea se aplicã placa rigidã din plastic,

fixatã prin urechile de ghidaj în conformatorul metalic pe care se află amprenta. Capetele

retentive ale pinurilor pãtrund în gipsul din amprentã, iar gipsul de pe placa rigidã, din

plastic face corp comun cu cel din amprentã. Dupã priza gipsului, se îndepãrteazã

surplusurile marginale ale modelului. Se demuleazã amprenta. Scoaterea modelului

(desprinderea modelului de placa rigidã prin culisarea pinurilor de lucru) este posibilã prin

aplicarea plãcii rigide de plastic, pe un conformator metalic special şi lovirea acesteia, într-

o poziţie centralã, cu ciocanul. Pinurile scurte (de lucru) depãşesc cu 1-2 mm grosimea

plăcii rigide din plastic. Prin lovirea plăcii albe, rigide, cu ciocanul, pinurile sunt împinse

concomitent în sus, dislocând modelul (cu pinuri) din plăcuţa rigidã. Modelul se

secţioneazã conform marcajului iniţial stabilit. Prin şlefuire cu o frezã mare de acrilat este

pregãtit fiecare din segmentele mobilizabile ale modelului. Curãţit prin periaj, fiecare

segment se reaşazã pe plãcuţa rigidã din plastic.

19

Modelul dinţilor antagonişti se realizează tot din gips dur şi împreunã cu modelul

cu bonturi mobilizabile, realizat prin tehnica KIEFER, se monteazã în articulator cu

ajutorul unor plãcuţe special destinate acestei operaţii.

Modelul cu bonturi mobilizabile realizate prin tehnica TRAY. Modelul cu bonturi

mobile, în amprente din materiale elastice, se poate realiza şi fãrã utilizarea pinurilor

metalice. Aceasta tehnologie poartã denumirea de sistemul TRAY şi constã în utilizarea

unui conformator transparent, realizat din material plastic rigid. Faţa internã a

conformatorului are corespunzãtor arcadei (la exterior) o multitudine de proeminenţe

lamelare, care vor lãsa impresiuni identice, negative pe model, constituind elementul de

poziţionare.

Dupã spãlarea şi dezinfecţia amprentei se preparã la vacuum malaxor gipsul dur sau

extradur pentru model. Din gipsul preparat se umple amprenta şi conformatorul în acelaşi

timp, dupã care amprenta se rãstoarnã şi se aplicã peste conformator. Cele douã

componente (materialul din amprenta şi materialul din conformator) fac corp comun odatã

cu priza gipsului. Se demuleazã amprenta şi se dezinserã modelul din conformator.

Modelul astfel obţinut, având o multitudine de nervuri, se secţioneazã în funcţie de

componentele viitoarei RPF. Refacerea integritãţii modelului este posibilã prin

poziţionarea nervurilor modelului în conformatorul în care s-a turnat, poziţia fiind unicã.

Modelul cu bonturi mobilizabile realizate prin tehnica ACCU-TRAC. Porneşte

asemãnator sistemului TRAY de la existenţa unui conformator din polimetilmetacrilat

transparent, masiv şi rezistent, având zimţi interiori şi exteriori şi un magnet circular situat

central. Acestui conformator i se ataşeazã o placuţã de bazã, având acelaşi contur cu cel al

conformatorului, confecţionatã dintr-un plastic alb şi care prezintã douã feţe:

- o suprafaţã cu nervuri întrerupte, cu rol de etanşare a conformatorului în timpul

turnãrii modelului. Contribuie împreunã cu zimţii conformatorului la poziţionarea

fragmentelor în care s-a secţionat modelul;

- o suprafaţã cu nervuri proeminente, ce corespund centrului conformatorului şi

care se utilizeazã la ejectarea (desprinderea ) modelului din conformator. Din extremitatea

distalã a plãcii dinţate pornesc, douã braţe confecţionate tot din material plastic, articulate

în balama, sub formã de jgheab, cu rol de blocare a fragmentelor în care a fost secţionat

modelul.

20

Amprenta se spalã şi se dezinfecteazã. Conformatorul este cuplat cu plăcuţa bazei,

având în sus nervurile pentru retenţii, iar braţele fiind în poziţia închis. În zona distalã,

bilateral pe conformator, se fac semne ce vor ajuta poziţionarea amprentei. Pe lingurã,

distal, se fac semne ce vor corespunde celor de pe conformator. Se preparã gipsul dur la

vacuum malaxor, se umple amprenta şi concomitent conformatorul. Amprenta se întoarce,

având grijã sã nu curgã gipsul şi se aplicã peste gipsul din conformator. Surplusul de

material de la periferia amprentei se îndepãrteazã înainte de prizã. Când gipsul s-a întãrit,

plãcuţa albã folositã la închiderea conformatorului se întoarce şi dupã deschiderea şi

îndepãrtarea braţelor articulate, se preseazã pentru a se scoate modelul din conformator. Se

secţioneazã modelul în funcţie de conceperea viitoarei RPF. Bonturile mobile sunt

prelucrate, dupã marcarea limitei cervicale, cu un creion cu mina moale, prin şlefuire, sub

această delimitare, cu o frezã de acrilat. Urmele de pulbere sunt îndepãrtate cu o periuţã de

pe segmentele modelului. Fragmentele se aşeazã în conformator, ghidate de nervurile

prezente pe interiorul şi exteriorul bazei modelului. Mişcarea fragmentelor în conformator

este blocatã cu ajutorul braţelor articulate care se închid.

Pentru montarea în articulator se aplicã plãcuţa verde, menţinãtorul de spaţiu, o altã

componentã a sistemului ACCU-TRAC.

Mai ieftin şi mai uşor de utilizat decât sistemele cu pinuri metalice, sistemul

ACCU-TRAC are totuşi o duratã redusã de folosinţã, aproximativ 5 ori. Prelungirile

lamelare externe şi interne se rotunjesc prin frecãrile repetate de gipsul dur al modelului.

TEHNOLOGIA CONFECTIONARII MODELELOR METALICE

Modele realizate din metal prin depunere galvanicã. Se pot realiza din cupru

argint sau nichel. Indicaţiile sunt reprezentate de modele pentru incrustaţii, restaurãri

protetice unidentare, RPF de hemiarcadã (cu predilecţie în tehnologia metalo-ceramicã).

Baia galvanicã este alcãtuitã dintr-un recipient din sticlã sau material plastic (inert

din punct de vedere al conductibilitãţii electrice), în care este pusã soluţia electrolitică:

- acidã, în cazul depunerii de cupru (sulfat de cupru -Cu SO4, acid sulfuric

-H2SO4, apã distilatã),

- alcalinã, în cazul argintului (cianurã de argint, sare alcalinã de Na sau K, apã).

Soluţia închide circuitul alimentat de o sursã de curent continuu.

Amprenta după spãlare şi dezinfectare, se pregãteşte pentru a fi bunã conducãtoare

de electricitate, prin pensulare cu pulbere de grafit sau aplicarea unui galvano-spray.

21

Zonele metalice (inelul de cupru, lingura metalicã) sunt acoperite cu cearã în scopul

evitarii depunerilor metalice la acest nivel. La polul negativ (catod) se fixeazã amprenta,

iar la polul pozitiv (anod) se fixeazã o placã metalicã (Cu, Ag sau Ni), din a cãrui sare s-a

realizat soluţia electroliticã. La alimentarea circuitului cu curent continuu, ionii metalici

din soluţia electroliticã se depun pe suprafeţele amprentei, aceşti ioni fiind înlocuiţi de alţii

care provin din placa metalicã fixatã la anod.

Curentul de micã intensitate iniţial, favorizeazã depunerea uniformã a unui strat de

aproximativ 1mm. Se mãreşte apoi intensitatea curentului, în scopul realizarii unor

suprafeţe rugoase, de care sã adere cu uşurinţã gipsul dur, care va completa realizarea

definitivã a modelului. Exactitatea execuţiei şi duritatea de suprafaţã mare, fac din modelul

metalic, realizat pe cale galvanicã, cel mai bun model de lucru în tehnologia RPF.

Modele realizate din metal, prin depunerea aliajelor uşor fuzibile, prin

pulverizare - sistemul METALLOMAT. Aliajele uşor fuzibile, cu interval de topire între

138-300 grade Celsius, sunt compuse din bismut, zinc, argint şi plumb. Aliajul cel mai

cunoscut în practica stomatologicã româneascã este melotul, aliaj folosit în tehnologia de

realizare a coroanelor ştanţate.

Realizarea modelelor din metal prin sistemul METALLOMAT constã în topirea

aliajului uşor fuzibil şi pulverizarea acestuia cu pistolul aparatului în amprenta aflatã într-

un compartiment special, închis, al aparatului. Accesul în compartiment este posibil prin

douã orificii prevãzute cu mãnuşi de protecţie, iar urmãrirea se face printr-un vizor. Stratul

de metal în grosime de 1mm se realizeazã în câteva minute. Urmeazã completarea cu gips

dur.

Pentru sistemul METALLOMAT de obţinere a modelelor se pot folosi amprente

luate cu materiale elastice din grupa hidrocoloizilor ireversibili şi toată gama elastomerilor.

Nu se vor putea folosi amprentele luate cu materiale termoplastice (chiar şi cele la care

materialul termoplastic rigid constituie suportul materialelor elastice – amprentele rigid-

elastice).

Modele de lucru cu bonturi mobilizabile şi cape de transfer. Apariţia RPF pe

implanturi a necesitat o şi mai mare precizie a tehnicilor de amprentare, ducând la apariţia

capelor şi bonturilor de transfer pentru realizarea suprastructurilor protetice pe implanturi.

Capele de transfer pot fi asimilate cu inelele de cupru, rolul lor fiind cel al unor

amprentări de fineţe care sã poatã fi controlate şi apoi reunite printr-o supraamprentare.

Capele de transfer pot fi din metal sau polimeri, în ambele situaşii ele având o deschidere

22

incizalã (respectiv ocluzalã) prin care sã poatã refula materialul de amprentare. Mai

prezintã şi numeroase retenţii pe suprafaţa lor externã, care sã le imobilizeze în materialul

supraamprentei.

TEHNOLOGIA NECONVENTIONALA

Utilizeaza metoda computerizata CAD/CAM.

RASINILE ACRILICE SIMPLE (RAS)

ISTORIC

Au aparut in stomatologie la inceputul sec. XX (1937).

1843 - A fost descoperit acidul metacrilic

1873 - Caspary si Tollens reusesc sa obtina primele mase plastice acrilice

1924 - Sinteza primelor mase plastice acrilice

1935 - Acrilatele sunt utilizate in tehnica dentara

FORME DE PREZENTARE

• Acrilate polimerizate industrial in forme finite: - dinti artificiali, fatete acrilice,

coroane provizorii prefabricate

• Acrilate polimerizate industrial in forme prefinite: - placi termoplastice pentru

confectionarea bazelor protezelor si a placilor ortodontice

• Acrilate polimerizate in cabinet si laborator: - sistem bicomponent (acrilate auto si

temopolimerizabile)

1. Lichid = monomer (metacrilat de metil)

2. Pulbere = polimer (polimetacrilat de metil)

23

PRODUSE COMERCIALE

SUPERPONT (SPOFA)

PALAVIT (KULZER)

PALADON (KULZER)

COMPOZITIE CHIMICA

• Pulberea = polimer (polimetacrilat de metil)

Formata din particule de forma sferica

Contine: - initiator peroxidic (peroxid de benzoil), 0,5%

- substante inerte: talc, gelatina

- plastifiant (ftalat de butil)

- coloranti minerali (saruri de cadmiu, fier) si organici

• Lichidul = monomer (metacrilat de metil)

Contine: - antioxidant (hidrochinona 0,006% = inhibitor de polimerizare)

- activator (N, N – dimetil-p-toluidina) \ la RAS autopolimerizabile

Exista si SISTEM MONOCOMPONENT ? pasta de polimetacrilat de metil in stare

prepolimerizata

? are o perioada de conservare redusa

DOZARE \ PREPARARE

Sistemul bicomponent ? dozare extemporanee P+L (3/1 volume; 2/1 greutate)

Sistemul monocomponent ? pasta predozata

INDICATII

1. Confectionarea bazelor protezelor mobilizabile si mobile

2. Obtinerea dintilor artificiali in tehnologia protezelor mobilizabile si mobile

3. Repararea si optimizarea protezelor mobile si mobilizabile

4. Confectionarea protezelor provizorii

5. Placarea componentei metalice a protezelor dentare mixte

TEHNICI DE INTRODUCERE A RASINILOR ACRILICE IN TIPAR

POLIMERIZAREA

24

1. Prepararea pastei. (3/1 volum; 2/1 greutate

Stadiul de pasta se atinge in momentul in care amestecul nu se mai lipeste de peretii

recipientului

2. Introducerea pastei in tipar

- Eliminarea cerii (cu apa fierbinte sau aburi sub presiune, timp de 5 minute)

- Izolarea tiparului

- Utilizarea foilor de polietilena (pentru evitarea aderarii pastei de tipar)

- Introducerea pastei si presarea lenta (15 – 30 min. la presa manuala sau hidraulica

la 2 – 3 atm.)

