Nou plagiat Ponta; Victimă: William Bourdon

7/22/2019 Nou plagiat Ponta; Victim: William Bourdon

1/64


2/64


3/64

Coman & Ponta 2010 Bourdon 2000

1

pag pag

75 8

(Pref)

76 8

76 8

776

--TRASPUNDEREA iN DREPTUL INTERNATIoNAL UMANITAR

Irnptmitateu -- Si ntr .jrtstilio - a constituit regtrla in aceastd rna-lcric. Nu au fost niciodatd adugi in boxa acuzafilor nici responsabiliipentru masacrele qi deporldrile din lag[rele sovietice, nici ce i aiRevoluliei Culturale din China, nici ce i ai genocidului din Carnbod-gia, nici vinovalii pentru dispariliile opozanlilor politici din Americade Sud, pentru dictaturile sAngeroase din Caraibe, pentru crimelerasiale din Africa de Su d sa n pentm cele etnice din restul conti-nentului. Pentru toate aceste crime, nu a pl5tit nimeni niciodatS. $i caun alt exernplu extrem de semnificativ, este de ardtat, cd fostul dic-tator chilian - generalul Pinoclret - a fost arestat in Marea Britanie,in ba'za cererii unui judecltor de instruc{ie spaniol, dar irnpotrivavointei autoritAtilor chiliene (care ar fi trebuit sd fie cele mai inte-resate in judecarea acestr"ria).Incercdnd s5 cdutam explica{ii pentru realitSlile incor-rtestabileprezentate ma i sus, se poate constata cd un obstacol rnajor intpotrit,uideii de justilie penald internationald a fost principir"rl suveranitdliinationale. In anul 1933, atunci cdnd Germania a fost interpelatd incadrul Societdlii Natiunilor, referitor la tratamentul aplicat evreilor gila nepedepsirea celor vinova{i de abuzuri, faimosul gi sinistrLrl per-sonaj care a fost Ministrul Propagandei Reichului - Josef Goebbels -a rdspuns, in mod lapidar qi cinic, cd ,,fiecare este stdpdn la elacosd". Deqi exprimatd in rnod b^rutal, fraza citatd, expriml conceptia,,suveranist6" a justifiei penale. In mod tradilional, dreptul cle a pe -depsi este prerogativa suveranului, iar ideea unui organism inter-national independent qi irnparlial, care ar avea posibilitatea sI co -recteze irnperfecfiunile sistemului national in cazLrrile cele ma i grave,care atenteazd, cltiar la esenfa ideii de umanitate, este foarte greu deacceptat, chiar gi pentrur alte conceptii decAt cele pu r totalitariste. Va

Partea a II-aevident cd teroarea qi crirnele, fie interne sau externe. fac patle dinarsenalul indispensabil pentru men{inerea cA t mai indelungatb apr-rterii. Este insd, iu aparenld, mult mai dificil de explicat atitudineaunor sisteme democratice, unele chiar succesive unor experienledictatoriale care au marcat grav mentalitatea colectivd. Dacd at6teastate, in care democra{ia succede totalitarisrnllui, aleg calea iertdrii 9ia uitdrii, mai degrabd dec6t cea a unndririi qi judecdrii celor vinova{ipentru crimele din trecut (RornAnia fiind un bun exemplu in aceastddireclie), alegerea sebazeaz'a in principal pe interesul politic. Intoar-cerea Lurei pagini de istorie pentru a deschide o alta, complet albd,pare mai potrivitd la debutul democraliei, decAt aplicarea rigorilorjustiliei impotriva crirninalilor de ieri. Iar conceplia conducdtoruluisovietic I.V. Stalin, conform cdreia ,,ucidereet mtui om se numestecrimd, ia r uciderea unui milion de oanteni se numeste politicd", parea avea mult ma i mulli adepli decAt am putea sd credem la o primlprivirc.Intrebarea care se pttne iu mod stringent este dacd se poateconstruri o democra{ie solidd, refuzAnd restabilirea adevdrului istoricgi ignorAnd solicitdrile de dreptate ale victirnelor. Este grett de rea-lizat o pace sociald iira justilie. Orice iertare (atunci cAnd aoeastaeste acceptabila) trebuie acordatd in cunogtin!5 de cauz6. Succe-siunea preferabilS ar fi astfel, adevir, justilie Ei apoi arnnistie sauiertare, su b oricc fonnd.Este de natura crimelor intema{ionale ldsarea sau acceptareaunui val al uitdrii. Dacd sunt astfel calificate respectivele infracliuni,este datoritd faptului cd, dincolo de persoana victimei, aceste crimeaduc atingere intregii umanit[1i. Annenii, evreii, bosniacii musul-' pentru sirnplul motiv cb se

776

--TRASPUNDEREA iN DREPTUL INTERNATIoNAL UMANITAR

Irnptmitateu -- Si ntr .jrtstilio - a constituit regtrla in aceastd rna-lcric. Nu au fost niciodatd adugi in boxa acuzafilor nici responsabiliipentru masacrele qi deporldrile din lag[rele sovietice, nici ce i aiRevoluliei Culturale din China, nici ce i ai genocidului din Carnbod-gia, nici vinovalii pentru dispariliile opozanlilor politici din Americade Sud, pentru dictaturile sAngeroase din Caraibe, pentru crimelerasiale din Africa de Su d san pentm cele etnice din restul conti-nentului. Pentru toate aceste crime, nu a pl5tit nimeni niciodatS. $i caun alt exernplu extrem de semnificativ, este de ardtat, cd fostul dic-tator chilian - generalul Pinoclret - a fost arestat in Marea Britanie,in ba'za cererii unui judecltor de instruc{ie spaniol, d ar irnpotrivavointei autoritAtilor chiliene (care ar fi trebuit sd fie cele mai inte-resate in judecarea acestr"ria).Incercdnd s5 cdutam explica{ii pentru realitSlile incor-rtestabileprezentate ma i sus, se poate constata cd un obstacol rnajor intpotrit,uideii de justilie penald internationald a fost principir"rl suveranitdliinationale. In anul 1933, atunci cdnd Germania a fost interpelatd incadrul Societdlii Natiunilor, referitor la tratamentul aplicat evreilor gila nepedepsirea celor vinova{i de abuzuri, faimosul gi sinistrLrl per-sonaj care a fost Ministrul Propagandei Reichului - Josef Goebbels -a rdspuns, in mod lapidar qi cinic, cd ,,fiecare este stdpdn la elacosd". Deqi exprimatd in rnod b^rutal, fraza citatd, expriml conceptia,,suveranist6" a justifiei penale. In mo d tradilional, dreptul cle a pe -depsi este prerogativa suveranului, iar ideea unui organism inter-national independent qi irnparlial, care ar avea posibilitatea sI co -recteze irnperfecfiunile sistemului national in cazLrrile cele mai grave,care atenteazd, cltiar la esenfa ideii de umanitate, este foarte greu deacceptat, chiar gi pentrur alte conceptii decAt cele pu r totalitariste. Va

Partea a II-aevident cd teroarea qi crirnele, fie interne sa u externe. fac patle dinarsenalul indispensabil pentru men{inerea cA t mai indelungatb apr-rterii. Este insd, iu aparenld, mult mai dificil de explicat atitudineaunor sisteme democratice, unele chiar succesive unor experienledictatoriale care au marcat grav mentalitatea colectivd. Dacd at6teastate, in care democra{ia succede totalitarisrnllui, aleg calea iertdrii 9ia uitdrii, mai degrabd dec6t cea a unndririi qi judecdrii celor vinova{ipentru crimele din trecut (RornAnia fiind un bun exemplu in aceastddireclie), alegerea sebazeaz'a in principal pe interesul politic. Intoar-cerea Lurei pagini de istorie pentru a deschide o alta, complet albd,pare mai potrivitd la debutul democraliei, decAt aplicarea rigorilorjustiliei impotriva crirninalilor de ieri. Iar conceplia conducdtoruluisovietic I.V. Stalin, conform cdreia ,,ucidereet mtui om se numestecrimd, ia r uciderea unui milion de oanteni se numeste politicd", parea avea mult ma i mulli adepli decAt am putea sd credem la o primlprivirc.Intrebarea care se pttne iu mod stringent este dacd se poateconstruri o democra{ie solidd, refuzAnd restabilirea adevdrului istoricgi ignorAnd solicitdrile de dreptate ale victirnelor. Este grett de rea-lizat o pace sociald iira justilie. Orice iertare (atunci cAnd aoeastaeste acceptabila) trebuie acordatd in cunogtin!5 de cauz6. Succe-siunea preferabilS ar fi astfel, adevir, justilie Ei apoi arnnistie sauiertare, su b oricc fonnd.Este de natura crimelor intema{ionale ldsarea sa u acceptareaunui val al uitdrii. Dacd sunt astfel calificate respectivele infracliuni,este datoritd faptului cd , dincolo de persoana victimei, aceste crimeaduc atingere intregii umanit[1i. Annenii, evreii, bosniacii musul-

,,O persoand are mai multe Sanse sdJie judecatd Si eondamnatdpentru uciderea unui singur om, decdt pentru uciderea a 100.000 deoameni"88.

infiinlarea Curfii Penale Internafionale, prin adoptarea Statutuluiacesteia la finalul Conferinlei Plenipotenfiare de la Roma, din anul1998, este un progres uriag in lunga lupti impotriva impunitilii celorcare comit crime cu caracter internafional, crime care afecteazi insdgiesenta umanit{ii.

