barlad
-
Upload
adrian-andrei -
Category
Documents
-
view
63 -
download
6
description
Transcript of barlad
BAAADULliterar
Revistã trimestrialã de culturã
anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Revista apare sub egida Primãriei Municipiului Bârlad,
primar Constantin CONSTANTINESCU, viceprimar Adrian SOLOMON,
a Comisiei de Culturã a Consiliului Local - preºedinte Constantin TEODORESCU.
Director fondator:
Cezar IVÃNESCU *
* *Redactor coordonator:
Gruia NOVAC Foto: Vasile SLABU
Viorel BULIGAColegiul redacþional: arh. Andrei TEODORESCU
Vasilian DOBOª Graficã: Dragoº PÃTRAªCUAncelin ROSETI (Lucrare monumentalã Club Motor - Iaºi)Marian CONSTANDACHE Culegere computerizatãIorgu GÃLÃÞEANU ºi tehnoredactare: Bogdan ARTENEAndrei HUIBAN
Petruº ANDREI
*În acest numãr semneazã:
* *acad. Alexandru ZUB (Iaºi)
Adresa revistei: Cezar IVÃNESCU (Bucureºti)
Biblioteca Municipalã „Stroe S. Belloescu”,Valentin CIUCÃ (Iaºi)
Bârlad, Bulevardul Republicii 109,Gruia NOVACtelefon: 0235 411001Constantin CLISU (Canada)
e-mail: informatica@ primariabarlad.roSimion BOGDÃNESCU
Constantin CÃLIN (Bacãu)*Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamþ)
* *Gellu DORIAN (Botoºani)
Bogdan ULMU (Iaºi)Materialele nu se înapoiazã.Liviu APETROAIE (Iaºi)
Redacþia nu cenzureazã articolele, dar Iancu GRAMA (Bacãu)
Ioana CISTELECAN (Oradea) responsabilitatea opiniilor cade în sarcina autorilor,
Lucian PARFENE (Iaºi) conf. art. 206 C.P.Mihai Sultana VICOL (Suceava)
Livia COTORCEA (Iaºi) *Ancelin ROSETI * *Marian CONSTANDACHE
Petruº ANDREI Revista a fost tipãritã de S.C. IRIMPEX S.R.L. Andrei HUIBAN Bârlad, str. C. Hamangiu nr. 15, Gheorghe CLAPA
tel./fax: 0235 415669, Iorgu GÃLÃÞEANU
în ziua de 25 februarie 2008.G.I. BRÃILEANU
ISSN 1843-2190
3 Acad. Alexandru ZUB, Mai tare decât bronzul (editorial)
5 Gruia NOVAC, Domnitorul Alex. Ioan Cuza a revenit acasã
8 Valentin CIUCÃ, Dragoº Pãtraºcu cãlare pe calul troian
10 Gruia NOVAC, Famigeratul M. Dinescu sau trouble-fête
11 Cezar IVÃNESCU, Scriitorul Alex. Cetãþeanu, preºedintele Asociaþiei
Scriitorilor Români din Canada
12 Constantin CLISU, Strãin în America, de Alexandru Cetãþeanu
14 Redacþia, Simion Bogdãnescu
15 Simion Bogdãnescu, Ursine
17 Gruia NOVAC, O globtroteriþã trãsnitã ºi cãrþile ei identitare
20 Petruº ANDREI, Lirice
21 Gellu DORIAN, Elegiile lui Dorweiler (II)
27 Adrian ALUI GHEORGHE, Europa e un biet continent, România este o lume...!
30 Iancu GRAMA, Poeme
32 Constantin CÃLIN, Iarãºi despre lecturã
33 M. S. Vicol, Poem
34 G.I. BRÃILEANU, Despre Eminescu, “Sine ira et studio”
35 Marian CONSTANDACHE, Bine-nþeles, poem!
38 Ioana CISTELECAN, “Lucrez într-o ocnã de cuvinte...”
40 Lucian PARFENE, Femeia deja vue
42 Liviu APETROAIE, Pentru o algebrã a întemeierilor
43 Ancelin ROSETI, Celebritãþi la botu’ calului
46 Bogdan ULMU, Cum ºi ce se mînca la începutul secolului trecut
47 Andrei HUIBAN, Societatea civilã
49 Iorgu GÃLÃÞEANU, Spirala nãzuinþelor
52 Livia COTORCEA, Poeme. Anna Ahmatova
63 Gheorghe CLAPA, Scurt istoric al navigaþiei pe Prut
66 Vasile N. DUMITRU, Ecouri
68 Corespondenþã, Primim
69 Volume tipãrite, cãrþi ºi reviste primite
70 Evenimente culturale (decembrie 2007 - februarie 2008)
72 C. RONICAR, Calendar... selectiv
CUPRINS
Pagina
MAI TARE DECÂT BRONZUL....EDITORIAL
Acad. Alexandru ZUB
3BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
V. PÂRVAN
Acum un secol, mai exact la 27 mai 1912, era
dezvelit, la Iaºi, dupã lungi ºi anevoioase pregãtiri,
grupul statuar dedicat Domnului Unirii. Glosând
parcã pe seama horaþianului „non omnis moriar“,
N. Iorga a þinut sã observe atunci cã „morþii nu mor
totdeauna întregi, fiindcã trãieºte prin urmãrile ei,
fapta lor ºi aceste urmãri se întind tot mai departe, 2în timpuri pe care mortul nu le mai vede“ . Avea
dreptate, desigur, ca viziune asupra unei
dimensiuni a istoriei, dar ºi în raport cu
personalitatea în discuþie.
Fapta lui Alexandru Ioan Cuza se conturase
deja, istoric, destul de pregnant pentru a îngãdui o
judecatã de ansamblu, pe linia deschisã de marele
sãu colaborator, Kogãlniceanu, când aºeza Unirea,
reformele ºi consolidarea statutului geopolitic în
miezul biografiei lui Alexandru Ioan I. Cu o intuiþie
sigurã, cel care a rostit cuvântul de întâmpinare,
dupã alegerea domnului în capitala Moldovei, a pus
ºi accentele cuvenite, amintindu-i alesului partidei
naþionale cã se aflã în continuitatea unei tradiþii,
dar ºi cã avea o misiune înnoitoare: „La legi noi, om 3nou“ .
Alesul þãrii a jurat, pe loc, sã „apere cu
sfinþenie drepturile ºi interesele patriei“, sã
respecte constituþia în litera ºi în spiritul ei, sã
vegheze la justa aplicare a legilor, sã dezvolte noile
instituþii, sã punã la lucru reformele necesare.
Misiune grea, fiindcã totul se repunea atunci în
chestiune, în acord cu instituþiile europene ºi
într-un ritm ce reclama strãdanii imense la toate
nivelele.
În plus, domnia lui Al. I. Cuza era limitatã prin
însãºi decizia divanurilor ad-hoc de a institui o
dinastie strãinã, fiindcã numai astfel se putea
ajunge, în timp, la un anume echilibru politic pe
plan intern ºi la o mai bunã situare în concertul
european. Era, acea dinastie, un „remediu eroic“, 4dupã expresia lui Bolliac , iar domnia lui Cuza putea
fi gânditã ca un rãgaz pe care lumea româneascã ºi-l
lua, împlinind mai întâi reformele cele mai urgente,
consolidându-ºi totodatã statutul pe un plan mai
vast. I-a fost menit Domnului Unirii sã fie „stegarul 5naþionalitãþii“ române , într-un moment decisiv,
Înãlþarea unei statui, oriunde, oricând, e un gest simbolic, al cãrui sens memorial ºi educativ n-ar putea fi negat, deºi
timpul nostru e atât de puþin sensibil la mesajul ei. Ne putem raporta diferit la orice statuie, în numele unei subiectivitãþi
inerente ºi al polisemiei mesajului, însã obiectul ca atare, statuia, ne solicitã oricum atenþia. Rãmâne sã descoperim, pe 1cont propriu sau ajutaþi de exegeza disponibilã , dimensiunea istoricã a comunicãrii cu obiectul.
4 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
misiune ce i-a asigurat un loc proeminent în vieþii. Istoria ºi legenda au fuzionat, în cazul sãu, 6 fãrã distorsiuni, fãrã incompatibilitãþi evidente, „tablele de bronz ale istoriei“ .
prelungindu-se pânã la noi.Timp de ºapte ani, el s-a strãduit sã prefacã Avem încã temeiuri sã cãutãm în istoria lui ideile moderne în instituþii, vorbele în fapte,
Cuza-Vodã, ca ºi în aceea a reprezentãrilor sale punând la lucru „principiul generator“ în numele plastice, un suport de reflecþie utilã asupra unei cãruia primise domnia. „Cauza românã“ a triumfat etape a edificãrii statului român modern ºi a unei graþie unui concurs de factori, între care figuri ilustrative. Abordãrile de tip demitizant, personalitatea alesului de la 24 ianuarie 1859 ocupã deconstructivist, patrimonialist etc. nu pot un loc de prim rang. I-a fost dat lui Cuza sã ducã la schimba, în esenþã, ceea ce istoria a ajuns sã împlinire, în linii mari, crezul unei generaþii, dupã
7 contureze destul de convingãtor pe seama omului ºi cum constata N. Iorga la semicentenarul Unirii . a epocii sale. Alexandru Ioan Cuza ºi-a durat singur Este o coincidenþã beneficã, pe care ºi istoricul A.
8 „un monument mai tare decât bronzul“.D. Xenopol a ºtiut sã o punã în luminã , alãturi de
colaborarea nu mai puþin semnificativã a lui
Kogãlniceanu, „omul de la 2 mai“, cel silit sã asume
riscurile unei lovituri de stat pentru a scoate din
impas programul de reforme. Îi regãsim pe amândoi
în grupul statuar din Piaþa Unirii, realizat de
sculptorul Rafaelo Romanelli, expresie plasticã a 9transgresiunii lor în legendã .
_______________________Silit sã abdice, la 11 februarie 1866, Cuza-Vodã
era consolat astfel de un alt prieten, V. Alecsandri, Note:tot atât de semnificativ pentru acel timp al
resurecþiei: „Sigur cã destinul dumitale este de
invidiat. Dupã ce ai domnit timp de ºapte ani ºi ai 1. Cf. Pierre Nora (ed.), Les lieux de mémoires, I-
semnat cu numele dumitale acte mari, care vor III, Gallimard, 1997. Cf. ºi Andi Mihalache,
ilustra paginile istoriei noastre politice ºi sociale, Mãnuºi albe, mãnuºi negre. Cultul eroilor în
iatã-te retras din luptã, printr-o trãdare vremea dinastiei Hohenzollern, Cluj-Napoca, 10 Limes, 2007, p. 150-199; idem, Gâlceavã neaºteptatã“ . Complotiºtii invocau principiul
politicã în jurul statuii lui Cuza, în Ziarul de dinastiei strãine, pe care l-au ºi pus în aplicare 11 Iaºi, 24 ian. 2008, p. 6.numaidecât . Decenii în ºir ei aveau sã domine
oarecum viaþa politicã, împãcându-se pânã la urmã 2. N. Iorga, Statuia lui Cuza Vodã, în Oameni cari cu imaginea istoricã a lui Cuza-Vodã, aºa cum au au fost, I, Bucureºti, 1967, p. 30.reconstituit-o D. Bolintineanu, A. D. Xenopol, N. 3. Gândirea social-politicã despre Unire, culegere Iorga º.a. de P. Constantinescu-Iaºi, Dan Berindei º.a.,
Istoricii au avut atitudini diferite faþã de acel Bucureºti, 1966, p. 229.moment. Dar a diminua voit rolul românilor într-un 4. Ibidem, p. 263.ceas important al istoriei lor nu e mai puþin culpabil 5. Ibidem, p. 270.decât a supradimensiona cu bunã ºtiinþã rolul 6. Ibidem, p. 271.factorului extern. Este o chestiune de mãsurã, de
7. Ibidem, p. 330.judecatã a fiecãruia, ceea ce impune desigur mai
8. Ibidem, p. 333-334.multã atenþie analiticã.
9. Cf. Al. Zub, Posteritatea lui Cuza-Vodã, în vol. Credinþa în istorie, în sensul pozitiv al faptei cu Cuza-Vodã în memoriam, Iaºi, Junimea, 1973, rost, era un apanaj al generaþiei paºoptiste, care a p. 581-628; idem, Domnul Unirii – prezenþã fost destul de norocoasã pentru a-ºi pune în postumã, în Memoriile Secþiei de ªtiinþe practicã ideea de unitate naþionalã ºi de creare a Istorice ºi Arheologie, s. IV, t. XXIV, 1999, unor instituþii moderne, în armonie cu sistemul de Bucureºti, 2001, p. 27-35.valori pe care lumea apuseanã îl asumase deja. Fãrã
10. Gândirea social-politicã despre Unire, p. 582.a fi cel mai vizibil, la început, Al. I. Cuza a ajuns sã o 11. Cf. Marian Stroia, Românii în contextul politic reprezinte tocmai sub unghiul vizibilitãþii
european. De la Unirea Principatelor la europene, al racordãrii la ceea ce el însuºi numea, cãderea lui Cuza-Vodã, 1859-1866, Bucureºti, în treacãt, „era nouã“, fãrã a bãnui cã aceastã Semne, 2007.sintagmã va face carierã dupã moartea sa. Când i
12. A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodã, I-II, Iaºi, s-a dezvelit statuia din Iaºi, personajul avea o efigie 12 1903.academicã, propusã de erudiþi , însã ºi una
popularã, aºa cum se conturase aceasta din timpul
DOMNITORUL ALEX. IOAN CUZA
A REVENIT ACASÃINTERVIU
Gruia NOVAC
Despre „vremea lui Cuza” s-a vorbit în toate
modurile, numai în encomioane chiar ºi când se
fabula, începând cu folclorul ºi terminând cu
creaþiile culte. Deºi scurtã, de doar ºapte ani,
domnia Sa a devenit „Epoca lui Cuza”.
20 MARTIE, 1820. Atunci s-a nãscut, la BÂRLAD.
20 martie, 2008. Se împlinesc 188 ani de la
venirea pe lume a luminatului Domn.
În ziua de 22 martie, 2008 (sâmbãtã), în
centrul Bârladului, se va dezveli, într-o atmosferã
de entuziasm cuvenit, Statuia lui Alex. Ioan Cuza
(vezi coperta).
Domnitorul revine astfel acasã!
*
* *
Operã monumentalã, lucrarea aparþine
sculptorului ºi profesorului universitar Paul
Vasilescu (nãscut la 31 august 1936, în Valea Botei,
com. Sãrãþeanca, jud. Buzãu), artist de notorietate
europeanã.
„Explorând teritoriile aparent contrarii ale
realului ºi imaginarului, suprapunând concretul cu
abstracþia sau detaºându-le net, se preocupã prea
puþin de unitatea stilisticã a operei, fiind convins cã
o altã unitate este mai importantã: aceea datã de
intensitatea gestului creator apt sã înzestreze
formele cu energia comunicãrii. Viguroasã ºi
interiorizatã, lipsitã de amplitudinea gesturilor
largi, de ambiþia elocvenþei discursive, opera lui
Paul Vasilescu aduce în arta contemporanã suflul
unei gândiri originale. Mai aduce însã ºi tãria
convingerii cã demersul artistic este semnificativ
doar dacã rãdãcinile sale intrã adânc într-un timp
neconvenþional al trãirii” (Grigore Arbore) .
Criticul de artã Constantin Prut îl „prinde”
perfect pe sculptorul Paul Vasilescu în judecãþi care,
pãrãsind conjunctura, împlineºte imaginea globalã a
artistului: „Un suprem simþ al esenþialului îl conduce
spre un echilibru între tensiunile vitale ºi asceza
formei, ceea ce are ca rezultat o „optimizare” a
structurilor spaþiale. Vehemenþa expresiei se
consumã la acelaºi nivel cu nevoia de a aºeza
întregul material al reprezentãrii într-o ordine
clarã. (...) Prin dramatismul pe care îl imprimã
compoziþiei, prin surpriza partiturii spaþiale,
artistul se manifestã ca o „voce” perfect distinctã în
sculptura româneascã a secolului al XX-lea”.
*
* *
În atelierul artistului, sculptorul
Paul Vasilescu în “dialog” cu Domnitorul...
Autoritatea administrativã a municipiului
Bârlad ºi locuitorii acestei aºezãri seculare
mulþumesc sculptorului-profesor Paul Vasilescu
pentru darul etern fãcut nouã: chipul în bronz al lui
Alex-Ioan Cuza, imagine emblematicã a acestei
localitãþi.
*
* *
5BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
În edificarea acestei întreprinderi grandioase, care tare încântat aº fi sã-l aflu acum.
în maniere ºi cu contribuþii diferite, ºi-au adus C.T.B.: Încântatã am fost ºi eu în momentul
contribuþia multe persoane marcante. când domnul Costel Niþuc a venit la Bucureºti cu
Am stat, în consecinþã, la un mic taifas cu douã maºina trimisã de Primãrie pentru a transporta
personalitãþi: sculptorul Dumitru Pasima ºi d-na aceastã statuie reprezentând pe Alexandru Ioan
ing. Constansa Tatiana Brenner. Cuza ºi care a avut direcþia sã vinã la el acasã, la
Gruia Novac: Maestre Dumitru Pasima, un Bârlad.
gând al d-voastrã despre Al. Ioan Cuza ºi despre Este o mare cinste pentru turnãtoria noastrã cã
statuia care pe 22 martie 2008 va fi dezvelitã în am putut sã realizãm, în condiþii foarte bune, de
Bârlad. calitate de excepþie, cã suntem noi firma S.C.
Dumitru Pasima: Mã aflu din nou în Moldova ºi, „Rec” ºi S.C. MAT, unicã pe þarã, care realizãm cele
în special, la Bârlad, cu ocazia unei mari aniversãri; mai reprezentative obiective, statui ecvestre
a împlinirii unui numãr de ani, 135, de la naºterea (acum la Bucureºti se vor ridica ecvestrele Carol I,
marelui Alex. Ioan Cuza, fãuritor al unitãþii, primul la Cãlãraºi va fi tot la fel, tot Carol I), dar nu putem
fãuritor de unitate realã a românilor ºi ca sã asist la sã nu avem inima împãcatã cã am putut sã dãm la
realizarea, în sfârºit, de cãtre oameni deosebiþi, Bârlad o statuie de înaltã calitate ºi mãreþie,
iubitori ai istoriei din partea aceasta de þarã, a realizatã de profesorul sculptor Paul Vasilescu ºi
statuii lui Alexandru Ioan Cuza, executatã de unul care a pus toatã forþa lui în acest monument.
din remarcabilii monumentaliºti din sculptura Aº vrea sã spun ceva, domnule redactor
româneascã, Paul Vasilescu. ªi mã bucurã acest coordonator al acestei minunate reviste, cã un
lucru, pentru cã Moldova îºi împlineºte an de an colectiv mai mare sprijinã iniþiativa ca lui Vasile
dorinþa de a-ºi aºeza fãuritorii de istorie, ca modele Pârvan, care s-a format la Bârlad, sã-i facem o
ale generaþiilor care au urmat, în toate localitãþile. statuie, în anul viitor s-o punem în funcþiune.
G.N.: În sfârºit, Alex. Ioan Cuza vine acasã. Cu toate cunoºtinþele noastre de la Bucureºti ºi
Locul naºterii lui este Bârladul. Ce vã spune din experienþa acumulatã de-a lungul a 35 de ani,
revenirea lui Cuza acasã? vom realiza toate intenþiile. Primul monument,
D.P.: Îmi spune, mai întâi, cã cei ai locului îºi precizez, pe care l-am pus în funcþiune a fost
manifestã iubirea faþã de marele domnitor ºi cã statuia lui ªtefan cel Mare de la Podul Înalt, lângã
istoria locului se întâlneºte cu prezenþa acestui Vaslui.
mare Om, care a propulsat viitoarea Românie Vreau sã spun cã am venit la Bârlad ºi am cerut
modernã ºi contemporanã. Dupã dânsul s-au format sprijinul armatei, cu armata l-am pus pe soclu, la
alte generaþii care au continuat sã desãvârºeascã minus 25 de grade, acolo la Podul Înalt, unde este ºi
România Mare. astãzi.
G.N.: Nu-mi rãmâne decât ca, în numele Ce ne rezervã viitorul? Sã imortalizãm Bârladul
realizatorilor revistei „Baaadul literar” sã vã prin busturi de personaje. Dar mie mi-a intrat în
mulþumesc pentru rara amabilitate de a ne inimã ca dupã Alexandru Ioan Cuza sã propun sã se
mãrturisi câteva din gândurile dumneavoastrã. Vã realizeze, cum mai spuneam, statuia lui Pârvan. Mai
mulþumesc iarãºi, Maestre Pasima, ºi vã doresc este una la Bacãu, dar asta de la Bârlad va fi foarte
sãnãtate, pentru ca sã puteþi face încã multe reuºitã.
lucruri de-acum încolo. G.N.: Stimatã doamnã, sunteþi nãscutã în
D.P.: ªi eu vã mulþumesc, domnule Novac. Bârlad.
G.N.: Stimatã Doamnã ing. Constansa Tatiana C.T.B.: ªi eu ºi tatãl meu, botanistul Constantin
Brenner, ºtiu cã sunteþi bârlãdeanã prin naºtere. Petrescu. Dacã vreþi sã-l vedeþi, pictorul Octav
D-na Brenner: Exact. Bãncilã, în tabloul „1907”, l-a reprezentat pe tatãl
G.N.: Vã aflaþi la Bârlad. Dar sunteþi în drum meu.
spre Iaºi pentru a desãvârºi amplasamentul statuii G.N.: În vorbele dumneavoastrã eu sesizez
lui Alexandru Lãpuºneanul, celebrul personaj al emoþie, nu numai pentru cã sunteþi nãscutã aici, ci
istoriei Moldovei ºi al Iaºului. Vã reþin câteva clipe, ºi pentru cã Bârladul începe sã-ºi capete strãlucirea
fiindcã am aflat cã statuia lui Alexandru Ioan Cuza, lui de demult, cãtre care a jinduit mereu ºi pe care
care în Bârlad va fi dezvelitã pe 22 martie acest an, vrea sã ºi-o consolideze. Alexandru Ioan Cuza,
a fost turnatã în bronz în „laboratorul” turnat în bronz, strãjuind centrul Bârladului, am
dumneavoastrã de la Bucureºti, în turnãtoria pe înþeles iarãºi cã vã emoþioneazã. De ce, doamnã?
care-o conduceþi. Nu se poate ca sã nu aveþi un C.T.B.: Însãºi prezenþa mea în localitatea asta
sentiment anume referitor la aceastã statuie, pe frumoasã (l-am vizitat asearã), genereazã emoþie.
6 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
Sper din inimã cã ajutorul d-lui primar Constantin Vã sãrut mâna ºi vã mai aºteptãm la Bârlad, poate
Constantinescu ºi a d-lui viceprimar Adrian Solomon chiar la dezvelirea statuii Domnitorului,
se va concretiza în împliniri edilitare ºi mai „mângâiat” de cei 16 specialiºti din atelierul de la
frumoase, oraºul meu renãscând. Bucureºti.
ªi nu vreau sã pierd ocazia de a mulþumi C.T.B.: Sigur cã voi fi la Bârlad, împreunã cu
colectivului meu mare format din 16 specialiºti, oamenii mei. ªi încã ceva. Vã felicit pentru revista
care sunt mai artiºti decât artiºtii, pentru cã ei dumneavoastrã, care propagã culturã.
tipãresc, transpun în material definitiv aceste G.N.: Vã mulþumim ºi ani mulþi în continuare.
opere care vor strãjui sute de ani. Drum bun la... Lãpuºneanu.
G.N.: Vã mulþumesc pentru vorbele frumoase.
În atelierul din Bucureºti în care a fost turnatã în bronz statuia Domnitorului.
În centru, doamna Constansa Tatiana Brenner, alãturi de colaboratorii ei ºi de
reprezentanþii Primãriei Bârlad, domnii Constantin Niþuc ºi Vasile Grãjdeanu.
7BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
DRAGOª PÃTRAªCU
CÃLARE PE CALUL TROIAN
DIN GALERIA
ARTIªTILOR CONTEMPORANI
Valentin CIUCÃ
Aud din ce în ce ieºean, titrat în academiile spiritului elevat, grafician
mai des cã doar cu performanþe de notorietate în spaþiul artei
d ictatura poate româneºti ºi europene,este creator prin gând ºi original
c o n s t r u i prin viziune. Om perceput îndeosebi prin prisma
monumental. Dacã acribiei detaliilor fascinante adesea, prin capacitatea
privesc în istorie de a conferi duetului grafic trasee imprevizibile, dar ºi
observaþia pare a fi logice în perspectiva creaþiei, revine cãtre o
adevãratã, deº i disponibilitate intimã ascunsã, aceea de a face din ludic
nuanþele nu pot fi un mod de exprimare. O lucrare mai veche, gãzduitã în
evitate. Dacã fac acelaºi generos spaþiu public, a avut darul de a intriga
însã re laþ ia cu pe unii ºi a place altora între care mã prenumãr, a
a n t i c h i t a t e a , interesa ºi a converti simbolurile într-o scenografie
trebuie sã recunosc unde obiecte metalice asociate inspirat trec dincolo de
cã piramidele, de funcþionala relaþie bielã-manivelã. Impresia de reade
pildã, s-au putut made, se bazeazã pe surprinzãtoare conexiuni dintre
înãlþa doar în timpul unor faraoni care se credeau elemente oarecum contrare, incomparabile, dar prin
trimiºii zeilor pe pãmânt, iar jertfele sclavilor socotite sugestia contextului le conferã o surprinzãtoare
ca ceva firesc. Nu mã gândesc la Turnul Babei ºi nici, identitate, rezultatã din noul tip de relaþii imaginate de
mai aproape de noi, la marile construcþii ale Atenei lui artist.
Pericle realizate, oarecum paradoxal, cu mijloace În cazul metaforei Calului Troian trebuie precizat
dictatoriale în timp de democraþie... De altfel, cã aceasta are harul polisemantismului, fiecare privitor
cârcotaºii greci l-au ºi obligat sã plãteascã pentru putând opera la lectura imaginii cu propriile sale
geniala lui înfãptuire de pe urma cãreia urmaºii lui criterii. Poate fi, altfel spus, o veritabilã opera aperta,
trãiesc bine mersi de mai bine de douã mii de ani. Nici creaþie deschisã tuturor privitorilor interesaþi ºi de
Pentagonul n-a fost ridicat în timp de dictaturã, în timp anecdotica subiectului, dar ºi de sensul de profunzime
ce Casa Poporului, da. Pare dificil de tras o concluzie, privind creativitatea umanã în general. Atât de subtilul
dar dacã mã uit atent împrejur, constat cã astãzi arta de grafician se comportã pe spaþii mari oarecum similar,
for public cam lipseºte ºi nici faimoase autostrãzi nu deoarece relaþia ansamblu-detaliu, copleºitoare ºi
prea apar. In comunism, vrem-nu vrem, s-a construit insinuantã, se pãstreazã ºi relevã fantezia debordantã a
imens ºi oraºele se întreceau în a lãsa semne peste artistului, capacitatea lui exemplarã de asociere între
timp, indiferent de motivaþiile lor ideologice. Astãzi, elemente cu o fizionomie relativ bine definitã. Este
cheltuim cam aceleaºi sume urcând pe scenele devastator sã-þi imaginezi efortul incredibil de a aduna
neantului trupe ºi guriºti plãtiþi cu sute de mii de euro la cele câteva zeci de mii de felurite materiale ºi a le pune
care se adaugã spectacolele de fum ale focurilor în relaþii cordial fantaste, trezindu-le la un fel de nouã
bengale. Acum trãim de azi pe mâine ºi ideea de eroic ºi definitivã existenþã. Piesele grele, masive, alcãtuiesc
sau durabil a dispãrut din conºtiinþa colectivã ca ºi cum eºafodajul operei iar decupajele unor instrumente
nu am mai avea nevoie de comunicare simbolicã cu muzicale fac ca sonoritatea simfonicã wagnerianã sã
viitorul. Totul trebuie consumat acum, definitiv, hulpav, anunþe iminente apocalipse. Încasetãrile distincte din
devastator iar urmele timpului mai vechi sau mai nou structura compoziþiei asociazã lucruri de intimitate cu
trebuie aruncate la lada de gunoi a istoriei uitãrii. altele din arsenalul iluziilor. Ansamblul are o
Poate prea lunga introducere a intenþionat doar sã excepþionalã forþã de impact ºi seamãnã cu o provocare
sublinieze frumuseþea unei excepþii. Într-un loc public adresatã spiritelor conformiste, blazate prin
de circulaþie mai mult studenþeascã, la restaurantul indiferenþã ºi somnolenþã. Prin excepþionala viziune de
Motor din vecinãtatea Facultãþilor tehnice ºi a autentic ºi modern monumentalist, Dragoº Pãtraºcu
campusului Tudor, un manager inspirat a socotit cã apeleazã la sugestiile baroce ale unor forme
trebuie sã agrementeze spaþiul vast din interior cu neconvenþionale ºi obþine efectul eleganþei ºi
semnele artei care trece, atunci când este asociatã armoniei. Artistul ieºean trebuie de urgenþã contactat
valorii, dincolo de barierele consumismului hãmesit ºi, pentru a oferi Iaºului, la aniversarea celor ºase secole
poate, frivol. de la atestarea documentarã, un monument pe mãsura
Dragoº Pãtraºcu, autorul monumentalei lucrãri culturalitãþii locului. Poate mã aude cineva ºi, ascunºi
decorative inspiratã de mitul lui Odiseu, formuleazã cu în burta mitologicului Cal Troian, vom cuceri cetãþile
mijloacele artei, un substanþial elogiu adus inteligenþei inespugnabile ale propriului nostru suflet... unde ne
umane, creativitãþii novatoare. Isteþul Ulise a aºteaptã o himericã Elenã...
participat activ la cucerirea Troiei iar invenþia lui cu
Calul salvator a devenit un simbol universal.. Artistul
8 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
9BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
FAMIGERATUL M. DINESCU SAU
TROUBLE-FÊTEBREVILOCVENÞÃ
Gruia NOVAC
„Spectatum admissi, risum teneatis, amici?”
(Horaþiu)
De mult, bârfitorului asiduu i se zicea balamut. unde ºtiu? În splendida Melodie fãrã sfârºit (Doina a
Relicvã a unor vremuri pe care le credeam apuse, 6-a) zice Poetul:
acesta se mai reactiveazã din când în când. ªi nu i se „Moarte, vie de te-aº prinde
pune pata pe oricine, nu, doar pe cei care i se par cã Sã te-ngrop pânã la gât!”
i-ar umbri importanþa într-un timp care i-a cãzut ca Pragurile vieþii i-au fost dure lui Cezar
laptele-n pãsat... Ivãnescu, dar dulci ºi pline de amintiri neuitabile.
Acum, e la rând marele poet Cezar IVÃNESCU. Cea mai frumoasã confesiune se aflã în
„Domnul” Mircea Dinescu e deranjat cã a stat Împotrivire (din La Baaad):
mereu în umbra creatorului de la Baaad. Ce-i place „Sunt un poet comun,
lui, este admirabil. Ce nu înþelege, e perimat ºi un individ comun ca oriºicare,
lipsit de valoare. Subiectivitatea lui e mai mult am exaltat tinereþea ºi moartea,
decât dezagreabilã. Ea opereazã instinctual, nu putea-voi avea parte ºi de
axiologic. E resentimentar. ªi de aceea e cu asupra bãtrâneþe oare?”
de mãsurã îngâmfat, encomionându-i doar pe Premiul Naþional de Poezie „M.Eminescu”,
puþinii amici agreaþi, dar ºi pe aceºtia pânã când le- obþinut în 1999, este meritat cu prisosinþã, întrucât
a descoperit... crevasele. Dedarea la trivialitãþi în literatura românã Cezar Ivãnescu ocupã un loc
vine, astfel, ca un rezultat al cultivãrii relaþiilor singular. Nu e altul ca el: naiv ºi profund în
interesate, dar care – se ºtie – nu dureazã. concomitenþã, v ituperant ºi v ictimizat
Cine este Cezar IVÃNESCU, pe care-l deopotrivã, dar cu un verb inconfundabil. Cã
denigreazã nonºalant ºi abject Mircea Dinescu? manualele de literaturã românã l-au refuzat, e
E creatorul care scrie doar ca EL. Explicaþia? I-a vinovatã doar opaca selecþie a unor malformaþi. Pe
citit pe toþi ceilalþi. Odatã (în 12 oct. 2004), ce mã bazez, vorba unui celebru personaj din opera
Laurenþiu Ulici se adresa celor prezenþi la ºedinþa prietenului sãu Marin Preda? Pe afirmaþia aproape
Cenaclului literar al U.S.R.: „Dacã nu vrei sã scrii ca apoftegmaticã a superbei Gabriela Melinescu:
Nichita Stãnescu, citeºte-l mai întâi pe Nichita „Tonul poemelor sale se putea compara numai cu
Stãnescu”. Fiindcã (tot L.U.) „nu se poate face psalmii lui David!” Excellens!
literaturã românã fãrã sã cunoºti literatura La mai multe creaþii, D-le Cezar Ivãnescu!
românã; cotiturã în destinele literaturii se poate
face; revoluþie, nu”.
Ei, Cezar Ivãnescu i-a citit pe toþi, lucru care nu
se putea face la „ªtefan Gheorghiu”!
Opera poeticã a lui Cezar Ivãnescu este de o
bogãþie ieºitã din comun a universului umoral.
Cezar Ivãnescu e un scriitor aparte. Insolit,
revoltat, tandru. Are o conºtiinþã a valorii pe care aº
reduce-o dacã o voi considera ca fiind dincolo de
admise.
Nimeni nu-ºi apãrã poezia cu vehemenþa ºi
violenþa pamfletarã a lui Cezar Ivãnescu, violenþã
model, dar ºi avertisment.
Socotind-o incompetentã, se aflã în rãzboi cu
critica de azi, în acelaºi timp mizând pe inteligenþa
obligatorie a posteritãþii.
Dar cine-i Cezar Ivãnescu?
E dificilul îndrãgostit de oameni ºi lume. De
10 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
SCRIITORUL ALEX. CETÃÞEANU,PREªEDINTELE ASOCIAÞIEI SCRIITORILOR ROMÂNI DIN CANADA
PROFIL SINTETIC
Cezar IVÃNESCU
Alexandru CETÃÞEANU, nãscut în Amãrãºtii de Vâlcea, s-a stabilit în
Canada, în 1984, la Montreal, ºi este în prezent preºedinte al asociaþiei
Scriitorilor Români din Canada. Strãin în America, Canada – Þara
Hyperboreenilor sau Un român în Canada – sunt doar câteva din cãrþile
acestui român canadian.
Ne bucurãm cã revista Baaadul literar îi poate face acum cunoscutã
personalitatea, în speranþa unor colaborãri substanþiale ºi de duratã.