- Eliminarea excesului de pasta

- Fixarea cuvetei in ring metalic

3. Polimerizarea

- Polimerizare in mediu umed (2 ½ h, la 100°C)

- Polimerizare rapida:

65°C in 60 min.

100°C in 60 min.

- Polimerizare lenta

65°C in 60 min.; se mentine la aceasta temperatura timp de 8 – 48 ore

Avantaje: - difuzarea completa a monomerului in polimer.

- monomer rezidual cat mai putin

- structura fara porozitati

4. Racirea

? Lenta, ideal o noapte

? Brusca, in apa rece poate duce la fracturi in structura acrilatului (diferente intre

coeficientul de contractie al gipsului si al rasinii acrilice)

5. Dezambalare, Prelucrare, Lustruire

Se face cu maxim de atentie evitand excesul de caldura care ar putea genera o

depolimerizare a materialului.

6. Imersia in apa

Proteza finita se mentine cel putin 24 h in apa ( de preferinta distilata) pt. a favoriza

stabilizarea volumetrica a PMMA –ului in urma absorbtiei de apa.

PMMA AUTOPOLIMERIZABIL

Sistem bicomponent: pulbere = polimer (PMMA) si lichid = monomer (MMA).

25

FORME DE PREZENTARE:

- Pulbere livrata in flacoane de material plastic, prevazute cu dozator tip lingurita;

- Lichid livrat in sticlute prevazute cu picurator pt. dozare;

Exemple: DURACRYL SPECIAL – SPOFA

DURACRYL ROSE – KULTZER

PALAVIT – KULTZER

DURACROL – SPOFA

COMPOZITIE:

Pulbere (PMMA):

- Particule sub forma sferica

- Initiator de polimerizare: peroxid de benzoil 0,5 – 2%.

- Substante inerte: talc, gelatina ( impiedica coalescenta particulelor

sferice in timpul depozitarii materialului)

- Plastifianti: ftalat de butil 8% (diminuarea coeziunii

intermoleculare)

- Coloranti organici si minerali

Lichidul (MMA):

- Inhibitor de polimerizare: hidrochinona 0,006 %, pirogalol

0,003 – 0,1 %, rezorcina, acid benzoic

- Activator de polimerizare: amina tertiara (N,N dimetil p-toluidina) –

faciliteaza polimerizarea liniara a rasinii la rece, autopolimerizarea,

prin ruperea legaturilor stabilite cu inhibitorii de polimerizare

Caracteristicile lichidului:

- Incolor

- Volatil

- Inflamabil

- Greutate specifica 0,950

- Fierbe la 100,3 °C

- Efect necrotic asupra terminatiilor nervoase

- Tendinta de polimerizare spontana la lumina si caldura (se adauga

un inhibitor de polimerizare – antioxidant)

- Efect iritativ asupra tesuturilor moi

MECANISM DE PRIZA

26

Priza se instaleaza in urma reactiei de autopolimerizare, reactie exoterma. Reactia

este inhibata de saliva si oxigen si activata de caldura.

DOZARE

Dozarea pulbere / lichid se face in raport 1 / 1; 2 / 1; 3 / 1 (cel mai utilizat).

PREPARARE

In godeuri de material plastic sau sticla.

Se amesteca prin spatulare, rezultand o pasta, care trece prin urmatoarele stadii:

1. aspect nisipos (zahar umed)

2. pasta aderenta (se trage in fire)

3. pasta neaderenta, modelabila, favorabila utilizarii

Pasta are un coeficient de contractie mare, de 5% si efect alergic.

INDICATII

1. confectionarea portamprentei individuale

2. confectionarea bazei sablonului de ocluzie

3. confectionarea bazei viitoarei proteze (tehnica abandonata)

In mod curent se utilizeaza pt.

4. incrustatii

5. reconstituiri corono- radiculare

RASINI POLIURETANICE – TERMOBARO-POLIMERIZABILE

DENUMIRI COMERCIALE:

SR – IVOCAP

PALAJET

SCHUTZ

MICROBASE

CARACTERISTICI:

- Sunt rasini poliuretanice

- Se introduc in cuvete prin injectie

- Polimerizarea are loc in 20 min.

- Polimerizatorul tip reactor = micromat

Avantaje:

- Proteze foarte exacte (grad de succiune maxim)

- Dispar contractiile necontrolate ale metodelor clasice

27

- Rezistenta mecanica superioara; structura fara porozitati

- Coeficient de monomer rezidual minim (1 – 0,8 %)

CERURI DENTARE

Cerurile dentare = amestec complex de ceruri naturale si sintetice, gume, grasimi, rasini,

obtinut prin topire – racire.

CLASIFICARE:

a) Dupa domeniul de utilizare (tehnica dentara), sunt:

- Ceara de modelaj

- Ceara pentru inregistrarea relatiei intermaxilare

- Ceara pentru machete:

I. Ceara pentru inlay: moale, medie (iarna), dura (vara);

II. Ceara pentru coroane si punti;

III. Ceara pentru schelete;

IV. Ceara pentru tehnica metalo-ceramica;

V. Alte ceruri: ceara pentru lipit, ceara pentru cofrare, ceara

pentru amprenta corectiva

b) Dupa consistenta:

- Ceara moale

- Ceara de consistenta medie (iarna)

- Ceara dura (vara)

COMPOZITIE:

Cerurile dentare sunt amestecuri de ceruri naturale (parafina, ceara de albine, ceara

de balena, ceresina), ceara sintetica, rasini naturale, uleiuri, grasimi, gume si coloranti.

Cerurile naturale

28

a. Ceara de albine = principalul constituent al cerurilor dentare. Culoare galben –

bruna initial, alba sub actiunea ultravioletelor. Interval de topire 63 – 70 °C.

Mareste plasticitatea amestecului.

b. Ceara de balena: extrasa din sinusurilor casalotilor; culoare alba, inodora, moale.

Interval de topire 40 – 50 °C. Are rolul de a mari plasticitatea si a scadea punctul de

topire.

c. Lanolina – produs de secretie al glandelor sebacee ale ovinelor. Se extrage din

apele reziduale de la spalarea lanei. Are culoare galben – maronie si miros

neplacut. Interval de topire 36 – 45 °C. In amestec confera plasticitate si interval de

topire coborat.

d. Ceara SHELLAC: este un produs de secretie al insectelor Laccifer Lacca, de

culoare rosie maron, cu interval de topire 36 – 45 °C. Se adauga in compozitia

cerurilor pt. scaderea intervalului de topire.

e. Cerurile vegetale:

- Ceara Carnauba = produs de secretie al frunzelor de palmier, culoare gri –

verzuie, dura si casanta. Intervalul de topire 84 – 91 °C. Influenteaza

duritatea si intervalul de topire al amestecului.

- Ceara Candelilla = produs vegetal secretat de tulpina unor plante decorative.

Interval de topire 68 – 75 °C. Influenteaza duritatea si intervalul de topire a

amestecului.

Cerurile minerale

a. Parafina-se obtine din fractiunile de distilare a titeiului. Chimic, este un amestec de

hidrocarburi saturate. Are interval de topire intre 40 – 71 °C. Se adauga pt. a mari

duritatea si intervalul de topire

b. Ozocherita – ceara minerala rigida, casanta, culoare galbena. Punct de topire 65 °C

c. Ceresina – forma sintetizata de ozocherita. Interval de topire intre 70 – 80 °C. Se

adauga pt. a ridica intervalul de topire a amestecului final.

Cerurile sintetice:

a. Ceara polietenica – interval de topire 100 – 115 °C. Proprietati asemanatoare

parafinei

b. Ceara polioxietenica – interval de topire 37 – 63 °C

29

Rasinile naturale: Colofoniu, copal, sacaz. Se adauga amestecului pt. cresterea duritatii si

aderentei.

Gumele – sunt substante adezive, care se intaresc in prezenta aerului. Guma arabica si

guma tragacant sunt gume naturale, ce intra in compozitia cerurilor dentare, dar si a

pulberilor si pastelor adezive pt. mentinerea protezelor mobile

Grasimile – combinatii ale acizilor grasi cu glicolul, numite si gliceride. Seul de vita este

cel mai utilizat in compozitia cerurilor dentare. Punct de topire coborat (43 °C), stare

solida, luciosa, unsuroasa. Confera amestecului cerii, capacitatea de a fi lustruita.

CERURILE PENTRU MODELARE

1. Ceara pentru macheta protezelor partiale si totale

- se prezinta sub forma de placi rectangulare calibrate, de culoare roz, avand

dimensiunea de 18/8cm, cu o grosime de 1,2mm; 1.5mm; si 1,7mm

- se prezinta in doua consistente: moale (pentru iarna)

tare (pentru vara)

- este indicata pentru: - confectionarea machetei bazei protezelor acrilice partiale si

totale; - confectionarea bordurilor de ocluzie; - indiguirea si cofrarea amprentelor

functionale.

2. Ceara pentru macheta coroanelor si corpurilor de punte

- se prezinta sub forma de: a) placi rectangulare: 17,5/8cm, cu grosimi de 0,25mm,

0,30mm, 0,40mm; b) placi calibrate, de culoare verde, 0,3-0,6mm; c) suprafete

ocluzale, cape; d) tije de ceara verde, pentru macheta canalelor de turnare

Caracteristici: - sa nu se modifice dimensional in conditiile de lucru;

- sa nu se deformeze la compresiune;

- sa arda fara reziduu, pentru a fi eliminate complet din tipar;

- se prezinte un grad de aderenta, pentru a se mentine pe model

- sa fie usor adaptabile dupa plastifiere

3. Ceara pentru macheta protezelor partiale sheletate

- se prezinta sub forma unor profile diferite, specifice elementelor componente ale

protezelor partiale scheletate: brate de crosete, crosete circulare, conectori

principali (bare, placute), sei cu sisteme de retentii.

- au o buna aderenta de model si prezinta o duritate inferioara maselor plastice.

- se livreaza in culori diferite: roz, verde, albastru

30

4. Ceara de inlay

- se livreaza in doua consistnte: a) ceara tip I (pentru machetarea directa); b) ceara

tip II (pentru machetarea indirecta).

5. Alte ceruri dentare

- Ceara de cofrare

- Ceara pentru bordurile de ocluzie

- Ceara de aditie

PROCEDEE UZUALE DE MODELAJ IN CEARA

1. Pentru protezele fixe

• Reducerea succesiva a unui bloc de ceara

• Picurarea progresiva a cerii si reducerea prin razuire a excesului

• Racirea gradata a cerii prin scufundarea bontului mobil in baia de ceara

• Modelajul aditiv

• Utilizarea machetelor prefabricate

• Adaptarea foliei calibrate de ceara

2. Pentru proteze mobile si mobilizabile

• Asamblarea profilurilor de ceara prefabricate, direct pe modelul duplicat

• Confectionarea valurilor de ocluzie pentru sabloanele de ocluzie

• Modelarea bazei protezelor acrilice

• Fixarea dintilor artificiali

TEHNICA ADITIEI CU CEARA

- Se utilizeaza modele de arcada (hemiarcada) cu bonturi mobile

- Trusa de instrumente = trusa de modelaj aditiv, alcatuita din cinci instrumente:

• Instrumentele 1 si 2, asemanatoare sondelor dentare, sunt

instrumente de aditie, pot fi introduse in flacara.

