14. Alimentaţia omului reprezintă unul dintre stâlpii fundamentali a construcţiei sale.  Sănătatea şi echilibrul fiecăruia, se află în corelaţie directă cu hrana. Deprinderea unei alimentaţii adecvate, aduce, împreună cu alte elemente corecte de comportament, oviaţă sănătoasă. În ceea ce priveşte actul hrănirii, nu este important doar ce mâncăm, ci şi cât, când şi cum ne alimentăm.  După cum se ştie, nu numai hrana nesănătoasă dăunează corpului uman, ci şi un mod de hrănire necorespunzător, derivat din deprinderea unui comportament alimentargreşit

Alimentaţia echilibrată

Organismul omului se menţine cu atât mai sănătos cu cât alimentaţia este mai echilibrată. O alimentaţie diversificată, individualizată (după modul de viaţă, sex, efort, starea de sănătate), corect compusă din punct de vedere caloric şi care respectă raportul optim dintre substanţele principale (glucide, proteine, lipide, fibre vegetale), poate fi considerată a fi alimentaţie echilibrată. Acest tip sănătos de hrănire presupune moderaţie în toate privinţele. Alimentaţia echilibrată trebuie să dea răspunsuri adecvate la cele trei întrebări fundamentale ale actului hrănirii, şi anume la: ce, cât şi cum mâncăm?

ce se intelege prin alimentatie rationala?  A manca rational inseamna a respecta cateva reguli generale de alimentatie, cateva principii de baza. Oamenii s-au hranit de cand traiesc pe pamant, dar alimentatia rationala a devenit o problema acuta de sanatate publica de abia in ultimele doua decenii in urma observatiei si constatarii ca majoritatea bolilor care macina in prezent omenirea, care produc invaliditati precoce si scurteaza firul vietii se datoreaza in mare masura si unei alimentatii necontrolata.

Valoarea nutritiva a alimentelorPrimele preocupari privind valoarea nutritiva a produselor alimentare dateaza din 1890 sub forma publicatiei „Compozitia chimica a materialelor alimentare americane” de W. O. Atwater din cadrul Departamentului Agriculturii al SUA, Composition of food by Consumer and Foods Economics Institute, USDA, 1976-1981.In incercarea de a da o definitie, am putea spune ca valoarea nutritiva reprezinta capacitatea alimentelor de a asigura organismului substantele nutritive de care are nevoie. Ea se exprima prin:         valoarea biologica, data de continutul in componente esentiale, indispensabile metabolismului: aminoacizi esentiali, acizi grasi esentiali, vitamine, elemente minerale;         valoarea energetica, data de continutul in substante cu rol energetic: lipide, glucide, proteine, fiind exprimata in kcal/100 grame produs.         valoarea igienica, data de continutul in substantelor nocive sau microorganisme patogene care nu afecteaza sanatatea prin consum;         valoarea psiho-senzoriala, determinata de proprietatile organoleptice (miros, gust, aroma) si estetice (culoare, aspect) ale produselor alimentare.Determinarea valorii nutritive a alimentelor presupune stabilirea raportului dintre necesarul de substante nutritive pentru organism si potentialul nutritiv din 100 grame produs.Valoarea nutritiva se determina pe baza urmatoarelor elemente:         reteta produsului: materiile prime;         compozitia chimica a componentelor retetei;         gradul de asimilare al principalelor substante din produs;         necesarul zilnic de energie si substante nutritive pe grupe de populatie;         eventualele pierderi cantitative in produsele tehnologice sau inactivarile substantelor nutritive.