(Redacþia)
punte între Iaºi ºi Montreal, întrucât Alex, coborâtor Un român din Canadael însuºi dintr-o familie care a dat nume ilustre
culturii romaneºti, a întemeiat la Montreal Alexandru Cetãþeanu este un român care a
Asociaþia Scriitorilor Români din Canada, al cãrei pãrãsit România în 1984 ºi s-a stabilit în Canada, la
preºedinte este. Sfidând „blestemul tracic” (C.C. Montreal, oraº în care trãieºte ºi trudeºte la propria
Giurescu), Alex îi vrea uniþi pe toþi autorii de elitã firmã de aparaturã medicalã, firmã care în timp s-a
din Canada ºi are gata de tipar primul numãr al impus ºi în Canada, ºi în State, asigurându-i
revistei „Destine”. Eu însumi am inaugurat la olteanului nostru nãscut în Amãrãºtii de Vâlcea
Editura Junimea colecþia „Exilul românesc” cu prosperitatea financiarã ºi rãgazul necesar
cartea lui Alex Cetãþeanu, Strãin în America, volum scrisului... Dupã un deceniu de exil în Canada, în
care vã va convinge cã America e o þarã plinã de 1995 publicã în þarã prima sa carte, Un român în
oameni buni, strãini veniþi în pãmântul fãgãduinþei Canada (Editura Helios, Bucureºti), carte pe care aº
din toate unghiurile lumii.recomanda-o tuturor românilor ispitiþi de aventura
La Târgul de carte Librex 2007 de la Iaºi (18-22 canadianã, carte de cãpãtâi ca informaþie,
aprilie) i-am lansat ºi cartea lui Alex Cetãþeanu, strãbãtutã de o mare iubire pentru þara de
care a venit la Iaºi însoþit de Ioan Barbu, dupã ce nu elecþiune. „Canada m-a ajutat sã-mi recapãt
mai vãzuse „dulcele târg” de 30 de ani...speranþa, încrederea în mine ºi în oameni. Aici
În locurile natale, Alex ºi-a întâlnit mama m-am nãscut a doua oarã”, scrie Alexandru
bãtrânã, soþia, fiul, venit ºi el din Londra, prietenii Cetãþeanu, mândru de noua lui patrie consideratã
vâlceni... La Iaºi, Alex a venit sã respire aerul mai de ONU „cu cel mai ridicat nivel de trai din lume”.
curat al cetãþii care uneºte ºi întemeiazã... Risipiþi Dupã Un român în Canada, Alexandru
cum suntem, ºi din ce în ce mai mult vom fi, e bine Cetãþeanu publicã, la Râmnicu-Vâlcea, Canada -
sã avem ºi noi, românii, Locurile Sfinte care, þara hyperboreenilor, la Editura Antim Ivireanul,
subteran sau celest, comunicã cu marile centre ale condusã de bunul sãu prieten, scriitorul ºi
lumii în care trãiesc fraþii noºtri, ziua vorbind jurnalistul Ioan Barbu, care-i asigurã ºi o versiune
engleza sau franceza, iar noaptea visând ºi scriind în francezã semnatã de celebrul Jean-Yves Conrad,
românã, cum spunea Mircea Eliade.cel care a scris în colecþia „Românii din Paris”
cartea Roumanie, capitale... Paris (apãrutã iniþial „Canada - Þara la Editura Oxus din Paris, colecþia a apãrut în
întregime în traducere româneascã la Editura Hyperboreenilor” sau Junimea din Iaºi). Versiunea francezã e semnatã
Alex Le Citoyen. desfãºurarea unei Pe Alexandru Cetãþeanu, Alex Cetãþeanu, Alex
ConºtiinþeLe Citoyen sau Alex Citizen, cel care a cãlãtorit în 46
dintre statele americane, l-am cunoscut în carne ºi Alexandru Cetãþeanu, copil plecat din oase în iulie 2006, în Bucureºti, la grãdina de varã a
Amãrãºtii de Vâlcea, trecut prin cenuºa amarã a Muzeului Naþional al Literaturii Române ºi ne-am perioadei comuniste, stabilit în Canada cea plinã de propus, ca oameni de onoare ce suntem, sã facem o
11BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
abundenþa miracolului economic, este autorul unui Primul eseu, care dã ºi titlul cãrþii, este o meditaþie
superb ºi gigantic eseu de culturã, de antropologie plinã de înþelegere ºi de frumuseþe esteticã pe
culturalã, de geografie economicã, de istorie: Þara marginea istoriei, naºterii ºi evoluþiei foarte bogate
Hyperboreenilor. Este o carte uimitor de vie, de ºi dramatice a Canadei, plecând de la mitul
suculentã, de incitantã; lectorul o soarbe cu Hiperboreei ºi al hiperboreenilor (ipoteza noastrã
frenezie, dar ºi dureros tensionat. Cel care scrie este cã Hiperboreea s-a aflat în þinuturile Deltei
cartea, adicã personajul principal al ei (poate fi româneºti ºi ale Moldovei de sud, cã pe braþul
privitã ca un fel de roman), este un om uimitor de Chiliei a urcat Iason ºi argonauþii lui în cãutarea
viu, de puternic ºi de omenos. Cartea este, mai întâi Lânii de aur, simbolul bogãþiei, al progresului
de toate, o mare desfãºurare a unei Conºtiinþe (un tehnologic ºi uman). Acest mit al Hiperboreei îl
strigãt modulat, redus la omenescul unei gãsim, ca o obsesie universalã a spiþei omeneºti, în
mãrturisiri). Autorul, eroul principal al cãrþii, cum mitologia multor popoare, dacã nu cumva fiecare
spuneam, devine pe nesimþite o Conºtiinþã; o popor îºi are, în istoria ºi mitologia lui, o
Conºtiinþã cu o capacitate uimitoare de a iubi, de a Hiperboree. Fie ea cât de mica, chiar ºi o zdreanþã
se mira ºi de a da rãspunsuri de care sufletul lui este acolo de Hiperboree!
însetat, de care Omul modern, aflat într-o crizã
care nu se mai terminã, are nevoie stringentã. Sâmbãtã, 05 Mai 2007
STRÃIN ÎN AMERICA,
DE ALEXANDRU CETÃÞEANUECOU DIN CANADA
Constantin CLISU
De la un timp, reportajul literar a început sã tiparul unei cãrþi. ªi în recenta sa carte, cu
piardã teren. I-au scãzut cotele valorice pe piaþa mãiestria unui bijutier, Alexandru Cetãþeanu ne
scrierilor beletristice. Omenirea e grãbitã! Odatã prezintã impresii din cãlãtoriile prin America,
ieºit din casã, omul de rând cumpãrã câteva ziare fãcându-ne sã ieºim din casa cu uºi închise pentru a
de la chioºcul din colþul strãzii ºi le rãsfoieºte în afla, cum bine spune românul, cã lumea nu e numai
grabã în cãutare de ºtiri senzaþionale despre crime, cât se vede pe fereastrã.
accidente aviatice sau rutiere, scandaluri din lumea O scurtã schiþã de portret fãcutã de bunul sãu
mondenã etc.; aflat în tramvai, metrou, în staþii de prieten, scriitorul-profesor doctor Doru Moþoc,
troleibuz sau la cafea, devoreazã toate tabloidele, poate glãsui cu prisosinþã cã cele afirmate mai sus
de fapt parcurge numai titlurile. nu sunt spuse sub imperiul complezenþei:
ªi totuºi... „Cine a avut bucuria de a-l cunoaºte pe Alex
Mai apar ºi cãrþi care se cer citite pentru Cetãþeanu poate depune mãrturie cã ne aflãm în
valoarea lor intrinsecã, pentru faptele de viaþã faþa unui om absolut fermecãtor, inteligent,
cuprinse între cele douã coperte, la care autorii dinamic, de o francheþe admirabilã, observator
trudesc uneori ani ºi ani, cu gândul de a înnobila atent ºi fin cunoscãtor al vieþii oamenilor, dotat nu
fiinþa supusã atâtor vicisitudini ºi intemperii ale numai cu spirit de observaþie, ci ºi cu un simþ al
acestui început de mileniu. umorului ieºit din comun, dublat însã de o
Una dintre aceste cãrþi este ºi recenta apariþie surprinzãtoare sensibilitate, el izbuteºte, de
editorialã Strãin în America, datoratã scriitorului fiecare datã, sã-ºi seducã interlocutorii, stârnind
Alexandru Cetãþeanu. Scrisã cu sufletul ºi în ei un îndreptãþit ºi tonic sentiment de
îmbrãcatã în haine de duminicã, îl atrage pe cititor admiraþie”.
ºi îl face sã zãboveascã asupra unor pagini care, prin Dupã aceastã descriere, a celui care ne-a
savoare ºi inedit, îl duc în lumi pe care poate el dãruit volumul Strãin în America, începem cãlãtoria
însuºi le visase cândva. prin þara-continent, în statul Arizona, cu suprafaþa
Colindând lumea în calitate de om de afaceri, jumãtate în deºert, care, cu numai 6 milioane de
Alexandru Cetãþeanu este atras de oameni ºi locuri. locuitori, se aflã pe locul 21 ca putere economicã în
Întotdeauna gãseºte numeroase subiecte incitante. S.U.A. Windsor, cea mai sudicã aºezare a Canadei, e
Nelipsitul sãu notes este folosit între douã avioane, cel mai important punct de trecere spre Statele
când ajunge la un hotel oarecare înainte de miezul Unite prin Detroit Windsor Tunnel sau pe podul
nopþii (lucru rar întâlnit) ºi când, renunþând la numit „Ambasador Bridge”. Autorul ne conduce
odihnã, zideºte gândurile în idei, aºezându-le în prin New-York-ul zgârie-norilor, plimbându-ne pe
fraze ºi ziceri cu tâlc, ca mai apoi sã le toarne în Manhattan, apoi la Ventura, de unde cu maºina,
12 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
strãbãtând cei 50 de kilometri, te afli la Neverland- aºezãmânt privat de culturã, fondat de John D.
ul lui Michael Jackson, star-ul atât de iubit de Rockefeller în 1891, în care biblioteca era „locul
milioane de fani ºi atât de controversat, unde morþii trãiesc ºi munþii vorbesc!”
punându-i-se în spate unele apucãturi neortodoxe Scriitorul Alexandru Cetãþeanu, în cartea
(nimeni nu ºtie dacã pe drept sau nu). Face apoi un Strãin în america, a amintit o serie de savanþi ai
popas în California ºi se extaziazã de mãreþia diferitelor þãri care, luând cuvântul, l-au omagiat
pãdurii numitã Red Forest (Pãdurea Roºie), cu pe Mircea Eliade fãrã rezerve, amintind ºi numele
arborii seculari care te ameþesc prin înãlþimea lor, regretatului profesor Ioan Petru Culianu, care ar fi
apreciind grija pe care o manifestã americanii de a putut sã devinã un urmaº al savantului, dar care a
pãstra acest monument al naturii. Se opreºte, atât fost asasinat pentru motive rãmase neelucidate
cât timpul sãu mãsurat pe ceasornic îi îngãduie, la pânã în zilele noastre.
Los Angeles, ca mai apoi sã-ºi facã drum spre Cunoscându-l pe profesorul Takeski Kimura,
Sacramento, unde Madona, Nãscãtoarea Fiului lui scriitorul Alexandru Cetãþeanu l-a întrebat cum
Dumnezeu, lãcrimeazã cu sânge din ochiul stâng, este perceput în Japonia marele savant. Acesta a
îndureratã din cauza nelegiuirilor fãrã seamãn ale rãspuns, cu o mândrie nedisimulatã: „Nu cred cã
acestui început de mileniu. existã carte a lui Mircea Eliade care sã nu fie
E mereu contra cronometru. Un popas scurt la tradusã în Japonia. Popularitatea Maestrului în
Denver îi prilejuieºte, ca ºi alte multe locuri, sã se þara mea este imensã. Vã invit sã vã convingeþi!”
întâlneascã cu prieteni mai noi sau mai vechi care *
sunt bucuroºi sã-l aibã ca oaspete pe cel care, la Cãrþile scriitorului Alex Cetãþeanu nu trebuie
rândul sãu, ºtie ca nimeni altul sã fie bunã gazdã citite la suprafaþa cuvintelor, ci în adâncimea lor,
pentru toþi cei care îi trec pragul casei. pentru cã autorul a inoculat înþelesuri care conduc
S-ar fi cuvenit sã zãbovim mai mult pe paginile la numeroase reflecþii. Numai aºa putem sã ne
acestei cãrþi pentru a ne delecta îndeajuns cu imaginãm cã întreprindem aceste cãlãtorii de suflet
fiecare reportaj în parte ºi pentru a gusta savoarea o datã cu Domnia-sa pe paralelele ºi meridianele
cu care autorul a trãit momente de înaltã simþire, lumii.
dar în economia acestui material ne-am rezumat în Am certitudinea cã scriitorul Alexandru
a puncta doar câteva popasuri din drumurile sale Cetãþeanu, scriind aceastã carte, a adãugat la
chemãtoare mereu spre alte meleaguri. numãrul prietenilor ºi mulþi cititori ºi cã, ori de câte
Un loc aparte îl ocupã, în pomenitul volum, ori va întreprinde o cãlãtorie în State, nu se va mai
referirile la savantul român Mircea Eliade, acestea simþi Strãin în America.
fiind prilejuite de sãrbãtorirea a 100 de ani de la Mã simt motivat sã cred cã în scrierile Domnului
naºterea ilustrului nostru compatriot. Se Alexandru Cetãþeanu existã un cuvânt de
subliniazã, pe drept cuvânt, cã nici un alt gânditor învãþãturã, un îndemn:
nu a studiat cu atâta seriozitate pierduta putere a Omul trebuie sã dea viaþã zilelor, nu zilelor
„sacrului” sau nivelurile profunde ale vieþii viaþã!
moderne, ca autor extrem de cititelor Sacru ºi
Profanul ºi Mitul eternei reîntoarceri. Scriitorul
Alexandru CEtãþeanu a þinut sã cristalizeze în pagini
memorabile contribuþia savantului român privind
istoria religiilor ºi altor taine din civilizaþiile apuse.
Socotind ca fiind de datoria sa, acesta a pus în
luminã imensa activitate a savantului pe altarul
ºtiinþei. A redat punctul de vedere al admiratorilor,
dar n-a ezitat sã-l redea ºi pe cel al detractorilor.
În zilele de 3, 4 ºi 5 noiembrie 2006, autorul,
alãturi de poetul George Filip, a participat, la
Chicago, la Universitatea Divinity School, cu
prilejul unei Conferinþe în care s-a omagiat
împlinirea a 100 de ani de la naºterea lui Mircea
Eliade. Au avut loc comunicãri urmate de dezbateri
academice, în faþa unor reprezentanþi din S.U.A.,
Anglia, Franþa, România, Japonia, India etc.
Savanþi de renume mondial au apreciat ºi
recunoscut unanim contribuþia eminentului nostru
conaþional, fost profesor la acest prestigios Detaliu
13BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
SIMION BOGDÃNESCUPROFIL DE POET
Redacþia B. L.
Pe numele sãu adevãrat Ion Puflea, poetul Simion Bogdãnescu s-a nãscut la 27
octombrie 1951, în satul Hupca din com. Bogdãneºti, jud. Vaslui. Este profesor de limba
ºi literatura românã la Liceul Teoretic „M. Eminescu” din Bârlad.
Ca scriitor, a debutat, încã elev fiind, în revista „Aripi tinere”, nr. 2/1969, care
apãrea la Bârlad, cu poezia Þi-aduci aminte. A continuat sã scrie ºi sã publice,
diversificându-ºi preocupãrile: poezie, eseuri literare, prozã scurtã ºi, în ultima vreme,
aforisme. Îi gãsim numele în revistele Dacia literarã, Convorbiri literare, Cronica,
Poezia (Iaºi), Sãptãmâna (Bucureºti), Astra (Braºov), Cuvântul adevãrului (Edmonton-
Canada), Literatura ºi arta (Chiºinãu), Dunãrea de Jos (Galaþi), Academia Bârlãdeanã,
Est, Elanul, Adevãrul literar (Vaslui), Pagini Medicale Bârlãdene, precum ºi în ziarele
Informaþia Harghitei, Bârladul, Linia întâi (Slatina), iar acum ºi în revista Baaadul
literar din Bârlad.
În anul 1998 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaºi.
A tipãrit urmãtoarele cãrþi: Totem interior (debut), Edit. Arania, Braºov, 1991;
Dioptrii, Edit. Arania, 1992; Adio somnoroasã – Spleen cãlugãresc, Edit. Arania, 1994;
Obscure, Edit. Cronica, Iaºi, 1996; Elegii fãrã timp, Ed. Cronica, 1997; Apa vie ºi
smiceaua de mãr, Edit. Sfera, Bârlad, 1999; ªoc, Edit. Timpul, Iaºi, 2000; Spic de idei,
eseuri literare, Edit. Timpul, 2002; Oracol scufundat, Ed. Cronica, 2003; Praf la statuie,
aforisme, Edit. Cronica, 2003; Dioptrii, antologie de autor, Edit. Cronica, 2005; Zar
bizar, prozã scurtã, Edit. Cronica, 2006; Poeme maxime, Edit. Cronica, 2007.
Despre creaþia sa literarã ºi-au exprimat pãrerile critice urmãtorii scriitori ºi
oameni de culturã: Theodor Codreanu, Valeriu Stancu, Lucian Vasiliu, Adrian Costache,
Theodor Pracsiu, Constantin Parfene, Horia Stamatin, Traian Nicola, Amelia Calujnai,
Viorel Dinescu, Radu Voinescu, Gruia Novac, Constantin Clisu, Marius Chelaru, Nicolae
Busuioc, Iorgu Gãlãþeanu, Petruº Andrei, Gheorghe Clapa.
14 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
1. Nausicaa, precum oftatul serii ºi brebenei, de mierle, de auºei ºi prepeliþe
în rotula unei flori de floarea-soarelui pînã la suflarea eterului ºi-a înãlþat
a regrupa cuvîntul dupã sine acel rug, s-a urcat pe el, ºi-a dat foc
ºi dupã sînge vechi ºi-a pierit
nu e mîhnirea mea din altã soartã la marele Zeus Ursine.
mai bine scris: Ursine ? O, de atunci, copilãrie, timpule,
Nausicaa, tu ºtii cã s-ar putea Crematoriu de copii, de atunci, Timpule,
sã nu mai fie sine Zãpada poartã regretul celei mai triste
ºi cine se va spînzura de firul unei învieri numitã Cuptorul increat
ploi cãzute din senin ºi cine ? al crematoriului suprem Niciodatã !
ºi cine va începe sã miroase rouã
de pe timpanul morþilor 3. (farmece)
ºi cine ? ...
Tu vezi cã-n lunã Din lujer de soc
luceºte un os de copil ventriloc
ºi mã gîndesc sã te-ntorci la loc.
vorbele singure ? Din cînt de cimpoi
Cer înapoi.
2. Vulnerabile troiene îndepãrtate în sufletul meu Din uscatã mãselariþã
ca ºi sicriele de altãdatã sublimbariþã
plutoanele de execuþie ale ecourilor stele de rapiþã.
alcãtuite din ciorile albe ºi portocalii Din spini de mãceº
pe ninsoarea, ultima ninsoare a mieilor. megieº
Nici poezia marilor avalanºe nu va putea nebun cireº.
înmormînta Pe nãrile Norului
trilul prea trist al strãvechiului ºarpe Mîntuitorului
zis pentru dînsul întîi ºi întîi drept Ursine ! Pe Drumul Sãpãtorului.
Ursitul ursitoarelor sau Marele Urs cel Totemic Din lipsã
punîndu-ºi labele vinete pe frigul materiei, apocalipsã.
pe crucea tristeþii ce-o port nu pe munte, Din cãiºori
ci-n mare. Invazii de peºti sinuoºi, multicolori,
lacomi de sine, spadasini ancestrali, dulciºori
invazii de peºti zburãtori peste vãi. de mori.
Am uitat scîncetul din scutece, am pãrãsit Din foc în lac
increatul ca formã a îngheþului veºnic vîrcolac
ºi, încãlzit doar de plîns, m-am întors un pitpalac.
la triremele imperiale ale zãpezii Din lujer de foc
ca scutec fragil sub tone de rouã. la un loc.
Transferul de îngerime s-a fãcut dinspre ºarpe Din rea ciumãfaie
O, trilul prea trist al strãvechiului ºarpe fecioarã bãlaie.
intrat sideral în Ursine Din straturi de-argilã
cu tone de omãt liliachiu, de femei se naºte în silã
spînzurate ºi de copii sãgetaþi. de multã milã.
...Octombrie, lunã mare a Scorpionului, Pe nãrile Norului
Talpa Ursului s-a încrustat stemã în brume Mîntuitorului.
de foc sinistru. ªi nu era oracol de magi. Din oasele lui la Covurlui,
Era octombrie, ac otrãvit ºi mortal la Cãlmãþui
al Scorpionului înþepenit în cer ca o covoare de ochi
emblemã rozînd în hazard. de deochi,
Dar hazardat este totul în individul copil covor de timpane
de atunci, cel ce-n poiana memoriei pe sub gorgane
ºi-a înãlþat un rug imens de corni, de spînzi covor de raci
URSINEMarinetei, de odinioarã
15BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
vîrcolaci doi sã vadã cum se aude,
pitpalaci. cum se furiºã,
cum iarãºi albeºte
4. De departe cînd mã vede acelaºi Cuvînt
picã ºoimi din cerul verde, de la gura mea la gura lui
Viºinii se viºineazã, laptele - cînelui
Cireºii se cireºeazã, laptele - pisicii
Plopii singuri se plopeazã sã-i fie fricii,
ªi salcîmii salcîmeazã. laptele socilor
De aproape când mã vede sã-i fie ochilor
Rîde ca albina verde, limbã cu stupi
Bate ceasul rãu cu biciul nu poþi sã o astupi,
de se-ngîndurã ariciul ai astupa-o cu cozile
Pleacã ochii în pãmînt mãrilor - toate sculptate
ºi surzeºte de cuvînt. pe pãmânt, ca sã fie
Codru-ºi arde lemnele mormîntul pe jumãtate
ºi vãzduhul semnele. în lunetã-unul
în colinã - unul.
5. Dumnezeul Dumnezeului de ieri ªuierã coasa destinului
mîngîie o viperã-n pãreri. al preaplinului, linului,
Dar iubeam doar zorii din amurg al lunetei, al planetei,
rãcorit de iodul de sub nuc. nebunul, nebunul, nebunul...
Timpul era fraged, volatil,
mã simþeam ºi-n unghie copil. 8. Rege pierdut. Deasupra e tãcere.
Azi nici nucul, nici copilul nu-i. Pod alb miºcat de vulturi înadins.
Dumnezeul Dumnezeului... Miºcarea se întoarce ºi se cere.
6. Varã a sângelui, ªi vrea sã plouã sîngele cuprins
Varã a lui nimeni, Pe cînd eu merg suav într-o pãrere
O secetã de oi Ca sã rãmân un nicãieri învins !
urmãritã
de o secetã de avioane,
O secetã de vapoare
urmãritã
de o secetã de peºti.
O secetã de trenuri
urmãritã
de o secetã de muþi.
O secetã de biserici
urmãritã
de o secetã de sfinþi.
7. Lunetã linã de creier
pocnitã pe greieri albaºtri
un alun descreierat
este un alun descreierat
în toamna privirilor
rîd cãprioarele minþii,
în vãzul nimãnui încolþeºte
o lunetã linã de greier
laptele - cîinelui, laptele
nimãnui, nimãnui se închinã
lunetã albã - acolo-i o cruce,
crucea nimãnui, în aer,
fãrã mormînt
urcã furnica acolo
Detaliu
16 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
O GLOBTROTERIÞÃ TRÃSNITÃ
ªI CÃRÞILE EI IDENTITAREFIªE COMENTATE
Gruia NOVAC
Am crezut cã e foarte puþin persuasivã, ne spune autoarea „aflatã în
lesne sã scriu un portret despre Zodia Sãgetãtorului, sub semnul Soarelui”. Spun
Oltea Rãºcanu-Gramaticu. Dar asta, pentru cã ºi eu mã aflu, prin naºtere, tot sub
certitudinea aceasta a avut semnul Soarelui, dar, paradoxul dracului, mi-a priit
durata unei clipe, pentru cã mai mult Luna plinã, aia cât o mãmãligã pentru
imediat am devenit sclavul slugi, când împreunã cu Aneta lu' moº Mitriþã
aprehensiunii. Cãrãbuº ºi cu Maria lu' moº Iancu Haraga (pe rând,
Despre cine sã redactez o fireºte!) nu reuºeam nu sã o mâncãm toatã, ci nici
compunere? Despre Femeia cu mãcar s-o începem. Nu ne-am lãsat, ci ne-am
forþa lui Heracles, dar care n-a continuat „cãlãtoriile” iniþiatice, ca sã nu punem în
luat încã hotãrârea de a curãþa grajdurile lui Augias, pericol „cel mai interesant experiment al
regele din Elis sau despre Bãrbãtoasa cu puterea Demiurgului”, vorba profesoarei-autoare, „pânã nu
moirelor „torcãtoare”, în stare sã cãlãuzeascã este prea Târziu...”
destinele omeneºti?! Amurgul zeilor e o carte care se citeºte într-o
Nu este începutul unei encomiade, mã aflu noapte, dacã vrei sã fii de-acolo. Am descoperit un
doar în incipitul cãutãrii chipului real al unei globtroter dãruit nu numai cu „rezistenþa fizicã”,
Doamne care intrigã ºi impune în concomitenþã, ci ºi cu rara însuºire de a observa ºi reþine; dar, mai
damnatã ºi elogiatã în proporþii aproximativ egale, presus de asta, de a reda nu din plãcerea relatãrii
culmea, cam de aceleaºi persoane (unele infatuate, cât, mai ales, din dorinþa verde de a oferi
neajungând cu glagoria nici pânã la genunchiul o pãrticicã a simþurilor proprii celor care n-au putut
broaºtei!), dar nimeni neavând vitejia ori cutezanþa strãbate nici mãcar o leghe din distanþele pe care
de a o împinge spre rugul pe care numai ce l-au ea le-a parcurs...
aprins... Doamna aceasta, a cãrei sabie ades s-a ªtiu cã forþez vechi porþi ferecate, dar voinicii
încruciºat cu a mea – dar spre folosul altora –, are o mã vor urma, iar nevolnicii vor trimite cãtre mine
zeiþã cãreia i se închinã cu rânduialã: ISTORIA. sãgeþi cu vârfuri boante, drept pentru care zic:
Subjugata ºi-a asumat predestinarea, uzând de cea Oltea e o zicãturã curgând din vechiul oltalm sau
mai la îndemânã unealtã: curiozitatea, devenitã otalm, care apãrare ori ocrotire înseamnã, sens
apoi, prin avatar, cercetare, al cãrei divin sinonim mult drag nouã, românilor, chiar dacã el vine
este alergarea prin spaþii temporale, spirituale ºi dintr-o neaoºã vocabulã ungureascã. E
geografice, toate convertite în cãrþi citite ºi „ocrotitoare” Cartea distinsei autoare, Doamna
teritorii bãtute cu piciorul, unele aflându-se la Oltea, prin bogãþia informaþiei ºi prin vastitatea
antipozi. geograficã din care provine. Dacã am receptat bine,
„Ocolul” fãcut mi s-a pãrut cel mai scurt drum dupã o noate de lung nesomn, paginile sute ale
pe care am ajuns, neostenit dar temãtor, la prozatoarei sunt „o adevãratã obsesie”, frumoasa
Amurgul zeilor* ºi Trezirea dragonului, douã cãrþi obsesie a descoperirii, a cunoaºterii prin drumeþia
semnate de Oltea Rãºcanu-Gramaticu, fiicã a îndelungã. Ceea ce neofiþii vor pricepe mai apoi,
Bârladului care ar trebui s-o nemureascã (însã, este cã drumurile autoarei sunt ale unui istoric în
dupã cum ºtim, nimeni nu e profet în þara lui!), stare a vedea nu numai niºte ruine, ci ºi ce
care, iatã, debuteazã acum, în 2006/2007, cu reprezentau acestea pe când erau celebrul
pagini de literaturã, întrucât nu altfel pot fi sanctuar incaº închinat Cultului Soarelui ºi numit
socotite textele cu impresii de cãlãtorie. Rovine di Pachacamac. (Aici, mã intrigã, cel puþin
Amurgul zeilor e o carte de 678 de pagini, cu epidermic, coincidenþa mãcar morfologicã cu
un fel de motto împrumutat din Sfântul Augustin – vechiul românesc, bulgãresc la origine, rovine
Credo quia absurdum – „Cred pentru cã e absurd” –, „surpãturã”, „râpã mocirloasã”, dar asta-i deja
moft desigur, mai ales cã vorbele au fost rostite de altã problemã.)
mai vechiul teolog Tertullian (secolele II-III), dar Cititorii de bunã credinþã rãmân sã rãspundã
care pânã la urmã completeazã fericit un argument singuri la întrebarea retoricã pusã de Oltea
numit „posibil”, din care aflu cã, „încã din zorii Rãºcanu-Gramaticu în ultimul rând al cãrþii: „Unde
civilizaþiei umane”, „cãlãtoriile au fascinat a dispãrut romantismul cãlãtoriilor ºi setea de
omenirea”. Probabil ca sã „supravieþuiascã ºi sã necunoscut?” (Sic!)
reziste timpului”, dupã cum, foarte convinsã dar Pe mine, însã, mã urmãreºte o altã întrebare, a
17BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
mea, mai pragmaticã ºi mai puþin falsã: este Oltea apoi într-un tot monolitic.
Rãºcanu-Gramaticu scriitoare? Citiþi cuprinsul ºi Oltea aleargã, vede ºi scrie. Uneori te întrebi
veþi constata o acribie în construcþia titlurilor când mai are timp sã-ºi copieze toate sursele de
demnã de creatori importanþi. Rigoare ºi informare, dar sã le mai ºi redacteze!
simþãmânt. Ca la clasici ºi la romantici. Ca la marii Iat-o, acum, venind cãtre noi cu volumul al
scriitori obiectivi. Destinul Ungariei. Încrezãtoarea doilea, urmând cartea lansatã în 7 ian. 2007, acest
Austrie. Pragmaticul Albion. Velikaia Russia. op numindu-se Trezirea Dragonului.
Demnitate danezã. Seducãtoarea Sicilie. Armenia Tipul de scriiturã al cãrþii este acelaºi ca în
rediviva. Uzbekistanul hegemonic. Misterul Amurgul zeilor, modalitãþile de construcþie ºi
faraonilor. Tunisia speranþei. America I love you. posibilitãþile stilistice sunt, de asemenea,
Incandescenta Brazilie. Amurgul zeilor. Vendeta cunoscute. ªi m-aº repeta dacã aº încerca sã le
chilianã. Incitante ca un poem aceste titluri reiterez. Îmi iau deci libertatea de a afirma, fãrã
selectate din atâtea demne de selectat! Prin reþinere, cã Oltea Rãºcanu-Gramaticu e scriitoare,
poezie. Prin esenþã. Prin directitate. Prin efuziune. talentul dumneaei de descriptivistã ºi de
Dar, atenþie: „Cerul este spuzit de stele, mici fãclii povestitoare nedezminþindu-se.
ce pâlpâie mai intens la apariþia astrului selenar Trezirea Dragonului cuprinde pagini de
care ne învãluie cu razele reci, melancolice, vântul cãlãtorie, o specie vecinã cu zona nuanþãrilor
ºi-a gãsit culcuº între arbori ºi dormiteazã uºor... multiple, în care s-au convertit mii de impresii din
florile de oleandru multicolore ºi gingaºele orhidee timpul miilor de kilometri parcurºi cu vehicule
înmiresmeazã aeru l . . . L in i º tea dev ine diverse, cititorul acribios putându-se mira chiar, fie
apãsãtoare... În curând vor apãrea zorile... de memoria exorbitantã a autoarei, ori de timpul în
Autocarul goneºte pe ºoseaua puþin aglomeratã, pe care, dedându-se consemnãrilor, acesta ar fi putut
lângã þãrmul mediteranean, spre nordul þãrii, în uºor depãºi pe cel al contemplãrii; dar, oricum, o
provincia Galileea, la Nazaretul copilãriei lui Iisus carte care, prin cele 702 pagini ale ei, prefigureazã
Hristos... Somnul a învins, pleoapele tot mai grele un soclu meritat de scriitoarea-femeie cu destule
s-au închis ºi noi pãºim în lumea viselor unde orice deprinderi împrumutate de la sexul opus.
miracol este posibil... Dimineaþa suntem, deja, la Cartea amintitã are ceva din fastul ceremonios
Nazareth...” Demnã de pana unora mai înzestraþi, al pregãtirilor gastronomice de Revelion, care vin în
aceastã îmbinare a naraþiunii cu descrierea, întâmpinarea celor care îngurgiteazã tot ceea ce au
insesizabilã la un moment dat, face din Oltea prescris reþetele cunoscute, dar gurmanzii nu se
Rãºcanu-Gramaticu o autenticã povestitoare! regãsesc printre cantitãþile de bucate oferite. Aºa ºi
Alteori, autoarea lasã loc efuziunilor elegiace aici; informaþiile abundã, dar nu se impun prin
parcã, meditativul fãcându-ºi simþitã prezenþa. noutatea prezentãrii. Lipseºte „bomba”, e absent
Iatã: „Dincolo de farmecul eroilor lui Homer cu senzaþionalul eclatant. Autoarea nu vrea sã renunþe
deznodãmânt tragic, (...) de calul troian ºi darurile la nici un amãnunt, socotindu-l important. Salvarea
greceºti, rãmâne faptul real, o cetate a fost vine de la construcþia narativã ºi de la îndemânarea
incendiatã (...), împãrtãºind soarta de mai târziu a stilisticã, ceea ce m-a determinat – ca ºi în alt prilej
Carthaginei punice, a Sarmizegetuzei dacice. (...) fast – sã vãd în Oltea Rãºcanu-Gramaticu o
Imaginea Troiei distruse mã urmãreºte ºi dupã scriitoare.
plecarea autocarului. Sentimentul bucuriei de a Trãiesc intens senzaþia (poate instinctualã) cã
ajunge în aceste locuri se ºterge ºi umbra tristeþii autoarea a fost (ºi a fost?!) cãlãuzitã de dorinþa de a
apare. Ce rãmâne din atâtea zbateri umane?! transforma impresiile în pretext literar, numai aºa
Nimic... Doar pietre ce consemneazã cã pe acolo au explicându-mi pacienþa cu care traverseazã
existat oameni...” Nu altfel gândeºte un creator. nonºalant teritoriul dinspre real cãtre virtual,
Oltea Rãºcanu-Gramaticu este o scriitoare pãrãsind astfel reportajul strict ziaristic ºi
autenticã! convertindu-l în amintire cu suficientã încãrcãturã
sicofantã.