Este suficient, pentru suslinerea afirmaliei anterioare, sE arun-cdm o scurtd privire asupra istoriei justiliei penale internafionale, inspecial asupra evenimentelor tragice care au marcat secolul XX,secol care a inceput prin genocidul comis impotriva populalieiaxmene din Turcia gi s-a incheiat prin inventarea unui nou termen lnvocabularul internalional -,purificare etric6" - de cdtre conducitorii

-I

I--t

ob

politici din Fosta Yugoslavie qi din Rwanda. Iin aceste limitelemporale, Auschwitz este un alt tragic simbollimposibil de uitat sau ignorat. Or, fatd de aceasti realitate, in afarl de\cei 12 conducitori nazigti condamnafi la pedeapsa capital5 la \Ni.irenberg, foarte greu se pot gisi mari criminali traqi la rispundere-pentru faptele lor (cazul lui Slobodan Milosevic fiind inh-un stadiucare nu ne permite tragerea unor concluzii semnificative).

88 Jose Ayala Lasso, fost inalt Comisar ONU pentru Drepturile Omului.


4/64


2

76

77

8

9

77 9

77 9

specificd a Uniunii Europene, vor influenla chiar gi acceptarea din cein ce mai largd a ideii de drept penal internafional in detrimentul,,suveranitdtii penale" nationale.La aceastd conceplie fi losofic-o-juridicd qi ideologicd, se adaugdo rnotivatie eminamente politic6. In cazul regirnurilor totalitare, este

, ,politicd internd, suveranitatea nalionald irnpotriva umanitdlii din careface parte.Unnare logico-juridicd a celor ardtate mai stts, o altd caracte-ristic[ fundamental5 a acestor crime, care trebuie menlionati, este. intprescriptibilitatea. Acordarea unui asemeuea statut se justificd, de

77

--Partea a II-aevident cd teroarea qi crirnele, fie interne sa u externe. fac patle dinarsenalul indispensabil pentru men{inerea cA t mai indelungatb apr-rterii. Este insd, iu aparenld, mult mai dificil de explicat atitudineaunor sisteme democratice, unele chiar succesive unor experienledictatoriale care au marcat grav mentalitatea colectivd. Dacd at6teastate, in care democra{ia succede totalitarisrnllui, aleg calea iertdrii 9ia uitdrii, mai degrabd dec6t cea a unndririi qi judecdrii celor vinova{ipentru crimele din trecut (RornAnia fiind un bun exemplu in aceastddireclie), alegerea sebazeaz'a in principal pe interesul politic. Intoar-cerea Lurei pagini de istorie pentru a deschide o alta, complet albd,pare mai potrivitd la debutul democraliei, decAt aplicarea rigorilorjustiliei impotriva crirninalilor de ieri. Iar conceplia conducdtoruluisovietic I.V. Stalin, conform cdreia ,,ucidereet mtui om se numestecrimd, iar uciderea unui milion de oanteni se numeste politicd", parea avea mult ma i mulli adepli decAt am putea sd credem la o primlprivirc.Intrebarea care se pttne iu mod stringent este dacd se poateconstruri o democra{ie solidd, refuzAnd restabilirea adevdrului istoricgi ignorAnd solicitdrile de dreptate ale victirnelor. Este grett de rea-lizat o pace sociald iira justilie. Orice iertare (atunci cAnd aoeastaeste acceptabila) trebuie acordatd in cunogtin!5 de cauz6. Succe-siunea preferabilS ar fi astfel, adevir, justilie Ei apoi arnnistie sauiertare, su b oricc fonnd.Este de natura crimelor intema{ionale ldsarea sa u acceptareaunui val al uitdrii. Dacd sunt astfel calificate respectivele infracliuni,este datoritd faptului cd, dincolo de persoana victimei, aceste crimeaduc atingere intregii umanit[1i. Annenii, evreii, bosniacii musul-' mani, etnicii tulsi at fost masacrali pentru sirnplul motiv cb se, ndscuserd astfel. Aparler-ren{a lor la umanitate este astfel negatd decltre asasinii lor. Din acest motiv intreaga umanitate este indrept[litiEi obligatd sd solicite dreptate prin judecarea celor virtovali. In acestecondilii, un stat nu poate iuvoca, pentru motive de oportunitatepoliticd internd, suveranitatea nalionald irnpotriva umanitdlii din careface parte.Unnare logico-juridicd a celor ardtate mai stts, o altd caracte-ristic[ fundamental5 a acestor crime, care trebuie menlionati, este. intprescriptibilitatea. Acordarea unui asemeuea statut se justificd, de

-evident cd teroarea qi crirnele, fie interne sau externe. fac patle dinarsenalul indispensabil pentru men{inerea cAt mai indelungatb apr-rterii. Este insd, iu aparenld, mult mai dificil de explicat atitudineaunor sisteme democratice, unele chiar succesive unor experienledictatoriale care au marcat grav mentalitatea colectivd. Dacd at6teastate, in care democra{ia succede totalitarisrnllui, aleg calea iertdrii 9ia uitdrii, mai degrabd dec6t cea a unndririi qi judecdrii celor vinova{ipentru crimele din trecut (RornAnia fiind un bun exemplu in aceastddireclie), alegerea sebazeaz'a in principal pe interesul politic. Intoar-cerea Lurei pagini de istorie pentru a deschide o alta, complet albd,pare mai potrivitd la debutul democraliei, decAt aplicarea rigorilorjustiliei impotriva crirninalilor de ieri. Iar conceplia conducdtoruluisovietic I.V. Stalin, conform cdreia ,,ucidereet mtui om se numestecrimd, iar uciderea unui milion de oanteni se numeste politicd", parea avea mult mai mulli adepli decAt am putea sd credem la o primlprivirc.

Intrebarea care se pttne iu mod stringent este dacd se poateconstruri o democra{ie solidd, refuzAnd restabilirea adevdrului istoricgi ignorAnd solicitdrile de dreptate ale victirnelor. Este grett de rea-lizat o pace sociald iira justilie. Orice iertare (atunci cAnd aoeastaeste acceptabila) trebuie acordatd in cunogtin!5 de cauz6. Succe-siunea preferabilS ar fi astfel, adevir, justilie Ei apoi arnnistie sauiertare, sub oricc fonnd.Este de natura crimelor intema{ionale ldsarea sau acceptareaunui val al uitdrii. Dacd sunt astfel calificate respectivele infracliuni,este datoritd faptului cd, dincolo de persoana victimei, aceste crimeaduc atingere intregii umanit[1i. Annenii, evreii, bosniacii musul-' mani, etnicii tulsi at fost masacrali pentru sirnplul motiv cb se

, ndscuserd astfel. Aparler-ren{a lor la umanitate este astfel negatd decltre asasinii lor. Din acest motiv intreaga umanitate este indrept[litiEi obligatd sd solicite dreptate prin judecarea celor virtovali. In acestecondilii, un stat nu poate iuvoca, pentru motive de oportunitatepoliticd internd, suveranitatea nalionald irnpotriva umanitdlii din careface parte.