17. Totalitate a reacţiilor biochimice care se produc în organismul viu.Metabolismul cuprinde două mari procese Anabolismul si Catabolismul.Anabolismul reprezinta totalitatea reacţiilor chimice de biosinteză, necesitand un consum de energie. Catabolismul reprezinta totalitatea reacţiilor care conduc la o degradare a substanţelor din organism, genereaza o eliberare de energie.Metabolismul energetic reprezinta totalitatea reacţiilor metabolice ale organismului. In cursul unui lanţ de reacţii energia provenind din alimente (proteine, glucide, lipide) este transformată şi stocată (anabolism/asimilatie) sub formă de adenozintrifosfat, o moleculă prezentă în celule. Energia stocata astfel este apoi eliberată prin degradarea (catabolism/dezasimilatia) acestor molecule pentru a acoperi cheltuielile energetice ale organismului. Factori care accelereaza rata metabolica.Marimea corpului;Compozitia corporala.;Sexul; Varsta;Factori ereditari;Hormonii;Starea psihica’;Temperatura;Obiceiurile alimentare;Sarcina/alaptatul;Cofeina si fumatul.Alimentatia scolarului trebuie sa fie cat mai variata, cu multe fructe si cruditati, astfel incat acestea sa reprezinte cel putin 1/2 din cantitatea necesara de proteine. Copilul de varsta scolara va primi 4-5 mese pe zi, dintre care 1-2 gustari.Mai mult, daca programul scolar se prelungeste dupa 12-13, copilul va mai lua o gustare la scoala, de obicei la ora 10. Nevoile de lichide sunt, la acesta etate, de 75-100 ml/zi, ele scazand pe masura ce copilul inainteaza in varsta. Ele vor fi acoperite atat prin apa de baut, cat si prin apa din alimente. Apa se va da intre mese sau la sfarsitul fiecarei mese.Repartitia caloriilor pe mese este indicata cu cea de la copilul prescolar: 12-20% la micul dejun, 40-50% la masa de pranz, 25-30% la masa de seara (cina) si 10% la cele doua gustari.In practica, un echilibru intre alimentele de origine animale si cele de origine vegetala, se poate obtine dupa urmatoarea schema:- dimineata: ceai sau lapte, eventual cu cafea sau caco, paine cu unt, biscuiti;- la ora 10 (la scoala): paine cu branza sau un mezel, un corn, un covrig sau o gogoasa, un fruct, etc.;- la amiaza: un aliment gatit cu carne, unul cu legume si un desert, de preferat pe baza de fructe. Se recomanda ca, cel putin de cateva ori pe saptamana, primul fel sa fie o supa sau o ciorba. Spre exemplu, o masa de pranz ar putea fi alcatuita din: legume verzi sau uscate cu unt, frptura de carne cu cartofi, fructe crude sau compot, ori o prajitura, paine si apa;- la ora 17: o cana de lapte sau iaurt cu biscuiti.In concluzie, pentru o buna crestere si dezvoltare a copilului de varsta scolara, ca si pentru pastrarea starii lui de sanatate, trebuie ca alimentatia acestuia sa satisfaca, cantitativ si calitativ, echilibrul dintre proteine, lipide si glucide si sa se asigure, in acelasi timp, un aport suficient vitaminic, mineral si hdric, variabil cu varsta.Erorile cantitative sau calitative in alcatuirea alimentatiei scolarului pot avea diferite consecinte nefaste, uneori destul de grave, in functie de lipsa sau excesul principiului nutritiv respectiv.Hrana zilnica a scolarului trebuie sa contina cel putin un reprezentant al celor 9 grupe de alimente:1. Lapte si derivate.2. Carne si peste.3. Oua.4. Unt si grasimi animale si vegetale.5. Paine si fainoase.6. Legume si zarzavaturi proaspete.7. Leguminoase uscate.8. Fructe proaspete.9. Zahar si produse zaharoase.Daca lipsesc alimentele dintr-o grupa, vor fi inlocuite cu alimente din alte grupe, care sa contina principiile nutritive absente. Din alimentatia scolarului, ca si a prescolarului, nu trebuie sa lipseasca alimentele de sezon.

20. MODULUL “CULINĂRIA”STRUCTURA MODULULUI

Studierea culinăriei în şcoala de cultură generală, atît în clasele primare, cît şi în claselegimnaziale (din cl. a II-a şi pînă în cl. a IX-a) reprezintă o necesitate vitală a cerinţele învăţămîntului contemporan.Pregătirea alimentelor s-a perfecţionat continuu, devenind treptat ştiinţă şi artă culinară.OBIECTIVE:Cunoştinţe:- informaţii privind rolul alimentelor în hrana omului;- informaţii privind importanţa vitală a apei, pîinii şi sării;- informaţii privindautoprotecţia în procesulconsumului alimentar ;- - cunoştinţe privind bunaorganizare a alimentaţiei(calitatea produselor alimentare,raţionul, etc.);- informaţii privind folosirea şi păstrarea produselor alimentare;- informaţii succinte despre raţiaşi regimul alimentar al elevului;- cunoştinţe elementare privindservirea mesei.Capacităţi:- priceperea de a distinge şiclasifica produsele alimentaredupă provenienţa lor;- - priceperi şi deprinderielementare la formarea culturiisanitar-igienice de prevenire acontaminării;- priceperi şi deprinderi deîngrijire şi utilizare a tacîmurilor şi dispozitivelor;- deprinderi practice derespectare a igienei personale;- priceperea de a se comportacivilizat la masă;- priceperea de a prepara tartine;- priceperea de a respectanormele de comportare laservirea mesei.Atitudini:- atitudinea grijulie (de a nu firisipitor) faţă de pîine şi alte produse alimentare;-dezvoltarea atitudinii grijulii pentru propria sănătate şi cea acolegilor;- respectul faţă de oamenii ce produc alimentele;- dezvoltarea atitudinii grijulii pentru respectarea tehnologiilor de prelucrare a produselor alimentare.