Urmãtorul volum al scriitoarei prezentate Nu întâmplãtor primul cuvânt al volumului este
astãzi, probabil se va numi, pe cât este omeneºte „Horoscop” ºi penultimul „veºnicia”. Urmând ideea
posibil de prevãzut, Scrutarea zãrilor spre lui Vasile Voiculescu, prozatoarea scrie tranºant:
Ceahlãu, de pe steiurile Everestului... (iarãºi „ªi sunt contemporan cu veºnicia”. Subscriu, în
sic!). aºteptarea urmãtoarei cãrþi.
Lãsând gluma la o parte, Oltea Rãºcanu- Literatura de cãlãtorie, zonã specialã aflatã la
Gramaticu este o jurnalistã de care ar trebui sã ne graniþa dintre real ºi virtual, nu acceptã doar
temem, mai ales dacã avem în vedere calitatea – observarea ºi acumularea, ci cere neapãrat harul
rarã, de altfel – de a sesiza detaliul, închegându-l unei prelucrãri adânci, unei descifrãri a tainelor în
18 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
stare sã trezeascã simþãminte ºi pasiuni. Literatura vicisitudinile care pun în pericol Planeta Albastrã”.
de acest gen nu e paseistã, e numai stimulatoare, Astfel, prozatoarea Oltea Rãºcanu-Gramaticu
cultivând curiozitatea ºi cutezanþa. E ceea ce a a cristalizat mesajul profund umanist al volumelor
fãcut Oltea Rãºcanu-Gramaticu, profesoarã din Amurgul zeilor ºi Trezirea Dragonului într-un ghid,
vocaþie ºi creatoare prin talent, cu volumele comoarã documentar-eseisticã cu caracter iniþiatic
Amurgul zeilor ºi Trezirea Dragonului. ªi-a dat jos ºi, în multe locuri, artistic.
vãlul ºi a apãrut scriitoarea. Volumele s-au înscris deja în ºirul reuºitelor
În Posibil(ul) argument, scriitoarea Oltea spirituale certe dintr-un oraº care aºteaptã încã
Rãºcanu-Gramaticu, cu modestie netrucatã, eclozarea...
mãrturiseºte cã „aceste impresii (au fost) inserate
într-o lucrare care se doreºte o invitaþie, mai ales
pentru tineri, de a cãlãtori nu numai în scopuri
pragmatice, ci ca romanticii navigatori spre ____________
orizonturi îndepãrtate de matricea natalã, * Oltea Rãºcanu-Gramaticu, Amurgul zeilor,
spãrgând graniþele conservatorismului ºi Editura PIM, Iaºi, 2006, coperta Bogdan Artene, 678
înþelegând cã lumea este o mare ºi diversificatã pagini; Trezirea dragonului, Editura PIM, Iaºi, 2007,
familie care trebuie cunoscutã ºi apãratã de toate 702 pagini.
Detaliu
19BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Petruº Andrei, sexagenar (sic!) ºi poet, ºi-a împletit numele
cu umori atât de personale, încât originalitatea lui fãrã cusur nu se
poate confunda decât cu creatorul care sãlãºluieºte-n El. Îi e drag
scrisul, dar n-o face numai pentru a-ºi încununa „banchetul”, ci
mai ales ca sã cânte speciile care „au sânge albastru”, deºi „peste
toate, rege e... Sonetul”. Cu ultimul sãu volum, 101 SONETE
(Edit. Sfera, Bârlad, 2007), Petruº Andrei a intrat în familia celor
care filigraneazã versul. (Redacþia)
LIRICEPetruº ANDREI
Balada florilor de mai O, dulcea mea
Semiramidã,dupã François Villon
O, dulcea mea Semiramidã, În uimitoarea ta grãdinãPe plai, în crâng sau în poiene, Fã semn regesc sã mã ucidã, Nici moartea nu-ndrãznea sã vinã...Durata zilei s-o mãsoare, Decât sã faci babilonie Azi cea din urmã rugã-ascultã:Treceau Ilene Cosânzene Ca toatã lumea sã ne ºtie Cu ultimul sãrut sãrutãCu ºorþul prins în cingãtoare, ªi în istorii ºi anale ªi-n sunetul de alãute,Pãreau atunci rupte din soare, Sã dãunez legendei tale. Omoarã-mã frumos ºi iuteCã rãmâneau toþi fãrã grai,
ªi leapãdã-mã în pustieAtât erau de-ncântãtoare De când sunt ochii tãi de gheaþã, Ca nimenea sã nu mai ºtieDar unde-s florile de mai? Nu vreau sã mai rãmân în viaþã Nici dragostea ce am trãit-o
ªi când în ochi îþi vãd securea, Nici moartea pe care-am murit-o.Într-o-nserare brumãrie, De mai trãiesc, trãiesc aiurea.Pe-alei de lunã poleite, Ai fost ºi încã eºti divinãVenea angelica Marie Dar ai pus lacãt la grãdinãCu plete-n beznã învelite
ªi aripile miruite Când interzisã, când ispitã,S-aducã-n minte primul rai Ai fost ca nimenea iubitã.Cu toate zilele-nsorite Prea milostiva mea reginãDar unde-s florile de mai? ªi razã caldã de luminã,
Nu mã mai duci, ca altãdatã,Cu miez incandescent Alina Într-o grãdinã suspendatãIar Lili – floare de ninsoare –
ªi-mbujorata Cãtãlina Sã-mi dai din mâna dumitaleAtâta de ispititoare, Cofeturi ºi zaharicale!ªi Gina, lacrimã ce doare, Frumoasa mea SemiramidãCã-n faþa ei statuie stai ªi-n templul meu cariatidã,De-o vezi în toatã-a ei splendoare Cum mã plimbai cu faetonulDar unde-s florile de mai? Ca sã ne-admire Babilonul,
Închinare: Sã vadã-Asiria întreagãDeºi ai ce-þi doreºti, îmi pare Cã nu mi-a fost alta mai dragã!Cã ceea ce n-au mulþi tu ai, În ceru-nalt, chiar luna plinãEu îþi fac, totuºi, o-ntrebare: Ca tine nu era, reginã!Dar unde-s florile de mai? ªi însãºi noaptea înstelatã
N-a fost ca tine admiratã!
AMICITIA
Detaliu
20 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
ELEGIILE LUI DORWEILER (II)LIRICE
Gellu DORIAN
1.(EA SE UITÃ LA MINE CU OCHII ALTEI FEMEI)
Ea se uitã la mine cu ochii altei femei,
poate chiar cu ochii altei vietãþi,
mã face bãsmãluþã cu care-ºi leagã pãrul,
nu voi ºti cum s-o dezbrac de toate aceste nãravuri,
cum sã-i las peste mine pletele ca pe niºte bãlãrii într-o grãdinã cu maci,
cum s-o aºez între perini, cum fãceau sultanii
dupã ce retezau þestele pline cu gãrgãuni,
îi vãd mîinile alãturi, desenate ca doi crini
ºi din spatele perdelelor urcã fumul încet
în plãmînii fãcuþi foale în covãlii,
or fi aºternuturile pline cu musculiþe pe care le scot din pahar,
ca într-o cîrciumã cu pereþii umflaþi
ca niºte pînze în vînt,
sînii ei plini osteniþi de mîinile mele,
sau ai altei femei care mã priveºte cu ochii ei –
ºi e abia dimineaþã cînd intru în somn ca într-un coºciug
din care voi învia cãtre searã…
2.(NU SE MAI AUDE NICI O PICÃTURÃ DE SÎNGE VORBIND)
Nu se mai aude nici o picãturã de sînge vorbind
în urechea mea din care tocmai plecase ca dupã o noapte
plinã de moarte ºi înviere,
numai bluza ei verde poate fi cositã peste zi
de mîinile mele, iuþi ca niºte feciori din Oaº
la tîrgul de fete,
numai trupul ei gol ca-n Chagal vitele zburînd prin cer
poate fi acoperit de trupul meu plin
ca o þeavã de tun –
se vor auzi foºnete ca dimineaþa pe timpanele mahmurului
paºii pisicii pe covor,
sunt în afara timpului ºi nici o vorbuliþã nu mai poate
fi luatã în seamã:
bluza ei adunatã-n cãpiþe pe sîni,
mîinile mele adunînd polenul din flori, ciucuri într-o perdea
de dupã care se-nchid ferestrele ca niºte aripi de îngeri în jurul trupului,
mult prea mult zgomot, sã mai putem fi auziþi
printre norii plini de trestii,
în foºnet sîngele ca un geamãt prin nisipul încins –
se aude doar cum pleacã,
se sfarmã ca un urcior
una cîte una cioburile
mã beau pînã la ultima picãturã.
21BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
3.(I SE PÃREA CÃ ÎN TRUPUL EI ÎNVIE UN ALT TRUP PLIN DE AER)
I se pãrea cã în trupul ei învie un alt trup plin de aer
din care vom respira abia cînd vom simþi
cã ne sufocãm ca douã cîrtiþe la acelaºi muºuroi,
avea convingerea cã nici unul dintre noi
nu-i va vedea faþa celuilalt gata sã se iveascã între noi
ca un burduf plin cu suma respiraþiilor noastre
gata sã se termine –
începe tu, ascultã cum se bîþîie ca un viermiºor în mãr,
nu mai are mult ºi va cînta ca un guguºtiuc,
din chiar scorbura pe care ai înfundat-o cu oftaturi
zile ºi nopþi –
din miezul acela fierbinte ca un fitil de vulcan,
pare a fi chiar scorbura din care ieºi ostenit
ca un miner din mãruntaiele muntelui –
i se pãrea doar, trupul ei inert se lãþea ca o lipie
în mîna flãmîndului; se auzea doar forfota cimitirelor
în care vom cãlãtori cît e noaptea de mare,
vuietul laptelui ca în cascade
pietrele lovite de spinãrile peºtilor,
iarba încet împletindu-se dupã degetele noastre
ca niºte crenguþe de alun
plesnind înfundat în burta sobei de lut,
dar ea se privea în paharul cu vin de unde-ºi sorbea
chipul în locul trupului meu din care urma sã ies,
respiraþia urmãtoare venind aºteptatã -
doar sînii îi atîrnau în afarã, la uscat, pe braþele mele.
4.(I-AM AªEZAT CAPUL ÎNTRE CUVINTE…)
I-am aºezat capul între cuvintele care încã
mai bolboroseau, erau albe, zîmbea cînd ºi le-a
vãzut în mijlocul casei ca într-o albie seacã,
plesneau ca nuielele uscate,
aºa cum fac degetele amorþite cînd vorbesc surd cu sîngele
rece ca ºarpele -
prin pletele ei adia un vînt cald, nu-l puteam
auzi decît eu, peste pielea mea tatuatã cu
buzele ei ca briciul prin barba unui cãlugãr –
stai, mi-ai spus, încã se þin de mine,
se dau de-a berbeleacul prin golul rãmas ca într-un balon
gãunos, alunecînd pînã-n tavanul lipit de cer,
iar zidul se înãlþa pînã la buziºoare –
dimineaþa cîntau pe el pãsãrile ca niºte mãicuþe în schit –
toatã ziua alegeam cãrãmizi, seara
îmi lãsam trupul alãturi, lîngã al ei, dar el
nu mai era nimeni, se vedea pînã în viscere
cum mã pierd, þipînd într-o casã pustie
22 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
pînã cînd liniºtea punea rufele la uscat ca pe niºte
cuvinte prinse-n cîrlige de foile unor dicþionare decapitate –
apoi i-am luat capul ºi i l-am umplut cu mii de vorbuliþe
pe care mi le-a turuit pînã-n zori
ca o mitralierã într-o turmã de porci –
frumosul ei cap ca o clopotniþã în mijlolcul unui sat pustiit.
5.(ACEL TRUP AL TÃU CA UN MÃSLIN ÎNFLORIT)
Acel trup al tãu ca un mãslin înflorit
pe care nu l-am vãzut niciodatã cules de mîinile mele
nu-mi mai iese din ochi unde s-a cuibãrit dintr-un vis
pe vremea cînd culegeam mãceºe roºii
ca buzele tale ca sîngele tãu din care gustam
dimineaþa la prînz seara ºi noaptea
mã scuturam de pleoapele tale închise ca niºte rãni
pe obraz,
acel trup stã lipit de ulmii din Dorweiler,
în curînd se va desprinde ºi va pluti
aºa cum fac norii albi din care nu vor pica niciodatã îngeri –
ochii mei se fac douã scorburi din care ies lilieci
chiþcãind în urechile în care îngrop vorbuliþele tale
pentru mai tîrziu –
nici n-am apucat sã-þi spun cã aici nu vom mai veni niciodatã,
cã tu erai deja în alt loc,
iar pe uscat ºi apele mor fãrã peºti,
în timp ce mîinile cad alãturi cînd nu mai au ce culege
ca de pe un trup de piatrã imaginat de Fidias
înghiþit de muzee ca o perfecþiune.
6.(STAU ÎN MINE CA ÎNTR-UN SCHIT)
Stau în mine ca într-un schit,
nu-mi vorbesc, nu-mi caut pricini, poate nici nu exist,
intru într-un ochi imens ca într-o ranã deschisã
ºi Dumnezeu mã vede cum sufãr,
nu-i pasã,
poate suntem mai mulþi în mai multe locuri ºi el se aºazã
în sine ca în noi suferinþa –
ce sã cînte nebunul cînd înþelepciunea îl întinde ca pe o piele
de bou pe o cruce din care va coborî
liniºtit sã-ºi pascã rãnile;
peste vorbele lui, salcie, zmeuriº, bãlegar de urs,
zile arse de varã, maionezã tãiatã,
nici nu-i pasã,
poate cã nici nu ºtie cã în acest schit
existã cineva -
la ce i-ar folosi mortului încã o zi deasupra pãmîntului,
nici nebunului zile fericite ca beladona prin care intrã
Detaliu
23BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
tot cerul sã se vaite,
nici schitului ochii tãi plecaþi sã priveascã
alte vieþi prin ochiurile de sîrmã –
disperare dulce ca mãtrãguna.
7.(MÃ APROPII DE TINE CA DE O IMAGINE PRIN CARE INTRU)
Mã apropii de tine ca de o imagine prin care intru
ºi cînd ies te privesc pe dinãuntru
ca pe o bisericã în care s-a practicat simonia –
cine þi-a mai pictat pereþii,
cine þi-a m ai sãrutat icoanele,
cine s-a mai spovedit,
cine s-a mai împãrtãºit în tine –
ard ºi mã topesc, cearã în feþele femeilor
cîntate de stranã ca niºte ruguri în care cenuºa
învie, frunze ºi flori, pãdure plinã de vreascuri,
faþa ta frumoasã, ochii ca douã luminiþe în candelã,
sînii, trupul tãu peste care lumina îl dezvelea pe Dumnezeu
ºi-mi era teamã sã-l ating –
stau ºi te îndepãrtezi ca imaginea din care ies sã privesc
trupul tãu ca pe o imagine din care ies sã privesc
trupul tãu ca pe o bisericã
la ale cãrei icoane m-am închinat zi ºi noapte –
vie în ele rugãciunea strãinilor,.
facã-se tristeþea mea bucuria lor –
cad în genunchi ºi de acolo mult mai adînc,
risipit ca tãcerea-n biserici, anafurã
ruptã cu gura plinã de vorbe
ca spinii pe frunte-nfloriþi.
8.(UITÃ-MÃ CHIAR ACUM)
Uitã-mã chiar acum, îmi spui
mîine va fi prea tîrziu sã mã scoþi ca pe o aºchie
de sub piele,
va fi fatal, aºa cum se întîmplã
dupã ce o femeie îºi scoate rochia
apoi încã un rînd de piele,
altul ºi altul,
pînã ce sîngele are gustul cucutei
iar oasele trosnesc ca vreascurile în foc,
pînã cînd din grãmãjoara aceea de cenuºã
n-o sã ºtii ce sã faci,
turtiþe pe care sã le arunci
pînã unde a te rostogoli înseamnã chiar a te risipi,
acum, pînã cînd mã mai vezi îmbrãcatã cu tine,
mîine s-ar putea sã mã scoþi de sub straiele tale
ca pe o mumie de sub pietrele unei piramide
pe care toþi o vor privi fãrã sã ºtie de ce,
e mai bine aºa,
îmi spui ca ºi cum ar fi bine sã mã protejez
pentru ziua cînd voi fi singur,
mort ca toþi morþii.
24 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
9.(URMÃTOAREA CLIPÃ VA FI O LAMÃ DE SECURE)
Urmãtoarea clipã va fi o lamã de secure trecutãpeste gîtul ca piatra aºezat pe pernuþa de lemnsunînd ca toaca sîmbãta searacînd mã pregãtesc pentru moarte ca pentru o cãlãtorieîn America, unde boschetul nu este mãrãcine, prigoria este chiar prigorie,unde iarba este iarbãºi sîngele gîlgîie prin cheutori dupã ce capulcade alãturi de somnul care mîine în zori îl va trezipe umerii tãi plini de plete ca apele de sãlcii, -
pe lîngã mîini va curge aceeaºi apã ca uleiulcu care mã ungi,iar între noi vor zbengui peºtii ca niºte frunze de arþarpeste toamna care ne face la fel de singuriºi de frumoºi,
va fi chiar pesmetul din care vom ronþãipudraþi pe feþele îngerilor prinºi de iernã printre noi,molcuþ-dulce mucegai între degetele care nu se vor unidecît pentru crucea desenatã în aerca o bisericã din care suntem scoºi,morþi ºi eretici-
celelalte clipe nu vor mai fi atît de clare,nemuritoare, între buzele noastre ca petalele uscate,vor fi deja putrede ca pãmîntulcînd pleci în lume ca ºi cum ai muri –
cimitir al atîtor vieþi de prisos.
10.(AM PRIVIT NUMAI ÎNAINTE)
Am privit numai înainte, pe cînd dacã aº fi privitînapoi aº fi vãzut cum striveau trupul tãu întins pe nisip copitele potcovite al unor fiinþe ieºite din aerul greuca aluatul din care nu vom face pîineci cãrãmizi zidite între mîinile care puteau încã plîngeºi nu plîngeau,între ochii care puteau încã privi ºi nu priveau,între trupurile noastre care se mai puteau uniºi nu se uneau, -
nu puteam striga, strigãrul se rostogolea prin cerul guriica o pietricicã prin apa unui rîu vorbitor,nu puteam nici sã tac, tãcerea îmi ieºea din gîtca o fetiºcanã din braþele unui bãtrîn ostenit,se chinuia ºi murea într-un geamãt scurtca guguºtiucii iarna la ferestrele îngheþate,nu puteam nici trãi, dar trãiam, aºa cum facîn burta munþilor schimnicii cînd în locul zilelornumãrã veºnicii pe care le înºirã-n mãtãniipînã ce ultima devine prima,nu puteam nici muri, moartea ar fi fost un lux nepermisîn lipsa braþelor talecare ar fi ºtiut cum sã mã aºeze în mine fãrã sã simt,
priveam numai înainte,trupul tãu de vin sorbit pînã la ultima picãturãera chiar vinul terminat de curînd,
buzele se sfãrîmau ca sunetele în urechi,
Detaliu
25BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
ca lumina în ochi cînd se sting.
11.(POÞI FI MÃCAR O CLIPÃ VENEÞIE)
Poþi fi mãcar o clipã Veneþie, cîntec uitat întreresturile unei nopþi ca un furnicar, cioburidin cerul sfãrmat de maluri ca un glob de vitraliuadus din Murano de mîinile tale ca niºte ancore,poþi fi, te întreb între nuielele de alun pline de mierleca niºte fructe de mango pe care n-o sã le guºti niciodatã,poþi fi mãcar o clipã apa aceea murdarãîn care s-au fãcut þãndãri mii de vieþi,minciuni învelite în cearºafuri pline de florica dealurile de acasã,sã mã pot sfãrîma pînã la pulbere,sã mã pot pierde prin lagunã ca un bileþel de hîrtieadus pînã aici de o sutã de ani ai nimãnui,sã port în ochi toate felinarele urcate în cer,mucuri de lumînare într-o bisericãtopindu-se în glasul stins al unei femeiuitate acolo de Dumnezeu ,rãtãcind, numai tu ºtii, prin ce alte ape,cît trup, cîtã inimãþi-au mai rãmas de risipit.
12.(TE ÎNVÃÞ SÃ MORI ÎN BRAÞELE MELE)
Te învãþ sã mori în braþele mele vii ca lãstãriºul uscatpeste care cresc volburi pînã cînd poþipresimþi cum cazi între ele fãrã sã ºtii –
nu e nici bine nici rãu,spui aºa cu ultima vorbã trasã dupã fermoar –
nu se aude decît plesnitura în apa de dupã careiese cerul ºi tremurã –
pot face acest lucru doar o singurã datã pe ziîntr-o viaþã fãrã sfîrºit,abia dupã joaca din zori, cînd trupul tãu subþire plînge ca o vioarã sub un arcuºdin care sar firele de pãr, herghelii din care doar coamele ºi cozile au mai rãmas,
mai tîrziu e liniºte ºi e trist,
cãtre searã poþi uita totul ºi aºtepta,braþele mele cad ostenite ca douã cumpene în fîntîni,
abia de bolborosesc în ochii tãi douã lacrimipe care le descifrez ca pe niºte rune scrise mãrunt –
de aici încolo totul poate fi posibil,sã mor, tu sã învii,niciodatã atît de adevãrat ca acum,acum atît de adevãrat ca niciodatã –
ºi braþele mele vii se fac înveliºul în care intripînã în zori,absentã ºi mîine.
26 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
- Hai, mai pun douã sute, ca sã nu zici cã nu 1. Pãlãrii de paie pentru decapitaþiîncurajez artele!
Pictorul încasã banii cu oarecare vinovãþie. Era Vremurile astea sînt prielnice artei cam cum al doilea tablou pe care îl vindea într-un an. La era perioada ciumei pentru jocurile de societate. acelaºi preþ. Bunãstarea, s-ar pãrea, nu dãduse nici Artiºtii, din cauza sãrãciei, se simt penibili în faþa de data asta peste el. Poate altã datã, poate la anu', uneltelor, binefacerea talentului e privitã mai mult poate în postumitate. Vorba unui cantautor ca un handicap. În acest voios context am asistat, francez: " Artã? Artã pentru orbi, pentru muþi, artã zilele trecute, într-o galerie de artã, la tîrgul prin pentru bolnavii mentali, / Poezie, viaþã de hîrtie,/ care un pictor remarcabil al vremurilor noastre a Teatru: trucuri cu grimase,/ cu mãºti, pãlãrii de vîndut un tablou, rod al cîtorva sãptãmîni bune de paie pentru decapitaþi/ Tablouri? Daþi-le pe apã!…". migalã dar ºi al cîtorva decenii de exerciþiu ºi al unui
consistent bagaj de talent lãsat de bunul Dumnezeu 2. A fost descoperit certificatul de pe umerii fragili ai artistului. Cumpãrãtorul era un
om de afaceri care voia sã cumpere un tablou revoluþionar al lui Bãlcescupentru "o atenþie", ca sã medieze o afacere.
Pictorul trecuse un preþ orientativ pe lucrarea sa -
Pentru istorici bucuriile sînt rare ºi ele þin de un peisaj cu frãgezimi de floare strivitã - ceva în
norocul pe care îl au de a da peste documente jurul a vreo patru milioane. Atîta crezuse el cã face
strãvechi. De asta o obsesie a românilor, în ultima tabloul lui, ãºtia erau banii de care avea nevoie.
sutã ºi juma' de ani, a fost cum arãtau certificatele Cumpãrãtorul n-a luat în seamã suma trecutã pe
de revoluþionar care au fost împãrþite dupã tablou, aºa cã întrebã scurt:
Revoluþia din 1848 în Þãrile Române. Oare semãnau – Cît?
cu certificatele de revoluþionar ale revoluþionarilor Pictorul se uitã la cumpãrãtor, se uitã la lucrare,
de la revoluþia din perioada 1989 - 2000? Sau cu cele luã preþul pe care scrisese cu oarece speranþã patru
de la "noua revoluþie agrarã"? Ceea ce se cunoaºte milioane ºi spuse cu voce scãzutã:
din istorie este cã respectivele certificate, "de la – Trei!
patru'ºopt", s-au împãrþit, în cea mai mare parte, în - Trei, ce? - întrebã cumpãrãtorul.
sistem "colivã", adicã cei mai din faþã, cei mai - Trei… milioane!, spuse pictorul, de parcã i-ar
îndrãzneþi ºi cei mai obraznici au pus mîna pe fi fost ruºine de cifre.
certificate. De aici a apãrut ºi zicala care se - Cît? Trei milioane de lei?! Fii, dom'le, serios ! …
regãseºte ºi în manualul de istorie alternativã: Pictorul se strînse în el ca rãnit de ceva extrem
"Obraznicul mãnîncã praznicul". Pentru posesorii de de ascuþit:
certificate de revoluþionari ai Revoluþiei din 1848 - Cît… daþi?
au fost prevãzute o serie de drepturi, destul de - Pãi… trei sute de mii!
tentante, care au determinat o adevãratã bãtaie - Nu se poate!
pentru obþinerea lor. De asta din 1849 ºi pînã prin - Vrei?
1870 s-au tot acordat certificate de "revoluþionar al - Cam atîta fac rama ºi pînza!
Revoluþiei de la 1848" în toate comunele ºi orãºelele - Pãi astea le ºi plãtesc, cã restul…!
provinciilor româneºti, pe care au pus mîna care - Mai puneþi trei! zise pictorul.
EUROPA E UN BIET CONTINENT,
ROMÂNIA ESTE O LUME...!PROVINCIA FÃRÃ FRONTIERE
Adrian ALUI GHEORGHE
27BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
cum au apucat. De exemplu, cetãþenii din Caracal puteri în stat cu chip de ziar, radio sau televiziune e
au aflat cã a avut loc Revoluþia de la 1848 abia la prea adeseori pornitã ºi plãtitã sã treacã peste
vreo doi sau trei ani, dar au tras tare ºi în vreo cinci, aceste "amãnunte" ºi sã se gudure, sã producã
ºase ani aveau cîteva sute de revoluþionari cu exponate pentru limboteci. Spectacole indecente,
certificate în regulã, mai mulþi decît Ploieºtiul ºi chefuri prin crîºme de doi bani, cu "vipuri" pîrîte sînt
Tîrgu - Frumos la un loc. Oricum, la vreo date ca "expresie a popularitãþii" oamenilor zilei. În
doisprezece ani de la Revoluþie, în toate cele trei plan naþional limbotecile au oarecare rafinament.
provincii româneºti erau în jur de optîsprezece mii În plan local ele sînt expresia bãlegarului de pe
de revoluþionari. Mulþi? Întrebaþi de ce au fãcut ciubote, a mirosului de þopîrlãnime datã din
Revoluþia, Bãlcescu, Bãrnuþiu, Avram Iancu ºi chiar abundenþã cu parfum la kil. Dragi fãuritori de limbi
ºi Al.I.Cuza au rãspuns direct: "Pentru drepturi! Sã pentru limboteci, cînd lustruiþi exponatele mãcar
primim ºi noi cîte un hectar de pãmînt de la stat, sã încercaþi sã nu plescãiþi!
avem dreptul la o tarabã în vreo piaþã, eventual sã
fim scutiþi de impozite, sã devenim cetãþeni de
onoare prin comune, bineînþeles dacã vor vrea 4. Libertatea e un moft?acest lucru consilierii locali, sã ni se facã ºi nouã
cîte o statuie pe ici, pe colo!". E logic. Multã vreme Nu toatã lumea ºtie ce sã facã cu libertatea.
nu a fost gãsit nici un exemplar din aceste Este confundatã deseori cu crima, cu violenþa, cu
certificate. Însã din Palermo, acolo unde a murit tîlhãria, cu dezlãnþuirea simþurilor, cu batjocorirea
Bãlcescu, a venit vestea cã a fost gãsit certificatul legilor. Libertatea e cel mai adesea un fel de
de revoluþionar al acestuia. Acum i se cautã urmaºii pãtrundere în "þara nimãnui" unde poþi face ce vrei,
ca sã li se dea dugheana din piaþã la care au dreptul, în care poþi încãlca libertãþile celorlalþi în numele
pentru care a luptat strãbunul lor. Certificatul e propriei li-bertãþi. Cînd te simþi cît de cît liber,
semnat - aþi ghicit? - de Al. I. Cuza. E clar cã a dat la votezi cu picioarele, adicã îþi permiþi nici sã nu
toþi amicii. Ne ºi întrebãm cîþi dintre cei care apar gîndeºti, îþi faci damblaua, cheful. Apoi, cînd vezi
în cartea de istorie ca revoluþionari au participat cu cã votul tãu alandala te-a bãgat în bucluc, începi sã
adevãrat ºi cîþi s-au învîrtit de certificat? E o mîrîi. Toþi din jurul tãu vor sã-þi ia, în primul rînd,
chestiune la care trebuie sã reflecteze istoricii de libertatea. De asta vor sã te deposedeze, zilnic.
azi…Dacã au pus mîna pe ea, dupã aceea bunurile,
3. Limboteca proprietatea se duc singure. Basarabenii realizeazã
acum, cînd rusofonii li s-au urcat în cap, cã
Limboteca este banca de trofee a fiecãrui om libertatea au pierdut-o nu ieri, alaltãieri, ci cînd au
care are o funcþie. Cu cît funcþia este mai mare, cu votat o gaºcã de cripto-comuniºti, de fripto-
atîta se adunã mai multe trofee, limboteca este mai comuniºti. Dacã n-ar sta Europa cu ochii pe
extinsã. Sînt mulþi oameni care nici nu mai au unde þãriºoara noastrã, de mult am pleca ºi noi, precum
sã-ºi expunã trofeele, limboteca personalã devine coreenii, cu steagul în frunte, încolonaþi, la prãºit.
prea îngustã ºi ei încep sã dea pe dinafarã. De unde Cu fiecare vot prost plasat, cu fiecare îngãduitoare
provin aceste trofee, totuºi? Ele sînt rodul limbii ºi trecere de privire peste gafele, mîrlãniile sau
se oferã nu ca pe o mitã, pe ascuns, nu ca pe un escrocheriile politicienilor, ne mai pierdem un pic
cadou, împachetat ci direct, în vãzul tuturor. De libertatea. ªi asta nu e un sac fãrã fund, chiar ºi
exemplu, dacã te uiþi în presã (de sãrbãtori, sã libertatea e epuizabilã. Liberatea e, pînã la urmã,
zicem) vezi cã sînt trecute la categoria "vip" tot sãnãtatea societãþii. ªi cum pe lumea asta, în
felul de persoane care încurcã ºi ele programul democraþie, fiecare pare sã fie responsabil de
Guvernului în teritoriu, care sînt plãtite sã soarta celuilalt, prostia sau lipsa de înþelegere a
slujeascã pe cetãþean … Ei, cînd i-ai introdus în vremurilor afecteazã deopotrivã ºi pe cel de
limbotecã un asemenea trofeu, de om al zilei, de alãturi. Spunea H.-R. Patapievici, îndreptãþit: Pînã
"vip", de plutitor peste capetele muritorilor de rînd, acum barbarii erau agresivi, inculþi, jegoºi, puºi pe
normal cã "vipul" de circumstanþã începe sã-ºi dea cuceriri, veniþi de aiurea. Ca ºi cei de ieri, barbarii
aura de ales al sorþii la lustruit. Aerul de veºnic de azi sînt tot inculþi, dar nu mai sînt agresivi, sînt
subaltern al cetãþeanului român, fie el pe stradã, oameni cumsecade, nu mai sînt jegoºi, sînt oameni
într-o instituþie publicã sau chiar acasã, în bogaþi, nu mai sînt puºi pe cuceriri, sînt oameni
bucãtãrie, face parte dintr-un fond de laºitate sedentari ºi nu mai vin de aiurea, ci sînt chiar din
naþionalã. Sînt o grãmadã de cetãþeni pe care presa mijlocul nostru. Ei ne vor cuceri nu din afarã, ci
ar trebui sã-i întrebe de sãnãtatea afacerilor lor, dinãuntru… Existã o poveste orientalã deosebit de
pentru cã e limpede cã legea e în grea suferinþã, sinteticã pentru condiþia libertãþii, pentru povara
însã politica internã a "organului", a celei de-a patra libertãþii. Cicã un stãpîn ºi-a chemat sclavii ºi le-a
28 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
spus: cea afirmatã material ºi social în ultimii ani. ªi
- Sînteþi liberi! totuºi…
- Cum? au strigat sclavii. Dar nu tu hotãrãºti - Georgele, dacã nu gãseºti un loc pentru tata la
acest lucru! Noi trebuie s-o hotãrîm…! Eternitatea, sã ºtii cã te las cu el pe masã ºi-mi iau
- Ei, bine, a spus stãpînul pe un ton apãsat, cîmpii! Adicã Lizica, cu o tarabã în piaþã, a gãsit loc
atunci hotãrîþi-vã! pentru mã-sa…! Manuela, cu un magazin de boarfe,
- Cum? au strigat din nou sclavii. Ne porunceºti? ºi-a tras cavou lu' tat-su în buric de cimitir central!
Dar ce rost are sã fim liberi dacã e în urma poruncii Numai tu nu te descurci, mototolule! Sã-l îngrop pe
tale?… tata la dracu-n praznic? E nevoie de bani? Dã bani! E
Discuþia care pornise pe o cale greºitã a ajuns nevoie de pile? Fã-þi pile! Tu crezi cã în lumea bunã
repede la ceartã. A urmat un rãzboi îndelungat, intri ca la prãvãlie? Te zbaþi!...
care a þinut atît de mult încît cei care mai iau ºi Georgel "mototolul" a plecat sã-l bage pe socrul
astãzi parte la el au uitat de la ce anume a început. sãu "în lumea bunã"… Habar n-am cum s-a descurcat
"mototolul", dar fiind în Balcani, unde totul se
cumpãrã ºi se vinde, cred cã acum nevastã-sa e cu
"o rãdãcinã" îngropatã în lumea bunã. Aºa-i viaþa! 5. Somnul veºnic are vise veºnice?Oricum situaþia de mai sus se poate repeta de mai
multe ori de acum înainte, e bine ca noua Mi-a fost dat sã asist, în condiþii deloc vesele, la
protipendadã sã-ºi amenajeze un cimitir de lux, cu I., la rezolvarea "situaþiei locative" a unui decedat
cartiere de cavouri, sã nu se mai amestece cu toatã de "familie bunã" care neglijase sã se pregãteascã
prostimea. Cã oricît ar fi pãmîntul acesta de pentru tristul eveniment. De aceea, cu "obiectul pe
primitor, nu e chiar în regulã sã îngropi pensionarul masã", familia trebuia sã se ocupe de gãsirea unei
amãrît care primeºte moartea ca pe o izbãvire soluþii de (scuzaþi!) înhumare. Cimitirul central,
alãturi de omul prosper care primeºte moartea ca acolo unde au fost îngropaþi, în timp, "cei mai buni
pe o pedeapsã. ªi altfel dormi (somnul veºnic) fii ai oraºului" era ocupat peste mãsurã. Toate aleile
într-un cavou cu aer condiþionat, eventual erau deja ocupate de cruci ºi cavouri, ca sã-þi duci
telecablu, cu un vecin pe mãsurã, decît sã suporþi "mortul tãu" trebuia sã calci peste "mortul lui".
sforãiturile (veºnice) ale vreunui mitocan îngropat Singura soluþie era cimitirul nou, mai lãturalnic,
pe banii primãriei. Doamne, iartã-ne! unde erau îngropaþi mai mult sãrãntoci, pãlmaºi,
venetici, unde nu era mai nimeni din lumea bunã,
Detaliu
29BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Iancu GRAMA este un altfel de cugetãtor, deºi
pare asemeni tuturor. E romantic, pentru cã zboarã;
e baroc, pentru cã foloseºte cuvinte; e îndrãzneþ,
pentru cã riscã soluþii; e simplu, pentru cã-l
intuieºti. E poet, pentru cã înfioarã.
