biochimie-partea1

download biochimie-partea1

of 62

Transcript of biochimie-partea1

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    1/62

    R

    iochimie

    -Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol. II

    CUPMNS

    Cap.I Hemoglobina.

    Derivafii

    hemoglobinei.........,....

    ............

    9

    Dozarea

    hemoglobinei

    ca

    cianmethemoglobind

    prin

    metoda

    Drabkin.......... 9

    Cap.II Determinaren

    pigmenfilor

    btliari.

    Determinarea bilirubinei

    ...

    14

    tr.l Determinareabilirubineitotalecudicloraniline...........

    .......14

    II.2

    Determinarea

    bilirubinei

    prin

    metoda

    Van

    den

    Bergh

    direct[

    sau

    rapid[

    ..........

    16

    Cap.Itr

    Vitamine

    ...............23

    Itr.l Dozarea

    vitaminei

    C ............,.

    ........24

    m.1.1 Reaclia de

    identificare

    a

    vitaminei

    C

    cu

    azotat

    de argint........25

    m.l.2Dozareavitaminei

    C

    prin

    metoda

    iodometric6........................26

    W.2Dozneavitaminei

    PP

    (83).....

    ........28

    Dozarcavitaminei

    PP

    prin

    metoda

    volumetrice.................................

    30

    Itr.3

    Identificarea

    vitaminei

    Be

    .............

    ...................

    33

    Reacfia de

    identificare a

    vitaminei Be cu reactivul

    Folin

    -

    Ciocilteu.,.

    Itr.4

    Identificarea

    vitaminei A

    ..............

    ................... 35

    Reacfia

    de

    identificare

    avitarrinei

    A cu acid tricloracetic................. 38

    Cap.IV

    Enzime....

    ................................. 39

    IV.l

    InfluenfatemperaturiiazupraactivitSliienzimatice

    ..........40

    IV.2

    Influen{a

    pH-lui

    asupra

    actiyitifii enzimatice

    ....................42

    IV.3 Determinxeaactivith[ii

    transaminazelor

    serice

    ................44

    IV.3.1 Determinarea

    activitilii

    transaminazelor

    serice ALAT

    gi

    ASAT

    prin

    metoda

    spectrofotometrici........

    ........45

    IV.3.2 Determinarea activitiilii

    ALAT

    (TGP) prin

    metoda.

    enzimatic6

    .......49

    IV.3.3 Determinarea activitalii ASAT

    (TGO) prin

    metoda

    enzimaticl"

    .......51

    fV.4 Determinareaastlitilliiy

    glutamiltransferazei

    (GGT)........................

    53

    Determinarea

    activit5{ii

    y glutamiltrans

    fer,azei

    (GGT)

    prin

    metoda

    enzinaticd ..........;.;i....

    ......54

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    2/62

    F

    g

    Biochimie

    - Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol.Il

    lV.5

    Detenninarea

    activitiifii

    fosfatazei

    alcaline

    (FAL)

    ............

    56

    Determinarea

    fosfatazei

    alcaline

    (FAL)

    prin

    metoda

    spectrofotometric[

    ...........57

    lV.6

    Determinarea

    activitifii

    amilazei....

    .................59

    Determinareaa-arilazei

    prin

    metoda Wohlgernuth

    ........

    60

    lV.7

    Determinarea

    activitifii

    catalazei

    ....................

    63

    Dozarea

    activitiifii

    catalazei

    serice

    ................. 64

    Cap.V Explorarea

    biochimicl

    a metabolismului

    mineral......................67

    V.l Dozarea

    calciului

    ..........67

    V.1. 1 Dozarea

    calciului

    prin

    metoda

    complexometricl

    cu

    murexid

    ........67

    V.I.2 Determinarea

    calciului

    prin

    metoda

    colorimeficd...................71

    Y.2Dozarca

    magneziului

    ......................75

    Y.2.1Dozarea

    magneziului

    in

    ser

    prin

    metoda colorimetric6

    Mann

    gi

    Yoe

    .....75

    V.2.zDozarea

    magneziului

    in

    ser

    prin

    metoda

    cu

    gaben-titan

    ..........77

    V.2-3

    Dozarea

    maneziului

    in

    ser

    prin

    rnetoda

    colorimetricd............

    80

    V.3

    Determinarea

    fierului

    seric

    .........

    .....................

    83

    V.3.1

    Determinarea

    fierului

    prin

    metoda

    fier

    croma2uro1..................

    83

    V.3.2

    Determinarea

    fierului

    prin

    metoda

    fier

    ferro2in.......................

    85

    V.3.3

    Determinarea

    capacitii{ii

    de legare

    a

    fierului...

    .......

    88

    V.3.4

    Determinareacapaciti;lii

    totale de fixare

    a

    fierului

    prin

    metoda

    Ramsay

    ...........

    89

    Cap.VI

    Analiza

    biochimicii

    a urinei....

    .................92

    VI.l Recoltareaurinei.....

    .....92

    VI.2 Examenul

    macroscopic

    al

    urinei....

    ..................

    94

    W.2.tMdsurarea

    diurezei

    ............94

    VI.2.2

    Misurltori

    organoleptice: culoare,

    miros,

    aspect........

    ............97

    VI.3

    Examenul

    microscopic

    al

    urinei

    (sedimentul

    urinar)

    ........99

    VI.4

    Examenul

    fizicochimic

    al

    urinei........

    ............

    105

    VI.4.1

    MdsurareapH-ului

    ..........

    105

    W.4.2

    M6surarea

    densitdlii

    ........ 106

    VI.4.3 Misurarea

    osmo1arit6tii...............

    ......107

    YI.4.4

    Determinarea

    compozitiei

    chimice.

    ... 108

    VI.4.5

    Cercetarea

    elementelor

    anormale

    din urind...

    ......

    l

    l I

    VI.4.5.1

    Identificarea proteinelor

    urinare....

    .....

    ll2

    I.

    Determin[ri

    calitative..............-

    ...ll2

    I.a Proba

    cu acid

    acetic

    la cal.....----..............lt2

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    3/62

    q

    i

    tr

    iochimie

    -Lacrdri

    practice

    medicind, vol.

    II

    I.b Proba cu acid sulfosalicilic la rece ......... 113

    I.c Metoda Heller....... ................ l14

    II.

    Determiniri

    cantitstiv..............

    .. 116

    Metoda

    dilu{iilor

    (fleller)

    ........... I 16

    VI.4.5.2ldentificareaglucidelorurinare...... ....

    l19

    I. Determinlri calitative

    ..................

    119

    I.aReacliaBenedict

    ..................

    119

    I.b

    Reac{ia

    Fehling.....

    ...............l2l

    I.c

    Reac{iaNylander .................122

    II.

    Detennin6ri cantitative ..............123

    Metoda

    Ionescu

    -

    Matiu....

    VI.4.5.3

    Identificarea compugilor cetonici

    in

    urind ......,....125

    Reacfia

    kgal

    -

    Imbert....

    ................. 125

    VI.4.5

    .4 Cercetarea

    pigmenlilor

    biliari

    in

    urin[ .....

    ............ 127

    a. Urobilinogen

    -

    Metoda Erlich

    .....127

    b. Urobilina

    -

    Metoda Schlessinger................

    ...

    129

    c. Bilirubina-MetodaLugol

    .......... 130

    d.

    Aozi

    gi

    siruri

    biliare

    -

    Reac{ia Hay

    cu

    floare de sulf ......

    ........132

    VI.4.5.5 Test rapid de deterrrinare

    a

    componentelor

    biochimice in

    win[

    {pH, proteine,

    glucoz6"

    nitrifi)

    ............133

    VI.4.6 Determinarea

    aciditifii urinare......

    ....

    136

    Cap.YII Analiza de laborator a

    lichidului

    cefalorahidian...............

    138

    VII.I

    Recoltarea lichidului

    cefa1orahidian..............

    .................

    140

    VII.2

    Examenul

    caracteristicilor

    ftzice........

    .......... 141

    VII.2.I

    Misurareapresiunii LCR.......'...

    .......

    141

    Vn.2.2

    MisurareapH-ului .........142

    W.2.3

    Mlsurarea

    densitiifii...

    ....143

    VII.3

    Misuritori

    organoleptice:

    aspect

    (culoare,

    claritate)

    .....

    143

    VII.4 Examenul microscopic

    al

    LCR

    (citologia).

    ..144

    VII.5

    Exarnenul

    chimic

    aI LCR

    ...........144

    VII.5.l

    Determinarea

    proteinelor

    (proteinorahia)............................

    145

    I.

    Determinlri

    calitative... .............. 145

    I.a

    Reacfia

    Pandy....... ................ 145

    I.b Reaclia

    Nonne-Appe1t..............

    ..............147

    I.c Metoda

    He11er........

    ............... 148

    tr. Determindri cantitative

    .....................

    t' .....

    r...

    ................

    1

    49

    II.a Metoda diluliilor

    (Heller).....

    .................

    149

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    4/62

    0

    i

    s

    Biochimie

    -

    Lucrdri

    practice

    medicind,

    volJl

    -

    tr.b

    Metoda

    Sicard-Cantaloube...............

    .... 151

    WI.5.2

    Determinarea

    hiptofanului

    prin

    metoda

    Hopkins-Cole

    ...... 152

    VII.5.3

    Determinarea

    acetonei....

    .................

    154

    VII.5.4 Determinareapermeahilitifii

    lanitra{i

    .............. 155

    YII.5"5 Determinarea

    glucozei

    (glicorahia)

    I. Determiniri

    calitative

    ReactiaFehling.....

    ...

    156

    tr.

    Determin5ri

    cantitative ..............157

    \III.5.6 Determinarea

    clorurilor

    a.

    MetodaVolhard....

    b.

    MetodaMohr........

    ....

    159

    BlbHografie

    ..... 163

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    5/62

    -,

    Biochinie

    -Lucrdripracticemedicind,vol.

    il

    #

    CAPITOLUL

    I

    IIEMOGLOBINA

    DERTVATII

    IIEMOGLOBINEI

    Hernoglobina

    este

    o

    heteroproteini

    (cromoprotein6)

    alcbtuitil

    dintr-o

    grupare

    proteicd

    incolord

    -

    globina

    $i

    o

    grupare prostetic5"

    colorate

    (metaloporfrrin[)

    -

    hem.

    Globinele sunt proteine

    din

    clasa

    histonelor,

    au

    caracter bazic,

    fiind bogate

    in lizinn

    gi

    histidind.

    Din

    greutatea

    molecular[

    a hemoglobinei

    de

    64.450

    daltoni

    globina

    rqrezinticca.g6

    7o,

    hemul

    cca.4 %

    gi

    fierulcca. 0,33

    -0,34yo.

    in

    organism

    hemoglobina

    indepline$e func1ii

    importante

    preollm:

    ) fixarea reversibiltr

    a

    oxigenului

    molecular

    la

    nivelul

    plimdnilor,

    formdnd oxihemoglobina

    (HbO2),

    forma

    de

    transport

    a oxigenului

    la

    lesuturi

    gi

    a

    unei

    parli

    din dioxidul

    de carbon

    (l2o/o)

    formflnd

    carbhemoglobina

    (HbCO2), forma

    de

    transport

    a

    dioxidului

    de

    carbon

    de

    la

    nivelul

    lesuturilor

    la

    p16m5ni;

    F

    participarea

    la

    structura

    unor

    sisteme

    tampon,

    contibuind

    astfel la

    reglarea

    echilibrului

    acidobazic.

