Basmul este o specie a genului epic in proza apartinand, atat literaturii culte cat si celei populare si are ca tema confruntarea dintre bine si rau. Sunt relatate intamplari fantastice la care iau parte personaje fantastice inzestrate cu puteri supranaturale , iar deznodamantul este intotdeauna unul fericit.

Unul dintre cele mai reprezentative basme culte din literatura romana este Povestea lui Arap-alb, o opera in care Ion Creanga transfigureaza realitatea rurala, reusind sa ilustreze o adevarata filozofie de viata.

Cu toate ca este un basm cult, Creanga porneste de la teme su motive populare in realizarea operei sale. Existenta acestor teme si motive este determinata de faptul ca principalul izvor de inspiratie este folclorul romanesc. Alaturi de aceste element de factura populara, amintim ca motive superioritatea mezinului, probele la care este supus eroul, calatoria peste mari si tari , numerele magice 3, 7 si 12, petitul. Desi apar o serie de elemente populare, basmul lui Creanga este indiscutabil o opera cu caracter cult, idee probata de ansamblul elementelor culte. Astfel, se remarca modul caracteristic a lui Creanga de a-si concepe demersul epic, naratiunea fiind specifica datorita dramatizarii prin dialog si individualizarii prin detalii. Un alt reper rezida in capacitatea eroilor de a adopta un limbaj, o atitudine si un comportament similar oamenilor din realitate , creandu-se, asadar, o adevarata psihologie de viata. Umanizarea fantasticului este , insa, raportata si la localizarea actiunii intr-un spatiu care, simbolic, dincolo de coordonatele fantastica, dobandeste valoare de topos. Eruditia paremiologica implica prezenta proverbelor si zicatorilor care transmit adevaruri universa-l valabile, astfel incat acest reper va deveni un criteriu definitoriu care probleaza caracterul cult al basmului. Totusi, nu putem trece cu vederea doua particularitati ce confirma originalitatea lui Creanga, acestea fiind reprezentate de nota comica si de oralitatea stilului.

In acord cu reperele fixate anterior, observam ca incipitul surprinde dorinta eroului de a ajunge in Imparatia Verde, desi aceasta nu se va materializa decat dupa ce va demonstra anumite calitati. Drumul de formare nu va fi configurat decat dupa ce mezinul va da dovada de milostenie fata de batrana garbovita de ani care drept rasplata ii va spune acstuiaai s-ajungi imparat, acstea reprezentand un talisman si limita pragului initiatic pentru mezin, si va reusi sa faca fata provocarii lansate de crai , la care fratii mezinului au esuat lamentabil, proba menita sa testeze curajul fiului de crai. Atat batrana cat si craiul apeleaza la disimulatie, descoperind astefel calitati necesare pentru ca eroul sa primeasca binecuvantarea parinteasca.

Naiv si boboc in felul lui, fiul de crai se lasa pacalit de Span, intrand intr-o fantana. Momentul intrarii si iesirii din fantana este interpretat simbolic ca o pierdere a identitatii reale si primirea numelui de Harap-Alb. Apa fantanii devine un simbol al apei uitarii sau Lethe deoarece datorita juramantului pe palos, eroul trebuie sa-si uite identitatea reala, amintind si de apa botezului deoarece primind numele de harap, acesta devine sclavul spanului. Eroul va trece prin situatii care vor proba atat statutul umil de sluga, cat si cel superior de mostenitor al Imparatiei verde, albul fiind un echivalent al puritatii sau integritatii morale.

Ajuns in imparatia verde, primele probe aducerea salatei din Gradina Ursului si a pielii cerbului si nestematelor probeaza taria de caracter a eroului care invata sa lupte pentru a dovedei ca i se cuvine locul spre care tinde, acesta completand triregnumul Imparatiei Verzi. Cea de-a treia probla implica motivul calatoriei in calatorie, iar solutionarea ei depinde de ajutorul personajelor fabuloase stetila, flamanzila, gerila, ochila si pasari-lati-lungila, care reprezinta fie proiectii ale eroului in plan uman, fie alter-ego-uri ale acestuia. Confruntarea cu Imparatil Rosu ca simbol al omului demonic, il obliga pe erou sa se maturizeze , iar intalnirea cu fata,care avea puteri supranaturale, acestuia il plaseaza intr-o situatie inedita, si anume se indragosteste de cea pe care trebuia sa o peteasca pentru Span.

Reintors in imparatia verde, eroul se confrunta cu Spanul, care considerand ca acesta si-a incalcat juramantul il sanctioneaza, moartea fiind simbolica, dar Spanul este ucis de catre calul lui Harap-Alb,astfel,in conformitate cu deznodamantul basmelor, binele invinge raul,desi aici nu putem face abstractie de simbolurile prezente. Astfel, apa vie-apa moarta si cele 3 smicele de mar dulce sunt elemente magice folosite pentru ca eroul sa renasca si sa-si recupereze identitatea reala.

Caracterul simetric este probat de cuvintele batranei din final abia acum cand stii ce este greul si necazul poti sa devi imparat. Aceasta afirmatie este relevanta cu atat mai mult cu cat ofera cititorilor posibilitatea de a constientiza faptul ca Arap-alb este un simbol al omului care trece prin viata de la tinerete spre maturitate si invata ca idealul este compatibil cu sacrificiul care iti asigura atat maturizarea cat si credinta ca nimic nu e imposibil.

Cea mai importanta lectie de viata pe care autorul a reusit sa o transmita rezida in faptul ca nu este important sa ajungi intr-un plan superior al vietii, ci sa dovedesti ca il meriti. Luand in considerare toate aceste repere care particularizeaza traseul initiatic al eroului, putem spune ca basmul lui Ion creanga depaseste lumea suprareala creand un adevarat univers uman.