În rest, e un Om admirabil, la fel ca mulþi din
România (Þara asta!) ºi de aiurea. (Red.)
POEMEFLORILEGIU LIRIC
Iancu GRAMA
stratificare
nu-þi trimit nici douãzeci nici patruzeci cantitative epuizãri
ci o stratificare într-o singurã apãsare ºi câteva presupuneri care nu vor putea fi rãscumpãrate
este ºi-o diacriticã într-o susþinutã asemãnare dar nu s-a consemnat vreo ascundere
ºi nici un numãr care sã trezeascã interes printre spaime
forma primelor ascultãri
poate nu-i adevãrat într-o strânsã priveliºte din atunci
cu târziul sau poate-i înãuntrul ºi existã etajarea cu forma
primelor ascultãri iar ultima lor înfãþiºare a fost într-o altã zi
înclinatã cãtre epuizare
este multul îndepãrtat sau atât de puþinul precum adaosul devenit pãtimire
ºi începutul rezemat de îndelunga tãcere
depãrtarea
îmi este foarte aproape ca apoi sã mi se adune lacrimile
ºi sã se audã cum depãrtarea începe sã plângã
era odinioarã cum întregirea cu mersul ei domol iar cãutãtorii de comori
erau plecaþi pe alte meleaguri
ºi aºa existã pãrerea unei alinieri ºi cuvântarea care trebuie
sã fie pãtrunzãtoare iar din loc în loc este atât de târziu
ºi-i singurã supravegherea
30 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
aºteptarea
doar un singur exemplu mântuirea apropiatã de ultimul periplu
ºi avansul pe care-l fac ei într-o mereu restrângere
o umplere cu nisip ºi timp care þine de învolburare
doar o continuare când se gãsesc pricini ºi modele împreunate
existã datul din mânã acoperirea cu cetinã ºi trecerea cu destulã uimire
doar preîntâmpinarea alãturi de înþelegere ºi de aºteptarea
care-ºi leagã aceleaºi semne ºi-aceleaºi repezi dimensiuni
demulta captivitate
o suprapunere care este actualã ºi provizorie
o cantitate alãturatã aºteptãrii ºi multe demersuri rãmân uitate
sau se topesc în ele însele atunci când fie cã se poate respira fie cã
se apropie încruntarea ºi se propagã ceva insidios
alteori existã o marjã de susþinere ºi demulta captivitate
care-ºi poate schimba apãsarea
Detaliu
31BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Nu impresiile ºi rezumatele întîmplare, o plimbare fãcutã, o vizitã primitã etc.
de lecturi dominã în însemnãrile Parcurgerea unei pagini de text se poate asemui cu
criticilor care fac „însemnãri o ploaie pe care o înduri, sau chiar cu o ninsoare.
zilnice”. „Curios: de cînd þin, cu Cugeþi la ceea ce întîmpini din partea autorului, dar
regretabile întreruperi, acest nu renunþi, înaintezi, stãrui... Sunt însã ºi cazuri în
jurnal, - observa Pompiliu care ar fi o neglijenþã gravã sã nu notezi impresiile,
Constantinescu – consemnez îndatã ce te-ai hotãrît sã þii un jurnal”. Aci vorbeºte
prea puþine lecturi; de obicei cineva care nu-ºi mai gãsise un loc în presã aproape
recitesc; e nevoie de control douã decenii. Dacã l-ar fi avut, n-ar mai fi taxat de
personal ºi poate un semn al „neglijenþã”, cred, lipsa înregistrãrilor în jurnal a
crizei de azi de cãrþi importante. Dar lecturile mele impresiilor asupra celor citite. Articolul zilnic sau
se vãd în ce scriu, sau nu se vãd?” Motivaþia sa cronica sãptãmînalã ar fi fãcut sã-þi publici
trebuie completatã ºi nuanþatã. Are rost sã notezi în impresiile, jurnalul poate constitui însã un ajutor în
jurnal despre cãrþi pe care ulterior le vei comenta conservarea acestora, îndeosebi a lucrurilor
în gazetã? O asemenea contabilitate dublã s-ar surprinzãtoare. De obicei notele acestea diferã de
justifica numai atunci cînd între textul trimis la cele destinate publicitãþii. Sunt fragmentare,
tipar ºi cel pãstrat ar fi diferenþe. Dar ce fel de concentrate, au mai multe semne de întrebare ºi de
diferenþe? Dacã sunt de mãrime, procedeul e exclamaþie. Libere de convenþiile tiparului, sunt
corect; dacã sunt de opinie, lucrul devine mai spontane, mai sincere ºi mai tranºante; mai
îndoielnic. Criticii cu firea lui Procopius din impregnate de otrãvurile pe care nu o datã autorii i
Caesarea, capabili de dedublare, nu-s demni de le provoacã criticului. În jurnal scrii mai rar despre
încredere. În condiþii de libertate, sã lauzi ºi, în cãrþi ºi mai des în marginea lor, punctual, din
acelaºi timp sã retractezi, ori sã dezavuezi ceea ce pasiune, nu din interes.
ai lãudat, e imoral. Criticul e obligat la integritate
ºi autenticitate. Evident, un critic citeºte Întîmplãtor, într-o revistã de niºã, am dat peste
întotdeauna mai multe cãrþi decît cãrþile despre acest dialog:
care scrie. Însã a menþiona în jurnal „lecturile „– Cîte cãrþi aveþi în bibliotecã?
libere” e iarãºi o chestiune discutabilã. De obicei o – Mii. Majoritatea citite. Timpul este unul
fac tinerii, demonstrativ. Astfel, la tînãrul dintre marii potrivnici ai omului. Cãrþile ºi scriitorii
Maiorescu gãseºti mai multe însemnãri despre ce a preferaþi vin, se duc ºi apar în perioadele vieþii. De
citit decît la bãtrînul Maiorescu. Contrar a ceea ce multe ori recitesc Castelot, de exemplu. Acum am
credea Pompiliu Constantinescu, relecturile se revenit la ºocul filosofiei exprimate atît de plastic
preteazã mai mult decît lecturile la consemnãri de Nae Ionescu (pe care, ca orice popor adesea
diaristice. Ele au, nu o datã, ecouri sufleteºti ingrat, nu vrem sã-l recunoaºtem) ºi la Jurnalul
puternice ºi inspirã serii de sugestii pe care lecturile fericirii al lui Steinhardt”.
în vederea unor cronici ºi articole nu le-au revelat. Cui credeþi cã îi aparþine aceastã declaraþie
Ceea ce mi se pare cel mai interesant de remarcat presãratã cu irepresibile consideraþii personale?
în fragmentul citat al criticului e întrebarea: „Dar Vreunui membru al Academiei de la o altã secþie
lecturile mele se vãd în ce scriu, sau nu se vãd?” decît cea literarã? Vreunui rector de universitate
Fiecare ar trebui sã ne-o punem. Neîndoielnic, bine particularã? Vreunui parlamentar dintre cei mai
e sã nu se vadã, dar nu oricum, direct, ci prin destupaþi la minte? Actorului Dan Puric?...
calitatea propriului scris. Dovedeºte cã ai asimilat O, nu! E a unui fost fotbalist (ce-i drept, o
corect textele, nu fi ostentativ, nu abuza de nume ºi excepþie în mediul sãu), Cornel Dinu.
titluri. Cel care nu-ºi stãpîneºte ºtiinþa, e ca un ins Chiar dacã dai de pe ea glazura preþiozitãþii,
condamnat sã poarte la gît o cununã de zurgãlãi. tot rãmîn cîteva lucruri demne de atenþie. În primul
Pe aceeaºi temã, meritã sã fie amintite ºi rînd exemplul de fotbalist cu bibliotecã; de
urmãtoarele rînduri ale altui critic interbelic, fotbalist care nu ricaneazã cînd aude de cãrþi ºi care
Constantin Fântâneru, autor al unui Jurnal în ultima nu foloseºte (ca alde Balaci) gheata drept semn de
etapã a vieþii sale: „Lectura unei cãrþi, a unui paginã cînd citeºte una. Apoi faptul cã „reciteºte
articol de ziar sau chiar a unei lecþii de ºcoalã, intrã Castelot”, care, vai, nu figureazã încã în fiºele
în conþinutul trãit al unei zile tot aºa de bine ca o mele! Autorul declaraþiei pare destul de exersat
IARêI DESPRE LECTURÃVARIETÃÞI CRITICE
Constantin CÃLIN
32 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
spiritual de vreme ce simte nevoia sã revinã „la sau scriu þin, într-o mãsurã similarã cu a sa, la
ºocul filosofiei” lui Nae Ionescu ºi la emoþiile distincþie? Fotbalist de clasã superioarã, Cornel
Jurnalului lui Steinhardt. E adevãrat, nu nimereºte Dinu n-a parvenit totuºi la titlul de „Rege”. Fãrã
de fiecare datã expresia cea mai justã (de pildã, nu bibliotecã, „regii” decad. În schimb, el a rãmas un
plasticitatea caracterizeazã filosofia lui Nae, ci nobil, un „lord” al profesiunii sale, în care idiomul
fermitatea ºi pregnanþa formulãrilor), însã se comun e argoul ºi manifestarea cea mai frecventã –
strãvede în „discursul” sãu cã gestul de a cugeta nu vulgaritatea.
e un moft ºi nici preocuparea continuã de a apãrea
elaborat ºi elevat. Cîþi din cei care vorbesc în public
Poem
Lui Gruiuþu Novac jr.
Din gura Poetului
alintat de-o minciunã
Vei auzi cum Cupidon
va divorþa de arc ºi de
sãgeatã.
M. S. Vicol09.06.2005
Detaliu
„...Chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevãrata
literaturã se scria în þarã.”
(Virgil Ierunca, 1994, iunie, într-un
interviu realizat la Paris de Libuše Valentová)
33BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
DESPRE EMINESCU, “SINE IRA ET STUDIO”IN LIMINE BELLI
G. I. BRÃILEANU
Avem nevoie de un Eminescu proaspãt. Vãd în literatura românã, cu disponibilitãþile ei
aceastã reîmprospãtare o necesarã coborâre a formidabile, n-a fost capabilã sã dea decât un
Poetului între oameni, Toma socotindu-l adevãrat Eminescu, ºi devenim suspect de susceptibili când
pe Cristos abia dupã ce l-a pipãit... se iscã ºi posibilitatea unui al doilea! De fapt, de la
O îndelung-penibilã perioadã l-am împins pe Eminescu încoace, literatura noastrã a repetat
Eminescu în înalturile în care doar sfinþii au loc. El clipa eminescianã de zeci de ori. Ori n-am observat,
era reperul singular (ºi mai este pentru mulþi, toþi ori am mimat reticenþa. Aici nu se pune problema
cei supuºi unei înfricoºate comparãri fiind fie „mai vreunui Eminescu nevalabil, ci a recitirii cu ochiul
mici”, fie „dupã Eminescu”. Cronologic dupã, mai critic al lui Maiorescu a unei opere preluate de
acceptãm; dar axiologic dupã, e deja tendinþã urmaºi ca pe ceva tabu. Ne-am folosit de Maiorescu
encomiasticã, în ce-l priveºte pe Eminescu ºi numai atunci când verbul lui ne-a convenit. În rest,
discriminatorie, în ce-i priveºte pe ceilalþi. am preluat doar portretul, lãsat nouã, al Poetului
Secolul al 20-lea, atât de plin de poezie ºi de ºi-l purtãm la reverul hainei festive. Ne amintim de
poeþi, a fost obturat în creºterea lui din cauzã cã a Eminescu de cel mult douã ori pe an, când l-am
fost prost receptatã previziunea (genialã, de altfel) putea evoca ori de câte ori discutãm – alb sau gri –
a lui T. Maiorescu, cum cã „literatura poeticã despre scriitorii care constituie grosul literaturii.
românã a secolului al 20-lea va începe sub auspiciile Cei care fac manualele ºcolare selecteazã
geniului lui”. Corect; numai cã noi am confundat tradiþionalist, ca sã nu zic prost ºi ignorant,
influenþa cu prezenþa ºi, în loc sã fim preocupaþi de deformând încã din faºã imaginea corectã a lui
rolul operei sale în vremea lui, am pus creaþiile Eminescu. El nu e cel din manualul ºcolar. De ce
prezentului într-un imposibil pat al lui Procust, Creangã trãieºte în cãrþile de ºcoalã? E o întrebare
reducând totul la „singularul” Eminescu. întâmplãtoare, dar nu aleatorie. Conchid: avem
Procesul la care fac eu apel nu e o coborâre, ci nevoie de un Eminescu proaspãt.
o urcare a lui Eminescu, doar dacã nu vrem sã Cei de la Dilema, care ºi-au afirmat, cu
considerãm cã pe marii Poeþi, ai secolului al 20-lea, sinceritate ºi nepãrtinire, opinia, în nr. 265 din 27
raportaþi mereu la modelul Eminescu, îi coborâm febr.-5 martie 1998, nu au avut – aºa cum s-a
valoric pe ei. Arghezi ºi Blaga, Barbu ºi Bacovia, discutat ºi exagerat – intenþia „demolãrii” lui
Philippide ºi N. Labiº, Marin Sorescu ºi N. Stãnescu, Eminescu. Fie n-au fost înþeleºi, fie ºi-a spus
Radu Stanca ºi Gellu Naum n-ar fi existat fãrã pãrerea cine nu trebuia. „Avocaþi” de ocazie sunt
Eminescu. Dar ºi reciproca e valabilã. Fãrã ei, pe toate drumurile. Dar le lipseºte discernãmântul.
Eminescu era azi neant. „Detractorii” lui Eminescu din chiar timpul
Un atare punct de vedere poate trezi reacþii vieþii lui nu erau niºte fitecine. ªi sã nu uitãm cã cel
mai mult decât alergice ºi idiosincrazii care, dacã n- mai acerb critic al operei lui Eminescu a fost chiar
ar fi urmarea unei tradiþionale comoditãþi în Titu Maiorescu.
procesul schimbãrilor necesare, sunt în mod cert Concluzie: înainte de a vorbi despre opera lui,
ridicole. Prea ne-am obiºnuit sã credem cã Eminescu trebuie obligatoriu citit cu atenþie.
Detaliu
34 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
BINE-NÞELES, POEM !AZILANT
Marian CONSTANDACHE
Uneori, sora-ºefã a acestui azil
îmi dã voie sã-mi rezem tîmpla
de sînul ei stîng ºi rotund precum un pîntece de pãianjen,
astfel încep cãlãtoriile mele prin marile monetãrii ale lunii,
strãlucitoarea ºi plina de ea,
luna cu cap de copil,
astfel restitui eu cerului nemaisfîrºita-i singurãtate.
Aº putea da în vileag formula chimicã
dupã care se plodesc îngerii
sau aº putea desena locul în care se aflã singura arterã
ce duce direct în inima lui Dumnezeu,
dar eu ascult nebunii lumii în sînul stîng al sorei-ºefe, strigînd:
"Luna lehuza!
Luna lehuza!
Aduceþi uneltele ºi pregãtiþi dalta înfrîntã
de un al treilea semn cardinal,
frunþile noastre nu mai pot ieºi din noapte...!"
Aºa începe istoria mea,
aºa încep a reconstitui facerea lumii pentru care
? pot sã mãrturisesc aici ? am ºi alte surprize:
înghit vipere,
scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale,
arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinþilor,
îmi încãlzesc mãruntaiele tinere la focul tainicei remuºcãri,
storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente,
jupoi pielea de pe spinarea marilor speranþe,
consiliez diavolul ca pe o bãtrînã cãmãtãreasã...
Restiui ºi eu, în felul meu, aºa cum spuneam, cerului
marea-i singurãtate.
Am bãut,
am dansat,
ne-am jucat în tainã cu sexul,
ne-am înfiorat de penajul principiilor eterne,
am vestit lumii
prin cîntec de cocoº scoarþa de mãr domnesc a dogmei,
am desenat pe pîntecul femeilor
scene din viaþa ºi moartea poetului anonim,
am privit prin gaura cheii mãºtile celui mai îndepãrtat viitor,
am cîntat la gratiile ferestrei recviemul pumnilor strînºi,
în vreme ce luna se împlinea,
iar sora-ºefã umplea cu sîngele ei perfuziile.
Pot în astfel de clipe
sã ascut lama briciului
de limba sopranicã-a lumii...
Oxizi de fier cad de pe trupul infirmierei de noapte...
35BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Penisul meu în erecþie
strãluceºte-n lumina postmodernistã a lunii...
Scuip ecumenic orice fereastrã închisã...
O muºc pe infirmierã de sînul ei stîng, abia cãzut în rugã,
o dobor la pãmînt,
o rostogolesc prin tatuajele transmoderniste
cu care am acoperit podeaua din lemn,
o înãbuº la focul mic al liturghiei
îi scrijelesc cu gheara de cocoº
hieroglifa secretã a lunii pe pîntece.
Mercurul din termometru îºi izbeºte coada grea de somon, iscînd vîrtejul înaltei febre.
Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicinã,
în timp ce vena sihastrei tinereþi
se zbate pe tîmpla infirmierei ? mã rãstoarnã,
scoþîndu-mi argintul din oase
ºi rãstignindu-mã de-a-ndoaselea crucii,
într-un tîrziu...
Nebunii îmi bolborosesc numele,
mã nãpãdesc rãscrucile,
în curtea cimitirului mormintele au intrat în cãlduri.
Femeile uºoare ale oraºului îºi leapãdã puii dinaintea unui zeu venit pe catalige-n oraº.
Încerc sã-mi scot pãmîntul din vis,
pãmîntul peste care nu a cãzut nici o cortinã,
ºi liliecii.
Am un amar de început în gurã.
Nu mai cred în cel care-ºi duce durerea în munþi,
Nu mai cred în cel care-mi gospodãreºte sufletul,
Nu mai cred în cel care-mi sprijinã moartea
cu propriul sãu trup.
Am obosit sã mai privesc
realitatea ridicatã-n douã picioare
ca o iapã
urinînd îndelung pe picioarele mele.
Nu mai cred cã metafizica
ºi folosirea în exces a poziþiei misionarului
mai pot explica mareele
nebuniei mele.
Demult, de foarte demult febra mea
a ridicat la grad de general mercurul termometrelor.
De cînd l-am aflat pe Dumnezeu în mine,
crescînd ca un prunc,
m-a cuprins ºi febra asta blestematã.
De cînd a trosnit Dumnezeu în mine,
ca o ramurã ruptã,
de atunci a spart ºi coconul febrei.
36 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
Detaliu
Larva febrei a nãscut în mine
un fluture ºchiop
pe care ai mei l-au numit mai tîrziu Dumnezeu.
Mama mi-a povestit
cã atunci cînd mã purta în pîntecea auzit o pocniturã
ca de os rupt.
Nu mai ºtiu al cãrui fiu sunt,
nu mai ºtiu dacã limba fluturelui mai îngînã un cîntec
de durere în mine.
Nu mai ºtiu dacã maica mea încã m-a nãscut
sau dacã sunt un mormînt risipit într-un alt mormînt,
nu mai ºtiu dacã febra acestui fluture cu piciorul rupt
îmi mistuie mie mãruntaiele.
Aº putea da în vileag formula chimicã
dupã care se plodesc îngerii
sau aº putea desena locul în care se aflã singura arterã
ce duce direct în inima lui Dumnezeu,
dar eu ascult nebunii lumii în sînul stîng al sorei-ºefe, strigînd:
"Luna lehuza!
Luna lehuza!
Aduceþi uneltele ºi pregãtiþi dalta înfrîntã
de un al treilea semn cardinal,
frunþile noastre nu mai pot ieºi din noapte...!"
Cocoºul încã nu a cîntat,
dar cîntecul sãu îmi stã rãstignit pe tîmplã,
ºi eu restitui, în felul meu, dupã cum spuneam, cerului
marea-i singurãtate,
aºteptînd zorile.
37BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Lucian Parfene, o prezenþã literarã oarecum echivalat de cuvînt într-o asemenea proporþie a
discretã, nu este la prima sa apariþie editorialã în convingerii, încît o zi nearticulatã liric coincide cu o
volum. Debutul sãu s-a consumat în 1999, o datã cu zi moartã, cu o zi irositã, cu un hãu dureros.
publicarea cãrþii Ochiul Irod (Editura revistei („Împing ochiul înapoi în orbitã”; „Urc visul tiptil pe
Convorbiri literare, Iaºi) sau – în varianta preferatã un cal, /calatoresc printr-o fanta de marimea unei
de autor – Amintiri dintr-un bordel bizantin, poeme clipiri, /trupurile mele pierdute /îmi amintesc
încununate cu diverse premii. Dupã 8 ani, el alege despre /femeia déjà vue /despre prima oglinda a
sã revinã în peisajul liric mioritic, propunînd o carte morþii”; „(Porþile se deschid, coborîm.) // O ceatã
dospitã ºi consistentã, o continuitate tematicã a de femei cu ovarele zidite în var/ ºi o singurã buzã
celei dintîi, o simbolisticã ºi un registru discursiv- pleoºtitã”; „A mai trecut o zi /indiferentã
confesiv filtrat, sintetizat ºi deopotrivã expandat în /perfectã /o / vocalã / un / eºafod”) Cuvîntul,
divizãri ºi sub-divizãri imagistice generoase. arma desecretizatã a creatorului anti-erou al
Femeia -vue rosteºte ºi deopotrivã propriului text, dã formã ºi fond, coloreazã ºi
construieºte un univers al erotismului carnal haºureazã, e chiar sîngele actantului; transpirã
interiorizat, aidoma unui cerc în care vibraþiile defrustrarea obstaculatã ºi zgomotoasã a
undelor genereazã micro-habitaturi amprentate neputinþei ºi a însingurãrii, cultivînd asocieri
invariabil cel puþin de o ambivalenþã semnificantã pseudo-antinomice, relativ angoasante;
ce se insinueazã provocator, ofertant, ce zgîrie formulãrile suspectate de un canonic cliºeistic se
liniºtea, aparenþa superfluã ºi gîdilã sinusurile debaraseazã de o astfel de emblemã pãguboasã,
înfundate ale realului împietrit într-o comoditate alunecînd înspre o pozã veridicã, gestantã într-ale
apãsãtoare, limitativã. Cartea reveleazã, în fond, o dublului contextual. Imaginile poetice frãmîntã ºi
cãlãtorie înspre esenþele sinelui, un parcurs ºi o moºesc totodatã un mixaj al duioºiei ºi al
sondare care se strecoarã ºarmante sub penelul concreteþii, într-o sonorizare ºi vizualizare
poetului ºtanþat genuin de actul scrierii. Ea impactante. Ele ne sunt servite în perechi ce
articuleazã suav-percutant spaþii antagonice, fiinþeazã ca rezultante ale unei dinamici a forþelor
multiplicabile ºi probabile, într-un protocol codat, contrapuse, oricãrei figurine inserate replicîndu-i
camuflat al convieþuirii dintre spaimã, durere ºi proxim o anti-figurinã. Nucleul acestui mecanism
solitudine, toate motoare miniaturale ale creaþiei liric îl reprezintã femeia, subiect al iubirii veºnic
substanþiale. Ritmicitatea miºcãrii poetice este instabil punctate, ea cumuleazã extremele ºi
apropriatã tocmai acestei cãlãtorii a sinelui populeazã o matcã atît a ferilitãþii, cît ºi a ratãrii,
problematic/-iza(n)t, tocmai acestei explorãri a subjugînd ºi controlînd un erotism-placentã a
umbrei ºi a miezului, devoalîndu-se astfel nu doar o inspiraþiei ºi a poetizãrii fecunde. Deºi amprentatã
realitate închistatã în temeri ºi superficialitãþi, ci – de blestemul echivocului, ea îºi addendeazã
în speþã – o lume a unui rest înmiit signifiant, statutul de aleasã într-ale percepþiei metaforizate.
deschisã paralelismelor ºi aluziilor esenþializate. Erotismul lui Lucian Parfene este unul extrem
Poetul, în pofida cultului susþinut obstinant al sferei intrinsecizat într-o poeticã a falsei pudibonderii,
lui anti- amplificat pînã la erijarea sa în anti-eroul palpînd într-o esteticã echilibratã a confortului ºi a
propriului parcurs, îºi încarcã expediþia liricã de disconfortului. Femeia/iubita/figurina devin
autentic ºi persuasiv, atribute ce se ivesc paradoxal exponente compensatorii ale reperului auctorial,
dintr-o cultivare progresivã a ambiguu-lui ºi a iar eroticul este defulat nu doar ca salvare,
incertitudinii, a oximoronicului nu de puþine ori catharsis, ci ºi ca amorþire, ca tranchilizant al unui
inedit. simþ monstruos, apãsãtor. Ea acumuleazã forþã,
Ochiul îºi conservã statutul de organ vigoare, impregnînd ºi locuind firesc toate staþiile
paradigmatic, pe care-l deþinea la debutul cãlãtoriei coºmareºti ori livreºti ale poetului.
auctorial, fragilizînd încã o datã linia de demarcaþie („Întotdeauna voi crede/ cã acest anotimp este al
între valenþele iubirii ºi ale morþii, contaminînd cãrnii,/ al algelor roºii,/ ºi al neatingerii.”; „Am
cotidianul cu fictiv ºi transferînd spaþiului liric aflat cu surprindere/ cã ea are în vagin poezii,/ cã
imaginea unui tãrîm al cãrui punct terminus îl uneori îºi înfige degetele adînc ºi trage de urechi
desemneazã moartea, percepþia magnetizîndu-se versuri diforme”; „se zvonea cã personajele mã vor
prin intermediul unui adjuvant, aidoma lui ucide într-o noapte/ cã de ani buni se pune la cale/
Caron.Ca organ al revelaþiei lirice, ochiul este o debarcare de proporþii homerice”; „în seara
“LUCREZ ÎNTR-O OCNÃ DE CUVINTE...”CRONICÃ LITERARÃ
Ioana CISTELECAN
38 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
aceasta/ am sã zidesc în interior/ singurãtatea, toatã forþa mea/ în chipul hîtru al singurãtãþii.”;
urletul, amãrãciunea”; „Te vreau drog gîndului/ „între pereþii aceºtia de beton nu adie nici o
nãrile sã nu mai simtã,/ urechile sã nu mai audã umbrã,/ nu e nimic magic, nimic pãgîn, nimic
(...) // cum devii grotescã ºi seducãtoare/ în luminos”; „e un oraº înecat în ruginã/ un oraº fãrã
întuneric”) copii, fãrã maºini, fãrã tramvaie/ casele nu au decît
ªi anti-eroul acestor poeme, actantul lor alege o singurã fereastrã/ bisericile o singurã cruce,
sã se defineascã în parametrii aceleiaºi strãzile un singur trotuar”.
ambivalenþe, aplicînd aceeaºi strategie a balansãrii Cãlãtoria sinelui auctorial nu induce niciodatã
între evident-strident ºi abscons-simbolizat. El îºi finalitatea, stagnarea, fixarea; ea se arde gradual,
asumã condiþia de creator în toatã splendoarea fie experimentînd ludico-amãrui replici lirice ce
însingurãrii impuse ºi presupuse de aceasta, amendeazã desuetul ºi superfluu-ul strãinului, al
împãrtãºindu-ºi spaima de a fi captiv unui real fad, celuilalt de dincolo de text, fie exersînd tonalitãþi
împietrit, golit de miracol, de context. Oraºul ca pliate ºi conglomerate înlãuntrul unui imperiu al
locaþie concretã a cotidianului ºters ºi rece e ºi el probabilitãþii, al posibilitãþii, nicicînd al
însoþit de ipostaza oraºului interiorului, certitudinii. Cartea mãrturiseºte infinit voluptuos ºi
minimalizat in extremis, stigmat al fricii ºi al surprinzãtor o relaþionare a anti-eroului cu
impotenþei revelatorii: „Sunt fãcut din oasele unei exteriorul ingrat, însã mai ales cu interiorul rodnic
femei albastre,/ din cuvintele ei întoarse în al autorului, uzitînd un dispozitiv liric ce-l
oglindã/ sunt acolo/ în lumea ei conicã,/ lucrez îndreptãþeºte pe Lucian Parfene sã cîºtige din ce în
într-o ocnã de cuvinte/în urletul ei interior.”; ce mai multã vizibilitate între tinerii literaþi ºi sã
„lovesc în peretele de cuvinte uitate,/ lovesc cu iasã în lumea largã, ca o promosiune confirmatã.
Detaliu
39BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
FEMEIA DEJA VUEPOEME SEXI
Lucian PARFENE
Lucian PARFENE, poet, e nãscut la 25 februarie 1976, în Iaºi, acum fiind student la Facultatea de Litere, secþia
slavisticã, a Univ. „Alex. I. Cuza”.
Volume publicate: Ochiul Irod, Editura revistei „Convorbiri literare”, Iaºi, 1999 ºi Femeia deja vue.
A publicat poezii în: Convorbiri literare, Dacia literarã, Hyperion, Feedback ºi, acum, în Baaadul literar.
1. îºi ascundea sexul
Întotdeauna voi crede ca pe o posibilã armã
cã acest anotimp este al cãrnii,
al algelor roºii, Ea trebuie sã fi fost odatã
ºi al neatingerii. în visul meu,
o altã Aurorã cu degete trandafirii.
Zile,
solzi ai halucinaþiei 4.
împrãºtiaþi pe covor Împing ochiul înapoi în orbitã,
cuvinte fãrã vocale arunc roþile de la heruvim,
la care nu pot ajunge în seara aceasta
decît printr-un urlet am sã mã plimb cu miriapodul
între tanagra mea preferatã
mi se pare într-atît zgomot, ºi zeul cu nume de ºobolan,
într-atîta chemare,
încît am sã-i construiesc un templu în seara aceasta
care sa le conteste pe celelalte. am sã zidesc în interior
singurãtatea, urletul, amãrãciunea,
2.
Pe ea am vazut-o altfel apoi vom face dragoste
decît pe celelalte rãsãrituri ºi ne vom spune pe numele morþii.
de vinã nu îi este trupul, 5.
nici mirosul cald de vizuinã, Intru în sexul tãu
ori gesturile nedefinite ca într-un mormînt jilav
anateme, anomalii, antifiinþe,
mai înainte de a fi trezit
ochiul îºi pierde prada. îmi caut figurina,
îmi caut solitudinea
3.
În trupul aceluiaºi vis, urc sonor,
i-am simþit sînii dincolo de mijlocul tãu,
ca doi ºobolani dincolo de nodul,
care mi-au ros întristarea, din care îþi pornesc aripile
tãcutã stãtea în pulberea morþii nu pot avea sentimentul cã am învins
40 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
îþi aminteºti cum ne creºteam
în carcasa mortului unul într-altul moartea
e înfiorãtor de albastru.
tîrfa cu unghii de lemn
6. ne trãgea dupã ea
Cãlãresc o reptilã mergeam în tãcere
de rouã neagrã, sideralã, ca niºte cîini apocrifi.
pe aceea care are nãrile cît doi cîini
care ucid întruchipãrile nechibzuinþei. 8.
Deja vue, deja vue, deja vue,
Urc visul tiptil pe un cal, degetele ei ca niºte trasoare
cãlãtoresc printr-o fantã de mãrimea unei clipiri, negre de ziuã
trupurile mele pierdute mã cautã prin trupul morþii,
îmi amintesc despre
femeia deja vue prin orbitele goale
despre prima oglindã a morþii mã plimbã femeia deja vue
7. zornãie oasele de întuneric
Te vreau drog gîndului neputincioasa, neînþeleasa
nãrile sã nu mai simtã,
urechile sã nu mai audã, ispitindu-mã
cum oasele trosnesc cu visul unei alte lumi.
haotic în oase,
Deja vue, deja vue, deja vue,
cum devii grotescã ºi seducãtoare Pe acest maidan cu genunchii la gurã
în întuneric, am fost aruncat
imagineazã-mã umblet.
Detaliu
41BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
PENTRU O ALGEBRÃ A ÎNTEMEIERILORCRONICÃ LITERARÃ
Liviu APETROAIE
George Irava a ajuns în bibliotecã cu totul unicul principiu, mereu repetatul numãr, miºcînd în
întîmplãtor, dar în egalã mãsurã surprinzãtor, dupã numãrãtoare. Iar acel Cuvînt, care a fost la început,
o primã lecturã în diagonalã. Volumul recent apãrut este în cazul de faþã numãrul, în sens pitagoreic de
la editura Opera Magna din Iaºi, Cãrþile întemeietor, dar ºi instrument gnoseologic complet
numãrãtorii, stã în vraful de cãrþi de poezie ca ºi prin urmare perfect.
oricare altul ºi, aparent, ar avea neºansa de a Lectura volumului cere liniºte, pacienþã, dar
rãmîne acolo într-un nesperat anonimat, dacã avem mai ales instrumente de cititor exersat. Deºi stilul
în vedere munþii de hîrtie tipãritã care circulã prin este curat, informaþia e densã, iar în cazul
rafturile scriitorilor ori cititorilor. poemelor de construcþie, ample cuprinderea de
Cu un dram de rãbdare, e bine sã deschizi ansamblu este mai dificilã, necesitînd reluãri de
aceastã carte, pentru cã devii de la primele pagini text ºi comparaþii de paragraf ori sintagme. Profund
nerãbdãtor sã ajungi la final. Un poem amplu, prin problematicã, ambiþios prin intenþia
împãrþit în 13 secvenþe, te scufundã într-o lume a regenerãrii lumii pe o altã ordine a fundamentelor,
axiomelor, a primelor temeiuri ale existenþei, într- volumul lui George Irava trebuie reluat, chiar cu un
un spaþiu ontologic, voit abstract, dar surprinzãtor creion la îndemînã, interpretat ºi urmãrit în schema
de explicit, nãscut în jurul conceptului de numãr ºi logicã a dialecticii hegeliene, aceea care permite
mai ales de dinamica numãrului care este sinteza concretului din contrarii. ªi abia o nouã
numãrãtoarea. lecturã dã seamã de felul în care constructul e sau
Într-un ritm constant, se descrie un univers nu posibil în varianta nou propusã.
primordial, creatorul (în cazul acesta poetul) Cu cert itudine, poezia de faþã se
aºezându-l în categoriile fundamentale pe care se individualizeazã cu claritate în cîmpul liric de azi,
dezvoltã trama cunoaºterii. Impresia este a unei ieºind din tentaþia modei postmoderne care, din
scrieri de tip mitologic din marile epopei care au motive explicabile, uniformizeazã scriitura, repetã
nãscut civilizaþiile ºi culturile, lumea fiind desenatã temele ºi, în final, cultivã anonimatul.
