Basmul cult – Povestea lui Harap-Alb

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult publicat in Convorbiri literare, in 1877. Despre dimensiunea morala a acestei opere, G. Calinescu afirma ca “Povestea lui Harap-Alb e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste sub orice strai si la orice varsta”.

Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice (binele si raul in diversele lor ipostaze), cu actiune ce implica fabulosul /supranaturalul si este supusa unor stereotipii. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc prin raportare la erou diverse functii: antagonistul, ajutoare, donatori. Reperele spatiale si temporalesunt vagi, nedeterminate si sunt prezente clisee compozitionale, obiecte si numere magice. In basmul cult, stilul este elaborate, se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea.

1Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narrator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin reflectii sau comentarii. Spre deosebire de basmul popular, in care predomina naratiunea, in basmul cult naratiunea se impleteste armonios cu descrierea si dialogul. Aceasta este dramatizata prin dialog, are ritm rapid, redat prin reducere digresiunilor si descrierilor, iar individualizarea

personajelor este realizata prin amanunte (fapte, gesture, detalii de portret fizic).

2Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, incheiata prin triumful binelui. Eroul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizarii, pentru dobandirea unor valori morale si etice. Caracterul de bildungsroman al basmului se realizeaza la nivelul temei si a motivelor literare precum: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria.

Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narrative este redata prin inlantuire. Actiunea este supusa unor stereotipii (constructia subiectului este stereotipa), care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Desi supraliciteaza procedeul compozitional al triplicarii in cazul probelor, Creanga respecta modelul structural al basmului: o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), o parte pregatitoare, evenimentul declansator - intriga, aparitia donatorilor si a ajutoarelor, actiunea reparatorie si trecerea probelor, refacerea echilibrului si rasplata eroului (deznodamantul). Cele trei ipostaze ale eroului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa intiala, de pragtire pentru drum, la curtea craiului – “mezinul” (naivul), parcurgerea drumului intiatic – Harap-Alb (novicele/ cel supus initierii), rasplata – imparatul (initiatul).

3Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea conventiei: “Amu cica era odata intr-o tara (…) tara in care impartea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pamantului si craiia istuilalt la alta margine”. Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit. Reperele spatial sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii, in plan simbolic, de la imaturitate la maturitate.

Personajul principal al basmului – mezinul craiului, Harap-Alb – parcurge un drum initiatic, la finalul caruia trebuie sa treaca intr-un plan superior de existenta. Acesta contrazice intr-o oarecare masura asteptarile cititorului de basme. Eroul nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, ci are atat defecte cat si calitati (sugerat de oximoronul din numele sau).

Statutul initial este cel de neinitiat. El traieste intr-un orizont al inocentei, timid si lipsit de curaj, acestea nefiind insa defecte, ci doar insusiri ale tanarului neexperimentat. Incapabil sa distinga aparenta de esenta, tanarul o va respinge pe Sfanta Duminica de doua ori, fara a banui intelesul ascuns al cuvintelor ei. In ciuda naivitatii de care da dovada, milostenia pe care o arata fata de batrana va fi imediat rasplatita, primind instructiuni privind “calul, armele si hainele” de la aceasta. La alegerea calului, fiul de imparat se va lasa din nou inselat de aparente, insa calul nazdravan isi va arata calitatile si ii va deveni ajutor si indrumator. Trecerea podului este o dovada de

curaj si reprezinta trecerea catre o alta etapa a existentei, ireversibila.

Acesta va trece in ipostaza de sluga, invatacel. Pe parcursul calatoriei, eroul naiv are de invatat de la “pedagogi” – pedagogul bun – Sfanta Duminica, pedagogul rau – Spanul si pedagogul rezervat, care intervine doar in cazuri speciale – calul. Aparitia lor va pune in evidenta pe langa naivitatea personajului si alte trasaturi morale latente: bunatatea, onestitatea, milostenia si prietenia. Va da dovada de responsabilitate (protejeaza viata furnicilor) si intelepciune (ajuta popoarele gazelor). De asemenea, ceata de monstri il insoteste spre a-l ajuta deoarece este prietenos si comunicativ: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila.