Unnare logico-juridicd a celor ardtate mai stts, o altd caracte-ristic[ fundamental5 a acestor crime, care trebuie menlionati, este. intprescriptibilitatea. Acordarea unui asemeuea statut se justificd, de

77

--T

Partea a II-aevident cd teroarea qi crirnele, fie interne sau externe. fac patle dinarsenalul indispensabil pentru men{inerea cAt mai indelungatb apr-rterii. Este insd, iu aparenld, mult mai dificil de explicat atitudineaunor sisteme democratice, unele chiar succesive unor experienledictatoriale care au marcat grav mentalitatea colectivd. Dacd at6teastate, in care democra{ia succede totalitarisrnllui, aleg calea iertdrii 9ia uitdrii, mai degrabd dec6t cea a unndririi qi judecdrii celor vinova{ipentru crimele din trecut (RornAnia fiind un bun exemplu in aceastddireclie), alegerea sebazeaz'a in principal pe interesul politic. Intoar-cerea Lurei pagini de istorie pentru a deschide o alta, complet albd,pare mai potrivitd la debutul democraliei, decAt aplicarea rigorilorjustiliei impotriva crirninalilor de ieri. Iar conceplia conducdtoruluisovietic I.V. Stalin, conform cdreia ,,ucidereet mtui om se numestecrimd, iar uciderea unui milion de oanteni se numeste politicd", parea avea mult mai mulli adepli decAt am putea sd credem la o primlprivirc.

Intrebarea care se pttne iu mod stringent este dacd se poateconstruri o democra{ie solidd, refuzAnd restabilirea adevdrului istoricgi ignorAnd solicitdrile de dreptate ale victirnelor. Este grett de rea-lizat o pace sociald iira justilie. Orice iertare (atunci cAnd aoeastaeste acceptabila) trebuie acordatd in cunogtin!5 de cauz6. Succe-siunea preferabilS ar fi astfel, adevir, justilie Ei apoi arnnistie sauiertare, sub oricc fonnd.

Este de natura crimelor intema{ionale ldsarea sau acceptareaunui val al uitdrii. Dacd sunt astfel calificate respectivele infracliuni,este datoritd faptului cd, dincolo de persoana victimei, aceste crimeaduc atingere intregii umanit[1i. Annenii, evreii, bosniacii musul-' mani, etnicii tulsi at fost masacrali pentru sirnplul motiv cb se

, ndscuserd astfel. Aparler-ren{a lor la umanitate este astfel negatd decltre asasinii lor. Din acest motiv intreaga umanitate este indrept[litiEi obligatd sd solicite dreptate prin judecarea celor virtovali. In acestecondilii, un stat nu poate iuvoca, pentru motive de oportunitatepoliticd internd, suveranitatea nalionald irnpotriva umanitdlii din careface parte.

Unnare logico-juridicd a celor ardtate mai stts, o altd caracte-ristic[ fundamental5 a acestor crime, care trebuie menlionati, este. intprescriptibilitatea. Acordarea unui asemeuea statut se justificd, de


5/64


3

77

78

9

10

78 13

(text)

79 13

80 13

condilii, un stat nu poate iuvoca, pentru motive de oportunitatepoliticd internd, suveranitatea nalionald irnpotriva umanitdlii din careface parte.Unnare logico-juridicd a celor ardtate mai stts, o altd caracte-ristic[ fundamental5 a acestor crime, care trebuie menlionati, este. intprescriptibilitatea. Acordarea unui asemeuea statut se justificd, de

I78 RAspuNnoRnn iN oREpruL lNrBRNaTroNar- uMaNrtaRasernenea, prin atingerea adusd intregii umanitSli, ori umanitatea esteo notiune permanentd qi atemporalS qi nu putem concepe ca sirnplatrecere a uuei perioade de timp sd ofere crirninalilor o irnpunitateabsolutd fald de necesitatea dejusti{ie, adevir gi restabilire a valorilorfundamentale.

Din aceste rnotive, care transced suveranitdtii nafionale, doar ojurisdicf ie penalI internationald, dotat6 cu puteri semnificative,compusd din rnagistrafi independen{i fa1[ de lara de origine. poateasigura judecarea qi pedepsirea responsabili lor pentru comiterea unor rlcrime intenra{ionale, chiar gi in lipsa unui sistem judiciar na{ional,.neputirtcios sctu necloritor" (curn se precizeaza in Statutul adoptat laRoma in 1998) in pedepsirea acestor criminali.Pornind de la aceste idei fundarnentale, enuntate cu toatd con-vingerea qi buna-credintd necesard dezideratului propus, se impnne,pentru justificarea qi rnai buna inlelegere a acestora, o scurtit incur-siune in istoria crimelor internationale, a destinului autorilor qi acelor care au dorit sd-i tragd la rdspundere, da r qi a ceea ce incearcdsd devind o reald justilie intema{ionalb.

$ l. Primele forme institu(ionalizate derepresiune interna[ionalaIdeea de a constitui o jurisdictie universald, pentru a judecacrimele care atenteazd ce l mai mult la esen{a umanit6{ii, cu altecuvinte acele fapte care vo r fi progresiv calificate ca infrac{iuni dedrept intenralional sa u crime de naturd universald, este relativ veche,nefiind insd deloc sustinutd gi de realizdri concrete, foafte pulinecazuri putAnd fi menlionate in acest sens.Conform unor surse istorice, prinm formd de represiune inter-nalionald institzrlionalizatd, in cazul unei inc[lcdri a regulilorinternationale, este mentionatd in secolul XV , rnoment in care Fran{a,Austria, cantoanele elvetiene gi oragele libere din zona Rinului deSu s l-au pu s su b acuzare pe Pierre d'Hagenbach, senegal al Alsacieiqi Brigsaului, pentru incendiu qi masacrarea populaliei din Bresachi,un orag austriac, al cdrui guvemator fusese acvzat cd ,,a conis crinrcde clrept natttrul Si cd a crilcat in picioare legile divine Si urnune" qicare, ulterior, a fost condarnnat la moafte qi executat.

Partea a II-aIn lucrarea sa ,"Dreptul ginlilor sa u prir-rcipiile dreptului llatural",publicatd in anul 1758, vestitul jurist Jean Vattel afinna c6'. ,dacdju,stilia din.fiecare stat trebuie in general sd se limiteze Ia crimelecomise pe teritoriul sd u nalional, trebuie exceptali de la aceastdreguld acei scelerali core, prin rnodul Si.frecvenla sdvdrSirii crimelor

lor, violeazd fiiregul concept de siguranld publicd. ntoliv pentrucare lrebuie declarayi inantici publici. Ondvitorii, asasinii, incen-diatorii de profesie trebuie sd poatd fi externinali oriunde sunlprinSi, deoarece atacd Si ultragiazd toate naliunile, puniind in peri-col siguranla lo r conntnii".In anul 1815, scriitorul Ei filosof'ul francez Joseph de Maistrescria, referitor la Napoleon, c6 : ,,ideea, promovcttd in principal deAnglia, de a-l judeca (pe Napoleon) de cdtre o adunare de deputayinumili cle cdtre Jiecare din suveranii Europei, esle extrem de sedu-cdtoare; (tceasta ar Ji cea mai mare Si cea mu i frumoasd iudecatdcare a existal vreoduld in istorie: cu aceastd ocazie s-ar putea dez-volta cele nrui Jiumoase principii ale Dreptului ginyilor Si, indiferentcu m s-er termina, ar rdmane ca un momenl deosebit de important tnistorie " .La data de 24 aprilie 1863, pregedintele american Lincoln pro-clama ,,Mannalul de instrucliuni al armatei alnericatte", confonncbrLria legea rnarfiald era aplicabilS pe teritoriile ocupate de annatiatdt la ocupali, c6 t Ei la ocupan{i, reprim6nd at6t ,,crimele de rdzboi",cA t gi pe cele de drept comun. Se nSgtea, in acest fel, noliunea de.,crirne de rdzboi", o no{iune fundamentalS care avea sd fie multsclrimbatd gi dezvoltata in secolul XX , devenind un pilon de bazd alDreotului Penal International actual.in continuare, secolul XIX avea sd cunoascd no i evolutii,caracterizate ins[ de empirism qi incoerenfi, dorind doar sd rezolvesitua{ii punctuale de mornent. Primul care a incercat sd evoce oasernenea perspectivd, intr-o fonni mult mai organizatd qtiinlific aicoerenid, a fost, in anul 1872, jurisconsultul elvelian GustaveMoynier, unul dintre fondatorii Crucii Roqii. Sursa demersului sd u aconstituit-o oroarea produsd, in rnijlocul opiniei publice, de cruzimeacrirnelor de rizboi comise in timpul rdzboiului franco-prusac qiin{elegerea necesitdlii unui sistem care sd atenueze sau sI ,,uma-nizeze" inevitabilele daune ale conflictelor militare. Astfel, Moynier

79

fundamentale.Din aceste rnotive, care transced suveranitdtii nafionale, doar ojurisdicf ie penalI internationald, dotat6 cu puteri semnificative,compusd din rnagistrafi independen{i fa1[ de lara de origine. poateasigura judecarea qi pedepsirea responsabililor pentru comiterea unor rlcrime intenra{ionale, chiar gi in lipsa unui sistem judiciar na{ional,.neputirtcios sctu necloritor" (curn se precizeaza in Statutul adoptat laRoma in 1998) in pedepsirea acestor criminali.