în figuri perfecte, ajungînd atît de simplã, încît
parcã nu poate exista cu adevãrat. De altfel,
într-una din secþiuni, „Cartea antinomiilor”, sunt
propuse contrarietãþile fundamentale reluate în
celelalte cãrþi, numite ale „trinitãþii tutelare”,
„îndoielii numãrului”, „iubirii”, „înþelepciunii”,
„iluminãrii”, „cunoaºterii”, „rugãciunii”,
„frumuseþii”, „bucuriei” ºi „împovãratului”. Fie
numai aceastã structurare ºi avem imaginea
coordonatelor pe care se aºeazã atît existenþa, cît
ºi sensurile cunoaºterii.
Volumul lui George Irava e foarte dens, atît prin
conceptualizare ºi abstractizare, dar ºi prin
dezvoltãrile logice ºi prin tensiunea contrastelor
care finalizeazã în premizele creaþiei. „Atinsã cu
vederea întrebãrii/ lunga tainã a iluminãrii/ prinde
conturul sferei veºniciei/ în timp ce întrebarea se
cuibãreºte-n numãr/ metaforizînd semnificaþii/ un
fel de îngeri/ cu chipuri de explicaþii”, ne
lãmureºte poetul în „Cartea iluminãrii”, exprimînd
un ce esenþial al demersului sãu, un model prin care
cautã sã prindã fiinþa în concept. „Setea asta nu se
potoleºte/ cît timp nu se adapã de la cuvîntul-prim”
e un alt avertisment legat de principiul cunoaºterii
depline, justificînd în acelaºi timp opþiunea pentru
42 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
CELEBRITÃÞI LA BOTU’ CALULUIPAMFLETARIA
Ancelin ROSETI
Ca sã nu rãmâie de copcã ºi-n anul 2003, decât în cazul în
agonisind în zadar scoici avangardiste, melci care l-ar fi tradus
fracturiºti, meduze lingvistice ºi, în genere, o pe Dumnezeu ¯
amplã varietate de perle poetice infantile de pe dar abia suntem
malul textualizat în chiloþi tanga al Pontului Euxin ? în 2008, deci încã
loc, deocamdatã, insalubru, dar consacrat, la fel ca nu-i târziu ?
atâtea alte spaþii mioritice, vânzãrii oamenilor ºi d i s t i n s u l
ºtiuleþilor de porumb fiert ? , mam'mare, mamiþica profesor ºi aºa
ºi nenea Marin Mincu ºi-au dat în tangaj mâna ºi-au m a i d e p a r t e
promis tinerei Elena (nu din Troia, dar din Medgidia) umblã dezlegat
cã-i vor face hatârul ºi-i vor trage la cabestan gloria prin literatura
chiar din poarta fabricii de ciment. românã, dând cu
Hotãrât a se face de hândel (cum ar spune haºul în stânga
celebrul zoon politikon ºi posesor de scripcã ºi-n dreapta, de
Stradivarius Mãdãlin Voicu), domnul Marin Mincu, p a r c ã a r f i
unul dintre vestiþii Atlaºi ai pervertitei noastre literatura lui.
postdecembriste literaturi, poet ºi dumnealui ºi nu Înainte de a ne întreba ce ar spune ºi dacã s-ar
mai puþin talentat decât cei pe care îi ridicã în slava rãsuci sau nu în mormânt Gustav René Hocke,
cocoaºei sale intertextualiste, dã la japcã dupã Gaston Bachelard, Paul Ricoeur, Erich Auerbach,
nurii literaturii ºi liniºteºte-n cârlige o-ntreagã Roland Barthes, Benedetto Croce, chiar însuºi
generaþie de râme douãmiiste, publicând, aºa cum domnul Johann Gottfried Herder etc. auzind cã
ai zice peºte, la Pontica sa Editurã, volumul de Mincu de la malu' mãrii a ajuns, peste noapte sau
(spune-se) versuri al Elenei Vlãdãreanu, devenitã peste zi, critic, ne vom întreba care este SISTEMUL
de-acum zeiþa materialelor de construcþii ºi a ESTETIC al domniei sale. Adicã în virtutea cãror
poeziei, deopotrivã. teorii, legi ºi canoane estetice inventate de
Acest volum, prin care domnul profesor de dumnealui ºi trecute, dupã miezul nopþii, prin cele
ºcoalã literarã nouã împreunã cu tânãra zeiþã Elena douã odãi ale somnolentului Parlament românesc îºi
din Medgidia aºazã, pentru eternitate, în ochii zburleºte Mincu semiologu' mustãcioara-i, mai mult
întregii golãnãrimi clasice universale felina razã sau mai puþin, caragialeascã, fãcând ºi impunând
toples a farului Constanþa, nu se numeºte „fistule”, aprecieri critico-maneliste, în speranþa cã va
nici „crãpãturi”, ci, simplu ºi lãutãreºte, Fisuri. produce Sturm und Drang. Sau poate cã o fi doar
De-o poeticitate cu totul ºi cu totul remarcabilã, critic de impresie! ªi-atunci de ce impresia
cu o incomensurabilã încãrcãturã semanticã, dumnealui ar fi mai acreditatã cu valoare de adevãr
vocabulã profundã pânã la luciul þiþeiului, acest decât impresia vecinului meu care urineazã lung ºi
substantiv, „Fisuri” (care în singurãtatea sa pluralã tropic la rãdãcina stavilopozilor literaturii
are înalta menire de a desemna titlul volumului de experimentaliste trase pe sfori ºi premiate?
versuri vlãdãrene), ºi singur dacã ar fi fost publicat Sinceri sã fim, nici eu ºi nici vecinul meu nu am
ºi tot ar fi fost îndeajuns pentru înnoirea pe veci a prea auzit de domnul Marin Mincu ? intelectual
câtorva milenii de poezie. ªi-apoi nu-i chiar de colo remarcabil de altfel, cunoscãtor a ceea ce au creat
sã ai ca reprezentantã a marii ºi tinerei poezii alþii, însã nefiind în stare, din lipsã de talent, sã
româneºti, ºi, de ce nu!, a lumii, pe o poiatã cu creeze el însuºi ceva valoros. „Poeta nascitur,
statutul de consãteancã a lui Dan Spãtaru. Numai cã orator fit”, cam aºa, cicã, îmi ºopteºte vecinul
unii, imaginându-ºi aceste Fisuri ca fiind de naturã meu, ar fi spus înaintaºii latini, despre care domnul
analã, s-au împins pupincureºte sã le laude în profesor Marin Mincu, în calitate de italienist, ºtie,
manierã cunilingus, dupã teoria pendulului, cu siguranþã, mult mai multe, chiar dacã visul sãu
asezonându-se, într-un fel, cu papilele literar- de a trece drept „domnul profesor Isus Hristos al
gustative ale herderianului critic de direcþie, literaturii”, fie ea ºi numai dobrogeanã, nu se va
semiolog ºi smardoi român, care, în urmã cu mai împlini niciodatã. Acum, domnia sa va înþelege de
bine de un deceniu, tocmai terminase de tradus ce scriitori ca, dãm la întâmplare, Henry Miller,
romanul Pendulul lui Foucault de Umberto Eco. César Vallejo, E.A. Poe, Lautréamont, Panait
Câºtigându-ºi, astfel, autoritatea criticã, mai ceva Istrati, Tristan Tzara, Guy de Maupassant, Rimbaud,
43BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Fernando Pessoa, Rilke, Apollinaire, Esenin, deforma realul, a desrealiza” sau „Misiunea
Baudelaire, Dostoievski, Verlaine, Walt Whitman, poetului este de a inventa ceea ce nu existã”.Ei, pe
Trakl, ºi lista poate continua în voie fãrã nici o cine, naiba, sã mai crezi acum: pe Ortega y Gasett,
problemã, departe de a fi fost universitari ºi un neica nimeni al literaturii, sau pe atât de iluºtrii
nicidecum laureaþi Herder, sunt o þârã mai ºi experimentaliºtii domni Mincu ºi Soviany, care,
cunoscuþi decât dumnealui. (Însuºi misteriosul ºi traduºi altfel, vor sã schimbe campionatul mondial
oarecarele domn Arthur Schopenhauer, a cãrui de fotbal cu miuþa interplanetarã de maidan ºi sã
voinþã era lumea, prevãzând existenþa domnului facã din „þurcã”, „lapte gros”, „v-aþi ascunselea” ºi
Marin Mincu, a venit anticipat în sprijinul înþelegerii „caprã nouã” probe de bazã ale Jocurilor Olimpice?
acestei probleme ºi-a spus: „Cãrþile nu înlocuiesc Ei sunt în stare sã scoatã ºahul în afara legii, pentru
experienþa, iar ºtiinþa nu þine loc de geniu”. Deºi un ca ? fãrã-ndoialã, recuperând realul ? sã poatã
nimeni pe lângã criticul Marin Mincu, totuºi, face, cu Gari Kasparov, o partidã de „Þintar” sau, ºi
maestrul Goethe i-a prezis anonimului A. mai ºi, de „Nu te supãra frate”? ºi toate acestea
Schopenhauer, încã din copilãrie, celebritatea). numai pentru a fi ºi ei sportivi ºi ºahiºti.
Asta ca sã nu mai vorbim, pierzându-ne vremea, de Dar pentru a vedea pe cine ºi ce susþin criticii lu'
tânãra divinitate de Medgidia Elena Vlãdãreanu (din Moº Crãciun, vom sifona, la întâmplare, câteva
a cãrei operã vom scuipa printre dinþi, mai la vale, pasaje din catastrofala ºi fisurata operã a genialei
câteva citate), ca ºi de atâtea alte nume „grele” ºi Helene Vlãdãreanu, care nu numai cã nu are nici o
nule ale literaturii, despre care, dincolo de legãturã cu poezia, dar n-are legãturã cu nimic: „
riveranitatea chioºcului care vinde vatã de zahãr pe gura sfânta de ea îmi miroase a cãcat / chiloþii mi-i
bãþ sau mititei la botu' calului, nu s-a auzit, dar care schimb o datã la trei-patru zile / ºi nici atunci nu
îºi dau între ei mai multe premii, brizbizuri, onoruri mã-ndur / mã simt bine în cãldura / cu aromã de
ºi insigne decât spurcãciunile de cãrþile pe care le- copil tãiat” (pag. 11).
au publicat ? îi vom lua în balon cu proxima ocazie. Sau, „recuperând realul” dupã normele poeticii
O altã faþã palidã care umblã fãrã lesã prin de tomberon a tandemului Micu-Soviany, cu
literaturã, sprijinind cu vorbe prelucrate termic ajutorul cãreia poþi recupera chiar ºi-o cloºcã cu
toþi vãduviþii de talent, este unu' Soviany cãruia puii de aur: „ frigiderul e gol. mama mi-a trimis de
necrescându-i nici talentul ºi nici mãselele de minte acasã / douã legãturi de ºtevie sãpun de rufe ºi
pânã la aceastã vârstã spune despre genul acesta de pâine” (pag. 20).
scriere, numit poezie de mare forþã ºi virtuozitate, Un adevãrat regal de gândire filosoficã ni se
printre alte enormitãþi, cã ºi-ar justifica valoarea dezvãluie la pag. 33, paginã afectatã „descrierii
prin faptul cã „recupereazã realul”, de parcã n-am melancolicului”. Aceastã gândire depãºeºte cu
fi îmbuibaþi ºi sãtui de atâta real. Cu alte cuvinte, mult adânca meditaþie a domnului Ion Dolãnescu ?
dupã netedul creier al domniei sale, la jurnalul tv, devenit celebru dupã reuºita sa de a recupera
când ni se prezintã ºtirile, nu ni se prezintã ºtirile, realul, lansându-ºi piesa de rezistenþã „Bãlãlãu” ?
ci ni se recitã poezii ? bineînþeles, recuperându-se care spunea, cu ocazia altei lãlãieli, cã „fericirea-i
realul. Astfel, vom fi obligaþi sã numim volume de lucru mare”. Însuºi Hegel ar frânge-n bucãþi Ideea
versuri orice facturã, fiþuicã, dosar, ziar, revistã de genunchi ºi s-ar face tricolor de invidie, dându-ºi
etc. Iar ziariºtii, notarii, conþopiºtii, orice individ de cap propriul hegelianism, dacã ar citi atingerile
prins în flagrant cu creionul în mânã va fi adus în de geniu ale înnoitoarei poete. Cum descrie ea
cãtuºe la statutul de poet. Orice ºtire de genul „s-a melancolicul? Uite-aºa: „e un lucru ca toate
gãsit o babã atârnatã de un gard; poliþia cautã lucrurile”. Ce mai, pe cât de poetic, pe atât de
vinovaþii”, se va antologa în capitolul „poezii de la profund.
poliþia capitalei” sau dupã caz. O, ºi câþi nu zac prin O altã imagine poeticã de o frumuseþe fãrã de
puºcãrii pentru sãvârºirea acþiunii unui biet haiku margini, desprinsã parcã din filmele cu proºti, ni se
de recuperare a realului! Ce frumos va suna de iþeºte la pagina 52: „mi-ai strigat din fundul
acum încolo: „Îmi depun volumul de versuri pentru autobuzului / (în maºinã erau cam douãzeci de
obþinerea permisului de conducãtor auto sau oameni / dar noi ne-am depãrtat cât am putut / de
pentru vizã turisticã în S.U.A.”! mult e ºi asta o strategie de-a noastrã”.
Dacã am aplica acest „concept” ºi altor arte, Emoþionant! Foarte frumos!
coregrafiei, bunãoarã, ar însemna cã cei cu Chit cã la pagina 70 distinsa zeiþã medgidianã ne
handicap locomotor sunt geniali balerini care, de avertizeazã frontal: „am în cap numai tãrâþe ºi
dimineaþa ºi pânã seara, din lipsã de ocupaþie ºi fãinã”, noi ne vom îndoi de existenþa celei de-a
dorinþã de glorie, recupereazã, într-una, realul. doua realitãþi determinate, numitã fãinã,
ªi noi, fraierii, luasem de bunã spusa domnului acceptând numai tãrâþa din þeasta excelenþei sale
José Ortega y Gasset: „ a stiliza înseamnã a ºi-o vom surprinde la pagina 65 în ipostaza de
44 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
purtãtoare de cuvânt atât a umilelor lucrãtoare de autodecernãri,
pe centurile patriei, cât ºi a celor din puff-urile secãturi încununate Nobel,
mult râvnitului ºi istoricului Reeperbahn. Departe banii de premiu cheltuiþi cu onorariile celor din
de-a lua în discuþie statuia pedestrã ºi ortografiatã juriu,
cu un singur „t” a vecinului meu, iatã cum se premiantul ar fi scos dator,
îndeamnã pe sine, intoxicatã de o întreagã pleiadã juriul ar fi nesfârºit,
de noxe metafizice, unica ºi inconfundabila poetã: s-ar acorda premii Nobel pentru tãcere,
„urcã-te pe statuia lui rosetti / aºazã-i cravata s-ar acorda premii Nobel pentru debut,
florile pe umãr / suge-i sexul”. s-ar acorda premii Nobel ex-aequo,
Având toate acestea pe tapet, constatãm, pe de nu s-ar mai acorda deloc.
o parte, cã, în aceastã manierã, suntem cel puþin Suntem 20.000.000 de genii, zilnic scuipându-ne
20.000.000 de genii. Pe de altã parte, pricepem între noi sã nu ne deochem, ºi suntem fericiþi!
tardiv cã epoca de aur a poeziei româneºti, pe care Pornim cãtre gloria intimã direct pe þolul roºu…
am ratat-o, istoriceºte vorbind, a fost pe vremea La Bulivar, birjar! la bulivar!...
birjelor.
Suntem fericiþi! Pãcat cã premiile Nobel nu se
hotãrãsc în România. Ar fi o ocazie unicã în istoria
omenirii de a se putea vedea nevãzutul:
evlavioase trageri de sfori ºi ecumenice jocuri
de parâme,
exerciþii pirotehnice aplicate pe caprele
vecinilor,
Detaliu
45BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
CUM ªI CE SE MÎNCA LA ÎNCEPUTUL
SECOLULUI TRECUTGASTRONOMICA
Bogdan ULMU
Se dedicã domnului Gruia Novac, pe care l-am stresat
nepermis de ludic, trimiþîndu-i de trei ori, acelaºi
text...
bucium prãjit în unt; suliºoare (pardon de Prietenul meu expresie!); plesiruri; plãcintoare; gato de cartofi de M i rcea Cavad ia , Lion; lapte zburat spaniol; croºete de Olanda; scriitor, director de muhalebiu cu nisaºtea; cremã plumbuitã; bishop; ziar, organizator al vutcã auritã; ºi, ca sã nu vã mai plictisesc ºi pentru a u n u i e x c e l e n t vã face poftã, transcriu ºi un fel de mîncare festival de umor în complicat, cu titlu lung & apetisant – lise de chitrã, Caraº-Severin, mã portocale întregi, caise, frape, prune umplute cu invitã, ca-n fiecare an, la casa lui de vacanþã, la fisticuri...mmmm!!!Voineasa. Cine a fost la Voineasa (în Vîlcea, pe
Citind reþetele, mi-am dat seama nu numai cã drumul dintre Rîmnic, spre Sibiu, urcînd spre munte pe la-nceputul secolului trecut strãbunii de la Brezoi) ºtie cum aratã paradisul. Et in Arcadia (strãmoaºele) aveau timp, dar aveau ºi cu ce ego!cumpãra atîtea ºi atîtea produse! Deºi, tehnic, bucã Ce-i drept, am avut proasta inspiraþie sã vin tãria era oarecum rudimentarã (nu existau acolo...taman de la Baia Mare (unde fusesem invitat microunde, temperaturi înalte, mixere, cuptoare de de celebrul Akebono, Claudiu Pop, omul care-a slãbit mii de waþi, tacîmuri elegante de inox ºi pahare de în direct, la tv, 102 kg.!)... De la Bai, la Voineasa, se mînuit fãrã spaima spargerii), rãgazul pentru artã ºi ajunge lesne – spun masochiºtii: mie nu mi s-a pãrut – plãcerea culinãritului nu se pot compara cu poate unde încã nu sunt masochist cu acte...bucãtãria treimiistã, bazatã pe semipreparate, cola, Deci, iau Sãgeata Albastrã de la Baia, la Cluj, hamburgeri, pizza ºi hot dog.de-acolo, dupã douã ore, iau autocarul spre Vîlcea;
ªi cît de curios sunã azi, în urechea gospodinelor cobor la Brezoi, de unde mã recupereazã doamna mai rar dedulcite la asemenea lecturi, unele Trude, soþia lui Cavadia. Obosit, fug dupã o bere, ingrediente despre care se zice cã-s chiar toxice mãnînc o sarma ºi citesc o carte, pe ospitaliera (scrobealã, clei de morun, gumã arabicã, sacîz – terasã (verandã) a casei bãtrîneºti, casã care a cernut prin tulpan, niºaºta; sau mai puþin împlinit o sutã de ani.periculoasele unt de pergament, zahãr verde, apã Cam tot atîta avea ºi cartea despre care vã de flori º.a.m.d.). Desigur, un cercetãtor al vorbesc: ea nu poseda coperþi, nici vreo indicaþie arhaismelor ºi regionalismelor, ori un pasionat lãmuritoare (cum se cheamã, cine-i autorul, unde-i (fanatic) al bucãtãriei, reuºeºte sã descifreze publicatã, în ce an etc.); pe coperta improvizatã termenii subliniaþi de noi cu bond; nu e greu sã-þi scria, de mînã: Carte de bucate a Mariei Turturea de imaginezi cã dracila = un fel de mãrãcine; chitra = o la Voineasa. Dupã cîte mi-am dat seama ( raportînd-o varietate de lãmîie; povidla = magiun; Mandel la opul tandemului Kogãlniceanu / Negruzzi) era Kuchen = prãjiturã cu migdale; crafne = gogoºi; publicatã cam cu douã-trei decenii, dupã. O seamã cantalup = pepene; lapte zburat = variantã mult mai de termeni ºi reþete repetau bucatele propuse de apetisantã a „laptelui de pasãre” º.a.m.d. paºoptiºti. Deci, s-ar putea spune, ºi acest volum
Sunt însã ºi cuvinte pe care nu le mai gãsim în conþine feluri de mîncare aproape criptice; am notat dicþionare ºi asupra cãrora ne va fi din ce în ce mai pentru dumneavoastrã, mîncãi frustraþi, cîteva greu sã ne dumirim. Ergo: pofticioºi dumneavoastrã, nume de bucate, spre-a vã face sã salivaþi, profitaþi de bãtrîni (minimum octogenari!) ºi cultivîndu-vã: dulceaþã (ºerbet) de dracilã; dulceaþã trageþi-i de limbã, precum culegãtorii de folclor. de ( miez de) frape; dulceaþã de (coajã de) Ceea ce veþi afla, treceþi cu plai vazu' pe pergament neramze; ºerbet de chitrã; dulceaþã de gelatinã ºi iute daþi de ºtire degrabã vãrsãtoriului de vutci & (tremurã); dulceaþã de cantalup; ºerbet de vinuri ce se-ncumetã sã semneze aici... Pohte & pergamot; ºerbet de sacîz; paºchet; povidlã de gînduri aromitoare !caise; Mandel-Kuchen; bogace (bohaci); crafne;
46 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
SOCIETATEA CIVILÃCONSULTAÞII
Andrei HUIBAN
Determiniºtii culturali subscriu la ideea pãstreazã aceste
conform cãreia cultura politicã este durabilã ºi c o n d i þ i i
persistentã pentru cã îºi are originile în istorii fundamentale. De
naþionale ºi personalitãþi individuale distincte. exemplu, John Keane
Specialiºtii au împãrþit acest concept într-o defineºte societatea
dimensiune subiectivã ºi una obiectivã. civilã ca fiind „o
Dimensiunea subiectivã constã din: orientarea a r e n ã î n c a r e
cognitivã, orientarea afectivã ºi orientarea oamenii moderni îºi
evaluativã. satisfac, în mod
Dimensiunea subiectivã a culturii politice se legitim, propriul
bazeazã pe dimensiunea sa obiectivã, exprimatã interes ºi îºi dezvoltã
de: sistemul politic (parlamentul, executivul, individualitatea, dar
birocraþiile, tribunalele, partidele politice, unde deprind ºi
grupurile de interese, mass-media, beneficiarii valoarea acþiunii de grup, a solidaritãþii sociale ºi
lor), procesul politic (acþiunile, conflictele, dependenþa bunãstãrii lor de ceilalþi, ceea ce îi
alianþele ºi comportamentele), ordinea politicã educã în spiritul îndatoririlor cetãþeneºti ºi îi
(politicile ºi deciziile sistemului politic). pregãteºte pentru participarea la arena politicã a
Dimensiunea subiectivã ºi cea obiectivã statului” (Keane, 2003, p.94).
marcheazã premisele democraþiei. Conform lui Ernest Gellner scrie cã mai degrabã societatea
Dahl, democraþia implicã douã elemente: civilã este democraþie decât este conþinutã de
competiþie (contestare) ºi participare (Dahl, 2000). democraþie: “Ceea ce distinge societatea civilã
Aceste elemente, la rândul lor, implicã alegeri faþã de celelalte este cã nu este clar cine este
deschise, libere ºi corecte, limitãri asupra puterii, ºeful” (Gellner, 1998, p.93). Societatea civilã sau
stat de drept, stabilitate ºi libertate a presei: democraþia sunt menite sã asigure pluralismul,
“Democraþia are precondiþii de ordin economic, absenþa monopolului ideologic, separarea statului
instituþional, cultural ºi social. Dacã toate acestea de economie ºi viaþa socialã, controlul reciproc ºi
trebuie sã fie prezente în egalã mãsurã pentru ca echilibrul dintre centralismul politic ºi autonomia
democratizarea sã aibã loc, reprezintã un subiect economicã. Aceasta este teoria liberalismului
controversat. Cu toate acestea, ele pregãtesc clasic, un melanj între libertarianism ºi
terenul pentru modul în care elitele ºi cetãþenii de responsabilitate socialã. El se potriveºte cu
rând se comportã, reacþioneazã în ºi la situaþia lor, noþiunea de societate deschisã, aºa cum au descris-
precum ºi la schimbãri, pentru modul în care se o Popper ºi Dahrendorf.
îmbinã domeniul public ºi cel privat ale cetãþeniei, Distingând între societatea deschisã ºi
interesele individuale ºi sociale din societate, societatea închisã, Popper o caracterizeazã pe
adicã ele pregãtesc terenul pentru societatea ultima ca pe o societate tribalã, bazatã pe o
civilã“ (Gross, 2004, p.26). înþelegere absolutã a istoriei care duce la
Filosofia politicã modernã definea societatea totalitarism, distrugând orice pluralism (Popper,
democraticã ca societate civilã, un parteneriat 2005). Orice contestaþie este interpretatã ca o
între cetãþeni, din care derivã întreaga autoritate, rezistenþã ce trebuie învinsã în numele realizãrii
ºi o sumã a diferitelor grupuri, interese ºi clase, al finalitãþii ultime a istoriei, pluralismul fiind
cãror numãr înlãturã orice pericol în care s-ar afla descalificat din punct de vedere intelectual ºi
individual sau grupurile ºi interesele minoritare. politic, democraþia apãrând doar ca o eroare ce
Controlul ºi echilibrul sunt astfel stabilite prin trebuia eliminatã.
existenþa unei mulþimi de grupuri, organizaþii ºi Democraþia, societatea deschisã formatã din
asociaþii cu legãturi active între membri. Indivizii indivizi, îi pare lui Popper regimul cel mai puþin rãu.
trebuie sã-ºi asume atributele cetãþeniei, sã creeze Ea nu este un ideal abstract, ci un cadru
aceste elemente ale societãþii civile ºi sã participe instituþional ce oferã procedee ºi metode ce
la ele. Societatea civilã nu poate fi creatã prin interzic autoritãþilor sã se sustragã dialogului. Ca
decrete de stat ori prin vreun alt tip de impunere, ci orice cunoaºtere absolutã, orice suveranitate
doar prin exercitarea cetãþeniei. absolutã e o iluzie funestã. “Ca un savant adevãrat,
Definiþiile contemporane ale societãþii civile democratul procedeazã prin încercãri ºi erori,
47BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
presupuneri ºi respingeri ºi alege sã-ºi realizeze neinstituþionalizate vizând diferite cauze sociale.
scopurile prin ajustãri ºi reajustãri limitate ce pot Ele creeazã un corp eterogen ºi multistratificat
fi ameliorate continuu” (Popper, op.cit., p.337). El care reflectã mozaicul cultural al unei comunitãþi.
nu se încrede în utopiile revoluþionare, dar nu
dispreþuieºte sã se angajeze în reforme menite sã Bibliografie
corecteze nedreptãþile ºi inegalitãþile.
Pentru Dahrendorf, societatea deschisã nu este 1.Dahl, Robert A., Poliarhiile. Participare ºi
un sistem ci, „în forma sa idealã, este un haos opoziþie, Institutul European, Iaºi, 2000
c rea t i v. Ea ne p ro te jeazã împot r i va 2.Dahrendorf, Ralf, Dupã 1989.Moralã,
«inconvenientelor stãrii naturale», dar ºi revoluþie ºi societate civilã, Humanitas, Bucureºti,
împotriva celor care provin din pretenþiile 2001
monopoliste ale minoritãþilor sau majoritãþilor 3.Gellner, Ernest, Condiþiile libertãþii.
autodesemnate” (Dahrendorf, 2001, p.79). Societatea civilã ºi rivalii sãi, Polirom, Iaºi, 1998
Ca zonã separatã aflatã între individ ºi stat, 4.Gross, Peter, Mass-media ºi democraþia în
societatea civilã prezintã caracteristici precum þãrile Europei de Est, Polirom, Iaºi, 2004
autonomia, pluralismul, asocierea, legalitatea ºi 5.Keane, John, Societatea civilã, Institutul
medierea. Aceste asociaþii pot cuprinde confesiuni European, Iaºi, 2003
religioase, organizaþii caritabile, grupuri de 6.Popper, Karl, Societatea deschisã ºi duºmanii
influenþã în afaceri, asociaþii profesionale, sãi, Humanitas, Bucureºti, 2005.
s i n d i c a t e , u n i v e r s i t ã þ i º i m i º c ã r i
Detaliu
48 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
SPIRALA NÃZUINÞELORPROZÃ
Iorgu GÃLÃÞEANU
...pentru cã am jurat sã spun totul despre ceea ce am simþit odatã
cu trecerea anilor, pornesc la drum lung, plin de povîrniºuri ºi
necunoscute ce-mi vor îngreuna înaintarea, dar e riscul asumat pentru
a-l lãmuri pe Vlad ºi ceilalþi de vîrsta lui de corvoada generaþiilor
mutilate decenii la rînd spre întunecimea epocii aurifere, îndrumate
fals sub fanatismul creierelor despotice infestate cu ciuma roºie de la
rãsãrit, abãtute peste dealuri ºi hotare, peste munþi, codri, grînare,
printre vii ºi peste pruncii neamului...
...pentru cã am jurat la înmormîntarea lui Ionel Cartas, viþa
moralã, liberalã, a Vocii manuscrisului, sã spun cît mai multe despre
adevãrul deceniilor nãruite generaþiilor încarcerate între ziduri,
înlãnþuite în frig ºi teamã, de apãsarea întunericului într-o societate în
care se declarase încheiatã iluminarea pânã-n inima cãtunelor, a
munþilor ºi cimitirelor, a drumurilor ºi chiar în strãfundul peºterilor...!
…într-o þarã unitã pe culmile succesului ºi al fericirii, scãldatã în
aur ºi fãrã datorii la strãini, îndestulatã, cu salariaþii înºiruiþi la cozile m-ai jicnit, adicã, ai vorbit urît, de mãlai ºi pîine, ouã, zahar sau ulei, ajunºi în stadiul înaintat al chestia cu mã-ta despre mama. disciplinei, cu cartele sau tichete pentru bunurile toate ºi tot mai Of, a mai trecut un sfert de ceas puþine... ºi tot acolo eºti! Spui sau nu-mi
...dar mai ales pentru cã am jurat sufletului pãcãtos, care spui noutãþi? Ai noroc cã-i ger pãcãtuia, înjurându-L pe Dumnezeu cã ne-a pãrãsit pe noi, vrednicii afarã ºi nu au ieºit prietenii, români, capabili sã învingem orice duºman ne-ar fi cãlcat prin ogradã, altfel o ºtergeam de mult, mã ne-ar fi siluit femeile ºi ne-ar fi furat copiii sã-i educe sã se-ntoarcã ºi jucam cu ei. Ce faci, te hotãrãºti sã ne controbãie prin case, sã ne spintece burþile ºi sã ne de-a hranã la sau nu? Altfel o sã plec la...sãlbãticiuni..., lucruri învãþate la ºcoalã, doar abia terminasem liceul Minutele se scurgeau la ºi ºtiam o grozãvie de chestii despre vitejia neamului românesc, pe repezealã, fãrã a lua în seamã mulþi învingându-i de-a lungul veacurilor, numai pe tovarãºii sovietici ºicanele pe care ºi le aduceau niciodatã, ei rãmînînd pentru noi bastionul þãrii ºi prietenul mare, unul altuia, unul din generaþia gigant, mai mare ºi decît ursul polar... obsedantelor decenii îmbibate
– Fane, Fane, ai de gînd sã începi misiunea pentru care ai venit, de mucegaiul bolºevicilor, altul aici? Mã ameþeºte filozofia ta! din ultima, dupã jumãtate de
– Ce e, mã, ghiaure, ce te þipi la mine? Zãu, mare zbanghiu a fãcut veac distanþã, cu doar o duzinã taicã-tu ºi mamã-ta! de aniºori în spinare adunaþi
– Bãi, Fane, eu îi spun mamã, nu mã-ta, cum te-ai repezit la mine! dupã alþi ºase de la nãruirea Am sã te pîrãsc, sã ºtii. utopiei ceauºiste. Era într-o zi de
– Vlad, nu minþi, am spus mamã-ta, nu mã-ta, cum insinuezi! În Boboteazã din mileniul trei, fond e acelaºi lucru, doar... afarã într-adevãr gerul pusese
– Ba nu e acelaºi lucru, altfel simte dacã-i zic mama, ºi altfel m-ar stãpînire absolutã peste tot ce privi dacã i-aº zice, dar mai bine tac, prea urît sunã la urechi, parcã era viu ºi neviu din ogrãzi, freci lopata de piatrã, nu? Eee, te strîmbi ºi arãþi prostii cu degetele, întreaga aºezare fiind cuprinsã parcã n-aº ºti ce înseamnã! Ai început de-o orã sã povesteºti, mi-ai de muþenia fiinþelor ºi trosnetul promis o mulþime de adevãruri, iar tu, îmi faci teoria cu o grãmadã de pietrelor sau al crengilor jurãturi, nu mai termini odatã ºi odatã, de asta mã þii lângã tine?! doborîte din pomi sub apãsarea
– Nepoate, Vlad taicã, e vorba de a jura ºi nu de jurãturi, cum ucigaºã a vîntoasei. La dreapta stîlceºti tu cuvintele! Bine, bine, te-ai plictisit, doar numai dupã un lui ªtefan Grigoriþã, comod ceas de trãncãnealã? Poate ai dreptate, eºti puºtan, am uitat. Oare instalat pe scaunul din faþa cum te descurci la ºcoalã, unde trebuie sã mergi ani la rînd pentru a maºinei de scris, prins de învãþa puþinã carte? Tu te-ai plicitisit doar dupã un ceas ºi deja vrei sã neastîmpãr se agita Vlad ºtii o mulþime de lucruri, mãi, ciocoflendere, mãi! Grigoriþã, fiul mai mare al
– Eei, poftim, altã tîmpenie de-a ta, în loc sã mã înveþi ceva bun, singurului sãu prunc, mereu pus despre istoria neamului, îmi spui iar o prostie! Nu-i vorba de asta, dar pe ºotii sã-i tulbure liniºtea din
49BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
camera de lucru, sã-l facã una douã sã se rãsteascã: ªi-a fluturat mînuþele prin faþa ochilor, semn
– Termino, ghiaure, de cîte ori m-ai fãcut sã de salutare ºi împãcare, apoi iute a deschis uºa cu
întorc capul spre tine, sã pierd firul la þesãturã, la ele ºi a zbughit-o în aerul rece de afarã, dispãrînd
ideea ce vreau sã o aºtern pe coala de hîrtie! Ai doar el ºtia unde pentru a-ºi descãrca nãduful minþii
îngheþat de frig, mâinile þi-s reci ºi din nas îþi curg ºi bãºica udului. În urma lui, ªtefan, uimit de
mucii, þi-au fãcut ranã la buza de sus, abia mai poþi perspicacitatea ºi maturitatea urmaºului de sânge,
respira, mucea! ºi-a frecat cu dosul palmei fruntea crestatã de
– Daa, tu deºteptu' de colo, n-am îngheþat, aici riduri, parcã limpezindu-ºi gîndurile ascunse-n
nu-i rece, e chiar plãcut ºi e bine, faþã de prãpãdu' spatele ei, ºi a ºoptit doar numai el s-audã:
de afarã! De ce ai aºa multe tablouri pe pereþi? Tu – Isteþ nepot mai am! Ce-ar fi sã i-au o duºcã, sã
le-ai desenat? intru un pic pe scãrile din dreapta, în micul bar al
– Vezi, vezi, cum pui întrebãri anapoda? Suntem meu? Hai, iute, sã nu vinã ghiaru' sau Mãria!
aici pentru a-þi depãna grozãvii dinaintea lui '89, din A coborît din aer mîna mai înainte ridicatã sã-ºi
secolul douãzeci, adicã din mileniul doi, abia loveascã ramul din arborele genealogic, cu
trecut! Secolul din care am prins aproape degetele ei ºi-a tras fermoarul imaginar prin faþa
jumãtatea pãtatã de mîrºãvenia diavoleascã a buzelor, s-a ridicat de pe scaun ºi a tulit-o spre uºa
comunismului ceauºist. de la magazia din dreapta, de pe raftul din spatele
– Ce-i aia, mîrºãvenie ceauºistã? ei a luat sticla cu tãrie albã ºi a dat prima duºcã pe
– Hoo, nici nu þi-am rãspuns la a doua întrebare gât, oprindu-se îndatã din cauza larmei ivite în
ºi tu îmi pui altele?! Nu se deseneazã tablourile, se încãperea de unde abia plecase. A întors capul ºi
picteazã! ªi nu le-am pictat eu, le-am colectat de la vrînd-nevrînd, surprins asupra faptei, oarecum
diferite vernisaje expuse ºi de copii de vîrsta ta! speriat, a pronuþat cãtre autorii care-i invadaserã
Uite de ce sunt în stare unii, pe când tu nu faci nimic spaþiul de creaþie:
constructiv, freci menta precum face nea Terchea- – Ce-i Nuº, taicã, a îngheþat micuþul, afarã? Era
Berchea. Acum ce naiba miºti acolo, ori te înfãºori cît pe ce sã mã înec cu apã, m-aþi luat prin
cu pãtura ori las-o la locul ei! Uite, poftim, de câte surprindere! Hoo, hoo, ai pornit în cercetare cu
ori m-ai întrerupt pînã acum! N-auzi, mãi, ce faci cu Tudor? Ãl mare adineaori a þîºnit pe uºã. A îngheþat
ea, hai, hai, du-o înapoi, las-o pe pat, unde era aici, centrala încã nu a pornit. Îl durea bãºica, nu a
împãturitã! Freacã-þi lãbuþele ºi suflã în ele sã te mai rezistat. Uff, era sã scap sticla, cât pe ce s-o
încãlzeºti sau ºterge-o în camera de sus, poate e sparg, se fãcea numai apãrie pe aici.
mai cald. Vezi ce face Mãria, mai necãjeºte-o ºi pe – Lasã, lasã, n-o minþi pe mama, ce, eu nu ºtiu
ea! Du-te, domnle, du-te, nu te mai agita prin jurul cã e þuicã în sticlã?! Mirosul ce invada camera strica
meu, nu pot sã lucrez! Ori stai înþepenit pe scaun ºi totul, nu dacã se uda preºul! Mare ºmecher eºti,
nu comentezi aiurea, ori pleacã unde þi-am zis ºi minþi de îngheaþa apa ca afarã!, pronunþase
fã-þi temele! dezinvolt Vlad, strecurat pe neobservate înãuntru,
– Daa, sunt în vacanþã! Am venit la tine în pe sub braþul nurorei ºi pe lângã þîncul Tudor,
camerã sã-mi povesteºti ceva interesant, dar pînã frate-su, de cîteva luni pornit pe trei ani.
acum vãd cã tu ai frecat menta, nimic nu mi-ai zis ca – Hai, hai la masã, Mãria a turnat mîncarea în
sã mã atragã, sã mã concentrez ºi sã stau liniºtit! farfurii. Nu-i frumos sã mã pãcãliþi, are dreptate
Fane, pot sã fac pipi în chiuvetã? copilul, ce sã caute sticla cu apã în magazie?!