CONTINUTURI:1.Noţiuni despre hrană- Clasificarea produselor alimentare;- importanţa hranei în existenţavieţii umane2.Normele sanitar-igienice laprepararea şi consumareabucatelor:- igiena personală;- prevenirea contaminării;- utilizarea corectă a tacîmurilor şi dispozitivelor.- Explicaţiile de rigoare privindigiena personală în timpulservirii mesei;- verificarea respectării igienei personale (dacă mîinile sînt binespălate, unghiile-scurt tăiate);- verificarea stării sănătăţiielevilor (elevii bolnavi nu pot fiadmişi la lecţii);- explicaţiile de rigoare privindrespectarea normelor sanitar-igienice în timpul preparării şiconsumării bucatelor;- explicaţiile de rigoare privindcalitatea bucatelor preparate;- exerciţii practice de utilizarecorectă a tacîmurilor şidispozitivelor necesare: linguri,cuţite, furculiţe, farfurii, ceştietc.3. Regulile de comportare lamasă- Explicaţiile de rigoare privindcomportarea la masă – regulilede comportare privind respectulfaţă de comeseni;- respectul faţă de cei care au preparat bucatele, faţă destăpînii casei etc.4. Prelucrarea culinară aproduselor alimentare- tartine;- băuturi.- Explicaţiile de rigoare privind prelucrarea culinară a produselor alimentare:- prelucrarea primari(sortarea, alegerea separarea,curăţirea desfacerea, tăierea lor etc.);- prelucrarea termică (fiertul, prăjitul, coptul);- prepararea tartinelor dindiverse alimente (la preferinţă),alimente din carne, peşte,legume, fructe, produse lactateetc.- activităţi practice la aşezareatartinelor pe farfurii, larepartizarea farfuriilor pe mese,la repartizarea paharelor cu băutură (ceai, lapte, suc,compot);- activităţi practice ce include participarea copiilor lastrîngerea şi spălarea tacîmurilor după servirea mesei.

ACTIVITATI DE INVATARE:  Explicaţiile de rigoare privindhrana omului; varietatea produselor alimentare şiclasificarea lor după provenienţă: animală şivegetală;- exerciţii practice de clasificarea produselor alimentare:legume, fructe, produse dincarne, produse lactate etc.;- explicaţii privind însemnătateaapei, pîinii şi sării înalimentarea omului.-----Explicaţiile de rigoare privind igiena personală în timpul servirii mesei;- verificarea respectării igienei personale (dacă mîinile sînt binespălate, unghiile-scurt tăiate);- verificarea stării sănătăţiielevilor (elevii bolnavi nu pot fiadmişi la lecţii);-

explicaţiile de rigoare privind respectarea normelor sanitar-igienice în timpul preparării şi consumării bucatelor;- explicaţiile de rigoare privind calitatea bucatelor preparate;- exerciţii practice de utilizare corectă a tacîmurilor şidispozitivelor necesare.

28. MODULUL “ARTA ACULUI”

OBIECTIVE: Cunoştinţe:- să cunoască din ce piese estecompus costumul bărbătesc dinzona respectivă (denumirea pieselor şi funcţiilor practice);- să cunoască obiectele de uzcasnic şi de ritual din localitateadată (denumirea şi funcţiile lor utilitare). - să cunoască unele materiale(pînza din fire naturale) pe carese execută broderiiletradiţionale şi unele materiale(fire colorate) cu care se execută broderiile;-să cunoască provenienţa firelor textile naturale (cînepă, in, bumbac, lînă, mătasă);- să cunoască normele desecuritate în procesul utilizăriiacului, foarfecelor etc

Capacităţi:- să poată clasifica articolelevestimentare tradiţionale dupădenumire, funcţie, sex;- să poată face scurte prezentăriverbale privind utilizareaştergarelor, milieurilor, feţelor de masă etc., la amenajareainteriorului.- - să priceapă a păstra în bunăstare şi condiţii adecvatematerialele şi ustensilelenecesare;- să poată clasifica pînza dupăaspect, grosime şi textură (pînzădeasă, rară, subţire, groasă,netedă, creaţă

