Bazele psihodiagnosticului 17.10.2006C1Biblioagrafie:

1. Monica Albu, Horia Pitariu „Proiectarea testelor de cunoştinţe şi examenul asistat pe calcuator”. Ed Casa cartii de stiinta, CJ 1993

2. Monica Albu „Construirea şi utilizarea testelor psihologice”, Ed. Cluzu, CJ 19983. Aurel Stan „Testul psihologic (evoluţie constructie, aplicaţii)”Ed. Polirom, Iaşi,

20024. Minulescu Mihaela „Teorie şi practică în psihodiagnoză” Ed. RM, Bucureşti,

2003Locul şi rolul psihodiagnosticului în procesul de formare al psihologului

1. Delimitări conceptuale:- concepte, noţiuni→ posibilitatea psihologului de a măsura diferite componente,

însuşiri ale psihismuluia) evaluarea psihologicăb) testarea psihologicăc) psihodiagnozăd) măsurarea psihicului, etc.- anglosaxonă → concepte: psychological testing (b), psychological assesment (d),

psychological evaluation (a). Nu sunt diferenţe foarte mari între înţelesuri sensuri comunune: acţionăm asupra individului, subiectului cu anumite metode, mijloace.

Psihodiagnoza → acţiunea de a aplica teste cu obiective precise: trebuie cunoscut: nivelul de dezvoltare intelectuală (QI), teste de inteligenţă, pt capacităţile mnezice – teste de memorie. Testarea psihologică si psihodiagnosticul au acelaşi înţeles.Măsurarea psihologică este mai mult decât testare pentru ca se poate face nu numai cu teste ci şi cu alte modalităţi (scale de măsurare a opiniilor, atitudinilor etc)Evaluarea psihologică implică acţiuni de testare (măsurare) dar nu se rezumă doar la acestea ci e nevoie de acţiune de interpretare a rezultatelor, integrare în set de inf care să descrie corect exact situaţia specifică a subiectului. Deci, deşi nu în exclusivitate testele psihologice au aspect cantitativ, iar evaluarea psihologică aspect calitativ. Evaluarea se finalizează cu raportul de evaluare în care regăsim rezultatul aplicării unor instrumente psihodiagnostice (QI 125) dar şi alte elemente informaţii:a) judecăţi apreciative privind starea subiectului examinat (normală, deficitară,

anormală).b) Conturarea unor cauze care au dus la apariţia acelei stăric) Formarea unor recomandări privind acţiunile ce se impun cu subiectul investigat

(educaţional.recuperative, psihoterapeutice etc) → sfera cea mai largă dar în literatură nu există un consens referitor la utilizarea aceteia

Diferenţele dintre psihodiagnostician şi psihometrician (psihotehnician)PSIHODIAGNOSTICIAN PSIHOMETRICIAN

Persoană abilitată în a folosi anumite teste şi care este obligată să elaboreze raport ? de evaluare

Persoană care învaţă să aplice bine şi corect anumite teste (complexe): inventare de personalitate, teste proiective

El face evaluarea psihologică Rezultatele sunt date la interpretare şi la raportare (le dă specialistului)

Are pregătire academică+ proces de formare

pentru utilizarea anumitor categorii de teste + experienţă practică

TESTARE → are o largă extindere (multe domenii)→ verificare (ex: domeniul tehnic)Verificarea psiholobică nu se rezumă doar la verificare ci are un înţeles total diferitSă folosim test psihologic şi testare psihologică, evităm confuzii, delimităriDelimitare evaluare psihologică empatică/ evaluare psihologică ştiinţifică- de tip impresiv, „ochiometric”- se bazează pe rezultatul

cunoaşterii directe nemijlocite (simţuri). Ex: subiectul x este ceea ce „văd” că este sau ceea ce face

- imagine pe care o au aceste persoane asupra subiectului nu este validată de examenul psihologic

- intervine subiectivismul

- caracterul obiectiv se bazează pe utilizarea unor mijloace ştiinţifice

- informaţia dată de acest instrument trebuie sa aibă prioritate în cunoaşterea / evaluarea psohologică a subiectului