– Ptiu, afurisenie micã, ce e chiuveta, oalã de – Da, Nuº, am luat o duºcã, m-a cuprins frigul ºi
noapte? Afarã, potaie, descarcã vidanja afarã! pe mine! Salut piciule, salut scumpe Tudorel! Gata,
– Îmi îngheaþã puþa ºi poate rãmân fãrã ea! De sting becul, blochez maºina de scris ºi vin la
ce eºti aºa de rãu cu nepoþelul tãu, bunicelule! Te-ai bucãtãrie. Ce se aude în spatele vostru, ce-i cu
bucura sã rãmînã nepotul fãrã instrumente?! hãrmãlaia ivitã din senin?!
A sãrit de pe scaun ºi s-a fixat în mijlocul …………………………………………………………………..
camerei, dincolo de masã, pentru a nu fi ajuns de – Mama, auzi? Vezi, mama, cu ce-mi umple
braþul ridicat de ªtefan, pornit sã-l pedepseascã. urechile? Dupã aia zice cã sunt nervos, cã mã
Dupã ce s-a hlizit cîteva clipe spre adult ºi-i fãcea în plictisesc repede ºi nu ascult de poveþele lui! Ce mai
ciudã, bãtîndu-ºi pumnii unul peste altul, ramura poveþe, de unde îmi spunea cã-mi povesteºte
din trunchi s-a oprit lîngã uºã ºi i-a spus împãciuitor: despre istoria neamului, îmi umple mintea cu fel de
– Gata, gata, ascult, merg sus sã-mi descarc..., fel de aiureli! Fane, ce-ai apucat sã-mi spui de
cum ai zis, vidanja!, dar cînd mã întorc vreau sã dimineaþã pînã acum?
vorbim serios, nu are rost sã pierd vremea de ……………………………………………………………..
pomanã, ori te apuci de povestit, ori merg sus la Dupã ce mîncãm, ne întoarcem aici, sã vãd eu
Mãria ºi joc rummy cu ea! cã nu mã asculþi, pentru cã imediat o sã dau drumul
50 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
la moarã, la ghemul cu istorisiri despre... adulþi, soþul ºi soaþa, veniþi în lume cînd maladia
– Sã turuie moara, sã nu mã laºi o vorbã sã roºie se împînzea peste întinderile þãrii, generaþia
întreb, sã înºiri firul la ghemul cu poveºti, sã rãmîn sacrificatã, activi cu frunþile încruntate ºi tîmplele
nemiºcat, un deget sã nu ridic, sã nu supãr pe încoronate cu fire argintii. Alþii, la braþ, bãiatul ºi
domnu' povestitor, de parcã aº fi din piatrã sau din cu nora, crescuþi sub aripile încã nefrînte, hrãniþi ºi
lut, nu copil din carne ºi oase aºezate în jurul adãpaþi pînã tîrziu cînd au digerat multe, generaþia
sufletului. Care are dreptul sã contrazicã sau sã scãldatã în douã ape. La urmã, cu o palmã a unuia
reclame la Asociaþia pentru protecþia copilului, a încleºtatã într-a altuia, nepoþii, roadele iubirii în
minorului, sau ºtie naiba cum se mai spune, nu-i lumea descãtuºatã, convinºi de oropsiþii mulþi ºi
aºa?! proºti de-ai spune liberã, generaþia crudã ºi
– Poftim, norã, poftim la el, bãrbãþie! Îþi dai avântatã pe drumul atîtor necunoscute. Nu mult în
seama cu cine am de-a face, cît de atent trebuie sã spate, dupã cele trei generaþii, þopãiau cu prudenþã
discut, voi i-aþi bãgat prostiile astea în cap?! Bine, ºi se învîrteau în cercuri, nu cumva sã deranjeze
bine, sã mergem, vom mai discuta despre asta, stãpînii, cei trei din tagma caninã, întreþinuþii,
copii. Ce face, Tudor, bulgãraºul nostru de aur? atotºtiutori asupra ceea ce miºca ziua sau noaptea
……………………………………………………………... prin iarba ºi pe sub copacii din proprietatea
Au ieºit cu toþii din încãpere ºi s-au îndreptat îngrãditã. Liniºtea ce învãluise întregul grup a fost
spre bucãtãria unde îi aºteptau Mãria ºi Cristian, spulberatã de glãsciorul nerãbdãtorului Vlad:
feciorul, tatãl nepoþilor din preajmã. Dupã ce-au – Omule, Fane, mãi, ce v-a apucat pe toþi?!
mîncat, musafirii dãdeau sã plece-n drumul lor, iar Parcã înaintaþi pe aleile din cimitir, ce v-a apucat?
el sã meargã cu Vlad în camera cu masa de lucru,
nerãbdãtori sã înceapã croiala la noul prunc de
spirit. Înaintau spre poartã doi câte doi, de parcã
ºtiau cã-s urmãriþi de soartã prin gerul bobotezii ºi
cîþiva fulgi ce fulguiau pe deasupra capetelor. ______________(Fragment din romanul în lucru Utopia zidurilor, ce va fi Patru bãieþi pãºeau înconjurînd cele douã fete.
publicat, probabil, la Editura Cronica din Iaºi, în 2008)Doi bãrbaþi, douã mame ºi în urmã doi nepoþi. Doi
Detaliu
51BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
POEME
ANNA AHMATOVANOTE ªI TRADUCERI
Livia COTORCEA
Aflînd cã fiica sa vrea sã publice un grupaj de între ei decît cu Ahmatova.
versuri într-o revistã din capitalã, tatãl i-a cerut De aici se înþelege cã fenomenul Ahmatova nu
sã-ºi ia un pseudonim ca sã “nu facã de ruºine o se reduce la manevre stilistice sofisticate, el þinînd
familie de onorabili.” Fiica s-a supus ºi, în loc de mai curînd de cea dea doua parte a vestitei ecuaþii a 1Anna Gorenko, în literatura rusã a apãrut Anna ”Eu”-lui lansatã de Buffon.
Ahmatova. În cazul poetei, unicitatea divinã a Nu e vorba aici cã ea s-ar fi îndoit de propriul personalitãþii a fost potenþatã de frumuseþea ei
talent ºi de drumul pe care ºi l-a ales sau cã ar fi uluitoare. Privind-o, þi se tãia respiraþia. Înaltã, cu cãutat avantajele pe care i le oferã scriitorului un pãrul negru, smeadã, sveltã ºi de o supleþe ieºitã pseudonim; important era ca ea sã respecte din comun, convenienþele, pentru cã în familiile onorabile (iar cu ochii de un verde deschis ca ai panterei de familia Gorenko era o astfel de familie) meseria de zãpadã, timp de o jumãtate de veac, poeta a fost scriitor era privitã de sus, considerîndu-se fireascã desenatã, pictatã, sculptatã în ghips ºi în marmurã, doar pentru cei care nu se puteau afirma altfel. fotografiatã de atîþia ºi atîþia, începînd cu Amedeo
2 Pretenþiile tatãlui erau însã exagerate. În fond, Modigliani. Versurile care i-au fost dedicate familia Gorenko nu þinea de nobilimea de viþã. Dar alcãtuiesc mai multe volume decît însumeazã ce te faci cã familia locuia la Þarskoe Selo – propria ei creaþie.reºedinþa de varã a þarilor – ºi cã vecinãtatea cu Spun toate acestea pentru cã faþa exterioarã a Palatul, pe parcursul cîtorva ani, n-a putut sã nu ”Eu-”lui poetei te înmãrmurea.Chipul ei interior lase urme în gîndirea acesteia; pentru fata de corespunde perfect exteriorului, lucru dovedit de ºaptesprezece ani însã, altceva era important: cu o versurile ei, unul mai uluitor ca altul.sutã de ani în urmã, la Þarskoe Selo, ”înflorea, lipsit Discursul ei este guvernat de o lapidaritate de griji” Puºkin. plinã de forþã. Ahmatova este poetul ritmurilor
Cît priveºte pseudonimul, între strãbunii Annei severe, al rimelor exacte ºi al perioadelor scurte. Gorenko pe linie maternã exista un Ahmat-han, Sintaxa ei este simplã, fãrã podoaba propoziþiilor urmaº al lui Cinghiz-han, ultimul conducãtor al secundare pe volutele cãrora se ridicã edificiul Hoardei de Aur. „Sînt o cinghizã” – declara poeta nu literaturii ruse. Simplitatea gramaticalã apropie fãrã orgoliu. Pentru urechea unui rus, numele limbajul ei de limba englezã. Între contemporanii Ahmatova are o rezonanþã orientalã, mai exact, sãi, Anna Ahmatova este o Jane Austin, ºi dacã tãtãrascã. Dar Anna Ahmatova n-a cãutat exoticul. limbajul ei este ambiguu, nu gramatica este de Dimpotrivã: în Rusia, tot ce este tãtãrãsc e vinã.întîmpinat mai mult cu prejudecãþi decît cu În epoca experimentelor tehnice în poezie, ea interes. s-s detaºat demonstrativ de avangardã. Versurile ei
Dar cei cinci ”A” deschiºi (Anna Ahmatova) se apropie (dar numai exterior) mai curînd de ceea vrãjeau, iar poeta s-a aºezat cu ei, definitiv, la ce, la rãspîntie de veacuri, a înnoit poezia rusã ºi începutul alfabetului poetic rus. Acesta este primul universalã – ele se apropie de catrenele ei vers reuºit, de o acusticã desãvîrºitã, cu un ”Ah” simboliºtilor, prezente pretutindeni, ca iarba.venind nu din sentimentalitate, ci din istorie. Aceastã asemãnare exterioarã a fost subliniatã Pseudonimul ales dovedeºte convingãtor intuiþia ºi de Ahmatova în mod conºtient, ea apelînd la acest auzul fin al fetei de ºaptesprezece ani care, curînd, procedeu nu pentru a simplifica, ci pentru a-ºi îºi va semna actele ºi scrisorile: Anna Ahmatova. complica demersul. Ca ºi în prima tinereþe, poeta
Viitorul se proiecteazã pe aceastã alegere care þine sã respecte convenienþele.se dovedeºte providenþialã. Nimic nu trãdeazã mai necruþãtor neputinþa
Ahmatova face parte dintre poeþii lipsiþi de unui poet ca versul clasic, motiv pentru care rareori genealogie ºi de orice fel de ”evoluþie”. Poeþi ca ea acesta va fi întîlnit în forma lui purã. ªi nu existã se nasc pur ºi simplu. Ei vin pe lume cu o dicþie lucru mai greu decît sã scrii douã versuri care sã-ºi proprie, cu o alcãtuire a sufletului irepetabilã. aibã sonul lor propriu ºi sã nu sune ca un ecou Poeta s-a ivit pe lume gata înarmatã: nu aminteºte batjocoritor al versurilor altcuiva. Cînd respecþi cu de nimeni ºi, ceea ce este mai important, nici unul stricteþe mãsura, ecoul are o rezonanþã deosebitã, dintre numeroºii ei imitatori nu s-a putut nici mãcar ºi de el nu scapi doar încãrcînd zelos versul cu apropia de nivelul ei. Aceºtia seamãnã mai mult detalii concrete. Versurile Ahmatovei n-au imitat
52 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
niciodatã: poeta a ºtiut totdeauna dinainte cum moºtenirea care i-a revenit pentru a o duce în noul
sã-ºi învingã rivalul. veac. Era acesta un act de adevãratã smerenie, ºi
Arma ei a fost asocierea a ceea ce nu e de tocmai moºtenirea acceptatã a fãcut-o poet al
asociat. Într-o strofã, ea apropie obiecte care, la o secolului XX. Pur ºi simplu, Anna Ahmatova se
primã privire, nu sînt deloc legate între ele. Cînd considera, cu tot cu descoperirile ºi cu piscurile ei,
eroina ne vorbeºte dintr-o suflare de forþa simþirii, un post-scriptum la letopiseþul în care înaintaºii
de agriºul înflorit ºi de mãnuºa pentru mîna stîngã ºI-au pecetluit viaþa. Înscrisurile lor sînt tragice, ca
trasã pe mîna dreaptã, respiraþia versului – mãsura ºi viaþa, ºi dacã post-scriptumul poetei are
lui – se schimbã în aºa mãsurã, încît uiþi cum era ea neclaritãþi, lecþia a fost însuºitã perfect. Poeta
la începutul poeziei. Cu alte cuvinte, ecoul se nu-ºi pune cenuºã pe cap ºi nu ”plînge pe stoguri”
pierde în variaþie, conferindu-i acestuia unitate. tocmai din cauzã cã nici aceºti înaintaºi n-au
Din formã, ecoul se transformã în normã. procedat aºa niciodatã.
Mai devreme sau mai tîrziu aºa se petrec Primele ei plachete de poezii au avut un imens
lucrurile cu ecoul clasicilor ºi cu varietatea succes de criticã ºi de public. Un poet adevãrat se
descrierilor. În versul rus, acest lucru a fost sãvîrºit gîndeºte cel mai puþin la succes, dar trebuie sã ne
de Anna Ahmatova: de acel inimitabil ”Eu” care-i amintim cînd au apãrut cãrþile Annei Ahmatova.
purta numele. Cred cã ”Eu”-ul ei interior asculta Erau anii 1914 ºi 1917 – începutul primului rãzboi
cum, cu ajutorul rimei, limba apropie obiecte ce mondial ºi Revoluþia din Octombrie. Pe de altã
par depãrtate, în timp ce ”Eu”-ul ei exterior, de la parte, oare nu în acest vuiet asurzitor al
înãlþimea staturii ei umane, vedea, cu ochii ºi cu evenimentelor mondiale a dobîndit vocea poetei
vãzul interior, înrudirea acestora. Poeta uneºte viaþã ºi un timbru inimitabil? Din nou sare în ochi
ceea ce a fost deja nuntit în viaþã ºi în limbã – caracterul profetic al începuturilor ei poetice; de la
înainte de vecie, în ceruri. acest
Iatã unde îºi are obîrºia regalitatea discursului drum poeta nu s-a abãtut de-a lungul unei
ei, care n-a avut pretenþia de a fi nou. Rimele ei sînt întregi jumãtãþi de veac. Iar semnificaþia acestui
uºoare, mãsura flexibilã. Uneori, Anna Ahmatova profetism este cu atît mai înaltã cu cît, în Rusia,
renunþã la o silabã-douã din versurile ultim ºi vuietul evenimentelor istorice a fost însoþit de
penultim ale catrenului, obþinînd astfel efectul de litania obsesivã ºi lipsitã de sens a simboliºtilor. Cu
nod în gît sau de impas nevoit provocat de o timpul, ambele melodii s-au întîlnit ºi s-au contopit
încãrcãturã emoþionalã în exces. Dar mai mult de în furtuna polifonicã ameninþãtoare a noii ere; pe
atît poeta nu ºi-a permis, pentru cã nu avea de ce; fondul acestui vuiet, s-a rostit Ahmatova întreaga ei
ea se simþea liberã în spaþiul versului clasic ºi nu-ºi viaþã.
considera realizãrile ºi piscurile ca fiind ceva Volumele de început – Seara, Mãtãnii, Stolul
special în comparaþie cu eforturile predecesorilor alb – sînt consacrate unei teme pe care o întîlnim de
care uzau de aceeaºi tradiþie. obicei în primele plachete ale oricãrui poet – tema
Desigur avem de a face aici cu un element de iubirii. Poeziile poetei par însemnãri grãbite într-un
umilinþã asumatã. Nimeni nu absoarbe în sine jurnal intim. Ele consemneazã întîmplãri din
trecutul atît de complet precum poetul, mãcar ºi existenþa exterioarã sau psihologicã ºi uneori
din teama de a nu merge pe cãi bãtãtorite. (Iatã de depãºesc ºaisprezece, maximum douãzeci, de
ce, atît de adesea, poetul îºi depãºeºte ”timpul” versuri. Acestea se întipãresc rapid în minte, fiind
care, de regulã, este preocupat de ajustarea ºtiute pe de rost în Rusia de generaþii întregi de
vechilor cliºee). Orice ar intenþiona sã ne spunã cititori.
poetul, în momentul în care pronunþã cuvintele, el ªi nu scurtimea sau tema acestor versuri
este conºtient cã este un continuator. Prin mãiestria trezesc dorinþa de a le þine minte cu orice chip. Nici
ºi cuprinderea sa, marea literaturã a trecutului una, nici cealaltã nu sînt o noutate pentru cititorul
smereºte orgoliul urmaºilor. Despre durerea lui, avizat. Nou este în poezia Ahmatovei modul de
poetul vorbeºte totdeauna cu reticenþã, pentru cã abordate a unei teme vechi. Pãrãsitã, chinuitã de
în raporturile sale cu durerile ºi cu tristeþile el este gelozie sau de conºtiinþa propriei vinovãþii, eroina
cu adevãrat un Jidov Rãtãcitor. În acest sens, fãrã zbuciumatã a acestor poezii, cel mai adesea, se
nici un dubiu, Ahmatova provine din ºcoala de dojeneºte pe sine ºi nu se lasã pradã mîniei; ea iartã
poezie petersburghezã care, la rîndul ei, s-a generos în loc sã învinuiascã ºi se roagã în loc sã
sprijinit pe clasicismul european ºi pe profunda plîngã. Poeta a gãsit în proza rusã din secolul al XIX-
antichitate. În plus, creatorii acestei poezii erau lea delicateþea sufleteascã ºi exactitatea motivelor
aristocraþi. psihologice, în timp ce de la poezie a învãþat
Faptul cã Ahmatova a fãcut economie de sentimentul demnitãþii sinelui. Ironia ºi detaºarea
cuvinte se explicã prin felul cum a înþeles ea nu sînt calea cea mai scurtã cãtre smerenie, dar
53BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
acestea au devenit sigiliul duhului ºi al spune despre tragedie; de aceea, poezia ºi tragedia
personalitãþii poetei. sînt înrudite. Pentru cã a nãzuit sã-ºi apropie versul
Oare trebuie sã mai spunem cã versurile de graiul popular, de tonalitatea cîntecului popular,
Ahmatovei au ajuns la cititor exact la momentul Ahmatova a rãmas cu poporul, fiind mai
potrivit? Mai mult decît alte forme de artã, poezia îndreptãþitã la aceasta decît toþi fãcãtorii de atunci
este o ºcoalã a simþirii, iar versurile care s-au aºezat de manifeste literare. Mai mult de atît: poeta a
în sufletele celor care o citeau pe Ahmatova i-au împãrþit amarul cu poporul.
întãrit pe aceºtia în faþa asaltului vulgaritãþii. Dar cuvintele despre comuniunea cu poporul ar
Participarea la o dramã personalã îi înarmeazã cu putea sugera un calcul care presupune cuvinte
tãrie pe cei care sînt pãrtaºi la o dramã a istoriei. mari. Ahmatova a fost o pãrticicã din marele întreg,
Oamenii au fost atraºi nu de eleganþa aforisticã a iar pseudonimul ei subliniazã tocmai ºtergerea
versurilor Ahmatovei, ei au venit spre poetã din ”apartenenþei ei de clasã”. Ba mai mult încã: poeta
instinct. Cititorii erau conduºi de instinctul lor de a dezavuat insolenþa pe care o vedea ascunsã în
conservare, cãci paºii ameninþãtori ai istoriei se cuvîntul ”poet”: ”Nu înþeleg cuvinte rãsunãtoare,
auzeau tot mai aproape de ei. ca: poet, biliard...” (s.a.) ªi cînd spune asta,
Ahmatova a auzit aceºti paºi mai din vreme: Ahmatova n-o face pe mironosiþa, ci-ºi fixeazã în
lirismul personal al Stolului alb ascunde, de fapt, minte un gînd lucid despre viitor. Fidelitatea faþã de
un motiv care, curînd, va deveni pentru ea o tema iubirii a fost ºi ea un semn al apropierii de
permanenþã: motivul spaimei abisale. ªtiinþa de a oameni. Singurul lucru care o deosebeºte pe poetã
þine în frîu pasiunile unei naturi romantice i-a fost de ceilalþi era nesupunerea la etica împrejurãrilor
poetei de folos atunci cînd spaima a cuprins totul. istorice de moment.
Groaza a pãtruns în porii pasiunii, formînd În rest era ca toþi: drept e cã nici timpul nu-þi
împreunã cu aceasta o magmã emoþionalã unicã îngãduia sã fii altfel. Versurile ei au devenit glas al
care, pentru prima datã, s-a fãcut simþitã în Stolul poporului nu pentru cã poporul n-ar vorbi niciodatã
alb. Odatã cu apariþia acestui volum, poezia rusã a pe o singurã voce. Oricum, vocea Ahmatovei nu
intrat în ”secolul XX, cel adevãrat, iar nu aparþine elitei; din acestã voce lipseºte complet
calendaristic” ºi a rezistat impactului. divinizarea maselor populare, atitudine intratã în
S p r e d e o s e b i r e d e m a j o r i t a t e a sîngele intelighenþiei ruse. Acel ”noi” care apare în
contemporanilor sãi, Ahmatova n-a fost luatã de versurile ei din anii revoluþiei este o încercare a
evenimente pe nepregãtite. În momentul izbucnirii poetei de a se proteja de indiferenþa ostilã a
Revoluþiei, poeta avea douãzeci ºi opt de ani – prea istoriei; ºi nu ea, ci alþi mînuitori ai limbii au lãrgit
mulþi ca sã creadã în aceasta ºi prea puþini ca s-o sensul acestui pronume pînã la limitele lui
poatã justifica. Fiind femeie, s-a gîndit cã nu se lingvistice. Viitorul l-a preluat pe acest ”noi”
cade nici sã proslãveascã, nici sã blesteme ceea ce pentru totdeauna ºi a consolidat poeziile celor care
se întîmplã. Schimbarea ordinii sociale n-a fost l-au folosit.
pentru ea un motiv ca sã renunþe la versul sever ºi la Între versurile ”cetãþeneºti” ale Ahmatovei din
combinaþiile asociative. Ca sã evite a deveni o anii revoluþiei ºi ai rãzboiului al II-lea mondial nu
colecþie de cliºee, arta nu imitã orbeºte viaþa. existã o diferenþã de psihologie, deºi intervalul
Ahmatova ºi-a pãstrat vocea ºi intonaþia specifice: dintre aceste evenimente este de aproape treizeci
ca ºi înainte, poeta n-a reflectat lumea, ea a de ani. De exemplu, dacã facem abstracþie de data
refractat-o prin prisma propriei inimi. Însã ºirul de cînd a fost scrisã, poezia Rugãciune poate fi uºor
detalii care, cîndva, punea în surdinã tensiunea raportatã la momentul preferat al noii istorii ruse,
trãirii, acum pare a scãpa de sub control, covîrºind iar titlul ales fãrã greº probeazã intuiþia poetului ca
totul. ºi faptul cã, pentru el, a devenit mai lesne sã
Poeta nu ºi-a întors privirea de la Revoluþie ºi lucreze cu istoria. Istoria ia asupra ei atît de multe
nu s-a erijat în judecãtor al acesteia. Ea a privit lucruri, încît poeþii încep sã renunþe la poeziile
lumea lucid, aºa cã n-a putut sã nu vadã cã explozia profetice, preferînd pur ºi simplu sã descrie
de sãlbãticie a adus fiecãrui om în parte un numãr sentimente ºi fapte.
nemaivãzut de necazuri ºi de dureri. În general, versurile Ahmatovei sînt
ªi poeta a ajuns la aceastã înþelegere a nominative, dar pentru perioada discutatã ale sînt
lucrurilor nu pentru cã a avut parte de un destin specifice. Poeta a înþeles cã împãrtãºeºte
crunt, ci, mai ales, datoritã forþei harului sãu. sentimente ºi gînduri cu foarte, foarte mulþi
Poetul se naºte democrat, ºi problema lui este nu oameni, cã timpul care, inevitabil, se repetã,
propria lui situaþie în societate, de cele mai multe conferã universalitate acestor gînduri ºi
ori precarã, ci modul cum sã se adreseze naþiunii sentimente. În ochii ei, istoria ºi destinul au foarte
întregi pe limba acesteia. Acelaºi lucru se poate puþine posibilitãþi de alegere. Versurile
54 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
”cetãþeneºti” ale poetei s-au contopit în mod Nivelul versurilor ahmatoviene face derizorie
organic cu torentul liric general în care ”noi”, orice încercare de a le interpreta biografic sau
practic, nu se deosebeºte de ”eu”, de acest freudian; în aceste versuri, adresatul concret se
pronume folosit de ea mai frecvent ºi cu o mai mare estompeazã, fiind doar un pretext pentru discursul
încãrcãturã emoþionalã. Împrumutîndu-ºi sensul autorului. Arta ºi instinctul continuãrii unui gen sînt
unul altuia, ambele pronume au cîºtigat astfel în totuna, în sensul cã ambele sublimeazã energia
exactitate. Numele torentului liric este iubire, creatoare, devenind, prin aceasta, identice. Un
astfel cã despre epocã ºi despre Patrie Ahmatova motiv aproape obsedant al liricii ahmatoviene ar fi
ascris versuri de o intimitate aproape indecentã, în nu atît renaºterea iubirii, cît starea de rugãciune.
timp ce versurile ei de iubire au dobîndit forþã Scrise cu diverse ocazii, nãscute din viaþã sau din
epicã, lãrgind albia acestui torent. imaginaþie, poeziile sînt omogene din punct de
În ultimii ani, Ahmatova a respins plinã de vedere stilistic; conþinutul lor erotic nu îndeamnã
indignare încercãrile criticilor ºi ale cercetãtorilor la cãutarea unei forme noi.
de a-i reduce creaþia la versurile de iubire de la Acelaºi lucru este valabil pentru credinþã. La
începutul veacului. ªi, categoric, avea dreptate sã urma urmelor, omenirea nu dispune de prea multe
procedeze astfel. Ceea ce a scris ea în ultimii mijloace pentru a-ºi exprima sentimentele
patruzeci de ani de viaþã depãºeºte aceste poezii, esenþiale, lucru ce ar putea explica, printre altele,
atît cantitativ, cît ºi valoric. Dar îi poþi înþelege ºi pe ºi apariþia ritualului.
critici: din 1922 ºi pînã în 1966, anul morþii ei, poeta Naºterea de noi ºi noi iubiri în poezia
n-a mai reuºit sã publice nici un volum de versuri, Ahmatovei nu înseamnã cã aceasta reflectã niºte
aºa cã cercetãtorii au fost nevoiþi sã lucreze cu ceea romane trãite, ci cã exprimã dorul finitului de
ce aveau la îndemînã. Dar ar mai fi o cauzã, mai infinit. Iubirea a devenit pur ºi simplu limbajul
puþin evidentã ºi mai greu de înþeles, a preferinþei acestei poezii, un cod de comunicare cu timpul, o
criticilor pentru creaþia timpurie a poetei. minimã construcþie pe valul acestuia. Limbajul
De-a lungul vieþii, timpul vorbeºte cu noi limbi iubirii îi era poetei cel mai aproape. Ahmatova nu
diferite – limba copilãriei, a iubirii, a credinþei, a ºi-a trãit propria viaþã; ea a trãit timpul, a trãit
experienþei, a istoriei, limba oboselii, a cinismului, acþiunea timpului asupra sufletului omenesc ºi
a vinovãþiei, limba cãinþei, º.a.m.d. Limbajul iubirii asupra propriei voci. Cînd atrãgea atenþia asupra
este cel mai accesibil. Vocabularul acestuia versurilor ei tîrzii, Ahmatova nu renunþa la
acoperã toate noþiunile, discursul iubirii este imaginea femeii tinere care vorbeºte prin iubire, ea
ascultat, în egalã mãsurã, de natura vie ºi de natura ne spunea doar cã vocea ºi dicþia acestei femei au
moartã. În limbajul iubirii, cuvîntul este spus de o luat-o cu mult înainte în încercarea lor de a prinde
voce profeticã, de inspiraþie cvasi-divinã; în acest vuietul timpului.
limbaj se întîlnesc pasiunile pãmîntului ºi citirea În esenþã, totul ne apare altfel deja în ultimul
Cãrþii Sfinte despre Dumnezeu. Iubirea este o ºi cel de-al cincilea volum al tinerei Ahmatova –
întrupare a infinitului în finit. Inversarea acestei Anno Domini MCMXXI. În cîteva poezii din acest
relaþii conduce la credinþã sau la poezie. volum, vuietul eternitãþii absoarbe vocea eului în
Poezia de dragoste a Ahmatovei este poezie aºa mãsurã, încît poeta este nevoitã sã ne sugereze,
prin excelenþã; la suprafaþa ei se aflã un strat la maximum, concreteþea detaliului ºi a imaginii
narativ în care toþi cititorii pot descifra, în mod pentru a le putea salva ºi a se putea salva pe sine de
miraculos ºi dupã gustul propriu, tristeþile ºi inumana mãsurã a ritmului. Deplina uniune a eului
durerile eroinei. (În imaginaþia înfierbîntatã a ºi a ritmului, mai exact, topirea lor în etern, se va
unora dintre ei, versurile sînt o mãrturie a petrece mai tîrziu. Deocamdatã poeta a încercat sã
”romanelor” poetei cu Blok ºi cu Maiestatea Sa apere sensurile propriei lumi de prosodia (s.a.) care
Imperialã, deºi aceasta era sensibil mai talentatã ca înghite totul, pentru cã prosodia ºtie despre timp cu
primul ºi cu ºase þoli mai înaltã decît cel de-al mult mai mult decît poate cuprinde un suflet viu.
doilea). Semiportret ºi semimascã, eroina liricii Acceptînd aceastã cunoaºtere ca memorie a
ahmatoviene potenþeazã tragismul vieþii într-un timpului fracþionat, poeta s-a ridicat la înãlþimi
mod teatral, sondînd parcã limitele unei dureri spirituale inimaginabile, acolo unde nu mai sînt
virtuale ºi limitele permanenþei. În unele versuri, posibile viziunile provocate de noi aspecte ale
poeta parcã ar pipãi graniþele unei fericiri posibile. realului sau de o nouã pãtrundere în esenþa
Cu alte cuvinte: realismul îi slujeºte Ahmatovei lucrurilor. Nici unui poet nu-i este dat sã treacã
pentru a împlini Ceea ce a hotãrît Providenþa. ªi, de aceastã prãpastie. Dar cel ce a aflat de ea coboarã
n-ar fi versurile în sine, toate acestea ar putea fi tonul ºi-ºi slãbeºte vocea pentru a se putea apropia
interpretate ca încercare de a readuce la viaþã de real. Uneori, se recurge la aceste mijloace din
tradiþia unui vechi gen. raþiuni estetice, pentru a atenua forþa ºi
55BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
intenþionalitatea ce-ºi au locul doar la tribunã. statului. În volum au intrat cam cinzeci de poezii,
Cel mai adesea, scopul acestei disimulãri este nerelevanate pentru creaþia poetei din cele patru
pãstrarea propriei personalitãþi. Aºa stau lucrurile decenii.