Pornind de la aceste idei fundarnentale, enuntate cu toatd con-vingerea qi buna-credintd necesard dezideratului propus, se impnne,pentru justificarea qi rnai buna inlelegere a acestora, o scurtit incur-siune in istoria crimelor internationale, a destinului autorilor qi acelor care au dorit sd-i tragd la rdspundere, dar qi a ceea ce incearcdsd devind o reald justilie intema{ionalb.

$ l. Primele forme institu(ionalizate derepresiune interna[ionalaIdeea de a constitui o jurisdictie universald, pentru a judecacrimele care atenteazd cel mai mult la esen{a umanit6{ii, cu altecuvinte acele fapte care vor fi progresiv calificate ca infrac{iuni dedrept intenralional sau crime de naturd universald, este relativ veche,nefiind insd deloc sustinutd gi de realizdri concrete, foafte puline

cazuri putAnd fi menlionate in acest sens.Conform unor surse istorice, prinm formd de represiune inter-nalionald institzrlionalizatd, in cazul unei inc[lcdri a regulilorinternationale, este mentionatd in secolul XV, rnoment in care Fran{a,Austria, cantoanele elvetiene gi oragele libere din zona Rinului deSus l-au pus sub acuzare pe Pierre d'Hagenbach, senegal al Alsacieiqi Brigsaului, pentru incendiu qi masacrarea populaliei din Bresachi,un orag austriac, al cdrui guvemator fusese acvzat cd ,,a conis crinrcde clrept natttrul Si cd a crilcat in picioare legile divine Si urnune" qicare, ulterior, a fost condarnnat la moafte qi executat.

,reguld acei scelerali core, prin rnodul Si.frecvenla sdvdrSirii crimelorlor, violeazd fiiregul concept de siguranld publicd. ntoliv pentrucare lrebuie declarayi inantici publici. Ondvitorii, asasinii, incen-diatorii de profesie trebuie sd poatd fi externinali oriunde sunlprinSi, deoarece atacd Si ultragiazd toate naliunile, puniind in peri-col siguranla lor conntnii".In anul 1815, scriitorul Ei filosof'ul francez Joseph de Maistrescria, referitor la Napoleon, c6: ,,ideea, promovcttd in principal deAnglia, de a-l judeca (pe Napoleon) de cdtre o adunare de deputayinumili cle cdtre Jiecare din suveranii Europei, esle extrem de sedu-cdtoare; (tceasta ar Ji cea mai mare Si cea mui frumoasd iudecatdcare a existal vreoduld in istorie: cu aceastd ocazie s-ar putea dez-volta cele nrui Jiumoase principii ale Dreptului ginyilor Si, indiferentcum s-er termina, ar rdmane ca un momenl deosebit de important tnistorie " .La data de 24 aprilie 1863, pregedintele american Lincoln pro-clama ,,Mannalul de instrucliuni al armatei alnericatte", confonncbrLria legea rnarfiald era aplicabilS pe teritoriile ocupate de annatiatdt la ocupali, c6t Ei la ocupan{i, reprim6nd at6t ,,crimele de rdzboi",cAt gi pe cele de drept comun. Se nSgtea, in acest fel, noliunea de.,crirne de rdzboi", o no{iune fundamentalS care avea sd fie multsclrimbatd gi dezvoltata in secolul XX, devenind un pilon de bazd alDreotului Penal International actual.

in continuare, secolul XIX avea sd cunoascd noi evolutii,caracterizate ins[ de empirism qi incoerenfi, dorind doar sd rezolvesitua{ii punctuale de mornent. Primul care a incercat sd evoce oasernenea perspectivd, intr-o fonni mult mai organizatd qtiinlific aicoerenid, a fost, in anul 1872, jurisconsultul elvelian GustaveMoynier, unul dintre fondatorii Crucii Roqii. Sursa demersului sdu aconstituit-o oroarea produsd, in rnijlocul opiniei publice, de cruzimeacrirnelor de rizboi comise in timpul rdzboiului franco-prusac qiin{elegerea necesitdlii unui sistem care sd atenueze sau sI ,,uma-nizeze" inevitabilele daune ale conflictelor militare. Astfel, Moynier

rl

ace , . recvenalor, violeazd fiiregul concept de siguranld publicd. ntoliv pentrucare lrebuie declarayi inantici publici. Ondvitorii, asasinii, incen-diatorii de profesie trebuie sd poatd fi externinali oriunde sunlprinSi, deoarece atacd Si ultragiazd toate naliunile, puniind in peri-col siguranla lor conntnii".In anul 1815, scriitorul Ei filosof'ul francez Joseph de Maistrescria, referitor la Napoleon, c6: ,,ideea, promovcttd in principal deAnglia, de a-l judeca (pe Napoleon) de cdtre o adunare de deputayinumili cle cdtre Jiecare din suveranii Europei, esle extrem de sedu-cdtoare; (tceasta ar Ji cea mai mare Si cea mui frumoasd iudecatdcare a existal vreoduld in istorie: cu aceastd ocazie s-ar putea dez-volta cele nrui Jiumoase principii ale Dreptului ginyilor Si, indiferentcum s-er termina, ar rdmane ca un momenl deosebit de important tnistorie " .La data de 24 aprilie 1863, pregedintele american Lincoln pro-clama ,,Mannalul de instrucliuni al armatei alnericatte", confonncbrLria legea rnarfiald era aplicabilS pe teritoriile ocupate de annatiatdt la ocupali, c6t Ei la ocupan{i, reprim6nd at6t ,,crimele de rdzboi",cAt gi pe cele de drept comun. Se nSgtea, in acest fel, noliunea de.,crirne de rdzboi", o no{iune fundamentalS care avea sd fie multsclrimbatd gi dezvoltata in secolul XX, devenind un pilon de bazd alDreotului Penal International actual.in continuare, secolul XIX avea sd cunoascd noi evolutii,caracterizate ins[ de empirism qi incoerenfi, dorind doar sd rezolvesitua{ii punctuale de mornent. Primul care a incercat sd evoce oasernenea perspectivd, intr-o fonni mult mai organizatd qtiinlific aicoerenid, a fost, in anul 1872, jurisconsultul elvelian GustaveMoynier, unul dintre fondatorii Crucii Roqii. Sursa demersului sdu aconstituit-o oroarea produsd, in rnijlocul opiniei publice, de cruzimeacrirnelor de rizboi comise in timpul rdzboiului franco-prusac qiin{elegerea necesitdlii unui sistem care sd atenueze sau sI ,,uma-nizeze" inevitabilele daune ale conflictelor militare. Astfel, Moynier

In{) IIAS I' I I N I) Ii III.],A IN DREPT UL INTERNATIONAL U MANITARil c()lrcL)l)ut ()t'g(utizurcu unei .jurisdiclii criminale internalionale invetlc,r'cu rcplcsiunii crimelor comise impotriva dreptului ginlilor. Unlrjcnlcncil lribunal urma a fi compus din 5 rnembri, dintre care, doirrrrrrriti dc beligeranli qi trei de statele neutre. Competenta tribunaluluiviza .iudecarea crimelor de rdzboi, comise prin incdlcarea dispo-ziliilor Conven(iei de la Geneva din anul 1864.Dupd un prim insucces, Moynier a reluat propunerea sa in cadrulInstitutului de Drept Nalional de la Carnbridge, dar s-a izbit de ace-laqi insucces, obiectdndu-se cd proiectul sdu nesocoteqte jurisdic{iilenationale.De atunci. ideea credrii unei jurisdiclii penale internationale apreocupat, in rnod pennaltent, cercurile juridice qi politice.Astfel, prin Convenlia de la Haga din anul 1907, s-a incercatinstituirea unei ,,Cufti internationale de prize maritirne", competentda se prollunta asupra capturdrii unei nave de citre o altd navd cupavilion strdin.

Incercarea de conceptualizare a lui Moynier s-a dovedit extremde utild, stdnd la baza eforturilor internationale de elaborare gi adop-tare a Llnor couvenlii, care sd cuprindd minirne uorme obligatoriipentru statele implicate in conflicte militare.