• Instrumentele 3, 4 si 5 sunt instrumente de reducere (substractive),

active la ambele capete, nu se introduc in flacara

31

Tehnica de lucru: 1. Se traseaza cu creioane colorate ariile de contact

proximale, liniile crestelor marginale, curbele

cuspizilor activi de ghidaj, curbele fosetelor, zonele

de contact pentru cuspizii de sprijin

2. Modelarea elementelor morfologice (ceara se

picura sub forma de conuri, ce vor fi unitecu ceara

picurata

3. Finisarea – Etapa in care conurile sunt unite cu

crestele marginale, finalizandu-se si structurile

accesorii (creste, santuri)

MATERIALE DE AMPRENTA

Amprenta = reproducerea negativa a tuturor detaliilor C.P., pe baza careia se

confectioneaza modelul in laboratorul de tehnica dentara.

Conditii tehnice:

• O portamprenta

• Un material de amprenta cu proprietati corespunzatoare

• O metoda de amprentare corespunzatoare situatiei clinice

1. Portamprenta

= suport rigid confectionat din materiale rezistente mecanic, in care se aplica

materialul de amprenta

= sunt utilizate pentru inserarea / dezinserarea amprentelor pe si de pe model

CLASIFICARE:

a) Dupa suprafata de contact cu CP

• totale (cuprind o arcada) = linguri maxilare

• partiale (acopera un segment de arcada)

• unidentare (amprenteaza un dinte = inele de Cu, Al)

• speciale (1. bimaxilare sau de hemiarcada; 2. cu sisteme de racire)

b) Dupa materialul din care sunt confectionate

32

• metalice

• nemetalice: mat. termoplastice, RAS, RC, poliesteri, copoliesteri, rasini

policarbonate

c) Dupa gradul de fidelitate

• Standard

• Standard individualizata

• Individuale

Materiale de amprenta

CLASIFICARE:

• Dupa tipul de plasticitate

• Dupa consistenta materialului in momentul dezinsertiei amprentei

• Dupa caracterul rev./irev. al materialului

Clasificarea dupa Pogiolli:

1. RIGIDE

2. SEMIRIGIDE

3. ELASTICE

Clasificarea dupa Ieremia

1. timp de plasticitate redus si consistenta rigida (gips, rasini

acrilice)

2. timp de plasticitate redus si consistenta semirigida (mase

termoplastice: Stentz, Kerr)

3. timp de plasticitate redus si consistenta elastica (hidrocoloizi

rev., hidrocoloizi irev., cauciucuri polisulfurice, cauciucuri

siliconice)

4. timp de plasticitate prelungit (mat. bucoplastice, polimeri

rezilienti)

Clasificarea dupa Bratu

1. Rigide si Semirigide irev. (gips, rasini acrilice, paste ZOE)

2. Rigide reversibile (bucoplastice, Stentz, gutaperca, ceruri)

3. Elastice rev. (hidrocoloizi rev.)

33

4. Elastice irev. (a) alginate; b) elastomeri de sinteza: polisulfuri,

siliconi de aditie si condensare, polieteri)

1.RIGIDE SI SEMIRIGIDE IREV.

GIPSUL DENTAR

Contin:

- 90% alabastru (hemihidrat de CaSO4, obtinut prin metoda arderii uscate, cu

adaosuri de anhidrit si dihidrat.

- 10% : - acceleratori de priza (K2SO4, NaCl)

- inhibitori de priza (bicarbonat de Na, K, citrat de Na)

- coloranti

- substante aromatizante

- borax 1%, reduce dilatarea de priza

DOZARE: 100g pulbere / 50 ml lichid = dozare extemporanee

Sistemul predozat = met. industriala

PREPARARE: - metoda saturatiei progresive

- metoda mecanica (manual 15s, mecanic (vid) 30s

INDICATII:

0* amprenta necompresiva a CP edentat total

1* tehnica de supraamprentare pentru amprenta cu inel de cupru si masa

termoplastica

2* tehnica clasica de obtinere a puntilor din elemente separate

AVANTAJE / DEZAVANTAJE

3* plasticitate, fidelitate excelente

4* preparare usoara

5* cost redus

6* manipulare dificila

7* se indeparteaza prin fracturare - cooptare dificila

PASTELE DE OXID DE ZINC EUGENOL

Se prezinta in tuburi ce contin 2 paste:

8* pasta alba (ZnO); contine: ZnO, lanolina, apa

9* pasta bruna (maro); contine: eugenol, colofoniu

DOZARE: Indicatiile fabricantului

34

2 parti pasta alba / 1 parte pasta bruna

PREPARARE: Spatulare cu spatula metalica pe hartie cerata

INDICATII:

10* amprenta functionala la edentatul total

11* rebazarea indirecta la proteza totala

12* inregistrarea relatiei de intercuspidare maxima

13* cimentarea provizorie a lucrarilor protetice

2. MATERIALE RIGIDE SI SEMIRIGIDE IREVERSIBILE

MASELE TERMOPLASTICE

tip I = pentru amprentare

tip II = pentru portamprente

Se prezinta sub forma de: - placi, STENTZ

- batoane KERR

- conuri

COMPOZITIE

14* Amestec de rasini termoplastice naturale (copal sau kami 40%) si rasini

temoplastice sintetice (derivate din acidul cumaric)

15* Plastifianti: acid stearic, acid palmitic

16* Materiale inerte: talc, carbonat de calciu

17* Coloranti: rosu, gri, verde, negru

PREPARARE

Se realizeaza prin plastifiere:

- sub actiunea flacarii ( in special batoanele Kerr)

- in baie de apa (plastifiere in apa calda la 70 °C

Temperatura ideala de aplicare in cavitatea bucala este de 40 – 45 °C.

Se recomanda vaselinarea degetelor utilizatorului pt. a evita arsurile provocate de

aderenta materialului cald pe tegumente.

INDICATII

- amprenta cu inel de cupru

- adaptarea portamprentei individuale

35

- amprenta rigid – elastica

MATERIALE BUCOPLASTICE

Se prezinta sub forma de batoane sau pastile.

Se livreaza in tuburi sau recipiente metalice, ce permit plastifierea sub actiunea

flacarii.

Denumiri comerciale: ADHESEAL (rosu, verde); DENTIPLAST; RESINOPLAST

(produsul romanesc).

COMPOZITIE:

a) Ceruri

b) Rasini naturale sau sintetice

c) Masa de umplutura

PREPARARE: plastifiere la 40 – 60 °C

INDICATII:

- Amprentarea in edentatia partiala si totala

- Material de corectie a marginilor amprentelor luate cu materiale rigide

CEARA (ca material de amprenta)

Vezi cerurile!

INDICATII:

- Amprentarea canalelor radiculare

- Amprentarea cavitatilor pt. incrustatii

3. MATERIALE ELASTICE REVERSIBILE

HIDROCOLOIZII REVERSIBILI

Materialul se prezinta sub forma de gel, fiind ambalat in tuburi metalice, seringi,

batoane.

Denumiri comerciale: GELOFORM (Degussa); DUPLIKAT (Dentaurum)

COMPOZITIE CHIMICA:

- Agar – agar (coloid organic hidrofil); temp. de gelificare 30 – 50 °C; temp. de

lichefiere 71 – 100 °C

- Apa

- Sulfat de potasiu

- Borax

36

- Masa de umplutura

- Pigmenti si aromatizanti

DOZARE: extemporanee

INDICATII:

- Amprentarea campului protetic edentat partial

- Amprenta duplicatoare

- Amprentarea preparatiilor coronare

4. MATERIALE ELASTICE IREVERSIBILE

HIDROCOLOIZII IREVERSIBILI

= Alginate (alginat de sodiu si potasiu), coloranti, aromatizanti

CLASIFICARE:

a) Dupa tipul de gelificare:

- Cu gelificare rapida

- Cu gelificare normala

b) Dupa scopul utilizarii:

- Clasa A: amprente pt. proteze unidentare

- Clasa B: amprente de hemiarcada sau arcada

- Clasa C: obtinerea modelelor de studiu si a portamprentelor individuale

FORMA DE PREZENTARE:

- pulbere ambalata in recipiente plastice sau metalice cu sisteme de inchidere

ermetica

- pungi de plastic sau din folie metalica

- linguri pt. dozarea pulberii; cilindri din material plastic pt. dozarea cantitatii de apa

Denumiri comerciale: YPEEN,SEPTALGIN, ALGINOPLAST, HIDROGUM

DOZARE: dupa indicatiile fabricantului

PREPARARE: bol de cauciuc, spatula de amestec

Se amesteca pulberea cu apa, spatulandu-se pe peretii vasului. Rezulta o pasta

vascoasa ce nu se desprinde de lingura.

INDICATII:

- amprentare dinti antagonisti

- amprente preliminare

- amprente pt. modele de studiu

- amprente pt. modele de lucru in ortodontie

37

MATERIALE ELASTICE ELASTOMERICE

1. ELASTOMERII POLISULFURICI

Se prezinta sub forma de pasta ambalata in doua tuburi:

Pasta baza de culoare alba

Pasta accelerator de culoare bruna

DOZARE: extemporanee

PREPARARE: se efectueaza prin amestecul celor doua cantitati de pasta, cu ajutorul

spatulei, pana la obtinerea unei consistente omogene

INDICATII: - amprentarea edentatiilor partiale si totale

- amprente in tehnologia coroanelor si puntilor

2. ELASTOMEII SILICONICI

Siliconi de condensare (substanta de baza = polidimetilsiloxan)

a) Sistem bicomponent: pasta-pasta, pasta-lichid

Se comercializeaza in 3 variante:

i. Siliconi cu vascozitate crescuta

ii. Siliconi cu vascozitate medie

iii. Siliconi cu vascozitate redusa

b) Varianta moderna: sisteme predozate (automixing system)

Cele doua paste sunt ambulate in cartuse predozate aplicate intr-o

seringa dotata cu un pistol, in care cele doua componente sunt

mixate

Siliconi de aditie (polivinilsiloxan)

a) Sistem bicomponent: pasta+lichid; pasta+pasta; chit+chit

b) Sistem modern = "automixing system"

INDICATII:

Amprenta functionala a CP edentat partial sau total

Amprentarea campurilor protetice pentru protezarea fixa

POLIETERII

38

FORMA DE PREZENTARE: pasta baza + pasta catalizator, ambalate in tuburi metalice

Se prezinta in 3 consistente: vascoasa, medie, fluida

COMPOZITIE CHIMICA: - pasta baza contine polieter nesaturat

DOZARE: Se dozeaza lungimi egale de pasta baza si pasta catalizator

PREPARARE: Cele doua cantitati de pasta exprimate pe hartia cerata sau placuta de sticla,

se amesteca prin spatulare energica pana la omogenizarea culorii.

INDICATII:

Identice cu ale elastomerilor polisulfurice si siliconici

Dintre amprentele convenţionale (chimico- manuale) vom descrie:

- amprenta cu inel (tub) de cupru şi material termoplastic,

- amprenta cu inel (tub) de cupru şi material siliconic,

- amprenta cu materiale elastice (hidrocoloizi ireversibili, hidrocoloizi reversibili

elastomeri de sintezã, elastomeri siliconici),

- amprenta prin tehnica dublului amestec,

- amprenta de corectare, spãlare,

- amprenta rigid-elasticã.

Amprenta cu masã termoplasticã în inel (tub, cilindru) de cupru.

Amprenta cu masã termoplasticã în inel de cupru, foarte rãspânditã în trecut,

şi-a redus mult utilizarea după apariţia elastomerilor. Atuurile acestei metode de

amprentare derivã din faptul cã inelul de cupru poate fi riguros controlat, în ceea ce

priveşte adaptarea axialã şi transversală pe dintele şlefuit. Inelul de cupru nu necesitã o

pregãtire prealabilã a sulcusului gingival, fiind el însuşi un mijloc de lãrgire

temporarã, mecanicã a şanţului gingival. El realizeazã o ghidare a masei termoplastice şi

permite înregistrãri subgingivale ale structurilor dentare pentru fiecare dinte în parte.

Amprenta însãşi este o metodã de controlare a modului de preparare a bontului.