Atitudini:- dezvoltarea interesului pentrustudierea pieselor de port popular, a obiectelor de uzcasnic şi de ritual din localitate(zonă);- dezvoltarea interesului pentrucunoaşterea modului de trai dintrecut în localitate:- dezvoltarea atitudinii grijulii pentru păstrarea în condiţiiadecvate a materialelor şiustensilelor;- dezvoltarea atitudiniieconomicoase (de a nu risipi înzădar) faţă de materialeleutilizate.CONTINUTURI:1. Obiectele de artă popular-artisticăa) portul popular din zonarespectivă:- costum femeiesc;- costum bărbătesc;- îmbrăcămintea capului;- cămăşi;- piese ce se poartă de la talie în jos;- brîu, încălţăminte; b) obiectele de uz casnic şi deritual:- ştergare (prosoape);- milieuri;- feţe de masă  2. Materiale şi ustensile:- pînză din fire textile naturalede in, cînepă, bumbac, lînă etc.;- fire colorate de cusut (muline);- aţă albă subţire de mosorel;- ace, foarfece, gherghef. 3. Tehnici de cusut şi brodat:- însăilătură;- punctul înaintea acului;- punctul tighel;- găurele simple;- cruciuliţe. 4. Ornamentica şi cromatica tradiţională- Linii punctate, drepte, vîrste;- culorile de bază utilizate laconfecţionarea obiectelor tradiţionale.

34. Studierea meşteşugului popular de croşetare atît în clasele primare, cît şi în cele gimnazialese va desfăşura pe criterii ştiinţifice, prioritate avînd activităţile practice. Materia de studii cuprindeurmătoarele domenii de conţinut (teme generale):- materiale şi procese de prelucrare;- materia primă şi ustensilele;- elementele de bază ale croşetării;- ornamente populare în dantela tradiţională;- articole utilitare croşetate;- funcţionalitatea articolelor utilitare croşetate.Pe parcursul studierii acestui meşteşug strămoşesc elevii vor acumula noi şi noi cunoştinţe,vor căpăta priceperi, competenţe şi abilităţi necesare pentru a putea confecţiona unele obiecteconcrete accesibile vîrstei respective, descoperind totodată avantajele şi tainele

dantelei tradiţionale,descifrînd treptat semantica şi simbolica ornamenticii specifice localităţii, zonei.

OBIECTIVE: Cunoştinţe:

- să cunoască scurte informaţii despre varietatea materialelor utilizate la confecţionare articolelor dantelate;- să cunoască unele materialedupă aspectul general; fire delînă, de bumbac);-să cunoască normele desecuritate a muncii.- cunoaşterea elementelor de bază ale croşetării (ţinereacroşetei, ţinerea firului de aţă,luarea primului ochi, executarealănţişorului, cercului din ochiurilibere). -cunoaşterea unor informaţiigenerale despre muncă, desprerolul şi locul muncii în societateşi în viaţa omului;- cunoaşterea unor informaţiigenerale despre varietateaarticolelor croşetate;- cunoaşterea materialelor şi proprietăţile acestora (aspectgeneral): fire de lînă, de bumbac, fire sintetice etc.;- cunoaşterea normelor de igienăşi securitate a muncii.Capacităţi:- priceperea de a distinge fireletextile după provenienţă(animală, vegetală);- priceperea de a distinge fireletextile după culoare, dupăgrosimea firului;- priceperea de a alege croşeta înraport cu grosimea firului de aţă.- - dezvoltarea abilităţii de amînui croşeta; de a respecta poziţia corectă a mîinilor, acorpului în timpul croşetării;- dezvoltarea abilităţii de acroşeta uniform;- - dezvoltarea capacităţii de aface scurte prezentări privindrolul muncii în bunăstareaoamenilor (la ce ne folosescarticolele croşetate, celegarnisite cu dantelă etc.);- dezvoltarea priceperii de aobserva, a clasifica, a comparaşi descrie diverse materiale,ustensile şi articole croşetate;- formarea ablităţii de a clasificacroşetele şi firele textile dupăgrosime şi întrebuinţareAtitudini:- cultivarea atitudinii grijulii faţăde bunurile materiale (de a nu firisipitori, de a folosi eficientfirele textile);- cultivarea respectului faţă deoamenii muncii.- educarea unei atitudiniinterogative;- educarea atitudinii grijulii faţăde materialele utilizate.- - cultivarea dragostei de frumosşi munca creatoare;- respectul faţă de oameniimuncii;- cultivarea atitudinii grijulii pentru bunurile materiale (de anu fi risipitori, de a folosieficient firele textile).- educarea unei atitudiniinterogative;- educarea atitudinii grijulii faţăde materialele utilizate.CONTINUTURI:1. Materiale şi ustensile:- fire textile (variate după provenienţă, culoare, grosime);- articole croşetate sau garnisitecu dantelă;- seturi de croşete;- fire textle depănate în formă de bobine, scule, depănate pemosorele, pe papiote, firedeşirate;- foarfece etc.- Explicaţii de rigoare privindselectarea firelor textile după provenienţă (vegetală, animală,sintetice), după grosime,culoare;- antrenări practice privindselectarea croşetei în raport cugrosimea firului de aţăîntrebuinţat;- determinarea calităţii firului(grosimea, culoarea, aspectul)necesar pentru lucrarea ceurmează s-o executăm;- depănarea firelor deşirate înghemuleţe mici. 2. Elementele de bază alecroşetării(tehnica croşetării):- picioruşcu 1 jeteu;- ochiurilibere;- pătrăţel gol;- pătrăţel plin;- semnele convenţionale şireprezentarea lor grafică înlucrările scrise (în scheme);- tehnica împletirii în douădirecţii (directă şi inversă).3. Articole tradiţionale garnisite cu dantelă croşetată:- textile de interior(faţă, demasă, ştergare, perdeluţe etc.);- piese vestimentare (fustiţe, bluziţe etc.) 4. Detalii şi obiecte croşetate:- guleraş simplu din: pătrăţele pline şi goale;- cîteva modele de alte guleraşe;- articole vestimentare garnisitecu dantelă croşetată.