ºi cu poetul ritmurilor severe care este Anna Ahmatova a fost îngropatã de vie, iar pe
Ahmatova. ªi cu cît s-a ascuns ea mai mult, cu atît mormîntul ei au fost aruncate douã pietre ca sã nu
vocea ei s-a confundat cu Altceva, cu acel Altceva se uite unde este. Pentru a o aduce la tãcere s-au
care te înfioreazã dacã vrei sã-l priveºti de aliat diferite puteri, dar rolul cel mai important i-a
aproape; e ceea ce se întîmplã în Elegii nordice, aparþinut istoriei a cãrei trãsãturã specificã este
unde acest Altceva se ascunde în spatele trivialitatea ºi pentru care persoana cea mai
pronumelui ”eu”. importantã este statul. În Anno MCMXXI, adicã prin
Soarta acestui pronume o au ºi alte pãrþi de 1921, statul nou creat a reuºit sã-ºi întindã mîna ºi
vorbire pe care perspectiva prosodicã a timpului le spre Ahmatova, condamnîndu-l la execuþie prin
slãbeºte sau le potenþeazã. Poezia Ahmatovei este împuºcare pe primul ei soþ, Nikolai Gumiliov (nu
de o concreteþe extremã, dar cu cît este mai este exclus ca acest lucru sã se fi produs cu ºtirea lui 5concretã imaginea ei cu atît este mai mare surpriza Lenin). Conform principiului ”ochi pentru ochi”,
pe care mãsura versului o conferã sensului acestei puterea nu se aºtepta de la ea la altceva decît la imagini. O poezie scrisã pentru subiectul ei este ca rãzbunare, ºi asta cu atît mai mult, cu cît tenta o viaþã trãitã de dragul necrologului. Ceea ce autobiograficã a versurilor ahmatoviene era numim muzica versului, în realitate, este timpul unanim recunoscutã.divizat astfel încît sã adune conþinuturile versurilor Probabil, aceasta a fost logica statului cînd, în rimate într-un focar al irepetabilitãþii lingvistice. urmãtorii cincisprezece ani, a nimicit tot cercul de
Melodia devine albia timpului, fondul pe care prieteni ai poetei, inclusiv pe cei care au fost foarte versurile capãtã o configuraþie spectroscopicã. apropiaþi de ea – pe Vladimir Narbut ºi pe Osip
6Forþa poetei stã în ºtiinþa ei de a exprima stihia Mandelstam. În sfîrºit, i-au arestat fiul, pe Lev suprapersonalã, epicã a muzicii în armonie cu un Gumiliov ºi pe cel de al doilea soþ, pe criticul de artã
7conþinut real; e o ºtiinþã pe care poeta a dobîndit-o Nikolai Punin care, dupã nu mult timp, a murit în începînd cu deceniul al treilea. Efectul acestei detenþie. Apoi, a început rãzboiul. instrumentaþii este dãtãtor de spaimã: e ca ºi cum, Se poate spune cã în istoria Rusiei n-au existat dupã ce te-ai obiºnuit sã te sprijini de un zid, brusc ani mai îngrozitori decît cei cincisprezece ani de descoperi cã trebuie sã te reazemi de orizont. dinaintea rãzboiului. Nici în viaþa Annei Ahmatova
Ceea ce spun eu aici trebuie sã fie reþinut de n-au existat ani mai negri. Viaþa din acei ani, mai cititorii strãini, pentru cã orizontul deschis dispare bine zis mulþimea de vieþi curmate atunci i-a la traducere, pe hîrtie rãmînînd doar ”conþinutul” încununat muza cu cununa durerii. Locul versurilor unidimensional. Pe de altã parte, cititorul rus a fost de iubire l-au luat poeziile scrise în amintirea celor privat ºi el mult timp de cunoaºterea autenticã a dispãruþi. poetei. Traducerea ºi cenzura au multe în comun: Moartea care înainte era vãzutã ca o ieºire din ambele se întemeiazã pe principiul posibilului, dilema iubirii a devenit acum un fapt cotidian, fãrã bariera lingvisticã fiind ºi ea comparabilã ca nici o legãturã cu pasiunea. Din imagine poeticã, înãlþime cu temeiul statalitãþii. Ahmatova e moartea s-a transformat în prozã a vieþii.împresuratã de ambele ziduri ºi, deocamdatã, doar Anna Ahmatova n-a lãsat condeiul din mînã, primul dintre ele începe sã se fisureze. mai întîi, pentru cã prosodia cuprinde ºi moartea,
Volumul Anno Domini MCMXXI a fost pentru apoi, pentru cã ea s-a simþit vinovatã ca poetã ultima carte publicatã. Pe parcursul a supravieþuitoare. În esenþã, versurile ei scrise în patruzeci ºi patru de ani nu i-a mai apãrut nici un memoria celor morþi nu sînt altceva decît o volum. E adevãrat, dupã rãzboi, i s-au publicat încercare de a însera sau de a include moartea în versuri în douã rînduri – i s-a retipãrit lirica de alcãtuirea poeziei. Ea nu i-a înveºnicit pe cei iubire, diluatã cu versuri patriotice ºi de rãzboi sau dispãruþi. Mare parte din ei erau deja mîndria cu versificãri grosolane, proslãvind venirea literaturii ruse, îºi cîºtigaserã singuri nemurirea. timpurilor de pace. Cu aceste versificaþii ea încerca Poeta a încercat sã înþeleagã absurdul existenþei sã-ºi ajute fiul care, oricum, a stat în lagãre umane care, dintr-o datã, în faþa ochilor ei, a
4optsprezece ani. început sã distrugã temeiurile sensului vieþii. Aceste volume nu pot fi considerate nicicum Ahmatova a vrut sã punã stãpînire pe infinitul
volume de autor, întrucît ele au fost alcãtuite de chinuitor, populînd veºnicia cu umbrele celor dragi. funcþionari ai editurilor de stat ºi publicate pentru a Versurile închinate morþilor au fost singurele care convinge publicul, mai ales publicul strãin, cã au putut pãstra vorbirea articulatã, gata oricînd sã Ahmatova este vie, o duce bine merçi ºi este loialã devinã urlet al nebuniei.
56 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
ªi totuºi, din poezia Ahmatovei din acei ani Nici o credinþã nu-þi dã puterea de a înþelege ºi de a
rãzbate un geamãt: el se aude în repetiþia obsesivã ierta, cu atît mai puþin te poate ea ajuta sã trãieºti
a rimei, în versul difuz care frînge curgerea linã a uciderea unui soþ, apoi pe a celui de al doilea, de
discursului. Dar poezia care vorbeºte de moartea mîna puterii; ea nu-þi poate da puterea sã retrãieºti
unui prieten nu cunoaºte aceste fenomene. Poeta destinul propriului fiu ºi sã suporþi patruzeci de ani
pare cã se teme sã nu jigneascã memoria celor uciºi de muþenie ºi de urmãrire. Nici o Anna Gorenko n-ar
cu valurile ei de lacrimi, de aceea în dorinþa ei de a fi putut suporta toate acestea, în schimb a putut-o
li se alãtura se aude ecoul versurilor ei de iubire. face Anna Ahmatova, cea care, alegîndu-ºi
Anna Ahmatova vorbeºte cu morþii de parcã aceºtia pseudonimul, ºi-a profeþit exact ºi viitorul.
ar fi vii, dar fãcînd aceasta, ea nu apeleazã la stilul Existã în istorie epoci în care doar poezia poate
tradiþional de tipul: ”La moartea...” ºi nici nu-i lua în stãpînire realitatea, pe care raþiunea umanã
transformã pe cei dispãruþi în colocutorii ideali ºi n-o poate înþelege, pentru cã o pune în limite.
fãrã cusur pe care, de obicei, poezia îi cautã ºi-i aflã Într-un anumit sens, dincolo de numele Annei
între cei dispãruþi sau între îngeri. Ahmatova stãtea întregul popor, lucru ce explicã
Tema morþii este hîrtia de turnesol a eticii popularitatea ei ºi-i dã dreptul sã vorbeascã în
poetice. De regulã, genul ”In memoriam” se numele tuturor ºi cu toþi oamenii sã vorbeascã
foloseºte pentru a exprima compãtimirea de sine, direct. Poezia ei, cititã, persecutatã, îngropatã,
pentru un exerciþiu metafizic ce dovedeºte aparþine oamenilor. La început Ahmatova a privit
superioritatea supravieþuitorului în faþa celui lumea prin propria inimã, apoi ea a privit-o prin
dispãrut, a majoritãþii (cei vii) în faþa minoritãþii prisma istoriei vii. Omenirea nu are altã
(cei morþi). La Ahmatova, nici urmã de aºa ceva. Ea perspectivã.
nu-i generalizeazã pe cei dispãruþi, ea vorbeºte Prosodia, - în timpul conservat de limbã, - a
despre fiecare cu multe detalii. Poeta se adreseazã reunit douã perspective într-un singur punct. În
minoritãþii, fiindu-i mai la îndemînã sã se alãture acest punct a gãsit poeta ºi ºtiinþa de a ierta, cãci
acesteia, iar nu majoritãþii. Moartea n-a schimbat iertarea a toate nu este o virtute religioasã, ci o
nimic din chipul celor morþi, aºa cã acest chip nu calitate a timpului, terestru ºi metafizic
poate fi folosit ca punct de plecare pentru deopotrivã. Versurile Ahmatovei supravieþuiesc,
desfãºurarea de gînduri solemne ºi înãlþãtoare. indiferent dacã ele sînt publicate sau nu, pentru cã
E normal cã asemenea versuri n-au putut fi ele sînt pline de timp ºi pentru cã limba este mai
publicate, n-au putut fi trecute pe hîrtie sau veche decît statul, iar prosodia mai puternicã decît
multiplicate. Pentru mai multã siguranþã, acestea istoria. Dar prosodia nici nu are nevoie de istorie, ea
s-au pãstrat în memoria autorului ºi a cîtorva are nevoie de poet, de un poet cum este Anna
oameni. Din timp în timp, poeta verifica: se spunea Ahmatova.
pe dinafarã o poezie sau alta. Aceastã precauþie nu
era de prisos – dispãreau oameni pentru lucruri mai Note:
neînsemnate decît un petec de hîrtie. Ahmatova nu 1. Buffon Georges-Luis Leclerc, conte De
se temea atît pentru sine cît pentru fiul ei pe care, (1707-1788) – naturalist þi scriitor francez. A scris
timp de optsprezece ani, s-a chinuit sã-l scoatã din eseuri þi lucrari de matematica, fizica, botanica,
lagãr. Un petec de hîrtie o putea costa foarte economie. Membru al Academiei Franceze, Buffon
scump, de fapt mai mult pe fiul ei decît pe ea, cea este iniþiatorul monumentalei lucrari Istoria
care pierduse totul în afara raþiunii ºi a speranþei naturala, scoasa de Academia Franceza între 1749-
ultime. 1804. A scris þi apreciatul Discurs despre stil (1753)
Amîndoi însã n-ar fi trãit mult dacã Recviem ar care ofera o definiþie a stilului ce nu þi-a istovit nici
fi cãzut în mîinile puterii. De data aceasta, fãrã nici astazi sensurile:”la style, c'est l'homme même”
un dubiu, versurile sînt autobiografice, dar forþa lor –”Stilul este chiar omul”.
constã, ca întotdeauna, tocmai în obiºnuitul 2. Vezi eseul Modigliani din volumul de faþa.
biografieie poetei. Recviem îi plînge pe toþi cei 3. Jane Austin (1775-1817) – romanciera
îndureraþi: pe mama care ºi-a pierdut fiul, pe soþia engleza, autoarea unor romane de analiza
care ºi-a pierdut soþul; Ahmatovei i-a fost dat sã psihologica, preþuite pentru stilul lor direct, lapidar
trãiascã amîndouã dramele. În aceastã tragedie, þi dialogic (Mîndrie þi prejudecata, 1813, Emma,
corul moare înaintea eroului. 1816) etc.
Compasiunea faþã de eroii Recviem-ului îºi are 4. Lev Nikolaievici Gumiliov (1912-1992) –
sursa în religiozitatea ardentã a autoarei, iar orientalist, enolog þi specialist în istoria popoarelor
înþelegerea ºi iertarea a toate cîte par cã depãºesc din Asia Centrala. Fiul Annei Ahmatova þi al lui
limita raþionalului sînt nãscute de inima, de Nikolai Stepanovici Gumiliov. Este autorul unor
conºtiinþa ei, precum ºi de sentimentul timpului. lucrari de referinþa în orientalistica, între care:
57BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Hunnu. Asia Centrala în antichitate, 1960; 1938) – poet, prozator, critic literar þi teoretician al
Descoperirea Hazariei, 1966; Turcii în antichitate, artei, membru al miþcarii akmeiste, alaturi de Anna
1967; Hunii în China: trei veacuri de razboaie cu Ahmatova, Vladimir Narbut, Nikolai Gumiliov. A
popoarele stepei în istoria Chinei, 1974. În ultimul scris volume de poezii ( Piatra, 1913, Tristia, 1922,
deceniu de viaþa, Lev Gumiliov publica Rusia veche Versuri, 1928), de proza artistica (Vuietul timpului,
þi marea stepa, 1989, Etnogeneza þi biosfera 1925, Marca egipteana, 1928, Calatorie în Armenia,
Pamîntului, 1990. Cu privire la cele trei arestari ale 1933) þi de proza teoretica (Despre poezie, 1928 þi
lui Lev Gumiliov vezi notele la Recviem. Eseu despre Dante, 1933). A fost arestat de doua ori
5. Nikolai Stepanovici Gumiliov (1886-1921) – – prima data în 1934, cînd a fost trimis în exil la
poet, iniþiator þi teoretician al akmeismului. A fost Voronej, þi în 1937, cînd a fost trimis în lagar la
primul soþ al Annei Ahmatova. Este autorul Kolîma. Moare la 27 dec. 1938 într-un lagar de
volumelor de poezii Calatoria conchistadorilor, tranzit lînga Vladivostok. Anna Ahmatova i-a
Flori romantice, 1908, Perle, 1910, Cer strain, dedicat cîteva poezii, precum þi Poemul fara erou.
1912, Rugul, 1918, Cortul, 1921 þi Stîlpul de foc, Vezi despre prietenia dintre poeta þi Osip
aparut postum, În 1912 publica unul dintre Mandelþtam Însemnarile despre Mandelþtam din
manifestele akmeismului, Moþtenirea akmeista þi volumul de faþa.
simbolismul. Articolele þi eseurile lui cu privire la 7. Nikolai Nikolaievici Punin (1888-1953) –
poeþii ruþi sînt adunate în volumul Scrisori despre teoretician þi critic de arta,autorul carþilor Gravura
poezia rusa, 1923. A fost arestat þi executat prin japoneza, 1915, Andrei Rubliov, 1916, Tatlin, 1921,
împuþcare în august 1921. Arta moderna, 1920, Ultimele direcþii în arta rusa,
6. Vladimir Ivanovici Narbut (1888-1938) – 1928. A scris þi manualul Istoria artei occidentale,
poet, membru al miþcarii poetice akmeiste. În 1940. A fost cel de-al treilea soþ al Annei Ahmatova
1913, a publicat volumul de versuri Alleluiah pentru (1923-1938). Punin a fost arestat de doua ori (în
care a fost condamnat la închisoare. Ca sa scape de 1935 þi în 1938). Dupa cel de-al doilea arest, a murit
închisoare, poetul fuge în Abisinia. Este þi autorul în lagar în 1953. Anna Ahmatova i-a dedicat cîteva
volumelor În stîlpi de foc, 1920 þi Alexandra poezii, una dintre Elegiile nordice þi versuri din
Pavlova, 1922. În 1936, este arestat þi moare în Poemul fara erou. Vezi þi notele la Recviem.
lagar în 1938; Osip Emilievici Mandelþtam (1891-
POEME
Vãl de cleºtar. 2
KITEJANKA Comoara cea arsã
E-n locul ºtiut. Tot ºanþuri ºi ºanþuri
“Iatã cã acum, aºezat în “Permisul, acasã, M-abat de la drum!
sanie, eu plec pe calea pe care Acasã mã duc…” Europa de veacuri
merge toata lumea….” Soldatul din poartã E-un petec, acum,
(Învãþaturile lui Vladimir Mã lasã sã trec. Ard mii de oraþe
Monomahul cãtre copiii sãi) Frumos mi se-aratã În nori grei de fum...
Ostrovul întreg! Departe se vede
Pãmîntul, lumina, Crimeea, mal brun.
1 Livada cu meri... Þi-mi vin bocitoare
O salve, Regina! – În urmã, alai.
Tîrîº, sub ploaia de gloanþe, Incendiu e-n cer. Albastra splendoare
Înot, prin valuri de timp, Cãrarea tot urcã Pe paþnicul plai!..
Prin ianuarii ºi iulii, La moarta meduzã
Mã furiºez spre alt limb... Buimacã, abrupt. Uimitã mã uit;
Nimenea rana nu-mi ºtie Acum vreau o mînã, Mi-apare ºi Muza
ªi nu m-aude cum strig, O mînã sã strîng, ªi-i fac jurãmînt. O voce din Kitejmã-mbie, Dar n-aud flaºneta În hohote rîde,
Mã cheama acasã, ºi-i frig. Cîntînd rãguºit. Nu crede :”De-ar fi…”
Mestecenii, armii, Ce-auzi, kitejanko, Revarsã miresme
În urma mea sar Nu-i cîntec dorit. Seninul april.
ªi gerul se unduie-n Ajung ºi l-al slavei
58 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
Înalt ºi greu prag În care o noapte Din veacul trecut
ªi-o voce vicleanã La masã a stat In care ologul
M-opreºte pe dat': Privindu-se-n ciob E orb þi e surd.
“Aici ai s-ajungi, De oglindã ºi-n pat Stau burii cu arma
Ai sã vii nu odat', De neguri ºi spaimã În jurul lui roi
Dar va sã te-mpiedici Un mort sta culcat. Þi-i chipul lor crunt.
De-un dur diamant. “'Napoi! Înapoi!!”
Mai bine tu-l uitã, 4
Te-ntoarce din drum,
Slãvitã, hulitã, Divinã putere 6
Spre raiul strãbun.” A Cîntului pur.
A rîs despãrþirea,
3 Îmi pare, destul. La iarna cea lungã
ªi case ºtiute De mult mã gîndesc
Cînd vine-nserarea, Din moarte privesc - ªi-s schimnicã albã
E-n negurã tot, Va fi întîlnirea În semn c-o primesc. Cu Hoffmannfac calea Mai tristã-nsutit În sania iute
De braþ pîn-la colþ. Decît despãrþirea Mã urc iar, uºor...
El ºtie ce tare Ce-am fost pãtimit... Pîn' fi-va iar noapte
E strigãtul mut La nouã durere La Kitej cobor.
ªi-al cui dublu-apare Spre Kitej grãbesc. La staþie-acolo,
Din neguri þesut. O trecere ºtiu...
Deloc nu-i o glumã 5 Acuma dincolo
Cã de-ani douãº'cinci Cu mine nu viu
Mi-apare-o fantomã Trecu liliacul Iubitul, nici sora,
Mereu, tot aici. Pe-alãturi, ca-n somn, Nici propriul fiu.
“Aºadar, la dreapta? “Þuºima! – o voce Doar creanga de cetinã,
Aici, dupã colþ?” Striga-n telefon. Versu-nsorit,
Canalu-l vãd, iatã Mai iute, mai iute Pierdut de-un biet frate,
Cãsuþa cu soþ. Sorocu-i sosit: De mine gãsit...
Eu nu ºtiam luna ”Variag” ºi ”Koreeþ” Primeºte-mã, Doamne,
Cã-i martor la tot. Spre est au pornit... În loc liniºtit.
Durerea cea veche
Coboarã pe scara Ca pasãrea-n zbor... Casa de pe Fontanka
De frînghii uºor Se vede, în fine, Martie 1940
ªi calm face casei Þi Fortul Chabrol,
Acuma ocol, Cavou în ruine
momentul acela, o femeie cu buzele vinete care
stãtea în spatele meu ºi care, sigur, nu auzise de RECVIEMmine în viaþa ei, s-a trezit din împietrirea în care
(1935 – 1940)aºteptam cu toþii ºi m-a întrebat la ureche (acolo,
vorbeam cu toþii numai în ºoaptã):
- Despre asta puteþi scrie?Eu n-am plecat sã stau în þãri strãine,
I-am rãspuns:În cuib cãlduþ nicicînd nu m-am ascuns.
- Pot.Cu þara am rãmas, ºi ea cu mine,
Imediat, pe ceea ce cîndva fusese un chip de Acolo unde soarta ne-a fost dus.
om a lunecat o umbrã de zîmbet.
1961
IntroducereIn loc de predoslovie
S-a-ntîmplat cînd doar morþii zîmbeauÎn anii de cruntã teroare, am petrecut la
Fericiþi de odihna de veci,cozile închisorilor din Leningrad ºaptesprezece
Cînd oraºul o firmã era,luni. Aici, nu ºtiu cum, cineva m-a “identificat”. În
59BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Inutilã, la temniþe reci. II
S-a-ntîmplat cînd, de chinuri nebuni,
Condamnaþi rînduri-rînduri treceau, Curge Donul, curge lin,
Cînd cuvîntul de-adio, prin gãri, Intrã luna-n geam tiptil,
Scurt sirene de tren îl urlau. De-aur cuºma-i pe-o ureche
Steaua morþii pe toþi ne veghea ªi o umbrã în casã vede.
Iar Rusia zãcea la pãmînt E-o femeie, suferindã,
Pe sub negre ºenile de tanc, Singurã-i femeia-n tindã,
ªi sub cizma în sînge jucînd. Mort i-i soþul, fiu-nchis e,
Daþi moliftã pentru mine.
Martie 1940
III
Închinare Nu, cea care suferã-atît nu sînt eu! Nu sînt eu!
Cred cã nici n-aº putea. Peste ce s-a-ntîmplat
Rîuri se opresc din drumul lor, Aºterneþi un giulgiu
Munþi se pleacã-n faþa ãstui chin, ªi duceþi lumina...
Dar de fier e-al temniþei zãvor Hãu...
ªi-avem drept doar sã murim de dor
'n-ale ocnei negre viziuni. IV
Pentru alþii vîntul proaspãt bate,
Pentru ei e-apusul alintat – Iar acum am sã-þi spun, alintato,
Noi nu ºtim nimic de-acestea toate, ªi prea iubito, þie, ironico,
Auzim doar scrîºnet de lãcate, Mult pãcãtoaso, - am sã-þi spun
Monotoni ºi grei paºi de soldat. Viaþa ta cum va fi –
Ne-am sculat ca pentru liturghie A treisuta la rînduri vei sta
ªi-am pornit pe strãzile pustii – Cu pachetul, vei plînge
Soarele-i mai jos. Neva-i mai sumbrã, ªi, fierbinte, lacrima ta
Stãm ciorchine toþi, noi, morþii vii, Gheaþa Anului Nou va strãpunge.
Dar nãdejdea ne îmbie încã. Vei vedea cum la zidu-nchisorii
Condamnat...Pe loc un zid mã strînge, Lin se unduie-un plop ºi cum mut
Lacrimi mari, fierbinþi mã podidesc. Mii de vieþi fãrã vinã se duc...
Smuls din lume-i ca din piept viaþa,
De un trãsnet pare-a fi lovit, V
Dar tot merge...Nãucit...Rãmas-am...
Unde-mi sînteþi voi acum, amice, De zece ºi nu-ºapte luni
Din doi ani nebuni nu prea demult? Te chem sã vii, te strig,
Viforul Siberiei ce zice? L-am implorat ºi pe cãlãu,
Discul alb al lunii ce ar zice? Tu, fiul meu, tu chin!
Vã trimit de-adio-al meu salut. Învãlmãºit pe veci e tot
ªi firul nu-l gãsesc,
Martie 1940 Cine e fiarã, cine om
ªi cît mai pãtimesc.
I Doar florile-n buchet bogat,
Zvon molcom de cãdelniþat
Te-au luat de cu noapte, iar eu ªi-un drum spre nicãieri.
Te-am condus ca pe ultimul drum, ªi mã priveºte-n faþã drept
În odaie copii plîngeau, ªi moartea mi-o înfinge-n piept
Lumînarea murea fumegînd. Imensa stea.
Þi-erau buzele reci ca-n icoanã,
ªi-ale morþii sudori te scãldau. 1939
Ca femei de streliþi, odinioarã,
Pe sub zid de Kremlin voi urla. VI
1935. Toamna. Moscova Sãptãmîni ca gîndul trec,
Nu-nþeleg ce s-a-ntîmplat,
60 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
Spune-mi, fiule,-n celulã Sã-mi fie singurã stãpînã.
Albe nopþi cum þi-au intrat,
Cum te mai privesc acuma ªi nu-mi îngãduie sã iau
Cu ochi de hultan lihnit Nimic cu mine, orice-aº face
ªi-þi vorbesc de moarte-ntruna, (Oricît aº implora-o eu
Fiu pe Cruce rãstignit. ª-oricîte rugãminþi i-aº face):
1939. Primãvara Nici ochii tãi înnebuniþi, -
Durerea ta, un stîlp de sare,
Verdictul Nici ziua-n care-am fost loviþi,
Nici revederea la-nchisoare.
Ca o lespede-a cãzut cuvîntul Nici, rãcoroasã, palma ta,
Peste pieptu-mi care mai bãtea, Nici umbra teilor tehuie,
M-am gîndit la asta ani la rîndul – Nici zvon uºor, îndepãrtat
Nu-i nimic, am sã rãzbat cumva. De vorbe care ne mîngîie.
Am atîtea de fãcut: întîi,
Amintirea s-o ucid aº vrea, 4 mai 1940
Sufletul sã-mi împietresc de viu
ªi sã-nvãþ din nou a respira. X
Altfel...Ca o sãrbãtoare
Vara cea fierbinte-mi bate-n geam. Rãstignirea
Bãnuiam aceastã zi cu soare,
Casa asta goalã-o presimþeam. ”Sã nu Mã plîngi, Mamã, cînd M-or pune în
mormînt”
VIII
Cãtre moarte 1. Vestit-a cor de îngeri ceas de slavã
ªi cerurile-n flãcãri s-au deschis.
Cîndva tot ai sã vii – de ce nu vii acum? ”De ce M-ai pãrãsit?” – strigã la Tatãl,
Te-aºtept, mi-i viaþa o povarã. ”Sã nu Mã plîngi...” – ºi Mamei El i-a zis.
Am stins luminile ºi uºa þi-am deschis
Sã intri tainicã, uºoarã. 2. Mult a plîns Maria Magdalena,
Alege-þi orice chip – de vrei, Ca o stanã-a-ncremenit Ioan,
Poþi fi sãgeatã-nveninatã, Dar spre locul unde tãcea Mama
Poþi fi tîlhar la pîndã c-un cuþit, Nimeni sã priveascã nu-ndrãznea.
Poþi fi suflarea ciumei-ndoliatã.
Poþi fi un basm de tine nãscocit
ªi cunoscut de toþi pînã la greaþã, Epilog
Un basm cu o caschetã bleu
ªi-administratorul livid la faþã. 1.
Totuna mi-i acum. Se-ncruntã Enisei.
Steaua Polarã sus vegheazã Acuma ºtiu cum chipul ni se surpã,
ªi-albastrul licãrit din ochii tãi ªtiu spaima-n ochi cum iute-ºi face loc,
Trimite spaimei ultima lui razã. Cum suferinþa scrie ca-ntr-o carte
Pe-obrajii noºtri textul ei de foc,
Cum pãrul blond ori negru-ntr-o clipitã,
IX Pe negîndite, se preface-n scrum,
Cum zîmbetul servil se înfiripã
Arpia nebuniei, grea, ªi-un rîs cum groaza rece-ºi face drum.
S-a-ntins pe suflet jumãtate ªi nu mã rog acum doar pentru mine,
ªi vin de foc îi dã sã bea, Ci pentru toþi cu care-am stat mã rog,
Îl cheamã-n vãi întunecate. Pe ger cumplit, pe arºiþi nesfîrºite
Pe cînd delirul mi-l ascult Sub roºu zid, ne-ndurãtor ºi orb.
De pare cã mi-aº fi strãinã,
O las atunci ca pe tumult 2.
61BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Cu marea de mult sã vorbesc nu mai ºtiu –
Sã nu fie-n parc la copacul cel sfînt –
Din nou amintirea-a venit în ceas trist – Acolo o umbrã m-aºteaptã de mult,
Vã vãd, vã aud ºi pe toate vã simt: Ci-aici unde treisute-de-ore am stat,
Pe tine bolnavã în braþe-mi cum zaci, Aici unde în uºã-i mereu un soldat.
Pe tine ce locul natal nu-l mai calci, Ca nu cumva-n moartea cea blîndã sã uit
Pe tine, frumoaso, cum pleci ºi cum zici: Cumplitele tancuri ºi-al lor uruit,
”Mereu m-oi întoarce acasã, aici!” Sã nu uit cum uºa duºmanã scrîºnea
Pe nume la toate aº vrea sã vã spun, ªi cum o bãtrînã sãlbatic urla.
Dar nu mai am lista, s-o aflu n-am cum. Aici vreau, ca ochii-mi de bronz nemiºcaþi
De-aceea-am þesut pentru voi un vãl lung Sã plîngã-n zãpadã. Cu temniþa fraþi,
Din vorbe ºi plînset ce-a fost sã le-ascult. Sã uguie blînd porumbeii-n alint,
De toate, de toate aminte mi-aduc, Corãbii pe Neva sã treacã plutind.
Oricare-ar fi ora ºi-oriunde mã duc.
Iar gura de-o fi sa-mi astupe de tot, 1940, martie
Cu care eu strig pentru –ntregul norod, Casa de pe Fontanka
Sã fiu pomenitã de voi eu aº vrea
În ziua aceea cînd m-or îngropa.
ªi-aicea în þarã de s-o întîmpla
Înalt monument sã-mi ridice cîndva _______________(Din volumul Anna Ahmatova, Poeme. Proze, cu ªi sã-l dezveleascã solemn, vreau atît:
prefaþa de Iosif Brodski, traducere din limba rusa de Sã nu fie-n locul unde m-am nãscut,Livia Cotorcea)Pe þãrmul de mare iubit ºi pustiu –
Detaliu
62 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
SCURT ISTORIC AL NAVIGAÞIEI PE PRUTISTORIE
Gheorghe CLAPA
Reþeaua drumurilor, de când a apãrut, a prin poziþia sa pe
constituit o adevãratã magistralã de susþinere a m a r e l e d r u m
civilizaþiei materiale ºi a schimbului de valori. comercial dinspre
Adesea, trasarea drumurilor întâmpina anumite Marea Balticã spre
greutãþi: strãbaterea de codri imenºi, trecerea gurile Dunãrii ºi
peste râuri etc., fapte care determinã pe oameni sã Marea Neagrã – un
se foloseascã de ape – cãrãuºi fãrã platã. Foarte de important centru
timpuriu, în sudul Moldovei, s-a dezvoltat circulaþia comercial.
pe apã, care era mai uºoarã, iar oamenii se foloseau Începând de la
de trunchiul copacilor: monoxile (mai întâi cu cei sfârºitul secolului al
gãunoºi ºi apoi cu cei scobiþi). Încã din antichitate XVI-lea comerþul –
Dunãrea, Siretul, Prutul ºi Nistrul erau importante monopol izat de
axe de transport care înlesneau schimburile t u r c i – s e
comerciale. caracteriza prin
Prutul este unul din râurile mari care izvorãºte n e g o c i e r e a º i 2din Carpaþi (S = 28.396 km , L = 955 km; debit mediu concentrarea unor însemnate cantitãþi de cereale,
3 animale ºi produse de carne, miere, cearã, peºte, = 86 m /s), însã bazinul sãu se suprapune în sare, cherestea etc. Paralel cu exportul destinat proporþie de 80% peste zona de silvostepã ºi stepã a Istanbulului, prin schela Galaþilor se efectuau ºi Podiºului Podolo-Moldav. Prutul curge la marginea oarecari schimburi comerciale cu þãri din afara de est a judeþului Vaslui, pe o distanþã de 138 km, Imperiului Otoman. Prin Galaþi se efectua legãtura formând o parte din graniþa de stat dintre România între Europa centralã ºi Orient. În acest sens, în ºi Republica Moldova. În dreptul localitãþii Fãlciu
3 1830, consulul Kuch afirma cã „Galaþii sunt strada are un debit mediu anual de 82,1 m /s. Albia majorã pe care se miºcã azi exclusiv negoþul spre Orient”. are pantã linã ºi lãþime pânã la 6 km (la est de satul Totodatã acest port era catalogat ºi ca „portul Stãnileºti).Moldovei pentru mãrfurile care vin din Turcia ºi Situarea Moldovei fiind la o rãscruce de Polonia”.drumuri – drumul de la nord la sud pe apele Siret,
Pe drumurile de atunci ale Moldovei coborau Prut, Nistru –, au înlesnit marile migraþiuni ale spre Galaþi mãrfuri comercializate pe piaþa localã arienilor – iranieni: sciþii, sarmaþii, roxolanii ºi sau iarmaroace în afarã de restricþiile impuse de neamurile est-germanice – tribul bastarnilor – care monopolul turcesc. Din timpuri strãvechi exista un au dat peste marea naþiune a carpilor, o uniune din drum ce se forma de la Bârlad ce pornea spre rãsãrit neamul puternic al geþilor. Popoarele migratoare în „drumul cel mare al Fãlciului” cu trecerea prin drumul lor, de la nord la sud se foloseau de Zorleni, Popeni, Epureni, peste apa Elanului ºi prin drumurile naturale de-a lungul apelor Siret, Bârlad, Murgeni la Fãlciu. Din Murgeni se fãcea legãtura cu Prut ºi Nistru (ºi pe apã cu monoxile) fiind atrase de Galaþii pe valea Elanului ºi a Prutului, trecând prin coloniile greceºti de pe Pont. Cu luntrele lor, Cârja, Oancea, Folteºti, Fântânele, ªiviþa, berladnicii se deplasau în josul râurilor, fãrã nici o Tuluceºti, Galaþi. De la Oancea se trecea Prutul la ostenealã, ducându-ºi mãrfurile ºi robii. Cronicile Cahul ºi de la Folteºti se trecea Prutul la Vadul lui ruseºti fac menþiune de berladnici care se deplasau Isac, pentru a ajunge la Chilia sau Cetatea Albã. Tot cu plutele în incursiunile lor de jaf, de pe coasta din Murgeni, pleca un drum spre Huºi, pe valea Mãrii Negre, pânã la Otbia de la gura Niprului. Elanului prin Giurcani. Din Fãlciu un alt drum Istoricul Victor Spinei menþioneazã faptul cã, în aproape de Prut, ducea iarãºi la Huºi, trecând prin prima jumãtate a secolului al XII-lea, Prutul ºi Gura Sãrãþei, Vetriºoaia, Lunca Banului.Siretul era navigabile pe cursul inferior în
Drumul Prutului, denumire târzie a traseului, a anotimpurile bogate în precipitaþii.fost circulat în ambele sensuri, nu numai de soli, Dimitrie Cantemir caracteriza Galaþii drept cãlãtori, misionari, dar ºi de caravane negustoreºti „târgul de negoþ cel mai vestit de pe toatã care tranzitau mãrfuri între Polonia ºi Turcia sau Dunãrea”, la care noi adãugãm ºi faptul cã era un numai pânã la Dunãre, vadul de la Obluciþa – important punct de vamã ºi schelã. Galaþii, Isaccea, obligându-i sã urmeze cursul Prutului. „schela” Moldovei, reprezenta – prin târgurile Începuturile, evoluþia ºi soarta istoricã a oraºului sãptãmânale ºi iarmaroacele sale, dar mai cu seamã
63BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Huºi, au fost în chip hotãrâtor determinate de Navigaþia pe râul Prut a constituit obiectul unei
artera de circulaþie ce urma valea Prutului. Ruta de înþelegeri internaþionale între Austro-Ungaria,
pe valea Prutului dobândeºte o importanþã România ºi Rusia, deschizându-se în anul 1882 un
crescândã, numeroºi cãlãtori, soli, negustori, credit la Casa de Depuneri pentru curãþirea albiei
preferând-o. Pe acest traseu, în secolele al XVII-lea pe o distanþã de 300 km. În aceste condiþii s-au
ºi al XVIII-lea, s-au deplasat numeroase solii, organizat schele portuare la Cârja (la 10 km de
însoþite, deseori, de caravane negustoreºti care Murgeni), Rânzeºti (la 5 km) ºi Fãlciu (la 18 km), iar
deseori treceau Prutul pe la Fãlciu. De la Huºi, o la Murgeni s-au construit hambare pentru
potecã mergea pe valea Elanului, pe la Guºiþei, strângerea ºi depozitarea provizorie a cerealelor de
Gãgeºti, Giurcani, Creþana ºi apoi se unea cu cãtre negustorii greci, evrei ºi români. Cerealele
drumul care pleca spre Galaþi, precum ºi cu cel care erau transportate la schela Cârja ºi mai cu seamã la
fãcea legãtura între Fãlciu ºi Bârlad, pe la Murgeni. schela din marginea sudicã a satului Rânzeºti, unde
Acesta era numit ºi „drumul Brãilei”. N. Iorga pe atunci venea un cot al Prutului ºi apoi încãrcate
afirma cã pentru a se ajunge la Chilia se trecea în ºlepuri.