    Determinarea

    valorilor

    hernoglobinei

    constifuie un

    test

    uzual

    in

    diagnosticul

    unei anemii

    sau

    policitemii.

    Determinarea

    hemoglobinei

    in

    s6nge

    poate

    fi

    efectuat[

    indirect

    pe

    baz.a capacitiitii

    de fixare

    a

    oxigenului

    sau

    a

    continutului de

    fier.

    Practic

    se

    luti1uz.eazd

    metode fotometrice

    care

    m6soard

    pigmentul

    sub

    formfl de

    oxihemoglobind

    sau

    sub

    fonnd

    de

    cianmethemoglobinE.

    Dozarea

    hemoglobinei

    ca

    cianmethemoglobini

    prin

    metoda

    Drabkin

    Dozarea

    fotometrici

    a hemoglobinei

    ca

    cianmethemoglobinE este

    o

    metodl

    standard

    de

    hemoglobinometrie.

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    6/62

    T

    B

    Biachimie

    -

    Lucrdri

    practiee

    medicind,

    v9 4

    Principiul

    metodei

    Fericianura

    de

    potasiu oxideaz[

    Fe2*

    (fier

    feros)

    din

    hemoglobini

    la

    Fe3*1fier

    feric). Astfel

    toate

    tipurile

    de

    hemoglobinl din

    sdnge

    (cu

    exceplia

    verdoglobinei)

    se

    transform[

    tn

    methernoglobind.

    Aceasta,

    pe

    mIsur6

    ce

    se

    formeazl,

    se

    combinI

    cu

    cianura

    de

    potasiu,

    transfonndndu-se

    in

    cianmethemoglobind,

    derivatul

    cel

    mai

    stabil.

    Materiale

    necesare

    eprubete

    de

    hemolizl

    stativ

    eprubete

    micropipete

    de

    hernoglobini

    hdrtie

    de

    frltru

    spectrofotometru

    cuve

    de

    1

    cm

    vase

    cu

    soMe

    dezinfectanti

    apd distilatii

    tifon

    reactivi

    Reactivi

    Reactiv

    Drabkin:

    0,14

    g

    fosfat

    monoPotasic

    0,2

    g

    cianurd

    de

    Potasiu

    apd

    distilatI

    ad.1000

    (PH:6'4)

    Se

    filtreaz[

    prin hdrtia

    de

    filtru,

    apoi

    solulia

    se

    plsfteazdla

    frigider

    in flacoane

    de sticlLde

    culoare

    brun[,

    bine

    inchise,

    aproximativ

    2 luni.

    -

    Parametrii

    obligatorii

    ai soluliei

    Drabkin

    sunt

    pH-ul

    :

    7,3

    -

    7,5

    (deoarece

    la

    pH

    acid

    precipitii

    proteinele,

    iar

    1a

    pH

    alcalin

    precipitd

    lipidele),

    claritatea

    gi

    stabilitatea.

    Standard

    de

    cianmethernoglobinl

    Proba

    Sdnge

    capilar

    sau

    venos

    recoltat

    pe

    anticoagulant

    (EDTA)

    Tehnica

    de

    lucru

    Se

    pregltesc dou6

    eprubete

    de

    hemoliz[

    in

    care

    se

    pipeteaz[

    c6te

    5

    ml de

    reactiv

    Drabkin.

    Se

    recclteazl

    0,02

    ml

    de

    s6nge

    cu

    ajutorul

    unei

    micropipete

    de

    hemoglobin[,

    se

    gterge

    exteriorul

    pipetei cu

    o

    hf,rtie

    de

    filtru

    pentru

    10

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    7/62

    g

    Biochimie

    -Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol.

    II

    indepbrtarea surplusului

    de s6nge

    gi

    se adaugb

    in

    una dintre

    eprubete.

    In

    cea

    de-a doua

    eprubet5 se

    pipeteazn0,A2

    ml

    de

    solulie

    standard.

    Se

    spal6

    micropipeta

    de

    2

    -

    3

    ori

    cu

    gniL,

    ftfi

    barbotare.

    Se lasd

    timp de

    30

    de

    minute in repaus.

    Se citesc extincliile

    probei

    (%)

    9i

    standardului

    (E

    )

    faf6

    de

    apd

    distilatE,

    la lungimea

    de undi

    de 540

    nm,

    in

    cuve de

    lcm.

    Calcul

    Cp:Ep/Erxg,

    g

    hemoglobinn /100

    ml ser:

    Ep

    /

    E,

    x

    C,

    unde:

    Cn

    :

    concentralia

    probei

    Eo

    :

    extincfia

    probei

    E,

    :

    extinc{ia

    standardului

    Cr:

    concentrafia

    standardului

    (13 g9lo)

    Obeervafii

    Pentru

    oblinerea unor

    rezultate

    corecte se

    vor

    respecta urmdtoarele

    precau,tii cu

    privire

    la:

    a.

    Fotometru:

    o

    etalonare

    corecti

    cu

    respectarea

    pozi{iei

    gtecherului

    ln

    momentul

    determin5rii;

    o

    folosirea de cuve

    cu

    grosime

    de

    1

    cm

    o

    citire la lungimea de

    undd

    de 540 nm

    fa15

    de apl distilatii.

    b. Standard:

    o

    se

    pf,streazd,la

    rece

    gi

    se

    folosegte

    o

    singuri

    dat[;

    r

    inaintea

    utilizirii,

    fiola

    cu

    standard

    se menfine timp de 30

    de

    minute la

    temperatura

    laboratorului;

    r

    fiola

    cu

    standard

    are valabilitate

    dup[ tiliere de

    maxim

    o ord.

    c. Preparare

    reactiv:

    r

    cianura

    de

    potasiu

    este

    o substarr{i

    alb[,

    uscat5

    (dac6

    este umedE

    se

    fine

    timp

    de24

    -

    48

    de

    ore la exicator);

    o

    cdntirire

    exactii

    a substanfelor

    la balanfa analitici;

    o

    pH

    reactiv

    :'7

    ,3

    -

    7

    ,5;

    r

    pH

    ap6 distilatii

    :6

    -

    6,5;

    o

    plstrare reactiv la

    frigider,

    in

    flacon brun

    cu

    {op

    de

    plastic

    sau de

    sticl[

    (nu

    de

    cauciuc);

    11

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    8/62

    I

    g

    Biochimie

    -

    Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol.Il

    t

    rpartir.arc

    reactiv

    in sticlufe

    sau

    eprubete

    cu

    ajutorul

    biuretei sau

    a

    pipetelor

    cu

    dublu sefirn;

    o

    nu

    se

    sufl[

    in

    pipeta

    cu

    reactiv,

    deoarece

    dioxidul

    de

    carbon

    introdus

    scade

    pH-ul

    gi precipitii

    proteinele,

    iar la

    fotomefu

    se obtrin

    valori

    crescute

    ale hemoglobinei.

    d. Pipete,

    care trebuie

    si

    fie:

    o

    curate

    (eventualele

    impuriti{i

    dau rea4ii

    secundare);

    r

    uscate

    (umiditatea

    duce

    la diluarea

    probei

    cu valori

    sclzute

    ale

    hemoglobinei);

    o

    intacte

    (vffirl

    ciobit nu respectE

    volumul);

    e. Egantion

    de sdnge:

    o

    se

    recolteazd sffict la

    semn, fbr6

    bule de aer;

    o

    exteriorul

    pipetei

    se

    gterge

    cu o

    hdrtie

    de filtru

    pentru

    indepdrtarea

    surplusului

    de sdnge.

    f. Tehnici

    de

    lucru:

    o

    micropipeta

    se introduce

    lent

    in reactiv,la

    fundul recipientului;

    o

    elpulzia

    singelui

    se

    face

    iacet,

    flrE

    bule de

    aer;

    .

    se

    spali

    micropipeta

    de 2

    -

    3 ori

    fhrd

    barbotare;

    .

    (mgenizarca

    conlinuurlui

    epnrbetei

    se face

    pintr-o

    singur6

    rcrmlree,

    rryid-

    g-

    Tiry de

    rea4ie:

    o

    tnebtrie

    si

    fie de 30

    de minute;

    dac6 se

    deprqegte

    timpul,

    reaclia

    devine

    ireversibilE,

    total[.

    Valori

    normale

    nou-ndscut:

    copii 0-lan:

    copii

    1-15ani:

    birba{i:

    femei:

    17

    -20

    9/100

    ml

    12

    -

    19

    9/100

    ml

    ll,2-

    13,4

    gll00 ml

    14

    *

    l8

    9/100

    ml

    12

    -

    16

    9/100

    ml

    Variatii

    patologice

    Valori

    sc6.zute

    ale hemoglobinei:

    '

    anemii;

    hemoragii.

    t2

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    9/62

    I

    3.

    B@*it *-Lvgrffiplaqttre'w'dici&.vet

    $

    &

    Vahri

    srescute

    ale hemoglobinei:

    poliglobulii;

    dsceidGaese;

    insuficienl5puhtei&4a;

    '...

    i

    ;:

    "-r;

    insuficim$

    cardiaci;

    r,.f,|ffi$i:{

    ti";,

    :t.

    ,

    ,:

    r

    ;.,

    ,

    .

    r.i

    ."',

    ,

    :l

    .irir

    lr;

    :i

    S-'',1."::

    I r'1

    &3:

    ;i:,i

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    10/62

    {

    6

    Biochimie -

    Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol.Il

    CAPITOLUL

    il

    DETERMINAREA PIGMENTILOR

    BILIARI

    DETERMINAREA BILIRUBINEI

    Pigmenlii biliari sunt

    produqi

    finali de catabolism ai hemoglobinei

    qi

    sunt reprezentafi de bilirubind, Bilirubina este

    un compus liposolubil

    cu

    structur6 lineard

    tetrapirolici, oblinut

    in

    urma

    degradErii enzimatrce

    a

    hemului

    in

    macrofage.

    In

    marea ei majoritate

    (peste

    80oA), fracfiunea

    heminicd

    provine

    din

    hemoglobin[,

    celelalte hemoproteine

    (mioglobina,

    citocromii, oxidazele,

    catalazele) reprezentdnd

    surse

    de miniml

    importanfS. La randul

    oi,

    hemoglobina

    provine

    din hematiile senescente

    sechestrate

    qi

    distruse de

    macrofage.

    II.1

    Determinare& bilirubinei totale cu dicloranilini

    Principiul

    metodei

    Bilirubina

    tota16 din ser

    reac{ioneaz[

    cu

    dicloranilina diazotatil,

    rezultind

    azobilirubina

    de culoare roqie.

    Materiale

    necesare

    eprubete

    stativ

    pentru

    eprubete

    pipete

    de sticld

    pipete

    semiautomate

    conuri

    spectrofotometru

    cuve I cm

    vase

    cu solu{ie dezinfectantil

    apd

    distilatii

    tifon

    reactivi

    t4

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    11/62

    R

    tr

    iochimie

    -Lucrdri

    practice

    medicind, vol. II

    Reactivi

    Reactiv l:

    Dicloranilina

    l,7mmolA

    HCl

    80

    mmoVl

    Reactiv 2:

    AzotLtde

    sodiu

    95

    mmoVl

    Se

    amestecn 50

    ml

    de

    reactiv I

    cu

    I ml

    de

    rcactiv

    2.