38. USTENSILE NECESARE IN TRICOTARE

ANDRELELE- Grosimea andrelelor trebuie aleasă în raport cu grosimea firului de aţă.Andrelele pot fi circulare sau obişnuite, din metal, plastic sau lemn.BANDA METRICĂ(centimetrul). Este necesară pentru stabilirea măsurilor,confecţionarea tiparelor şi urmărirea dimensiunilor piesei în timpul lucrului.FOARFECELE. Este necesară la confecţionarea tiparelor şi tăierea firelor.ACUL E necesar pentru asamblarea pieselor, montarea detaliilor.

Elementele de bază ale tricotării(Tehnici de tricotare):- montarea ochiurilor peandrele;- tricotarea dus-întors (liniară);- executarea ochiurilor pe faţă,ochiurilor pe dos;- ochiuri de margine;- ochiuri de finisare a tricotului

48. Conţinutul lecţiilor la munca agricolă îmbunătăţeşte cunoştinţele elevilor la ştiinţele naturii,formează deprinderi ecologice. OBIECTIVE: Cunoştinţe:- Informaţii agrotehnice.- Regulile de colectare şi păstrare a seminţelor de plante păstăioase.- Regulile de securitate şi igienă personală în timpul lucrului pelotul şcolar.- Alegerea exponatelor pentruexpoziţia şcolară.- Înmulţirea plantelor de cameră prin butaşi de tulpină, rădăcinăşi frunze.- Cerinţele faţă de materialulsăditor.- Regulile de îngrijire a plantelor de cameră, aanimalelor.- - Cultivarea plantelor pe lotul experimental.- Regulile securităţii muncii cuinstrumentele manuale: greblă,sapă, săpăligă, stropitoarea.- Regulile de pregătire a parcelei pentru semănat: nivelareasolului cu grebla, facerea şanţurilor pentru semănatul seminţelor, cu ajutorul aţei demarcare şi a sapei, stropirea custropitoarea.