$ 2. Cristalizarea primelor reglementdri interna-[ionale ale dreptului interna[ional umanitar

Convenliile internationale de la Geneva (22 avgvst 1854) qi de laSankt Petersburg (11 decernbrie 1868) sunt primele acte de dreptittterna{iorral, care cuprind prevederi ?u favoarea ,,anrelioreirii situa-liei rnilil,arilor rdniyi pe ctimpul tle luptd". Se punea probletna ,,ote-nttdrii pe cdt po,sibil ct culumitdtilor provocute de rdzhoi" gi se doreainterzicerea folosirii acelor arme care ,,erau contrare legilor uma-nit6fii". Sunt prirnele texte oficiale de drept international, care evocio anulne conciliere intre ,.necesitatea de a purt(t rdzbouie Si aceect dect respecla legile untctnitdlif', dacd nu {inem cont de eforturile, cucaracter strict religios, fbcute de Biserica Catolicd, incd din epocamarii dezvoltdri a acesteia (Conciliul de la Laterano, din anul I139declara ,,in aJara legii" fiilizarea arbaletelor sau a arcurilor, care

Partea a II-ctpuneau in pericol rnulte vie{i omeneqti, anticipAnd parcd epoca arme-lor de distmgere in rnasd!).Convenliile de la Haga din 29 iulie 1899 qi respectiv, dinl8 octornbrie 1907, au prevlzut, in continuarea acestor idei, obli-ga{ia, clriar pe tirnp de rdzboi, ,,ca populalict civild qi beligeranyii sdrdntdnd, tottrgi, protejuli de principiile Dreptului Ginyilor, a$a cumacestea rezuhd din practicile stabilite tntre naliunile civilizate, dinlegile umanitdlii Si din con;tiin{a pttblicd". Ideea umanitard, deprotec{ie a populaliei civile, chiar in timpul conflictelor militare,avea sd oblind o acceptare cvasiunanimd Ei urma sd impulsionezeactivitatea de codificare a primelor norne internalionale in domeniu.in acest fel, se poate vorbi cle punerea bazelor, chiar dacd intr-oforrnd ernbrionard, a ceea ce se va numi ulterior Dreptul InternationalUmanitar, acea ramuri de drept care defineqte obligaliile pe carestatele, cu referire speciald la conducdtorii politici ai acestora, trebuiesd Ei le asume Ei pe care trebuie sd le respecte itr cursul desligurdriiconflictelor rnilitare, fondate pe existen{a unor legi imanente gi aunor valori recnnoscute qi protejate pe plan universal.Ulterior adoptdrii acestor conventii, apare in istorie qi primasitttalie prctcticd, in care se invocd ideea unei responsabilitSli de tipuniversal. E,ste cazul aveftismentelor interna{ionale, adresate la datade l8 mai l9l5 Imperiului Otornan, referitor la masacrele comiseimpotriva popula{iei annene. Cu aceastd ocazie, guvernele MariiBritanii, Rusiei qi Fran{ei aten{ioneazi cd ii considerd responsabili,personal, pe fiecare din membrii guvernullli otoman, de crimelecomise in Turcia. Averlismentul a rdmas, in mod evident, Ilrd efect(ca qi majoritatea cov6rqitoare a acfiunilor de acest fel de pe par-cursul secolului XX), dar este prima manifestare oficiald in care altestate interuin fa{d de crime ce nu sunt comise pe teritoriul lor sauirnpotriva unor cetdteni proprii - invocAnd o responsabilitate Lrniver-sal5 a membrilor puterii politice. Tratatul de la Sevres, incheiat ladata de 10 august 1920 confinea o dispozilie - articolul 230, inbazacEreia puterile aliate igi rnanifestau voinfa de a aduce'in fala justi{ieipersoanele responsabile de comiterea masacrelor, unnirind o ideesimilari celei deja preconizate prin Tratatul de Pace, incheiat cuGermania in anul 1919 (vezi punctul 5 infra). Acest tratat nu a maifost niciodatd ratificat, ci doar inlocuit prin Tratatul de la Laussane

81


6/64


4

81 13

81 13

14

82 15

puneau in pericol rnulte vie{i omeneqti, anticipAnd parcd epoca arme-lor de distmgere in rnasd!).Convenliile de la Haga din 29 iulie 1899 qi respectiv, dinl8 octornbrie 1907, au prevlzut, in continuarea acestor idei, obli-ga{ia, clriar pe tirnp de rdzboi, ,,ca populalict civild qi beligeranyii sdrdntdnd, tottrgi, protejuli de principiile Dreptului Ginyilor, a$a cumacestea rezuhd din practicile stabilite tntre naliunile civilizate, dinlegile umanitdlii Si din con;tiin{a pttblicd". Ideea umanitard, deprotec{ie a populaliei civile, chiar in timpul conflictelor militare,avea sd oblind o acceptare cvasiunanimd Ei urma sd impulsionezeactivitatea de codificare a primelor norne internalionale in domeniu.in acest fel, se poate vorbi cle punerea bazelor, chiar dacd intr-oforrnd ernbrionard, a ceea ce se va numi ulterior Dreptul InternationalUmanitar, acea ramuri de drept care defineqte obligaliile pe carestatele, cu referire speciald la conducdtorii politici ai acestora, trebuiesd Ei le asume Ei pe care trebuie sd le respecte itr cursul desligurdriiconflictelor rnilitare, fondate pe existen{a unor legi imanente gi aunor valori recnnoscute qi protejate pe plan universal.Ulterior adoptdrii acestor conventii, apare in istorie qi primasitttalie prctcticd, in care se invocd ideea unei responsabilitSli de tipuniversal. E,ste cazul aveftismentelor interna{ionale, adresate la datade l8 mai l9l5 Imperiului Otornan, referitor la masacrele comiseimpotriva popula{iei annene. Cu aceastd ocazie, guvernele MariiBritanii, Rusiei qi Fran{ei aten{ioneazi cd ii considerd responsabili,personal, pe fiecare din membrii guvernullli otoman, de crimelecomise in Turcia. Averlismentul a rdmas, in mod evident, Ilrd efect(ca qi majoritatea cov6rqitoare a acfiunilor de acest fel de pe par-cursul secolului XX), da r este prima manifestare oficiald in care altestate interuin fa{d de crime ce nu sunt comise pe teritoriul lor sauirnpotriva unor cetdteni proprii - invocAnd o responsabilitate Lrniver-sal5 a membrilor puterii politice. Tratatul de la Sevres, incheiat ladata de 10 august 1920 confinea o dispozilie - articolul 230, inbazacEreia puterile aliate igi rnanifestau voinfa de a aduce'in fala justi{ieipersoanele responsabile de comiterea masacrelor, unnirind o ideesimilari celei deja preconizate prin Tratatul de Pace, incheiat cuGermania in anul 1919 (vezi punctul 5 infra). Acest tratat nu a maifost niciodatd ratificat, ci doar inlocuit prin Tratatul de la Laussane

.Convenliile de la Haga din 29 iulie 1899 qi respectiv, dinl8 octornbrie 1907, au prevlzut, in continuarea acestor idei, obli-ga{ia, clriar pe tirnp de rdzboi, ,,ca populalict civild qi beligeranyii sdrdntdnd, tottrgi, protejuli de principiile Dreptului Ginyilor, a$a cumacestea rezuhd din practicile stabilite tntre naliunile civilizate, dinlegile umanitdlii Si din con;tiin{a pttblicd". Ideea umanitard, deprotec{ie a populaliei civile, chiar in timpul conflictelor militare,avea sd oblind o acceptare cvasiunanimd Ei urma sd impulsionezeactivitatea de codificare a primelor norne internalionale in domeniu.in acest fel, se poate vorbi cle punerea bazelor, chiar dacd intr-oforrnd ernbrionard, a ceea ce se va numi ulterior Dreptul InternationalUmanitar, acea ramuri de drept care defineqte obligaliile pe carestatele, cu referire speciald la conducdtorii politici ai acestora, trebuiesd Ei le asume Ei pe care trebuie sd le respecte itr cursul desligurdriiconflictelor rnilitare, fondate pe existen{a unor legi imanente gi aunor valori recnnoscute qi protejate pe plan universal.Ulterior adoptdrii acestor conventii, apare in istorie qi primasitttalie prctcticd, in care se invocd ideea unei responsabilitSli de tipuniversal. E,ste cazul aveftismentelor interna{ionale, adresate la datade l8 mai l9l5 Imperiului Otornan, referitor la masacrele comiseimpotriva popula{iei annene. Cu aceastd ocazie, guvernele MariiBritanii, Rusiei qi Fran{ei aten{ioneazi cd ii considerd responsabili,personal, pe fiecare din membrii guvernullli otoman, de crimelecomise in Turcia. Averlismentul a rdmas, in mod evident, Ilrd efect(ca qi majoritatea cov6rqitoare a acfiunilor de acest fe l de pe par-cursul secolului XX), da r este prima manifestare oficiald in care altestate interuin fa{d de crime ce nu sunt comise pe teritoriul lor sauirnpotriva unor cetdteni proprii - invocAnd o responsabilitate Lrniver-sal5 a membrilor puterii politice. Tratatul de la Sevres, incheiat ladata de 10 august 1920 confinea o dispozilie - articolul 230, inbazacEreia puterile aliate igi rnanifestau voinfa de a aduce'in fala justi{ieipersoanele responsabile de comiterea masacrelor, unnirind o ideesimilari celei deja preconizate prin Tratatul de Pace, incheiat cuGermania in anul 1919 (vezi punctul 5 infra). Acest tratat nu a maifost niciodatd ratificat, ci doar inlocuit prin Tratatul de la Laussane