    Amestecul

    de

    reactivi

    are

    stabiiitate

    timp

    de

    5

    zile la 20

    -

    25oC

    qi

    de3 s[pt6m6nila2-8oC.

    Tehnica

    de

    lucru

    Se

    pregiitesc

    doud eprubete:

    martor,

    prob4.

    Se

    pipeteazi

    in eprubete

    conform tabelului

    urmitor:

    Tabelul

    I

    Reactivi

    Martor Proba

    Ser 100

    ul

    100

    ul

    Reactiv I lml

    Amestec R1

    +

    R2

    lml

    Se

    agitii con{inutul eprubetelor.

    Se

    incubeazd,

    timp

    de 5

    minute la

    20

    -

    25"C, apoi se citegte extincfia

    probei

    (&)

    $

    a martorului

    (E-)

    fat[ de

    apd distilatii, la lungimea de

    undi de 546 nm, tn cuve

    de

    I

    cm.

    Calcul

    Cp:

    (Ep-Er)

    "

    F'

    unde:

    Co

    :

    concentafia

    probei

    Eo:

    extinc{iaprobei

    E*

    :

    extinc{ia

    martorului

    F

    :

    factor

    :253lrmolll

    (la8

    mgA)

    Proba

    Ser

    l5

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    12/62

    g

    q

    Biochimie -

    Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol.Il

    II.2

    Determinarea

    bilirubinei

    prin

    metoda

    Van

    den

    Bergh

    directii

    sau

    rapidi

    Principiul

    metodei

    Bilirubina

    se

    afl6

    in ser sub

    fonnd

    de bilirubine

    indirecti

    (neconjugat[,

    liber[), insolubild,

    legatii de

    proteine

    9i

    de

    bilirubind

    directii

    (conjugatd),

    so1ubi15.

    Bilirubina conjugat[

    reacfioneaz[

    direct cu

    acidul

    sulfanilic

    diazotat

    form0nd

    un azopigment

    colorat.

    Bilirubina

    neconjugat[

    (libere)

    reacfioneaz[

    indirect

    cu

    acidul

    sulfanilic diazotat,

    numai

    dupd ce

    a

    fost

    desfbcutd din

    legdtura

    proteic6

    9i

    solubilizat6.

    in concluzie,

    prin

    ttatarea

    serului

    direct

    cu acid sulfanilic

    diazotat

    complexul colorat

    format se datoreazi

    numai

    bilirubinei

    conjugate

    (directe)

    iar

    prin

    tratarea

    prelungitd a

    serului

    cu un

    accelerator

    (cofein6,

    benzoat)

    qi

    apoi

    cu

    acid

    sulfanilic

    diazotat complexul

    cotorat

    format

    se datoreazi

    bilirubinei

    totale.

    Azopigmentul

    format

    are culoare

    rogie ln

    mediu acid sau

    neutru

    gi

    culoare

    verde-albastd ln

    mediu alcalin.

    Se

    mdsoard

    extincfia

    azopigmentului

    neutru,

    rogu

    pentru

    bilirubina

    directd

    gi

    extincfia

    azopigmentului

    alcalin,

    verde-albastru

    pentru

    bilirubina

    totali.

    Materiale

    necesare

    eprubete

    stativ

    pentru

    eprubete

    pipete

    de

    sticld

    pipete

    semiautomate

    conuri

    spectrofotometru

    cuve I cm

    vase cu soMe

    dezinfectantd

    ap[ distilatii

    tifon

    reactivi

    16

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    13/62

    i

    Biachimie

    -Lucrdripractice

    medicind,,vol.

    II N

    Reactivi

    Solutie de

    acid

    sulfanilic.

    1,25

    g

    acid

    sulfanilic,

    3,5

    ml HCI

    concentrat

    (d:

    1,19)

    se

    aduc

    Ia250 ml

    cu

    api

    distilatS.

    Solufie de azotit de sodiu:

    0,175

    g

    NaNOz

    in

    100

    ml api

    distilatE.

    Accelerator

    (solu{ie

    cofeind-benzoat).

    13,75

    g

    cofein6,

    18,75

    g

    benzoat de

    sodiu se

    aduc

    ta250

    ml

    cu

    apl distilatE.

    Solufie de

    tarhat alcalin.

    65

    gtaftat

    dublu de sodiu

    gi

    potasiu,

    19

    g

    NaOH

    se

    aduc 1a250 ml cu ap6

    distilatS.

    Ser

    fiziologic

    (NaCl

    solulie

    0,9Vo)

    Proba

    Ser

    nehemolizat

    Tehnica de lucru

    Dozarea

    bilirubinei totale

    (BT)

    Se

    pregdtesc

    dou6 eprubete:

    martor,

    prob6.

    Se

    pipeteazE

    in eprubete

    conform

    tabelului

    urmdtor:

    Tebelul II

    Reactivi

    Martor

    Proba

    Ser

    0.25 ml 0.25 ml

    So1.

    acid sulfanilic

    0,25

    ml

    0,25

    ml

    So1. azotit

    de

    sodiu

    0,1 ml

    Accelerator

    lml

    lml

    Se agitii

    gi

    se menfin timp de 20 de

    minute

    la

    temperafura camerei dupd care

    se

    adaug6:

    Tartrat

    alcalin

    lml

    1ml

    Se

    agit6

    conlinutul

    eprubetelor

    gi

    dup[

    5

    minute se citegte extinclia

    probei

    (Ep)

    fat6

    de martog

    la lungimea de undd de 600

    nm,

    in

    cuve de I cm.

    Calcul

    mg BT/ 100

    ml

    ser

    =

    En

    xYt

    la

    x

    Vi

    mg BT/

    100 mI ser: En

    x

    2,6 I

    1,150

    x

    0,25

    mg

    BT/

    100 ml

    ser:

    En

    x

    9,04

    -

    t7

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    14/62

    g

    $il

    Biochimie

    -

    Lucrdri

    practice

    medicind, vol.Il

    unde:

    a

    :

    1,150

    -

    coeficient

    procentual

    de extincfie

    al

    pigmentului

    azoic

    pentru

    l.:

    600

    nm

    Y1:2,6

    ml

    -volumul

    final al solutiei

    Vi

    :

    0,25 ml- volumul

    inilial al

    probei

    Dozarea

    bilirubinei

    directe.

    conjueate

    (BD)

    Se

    preg6tesc

    doud

    eprubete:

    martor,

    prob6.

    Se

    pipeteazi

    tn

    eprubete

    conform

    tabelului

    urmdtor:

    Tabelul Itr

    Reactivi

    Martor

    Proba

    Ser

    0.5 ml 0.5

    ml

    Ser fiziologic 2nn

    2llnl

    Sol. acid sulfanilic

    0,3

    ml

    0,3

    ml

    So1. azotit

    de

    sodiu

    0,1 ml

    Prin reacfia

    ultimilor

    doi

    reactivi, se

    formeazd

    extemporaneu

    acidul

    diazobenzensulfonic.

    Se agitd confinutul eprubetelor

    gi

    dupn

    exact 5 minute se citegte

    extinc{ia

    probei

    (En)

    fafa

    de martor la

    lungimea

    de

    und6 de 530 nm,

    in cuve

    de 1

    cm.

    Calcul

    mg

    BD/ 100 ml ser:

    En

    x

    Vr

    /

    a

    x

    Vi

    mg

    BD/

    100

    ml ser:

    En

    x

    2,9

    I

    0,943

    x

    0,5

    mg

    BD/

    100

    ml

    ser =

    Ep

    x

    6,1

    unde:

    r:

    0,943

    -

    coeficient

    procentual

    de

    extinc{ie

    aI azopigmentului

    pentru

    l.

    =

    530

    nm

    Y1:2,9

    ml

    -

    volumul

    final

    al

    soMei

    Vi

    :

    0,5 ml- volumul

    inilial

    al

    probei

    O alti

    variant6

    pentru

    aceastii

    determinare

    este

    cea

    care

    utl\izeazd

    reactiv

    diazobenzensulfonic

    preparat

    extemporaneu.

    18

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    15/62

    -,

    Biochimie

    - -ucrdri

    practice

    medicind,

    vol.

    II

    #l

    Reactiv diazobenzensulfonic

    :

    25

    ml

    solufie acid

    sulfanilic

    O,lVo:

    I

    g

    acid

    sutfanilic

    15

    ml HCl

    concentrat

    ap6 distilatii

    ad.

    1.000

    ml

    0,75 ml

    solufie

    azotit

    de

    sodiu 0,5

    {/o.

    Tehnica de lucru

    Se

    pregltesc

    dou[

    eprubete:

    martor,

    probi.

    Se

    pipeteazi

    in eprubete

    conform tabelului

    urmltor:

    Tabelul

    IV

    Reactivi

    Martor

    Proba

    BT BD

    Ser

    0.5 ml 0.5

    ml 0.5

    ml

    Ser fiziologic

    1,75 tnt

    I,75

    ml

    Accelerator

    1,75

    ml

    Reactiv diazobenzensulfonic

    0.25

    ml

    0.25 ml

    Ap[

    distilatE

    0.25

    ml

    Se agitii con{inutul eprubetelor.

    Se las[

    tn

    repaus

    timp

    de

    5

    minute

    la

    intuneric,

    apoi se citesc

    extincfiile

    probelor

    (F,p)

    fa{f,

    de

    martor [a lungimea

    de undi de

    530

    nm,

    in

    cuve de

    I

    cm.

    Calcul

    Se

    taseazl curba

    de

    calibrare

    folosindu-se

    o solulie

    de

    bilirubind

    pur[

    standard de

    concentrafie

    20 mg/l00

    ml.

    Se

    calculeazi factorul

    de pant5,

    care

    in

    cazul

    de

    fat[

    este

    Fp:7.

    Concentrafiile bilirubinei

    totale

    (BT)

    pi

    bilirubinei

    directe

    (BD)

    se

    calcuLeazd

    folosind

    relaf iile

    :

    mg

    BT/100

    ml ser: Ep

    x

    Fp

    mg

    BD/100

    ml

    ser

    =

    Ep

    *

    Fp

    Observafii

    Probele

    de

    analizattrebuie

    ferite

    de

    lumind

    puternicd.

    Este

    de

    preferat

    ca

    probele

    s[

    fie

    prelucrate imediat

    de

    la

    recoltare,

    in

    caz contar ele

    por

    fi

    pdstrate

    in frigider

    maxim 20

    ore.

    t9

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    16/62

    T

    s

    Biochimie

    -

    Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol.Il

    Valori

    normale

    in

    mod normal

    bilirubina

    seric[

    este reprezentatil

    in

    principal

    de

    bilirubina

    neconjugati

    (indirectd),

    insolubilfl

    in

    aPd,

    vehiculatii

    de

    serumalbuminE.

    Datoriti dimensiunilor

    mari, acest

    complex

    nu se

    frltreazd

    prin

    capilarele

    glomerulare,

    deci bilirubina

    este

    absentE

    in

    urina

    normal6.

    Bilirubina conjugatii

    (directd)

    este

    hidrosolubili

    qi

    are valori misi

    atunci cdnd apare ser.