Capacităţi:- Agrotehnica parcelei pentailucrările: săpatul solului, pregătirea şi semănatulseminţelor de mazăre, fasole, bob, ceapă, morcov, ridiche,sfeclă, plante decorative.- Să strîngă seminţe de la plantele uscate de pe lot şi să le pregătească pentru păstrare întimpul iernii.- Să recunoască seminţele şi plantele răsărite ale plantelor cultivate pe lot.- Regulile de pregătire aseminţelor pentru semănat.- Semănatul seminţelor demazăre, ceapă, fasole, ridiche,sfeclă, morcov.Atitudini:- Respectarea regulilor desecuritate a muncii şi igienei personale.- Să îngrijească plantele de pelot şi cele de cameră.- Regulile de pregătire amaterialului săditor şi a celui desemănat.- Îngrijirea plantelor de cameră CONTINUTURI: Lucrări de toamnă Excursie la lotul experimentalşcolar.- Observarea procesului desăpare a solului de către eleviidin clasele mari.- Colectarea materialelor naturale pentru lecţiile de muncămanuală;- Recunoaşterea plantelor decameră după aspectul exterior.- Pregătirea plantelor pentru iarnă. Să participe la strînsul recoltelor  plantelor cultivate pe lot, acasă.Să pregătească locul de sădire al plantelor; să separe părţile de plantă a cepelor-fiice din bulbulde ceapă, a căţeilorde usturoi,sădirea lor.Să participe la plantarea detoamnă a plantelor decorative,multianuale. Pregătirea pentruiarnă a arbuştilorşi a pomilor fructifer Lucrări de primăvară-vara- Condiţiile necesare pentruîncolţirea seminţelor,semănaturilor.- Importanţa plivitului, udatului, prăşitului, strînsul la vreme alroadei.- Totalurile experienţelor ,- Caracterstica diferitor legume şiînsemnătatea lor.Efectuaţi enumerarea factorilor de obţinere a recoltelor înalte.Îngrijirea

plantelor semănate,atît primăvara, cît şi vara.Recoltarea la timp şi fără perderi a plantelor legumicole

Cultivarea plantelor decorative- Familiarizarea cu planteledecorative multianuale înmulţite prin butaşi de tuplină, prinseminţe: gheorghină, crin, bujorş.a.- înmulţirea plantelor decorativemultianuale prin butaşi detulpină, frunză, rădăcină şi prinseminţe.Pregătinea solului şi aseminţelor pentru semănat.- Semănatul seminţelor  pregătite.- Îngrijirea plantelor.- Recoltarea şi evidenţa roadei.-Analiza rezultatelor experienţelor.- Cultivarea plantelor decorativemultianuale în straturile de floridin faţa şcolii.

22. Broderia se realizează cu acul, deci este un procedeu tehnico-decorativ de înfrumuseţare a ţesăturilor, a pieselor vestimentare din ţesătură, piele etc. Broderia s-a dezvoltat iniţial ca o îndeletnicire casnică a femeilor, care aveau de rînd cu alte ocupaţii şi sarcina de confecţionare a ţesăturilor de uz casnic, decorativ şi de ritual, pieselor vestimentare ţesute. Multe din acestea se înfrumuseţau prin broderie: Cămaşele femeieşti şi cele bărbăteşti, prosoapele de nuntă, prosoapele decorative pentru împodobirea locuinţei, prostirii de perete, feţe de masă, feţe de pernă, milieuri, batiste de nuntă, obiecte ca zestre etc. obiectele brodate se realizează cu multiple procedee tehnice sau puncte de cusătură: în urma acului, înaintea acului, cruciuliţe simple şi „bulgăreşti”, broderie netedă – „butuc” pe fire  numărate, broderie netedă – liber desenată, „cheiţe”, punct de feston, lănţişor, cusătură peste fire, tiv cu puncte de găurele, punct bătrînsc etc. Comparativ astăzi femeile mai puţin brodează, au dispărut unele procedee tehnice ca broderia „butuc” pe fire netede, punctul bătrînesc etc.

De asemenea la formarea unui sortiment bogat de valori patrimoniale a contribuit broderia în cruciuliţe, căreia se zice „broderie sau cusătură naţională”. Anume aceste procedee tehnice ale broderiei au stat la baza decorului multor atribute de înfrumuseţare: a locuinţelor (milieuri, feţe de masă, feţe de pernă, prosoape, ştergare etc.), a atributelor vestimentare (cămăşi femeieşti, bărbăteşti, bondiţe, batiste), a atributelor de ritual (ştergare, prosoape, năfrămiţe, feţe de masă etc.). Asortimentul mare de piese brodate pe pînză de casă de bumbac, in, lînă se datoreşte în primul rînd dezvoltării pe larg a industriei casnice, cînd fiecare femeie încă de mică se învăţa să brodeze, să croşeteze, să ţese. Pe umerii femeii stătea sarcina să-şi îmbrace familia, locuinţa, să pregătească atributele de ritual etc. Cea mai mare atenţie era dată broderiei costumului, cămaşelor, iilor de sărbătoare, care cere o perfecţiune ireproşabilă. Broderia se realizează în cruciuliţe sau neted – „butuc” pe fire numărate. Desenele prezintă compoziţii complicate ale „altiţei”, „încreţului”, „rîurilor”, deobicei de 1-3 culori. Motivele ornamentale prezintă lumea elementelor geometrice, fitomorfe stilizate, aviomorfe, cosmomorfe etc.