Prutul pe la Fãlciu. Mai scurt ºi mai lesnicios ºi cu Cãile de comunicaþie ºi mijloacele de transport
multe ramificaþii era drumul prin Huºi, apoi pe Prut constituie una din condiþiile principale care
în jos care se trecea pe la Albiþa, ori pe la Fãlciu. contribuie la dezvoltarea economicã a unui centru
La sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi începutul populat. Pe lângã cele douã ºosele principale,
secolului al XIX-lea legãturile economice ale Bârlad-Murgeni-Fãlciu-Huºi ºi vechiul drum al
oraºului Huºi cu Chiºinãul, Leova, Hânceºti, Cahul Brãilei, care se încruciºeazã la Murgeni, în anul
etc. au fost întrerupte, podul de la Albiþa pe râul 1917 s-a construit calea feratã Zorleni-Murgeni-
Prut ºi-a încetat activitatea. Fãlciu (mai bine zis Bogdãneºti). Aceastã cale
În 1821, zavergiii lui Ipsilanti tãbãrãsc în feratã îmbunãtãþeºte considerabil aprovizionarea
Moldova. Banul Gavrilã Cârjã a fost ridicat târgului Murgeni cu mãrfuri industriale.
împreunã cu toatã familia sa ºi dus cu ºlepuri pe Dupã primul rãzboi mondial, calea feratã ºi
Prut pânã la Sculeni, unde, din cauzã cã nu a voit sã Prutul sunt foarte mult solicitate pentru
le dea ajutor bãnesc, a fost ucis împreunã cu toatã transporturi. În trecut râul Prut era navigabil pentru
familia, fapt reieºit din documentele scrise, iar din plute ºi pentru ºlepuri, la Fãlciu ºi la Drânceni
tradiþia oralã reiese cã leºurile celor morþi aruncate funcþionând schele portuare. Unul dintre negustorii
pe apa Prutului au ajuns pânã în dreptul satului de cereale, Demostene Teofanatos, avea ºlepul sãu
Cârja, iar aici au fost pescuite ºi înmormântate. cu care transporta cereale achiziþionate spre
Organizarea transportului pe apã s-a porturile Galaþi ºi Brãila. Cãrãuºia devenise o
desfãºurat în raport cu condiþiile istorice, social- ocupaþie importantã pentru unii þãrani. Fãlciul a
economice ºi naturale. Deºi România are o poziþie fost schelã portuarã la Prut, pânã în anul 1940.
geograficã deosebit de favorabilã, transporturile Nu departe de Huºi se aflã vestita movilã
pe apã n-au atins în trecut indicatori ridicaþi. Rãbâia, care ºi astãzi întreþine imaginaþia cu
Plutãritul s-a organizat pe râurile interioare cum ar nenumãrate legende despre acest loc. Lângã ea se
fi Siretul, Prutul º.a. confirmã existenþa unei „crâºme, loc de popas ºi
În Moldova, la 1837, se utilizau „caice trase la poate de adãpost”. Ospeþia de pe moºia Tudoreni,
edec” pentru transportul sãrii în susul Dunãrii. la capãtul podului umblãtor peste Prut, era bine
Astfel apar proiecte de navigabilizare ale râurilor cunoscutã în 1784. Dupã cum se afirmã în
Siret ºi Prut pentru transportul cerealelor ºi crearea documentata monografie dedicatã Rãbâiei, în
unei societãþi de întreprinzãtori. În luna martie 1784, biv vel pitarul Toader Jora, arenda Episcopiei
1844, având privilegiul navigaþiei pe Prut, o Huºilor, pe zece ani, venitul moºiei, podul, gârlele ºi
societate de tineri boieri, în fruntea cãreia se afla crâºma de lângã podul de peste Prut. Dacã
Vasile Alecsandri, ducea marfã orientalã, de la Episcopia accepta sã preia peste zece ani moºia,
Galaþi la Sculeni, aproape de Iaºi, nouãsprezece care includea totodatã brudina podului de lângã
luntre care, apoi, dupã ce au mai plutit în susul movila Rãbâia, peste Prut ºi venitul cârciumii han,
apei, s-au înapoiat cu grâu ºi alte mãrfuri la Galaþi. aceasta reliefeazã grãitor certitudinea investiþiei.
Aceeaºi societate va face, ulterior, ºi o încercare pe În perioada interbelicã, în zilele de marþi, se
Siret. La 25 aprilie 1844, consemnând interesul þinea târg la Goteºti, în Basarabia, sat în apropiere
tinerilor boieri de a organiza transportul mãrfurilor de Cârja, dar peste Prut. Evreul Sami avea prãvãlie
(a cerealelor îndeosebi) pe Prut ºi pe Siret, Duclos, de manufacturã în Murgeni, dar se mai ocupa ºi cu
vice-consulul Franþei la Iaºi, vorbeºte de înfiinþarea negoþul de cereale având drept parteneri de afaceri
unei societãþi comerciale, cu ramificaþii numeroase negustori de pe malul stâng al Prutului. Contra unei
în întreaga þarã. taxe oficiale, podul plutitor fãcea legãtura între
64 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
cele douã maluri ale Prutului în dreptul satelor Dacia în autorii clasici, „Monitorul Oficial”,
Goteºti în Basarabia ºi Cârja, de pe malul drept. Bucureºti, 1943.
Navigaþia pe râul Prut este o binefacere, Fontes historiae Daco Romanae, vol. II, de la
întrucât este navigabil pânã la Nemþeni, 318 km cu anul 300 pânã la anul 1000, Bucureºti, 1970. Pentru
vase de un pescaj de 0,60-0,75 m. Ammianus marcellinus, p. 116-163; Zosimos, p.
300-317; Iordanes, p.406-431; Constantin
Bibliografie Porfirogenetul, p.656-671; Suidas, p.698-703.
Cecilia Alinescu ºi Natalia Popa, Vechile Fontes historiae Daco Romanae, vol. III,
drumuri moldoveneºti, în „Anuar de Geografie ºi Scriitorii bizantini, sec. XI-XIV, Bucureºti, 1975;
Antropogeografie”, 1914-1915, Bucureºti, 1915, pentru Georgios Kedrenos, p.120-157; Ioan
p.3-43. Kinnamos, p.230-241; Nichita Choniates, p.242-
Ammianus Marcellinus, Fontes historiae Daco- 373.
Romanae, vol. II, De la anul 300 pânã la anul 1000, Herodot, Istoriile, cartea IV, Trad. Dimitrie Ion
Bucureºti, 1970, p.116-163. Ghica, Bucureºti, 1902, Stabiliment Socec.
Flavius Arrianu, Expediþiile lui Alexandru cel Idem, Istorii, vol. II, trad. Felicia Vanþ-Stef ºi
Mare în Asia, trad. Radu Alexandrescu, ed. St. 1966. Adelina Piatkowski, Edit. ªtiinþificã, 1964.
Apollonios din Rhodos, Argonauticile, trad. Ion N. Iorga, Istoria comerþului românesc, epoca
Acsan, Bucureºti, 1976. veche ºi epoca nouã, Bucureºti, 1925, Tip. „Tiparul
Teodor Balan, Berladnicii, Cernãuþi, 1928, Românesc”.
Institutul de arte grafice ºi editurã „Glasul Claudii Ptolemau, Cosmografia Tabulae,
Bucovinei”. présentation Lelio Pagani.
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Strabon, Geografia, trad. Felicia Vanþ-Stef,
Dr. Giorge Pascu, Bucureºti, 1923, Edit. „Cartea vol. I ºi II, 1974, Întrep. Poligraficã Cluj.
Româneascã”. C. D. Vasiliu, Movila Râbâii (Hantepesl)
Annaeus Florus, p. 81-83 din G. Popa Liseanu, Monografie istorico-arheologicã, 1933, p.72.
Memento
„Frunzã verde mãr uscat,
Fi-i-ar neamul blestemat,
Fi-i-ar casa tot pustie
ªi copiii-n puºcãrie
Cine pe rus l-o fãcut
Stãpân dincolo de Prut”
(Folclor)
Versuri citate în cartea scriitoarei ºi
profesoarei Tereza Stratilescu (13 apr. 1862,
Tarcãu, Neamþ – 1931, Iaºi), cu titlul From
Carpathian to Pindus, „Din Carpaþi în Pind”,
Londra, 1906.
Detaliu
65BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
În ROMÂNIA, la Bârlad, apariþia revistei BAAADUL LITERAR –
fondator poetul Cezar Ivãnescu, constituie un eveniment de marcã în
viaþa spiritualã a urbei ºi nu numai.
Redactorul coordonator, profesorul Gruia Novac, a þinut sã aparã în
paginile revistei nume prestigioase ale literaturii din întreaga þarã.
Întâlnim numele acad. Constantin Ciopraga, acad. Barbu Brezianu,
acad. Rãzvan Theodorescu, Lucian Vasiliu, Valentin Ciucã, Cassian Maria
Spiridon, C. D. Zeletin, Theodor Codreanu, Ion Murgeanu, Viorel Savin ºi
mulþi alþii.
Prin sumar, þinuta graficã, revista se înscrie în rândul publicaþiilor
de prestigiu din România.
(Cuvântul adevãrului, nr. 3-4/2007, Edmonton-Alberta, Canada)
Unul din ecourile cele mai neaºteptate ºi interesante pe care
le-a produs moartea fulgerãtoare a lui I. Schechter a fost înregistrat
la Bârlad, oraºul de baºtinã al umoristului. Aici pulseazã o vie viaþã
literarã, apare un trimestrial „Baaadul literar” (nu e nici o greºealã
de tipar): Baaad e un termen des folosit în poezia lui Cezar
Ivãnescu, fondatorul ºi mentorul spiritual al publicaþiei, condus (cu
inteligenþã ºi gust) de scriitorul Gruia Novac, ºi funcþioneazã un
muzeu „Vasile Pârvan”, unde întâlneºti numeroase exponate
privind personalitãþile din trecutul ºi prezentul bãtrânului oraº
moldovenesc; de la Al. Vlahuþã ºi George Tutoveanu la
contemporanii noºtri C. Chiriþã, Ion Hobanã sau C. D. Zeletin. (...)
ªi nu ne putem împiedica sã observãm cã I. Schechter, care editase
în urmã cu vreo douã decenii revista umoristicã „Muzeul de cearã”,
e pe cale sã ajungã, împreunã cu alþi bârlãdeni, la un muzeu
adevãrat.
(Din revista Minimum, nr. 251, Februarie 2008, pag. 21, Tel Aviv
– Israel, director Al. Mirodan.)
ECOURI...
Vasile N. DUMITRU
Din iniþiativa Domnului Alexandru Cetãþeanu, Preºedintele ASOCIAÞIEI
SCRIITORILOR ROMÂNI DIN CANADA, a apãrut la Montreal, revista DESTINE.
Fondatori : Alexandru Cetãþeanu, Marc-Marinescu Constantin ºi Dragoº Samoilã.
Apãrutã în limbile românã, francezã ºi englezã revista se bucurã de
colaborarea unor nume cunoscute în lumea literelor din Canada: Alexandru
Cetãþeanu, Marc-Marinescu Constantin, George Filip, Constantin Clisu, Irina
Egli, Ion Barbu, Hanna Bota, Adrian Erbiceanu, George Georgescu, Mircea
Gheorghiu, Florea Corneliu, Ionela Manolesco, Livia Nemþeanu, Florin Oncescu,
Dragoº Samoilã, Viorel Savin, Miruna Tarcãu, Cezar Vasiliu, Zoe Vasiliu, Adrian
Munteanu, Sorin Sonea.
Spre meritul colegiului de redacþie, revista acordã un spaþiu larg vieþii ºi
operei lui MIRCEA ELIADE, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naºterea
marelui savant român.
Prin materiale inedite, semnatarii: Alexandru Cetãþeanu, Wladimir
Paskievici, Sorin Sonea, Gilles Duguay, Cezar Vasiliu omagiazã atât opera cât ºi
pe scriitorul Mircea Eliade, un nume ce a strãlucit ºi strãluceºte pe Firmamentul
mapamondului.
66 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
La Edmonton, Canada, apare revista Cuvântul Întâlnim aici semnãturi ale unor colaboratori
Adevãrului, editatã pe lângã biserica „Sf. statornici (ºi desigur benevoli! unii dintre ei fiind
Constantin ºi Elena”, pãstoritã de preotul cãrturar nume cu greutate) precum: I. P. S. Daniel al
George Bazgan, de astã datã o bisericã româneascã Moldovei ºi Bucovinei (nume atât de actual azi!),
de sine stãtãtoare, construitã în stil românesc ºi regretatul Constantin Parfene, C. D. Zeletin, Mircea
adunând în jurul ei un numãr mare de enoriaºi, Coloºenco, Vasile Sporici,Vasile Donose, Gruia
bucuroºi de a avea propriul lor lãcaº de cult la Novac, Stelian Baboi, Ioan Bria, Theodor
distanþã de þara mamã. ªi revista canadianã apare Codreanu,Virgil Carianopol, Cornel Cotuþiu, ªtefan
trimestrial având, ca ºi Lumina linã, o tematicã Cervatiuc, Mihai Sultana Vicol, Alis Cojocaru, Dan
mixtã, alãturând articolelor de ordin religios, texte Mihãilescu, Alina Zaharia, Lucia Olaru Nenati ori
de ordin literar ºi cultural de interes, beneficiind ºi Andreea Olaru Cervatiuc (cu al cãrei articol
de aportul unui profesionist, scriitorul ºi profesorul publicat în aceastã revistã am început prezentul
Constantin Clisu, redactorul ºef al revistei. întâlnim construct) ºi mulþi alþii dar, nu în ultimul rând,
astfel aici grupaje de texte dedicate lui Dumitru semnãtura preotului cãrturar George Bazgan,
Stãniloaie ºi lui Vasile Pârvan, lui ªtefan cel Mare ori flexibil mânuitor al verbului publicistic ºi cultural,
Al. I. Cuza, lui Dimitrie Cantemir, C. Brâncuºi, M. ºi nu în ultimul rând un bun traducãtor, el asigurând
Sadoveanu, V. Alecsandri, A. Vlahuþã,Cioran, Mircea multe din articolele bilingve, publicate astfel spre a
Eliade, Ion Minulescu, Lucia Blaga, Vasile Posteucã, facilita deschiderea cãtre cititorii concetãþeni
Marin Preda, Ciprian Porumbescu, Victor Eftimiu, canadieni. De remarcat aspectul grafic ce denotã o
Gellu Naum, Andrei Pleºu, Grigore Vieru, dar ºi lui statornicã preocupare în acest sens, revista
Toma Caragiu ori ªtefan Ciubotãraºu, ori pictorilor distingându-se, spre deosebire de altele editate în
I. Þuculescu, Marcel Olinescu, Eugen Iftene sau aceleaºi condiþii austere ale exilului, printr-o
Florin Vlad. Se aprofundeazã aspecte ale creaþiei cromaticã vie ºi o ilustraþie atrãgãtoare pentru
lui Ion Barbu, Vasile Voiculescu, dar ºi ale lui Lev ochiul românilor aflaþi departe, nu numai pentru
Tolstoi sau Serghei Esenin ori Ernest Hemingway. Un mintea ºi sufletele lor.
capitol distinct ºi substanþial revine desigur lui
Eminescu, în mod constant, dar mai ales în anul
2000, numit ºi Anul Eminescu, aici apãrând chiar în ________________* Fragment din ampla prezentare fãcutã la Simpozionul acel an un text de relevare a importanþei
Internaþional „Români majoritari / Români minoritari: demersului realizat de Cristina Zarifopol Ilias, prin interferenþe ºi coabitãri lingvistice, literare ºi etnologice”,
publicarea cãrþii de corespondenþã între Eminescu organizat de ACADEMIA ROMÂNÃ – FILIALA IAªI, INSTITUTUL DE ºi Veronica Miele, Dulcea mea doamnã -Eminul meu FILOLOGIE ROMÂNÃ „A. PHILIPPIDE” ºi ASOCIAÞIA CULTURALÃ
„A. PHILIPPIDE”, cu participare academicã internaþionalã, care iubit.a avut loc în perioada 19-21 septembrie 2007.
Modalitãþi de afirmare a identitãþii culturale a românilor din
strãinãtate*
Detaliu
67BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Domnule Profesor,
Cunoscutã fiindu-vã dragostea pentru Casa de
Culturã din Bârlad ºi pentru culturã în general, cu puþin
timp în urmã aþi decis ca o parte a bibliotecii personale
sã fie folositã ºi de alþi iubitori de carte. ªi astfel,
într-un act de donaþie, ne mãrturisiþi: „Am donat cele
2350 de volume cu dorinþa de a contribui la creºterea
nivelului de culturã al oraºului în care am trudit toatã
viaþa, ca profesor de limbã ºi literaturã românã,
departe fiind de mine orice gând orgolios”.
Este de la sine înþeles bucuria cititorilor atunci
când în rafturile bibliotecii noastre, în afara celor 36
de mii de volume existente, le gãsesc ºi pe cele donate
de profesorul Gruia Novac, volume care cuprind
literaturã românã ºi universalã, filosofie ºi istorie etc.,
exemplare în bunã ºi foarte bunã stare.
Gestul dumneavoastrã se adaugã altora
asemãnãtoare ale atâtor intelectuali ai Bârladului,
începând cu fraþii Gheorghe ºi Neculai Roºca Codreanu,
prof. Stroe Belloescu, dr. Ioan Chiricuþã, dr. Const.
Teodorescu, care, „dupã posibilitãþi”, au donat valori,
de la clãdiri la opere de artã ºi, bineînþeles,
nenumãrate cãrþi care sensibilizeazã trãirile spirituale
ale celor ce le citesc.
Profesorul Gruia Novac cunoaºte foarte bine
situaþia instituþiei noastre, care funcþioneazã exclusiv
pe sistemul autofinanþãrii, ceea ce face ca valoarea
donaþiei sã fie ºi mai meritorie.
Singura recompensã oferitã de noi este aranjarea
în bibliotecã a întregului fond de carte donat într-un
spaþiu ce vã poartã numele.
Vã mulþumim, domnule profesor Gruia Novac. Fiþi
convins cã aceleaºi mulþumiri vi le vor aduce alte zeci
de generaþii de elevi, peste cele 50 îndrumate de la
catedrã pânã acum. ªi aceasta datoritã „deschiderii”
bibliotecii dumneavoastrã, prin noi, spre ei.
15 ianuarie, 2008
Virgil Giuºcã,
Director al Casei de Culturã Bârlad
PRIMIMCORESPONDENÞÃ
...
68 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
Volume primite
1. ªtefan ELENA ºi Ion GAGHII, Asalt spre crestele destinului – dicþionarul personalitãþilor
giurgiuvene, Edit. Cronos, Giurgiu, 2006.
2. Ion MAFTEI (FLAVUS), Capãt de lume (false poeme), Edit. Junimea, Iaºi, 2007, 195
pagini, (în loc de) prefaþã de Ion Popescu-Sireteanu.
3. Viorel SAVIN, Poarta – The Gate, teatru, versiunea în limba englezã: Mariana Zavati
Gardner, postfaþã de Petre Isachi, Editura Psyhelp, Bacãu, 2007, 159 pagini.
4. Adrian NÃSTASE, România europeanã, prefaþã de Christoph Zöpel, Editura MondoMedia,
Bucureºti, 2007, 570 pagini.
5. Constantin CIOPRAGA, Interviuri, Edit. Clusium, Cluj-Napoca, 2007, 150 pagini.
6. Ion POPESCU-SIRETEANU, Apelative ºi nume româneºti vechi (studii de etimologie),
Edit. Princeps Edit, 2006, Iaºi, 323 pagini.
7. Constantin CÃLIN, Gustul vieþii. Varietãþi critice, Editura Agora, 2007, 500 pagini.
8. Marilena DONEA, George Bãlãiþã - biobibliografie, Editura Corgal Press, Bacãu, 2007,
266 pagini.
Volume tipãrite de scriitori bârlãdeni (dec. 2007 – febr. 2008)
1. Nicolae BOTEZATU, Inscripþionãri în timp (Pagini Medicale Bârlãdene – 10 ani de
existenþã), Edit. Pim, Iaºi, 2007, 210 pagini.
2. Ion N. OPREA, Bârladul în presa vremurilor (De la revista „Pãreri” la ziarul „Steagul
roºu” 1932-1949). Cu „mãrturisiri” de Constantin Huºanu, Edit. Pim, Iaºi, 2007, 274
pagini.
3. George Irava, Cartea numãrãtorii, Edit. Opera Magna, Iaºi, 2008.
4. Andrei HUIBAN, Educaþie ºi politicã (Eseuri de pedagogia formãrii ºi acþiunii), Editura
Sfera, Bârlad, 2008, 126 pagini. Lansarea cãrþii a fost stabilitã pentru 2 martie, 2008, ora
10, în sala Muzeului „V. Pârvan”. Vor prezenta: prof. dr. Bogdan Ulmu, prof. Gruia Novac
ºi muzeograf Alina Butnaru.
Reviste primite
1. Dacia literarã, nr. 76 (1/2008), ianuarie, 2008.
2. Cuvântul adevãrului/ The word of truth, vol. X, nr.3-4, 2007, Edmonton-Alberta,
Canada.
3. Minimum, nr. 249/decembrie 2007, Tel Aviv (Israel), director Al. Mirodan.
69BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
=Joi, 13 decembrie, 2007, ora 17. În Sala mare desfãºurat recitalul dedicat lui Mihai Eminescu
a Bibliotecii „Stroe S. Belloescu”, s-a desfãºurat Preludiul gloriei, prezentat de cãtre Fundaþia
ediþia a 8-a a COLOCVIILOR DE LITERATURÃ. Tema: Culturalã „Remember Enescu” din Bucureºti (dl.
Revista literarã – construcþie ºi utilitate. Adrian Tomescu i-a prezentat pe: Eliza Puchianu –
Au vorbit: Liviu Apetroaiei – scriitor (Iaºi), pian, Alina Ciolacu – chitarã, Tudor Cãldare – pian,
Vasilian Doboº – scriitor (Iaºi) ºi Gruia Novac Cãtãlin Gorgan – trompetã, Ionuþ Pop – canto, Mihai
(Bârlad). Ritivoiu - pian) ºi de Corala „Fantasia” din Vaslui,
A fost lansat, prezentat ºi oferit celor aprox. 35 dirijatã de prof. Vasile Negurã.
participanþi numãrul al 3-lea al revistei Baaadul Organizatori: Mircea Mamalaucã, directorul
literar (noiembrie, 2007) – dir. fond.: Cezar Muzeului „V. Pârvan” ºi Adrian Tomescu, din partea
Ivãnescu, redactor coordonator: Gruia Novac. Fundaþiei „Remember Enescu” Bucureºti.
=Sâmbãtã, 15 decembrie, 2007, ora 12, la =Duminicã, 13 ianuarie, 2008, ora 12, la
Galeria de Artã „N. N. Tonitza” Bârlad, a fost lansat Galeriile de Artã „N. N. Tonitza” din Bârlad, au avut
volumul România europeanã al lui Adrian Nãstase. loc:
Prezentarea cãrþii a fost fãcutã de prof. Gruia - vernisarea expoziþiei de picturã „Trecut-au
Novac, în prezenþa lui Adrian Nãstase, care a ºi anii...”, dedicatã lui M. Eminescu, a pictoriþei
vorbit despre conceptele dezvoltate în volum. Elena Floarea-Cojenel, prezentatã de criticul de
Moderator: dr. Const. Teodorescu. artã Valentin Ciucã ºi prof. univ. dr. Alex. Husar;
Participanþi? Peste 150-200 persoane (Const. - lansarea cãrþii Interviuri cu Constantin
Constantinescu, Adrian Solomon, Dumitru Buzatu, Ciopraga (în prezenþa acad. C. Ciopraga, de cãtre
Vasile Mihalache, Corneliu Bichineþ). Valentin Ciucã, critic de artã, ºi Alex. Husar, prof.
univ. dr.).
=Duminicã, 23 decembrie, 2007, ora 11, într-o Organizator: dr. Const. Teodorescu.
atmosferã destinsã, sãrbãtoreascã, la Galeria de Participanþi: aprox. 60 persoane.
artã „N. N. Tonitza” din Bârlad a fost
lansat/prezentat Almanahul Bârlad 2008. =Marþi, 15 ianuarie, 2008, ora 11, în sãlile
Deschiderea – ingenioasã ºi prietenoasã – a fost Galeriei de Artã „N. N. Tonitza” din Bârlad, în
fãcutã de dr. Const. Teodorescu, ca ºi închiderea de organizarea Fundaþiei „Dr. C. Teodorescu”, prof.
altfel. „Între”, au fost invitaþi sã spunã „vorbe”, univ. dr. Al. Dobrescu a prezentat/susþinut
ceea ce s-a ºi întâmplat, Gruia Novac, care ºi-a conferinþa „Denigratorii lui Eminescu”, în prezenþa
jucat bine rolul surprinsului, ºi Vasilian Doboº, care unui public elevat, a presei ºi posturilor TV locale.
a editat Almanahul la Opera Magna din Iaºi. Participanþi: aprox. 50 persoane.
Participanþi? Aproximativ 40 persoane, printre Moderator: dr. Const. Teodorescu, care a
ei: Adrian Solomon, viceprimarul Bârladului. facilitat ºi intervenþia oralã, legatã strict de tema
Conferinþei, a prof. Gruia Novac.
=Sâmbãtã, 12 ianuarie, 2008, ora 11, în sala de
lecturã a Bibliotecii „Stroe S. Belloescu” Bârlad, a =Duminicã, 3 februarie, 2008, ora 11,
avut loc lansarea cãrþii Trezirea Dragonului, Edit. vernisarea expoziþiei pictorului Neluº Oanã din
Pim, Iaºi, 2008, 207 pagini, a profesoarei Oltea Galaþi (stabilit în Australia), prezentatã de
Rãºcanu-Gramaticu. Laurenþiu Chiriac (Vaslui), precum ºi lansarea
Au prezentat: prof. Simion Bogdãnescu, prof. volumului de versuri, Cãrþile numãrãtorii a lui
dr. Laurenþiu Chiriac (Vaslui), prof. univ. dr. Nelu George Irava, prezentarea fiind fãcutã de Liviu
Zugravu (Iaºi), prof. Gruia Novac ºi prof. dr. Gh. Apetroaiei (Iaºi).
Buzatu. Moderator: dr. Const. Teodorescu (de la
Au fost invitaþi: Cezar Ivãnescu, Lucian Vasiliu Galeriile de Artã „N. N. Tonitza” Bârlad).
ºi Vasilian Doboº (Iaºi). Participanþi: aprox. 55-60 persoane.
Participanþi: aprox. 50 persoane.
=Duminicã, 3 februarie, 2008, ora 11, în sediul
=Duminicã, 13 ianuarie, 2008, ora 11, în central al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, a
spaþiile Pavilionului „M. Guguianu” Bârlad, s-a avut loc vernisajul pictoriþei, de doar 12 ani, din
EVENIMENTE CULTURALE ÎN PERIOADA DECEMBRIE 2007 - FEBRUARIE 2008C. RONICAR
70 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008
Bârlad, Berta Maria Moldoveanu. Moderator: Gruia Novac.
Prezentarea a fost fãcutã de criticul de artã Participanþi: 18 interesaþi. (Au lipsit chiar cei
Valentin Ciucã. care ar fi trebuit sã fie prezenþi: „scriitorii locului”.
O intervenþie de un minut, substanþialã, a avut Eufemismul primeazã!)
ºi prof. Gruia Novac.
Participanþi: 70-80. =Duminicã, 17 februarie, 2008, ora 11, la
Galeriile de Artã „N. N. Tonitza” a fost vernisatã
=Joi, 14 februarie, 2008, ora 17, a avut loc expoziþia „Tendinþe cromatice”, a pictorului
Colocviul de literaturã, ed. a XI-a, în sala mare a bârlãdean Antonio Romeo Pãlie, membru U.A.P.
Bibliotecii Municipale „Stroe S. Belloescu”, cu Prezentarea a fost fãcutã de criticul literar
tema: Scriitori locali în contextul naþional. Gruia Novac; moderator al acþiunii: prof. dr.
Dezbaterea a fost animatã ºi la obiect (Marian Laurenþiu Chiriac.
Constandache, Vasile Cârcotã, Lucian Ravaru, Participanþi: 50-60 persoane.
Petruº Andrei, Virgil Giuºcã, Const. Teodorescu,
Mihai Luca).
Galeria de Artã “N. N. Tonitza” Bârlad
Moment cu pictorul Nelu Grãdeanu, istoricul literar Mircea Coloºenco, Alin Savin (“curiosul”) ºi
pictorul-poet Vasilian Doboº
ISTORIE CULTURALÃ
71BAAADUL literar anul II, nr. 1(4), februarie 2008
Ianuarie
1/1939: s-a nãscut poetul Emil BRUMARU
1/1972: s-a nãscut, la Vaslui, pictorul Felix AFTENE
4/1954: a murit (la Craiova) poeta Elena FARAGO
5/1878: s-a nãscut scriitorul Emil GÂRLEANU
6/1883: s-a nãscut pictorul Stavru TARASOV
8/1940: a murit profesorul ºi comparatistul Charles P. DROUHET
8/1954: s-a nãscut scriitorul Lucian VASILIU
15/1950: s-a nãscut Mihai EMINESCU
19/1890: s-a nãscut savantul fizician ªtefan PROCOPIU
20/1904: a apãrut, la Bârlad, revista „Paloda literarã” (red. D. Nanu)
22/1879: s-a nãscut profesorul ºi comparatistul Charles P. DROUHET
25/1934: s-a nãscut pictorul ºi publicistul Val GHEORGHIU
25/1931: s-a nãscut scriitorul Ion HOBANA (Aurelian I. Mantaroºie)
25/1911: s-a nãscut universitarul ºi scriitorul G. G. URSU
30/1852: s-a nãscut I. L. CARAGIALE
Februarie
1/1949: a murit scriitorul Nicolae D. COCEA
2/1942: s-a nãscut profesorul ºi publicistul Gheorghe V. CLAPA
5/1859: a murit Alecu RUSSO
7/1879: s-a nãscut dramaturgul Dumitru SOLOMON (Dolfi)
11/1882: s-a nãscut folcloristul ºi compozitorul Gheorghe V. CUCU
12/1943: a murit poetul ºi publicistul Dimitrie NANU
14/1941: s-a nãscut profesorul ºi publicistul Serghei P. COLOªENCO
15/1840: s-a nãscut Titu MAIORESCU
17/1854: a murit boierul filantrop Neculai ROªCA-CODREANU
19/1864: s-a nãscut folcloristul Artur GOROVEI
22/1898: s-a nãscut muzicologul Ion D. VICOL
25/1939: s-a nãscut scriitorul Virgil DUDA (Rubin Leibovici)
25/1976: s-a nãscut poetul Lucian PARFENE
26/1940: a murit pictorul Nicolae N. TONITZA
Martie
1/1867: a apãrut revista „Convorbiri literare”, la Iaºi
1/1906: a apãrut revista „Viaþa româneascã”, la Iaºi
3/1901: s-a nãscut pictorul Mihai ADAMIU
4/1939: a murit lingvistul Mozes GASTER, la Abingdon – Anglia
12/1936: a murit criticul literar Garabet IBRÃILEANU
12/1925: s-a nãscut prozatorul Constantin CHIRIÞÃ
13/1891: s-a nãscut scriitorul Felix ADERCA (Froim Edelstein)
14/1888: s-a nãscut Alexei MATEEVICI („Limba noastrã”)
15/1904: a apãrut revista „Fãt-Frumos”, la Bârlad
16/1936: s-a nãscut scriitorul Bujor NEDELCOVICI
17/1819: s-a nãscut Alecu RUSSO, la Prodãneºtii Vechi – Soroca
17/1944: s-a nãscut profesorul ºi sculptorul Gh. V. ALUPOAIE
20/1820: s-a nãscut Alexandru Ioan CUZA, Domnitorul Principatelor Unite
20/1928: s-a nãscut prof. univ. dr. Cicerone D. POGHIRC
23/1969: a murit publicistul Tudor TEODORESCU-BRANIªTE
25/1902: s-a nãscut poetul ºi traducãtorul George LESNEA
28/1883: s-a nãscut scriitorul Athanasie MÂNDRU
29/1878: s-a nãscut poeta Elena FARAGO (n. Paximade)
30/1946: a murit Victor Ion POPA
30/1991: a murit poetul Ion Iancu LEFTER
31/1900: s-a nãscut scriitorul Ion M. RAªCU
31/1868: apare ziarul „Curierul de Iassi”, unde a lucrat M. Eminescu
CALENDAR... SELECTIVC. RONICAR
72 BAAADUL literaranul II, nr. 1(4), februarie 2008