    Cele

    douE

    forme

    lmpreun[

    formeazlbilirubina

    totalh-

    Bilirubina

    totald

    (BT):

    0,1

    -

    1 mg/dl

    (1,7

    -

    17,1

    pmolinifu)

    Bilirubina

    direct6

    (BD):

    max.

    0,25

    mg/dl (ma*.

    3,4

    pmoli/litru)

    Bilirubina

    indirectfl

    se

    obfine

    prin

    diferenta

    tntre

    valorile bilirubinei

    totale

    qi

    ale

    bilirubinei

    directe.

    La

    nou-ndscutul

    normal

    existii

    o

    imaturitate

    a UDP

    glucuroniltransferazei,

    enzimd

    necesar[

    form[rii

    bilirubinei

    conjugate.

    Valoarea

    bilirubinei

    serice

    cregte

    pAnE

    la

    8

    mg/100 ml

    ser la3

    -

    6 zile

    dupd

    na.$tere.

    La nou-n[scu,tii

    prematuri

    valoarea

    bilirubinei serice

    poate

    creqte

    pdn5

    la

    12

    -

    15

    mg/100

    ml

    ser.

    Aceastii valoare

    este

    o

    entitate

    recunoscut6

    ca icterul

    Jiziologic

    al

    nou-ndscutului.

    Tabelul

    Y Varialiile

    fuiologice

    ale

    valarilor

    bilirubinei

    totale la nou-ndscayi

    Nou-niscu{i

    nimita suoerioari)

    Nisculi la

    termen

    (BT

    me/100

    ml

    ser)

    Prematuri

    (BT

    ms/100 ml ser)

    0

    -24

    ore

    5

    8

    24-48

    ore

    9

    t2

    3,5

    zile

    12

    24

    dupi

    I

    luni

    1.5

    1.5

    Varia{ii

    patologice

    in cazurile

    in

    care

    bilirubinemia

    depdqegte

    limitele superioare,

    bilirubina

    difuzeazd din

    sdnge tn

    {esuturi,

    producdnd

    colorarea

    intensd

    in

    galben a

    tegumentel6i

    qi mucoaselor

    (sindrom

    icteric). Icterul

    se

    manifesti

    clinic la o bilirubinemie

    ce depiqegte

    2

    -

    2,5

    mgldl. Nu existil

    o corelafie

    strdnsi

    intre

    nivelul bilirubinemiei

    gi

    intensitatea

    icterului.

    2A

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    17/62

    q

    Fiochimie

    -

    Lucrdri

    practice

    medicind, vol.

    II

    Mecanismele implicate

    in

    aparilia hiperbilirubinemiei

    sunt:

    .

    hiperproducfia

    (prin

    hemoliz6

    excesiv[) de

    bilirubin[

    indirectil

    care

    conduce

    la

    icter

    hemolitic

    (prehepatic/suprahepatic)

    cu

    hip erbilirubinemie indirectE

    (neconj

    ugat5)

    ;

    r

    insuficienta

    de captare,

    conjugare

    gi-

    excrefie a bilirubinei

    necojugate

    qi

    conjugate

    care

    conduce

    la icter hepatic

    cu

    hiperbilirubinemie

    indirect[

    (neconjugatii)

    gi

    directii

    (conjugatii);

    o

    deficiful de evacuare a bilei

    tn intestin care

    conduce

    la

    icter

    mecanic

    (posthepatic/subhepatic),

    obstructiv

    cu hipeftilirubinemie

    directi

    (codugatd).

    Anomaliile

    genetice

    ale

    metabolismului

    bilirubinei sunt

    rare.

    in

    funclie

    de

    tipul

    de

    hiperbilirubinemie

    se

    intilnesc:

    )

    sindroame

    ce

    evolueaz6 cu

    hiperbilirubinemie neconjugatil:

    sindromul Gilbert;

    sindromul Cri

    gler-Najj

    ar;

    sindromul Arias;

    F

    sindroame

    ce

    evolueazl

    cu

    hiperbilirubinemie

    conjugati:

    sindromul Dubin-Johnson:

    sindromul Rotor;

    sindromul stocErii

    hepatice.

    Valori crescute bilirubin6

    total[

    anemie hemoliticl

    cronicd

    (cregtere

    ugoard

    sub 5 mg/dl);

    afecfiuni

    hepatocelulare

    (cregtere

    medie

    de

    10

    -

    30

    mg/dl);

    colestaz6

    intra sau

    extrahepaticd

    (cregtere

    severd l0

    -

    60

    mg/dl

    ser

    p6nd

    la

    fiA

    -

    1000

    mg/dl).

    Valori crescute bilirubind

    liberi

    (neconjugatil,

    indirectS"

    prehepatic[)

    ictere hemolitice;

    hepatite cronice;

    ciroze;

    colestaz6;

    defecte

    enzimatice

    cu

    caracter familial in

    procesul

    de

    transformare

    a bilirubinei

    libere

    ln

    bilirubin6 conjugatl

    (sindromul

    Gilbert, sindrom Crigler-Najj ar).

    Valori crescute bilirubine conjugatii

    (directii,

    posthepatici):

    '

    ictere mecanice;

    hepatite;

    ciroze:

    {

    2l

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    18/62

    -

    I

    I

    r

    t

    "Fiwtrffiiat+ffiipqqgFcedsdfr&id-ff

    W&gSAS&r;,

    ,

    t

    ';'.';i

    ',: l ':':l'

    t''..

    1;:-"'{ir:1

    '::i''i*::it';''1i'1"':

    ::.:

    i:

    :..,i:

    irr,-1prc&d

    agr6i

    ql*,d@qglfuitiaterk

    1@9#,-de-#0relis

    al

    :,,i.|:.: ..

    .

    _:;,'.

    jj..',.:ji*-.r:

    :;;

    :li;'j'ii'i.,i,:.:r

    :,:lili

    a'',.,l'11

    i

    .

    :i:'1lri:1.:r'.;;-:

    -,rl::;::i'..,

    :.

    :

    jj,-li",

    lr'.'-

    ,i:'

    i',

    :: :il

    e

    .

    -t,.1.i.;,1,

    .

    .:'.a;fr'i

    l,:.i','.i..{i

    22,,

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    19/62

    1

    Biochimie

    *

    Lucrdri

    practice

    medicind, vol. II

    N

    CAPITOLUL

    ilI

    VITAMII\E

    Vitaminele sunt definite

    ca

    substanfe

    organice esenfiale

    pentru

    men{inerea vielii

    gi

    reproducerii, care

    nu

    pot

    fi

    sintetizate tn organism

    gi

    din

    acest

    motiv trebuie

    aduse

    din

    exterior

    prin

    intermediul

    alimentelor.

    Vitaminele

    nu

    reprezintE

    materiale sffucturale

    gi nu

    au valoare energetici.

    Ele sunt active

    in

    cantit6fi foarte

    mici

    gi

    sunt

    coenzime, cu

    rol

    indispensabil

    in

    procesele

    anabolice

    qi

    catabolice

    (rol

    biostimulant).

    Clasificarea

    vitaminelor

    nupoate fi

    fdcut6

    pebaza

    structurii

    chimice,

    din cauza diversitElii

    qi

    complexit5fii

    acesteia,

    ea diferind de

    la

    o

    vitaminl

    la

    alta.

    Criteriul

    principal

    de

    clasificare

    aL

    vitaminelor

    este caracterul

    solubilitEfii

    lor,

    astfel vitaminele

    se

    clasifici

    in

    dou6

    grupe:

    Iiposolubile

    Si

    hidrosolubile.

    Vitaminele

    liposolubile

    sunt

    vitaminele

    A,

    D,

    E, F,

    K.

    Ele se

    gisesc

    in

    alimentele

    grase

    gi

    participl

    numai in

    procesele

    anabolice. Aceste

    vitamine

    sunt

    insolubile

    in

    ap6

    (se

    pierd

    cantitili

    foarte mici in

    cazul

    sp6l6rii

    sau men{inerii tn

    apd)

    gi

    sunt

    vehiculate

    prin

    singe

    de cltre

    lipoproteine.

    Administrate in

    cmtitii{i

    mari

    produc

    hipervitaminozhcumanifestiiri

    toxice.

    Yilaminele

    hidrosolubile sunt vitaminele

    Br,

    Bz, Bo, Brz,C, PP,

    acidul

    folic, acidul

    pantotenic.

    Au

    molecule

    polare

    solubile

    tn

    ap6,

    de aceea

    se

    pierd

    ugor la

    sp6lare,

    menlinere

    sau

    fierbere in api. Majoritea lor

    au

    rol tn

    procesele

    catabolice.

    Administrate

    in

    cantitiiti mari

    nu

    se acumuleazd

    (nu

    apar

    hipervitaminoze).

    Lipsa vitaminelor

    din organism, deficitul sau

    concentratia lor

    qrescutil

    determin[

    tulbur6ri

    metabolice mai mult

    sau mai

    pufin grave.

    Astfel apare

    necesitatea

    determinErii cantitative

    gi

    calitative

    in

    lichidele

    biologice fie

    pentru precizareadiagnosticului,

    fi.e

    pentru

    cercetare.

    23

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    20/62

    F

    ct

    Biochimie -

    Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol.Il

    ilI.l Doznrea

    vitaminei

    C

    Vitamina

    C se

    mai

    numeqte

    vitamina

    antiscorbutic[.

    Prin structura

    sa, acidul

    ascorbic

    este un derivat

    al

    hexozelor.

    Compusul

    biologic

    activ

    are

    configura{ia

    levogird: acid

    L

    -

    ascorbic.

    Vitamina

    C

    Acidul ascorbic

    este

    un compus

    nesafurat,

    cu

    caracter

    acid datorit[

    prezenlei

    celor doi

    hidroxili enolici

    capabili

    de

    a se disocia

    cu

    fonnarea

    de

    ioni de

    hidrogen,

    mai ales

    pe

    seama

    hidroxilului

    din

    pozi{ia

    3.

    Existen{a

    dublei

    legdturi conferd

    acidului

    L-ascorbic

    capacitate4

    de

    a

    se

    oxida

    reversibil cu

    formarea de

    acid

    L-dehidroascorbic

    care are activitatea

    vitaminic6.

    Participarea

    acidului

    ascorbic

    in

    diferitele

    procese

    biochimice

    este

    corelatd

    cu

    propriet5lile sale

    reduc6toare,

    respectiv

    cu capacitatea

    acidului

    L-ascorbic

    (forma

    redus6), a acidului

    L-dehidroascorbic

    (forrna

    oxidatE)

    9i

    a

    produsului

    s6u

    intermediar

    de

    a

    forma

    un

    sistem oxido-reducf,tor

    (redox)

    care

    poate

    s[

    cedeze

    gi

    sE

    primeasc6

    atomi

    de

    hidrogen.

    Forma

    predominantd in organism

    este

    cea redus6,

    care

    este

    protejati

    contra oxidirii

    de cltre

    glutation,

    cistein[

    9i

    acid

    adenilic.

    Rol biochimic

    Ai

    fiziologic

    Datoritl

    propriet5filor menfionate,

    vitamina

    C

    asigurd

    o desfdgurare

    optimi

    a

    proceselor

    de

    oxidoreducere

    celulard,

    fiind

    un

    puternic

    agent

    reducitor

    care neutralizeazL

    radicalii

    liberi.

    Are

    un

    efect

    protector asupra

    eritrocitelor,

    deoarece

    previne

    oxidarea

    hemoglobinei.