t82 RASPUNDEREA iN DREPTUL INTERNATIONAL UMANITARdin anul 1923, care prevedea, din contrd, o amnistie generald pentru'cei care au comis crime in perioada 1914-1922. O oarecare acliune 'pe plan nalional a avut, totuqi, loc, tribunalele militare turceqti con-damnAnd c61iva inalli comandanli militari pentru crime comiseimpotriva propriei populalii in timpul rdzboiului, sentinlele fiind insdmai mult formale, iar condamnalii fiind eliberali in scurl timp.Pe planul strict normativ, este insd irnportant de setnnalat oprimd c:ristalizure a unora dintre crimele avdnd naturd universal5(care vo r intra ulterior in competenla instanlelor interna{ionale, inclu-siv a Curlii Penale. rezultate prin Tratatul de la Roma din anul 1998).inceputul a fost licut prin menlionarea ,.crimelor de rdzboi" ittcuprinsul celei cle a patia Converilii de la Haga din anul 1907. inPrearnbulul acestui ac t interna{ional, qi-a ghsit locul celebra ,ClauzdMarteus" (iniliatd de reprezentantttl cu acest uutne al Belgiei), carecerea interpretarea obligaliilor statelor in conformitate cu ,principiileDreptului gin(ilor, o$a cunt rezultd din uzanlele naliunilor cit'ilizate,din legile umanitdlii Si din exigenlele conStiinlei publice". Pe aceastdconstruc{ie juridica se vo r intemeia acliunile iutreprinse itnpotrivaconduc[torilor Turciei in anul 1915, ca Ei ideea comisiei de anchetddin anul 1919, ce-gi dorea tragerea la rispundere a,,criminalilor derdzbo7".

$ 3. Tratatul de la Versailles. Primele normeprMnd rispunderea penali interna[ionaliPrirnul pa s mai hotdrdt gi cu un irnpact mult mai larg incongtiinla publicd, lbcut in vederea interneierii unei jurisdiclii inter-na{ionale, il constituie o anumitd prevedere a Tratatului de Pace,

incheiat intre Puterile Aliate gi Asociate qi Germania, la Versailles, indata de 28 iunie 1919. Acest tratat a intrat in vigoare la data del0 ianuarie 1920, iar Romdnia l-a ratificat la data de 14 septembrie1920. Cu acea ocazie se constituia o comisie internulionald de

Partea a II-aincredibilele suferinle provocate atdt beligeran{ilor, cA t qi popula}ieicivile, au generat ideea necesitdlii unui tip de justilie internafionalS.Este demn de remarcat gi cu aceastd ocazie cd evolulia normelorinternationale a fost permanent qi propor{ional legat[ de creEtereapercepliei colective a opiniei publice fa16 de dimensiunile tragediilorla care asista.Trei articole din Tratatul de la Versailles, respectiv art. 227, 22 8;i 229, au prevdzut, in premierd absolutd, instaurarea unei jttrisdicliiinternationale. menite s6-l judece pe fostul impdrat al Gerrnaniei -Kaiserul Wilhelm al II-lea.Astfel, potrivit prevederilor articolului 22 7 al acelui Tratat,,,Puterile Aliate Si cele Ascociate il acuzau public pe Wilhelm alIl-lea tle Hohenzollern, Jb,sl intpdrat german, de ofensd strpremdadusd tnoralei internalionale Ei autoritdlii sacre a tratatelor".Conform acelui afticol, ar fi trebuit constituit un Tribunal specialpentru judecarea acuzatului, care sd fie compus din cinci judecitori,desemnati de c[tre ldrile invingitoare, respectiv Statele Unite aleAmericii, Marea Britauie, Franfa, Italia qi Japonia.In acest sens, Puterile Aliate gi cele Asociate au fost de acord sdtrirnitb o scrisoare Olandei, prin care si ceard extrSdarea fostuluiirnpdrat german, pentru a putea fi judecat.Chiar dacd aceasti dispozilie nu ficea referire dec6t la o anumiticrimd de rdzboi (g i aceea va g determinatd din punct de vederejuridic), prin invocarea existenlei unei morale internationale qi aresponsabilitdlii pentru inchlcarea acesteia, se afirma prezenta unornorme universale care transced frontierelor nalionale qi care suntsuperioare suveranitdfii statale.CAt despre persoanele acuzate c5 ar fi incSlcat legile 9i obice:, iurile rdzboiului, Guvernul germal l le-a recunoscut Puterilor Aliate qiAsociate, dreptr-rl de a le aduce pe acestea in fala tribunalelor mili-tare, de a le extrdda la cererea acelor Puteri qi de a preda toate docu-mentele qi infonnatiile de orice fel, considerate necesare.ardtat sus, puterile invingdtoare

83t"

'r' .: ':


7/64


5

82

83

14

84 14

15

$ 3. Tratatul e a ersa es. r m e e normeprMnd rispunderea penali interna[ionaliPrirnul pa s mai hotdrdt gi cu un irnpact mult mai larg incongtiinla publicd, lbcut in vederea interneierii unei jurisdiclii inter-na{ionale, il constituie o anumitd prevedere a Tratatului de Pace,

incheiat intre Puterile Aliate gi Asociate qi Germania, la Versailles, indata de 28 iunie 1919. Acest tratat a intrat in vigoare la data del0 ianuarie 1920, iar Romdnia l-a ratificat la data de 14 septembrie1920. Cu acea ocazie se constituia o comisie internulionald deonchetd. privhxl re,sponsabilitateu autorilor unor gruve ctinre c'ortti.sein cursul Primului Rdzhoi Mondial - conflict care era uumit, cu osublirna naivitate, ,,rdzboiul care a pu s capdt tuturor rdzboaielor". Odatd in plus, nivelul barbariei, atins in timpul conflictuh-ri qi

juridic), prin invocarea existenlei unei morale internationale qi aresponsabilitdlii pentru inchlcarea acesteia, se afirma prezenta unornorme universale care transced frontierelor nalionale qi care suntsuperioare suveranitdfii statale.CAt despre persoanele acuzate c5 ar fi incSlcat legile 9i obice:, iurile rdzboiului, Guvernul germal l le-a recunoscut Puterilor Aliate qiAsociate, dreptr-rl de a le aduce pe acestea in fala tribunalelor mili-tare, de a le extrdda la cererea acelor Puteri qi de a preda toate docu-mentele qi infonnatiile de orice fel, considerate necesare.'J In consecinf5, aq a cum am ardtat ma i sus, puterile invingdtoareau instituit o Cornisie Internalionald de Anchetd privind respon-sabilitatea autorilor de rdzboi, care a investigat 20.000 de cazuri qicare a gdsit 89 6 de ofi1eri responsabili pentru crirne de rdzboi.