Inelul de cupru se realizeazã din tablã de 0,18-0,20mm având duritate medie.

Dimensiunile inelului se aleg sau se confecţioneazã folosind mãsurarea perimetrului

bontului cu ajutorul unei sârme moi de perimetrie, groasã de 0,2- 0,3mm. Lãrgirea

inelului în cursul adaptãrii se face cu un cleşte Pesso. Conturul marginii cervicale se

realizează prin rãscroire cu o foarfecă cu fălci curbe. Aplicarea pe dinte se face numai

dupã bizotarea, cu o pilã sau o piatrã, a margini cervicale rãscroite.

39

Adaptarea axialã este apreciatã prin dispariţia subgingivalã a bizoului sau cu

ajutorul unui creion de contur. Se verificã dacã inelul este prea lung sau prea scurt.

Adaptarea transversalã se controleazã prin încercarea introducerii unui ac

Miller, care normal, trebuie sã se opreascã în bont, nu trebuie să ajungă la gingie. Se

verificã dacã inelul este prea larg sau prea îngust. Dacã este larg, marginea cervicalã a

materialului de amprentã va fi groasã începând cu marginea inelului. Inelul îngust aratã

un contact intim (fãrã masã de amprentare) între bont şi faţa internã a inelului de

cupru.

Dupã verificarea adaptãrii inelului pe bont, acesta se umple cu material

termoplastic dinspre marginea cervicalã. Lipitura inelului de cupru fiind orientatã

vestibular, se aplicã pe bont prin obstruarea parţialã a extremitãţii ocluzale, astfel încât sã

se dea posibiliatea surplusului de material de amprentã sã iasã din inel. Scoaterea

amprentei de pe bont se face cu ajutorul unui cleşte crampon. Tragând-o în axul dintelui,

dupã ce falca încãlzitã a cleştelui se aplicã vestibular, acesta lasã în materialul

termoplastic o impresiune, care alãturi de lipitura inelului, ajutã la repoziţionarea

amprentei în supraamprentă. Dacã amprenta se ia în ocluzie, atunci amprenta (inelul) se

va scurta la 2mm deasupra suprafeţei ocluzale. Pentru amprentarea celorlalte elemente

ale câmpului protetic (dinte vecin, creastã edentatã, dinte omolog), se va lua, cu gips

sau silicon, o supraamprentã. Dinţii antagonişti se amprenteazã cu alginat, într-o lingurã

standard, iar relaţia de ocluzie se înregistreazã în RC cearã de ocluzie, pastã ZOE sau a

unui material siliconic fluid .

Amprenta cu inel (tub ) de cupru şi material siliconic

Dupã adaptarea axialã şi transversalã, pe bont, a inelului de cupru, acesta este

pensulat pe interior cu un adeziv specific, care sã permitã perfecta legătură între

silicon şi inel. Umplut cu silicon, inelul este aplicat pe bont, realizându-se amprentarea.

Amprenta cu materiale alginice (hidrocoloizi ireversibili)

Amprentarea începe prin alegerea unei linguri metalice standard, prevãzutã cu

multiple perforaţii necesare retenţiei în portamprentã a materialului alginic neaderent. Este

bine ca lingura sã fie probatã şi din simplul motiv al obişnuirii pacientului cu

manevra de amprentare. Se va începe cu arcada mandibularã. Eventualele tulburãri ale

respiraţiei, produse de amprentarea maxilarã, duc la o stare de nelinişte a pacientului.

Prepararea alginatului se face într-un bol curat de cauciuc (eventualele impuritãţi de pe

40

pereţii bolului pot constitui centri de precipitare a materialului). Amestecul de pulbere cu

apã se face prin dozare, cu recipiente oferite de producãtor. Proporţia pulbere-apã,

temperatura apei şi timpul de spatulare influenţeazã durata timpului de prizã. Pentru

omogenizarea pulberii, înainte de folosire este bine sã scuturãm cutia împiedicând

sedimentarea particulelor, în funcţie de greutatea lor specificã. Pe durata pregãtirii

materialului de amprentã, pacientul va ţine apã în gurã creând astfel un mediu bucal

suprasaturat cu apã. La poziţionarea lingurii cu materialul de amprentã pe câmpul

protetic, se va folosi ca reper poziţia centralã, în plan median a mânerului lingurii.

Contactul materialului de amprentă se va realiza iniţial în zona distalã a arcadei obligând

surplusul sã se deplaseze spre înainte, ieşind din cavitatea bucalã. Timpul de prizã

depinde de tipul alginatului (tip 1, cu gelificare rapidã sau tip ll, normalã). Amprenta se

ţine încã douã minute pe câmpul protetic dupã prizã, pentru optimizarea proprietãţilor

fizice ale materialului.

Scoaterea amprentei de pe câmpul protetic (retentiv) se face printr-o acţiune

concomitentã de tracţiune asupra mânerului şi a marginilor amprentei, de îndepãrtare a

pãrţilor moi, pentru pãtrunderea aerului. Orbicularii fiind relaxaţi, pacientul va

împinge amprenta cu limba spre în afarã. Amprentele alginice vor fi obligatoriu

dezinfectate cu: hipoclorit de sodiu 1%, 2%, 5,25% în imersie sau spray, 15-30

minute; iodofori în imersie sau spray pânã la 30 de minute; glutaraldehidã 2%, 5%

în imersie sau spray, 10-30 minute; sare cuaternarã de amoniu (efect antiviral

nesatisfãcãtor) în imersie, 30 de minute.

Modelul se va turna imediat dupã amprentare evitându-se modificãrile volumetrice

datorate pierderii de apã. Pierderea apei este posibilã chiar şi într-un mediu

suprasaturat de apã ( ţinerea amprentei în apã), printr-un proces activ numit “sinerezã “.

Din acelaşi motiv, al absorbţiei apei (din model), amprentele alginice se vor îndepãrta

imediat ce materialul din care s-a turnat modelul (gipsul) a fãcut prizã. Lãsatã dupã

priză pe model, amprenta cu material alginic va duce la apariţia unei suprafeţe

“prãfoase”. Pulberea se îndepãrteazã cu uşurinţã şi are ca rezultat o subdimensionare a

modelului.

Amprenta cu hidrocoloizi reversibili

Indicaţiile hidrocoloizilor reversibili sunt pentru: amprentarea cavitãţilor pregãtite

pentru inlay-uri şi onlay-uri, preparaţii coronare, în special a preparaţiilor cu prag,

preparaţii corono-radiculare, duplicarea modelelor.

41

Înaintea amprentãrii, câmpul protetic necesitã o lãrgire apreciabilã a şanţurilor

gingivale, pentru a putea pãtrunde materialul în sulcusul gingival.

Pentru ca hidrocoloizii reversibili sã fie folosiţi ca materiale de amprentã, sunt

indispensabile lingurile prevãzute cu circuit de rãcire, care se vor conecta la instalaţia

de rãcire a unitului. Materialul de amprentã va trece succesiv prin bãile de lichefiere, de

depozitare şi de aducere la temperatura de lucru, bãi termostatate, cu cost foarte ridicat.

Portamprenta se ţine pe câmpul protetic 10 minute cu sistemul de rãcire pornit. Cu o

mişcare rapidã în axul dinţilor, amprenta se îndepãrteazã de pe câmpul protetic. Se

dezinfecteazã cu: glutaradehidã alcalinã 2%, imersie 30-60 minute; clorură de

benzalconium, spray pânã la 60 minute; iodofori imersie şi spray pânã la 30 minute;

hipoclorit de Na 1% în imersie 15-30 minute.

Amprenta cu elastomeri polisulfidici

Dupã alegerea lingurii, prin proba în cavitatea bucalã, se pregãteşte câmpul

protetic, care se va deretentiviza cu cearã în zonele interproximale. Sunt eliminate urmele

de apã de pe câmpul protetic şi urmele de sânge şi/sau secreţii de la nivelul şanţului

gingival. Materialul vâscos se preparã şi se pune în lingurã, iar materialul fluid se

aplicã cu o seringã la nivelul fundului de sac gingival, dupã scoaterea şnurului de

dilatare. Lingura cu materialul vâscos se aplică pe câmp, peste materialul fluid.

Amprentarea durează 10-12 minute. Se spalã amprenta şi se dezinfecteazã cu hipoclorit

de Na 1%, prin imersie, 15-60 minute; glutaraldehidã 2% în imersie sau spray 15-60

minute; oxigen activ (Peara-Safe) imersie 10 minute sau spray 3-5 minute; iodofori

spray 15-60 minute.

Amprenta cu materiale siliconice

Siliconii de condensare sau adiţie sunt indicaţi pentru întreaga gamă de

amprente: câmpuri protetice pentru incrustaţii, coroane parţiale, coroane de acoperire şi

substituţie, fapt dovedit de numãrul mare (aproximativ 350 de produse) în continuã

creştere. Chiturile siliconice, prin vâscozitatea lor mare sunt indicate acolo unde

presiunea ridicatã din timpul amprentãrii nu implicã riscul deformãrii structurilor

câmpului protetic: amprente de orientare, amprente ale antagoniştilor. Sunt mai ieftine şi

pot constitui portamprenta pentru siliconii fluizi, de maximã precizie, capabili sã

pãtrundã în cele mai fine detalii ale câmpului protetic.

42

Lingurile standard (din metal) sau individuale (din raşini diacrilice

fotopolimerizabile) folosite ca suport al siliconilor chitoşi, trebuie sã fie rigide,

nedeformabile prevãzute cu multiple orificii de retenţie. Lipsa aderenţei de lingurã a

siliconilor este înlocuitã prin rãsfrângerea materialului de amprentare peste marginile

lingurii şi “nituirea “ acestuia după trecerea prin perforaţiile lingurii. Pentru lingurile

din RDC sau din PMMA îmbunãtãţirea aderenţei siliconului la lingurã, se poate face

prin creearea de microasperitãţi cu freza sau hârtia de sticlã (germ.: Glaspapier), pe

faţa mucozalã a acesteia (portamprentei) sau folosind lacuri speciale adezive. Este

astfel neutralizatã tendinţa de contracţie a siliconului imediat după prizã.

În cazul folosirii materialului siliconic chitos ca portamprentã pentru siliconul

fluid, (amprentarea în doi timpi, bifazicã sau amprenta de corectare-spălare) este

obligatorie realizarea de “canale de decompresie”, prin care sã refuleze surplusul de

silicon fluid. Absenţa canalelor de refulare face ca în materialul elastic chitos sã se

acumuleze presiunile dezvoltate de siliconul fluid, necompresibil, în timpul

amprentãrii. La îndepărtarea amprentei de pe câmpul protetic, tensiunile acumulate

devin manifeste, ducând la subdimensionarea amprentei şi implicit a modelului.

Dispariţia tensiunilor datorate siliconului lichid, folosit pentru “corectarea“ sau

“spălarea“ amprentei iniţiale, luate cu silicon chitos, se poate realiza prin tehnica de

amprentare a “dublului amestec într-un singur timp“. În acest tip de amprentare, în

lingurã se introduce siliconul vâscos, care se va aplica pe câmpul protetic, unde, cu

seringa, s-a depus în prealabil siliconul fluid.

Folosirea numai a materialului siliconic fluid de amprentare este posibilã în condiţii

economicoase, dacã se confecţioneazã linguri individuale din RDC sau din PMMA, cu

distanţatori ocluzali, care sã asigure o grosime uniformã de 2-4 mm a materialului de

amprentare.

Se pot confecţiona linguri individuale şi prin termoformare, cu aparatul

Erkoform utilizând ca materiale: ERKOPLAST R şi O, ERKOFLEX, UZF.

Amprenta rigid-elasticã

Este o tehnicã indirectã de amprentare, care o lungã perioadã de timp a fost

folositã sub forma amprentei segmentare în ocluzie (într-un singur timp). Materialul

rigid este reprezentat de stentz (material termoplastic), cu care se realizeazã o amprentã

preliminarã a câmpului protetic. Amprenta din stentz constituie suportul rigid

(portamprenta) pentru materialul elastic siliconic. Fixarea siliconului fluid pe structura

43

rigidã a stentzului se face strict mecanic, prin impresiunile lãsate de o bucatã de tifon

interpusã între segmentul amprentat şi materialul termoplastic, în momentul amprentării.