    24

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    21/62

    R

    I

    F

    Biochimie

    -Lucrdri

    practice medicind, vol. II

    Vitamina

    C

    asigurd structura

    gi

    funcliile fibroblagtilor,

    osteoblagtilor

    gi

    odontoblagtilor

    (celule

    ce sintetizeazi

    colagen).

    Are

    rol

    de

    caenzimd

    pentru

    acliunea

    unor

    oxidoreductaze

    gi

    hidrolaze caf,e

    intervin

    in

    sinteza

    colagenului

    (PRO,

    LYS)

    gi

    catecolaminelor.

    Cregte apdrarea

    organismului

    la

    infec{ii

    microbiene

    qi

    virale,

    precum

    gi

    fa{6

    de

    noxe: Pb,

    Hg,

    benzen.

    Necesarul zilnic

    Necesarul zilnic de vitamin[ C este de 60

    -

    80

    mg.

    Necesarul cregte la

    persoane

    care depun efort

    fizic

    intens

    sau

    igi

    desftgoari

    activitatea

    in frig.

    Sursele de vitamin[

    C

    sunt

    legumele

    gi

    fructele

    proaspete.

    De

    re{inut

    este faptul

    ci

    vitamina

    C este solubili

    gi

    ugor

    oxidabild;

    ea

    se

    pierde

    (inactiveazd)

    in timpul

    prepardrii

    alimentelor.

    Carenfa in vitnmina C

    Carenla de

    vitamin[

    C

    conduce

    la

    dezvoltarea unei

    maladii specifice

    denumitii scorbut.

    Afecliunea

    se caracterizeazd

    prin perturbarea

    sintezei de

    colagen

    qi

    ruperea

    pere{ilor

    capilarelor,

    modificdri

    ale

    tesutului conjunctiv

    gi

    ale

    structurii

    fibrelor

    de

    colagen, alterEri

    in

    procesul

    de

    formare

    a

    oaselor

    gi

    dinflor, fr6narea

    cregterii, sclderea rezistenfei la

    infecfii.

    Sindromul

    hemoragic

    se

    remarci

    prin

    apan\ia

    de

    petegii

    pe

    tegumente

    gi

    mucoass,

    gingivoragii,

    epistaxis, revdrsate

    sanguine

    intraarticulare

    gi

    intramusculare. Papilele interdentare

    gi

    gingiile

    sunt

    tumefiate,

    singereaz[ cu uqurinfi, se ulcereazd

    qi

    se

    infecteazd",

    ajung6nd la

    denudarea rddlcinii

    din{ilor

    (dinfii

    devin mobili

    9i

    cad).

    Cicatizarea

    pl[gilor

    se face defectuos

    (trama

    de

    fibr[

    conjunctivl

    e

    rar6 gi

    foarte pu{in rezistentii).

    m.1.1. Reacfia de identfficare a vitaminei

    C

    caazotat de argint

    Prineipiul

    metodei

    Vitarnina

    C, datorit5

    proprietifii

    de

    a se oxida

    uqor, reduce

    sirurile

    de

    argint

    la Ag

    metalic care

    se

    depune,

    formdnd

    oglindade

    argrnt.

    25

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    22/62

    I

    g

    Biochimie -

    Lucrdri

    practice medicind,

    vol.Il

    Materiale

    necesare

    eprubete

    stativ pentru

    eprubete

    pipete

    de

    sticld

    bec

    Bunsen

    frepied

    sitd

    de

    azbest

    vase cu

    solu{ie

    dezinfectantd

    apd

    distilatii

    tifon

    reactivi

    Reactivi

    Solulie

    apoasd

    de vitamina

    C

    Solufie

    de

    AgNOr

    5g%

    Solufie

    de

    amoniac

    20o/o

    Tehnica

    de lucru

    intr-o

    eprubetilmare

    se

    pipeteazh;

    1 ml AgNOg

    5%

    0,5

    ml

    solu{ie

    NH3

    2

    ml soMe

    vitamina

    C

    Confinutul

    eprubetei

    se amestecb

    qi

    se

    fierbe

    timp

    de

    5

    -

    l0

    minute.

    se observa

    cum

    se

    depune

    argintul

    pe

    perefii

    eprubetei,

    formand

    oglinda

    de

    argint.

    Itr.1.2

    Dozarea

    vilaminei

    C

    prin

    metoda

    iodometrici

    Principiul

    metodei

    Vitamina

    C este

    oxidatfl

    cu

    iod

    la

    acid

    dehidroascorbic

    in

    mediul

    acid.

    Ca

    indicator

    se

    foloseqte

    solufia

    de amidon'

    care

    se coloreaz6

    ?n

    albastru

    tn momentul

    tn care

    toatii

    vitamrna

    C

    a

    fost oxidat6.

    Iodul

    necesar

    reacliei de

    oxidare

    a

    vitaminei

    C

    rezultd

    in^urma

    reactiei

    dintre

    iodatul

    de

    potasiu

    gi

    iodura

    de

    potasiu

    in

    mediul

    acid.

    in

    paralet

    se

    efectueaz6

    o

    prob6

    martor

    care

    nu

    con{ine

    vitamina

    C.

    26

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    23/62

    E

    Biochimie-Lucrdripracticemedicind,vol.ll

    . _

    N

    KlO3

    +

    5KI

    +

    6HCl

    ---,

    3h

    +

    6KC1+

    3H2O

    acid L-ascorbic

    +

    12

    ---+

    acid L-dehidroascorbic

    Materiale

    necesare

    flacoane Erlenmeyer

    50

    ml

    pipete

    de sticli

    biuretii

    vase

    cu solu{ie

    dezinfectanti

    api distilatii

    tifon

    reactivi

    Reactivi

    Solulie HCL2g%

    Solu{ie KIlg%

    Solufie KIO3 0,004 N

    Solufie amidon l%

    Tehnica de lucru

    Infr-un

    flacon Erlenmeyer

    de

    50

    de ml se

    pipeteazl:

    2mlH:Cl2g%

    3

    mlap[distilati

    0,5 ml

    solulie

    iodurd de

    potasiu

    l%

    2

    ml

    solu{ie amidon

    1%

    Continutul flaconului

    se titreaz6

    imediat

    cu

    o solufie

    de

    iodat

    de

    potasiu

    0,004 N

    p6nn

    h aparifia unei coloratii

    albastre.

    Se

    noteaz[

    V-

    num[rul

    de

    milithi

    de

    KlOr

    0,004

    N

    folositi

    la

    titrarea

    probei

    marfior.

    tntr-un flacon Erlenmeyer de 50 de ml

    se

    pipeteazi:

    I mlprob6destudiat

    I mlHCI2g%

    3 ml

    apidistilati

    0,5 ml solulie ioduri de

    potasiu

    1%

    2

    ml

    solutie

    amidon

    1%

    .:

    27

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    24/62

    g

    qe

    Conlinutul

    flaconului

    se titreazd

    imediat

    cu

    o

    potasiu

    0,004

    N

    pdnd

    la aparilia

    unei

    colora{ii

    albastre.

    Se

    noteazb

    V*

    num[rul

    de

    mililitri

    de KIO:

    titrarea

    probei

    de

    analizat.

    soMe

    de

    iodat

    de

    0,004

    N

    folosili

    la

    Calcul

    Concentra{ia

    vitaminei

    C

    se

    exprimd

    in

    m{/o.

    Se cunosc:

    Vp

    :

    numlrul

    de

    milititri

    de

    KIOr

    0,004

    N folosili

    la titrarea

    probei

    de

    analizat

    v-

    :

    num6ru1

    de

    mililitri

    de

    KIor

    0,004

    N folosili

    la titrarea

    probei

    martor

    Se calculeazd:

    V*

    -

    V.

    :

    V

    numdrul

    de

    mililitri

    de

    KIol

    0,004

    N

    ce

    corespunde

    concentraliei

    vitaminei

    C

    din

    I

    ml solu{ie.

    Masa

    molecular[

    a

    vitaminei

    C

    este

    176

    g'

    Echivalentul

    gram

    al

    vitaminei

    C este

    de 88

    g.

    Se calculeazd

    titrul

    solutiei

    de

    iodat

    de

    potasiu

    0,004

    N

    in

    raport

    cu

    vitamina

    C:

    T

    no:l

    vitamina

    c:

    N

    ruo3

    x

    Eg

    vitamina

    c

    /

    1000

    T

    ruori

    vitaminac:

    0,004

    x

    88 /

    1000

    :

    0,000352

    g

    vitamind

    C

    /

    ml

    KIOI

    T

    ruoy

    vitaminac=

    0,352

    mg

    vitamin[

    C/

    ml

    KIO3

    mg

    vitaminilC

    o

    :

    V

    1qlo:

    x

    T

    ruo:l

    vitaminac

    x

    100

    IIlI.z

    Dozar

    et vitamin

    ei

    PP

    (83)

    vitamina

    83 se

    mai

    numegte

    niacina

    satr

    factor

    de

    prevenire

    a

    pelagrei.

    Apar$ine

    complexului

    vitaminic

    B

    9i

    provine

    din

    piridind'

    Din

    punct de

    vedere

    chimic,

    existS

    2

    forme

    (in

    alimente): acidul

    piridin-3-carboxilic

    (acid

    nicotinic

    -

    vitamina

    P)

    9i

    amida

    sa denumitl

    nicotinamida

    -

    vitamina

    PP

    (forma

    activd).

    28

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    25/62

    Biochimie

    -

    Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol. II

    .\

    g

    o

    Nicotinamida

    in organism aproape toati

    cantitatea

    se

    gesege

    sub

    forma

    amidei.

    60

    mg

    triptofan

    vit

    Bzti Barl

    mg

    vitaminb

    PP

    Rol

    biochimic

    gi

    fiziologic

    in

    lesuturile

    animale

    aproape

    intreaga

    cantitate

    de acid

    nicotic se

    glsegte

    sub

    forma

    amidei sale

    -

    nicotinamida,

    care

    intre ?n

    strucfura'a

    doui

    nucleotide

    (enzimele

    niacinice)

    cu rol

    in

    respira{ia celular[:

    r

    NAD+

    -

    nicotinarridadenindinucleotid

    gi

    r

    NADP*

    -

    nicotinamidadenindinucleotidfosfat.

    Prin

    nucleul

    lor

    piridinic,

    NAD* pi

    NADP*

    sunt

    capabile

    de

    a

    participa

    la reacfii

    de

    oxidoreducere

    celulard

    prin

    transfer

    de

    hidrogen.

    Prescurtat

    reactiile

    se scriu:

    +

    2Il

    NAD*

    (NADP

    )

    .e+

    NADH

    (NADPH)

    +

    If

    -

    2I{

    NAD*

    gi

    NADP*

    constituie

    sisteme

    coenzimatice

    (cofermen{i)

    ale

    unor

    importante enzime

    de

    oxidoreducere

    din

    organism

    cu

    rol

    in

    metabolismul

    glucidic,

    protidic

    Ai

    lipidic,

    precum

    gi

    in

    metabolismul

    alcoolului

    etilic.

