Biografie24 octombrie 2011 20:58

De Lucian Blaga

Poemul e inclus in volumul LAUDA SOMNULUI (1929). Exista si alte variante, unele ramase in manuscrise. Cea mai veche dintre ele e cea intitulata "Biografia mea pentru un prieten", publicata in Gndirea in 1925. Textul e o biografie poetica, eul liric regasindu-se intr-o continua tensiune intre sine, ca subiect uman si univers, ca ordine superioara caracterizata de mister. Poemul e construit pe baza unor opozitii mereu amplificate; o prima opozitie amplificata e cea intre "lumina" si "umbra" devenita aici limitele intre care penduleaza eul poetic; ele definesc in mod egal lumea:

LuminaLumea ca viata Cunoasterea poetica Semnul implinirii

UmbraLumea ca spatiu al trecerii, al mortii Limitele cunoasterii rationale Necunoscutul

Semnul inceputului constiintei de sine Destinul uman, misterios si fragil

Marcat de contradictiile universului, eul poetic se dedubleaza ("strain zambind") sau se regaseste ("ma-mplinesc") permanent, ca intr-o vraja. Sensul implinirii, al miscarii ascensionale ("vrajit suind") este reprezentat de cunoasterea poetica a lumii prin proiectarea perceptiilor eului si in final prin cunoasterea de sine. Textul se construieste pe structuri polarizante subliniind o complementaritate si continuitate a contrariilor: Lumina - umbra Vinovat - fara pacat Ziua - seara Inchis - imprastiat Mulcam - furtuna Cant - tacand Una dintre cele mai semnificative opozitii este cea dintre vinovatie si punitate, marcata de incidenta celei de-a II-a metafore "coperisele iadului" si "muntele cu crini". Simbolistica si sugestiile cromatice trimit deopotriva la inaltare si prabusire, la condamnare. Aceste 2 trasaturi contradictorii apar ca fiind comune fiintei umane in "de umblat umblu ca fiecare" ceeace refleca o contradictie a personalitatii artistului care pe departe aseaza, traieste in spatiul propriei imaginatie, fara limite, iar pe de alta parte "umbla" si pe pamant la fel ca toti ceilalti oameni; deasemenea indica faptul ca sub aparenta unor aspecte particulare, auto-portretul din acest poem trimite la dilema existentei concrete. Fetele diuerne si nocturne ale auto-portretului primesc in strofa 2 coordonate spatiale si temporale concrete: "seara" si timpul ("schimb de taine cu stramosii") indica o durata temporala imensa; "ziua" devine simbol al expresiunii fiintei, al risipei de sine.

Romana Page 1

Versul "binecuvant painea si luna" include 2 simboluri de larga circulatie in poezia universala. In textul lui Blaga "painea" devine simbol al hranei existentiale dar si a hranei spirituale iar "luna" apare ca semn al transformarii si al cresterii, a timpului care trece. Ultima strofa surprinde ipostaza poetului adancita de prezenta metaforei "lumea e o cantare". Se creeaza astfel posibilitatea asocierii intre lume si cantare, luna si poezie, poetul percepe si exprima lumea ca pe o cantare, pentru ca in diversitatea ei fascinanta este o armonie unificatoare. Finalul poemului asociaza simbolic cantecul si tacerea

Tacerea

Cantecul

CuvantulSEMN

Poetul -> Refacerea armoniei initiale Poeziea

OBIECT (lumea Idei Sentimente)

Auto-portretul care deschide volumul "Lauda Somnului" ofera o cale de acces nu spre personalitatea autorului cat mai degraba spre o anumita ipostaza a eului poetic Poemul reflecta tentatia pururi prezenta a poemului de a sonda necunoscutul. Fata de confesiunea sincera din :poemele luminii" autoportretul din "Biografie" devine o masca ce acopera fiinta concreta, refacand chipul interior, real sau nazuit al poetului.

Romana Page 2