9. Moduri de organizare a activităţii elevilor în cadrul lecţiei După numărul elevilor care participă la realizarea sarcinii, activitatea elevilor poate fiorganizată: frontal; pe grupe; individual.1.Activitatea frontal desemnează modul de organizare în care profesorul lucrează direct cuîntreaga clasă. Accentul cade, în acest caz, pe activitatea cadrului didactic, care dirijează şi îndrumă act iv i tatea elevi lor [8] . Elevi i au mai mult un rol pasiv ş i nu există posibi l i tăţ i dediferenţiere a instruirii. 2. Activitatea pe grupe Grupele sunt  const i tu i te  pr in div izarea colect ivului  c lasei  ş i funcţionează doar pe parcursul realizării unei sarcini. Fiecare grupă îşi desfăşoară activitateaindependent de celelalte, prin cooperarea dintre membrii săi.În funcţie de componenţa lor, grupele pot fi: omogene (alcătuite din elevi de acelaşi nivelde pregătire); eterogene (alcătuite din elevi de nivele diferite de pregătire).Opţiunea pentru un anumit tip de grupă este determinată de obiectivele urmărite, căcifiecare tip de grupă prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.Organizarea pe grupe a elevilor se realizează în anumite etape ale lecţiei, de exempludobândirea sau consol idarea cunoşt inţelor,  pr in efectuarea de exper imente,  de observaţ i i ,elaborare de proiecte, analiză de caz etc. Sarcina de lucru poate fi comună, identică pentru toategrupele sau diferenţiată de la o grupă la alta.Condiţ ia  esenţ ia lă  a ef ic ienţei  act iv i tăţ i i  grupelor  este  in i ţ ierea elevi lor   în  tehnic i lecolaborării.3.Activitatea individual presupune ca fiecare elev din clasă să realizeze sarcini şcolareindependent de colegii săi să rezolve exerciţii, probleme, studiază un text, lucrează la calculator,efectuează un experiment etc). Sarcinile de lucru pot fi în acest caz: comune pentru toţi eleviidin clasă, diferenţiate pe categorii de elevi, individualizate (personalizate).În cadrul aceleaşi lecţii, pot fi întâlnite două sau chiar trei modalităţi de organizare aactivităţii elevilor.Deşi activitatea frontală predomină în practica şcolară, date fiind dezavantajele pe careaceasta le prezintă, se impune al ternarea ei , de câte or i condi ţ i i le concrete o permit , cuactivitatea pe grup sau individuală.

ALTE FORME DE ORGANIZAREA PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT Alătur i de lecţ ie ş i completând-o pe aceasta, în şcoală se întâlnesc şi a l te forme deorganizare a procesului de învăţământ. Prezenţa lor este cerută în principal de: complexitateaobiectivelor procesului de învăţământ; de necesitatea respectării diferenţelor dintre elevi subraportul  n ivelului  de pregăt i re,   intereselor,  apt i tudini lor ;  precum şi  de necesi tatea var ier i iexperienţelor de învăţare Formele de organizare a act iv i tăţ i i  d idact ice complementare   lecţ ie i  practicate decolectivul didactic al şcolii pot fi grupate astfel [3, p. 229]: -Activităţi desfăşurate în şcoală (în afara clasei) :- consultaţii;- meditaţii;- cercuri pe materii;- şezători literare;- jocuri şi concursuri şcolare;- serbări şcolare;- cenacluri;- întâlniri cu personalităţi dindomeniul ştiinţei, teh nicii,culturii - Activităţi desfăşurateîn afara şcolii - excursii şi vizite didactice;- activităţi cultural-distractive;- vizionări de spectacole, filme.Formele de organizare menţionate au următoarele particularităţi: au un caracter opţional;oferă o diversitate de experienţe de învăţare; permit organizarea de programe diferenţiate şi chiar  personal izate;promovează un al t t ip de relaţ ie profesor-elev; necesi tă forme speci f ice deevaluare.

10. Proiectarea activitatii didactice este determinata de cerinta cresterii calitatii si eficientei instruirii. Orice activitate trebuie sa fie eficienta si este cu atat mai eficienta cu cat este proiectata mai bine. Proiectarea activitatii didactice reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia. I se asigura un caracter sistematic, rational Componentele proiectarii activitatii didactice :1.stabilirea obiectivelor activitatii; 2.determinarea continutului activitatilor; 3.stabilirea strategiilor de predare–invatare in vederea realizarii obiectivelor precizate; 4.evaluarea rezultatelor obtinute .