    Prin

    unirea

    lor

    cu apoenzimele specifice, catalizeazdrcacgri

    de transfer a hidrogenului de

    pe

    un

    strat donor

    pe

    unul

    acceptor. Cea

    mai

    importanti

    funcfie

    biologic[

    a

    coenzimelor

    nicotinamidice

    const[

    in

    participarea

    lor

    la hansferul

    electronilor

    pi

    hidrogenului

    de la

    substratele

    caf,e

    se

    oxideazi

    la

    oxigen

    in

    procesul

    de

    respiratie

    celulari.

    Rolul

    deosebit

    al vitaminei

    PP in metabolism

    se

    traduce

    gi

    prin

    participarea

    coenzimelor

    nicotinamidice

    la

    structwa

    unor

    importante

    enzime:

    o

    alcooldehidrogenaze;

    29

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    26/62

    f

    ts

    Biochimie -

    Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol.Il

    o

    aldehiddehidrogenaze;

    o

    glutamatdehidrogenaze;

    o fosfogliceroaldehiddehidrogenaze;

    o

    lactatdehidrogenazi;

    o

    malatdehidrogenaz[.

    Necesarul

    zilnic

    Necesarul

    zilnic de

    vitamin[

    PP

    este

    de 50

    mg.

    Sursele de

    vitamin[

    PP sunt

    reprezentate

    de

    carne

    qi

    preparate

    din

    carne,

    lapte,

    brfutz\

    ou[, cantitate

    mai

    micl in

    legume, fructe,

    legume

    uscate

    gi

    cereale.

    Carenfa in

    vitamina

    PP

    Ansamblul

    stdrilor

    patologice

    determinate

    de

    deficitul de

    nicotinamidl

    constituie

    boala

    denumitdpelagrd

    gi

    este

    datorath

    profundelor

    deregldri ale metabolismului

    proteinelor, lipidelor

    gi

    glucidelor.

    Afec{iunea

    este o

    policaren{i

    care aparc

    inr-un reglm

    monoton

    cu m[m61igd

    9i

    s[rac

    ln

    alimente

    de

    origine

    animal[. Pelagra

    poart[

    denumirea

    gi

    de

    boala

    celor

    3 D:

    dermatitL

    diaree,

    dementE.

    Debutul

    este

    nespecific

    cu

    apatie,

    astenie,

    diaree.

    Primlvara apare

    un

    eritem pe

    tegumentele

    descoperite,

    care

    apoi

    se reduce,

    iar

    tegumentele

    rimdn

    pigmentate

    (,,piele

    de

    crocodil*).

    Sunt

    afectate

    gi

    mucoasele

    care

    imbracl

    aspecte caracteristice:

    mucozxa

    linguald

    ,,limba

    in

    hartd

    geografici";

    mucoasa

    gastricd

    -

    gastritE

    cu

    anaciditate;

    mucoasa

    intestinald

    -

    enterocolitd

    cu diaree.

    Pelagra se

    manifesti

    prin

    simptome

    cL:

    iritabilitate,

    anxietate,

    inapeten{6,

    deregl[ri

    digestive,

    dermatologice

    qi

    nervoase,

    tn formele severe

    apdrdnd delir,

    agitafie,

    halucina,tii.

    Dozaretvitaminei

    PP

    prin

    metoda

    volumetrici

    Principiul metodei

    Vitamina

    PP

    in mediu slab alcalin

    precipiti

    cu

    sulfatul

    de cupru,

    care

    se

    adaugi

    in

    exces. Excesul

    de sulfat

    de

    cupru

    in

    mediu acid se

    titreazd

    iodometric,

    in

    paralel

    cu o

    prob[

    in alb,

    in

    prezenfa

    soluliei

    de

    amidon.

    30

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    27/62

    1

    HBiochimie

    -Lucrdripracticemedicind,vol.

    II

    2CuSOq

    +

    2Kl

    -*

    Iz

    +

    KzSO+

    +

    Cu2SO4

    12

    +

    2Na2SO3

    -+

    Na2S2O6+ 2NaI

    Materiale necesare

    baloane

    cotate

    100

    ml

    flacoane iodometrice

    pipete

    de

    sticlE

    hdrtie

    de

    filtru

    biuret5

    vase

    cu solufie dezinfectantl

    apd

    distilati

    tifon

    reactivi

    Reactivi

    Solu{ie

    vitamind PP

    Solufie

    fenolftaleind"

    l% in

    etanol

    Solufie

    NaOH 0,1

    N

    Solu{ie

    CUSO+

    l%

    Solufie

    HCI

    10%

    KI cristalizati

    pa

    Solufie

    de

    tiosulfat

    de

    sodiu

    (

    NazSzO:)

    0,1 N

    Solufie arnidon

    1%

    Tehnica

    de lucru

    Proba

    de

    analizat

    lntr-un balon

    cotat

    de 100 ml se mdsoar5 25 ml

    de solu{ie vitaminl

    PP

    qi

    se

    aduce

    la

    pH

    :

    8,2

    cu

    NaOH

    0,lN

    in

    prezenla

    a

    doui

    picdturi

    de

    fenolftaleind

    ca indicator.

    Se adaugi 10 ml de

    CUSO+

    1%

    gi

    se

    completeazh

    cu

    ap6 distilati

    pflnd

    la

    semn.

    Se

    agitii

    gi

    se las6

    in

    repaus timp

    de

    30

    de

    minute dupd care

    se

    filtreazl

    int-un

    flacon

    iodometric.

    Se

    adaugi

    10

    ml de HCI 10%

    qi

    2

    gdeKI.

    Se

    agitit

    qi

    se

    1as6ln repaus

    la

    intuneric timp

    de

    10

    minute, dupi care

    se titreazl

    PAni

    h

    decolorare

    cu Na2S2O3

    0,1N

    tn

    prezenla

    soluliei de

    amidon

    (l

    ml) ca

    indicator:

    ..

    3r

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    28/62

    i

    ET

    Biochimie

    -

    Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol.Il

    Se

    noteazd

    Vn numlrul

    de mililitri de

    NazSzO3

    0,1N

    folosili

    la

    titrarea

    probei

    de analizat.

    Proba

    martor

    In

    paralel

    se

    efectueazd

    o

    probb

    martor tnlocuind

    proba

    de

    analizat

    cu

    25 ml

    de apd

    distilati

    gi

    se aduce

    la

    pH

    :

    8,2 cu NaOH

    0,1N

    ?n

    prezentp

    a

    dou6

    pic6turi

    de

    fenolftalein6

    ca

    indicator.

    Se adaug[ 10 ml

    de CuSO+

    1%

    Si

    se

    completeazd

    ct

    apd

    distilatE

    pind

    la

    semn.

    Se agiti

    gi

    se

    lasl

    in

    repaus

    timp de 30 de minute

    dupd care se

    frLneazl, intr-un

    fl

    ac

    on

    iodometric.

    Se

    adaugi

    10

    ml

    de

    HCl

    I0%

    qi

    2

    g de

    KI.

    Se agitd

    gi

    se

    las[ in repaus la

    tntuneric

    timp

    de

    10

    minute,

    dupd care

    se

    titreazd

    p6n[

    la

    decolorare cu NazSzO3

    0,1N

    in

    prezentp

    solufiei de

    amidon

    (1

    ml)

    ca

    indicator.

    Se noteaz[ V-

    numErul

    de mililitri de NazSzO: 0,1N

    folositi la

    titrarea

    probei

    martor.

    Calcul

    Se

    cunosc:

    Vn:

    num[rul de mililitri

    de

    NazSzO3 0,1 N folosifi

    la tifrarea

    probei

    de

    malizat

    V-

    :

    numdrul

    de mililitri de NazSzOr 0,1 N folosili la

    titrarea

    probei

    martor

    Se calculeazL:

    V-

    -

    Vp

    :

    numirul

    de

    mililitri

    de

    NazSzO3

    0,1N folosili

    pentru

    dozarcavitaminei

    PP.

    Titrul

    NazSzOt 0,1N

    in

    raport

    cu

    vitamina

    PP

    este 0,02462

    g

    vitaminl

    PP/ml NazSzOg 0,1N.

    g

    vitaminl

    PP

    Vo:

    (V.

    -

    VJ

    x

    0,02462

    x

    4

    32

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    29/62

    't

    Biochimie

    *Lucrdripractice

    medicind, vol. II

    fi

    III.3

    Identificarea vitaminei

    B6

    Vitamina

    86 se mai numegte

    piridoxina.

    Din

    punct

    de

    vedere al

    structurii

    chimice,

    piridoxina

    reprezintd

    2-metil,

    3-hidroxi,

    4,5-

    dihidroximetil

    pirind.

    Pe lAng6

    piridoxin[,

    mai

    posedi

    activitate

    vitaminic6

    inc[

    doi

    deriva{i

    ai 3-hidroxipirinei caxe au

    in

    pozilia

    4

    a inelului

    piridinic

    o

    grupare

    aldehidicfl

    sau aminic[

    gi

    care

    se

    numescpiridoxal, respectivpiridoxamind.

    Tofi

    aceqti

    trei

    compugi

    poarti

    denumirea

    comun[

    de

    vitamina

    86.

    Rol

    biochimic

    Ai

    liziologic

    in

    alimente

    vitamina

    86

    se

    g6seqte

    cel mai

    mult

    sub

    forrnd

    de

    piridoxin[.

    tn

    organism

    aceasta

    se esterific6 cu

    acidul fosforic, rezult6nd

    piridoxalfosfat

    care

    reprezinti

    cofsrmentul multor

    enzime.

    Cf,o

    Piridoxina

    Vitamina

    86

    iro

    rol

    in metabolismul

    aminoacizilor; intrdnd

    in

    structura

    unei serii

    de

    enzime

    (transaminaze gi

    decarboxilaze) catalizeazd

    importante

    reaclii

    de

    fansformare a aminoacizilor

    sub

    form6

    coenzimaticd

    de

    piridoxalfosfat.

    Piridoxalfosfatul constituie componenta

    enzimelor

    ce

    participl

    la decarboxilarea

    gi

    dezaminarea aminoacizilor.

    Vitamina B6

    are

    rol

    in

    metabolismul

    glicogenului,

    prin

    funcfia

    catalitic6

    a

    piridoxalfosfatului

    asupra

    fosforilazei

    (enzimL

    ce

    joaci

    un

    rol

    central in

    metabolismul

    glicogenului).

    33

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    30/62

    t

    t

    q

    Biochimie

    -

    Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol-Il

    Se

    presupgne

    participarea

    acestei

    enzime

    gi

    in metabolismul

    lipidelor

    (metabolismul acidului

    linoleic

    in

    acid

    arahidonic)'

    Necesarul

    zilnic

    Necesarul

    zilnic

    de

    vitamin[

    86 este

    de

    1,5

    -2m9

    Sursele

    de

    vitamini.

    Be

    sunt

    reprezentate

    de alimente

    de

    origine

    animala

    (ficat,

    rinichi),

    drojdia

    de

    bere,

    idltite,

    germeni

    gr6u, soia"

    alune,

    nuci,

    pepene

    galben.

    Carenfa

    de

    vitaminl

    Bc

    Dezvoltarea

    hipovitaminozei

    Bo

    este

    legatii

    atdt

    de

    aportul

    sdu

    insuficient

    in

    hranl, rat

    gi

    d"

    o

    dereglare

    a

    biosintezei

    piridoxalfosfatului

    tn

    organism.

