La Ponta vine un chinez,C-un singur gând, c-un singur crez:- Sunt, Ponta, neam cu Jiang ZeminŞi tocmai din Beijing eu vinAci, să te salvez. 

Românii tăi de foame mor,E vai de mama mamii lor;Şi de furat îndelungat,Bugetului voi i-aţi secatAl banilor izvor! 

- Ai mei pierduţi sunt, Li, cam toţi:O ducem bine câţiva hoţi,În rest poporul e sărac,Dă-mi bani, dacă-l găseşti pe plac,Dă-mi numai cât socoţi! 

- Un miliard, pe loc, primeşti?- O, Li, aşa de darnic eşti?- Mai mult de-atât e visul meu!- Ah, să-ţi întoarcă Dumnezeu,Atât cât investeşti! 

- Românii, Ponta, sunt puţini,Şi sunt cam leneşi, cam blajini -De-acum, de-acum vor fi scăpaţi,De-acum vor fi şi ei bogaţi,Cu bani de la străini! 

Vor huzuri în ţuici şi fum,

Vor sta la bârfe lângă drum,Cămara lor se va-ntrema,Şi vor avea şi ei ce daCopiilor de-acum! 

Se-nclină Ponta până jos,Gândind la marele colos;Se face-n grabă un contractŞi Li semnează pe-acel actŞi Ponta, bucuros. 

El ia contractul cu mult foc,Şi pleacă, beat de-atât noroc,Şi-aleargă dus de-un singur gând,Să-şi ia nevasta, tremurând,S-o strângă de mijloc. 

O, Daci, soţioara mea,De-acuma nu te-or înjuraCalici la fiecare pasŞi nici lozinci de bun rămasEi nu vor mai striga! 

Pe Victoraş al tău cel bunÎl vei vedea din nou, nebun,Trecând ca şoimul cel uşorLa vreun raliu, mergând în zborŞi-i vei ura: Drum bun! 

Plecă şi Li şi-n câţiva aniVeniră şi chinezi şi bani,Făcură drumuri de transportŞi piste de aeroportŞi case la ţărani. 

Veni chinez după chinez,

Făceau plantaţii de orez,Şi sate mari, în stilul lor,Şi chiar oraşe-ntregi, să mor,Chiar nu exagerez! 

Şi-ncet, încet ne-am coloratÎn galben pal, în galben plat,Şi peste tot vedeai copii,Cu perii ţepeni şi negriiŞi ochiul înclinat! 

La noi acuma Lina-i LeiŞi Luminiţa e Limei,Ion e Huan, Mihai e MingVasile-i Wan şi Linu-i LingŞi Mihnea e Mingmei. 

Şi nu mai vine Moş Crăciun,Bătrânu-acela blând şi bunŞi nu auzi colindători,Copile mândre şi fecioriÎn seara de Ajun! 

Şi n-auzi doine din caval,Strigări n-auzi din deal în deal,Nu vezi pe scene căluşariCu tricolor şi cu iţari,Nici nai şi nici ţambal! 

Se bea de-acuma maotaiÎn loc de ţuică. Să mă taiDe mă ating de vinul lor!De Murfatlar îmi este dorŞi nu vreau niciun ceai! 

Văzu şi Ponta ce-a făcut

Şi sta adesea abătut;De-acum era bărbat maturŞi când vedea ce e în jurSimţea un junghi acut. 

- Ah, Doamne, cât mă ruşinez,Cât plâng, cât sufăr şi oftez:De-acum, poporul meu românPe ţară nu mai e stăpân,Stăpân e cel chinez! 

Strămoşii mă vor blestema:Tu ce-ai făcut cu ţara ta?Umpută-i toată de chinezi,Pe unde mergi doar galbeni veziŞi nu vor mai pleca! 

Ia Ponta primul charter şiSe duce-n China, drept la Li,Şi pe un ton politicos,Dar, oarecum, de sus în jos,Începe a-i grăi: 

-Să-ţi iei chinezii înapoi,Ne-am săturat de-acum de voi,Eram un vechi popor creştin,Iar azi la Budha se închin'O parte dintre noi! 

Ah, Li, pentru poporul meuL-am renegat pe Dumnezeu -Ai inimă! Tu poţi să aiChinezilor pământ să dai,     Pe unde vrei, dar eu? 

Să plece-aşa cum au venit,

Contractul l-am îndeplinit!Veţi mai găsi un stat sărac,Şi-un prim-ministru prostănac    Şi tânăr aiurit! 

Se-ncruntă Li: - Tu eşti nebun?Tu vrei acuma să le spunSă plece-n grabă? Chiar aşa?Tu crezi că ei s-ar aştepta    Pe drumuri iar să-i pun? 

O, Ponta, te-ai trezit târziu,Acolo, după câte ştiu,De-acum suntem majoritari...De nu îţi place, să te cari    La poli sau în pustiu.