Îndepãrtarea tifonului trebuie fãcutã când stentzul este rigid, pentru a nu-l deforma şi

pentru ca reţeaua de impresiuni sã rãmânã cât mai retentivã. Portamprenta rigidã, din

stentz, se probeazã în cavitatea bucalã pentru a i se verifica adaptarea pe câmpul protetic

şi corectitudinea rapoartelor ocluzale interdentare. Stabilitatea siliconului în reţeaua de

canalicule lãsate de tifon în stentz este condiţionatã de corectitudinea uscãrii acesteia.

Grosimea neuniformã a stratului de silicon, desprinderea relativ uşoară a acestuia

(siliconului) de materialul termoplastic, frecventele înãlţãri ocluzale sunt numai câteva

din cauzele renunţãrii la acest tip de amprentã.

Amprenta cu materiale fotopolimerizabile

Necesitã un material fotopolimerizabil de consistenţã fluidã, care se aplicã cu

seringa în jurul dinţilor preparaţi şi în şanţul subgingival. Cu ajutorul unei linguri

transparente, se aplicã peste materialul fluid, un material chitos, ambele materiale

polimerizându-se sub acţiunea unei lumini vizibile cu lungimea de undã, în jur de 480 nm

timp de 3 minute. Duritatea materialului obligã la deretentivizarea dinţilor adiacenţi

preparaţiei. Numeroasele inconveniente au dus la abandonarea metodei.

** Controlul amprentei. Scoasã din cavitatea bucalã, amprenta trebuie spãlatã,

uscatã, dupã care se examineazã de cãtre medic înainte de a fi trimisã laboratorului. Se

controleazã atât integritatea amprentei, cât şi corecta reproducere, în cele mai mici

detalii a câmpului protetic, detalii pe care medicul le cunoaşte atât din examinarea, cât

mai ales din pregãtirea câmpului protetic. O atenţie deosebitã se va acorda stabilitãţii

materialului în lingurã şi legãturii dintre diferitele materiale componente ale

amprentelor. Vor fi respectate cu stricteţe metodele de dezinfecţie pentru fiecare tip de

material de amprentare. Modelul se va realiza din materialul compatibil cu amprenta şi

la intervalul de timp optim, pentru a evita modificările volumetrice.

Amprentele neconvenţionale

Au ca principalã caracteristicã renunţarea la materialele clasice de amprentare,

care prin calitãţile lor plastice erau capabile sã înregistreze cele mai fine detalii ale

câmpului protetic.

44

Amprentarea mecanicã sau mecano-electronicã se realizeazã printr-o copiere

mecanicã sau electronicã a reliefului câmpului protetic. Copia este transmisã unui

calculator, ce comandã şi controleazã un sistem de frezare, prin care se realizeazã

direct copia pozitivã a câmpului protetic şi anume modelul.

Amprentarea opto-electronicã. În forma ei actualã face parte integrantã din

sistemul CAM/CAD (Computer Aided Manufacturing /Computer Aided Design). Cele

trei metode optice de culegere a informaţiilor sunt: fotogrametria (stereoviziunea),

holografia (interferenţa între undele care se reflectă de pe suprafaţa unui corp şi cele

de referinţã) şi efectul de moaraj (obţinerea unei structuri macroscopice prin

suprapunerea a douã structuri microscopice neutre: interferometrie).

Consecutiv amprentei optice, calculatorul memoreazã poziţia fiecãrui punct de

pe suprafaţa câmpului protetic, fiind astfel capabil sã reproducã imaginea acestuia.

Datele stocate pot fi transmise unui model de frezare, capabil astfel de a configura

modelul.

MATERIALE PENTRU TIPARE

TIPARUL = piesa intermediara cavitara, utilizata in tehnologia protezelor dentare, avand

caracteristici de forma si volum identice cu cele ale machetei.

MASA DE AMBALAT = complex de substante, care prezinta o faza plastica si dobandeste

rigiditate si rezistenta la temperatura ridicata, in urma reactiei de priza.

CLASIFICARE:

- Dupa scopul utilizarii

- pentru proteze acrilice

- pentru proteze metalice (aliaje nobile: Au, Ag-Pd;

aliaje inoxidabile: Ni-Cr-Mo;

baza titan; Fe-Ni-Cr)

- Dupa criteriul chimic

- pe baza de sulfati

- pe baza de fosfati

- pe baza de silicati

45

1. MASE DE AMBALAT PE BAZA DE SULFATI

FORMA DE PREZENTARE: Sistem bicomponent

- Pulbere cu granulatie diferita

- Lichid (apa sau lichid special)

PRODUSE COMERCIALE

a) Pt. proteze acrilice: gipsuri clasa II si clasa III

b) Pt. proteze metalice:

Aliaje Au, Platina, Ag-Pd: JELENCO, EXPADENTA,

GLORIA-SPECIAL

c) Pt. proteze ce urmeaza a fi lipite: HIGH-HEAT, SPEED-E

COMPOZITIE CHIMICA

Componenta refractara: substanta de baza SiO2, care se

prezinta in patru forme alotropice: cuart amorf, cuart

cristalin, tridimit, cristobalit

Agent de legatura (liant): gips dur (α hemihidrat sau

forme combinate α + β)

Adaosuri: - agenti de modificare: NaCl, KCl, acid boric

(rol in reglarea fenomenelor fizice de contractie-

dilatare)

- agenti reducatori: pulberi de Cu (rol in creearea

unui mediu antioxidant)

- coloranti

DOZARE/PREPARARE

Amestec de pulbere si lichid (apa distilata sau lichid special), dupa proportiile

fabricantului.

a) Preparare mecanica (malaxare mecanica la vacuum-malaxor

b) Spatulare manuala

INDICATII

- Confectionarea tiparelor pentru proteze acrilice

46

- Confectionarea tiparelor lucrarilor metalice baza Au

- Solidarizarea lucrarilor metalice ce necesita lipire cu loturi

- Tehnologia modelului duplicat

TEHNICA DE LUCRU

1. Alegerea masei de ambalat functie de:

Tipul lucrarii protetice

Metoda de ambalare (ex: folosirea vacuum-malaxorului necesita timp

de priza prelungit)

Aliajul turnat

2. Respectarea proportiei pulbere-lichid

3. Conservarea maselor de ambalat in recipiente inchise ermetic (sunt

higroscopice = absorb apa)

4. Anterior prepararii se indica agitarea cutiei pentru reomogenizarea

particulelor

5. Se vor utiliza vacuum-malaxorul sau/si masuta vibratorie

ETAPE:

o Dozare/preparare

o Ambalarea machetei prin metode specifice

o Priza

o Evacuarea machetei din ambalaj:

- topirea si spalarea cerii pentru protezele acrilice

- topirea si arderea cerii pentru protezele metalice

Ambalarea protezelor acrilice

a) Proteze fixe: coroane, punti

Ambalarea orizontala

se aplica gips dur in interiorul machetei

se introduce macheta in pasta de gips dur, cu fata orala in

jos, in prima jumatate a conformatorului

se asteapta priza gipsului

47

se izoleaza suprafata de gips

se fixeaza a doua jumatate a conformatorului si se toarna

gips dur

Ambalarea verticala

se aplica pasta de gips dur in interiorul machetei

se introduce macheta vertical, cu marginea incizala in jos,

pana la nivelul marginii cervicale, in pasta de gips din

prima jumatate a conformatorului.

se izoleaza suprafata de gips dupa priza acestuia

se asambleaza a doua jumatate a conformatorului si se

toarna pasta de gips

b) Proteza acrilice mobile (proteze partiale si totale)

Ambalarea directa (cu val)

Modelul cu macheta se aplica in pasta de gips din prima

jumatate a conformatorului;

Se obtine "valul" prin aplicarea gipsului pe fetele

vestibulare si ocluzale ale dintilor;

Se asteapta priza gipsului;

Se izoleaza suprafata de gips

Se asambleaza cea de a doua jumatate a conformatorului si

se toarna pasta de gips.

Ambalarea indirecta (fara val)

Modelul se introduce in pasta de gips din prima jumatate a

conformatorului, pana la nivelul marginilor machetei;

Se asambleaza a doua jumatate a conformatorului si se

umple cu pasta de gips.

Ambalarea mixta

Combinarea celor doua metode (val/fara val); de obicei

valul se obtine pentru dintii frontali.

Ambalare prin injectie

Metoda industriala

Necesita conformatoare speciale prevazute cu rezervor si

canale de injectare a rasinii.

Ambalarea protezelor metalice (coroane, punti, proteze scheletate)

48

a) Ambalarea intr-un timp

pregatirea machetei pentru ambalare

pregatirea conformatorului

aplicarea machetei in interiorul conformatorului

prepararea masei de ambalat la vacuum-malaxor

turnarea masei de ambalat prin vibrare mecanica

priza masei de ambalat (40-60 secunde)

b) Ambalarea in doi timpi

Acelasi tip de masa de ambalat

Obtinerea unui nucleu din masa de ambalat (cca 5 mm

grosime), prin pensulare, ce contine macheta si canalul de

turnare (T1)

Se toarna masa de ambalat in restul conformatorului (T2).

In prealabil nucleul a fost izolat in apa pentru a-l

compatibiliza cu masa de ambalat fluida.

c) Ambalarea in vid

Dotarea cu aparate speciale pentru obtinerea vidului;

Mase de ambalat specifice cu o anumita fluiditate (tip

Vakumit)

Av: ambalarea simultana a mai multor piese, precizie,

micsorarea pierderilor de aliaj

d) Ambalarea machetei componentei metalice la proteza scheletata

Ambalarea machetei impreuna cu modelul duplicat pentru

a evita deformarea cerii

Se utilizeaza mase de ambalat pe baza de sulfati, silicati

sau pe baza de MgO, Al2O3, ZrO pentru aliajele de titan

2. MASE DE AMBALAT PE BAZA DE FOSFATI

FORMA DE PREZENTARE: Sistem bicomponent; pulbere cu granulatie fina + lichid

special (solutie coloidala de SiO2).

PRODUSE COMERCIALE: SILIKAN (Spofa)

DEGUVEST (Degussa)

49

WIROPLUS (Bego)

COMPOZITIE CHIMICA

1. Componenta refractara: cristobalit, cuart

2. Agent de legatura (liant): fosfat de amoniu, MgO, ZnO

3. Material de adaos: oxizi de Cr, Zn, coloranti

Pentru aliajele nobile, baza Au, masele de ambalat fosfatice au in compozitie

carbon; se contraindica adaosul de carbon in masele de ambalat utilizate pentru

turnarea aliajelor Ag-Pd si nenobile, deoarece la temperaturi mai mari de 1500°C,

carbonul se combina cu aliajul fluid.

DOZARE/PREPARARE

Dupa indicatiile fabricantului, de preferinta la vacuum-malaxor

INDICATII

Confectionarea tiparelor pentru proteze fixe:

- Baza Ag-Pd

- Ni-Cr; Co-Cr-Mo; Fe-Ni-Cr

- Aliaje utilizate in tehnologia metalo-ceramica

PROPRIETATI

- Dilatare de priza 2,1-3,2%

- Rezistenta crescuta la socul termic

- Timpul de priza influentat de temperatura mediului

Tehnica de lucru este asemanatoare celei prezentate la masele de ambalat pe baza de

sulfati.

AVANTAJE:

- Plasticitate / fidelitate excelente

- Dilatarea totala (de priza+higroscopica+termica) compenseaza coeficientul de

contractie al aliajului

- Rezistenta mecanica mare (la socul mecano-termic, t°= 1000-1350°)

DEZAVANTAJE

- Dupa priza porozitatea este scazuta

50

- Nu sunt utilizate pentru obtinerea tiparelor in care se vor turna aliaje cu punct de

topire>1350°C

- Se contraindica supradozarea pulberii→tipare friabile care se fisureaza cu usurinta

3.MASE DE AMBALAT PE BAZA DE SILICATI

FORMA DE PREZENTARE: Sistem bicomponent, pulbere+lichid (apa, lichid special)

- Pulberea este livrata in ambalaje de hartie

- Lichidul special este ambalat in doua flacoane diferite, unul continand o solutie

coloidala de SiO2 diluata corespunzator, iar celalalt o solutie acida HCl.