    Deficienla

    in

    vitamina

    86

    apare

    la adu$ii

    rratafr,

    cu

    HIN

    (efect

    antivitaminic

    B6)

    qi

    esteinsofit5

    de aparilia

    de:

    dermatite,

    stomatite,

    conjunctivite;

    sparime,

    convulsii;

    anemie;

    anomalii

    ale

    metabolismului

    triptofanului'

    Deficienla

    poate

    s[

    apar6

    qi

    la

    copiii

    alimenta{i

    cu

    lapte

    praf

    9i

    se

    manifestd

    prin:

    convulsii;

    modificdri

    EEG;

    anemie

    prin scdderea

    sintezei

    hemului;

    inthrziet

    ea cre

    gteri

    i.

    Reactia

    de

    identilicare

    a

    vitaminei

    Bo

    cu

    reactivul

    FoHn

    -

    Ciocilteu

    Principiul

    metodei

    Din

    cei

    fiei

    compuqi

    care

    au

    in

    comun

    aucleul

    piridinic

    (piridoxalul,

    piridoxina,

    piridoxamina),

    doar

    piridoxina

    in

    prezenla carbonatului

    de

    sodiu

    ii

    a

    reactivului

    Folin

    -

    Ciocilteu

    dezvolta

    o

    coloralie

    albasfrl.

    Materiale

    necesare

    eprubete

    stativ

    Pentru

    ePrubete

    pipete de

    sticlE

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    31/62

    E

    6,7

    Biochimie

    -Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol. II

    vase

    cu solulie

    dezinfectantii

    ap[ distilatE

    tifon

    reactivi

    Reactivi

    Solufie vitamina

    Be

    Reactiv

    fenolic Folin

    -

    Cioctlteu

    (tungstat

    qi

    molibdat

    de

    sodiu)

    Solufie

    NazCOr

    20g%

    Tehnica de lucru

    intr-o

    eprubetlmare

    se

    mlsoar6:

    1

    ml soMe

    vitaminl

    Bo

    I ml

    reactiv

    fenolic

    Folin

    -

    Ciocdlteu

    2 ml solu{ieNuCOt20Yo

    Dup6 agitare apare

    imediat

    o

    coloralie

    albastrfl.

    Interpretarea rezultatului

    Reac{ia

    este

    sensibiI6la0,02

    -

    0,08 mg

    substan{[

    pur6

    vitamin6 Bo.

    ln hborator,

    dozarea

    vitaminei Bo se

    rcalizeazd

    plirn

    metode

    enzimatice

    qi

    cromatografice.

    I.II.A

    ldentifi carea

    vitaminei

    A

    Vitamina

    A se

    mai

    numegte

    retinol

    (exterofiol).

    Vitaminele A

    sunt

    derivafi

    ai

    carotenilor. Carote,nii

    reprezintil

    provitamine

    A. in alimente

    se

    g[segte

    vitamina

    A

    =

    retinol

    /

    provitamina

    A

    =

    caroteni.

    in

    alimente retinolii

    (numai

    in

    produsele

    animale)

    se

    prezint5

    sub

    doui

    fonne structurale denumite

    retinol

    (vitamina

    Ar)

    il

    dehidroretinol

    (vitaminaAe).

    Vitamina

    A

    35

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    32/62

    F

    6

    Biochimie

    -

    Luerdri

    practice

    medicind,

    uol'Il

    Sinteza

    vitaminelor

    A

    are

    loc

    in

    intestin

    sau

    ficat,

    sub

    acfiunea

    unei

    enzime

    numitS

    carcteruazd.

    tn

    psuturile

    organismului,

    de

    exemplu

    ?n

    ficat,

    vitaminele

    A

    se

    intalnesc

    frecvent

    sub

    -form6

    esterificat[

    cu

    divergi

    acizi

    (acetic,

    palmitic,

    succinic).

    Esterii

    au

    o activitate

    biologici

    mai

    puternica

    decit

    vitaminele

    libere.

    in

    pigmentul

    retinian

    se

    g6segte

    o

    heteroproteind

    numitd

    rodopsind

    (in

    celulele

    Ju bastonage)

    care

    reprezintii

    purpurul

    retinian

    (include opsina

    -

    o

    protein[

    gi

    retinina-

    aldehida

    vitaminei

    A)'

    Rol

    biochimic

    9i

    fiziologic

    Retinolii

    indeptinesc

    funclii

    biochimice

    qi

    fiziologice multiple:

    o

    stimuleaz[

    procesul de

    creqtere;

    o

    previn

    apanlia

    unor

    leziuni

    ale

    lesutului

    epitelial

    (

    keratinizarea

    derm

    gi

    mucoase);

    o

    previn

    scdderea

    rezisten{ei

    la

    infec}ii;

    .

    previn tulburirile

    in

    formarea

    scheletului

    gi

    int6rzierea

    creqterii.

    O

    mare

    importanll

    are

    participarea

    vitaminei

    A

    la

    procesele

    de

    oxido-reducere,

    deoarece

    ea

    este

    capabil[

    de

    a

    forma

    peroxizi caf,e

    acceler

    eazL oxi darea

    altor

    compuqi.

    Retinolii

    intervin

    in

    funcfionarea

    normal[

    a

    ochiului

    respectiv

    tn

    biochimia

    procesului

    virual.

    Rodopsina

    se

    descompune

    la

    lumina

    9i

    se

    reface

    la intuneric

    asigUrdnd

    vederea

    ?n

    tumind

    crepusculara.

    Necesarul

    zilnic

    Necesarul

    zilnic

    de

    vitamin6

    A:

    adult:

    4

    -

    5000UI

    coPii:

    2500

    -

    4500

    UI

    gravide:

    6000

    -

    8000

    UI

    Sursele

    de

    vitamina

    A

    (retinolii)

    sunt

    reprezentate

    de

    ficat,

    peqte

    gras,lapte

    gi

    semiprepatate,

    gElbenuq

    de

    ou,

    unt'

    provitaminete

    e

    lcarotenii)

    care

    au

    un

    coeficient

    sc5'2t

    de

    utilizare

    se

    gasesc in

    morcovi,

    tomate,

    salatE,

    caise,

    piersici,

    bananeo

    viqine.

    Caren{a

    vitaminei

    A

    Carenfa

    in

    vitamind

    A aPare

    in:

    regimul

    sSrac

    in

    caroten;

    stiri

    de

    denutrilie;

    insufi

    cien 6

    Pancreatici;

    insufi

    cienP

    hePatocelular[;

    36

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    33/62

    rA

    g

    Biochimie

    *Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol. II

    obstrucfie biliar6.

    Lipsa

    sau

    insuficienfa

    vitaminelor

    A in

    alimenta{ie

    conduce

    la:

    tulburdri oculare:

    dereglflri

    ale

    adaptlrii

    la intuneric:

    hemeralopie

    (orbire

    noctumi,,orbul

    g6inilor");

    deregl[ri

    degenerative

    ale

    ochiului;

    xeroftalmie;

    keratomalacie;

    hiperkeratoz[

    cu

    tegumente

    gi

    mucoase

    ffiPft,

    ingroqate

    (keratinizate),

    care

    prezint6

    cruste

    gi

    fiswi:

    tegumente

    cu

    aspect

    de

    ,piele

    de

    gdint',

    ,,broasc6

    rdioasd";

    mucoase

    afectate:

    bucal6,

    gingivald,

    conjunctivalL,

    aparat

    respirator,

    cdi

    urogenitale;

    infectii;

    malformatii fetale

    la

    gravide.

    Hipervitaminoza

    A

    Hipervitaminoza

    A

    (hipercarotenemia)

    apare

    in:

    regimul

    bogat

    tn

    caroten;

    hiperlipemie

    provocati

    de:

    hipotiroidie;

    diabet;

    atercmatsz.d.

    Hipervitaminoza A este

    toxic[

    pentru:

    SNC

    (ataxie,

    anorexie, hipertensiune

    infracranianE);

    ficat

    (hepatomegalie,

    fibrozd);

    epitelii;

    ^

    dezvoltaxea

    embrionului.

    In

    intoxicalia

    acu6

    ou vitamina

    A

    apar:

    ameleli;

    cefalee;

    somnolenfS.

    in

    intoxicalia

    cronici

    cu vitamina

    A apar:

    pierderi

    in

    greutate;

    tegume,nte uscate,

    galbene;

    leziuni

    osoase.

    37

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    34/62

    g

    *

    K

    Biochimie -

    Lucrdri

    practice

    medieind,

    vol.Il

    Reacfia

    de idenfficare

    a vitaminei

    A cu acid tricloracetic

    Principiul

    metodei

    Vitaminele

    A dau cu

    acidul tricloracetic

    o

    colorafie

    galben-

    portocalie

    cue vireaz[

    in

    albastru.

    Materiale

    necesare

    eprubete

    stativ

    penftu

    eprubete

    pipete

    de

    sticll

    vase

    cu

    solutie dezinfectantl

    apl

    distilat6

    tifon

    reactivi

    Reactivi

    Solufie

    uleioasd de

    vitamin6 A0,l

    mgYo

    Solufie

    cloroformic[

    cu

    acid tricloracetic

    30Yo

    Tehnica de lucru

    intr-o

    eprubetii se

    m6soard

    0,5

    ml solulie

    uleioasd

    de

    vitamini A

    qi

    I

    ml

    so$e

    acid tricloracetic

    30yo care

    se

    prelige

    pe

    perelii

    eprubetei.

    Apare

    o

    colora{ie

    galben

    la limita de

    separare

    a celor dou[

    lichide

    care

    vheazd

    in

    albastru.

    Interp retarea

    rezultatelor

    in mod

    norrral

    concentrafia

    in

    vitamin[

    A

    este

    de 70

    -

    300

    prgl100

    ml

    ser.

    tn

    tutUurAri

    de absorbfe

    carotenemia

    este

    mai micl

    de

    70

    -

    300

    pgl100

    ml

    ser.

    Hipocarotenemii

    se

    inregistreazi

    c6nd

    conceirtrafia in

    vitamind A

    este mai micl de

    35

    pgl100m1plasmd

    (60

    UD.

    38

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    35/62

    B

    Biochimie

    -Lucrfuipractice

    medicind, vol.

    II

    &l

    CAPITOLUL U

    ENZIME

    Enzimele

    sunt

    biocatalizatoi

    sau

    fermenfi

    de natur[

    organicd

    sintetizate

    de

    microorganisme

    gi

    organisme

    vegetale sau

    animale.

    Prin

    nafura

    lor

    chimici sunt

    proteine,

    prezente

    ln

    toate

    celulele

    fesuturilor

    gi

    organelor.

    Enzimele

    condilioneazd

    desfd.gurarea, coordonarea

    gi

    autoreglarea

    rea{iilor

    specifice

    materiei

    vii,

    prin

    caxe

    se rcalizeaz,ilprocesele

    metabolice

    ale

    creqterii, reproducerii

    qi

    ale

    tuturor

    activitiifilor

    celulare.

    Caracterele

    generale

    ale

    enzimelor

    sunt urm[toarele:

    o

    aclioneazd

    in cantitiili

    exfrem

    de

    mici, ceea ce atestii

    faptul

    ci

    au

    activitate

    catalitici

    mare

    (nansformi

    cantitilfi

    foarte

    mari

    de

    substrat);

    o

    nu se

    consuml;

    o

    nu modific[

    echilibrul de reaclie

    ci

    doar viteza

    de reac{ie;

    r

    au actiune reversibill;

    r

    au

    specificitate

    de

    reaclie

    gi

    de

    substrat.