'r' .: ':tPartea a II-aincredibilele suferinle provocate atdt beligeran{ilor, cA t qi popula}ieicivile, au generat ideea necesitdlii unui tip de justilie internafionalS.Este demn de remarcat gi cu aceastd ocazie cd evolulia normelorinternationale a fost permanent qi propor{ional legat[ de creEtereapercepliei colective a opiniei publice fa16 de dimensiunile tragediilorla care asista.Trei articole din Tratatul de la Versailles, respectiv art. 227, 228;i 229, au prevdzut, in premierd absolutd, instaurarea unei jttrisdicliiinternationale. menite s6-l judece pe fostul impdrat al Gerrnaniei -Kaiserul Wilhelm al II-lea.Astfel, potrivit prevederilor articolului 22 7 al acelui Tratat,,,Puterile Aliate Si cele Ascociate il acuzau public pe Wilhelm alIl-lea tle Hohenzollern, Jb,sl intpdrat german, de ofensd strpremdadusd tnoralei internalionale Ei autoritdlii sacre a tratatelor".Conform acelui afticol, ar fi trebuit constituit un Tribunal specialpentru judecarea acuzatului, care sd fie compus din cinci judecitori,desemnati de c[tre ldrile invingitoare, respectiv Statele Unite aleAmericii, Marea Britauie, Franfa, Italia qi Japonia.In acest sens, Puterile Aliate gi cele Asociate au fost de acord sdtrirnitb o scrisoare Olandei, prin care si ceard extrSdarea fostuluiirnpdrat german, pentru a putea fi judecat.

Chiar dacd aceasti dispozilie nu ficea referire dec6t la o anumiticrimd de rdzboi (g i aceea va g determinatd din punct de vederejuridic), prin invocarea existenlei unei morale internationale qi aresponsabilitdlii pentru inchlcarea acesteia, se afirma prezenta unornorme universale care transced frontierelor nalionale qi care suntsuperioare suveranitdfii statale.CAt despre persoanele acuzate c5 ar fi incSlcat legile 9i obice:, iurile rdzboiului, Guvernul germal l le-a recunoscut Puterilor Aliate qiAsociate, dreptr-rl de a le aduce pe acestea in fala tribunalelor mili-tare, de a le extrdda la cererea acelor Puteri qi de a preda toate docu-mentele qi infonnatiile de orice fel, considerate necesare.'J In consecinf5, aq a cum am ardtat ma i sus, puterile invingdtoare

83t"

'r' .: ':

Partea a II-aincredibilele suferinle provocate atdt beligeran{ilor, cA t qi popula}ieicivile, au generat ideea necesitdlii unui tip de justilie internafionalS.Este demn de remarcat gi cu aceastd ocazie cd evolulia normelorinternationale a fost permanent qi propor{ional legat[ de creEtereapercepliei colective a opiniei publice fa16 de dimensiunile tragediilorla care asista.Trei articole din Tratatul de la Versailles, respectiv art. 227, 228;i 229, au prevdzut, in premierd absolutd, instaurarea unei jttrisdicliiinternationale. menite s6-l judece pe fostul impdrat al Gerrnaniei -Kaiserul Wilhelm al II-lea.Astfel, potrivit prevederilor articolului 22 7 al acelui Tratat,,,Puterile Aliate Si cele Ascociate il acuzau public pe Wilhelm alIl-lea tle Hohenzollern, Jb,sl intpdrat german, de ofensd strpremdadusd tnoralei internalionale Ei autoritdlii sacre a tratatelor".Conform acelui afticol, ar fi trebuit constituit un Tribunal specialpentru judecarea acuzatului, care sd fie compus din cinci judecitori,desemnati de c[tre ldrile invingitoare, respectiv Statele Unite aleAmericii, Marea Britauie, Franfa, Italia qi Japonia.In acest sens, Puterile Aliate gi cele Asociate au fost de acord sdtrirnitb o scrisoare Olandei, prin care si ceard extrSdarea fostuluiirnpdrat german, pentru a putea fi judecat.Chiar dacd aceasti dispozilie nu ficea referire dec6t la o anumiticrimd de rdzboi (g i aceea va g determinatd din punct de vederejuridic), prin invocarea existenlei unei morale internationale qi aresponsabilitdlii pentru inchlcarea acesteia, se afirma prezenta unornorme universale care transced frontierelor nalionale qi care suntsuperioare suveranitdfii statale.CAt despre persoanele acuzate c5 ar fi incSlcat legile 9i obice:, iurile rdzboiului, Guvernul germal l le-a recunoscut Puterilor Aliate qiAsociate, dreptr-rl de a le aduce pe acestea in fala tribunalelor mili-tare, de a le extrdda la cererea acelor Puteri qi de a preda toate docu-mentele qi infonnatiile de orice fel, considerate necesare.

'J In consecinf5, aqa cum am ardtat ma i sus, puterile invingdtoareau instituit o Cornisie Internalionald de Anchetd privind respon-sabilitatea autorilor de rdzboi, care a investigat 20.000 de cazuri qicare a gdsit 89 6 de ofi1eri responsabili pentru crirne de rdzboi.

83t"

'r' .: ':

'/,1, -

84 RASPUNDEREA iN DREPTUL INTERNATIONAL UMANITARCornisia a reclarnat, totodatd, infiin{area Tribunalului lnternalionalpentru judecarea acuza{ilor, incluzAndu-l qi pe Kaiserul Wilhehn alII-lea, pentru ,,crimd supremii impotriva pdcii".Multe state s-au opus cu fermitate unei asemenea m5sttri, cttprivire la judecarea unui gef de stat intr-un tribunal internalional,consider6nd-o a fi ,,fdrd precedent in legea nalionald Si interna-lionald si contradictorie conceptului de bazd al suveranitdtiinalionale".

Prin urmare, aceastd teutativd a unui real act de justi{ie interna-lionala a rdmas literd rnoartd, irnpdratul wilhehn al ll-lea nefiindjudecat, Olanda refuzAnd extrddarea KaiserulLri Gertnatt, care serefugiase pe teritoriul sdu, sus{inAnd c[ faptele ce i se irnputd utt sttutincriminate in tratatele de extrddare, mai alcs ci nici ,,acuzatorii" tltlau fost cu adevdrat convingi s[ ia rnisuri ferrne de pullere in practicda deciziei lor (farniliile regale din Marea Britanie saLr Italia fiind celpulin ingrijorate de o asernenea perspectivd!).

CAt privegte activitatea celorlalte tribunale, aceasta a fost extremde reclusd, deoarece guvernul german a reftzat sd pund la dispoziliaputerilor victorioase pe cei vinova{i. La rAndul lor, nici prrterileinvingdtoare nu au {dcut nimic special pentru a forla Germattia s6-ipredea sau sa-i judece pe cei circa 896 prezurntivi crirninali derdzboi, mLrlpmindu-se cu victoria militard gi reitlstaurarea pacii. Caurmare acestui fapt, s-a ajuns la un colnprolnis, care cotrsta in redu-cerea listei la 45 de persoaue, ce unnatt s[ fie jtldecate de citreCurtea Supremd Germanb la Leipzig.i- Astfel, TribLrnalul Suprem lnternafional din Leipzig a judecat 9icondarnnat. in final, nn numdr redus de vinovali pentru crimelecomise gi i-a declarat, aproape pe to!i acuza!ii ,,ttevinovati", ittterneiul faptului cd au indeplinit ordinele ofilerilor superiori. chiarmai mult, iceqtia, odatd elibera{i, au fost chiar reabilitafi 9i angrena{iin viala publica pe post de,,eroi 9i martiri". Priu ururare, numai l2ofi1eri germani au fost judecali la Leipzig qi numai 6 dintre aceqtia aufost condatnnati la o pedeapsd maximd de 3 ani de incarcerare

Pu'tea a II-a 85, Dincolo de lipsa efectelor concrete, este incontestabil cd in acest, fel, un prim pas, chiar tirnid, a fost frcut in ceea ce priveqte elabo-rarea conceptuali a unei justilii internationale, chiar dacd acesta afost irnediat anihilat de lipsa voin{ei realizdrii in practic[ a dezide-ratelor enun{ate. Aqadar este de remarcat ch referirea la rnorald gi lajurisdicfie internalional6 a constituit la acel moment, in mod esenlial,o expresie a logicii invingdtorului care are nevoie de normele dedrept pentru a-qi justifica alte acfiuni. Astfel, prima manifestare, insensnl afirmdrii justiliei intema{ionale, era rnult mai mult fructuldorinlei {drilor care cAgtigaserd rdzboiul de a-gi afirrna suprema{iapoliticd qi militari, decAt al cristalizdrii unei congtiinle colective caresd impund necesitatea gdsirii unui rdspuns la crimele interna{ionaleprintr-un sistem nonnativ qijudiciar de aceeagi naturS.