PRODUSE COMERCIALE: SWEDITERM, NOBILIUM

COMPOZITIE CHIMICA

1. Componenta refractara: cristobalit, cuart

2. Agent de legatura liant)

3. Material de adaos: saruri de Cu, Ti, coloranti

DOZARE/PREPARARE

- Se respecta indicatiile fabricantului

- Initial se prepara lichidul prin amestecul cantitatilor indicate din fiecare

flacon

- Se adauga pulberea si se toarna in tipar utilizand masuta vibratorie

- Timp de priza 30 minute

INDICATII:

- Confectionarea tiparelor infrastructurii metalice a protezelor scheletate realizate din

Co-Cr-Mo si Ni-Cr-Mo.

- Tehnologia modelului duplicat

TEHNICA DE LUCRU

Aceeasi ca pentru masele de ambalat pe baza de sulfati si fosfati

Recomandari suplimentare:

51

- Anterior prepararii se vor doza si prepara cele doua lichide in proportia data

de fabricant

- Se vor doza pulberea si lichidul (100g/30-40ml)

AVANTAJE:

- Plasticitate/fidelitate asemanatoare maselor fosfatice

- Dilatare termica = 1,7-2,1%, compensand coeficientul de contractie

- Rezistenta mecanica crescuta la socul termic (1430-1550°C)

- Exactitate→turnaturi de precizie

DEZAVANTAJE:

- In etapa initiala rezistenta mecanica este mica; dupa calcinare, proprietatile au

valori maxime

- Atentie in manipularea lichidului; se conserva in frigider

- Incorect conditionate termic sunt expuse fisurilor

ALTE TIPURI DE MASE DE AMBALAT

1. MASE DE AMBALAT SPECIALE (pentru restaurari integral

ceramice)

Indicate in tehnologia sistemelor integral ceramice pentru confectionarea modelelor

duplicat pe care urmeaza sa fie arsa-sinterizata direct masa ceramica sau confectionarea

tiparelor in care se va turna vitroceramica (DICOR SYSTEM).

PRODUS COMERCIAL: NEOBRILLAT (ambalat in flacoane de 90g)

PROPRIETATI:

- Mase de ambalat cu granulatie fina

- Plasticitate/fidelitate excelente

- Rezistenta mecano-termica f. buna la temperaturi ridicate de ardere

sau turnare a masei ceramice

2. MASE DE AMBALAT MAGNEZICE

(pe baza de Titan)

Element component principal, MgO, cu rol de liant si masa refractara.

Pentru aliajele baza titan se contraindica masele de ambalat fosfatice sau silicatice,

deoarece Ti in stare topita se combina rapid cu siliciul din aceste mase de ambalat.

Mai contin: - oxid de aluminiu; - oxid de zirconiu; - oxid de titan.

52

PRODUSE COMERCIALE: TITAVEST

TEHNICA DE UTILIZARE

- Masele de ambalat se conserva in cutii metalice sau material plastic ermetic

inchise

- Anterior amestecului, pulbere/lichid, se recomanda agitarea pulberii pentru

omogenizarea particulelor

- Se respecta proportia P/L, timpul de spatulare

- Se recomanda folosirea vacuum-malaxorului.

53

ALAJE METALICE IN STOMATOLOGIE

ALIAJ = Faza solida (lichida) omogena, compusa din doua sau mai multe metale.

ALIAJE DENTARE = Faza solida (lichida) omogena, compusa din doua sau mai multe

metale, ce au o utilizare larga in tehnologia protezelor dentare. Sunt indicate in:

1. Obtinerea - protezelor unidentare

- protezelor pluridentare

2. Tehnologia bazei protezelor (partiale, totale)

3. Terapia ortodontica

4. Obtinerea implanturilor

CLASIFICAREA ALIAJELOR

Exista doua criterii de clasificare:

I. Numarul elementlor de aliere

II. Miscibilitatea atomilor in stare solida

Astfel exista:

- aliaje a caror atomi (apartinand celor doua metale) se amesteca neordonat intr-o

retea spatiala obisnuita, rezultand o structura perfect omogena; metalele sunt solubile unul

in celalalt, in stare solida, rezultand solutii solide.

- metalele ce compun aliajul, formand solutii solide, nu sunt complet solubile unul

in celalalt in toate proportiile, ci numai in anumite procente

- aliajul este compus din doua sau mai multe faze solide distincte

- aliaje care nu sunt solutii solide, metalele de aliere se separa, iar aliajul are

proprietatile celor doua metale, compunandu-se ca un simplu metal. Ex: MgZn.

CLASIFICAREA IN STOMATOLOGIE

54

Exista o multitudine de aliaje cu compozitie si indicatii diferite, fapt ce determina

mai multe criterii de clasificare. Cel mai utilizat criteriu este cel in functie de prezenta sau

absenta metalului nobil in compozitie: 1) aliaje nobile; 2) aliaje nenobile.

TIPURI DE ALIAJE

1) ALIAJE EUTECTICE

= aliaje a caror elemente componente (metale de aliere) prezinta o solubilitate

lichidiana, dar este incompleta in stare solida (ex: Ag-Cu).

= aliaje fragile, datorita prezentei fazelor insolubile.

= proprietatile mecanice ale aliajului sunt superioare fata de cele ale constituentilor

(metalele de aliere)

= nu mai sunt utilizate ca aliaje dentare de precizie

= aliajul Ag-Cu este specific amalgamelor cu continut crescut de Cu.

2) ALIAJE PERITECTICE

= solubilitatea solida, limitata a doua metale se poate transforma intr-o stare

peritectica

= nu sunt uzuale in stomatologie cu exceptia aliajului Ag-Sn (intra in compozitia

amalgamelor conventionale).

3) ALIAJUL Au-Cu, Au-Pt, Pd-Cu

= aliaje binare

4) ALIAJE TERNARE: Au-Ag-Cu (majoritatea aliajelor de aur)

METODE DE EVALUARE A MATERIALELOR METALICE

1. Analiza microscopica = metalografie. Permite punerea in evidenta a detaliilor mai

fine de structura, utilizand microscopul optic sau electronic, ca si o serie de tehnici

speciale:

- Microscopia in lumina polarizata

- Microscopia in contrast de faza

- Microscopia interferentiala

- Microscopia in lumina U.V.

- Microscopia la temperaturi inalte

- Microscopia prin emisie

55

2. Metalografia cu raze X

- Microradiografia

- Autoradiografia

PROPRIETATILE MECANICE ALE ALIAJELOR DENTARE

Materialele dentare trebuie sa se opuna fortelor la care sunt solicitate in cursul

proceselor de fabricatie si in masticatie.

-Marimea fortei

-Natura solicitarii

-Intinderea

-Rezistenta ======= Ajuta la stabilirea proprietatilor materialului

-Rigiditatea

-Frictiunea

-Gradul de uzura

1. Fortele ocluzale (aplicate asupra dintilor si resturilor dentare)

Fortele maxime = 200-3500N

Scad din regiunea molarilor spre cea a incisivilor, variind intre 400 si 800N.

Studiile arata ca fortele de masticatie de la nivelul M1, la pacientii cu proteza fixa,

reprezinta 40% din cele exercitate de indivizii cu dentitie naturala.

In cazul protezelor partiale sau totale, acestea exercita doar 15% din forta aplicata

de dentitia naturala.

2. Solicitarea = cand o forta actioneaza asupra unui corp inzand sa-l deformeze, se

dezvolta o rezistenta impotriva solicitarii aplicate. Reactia interna este egala ca intensitate

si de sens opus fortei externe, fiind numita solicitare (STRESS).

SOLICITAREA = FORTA (N)/SUPRAFATA (m3)

Frecvent solicitarea se exprima in megapascal (Mpa)

1Mpa = 106 Pa

Tipuri de solicitari: - solicitarea la intindere (tensiunea)

- solicitarea la compresiune

56

3. Limitele de proportionalitate si elasticitate

Limita de proportionalitate = cea mai mare valoare a solicitarii pe care o poate

suporta materialul fara a devia de la proportionalitatea dintre solicitare si alungire.

Pana la aceasta limita in structura materialului nu se realizeaza deformari

permanente. Cand solicitarea inceteaza, corpul revine la dimensiunile initiale. In aceste

limite materialul se va deforma elastic sau reversibil. Aplicarea unei solicitari mai mari,

duce la deformari permanente (ireversibile).

4. Rezistenta la rupere

- prin tractiune = solicitarea maxima pe care materialul o poate suporta

inainte de a se rupe

- prin compresiune = solicitarea maxima suportabila la compresiune

5. Forta de fracturare = solicitarea la care un material se fractureaza

6. Modulul de elasticitate (modulul lui Young) =E

ME = STRESS / INTINDERE x E

ME se masoara in Mpa.

Calitatile elastice ale unui material = reprezinta proprietatea fundamentala

7. Ductilitatea si Maleabilitatea

Ductilitatea = proprietatea materialului de a putea fi tras in fire sub actiunea unei

forte de intindere

Maleabilitatea = proprietatea materialului de a fi prelucrat prin ciocanire sau

laminare in foi sau placi subtiri fara a se fractura.

Ductilitate > Au, Ag, Pt, Fe, N

Maleabilitate > Au, Ag, Al, Cu, St

8. Rezistenta = rezistenta materialului la deformarea permanenta

9. Duritatea = rezistenta materialului la fractura; indica cantitatea de energie necesara

fracturarii.

Energia necesara pentru fracturare reprezinta duritatea de fracturare.

Alte proprietati: Torsiunea, Forta de oboseala, Incovoierea permanenta, Calirea,

Coroziunea = metalele sunt supuse reactiilor chimice in contact cu elementele nemetalice

din mediul inconjurator, producand compusi chimici. Acesti produsi sunt cunoscuti ca

produsi de coroziune si pot sa accelereze, sa intarzie sau sa nu aiba influenta asupra

deteriorarii in continuare a suprafetei metalului.

57

CLASIFICAREA ALIAJELOR

Cel mai utilizat criteriu de clasificare este cel in functie de prezenta sau absenta

metalului nobil in compozitie. Dupa acest criteriu aliajele dentare se clasifica in:

- aliaje nobile

- aliaje nenobile

ALIAJELE NOBILE

Clasificare functie de procentul de Au si elementele predominante de aliere: Ag, Pd

1. aliaje nobile cu continut ridicat de Au (>60%)

2. aliaje nobile cu continut scazut de Au (<60%)

3. aliaje pe baza de Ag si Pd cu sau fara Cu

4. aliaje pe baza de Pd cu sau fara Cu

Clasificare functie de duritatea aliajului nobil

I. Aliaje nobile moi (cu 83% Au)

II. Aliaje nobile medii (cu 78% Au)

III. Aliaje dure (70% Au)

IV. Aliaje nobile extradure (75% Au)

V. Aliaje nobile pentru metalo-ceramica: dure si extradure

VI. Aliaje nobile pentru baza protezelor scheletate

ALIAJE NENOBILE

Din aceasta grupa fac parte aliajele alternative pe baza de Fe, Ni-Cr, Co-Cr-Mo,

titan. Au aparut ca o alternativa la aliajele nobile care au devenit foarte scumpe si limitate

ca resurse.

58

FORMA DE PREZENTARE

1) TABLA LAMINATA

2) SARMA

3) PASTILE sau BLOCURI pentru turnare (au grosimi, diametre si forme diferite)

ALIAJELE NOBILE DE AUR

COMPOZITIA SI ROLUL ALIAJELOR NOBILE DE AUR

Au - galben, rezistenta crescuta la coroziune, moale, densitate> 19,3g/cm3,

p.t.=1063°.

Pt - influenteaza duritatea, p.t., rezistenta la coroziune; este inerta chimic si

modifica culoarea aliajului.

Ir - ca si celelalte metale din subgrupa platinei au proprietati asemanatoare

platinei.

Pd - se combina usor cu Au si cu metalele din grupa Pt: poate inlocui Pt,

influenteaza culoarea, p.t. si densitatea aliajului; inhiba coroziunea argintului in mediul

bucal; la temperaturi > 500°C se combina cu sulful si compusii de sulf.