    Enzimele

    ac[toneazd,

    atdt

    in

    interiorul organismului,

    cdt

    gi

    in

    exhase,

    in

    afara

    organismului,

    ceea

    ce

    permite

    dorarea lor

    in

    laborator.

    Acfiunea

    enzimelor

    asupra

    tuturor

    activitifilor

    celulare face

    posibil

    ca

    o

    reactieo

    incompatibiH

    din

    punct

    de vedere

    termic cu viafa

    (necesiti

    temperaturi

    foarte

    inalte),

    s[

    aibtr

    totugi loc, la

    o temperaturb

    mult

    mai

    mic[.

    h

    funcfie de reacfia

    c,atalitic6

    a enzimei

    gi

    de

    substratul

    asupra

    c[ruia

    acfioneazL,

    enzimele

    se

    clasifici in

    $ase

    grupuri:

    oxidoreductaze,

    transferaze,

    hidrolaze,

    izomeraze,

    liaze

    S

    i ligaze.

    Activitatea

    enzimatici

    este influenlath

    de

    mai mulli

    factori,

    printre

    qlre:

    .

    temperatufa;

    r

    pH_ul;

    .

    electrolitii;

    o

    concentrafia

    substratului;

    r

    concentatia

    enzimei;

    o

    substantele

    activatoare sau

    inhibitoare din

    mediu.

    39

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    36/62

    J

    Eil Biochimie -

    Lucrdri

    practice

    medieind,

    vol-Il

    Dozarea

    enzimelor

    se

    bazeazd

    pe

    determinarea

    activitifii

    lor,

    adic6

    pe

    capacitatea lor de

    a

    cataliza o

    reaclie

    dat6

    gi

    se realizeaz[

    in dou6

    moduri:

    o

    mdsurarea

    metabolizlrii

    substratului

    ln

    unitate

    de

    timp;

    o

    mdsurarea

    concenffaliei substratului

    inainte

    qi

    dup[ ac{iunea

    enzimei.

    Activitatea

    enzimatici

    se

    exprim[

    ?a

    unitdli

    enzimatice

    raportate la 1

    ml

    (U/mQ.

    O

    unitate de

    activitate

    enzimatic6

    rqrezrnth cantitatea de enzimd

    care

    modific[ I

    pmol

    de substrat

    intr-un minut

    gi

    in

    condilii stabilite

    (standard).

    Pentru

    a

    putea

    interpreta

    corect

    semnificafia

    diagnosticd

    a enzimelor

    plasmatice

    trebuie avut

    in

    vedere

    locul

    lor

    de

    sintez[

    qi mecanismul

    lor

    de

    secr4ie.

    Dozarea

    gi

    interpretarea

    activitifii

    enzimelor serice sau

    plasmatice

    constituie

    o metodologie curenti

    in medicind

    cu o deosebitii

    valoare

    gi

    semnifica{ie

    clinicd.

    Determinarea activitdlii enzimatice

    permite

    un

    diagnostic

    pozitiv

    gi

    diferenlial

    corect,

    aprecierea

    evoluliei unor

    boli,

    aprecierea

    eficacit5lii

    unor

    terapii

    aplicate,

    identificarea

    unor

    defecte

    genetice,

    etc.

    Evaluarea cantitativ6 a unor

    erzime

    din

    serul

    sanguin

    prezint[

    o

    importanld deosebiti

    tn

    cazul afec{iunilor

    hepatice, pancreatice, prostatice,

    cardiace,

    in anemii, leucoze,

    fumori,

    traumatisme

    musculare, etc., aducdnd

    informalii

    despre

    organul sau

    lesutul

    lezat

    gi

    tn

    acelagi

    timp despre

    importanla

    gi

    intinderea

    leziunii.

    Pentru

    determinErile

    enzimatice se

    folsegte

    ?n

    special

    serul

    sanguin

    deoarece anticoagulatii

    inhib[ acliunea multor

    enzime.

    fV.l Influenfa temperaturii asupra

    activitiifii enzimatice

    Ac{iunea temperaturii asupra

    reac}iilor enzimatise

    este

    dubl[:

    modifici

    viteza

    reacliei enzimatice

    sau

    denatureazd enzima,

    respectiV

    apoettzima care este de

    natur6

    proteici.

    Temperatura

    optimd este

    de

    +37"C,

    deoarece

    la

    aceast[,

    temperaturi distrugerea

    enzimei

    este

    practic

    nul6,

    iar

    viteza reacfiei este suficient de

    mare.

    Mdrind

    temperatura

    peste

    aceastii

    valoare,

    se

    lnregistreazd

    o

    diminuare

    progresiv[

    a

    vttezei de reaclie

    pdni

    la

    anularea

    sa.

    Acest

    fapt

    se

    explicd

    prin

    denaturarea

    termicl

    a enzimei qi

    se

    produce

    la

    o

    anumitd

    temperaturd,

    proprie

    fiecirei enzime care se

    nume$te

    temperatur[

    de

    inactivare.

    40

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    37/62

    ,n

    F

    iochimie

    -

    Lucrdri

    practice

    medicind,

    vol. II

    Enzimele

    sunt

    termolabile,

    adic6 lncillzrte

    peste

    o

    anumitd

    temperatur[

    igi

    pierd

    ireversibil

    activitatea.

    Principiul metodei

    Amilaza salivar6 este

    activtr

    la

    +37"C,

    dax

    prin

    fierbere se

    rnactiveaz.6,

    gi

    nu

    mai

    are acliune

    hidrolitic[

    asupra amidonului.

    Materiale

    necesare

    eprubete

    stativ

    pentru

    eprubete

    pipete

    de sticlI

    termostat

    baie de apd

    vase

    cu solutie

    dezinfectanti

    ap6

    distilat5

    tifon

    reactivi

    Reactivi

    Solulie amidon

    lYo inNaCl

    0,3%

    Reactiv Fehling

    I:

    CUSO+

    35

    g

    HzSO+

    5

    ml

    api distilatii

    1000

    ml

    Reactiv

    Fehling

    II:

    NaOH 30%

    300

    ml

    tartrat

    dublu

    de

    sodiu

    gi

    potasiu 150

    g

    ap[

    distilati ad

    1000

    ml

    in momentul

    utiliz5rii

    se

    amestec6

    p[r i

    egale de

    reactiv Fehling I

    qi

    Fehling

    tr.

    Proba

    Saliv6 diluatii

    cu

    apd distilatli

    (pentru

    micgorarea v6scozitiifii

    salivei)

    Tehnica

    de lucru

    ln aoua epnrbete se

    pipeteazS

    cdte

    4 ml de solutie de amidon lo/ofn

    NaCl0,3%,

    intr-o

    eprubetii se adaug6

    I

    ml de saliv[

    proaspdtiio

    nefiartEo iar

    in

    a

    doua

    eprubetl

    I ml

    de salivd diluati

    fiarth.

    41

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    38/62

    ,

    t

    g

    Biochimie

    -

    Lucrdripractice

    medicind,

    wl.II

    Se

    agitii

    eprubetele

    gi

    se

    introduc

    in

    termostat

    La

    +37"C

    timp

    de

    15

    minute.

    Se

    adaugi

    in

    fiecare

    eprubetS

    cdte

    I

    ml

    de

    reactiv

    Fehling

    gi

    se fierb

    pe

    baie de apd timp de 5 minute.

    Interpretarea

    rezultatelor

    In

    eprubeta

    cu

    salivl

    nefiarti, enzima

    activd descompune amidonul

    la rnaltoz5,,

    caf,e

    reduce

    reactivul Fehling

    la oxid cupros de culome rogu

    ctrrilmiziu.

    in

    eprubeta

    cu saliv[

    ftart5,,in care

    amllaza

    din

    salivi a

    fost distrusi

    prin

    fieraere, amidonul

    nefiind hidrolizat

    la maltoz.A" aceasta

    nu reduce

    reactivul

    Fehling,

    iar confinutul din

    eprubetd

    rimdne

    albastru.

    IV.2

    Influen{a

    pll-lui

    asupra

    activitifii enzimatice

    Yiteza reacliilor enzimatice

    este

    influenlatilin mare

    m6sur[ de

    pH-

    ul

    mediului in

    care

    ac,tioneazd

    enzima,

    fapt

    explicat

    de

    natura

    proteicd

    a

    enzimelor.

    Modificirile

    de

    activitate

    a

    enzimelor

    sub

    influenfa pH-ului mediului

    sunt datorate

    modificbrii

    stabilitnfii

    gi

    a

    gradului

    de ionizare

    ale enzimelor,

    substraturilor corespunzitoare

    sau complexelor

    enzim[

    -

    substrat.

    Sensibilitatea

    fath

    de

    pH

    a

    enzimelor se

    manifest6

    in

    legitur6 cu

    viteza

    de

    producere

    a

    reacfiei

    pe

    care

    o

    catalizeazl

    gi

    in

    1egf,tur6 cu

    stabilitatea

    1or.

    Reacfia

    are

    o

    vitezd

    maximd

    pentru

    o anumit6 valoare

    a

    pH-ului

    denumit

    pH

    optim,

    iar

    abaterile

    de

    ta aceastd valoare

    produc

    o scidere

    brusc5 avitezei

    de

    reacfie.

    Stabilitatea

    enzimelor

    este

    afectati de

    aciditatea

    sau

    alcahnitatea

    mediutui,

    o enzim6

    fiind

    stabilE

    numai

    intre

    anumite

    limite de

    pH

    in

    cadrul

    cirora

    se

    poate

    vorbi de

    un

    pH

    optim

    de

    stabilitate

    Principiul

    metodei

    Amilaza salivar[ are

    activitate

    maxim6

    la

    un

    pH

    specific,

    care se

    poate

    prlre

    in evidenfi

    prin

    hidroliza

    amidonului

    intr-o

    gan6'

    de

    pH-uri

    reahzate de

    sisteme

    tampon.

    42

  • 7/21/2019 biochimie-partea1

    39/62

    tr

    iochimie

    -Lucrdri

    practice

    rnedicind,

    vol.

    II

    Materiale

    necesare

    eprubete

    stativ

    pentru

    eprubete

    pipete

    de sticld

    termostat

    baie de api

    vase

    cu solulie dezinfectant[

    ap6 distilatii

    tifon

    reactivi

    Reactivi

    Solufii

    tanrpon fosfat

    cu

    pH-uri:

    5,8;6,2;

    6,6;7,0;7,7;8,0

    Solutie

    amidon

    l% ?nNaCl 0,3%

    Solu,tie

    Lugol

    (iod

    in

    iodur6 de

    potasiu)

    Proba

    Salivn diluati cu ap4 distilatii

    (pentru

    micgorarea

    vfiscozit5fii salivei)

    Tehnica de

    lucru

    in

    6

    eprubete

    se

    prpeteazl c6te

    I

    ml

    de

    solufie tampon

    cu pH-uri

    cuprinse

    tntre 5,8

    qi

    8; se noteazdpH-ul

    fieclrei

    eprubete.

    Se adaug[ in fiecare eprubetii

    cite

    I

    ml solu{ie

    de

    amidon

    1%

    gi

    cdte

    I

    ml

    de salivi diluaili

    gi

    se

    mentin

    timp de

    30

    de

    minute la

    temperatura