- adevărata realitate psihologică a subiectului → se pot face recomandări legate de modul de intervenţie asupra subiectului

Instrumentele folosite de psihologi nu sunt agrate de alte domenii socioprofesionale.2) MODULELE PSIHODIAGNOSTICULUIa) bazele teoretice ale psihodiagnosticului: caracteristicile psihometrice ale testului, proceduri, tehnici ? în vedere calculul acestor caracteristici, fidelitate/validitate, modalităţi de construire a unor noi instrumente psihodiagnostice: gradul de dif al itemului, capaciteatea de discriminare a itemului.b) psihodiagnoza aptitudinilor (inteligenţa) → marile baterii de inteligenţă Standford Binnet, trilogia Wechxler, WAIS (adulţi), WISC (copii), WIPSI (preşcolari şcolari mici)→aptitudini (GATB- generală), (DAT-aptitudin diferite)c) psihodiagnoza personalităţii → inventarele de personalitate (MMPI, CPI, 16PF- Cattel)d) psihodiagnoza copilului mic → copii 0-6 ani, mai multe categorii de teste psihologice: SCREENING (a cerne), teste de inteligenţă WIPSI, teste de personalitate specifice PIC, for children de la MMPI, MMPI-A (adolescinţi), scale de dezvoltare N. Bayleye) tehnici proiective: testul RORSCHACH

testul TAT testul SZONDY teste desen (casă, persoană, pom)

f) psihodiagnostic clinic → teste speciale pentru măsurarea depresiei, anxietăţii, inventare de personalitate: exclusiv în muncă: MCMI (multiaxial clinic al lui Millon), teste de personalitate nu doar clinicăÎntrebări legate de modul în care sunt construite, întrebări legate de modul în care sunt evaluate privitor la puterile lor psihometrice, întrebări legate de modul în care

sunt comercializate, cine are dreptul să le aplice şi ce obligaţii are faţă de subiect, terţe persoane.Răspunsuri: sunt legate de codul deontologic al psihologului, document elaborat de CP din România. Codul deontologic trebuie cunoscut de practicieni si de cei aflaţi în curs de formare.Alte întrebări: psihologul este obligat să le folosească mereu sau nu.Răspuns: „schema nucleu” a profesiei de psiholog, poate fi evidenţiată printr+un triunghi având pentru fiecare unghi o sarcină specificăpentru psiholog. În centru se află subiectul, cazul.

B –diagnosticarea cazului

C rezolvarea cazuluiA – depistarea cazului

A) se diferenţiază două forme: activă – iniţiativă de la psiholog pentru a identifica anumite cazuri existente. Ex: psihologul din cadrul unor instituţii, sau zonă teritorială trebuie să iniţieze acţiuni de depistare a celor ce necesită asistenţă psihologică

pasivă – evidenţiată cu activitatea psihologului la nivelul cabinetului, iniţiativa clientului

B) îndeplinită cu ajutorul testelor şi mai ales la teste cu mari garanţii dpdv psihometric: anamneza, convorbirea , interviul, analiza produselor activităţii. După aplicarea mai multor metode trebuie sa rezulte un diagnostic care să reflecte cât mai fidel realitatea.

C) Organizarea unor acţiuni de intervenţie asupra subiectului (psihoterapie consiliere psihologică, susţinere dezvoltare personală sau educaţional recuperative)

Ce reprezintă psihodiagnosticul în sistemul de ansamblu al ştiinţei psihologice?Este un domeniu aplicativ al psihologie, nu este neadevărat, dar noi spunem că diferenţiem 3 compartimente în cadrul ei (există relaţii de interdependenţă şi mediere reciprocă)I disciplinele teoretice (rol central – psihologie generală)II discipline practic-aplicative (psihologie şcolară, judiciară etc.)III metodologii de cercetare şi asistenţă psihologică (psihologie experimentală, psihodiagnostic, consiliere psihologică, psihoterapie).