Dupa trecerea probelor (proba focului (casa de arama), proba pamantului si a apei (ospatul pantagruelic), alegerea macului din nisip, si cele trei probe ce au legatura cu fata de imparat) fata il va demasca pe Span, care ii va taia capul lui Harap–Alb - semn ca initierea a fost incheiata. Decapitarea are semnificatia coborarii in Infern/a mortii initiatice. Va trece astfel in ultima ipostaza, cea de imparat, la sfarsitul procesului de maturizare. Acesta este inviat de “farmazoana”, nunta si schimbarea statutului social (devine imparat) confirmand maturizarea eroului.

O trasatura principala a eroului este bunatatea. Semnificativa pentru aceasta trasatura este secventa in care

Harap-Alb hotaraste sa crute viata furnicilor. In drumul sau acesta este nevoit sa traverseze un pod pe care tocmai trece o nunta de furnici. Eroul se dovedeste responsabil si bun, hotarand sa protejeze viata acestora, insa o pune in pericol pe a sa si a calului pentru ca alege sa treaca inot “o apa mare”. Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa, acestea devenind personaje ajutatoare in probele ce vor urma.

Intr-o situatie similara, acesta intalneste in drum un roi hoinar de albine. Din aceeasi bunatate, le va construi un stup, gestul sau fiind rasplatit tot cu o aripa in dar de la craiasa albinelor. In plus, viitorul imparat da dovada de pricepere si intelepciune in decizia de a ajuta popoarele gazelor.

Aceasta trasatura va fi relevata si in secventa in care acesta o intalneste pe Sfanta Duminica, ale carei vorbe desi nu le intelege, este fermecat de ele si se va arata bun si milos, calitati ce vor fi rasplatite.

4Personajul este caracterizat direct de catre narrator “fiul craiului, boboc in felul sau la trebi” si indirect prin fapte, limbaj, relatii cu alte personaje si nume. Se remarca oximoronul din numele sau, “harap”(arap) semnificand om cu piele si par de culoare neagra, dar si sinonim pentru sclav, rob, iar alb reprezentand regalitatea sa. Astfel, numele Harap-Alb capata semnificatia de sclav-alb sau sclav de origine nobila, subliniind conditia de invatacel.

*** O trasatura principala a eroului este naivitatea. Semnificativa in acest sens este intalnirea cu Spanul. Invatacelul va uita rapid povetele craiului si isi va lua drept calauza un span, in ciuda avertizarilor tatalui sau. Spanul se va infatisa inaintea mezinului de trei ori sub trei infatisari diferite. Eroul va fi astfel condus catre naiva concluzie ca “aiasta-I tara spanilor” si il va accepta pe Span ca sluga.

Prin aceeasi naivitate, “boboc in felul sau la trebi de aieste”, ii va marturisi ce l-a sfatuit tatal si va cobori in fantana fara a se gandi la urmarile actiunilor sale. Coborarea in fantana este o alta scena simbolica pentru trasatura personajului (loc al regenerarii,spatiu al nasterii). El intra in fantana naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spanului. Lipsa de maturitate va fi sanctionata prin pierderea insemnelor originii si a dreptului de a deveni imparat: “Spanul pune mana pe cartea, pe banii si pe armele fiului de crai”.

In concluzie, consider ca desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu este un echivalent al lui Fat-Frumos din basmele populare, caci evolutia sa reflecta conceptia despre lume a autorului, prin umanizarea fantasticului. Protagonistul este un om “de soi bun”, care traverseaza o serie de probe, invata din greseli si progreseaza, se maturizeaza pentru a-si merita locul ca imparat, basmul putand fi astfel considerat un bildungsroman.

*** Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului (“prin astfel de mijloace, Creanga

restituie povestirea functiunei ei estetice primitive, care este de a se adresa nu unor cititori, ci unui auditor, capabil de a fi cucerit prin toate elementele de sugestie ale graiului viu” (Tudor Vianu). Limbajul cuprinde: termini si expresii populare, regionalism fonetice sau lexical, ziceri tipice. Se remarca si mijloace de realizare a umorului: porecle si apelative caricaturale (Buzila, mangositi,farfasiti),diminutive cu valoare augumentativa (buzisoare, bauturica), caracterizari pitoresti (portretul lui Gerila, Ochila, Etc.), expresii populare (“da-I cu cinstea, sa peara rusinea”) exprimare mucalita si ironia (“sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri”).