Cerinte didactice :-proiectarea priveste intreaga activitate instructiv educativa, indiferent de amploarea ei, de cadrul de desfasurare -proiectarea trebuie sa fie o activitatea continua, permanenta care premerge demersul instructiv educativ, trebuie urmarite adoptarea unor decizii anticipative si stabilirea unui algoritm pe care trebuie sa il urmeze proiectarea.

Profesorul trebuie sa-si puna urmatoarele intrebari:

• Ce voi face?• Cu ce voi face?• Cum voi face?• Cum voi sti daca ceaa ce trebuie de facut a fost facut?

1) Proiectarea anuala a activitattii are in vedre o perspeciva mai indelungata asupra predarii unei discipline.Rubrici: semestrul, capitolul, nr. ore alocat fiecarui capitol, forme de evaluare.

2)Proiectarea semestriala a activitatii este o continuare si o particularizare a celei anuale .Rubrici:Obiective operationale, tema capitol, perioada de realizare, nr. ore, mijloace de invatamant.

3)Proiectarea sistemului de lectii adica a acelor lectii care au o anumita legatura unele cu altele

4) Proiectarea activitatii pe lectii –constituirea demersului educational concret, desfasurat intr-o ora didactica si in care trebuie sa fie prevazute cel putin unele elemente esentiale; proiectul unei lectii anticipeaza modul de definire al ei. El tine de anumite conditii (resuse materiale, umane dar si de o oarecare doza de realism, de idealitate). In situatiile de la clasa unele prevederi ale proiectului de lectie nu pot fi realizate.Rubrici : obiective opearationale, (masurabile si evaluabile ), continutul informational al lectiei, strategiile didactice (metode, mijloace de invatamant, mijloace materiale), tipuri de invatare, probe de evaluare, nr. de ore, perioada

32.  Articole utilitare croşetate:- rozete (floricica) din cercuri şisemicercuri;- rozete formate dintr-un rînd de petale (semicercuri);- rozete formate din două rînduride petale (semicercuri). guleraş simplu din: pătrăţele pline şi goale;- cîteva modele de alte guleraşe;- articole vestimentare garnisite cu dantelă croşetată.

Materie primă şi ustensile:- fire textile (variate după provenienţă, culoare, grosime);- articole de interior croşetatesau garnisite cu dantelă;- seturi de croşete;- fire textile depănate în bobine,scule, pe mosorele,foarfece.

38. USTENSILE NECESARE

ANDRELELE- Grosimea andrelelor trebuie aleasă în raport cu grosimea firului de aţă.Andrelele pot fi circulare sau obişnuite, din metal, plastic sau lemn.BANDA METRICA(centimetrul). Este necesară pentru stabilirea măsurilor,confecţionarea tiparelor şi urmărirea dimensiunilor piesei în timpul lucrului.FOARFECELE. Este necesară la confecţionarea tiparelor şi tăierea firelor.ACUL E necesar pentru asamblarea pieselor, montarea detaliilor. - diverse fire textile utilizate în tricotare (fire de lînă naturală,lînă industrială, fire de bumbac,fire sintetice.

 Elementele de bază ale tricotării(Tehnici de tricotare):- montarea ochiurilor peandrele;- tricotarea dus-întors (liniară);- executarea ochiurilor pe faţă,ochiurilor pe dos;- ochiuri de margine;- ochiuri de finisare a tricotului;- tricotarea liniară (sens direct şiinvers);- fixarea îranjurilor la capetele fularului

Varietatea articolelortricotate:- fulare;- papucei;- mănuşi;- diverse hăinuţe.- Prezentanea de către învăţător a unor articole tricotate, cuexplicaţiile de rigoare;- recapitularea cunoştinţelor anterior acumulate;- cercetarea aspectului estetic alunor articole tricotate;

37.  Varietatea articolelor tricotate:- fulare;- papucei;- ciorapi;- mănuşi;- pulovere

 Prezentarea de către învăţător aunor articole tricotate;- comentarea de către învăţător afiecăruia din articoleledemonstrate;- reluarea informaţiilorde bazăacumulate în clasa I-a;- stabllirea funcţiilor practice alearticolelor tricotate;- analiza, compararea, găsireaasemănărilor şi deosebirilor cuunele articole croşetate;- stablirea asemănărlor şideosebirilor dintre articoleletricotate manual şi cele tricotatela maşinile speciale