Ag - maleabil, ductil, component de baza al aliajelor de Au; influenteaza

culoarea aliajelor de aur, creste rezistenta la rupere, incovoiere, alungire; chimic este

sensibil, se combina usor cu S, Cl, P, in momentul topirii cu oxigenul; este protejat in

amestec de platina si paladiu.

Cu - flexibil, ductil, maleabil, confera duritate, scade p.t.; in stare lichida

(topita) absoarbe cu usurinta oxigenul, iar in mediu umed formeaza hidroxid de Cu.

Zn/St - metale ce intra in compozitiaaliajelor nobile pentru metalo-ceramica;

formeaza la zona de interfata oxizi metalici de aderenta pentru masa ceramica; scad

duritatea si p.t.; sunt prezente in compozitia loturilor si aliajelor Ag-Pd.

Exemple de formule compozitionale

TipA Au: 79-92% Tip B Au: 75-78%

Ag: 3-12% Ag: 12-14,5%

Cu: 2-4,5% Cu: 7-10%

59

Pd: 0-0,1% Pd: 1-4%

Pt: 0-0,5% Pt: 0-1%

Zn: 0-0,5%

Evaluarea aliajelor de aur

CARATUL = semnifica numai continutul in aur al aliajului si este egal cu a 24-a parte din

greutatea totala a aurului pur.

Aurul pur prezinta caratajul maxim din greutatea totala si se noteaza cu

24K.

SISTEMUL PROCENTUAL

TITLUL = sistem de evaluare al aliajului = numarul de parti aur la 1000 parti aliaj.

Au pur Titlu (‰)

24 100 1000

22 916 916

20 83,3 833

18 75 750

16 66,7 666

INDICATII

Aliajele de aur pot fi utilizate pentru toate tipurile de proteze dentare:

- Aliajele de aur cls.I si II (“inlay gold”), pentru incrustatii;

- Aliajele de aur cls.III si IV (mai dure) pentru coroane partiale3/4, punti dentare, mai rar

proteze scheletate

- Aliajele de aur cls.V,pentru tehnologia metalo-ceramica.

PROPRIETATI

1. au un interval de topire cuprins intre 875-1070°C

2. topirea se face utilizand flacara oxigaz (amestec de gaz natural si aer)

3. sunt utilizate mase de ambalat pe baza de sulfati si silicati; NU mase de ambalat pe

baza de sulfati (aliajele pot fi contaminate cu sulf).

ALIAJELE NOBILE PENTRU TEHNOLOGIA METALO-CERAMICA

Au-Pt-Pd 98% metale nobile

60

- Au 78-87%, Pt 4,5-11%, Pd 1,3-8%

- mai contin Ag, Sn, In

- rezistenta crescuta la coroziune

- excelenta biocompatibilitate

- turnaturi de mare precizie

- pot fi prelucrate si lustruite cu usurinta

- densitate crescuta, rezulta proteze grele.

Au-Pd-Ag alternativa la aliajele cu continut crescut de metal nobil

- Au 38-96%, Pd 16-45%, Ag 8,5-18%, Sn, In

- cape rigide nedeformabile

- rezistenta la coroziune

- turnaturi de precizie

Au-Pd alternativa ideala; elimina modificarile de culoare determinate de Ag; coeficient

mare de dilatare termica

- Au 51,5-53 %, Pd 35-40 %

- proprietati mecanice superioare aliajelor Au-Pt-Pd

- turnaturi exacte

- favorizeaza adeziunea maselor ceramice

- coeficientul de dilatare termica este incompatibil cu cel al unor mase ceramice

Pd-Ag

- Ag 28-37 %, Pd 53-60 %, Sn, In, Zn

- proprietati mecanice bune

- rezistenta la coroziune

- nu sunt deformabile

- sunt compatibile numai cu anumite mase ceramice (Ag poate migra in masa ceramica)

- pret de cost scazut

- topirea se face in creuzete ceramice, nu in cele de grafit sau carbon

- turnarea se face in mase de ambalat fosfatice

Pd-Cu

- Pd 73-80 %, Cu 5-13 %, Sn, In, Au

61

- Cu poate genera in alte aliaje un strat gros de oxizi, ceea ce poate duce la scaderea valorii

legaturii metalo-ceramice, fapt ce influenteaza negativ culoarea maselor ceramice

- proprietati fizico-chimice bune

- se toarna si se prelucreaza usor

- sunt compatibile cu orice tip de masa ceramica

- topirea nu se realizeaza in creuzete de grafit ( Pd este contaminat)

ALIAJE BAZA ARGINT-PALADIU

(Pd = 20-30%; Ag = 60-70%)

= alternativa la aliajele de aur;

= proprietati asemanatoare aliajelor de aur;

= pret de cost scazut;

= culoare alb-gri

= forma de prezentare: banda laminata, cuburi, placute, lot (banda/sarma)

Pd - face parte din grupa platinei

- vascos, curge cu dificultate

- protejeaza impotriva sulfului si hidrogenului sulfurat

- p.t. = 1554°C

Ag - influenteaza culoarea, p.t., densitatea si fluiditatea aliajului

- confera proprietati mecanice corespunzatoare turnarii coroanelor si

puntilor dentare

- chimic este instabil in cavitatea bucala, se combina cu sulful rezultand

sulfura de argint

Au - in procent de 5-10% sau deloc

- creste fluiditatea, rez. la coroziune si maleabilitatea

Pt - 1-2%

- creste rezistenta la rupere si coroziune

- confera o structura cristalina omogena

Cu/Zn - 0-10%

62

- modifica p.t. si proprietatile mecanice

ALIAJELE INOXIDABILE BAZA Ni-Cr si Co-Cr

Aliajele baza Ni-Cr

1. Aliaje Fe-Ni-Cr clasice (18/8)

- Fe 72%, Ni 18%, Cr 8%

- cunoscute sub denumirea de aliaje tip Wipla

Cr - confera rezistenta la coroziune

Mo - creste rezistenta la coroziune

- rezista la atacul acid

- isi mentine luciul in mediul bucal

- coeficient crescut de contractie dupa turnare, necompensat de masele de

ambalat clasice

- nu au lot; se utilizeaza lot de Ag sau punct de sudura

- restul proprietatilor sunt asemanatoare cu cele ale aliajelor Ni-Cr moderne

2. Aliaje Ni-Cr moderne

- contin Ni 60-70 %, Cr 15-20% + Mo, Al, Mn, Si

Ni - modifica proprietatile mecanice, scade duritatea, creste maleabilitatea

- rezistenta buna la coroziune

Cr - influenteaza rezistenta aliajului la oxidare, coroziune si temperaturi

ridicate

- creste proprietatile mecanice

- oxidul de crom format la suprafata are efect anticorziv, dar si de adeziune

a maselor ceramice

Co - influenteaza proprietatile aliajului

- creste fluiditatea aliajului

Mo -creste rezistenta la coroziune

- formator de oxizi

PROPRIETATI

Duritate crescuta

Proprietati mecanice intre Au si Co-Cr

63

P.t. = 1260 – 1360 °C

Mase de ambalat fosfatice

Rezistenta la coroziune

Conductibilitate termica inferioara aurului

Aliaje vascoase, necesita utilizarea aparatelor tip Castomat

Densitate inferioara aurului

Coeficient de contractie intre 2,3 – 3,4 %

Biocompatibilitate

Sunt recomandate mase de ambalat silico-fosfatice.

ALIAJE INOXIDABILE BAZA Co-Cr

- Co 60 %, Cr 25-30 %

- p.t. ridicat

- duritate ridicata

- prelucrare dificila

- denumiri comerciale: Remanium, Wisil, Wironium

Cr - confera rezistenta la coroziune si duritate

Co - creste rezistenta mecanica si duritatea

Ni - creste ductilitatea ( aliajul se poate prelucra)

- scade rezistenta si p.t.

Mo - creste duritatea

Fe, Cu, Be - cresc duritatea

Si, Be, Al - scad temperatura de topire

Aliajele pot fi:

- inalt fuzibile ( p.t. > 1300 °C)

- jos fuzibile ( p.t. ≤ 1300 °C)

Indicatii practice: nu sunt folosite creuzete din carbon si mase de ambalat ce contin carbon,

deoarece conduc la fragilitatea aliajului.

PROPRIETATI

- densitate mai mica decat aurul

64

- duritate crescuta; este dificil de prelucrat si lustruit

- contractie ridicata a aliajului

- p.t. = 1300 °C

- mase de ambalat baze fosfati si etil silicati

ALIAJE BAZA TITAN

- rezistenta mecanica excelenta

- rezistenta crescuta la coroziune

- cea mai buna biocompatibilitate

- cel mai cunoscut aliaj: TiAl6V4 = aliaj bifazic

Al = stabilizator; Vanadiu = stabilizator de faza

- alte tipuri de aliaje: TiAl4Mn4, TiAlMn

- la temperatura camerei aliajul este bifazic (α + β), la 975 °C aliajul se prezinta in faza

unica

- p.t. = 1700 °C

- se poate alia cu Cu si Pd, p.t. ajungand la 1350 °C

AVANTAJE

- excelenta rezistenta la coroziune

- biocompatibilitate absoluta

- conductibilitate termica mai mica de 13 ori decat a aurului

- transparenta la Rx (radiografie)

- neutralitate galvanica (gust neutru)

DEZAVANTAJE

- procesul de topire-turnare: prin inductie cu plasma termica in mediu protejat

- mase de ambalat specifice baza MgO, oxid de zirconiu, MgO + Al2O3 cu lianti fosfatici

DEFECTE DE TURNARE

PLUSURI

Perle: - nedegresarea machetei

- insuficienta vibrare la turnarea masei de ambalat

- nerespectarea raportului pulbere/lichid

65

Lame - tipar incalzit brusc

- lipsa canalelor de evacuare a gazelor

- numar insuficient de canale de evaciare a gazelor

- pulberea masei de ambalat nu s-a omogenizat prin amestec

LIPSURI

- retea de canale de turnare incorect conceputa

- macheta foarte subtire

- tipar insuficient incalzit

- cantitate insuficienta de aliaj

- centrifugare insuficienta ca timp si intensitate

- obstruari ale tiparului cu fragmente din masa de ambalat

PORII

- dimensionarea insuficienta sau lipsa rezervorului de aliaj fluid

- centrifugarea insuficienta

- centrarea necorespunzatoare a machetei in masa de ambalat

- supraincalzirea aliajului si oxidarea unei cantitati de aliaj

Cantitatea de aliaj pentru o lucrare protetica fixa se calculeaza dupa formula:

Gmacheta + sistem de tije + ρ aliaj

DEFECTE DE TURNARE PENTRU ALIAJELE DE AUR

1. Dimensionarea incorecta a tijelor si pozitionrea lor incorecta in tipar

2. Utilizarea unei cantitati insuficiente de metal

3. Temperatura de topire prea joasa

4. Distanta mare intre creuzet si tipar

5. Preincalzirea insuficienta a aliajului

Aceste defecte duc la aparitia porilor, rugozitati de suprafata, plusuri.

DEFECTE DE TURNARE PENTRU ALIAJELE Ag-Pd

1. Plasarea necorespunzatoare a tijelor in conformator

2. Dimensionarea incorecta a tijelor

3. Mase de ambalat cu instabilitate fata de topitura care curge in tipar

4. Grosimea insuficienta a peretilor piesei turnate

5. Contaminarea cu materiale straine

66

6. Fracturarea pieselor turnate (temperatura de turnare insuficienta)

Aceste defecte duc la aparitia porilor, rugozitati de suprafata, plusuri.

DEFECTE DE TURNARE PENTRU ALIAJELE INOXIDABILE

1. Temperatura insuficienta si inglobarea de oxizi duc la fracturarea pieselor turnate

CONDITII DE TURNARE PENTRU ALIAJELE BAZA TITAN

1. Tije de turnare cu diametrul mai mare

2. Presiune de turnare ridicata

3. Temperatura tiparului cat mai inalta

4. Mase de ambalat speciale care sa reziste tmperaturilor inalte, socului de turnare

Nerespectarea acestor conditii duc la turnaturi incomplete, porozitati, rugozitati de

suprafata, imprecizii dimensionale.

RASINILE DIACRILICE COMPOZITE

Elaborarea RDC este legata de numele a doi cercetatori: dr. Castang, care a

sintetizat in 1936 un tip de rasina epoxidica pentru confectionarea dintilor artificiali si

chimistul Bowen, care intre 1957-1962 elaboreaza primul monomer pe baza caruia s-au

sintetizat numeroase tipuri de RDC.

FORMA DE PREZENTARE

Sistem bicomponent pasta-pasta: pasta baza si pasta catlizator.

PRODUSE COMERCIALE

1. Termo-baro-polimerizare: SR ISOSIT-PE (IVOCLAR)

2. Fotopolimerizare: DENTACOLOR (KULTZER)

3. Fotopolimerizare sub vacuum: VISIO_GEM (ESPE)

4. Termobaropolimerizare si fotopolimerizare: SR ISOSIT N (IVOCLAR)

POLISTICLE

ARTGLASS – IVOCLAR

BELLGLASS – KULTZER

ESTHENIA – CURARAY

COMPOZITIE CHIMICA

67

Toate compozitele dentare sunt un sistem bifazic constand dintr-un amestec de

rasina (componenta organica) si umplutura anorganica cu agenti de cuplare (silani). Din

punct de vedere chimic, structura rasinilor diacrilice compozite utilizate in scop protetic nu

difera compozitional de cele utilizate in cabinet.

DOZARE/PREPARARE

Seringile de material compozit contin materialul predozat corespunzator nuantei

coloristice dorite.

INDICATII

placajul componentelor metalice a protezelor metalo-polimerice;

obtinerea inlay-urilor, onlay-urilor si a coroanelor integral polimerice;

confectionarea puntilor provizorii;

repararea unor fatete ceramice deteriorate;

confectionarea lingurilor individuale in protezarea mobila si mobilizabila;

dinti artificiali in tehnologia protezelor partiale mobilizabile si a protezelor

totale;

PLACAREA COMPONENTELOR METALICE CU SR-ISOSIT-P

ETAPE DE LUCRU:

1. Conditionarea suprafetei componentei metalice, ce este prevazuta cu retentii

perlate, prin sablare cu alumina;

2. Prepararea pastelor pentru smalt, dentina, colet in functie de culorile indicate de

catre medic

3. Aplicarea succesiva a diferitelor tipuri de paste:

modelele din ghips dur se izoleaza cu SEPARATING-FLUID

se aplica stratul de opaquer, dupa care se depune masa dentinara

se prepolimerizeaza sau se poate depune in aceeasi etapa si masa pentru

zona cervicala

se pensuleaza suprafata masei dentinare si cervicale cu fluid, dupa care se

polimerizeaza timp de 3 minute intr-o baie de apa la 100 ºC si 6 bari in

aparatul IVOCLAR-IVOMAT

se prelucreaza suprafata placat asigurandu-se spatiul necesar pentru smalt

se spala sub jet de apa sau aburi sau se curata intr-o baie cu ultrasunete,

dupa care se pensuleaza din nou cu SR-ISOSIT-FLUID

68

in final se depune stratul pentru zona incizala si smalt, definitivandu-se

morfologia coroanei

dupa pensularea cu SR-ISOSIT-FLUID se realizeaza polimerizarea finala

timp de 6 minute in baie de apa la 120ºC si 6 bari

4. In final se realizeaza prelucrarea cu freze diamantate sau din carbid-tungsten, la

18000 turatii/min., iar lustruirea se face cu gume si prafuri

Exista posibilitatea confectionarii protezelor mixte cu ajutorul fatetelor fabricate,

procedeul fiind mult mai simplu (firma Ivoclar), iar efectel fizionomice deosebite.

Etapele de lucru pana la aplicarea stratului de dentina inclusiv sunt identice cu cele

descrise anterior. Alegerea culorii este facuta de medic in cabinet cu ajutorul fatetelor si

nu a cheii de culori. Fatetele se adapteaza si se prelucreaza pe fetele interne pana devin

rugoase. Se depune masa dentinara si pe fata interna a fateti, indepartandu-se excesul.

Se pensuleaza cu Fluid zonele de trecer, dupa care se polimerizeaza in Ivomat la 120ºC

si 6 bari, timp de 6 minute in baie de apa.

RECOMANDARI PRACTICE

1. conservarea pastelor in curs de utilizare se face la temperatura ambientala;

2. Fluidul Isosit trebuie pastrat la frigider (2-8ºC). Este posibila formarea de cristale

de fluid, dar ele vor disparea la temperatura ambientala;

3. dupa utilizarea componentelor se indica inchiderea etansa a flacoanelor respective,

pentru evitarea degradarii chimice a produsului.

69

MASELE CERAMICE (PORTELANUL DENTAR)

Substantele ceramice sunt alcatuite din componente metalice si nemetalice (oxizi,

nitriti, silicati). Introducerea ceramicii in stomatologie se datoreaza in primul rand

calitatilor estetice deosebite precum si faptului ca este un material inert foarte bine tolerat

de tesuturi. Desi in literatura de specialitate nu este incetatenita o terminologie unica, unii

autori folosesc termenul de ceramica dentara, iar altii pe cel de portelan dentar.

AVANTAJE

cromatica ideala;

stabilitate coloristica in timp;

transluciditate

biocompatibilitate

conductibilitate termica redusa

rezistenta chimica

rezistenta mecanica la rupere si incovoiere;

densitate de suprafata si luciu

DEZAVANTAJE

rezistenta scazuta la tractiune;

prelucrari ulterioare dificile, suprafetele prlucrate devenind rugoase;

posibilitatea aparitiei unor fisuri interne si externe care conduc la fractura.

FORMA DE PREZENTARE

- pulberi sinterizabile (masele ceramice de placj);

70

- lingouri prefabricate in tehnologia de prelucrare la cald – alumino-ceramica si

ceramica sticloasa;

- lingouri prefabricate in tehnologiile substractive cu prelucrare mecanica la rece

(Celay, Cerec).

TEHNOLOGII PRODUS

1. Ceramica arsa pe folie TWIN-FOIL

2. Ceramica de miez HI-CERAM, IN-CERAM

3. Ceramica sticloasa DICOR, EMPRESS

4. Metalo-ceramica VITAOMEGA

5. Ceramica mixta WILLI’S GLASS

6. Ceramica armata VITADUR-ALPHA, OPTEC

7. Tehnici galvanice AURO GALVA CROWN

8. Ceramica prelucrabila mecanic DICOR MGC

COMPOZITIE CHIMICA

Ceramica = silicat cu structura complexa. Componentele principale sunt

reprezentate de: feldspat, cuart, caolin. Spre deosebire de ceramica industriala si de cea

artizanala, care au o structura chimica predominant caolinica, ceramica dentara are ca

principal component, feldspatul. Alaturi de acesti componenti de baza, ceramica dentara

mai contine o gama variata de ingrediente care contribuie la obtinerea unor proprietati

fizico-chimice: culoare, transluciditate, rezistenta, insolubilitate.

CERAMICA CLASICA

Componente de baza:

1. Feldspat = produs natural de origine minerala;

aluminosilicat anhidru (fuziune inalta a unor sisteme oxidice: SiO2,

Al2O3, CaO, Na2O si fluoruri).

71

2. Cuart (SiO2)– se gaseste in granit sub toate formele: cristale bine constituite, in

rocile eriptive sau sedimentare, precum si sub forma de nisip de cuart.

3. Caolin – material argilos ce contine un aluminosilicat hidratat. Caolinul provine cel

mai frecvent din granit. Impreuna cu apa formeaza o masa plastica ce se poate

modela. Suspensia de argila cu apa mentine forma reconstituirii in cuptor in timpul

arderii. La temperaturii inalte fuzioneaza putand reactiona cu alte componente

ceramice.

Prin scaderea continutului in caolin al maselor ceramice dentare si cresterea

continutului de feldspat, s-a individualizat ceramica dentara de portelanul industrial si

de sticla.

4. Alumina Al2O3 se prepara din alumina trihidrata prin calcinare.

5. Fondanti reprezentati de fosfati si carbonati de potasiu, carbonat de sodiu, carbonat

de calciu.

6. Pigmenti – oxizi de Fe, Co, Cr, Ag, Ni, Ir, Au, St, Ti, Mg.

7. Lianti organici – amidon, glucoza

8. Oxizi – CaO, K2O, Na2O, scad temperatura de inmuier a sticlei

9. Carburi- SiC este utilizata ca element abraziv.

CERAMICA MODERNA

Ceramica moderna, tipica pentru arderea in vacuum, are o compozitie diferita fata

de ceramica arsa in atmosfera, prin prezenta oxizilor de aluminiu, siliciu, magneziu, litiu,

fosfor, pentru asigurarea fluorescentei sau pentru opacifiere.

Atat la realizarea sistemelor integral ceramice, cat si la placarea componentelor

metalice cu mase ceramice sinterizabile, aplicarea acestora se face sub forma unei paste,

obtinuta din amestecul pulberii ceramice cu lichidul de modelaj livrat de fabricant.

INSTRUMENTAR

pensule de grosimi diferite din par de animal (jder, bursuc)

spatule vibratorii

suporturi refractare

instrument de amestec

forfecuta

pensa Pean

sugativa sau servetele

72

pensa cu varfuri subtiri

micromotor de tehnica dentara

freze diamantate

cuptor de sinterizare

ETAPELE DE ARDERE-SINTERIZARE

1. Dupa prelucrare si sablare, piesa este curatita cu vapori fierbinti de apa

distilata sub presiune

2. Curatire si degresare

3. Arderea pentru oxizii de aderenta (950ºC, 10 minute in prezenta aerului0

4. Arderea opacului ( 950ºC in conditii de vacuum)

5. Arderea masei de dentina-smalt. Modelarea se face in exces 25% in toate

sensurile, datorita contractiei din timpul arderii (750-960ºC, in vacuum,

timp de 1-2 minute)

6. Glazurarea (dupa proba clinica)

SISTEMELE INTEGRAL CERAMICE

Cuprind sisteme aditive si sisteme substractive

1. SISTEME ADITIVE (cuprind toate tehnicile care permit modelarea restaurarilor

pornind de la un volum initial mai mic0

sisteme prin depuneri de straturi succesive, pe un suport (nucleu ceramic,

model refractar0

sisteme concepute pentru tehnice de turnare (umplerea unui tipar cu masa

ceramica topita) – sistemul Dicor.

sisteme concepute pentru tehnica arderii prin infiltrare – sistemul In-ceram.

In Ceram Alumina (nucleu din oxid de aluminiu)

In Ceram Spinell (nucleu din oxid de aluminiu si magneziu)

In Ceram Zirconia (nucleu din oxid de zirconiu)

sisteme realizate prin presare (injectarea masei ceramice)- IPS Empress

73

2. SISTEME SUBSTRACTIVE (cuprind tehnicile de frezare computerizata

CAD/CAM. Amprenta clasica (chimico-manuala) este inlocuita cu una moderna

opto-electronica. Informatiile sunt transmise unui computer care prelucreaza datele

si creeaza design-ul viitoarei restaurari. Computerul dirijeaza instalatia de frezare

care va strunji intr-un bloc de ceramica restaurarea.

74

BIBLIOGRAFIE

1. DUMITRU DAVID, ADA EPISTATU, IRINA DONCIU - RESTAURARI

PROTETICE FIXE PLURIDENTARE-CURS PENTRU COLEGIUL DE

TEHNICA DENTARA (ARVIN PRESS; BUCURESTI 2003)

2. VASILE DONCIU, IRINA DONCIU – PROTEZA PARTIALA

MOBILIZABILA-CURS DE PROPEDEUTICA STOMATOLOGICA (EDITURA

DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI 2001)

3. VASILE DONCIU, DUMITRU DAVID, ION PATRASCU – TEHNOLOGIA

PROTEZEI PARTIALE MOBILIZABILE-CURS PENTRU COLEGIILE DE

TEHNICA DENTARA (EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA,

BUCURESTI 1996)

4. VASILE DONCIU, DUMITRU DAVID, ION PATRASCU – TEHNOLOGIA

PROTEZEI TOTALE-CURS PENTRU COLEGIILE DE TEHNICA DENTARA

(EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI 1995)

5. ION PATRASCU – MATERIALE DENTARE (EDITURA HORANDA PRESS,

BUCURESTI 2002)

75