,,I:).1.,1i1

j


8/64


9/64


10/64


8

94 18

95 18

95 19

95 19

$ 4. Eaolugiile postbelice ale institu(iei rdspunderiipenale interna[ionaleFenomenul creat de activitatea celor doui Tribunale - de laNi.irenberg qi Tokyo - ca qi ecoul st6rnit de acestea, art condus inmod natural Adunarea Generald a Naliunilor Unite la adoptarea

Rezoluliei nr.95111.12.1946, care aproba gi confirma ,,principiile dela Ntirenberg" prezentate mai sus. Mai mult, aceeaqi AdunareGenerald va declanga, in anul 1947, procesul de elaborare a unui

_-Cod al Crirnelor contra Pdcii, Securitdlii Si Umanititlii". Dinpdcate, acest proiect nu a fost finalizat nici in peste jumitate de secol,fiind insd suplinit cu succes de alte instrumente internalionale, a;acum vor fi prezentate in continuare.

qi ?ntdrit progresiv principiul competenlei universale, ardtAnd cd orice.stat are dreptul qi obligaJia s6-i urmireasci gi pedepseascb pe autoriiunui genocid, chiar daci aceast[ criml nu a fost comisd pe teritoriulrespectivei {5ri sau impotriva cetdlenilor acesteia. Cu aceeaqi ocazie,^,,s-au pus bazele ideii de obligativitate a tuturor statelor in a colabora lgi a-gi acorda asistenla juridici necesard pentru prevenirea gi com-baterea crimei de genocid. iMecanismul efectiv de punere in practicd a principiilor de maiisus nu a mai fost insi inclus in textul final al Convenliei privindlGenocidul. Procesul era ins6, in acel moment, ireversibil gi cele 4,Convenlii de la Geneva din anul 1949, documente fundamentale alelDreptului Internafional Umanitar, vor cuprinde asemenea mecanisme,de asistenfi universald. Dar gi aplicarea acestor noi acte interna- l

Partea a II-aIn anul 1948, Adunarea Generali a ONU a invitat Comisia deDrept Interna{ional sI examineze oportunitatea credrii unui organjudiciar in domeniul penal, in special prin infiinlarea unei ,camerepenale in cadrul Curyii Interna[ionale de Justille" (organism ONU.

deja existent prin Carta adoptati in anul 1945). Aceastd idee a fostulterior abandonati, din considerente primordial politice, in comu-nicatul de pres[ dat publicitdlii fiind afirmat cu ipocrizie c6: ,,au fostreliefate deosebirile existente intre jurisdiclia qi procedura penald dindiferite ldri, acuzatul putAnd fi judecat astfel potrivit unor norme dedrept inexistente in Iaru sa ori chiar potrivnice legii acelui stat; deasemenea, trebuie avute in vedere greutdlile care ar decurge dinsitualia in care, pentru a deferi justiliei un acuzat qi a-l obliga siexecute pedeapsa, ar fi nevoie sd se recurgi la fo4a qi aceastaimpotriva voinfei statului sdu...".Autorii Conven{iei pentru Prevenirea gi Reprimarea Crimei deGenocid (adoptatd la data de 10 decembrie 1948) au fost, de ase-menea, convinqi de necesitatea existenlei unei jurisdiclii interna-fionale. In acest sens, a fost previzut ?n articolul VI al Convenliei ciresponsabilii pentru comiterea crimei de genocid (noliune at6t denoud, dar atAt de rapid dezvoltati qi integratd in dreptul penal) s[ fiejudecafi de c[tre o instan!6 penali internalionali.

Aceastd exigen!6 a semnificat, in acel moment, nu numai oreafirmare a ideii de jurisdic{ie internafional6, dar a gi conceptualizatqi ?ntdrit progresiv principiul competenlei universale, ardtAnd cd orice.stat are dreptul qi obligaJia s6-i urmireasci gi pedepseascb pe autoriiunui genocid, chiar daci aceast[ criml nu a fost comisd pe teritoriulrespectivei {5ri sau impotriva cetdlenilor acesteia. Cu aceeaqi ocazie,^,,s-au pus bazele ideii de obligativitate a tuturor statelor in a colabora lgi a-gi acorda asistenla juridici necesard pentru prevenirea gi com-baterea crimei de genocid. iMecanismul efectiv de punere in practicd a principiilor de maiisus nu a mai fost insi inclus in textul final al Convenliei privindlGenocidul. Procesul era ins6, in acel moment, ireversibil gi cele 4,Convenlii de la Geneva din anul 1949, documente fundamentale alelDreptului Internafional Umanitar, vor cuprinde asemenea mecanisme,de asistenfi universald. Dar gi aplicarea acestor noi acte interna- l

95

artea a -aIn anul 1948, Adunarea Generali a ONU a invitat Comisia deDrept Interna{ional sI examineze oportunitatea credrii unui organjudiciar in domeniul penal, in special prin infiinlarea unei ,camerepenale in cadrul Curyii Interna[ionale de Justille" (organism ONU.

deja existent prin Carta adoptati in anul 1945). Aceastd idee a fostulterior abandonati, din considerente primordial politice, in comu-nicatul de pres[ dat publicitdlii fiind afirmat cu ipocrizie c6: ,,au fostreliefate deosebirile existente intre jurisdiclia qi procedura penald dindiferite ldri, acuzatul putAnd fi judecat astfel potrivit unor norme dedrept inexistente in Iaru sa ori chiar potrivnice legii acelui stat; deasemenea, trebuie avute in vedere greutdlile care ar decurge dinsitualia in care, pentru a deferi justiliei un acuzat qi a-l obliga siexecute pedeapsa, ar fi nevoie sd se recurgi la fo4a qi aceastaimpotriva voinfei statului sdu...".Autorii Conven{iei pentru Prevenirea gi Reprimarea Crimei deGenocid (adoptatd la data de 10 decembrie 1948) au fost, de ase-menea, convinqi de necesitatea existenlei unei jurisdiclii interna-fionale. In acest sens, a fost previzut ?n articolul VI al Convenliei ciresponsabilii pentru comiterea crimei de genocid (noliune at6t denoud, dar atAt de rapid dezvoltati qi integratd in dreptul penal) s[ fiejudecafi de c[tre o instan!6 penali internalionali.

Aceastd exigen!6 a semnificat, in acel moment, nu numai oreafirmare a ideii de jurisdic{ie internafional6, dar a gi conceptualizatqi ?ntdrit progresiv principiul competenlei universale, ardtAnd cd orice.stat are dreptul qi obligaJia s6-i urmireasci gi pedepseascb pe autoriiunui genocid, chiar daci aceast[ criml nu a fost comisd pe teritoriulrespectivei {5ri sau impotriva cetdlenilor acesteia. Cu aceeaqi ocazie,^,,s-au pus bazele ideii de obligativitate a tuturor statelor in a colabora lgi a-gi acorda asistenla juridici necesard pentru prevenirea gi com-baterea crimei de genocid. iMecanismul efectiv de punere in practicd a principiilor de maiisus nu a mai fost insi inclus in textul final al Convenliei privindlGenocidul. Procesul era ins6, in acel moment, ireversibil gi cele 4,Convenlii de la Geneva din anul 1949, documente fundamentale alelDreptului Internafional Umanitar, vor cuprinde asemenea mecanisme,de asistenfi universald. Dar gi aplicarea acestor noi acte interna- l

, eDrept Interna{ional sI examineze oportunitatea credrii unui organjudiciar in domeniul penal, in special prin infiinlarea unei ,camerepenale in cadrul Curyii Interna[ionale de Justille" (organism ONU.deja existent prin Carta adoptati in anul 1945). Aceastd idee a fostulterior abandonati, din considerente primordial politice, in comu-nicatul de pres[ da t publicitdlii fiind afirmat cu ipocrizie c6 : ,,au fostreliefate deosebirile existente intre jurisdiclia qi procedura penald dindiferite ldri, acuzatul putAnd fi judecat astfel potrivit unor norme dedrept inexistente in Iaru sa or i chiar potrivnice legii acelui stat; deasemenea, trebuie avute in vedere greutdlile care ar decurge dinsitualia in care, pentru a deferi justiliei un acuzat qi a- l obliga siexecute pedeapsa, ar fi nevoie sd se recurgi la fo4a qi aceastaimpotriva voinfei statului sdu...".Autorii Conven{iei pentru Prevenirea gi Reprimarea Crimei deGenocid (adoptatd la data de 10 decembrie 1948) au fost, de ase-menea, convinqi de necesitatea existenlei unei jurisdiclii interna-fionale. In acest sens, a fost previzut ?n articolul VI al Convenliei ciresponsabilii pentru comiterea crimei de genocid (noliune at6t denoud, da r atAt de rapid dezvoltati qi integratd in dreptul penal) s[ fiejudecafi de c[tre o instan!6 penali internalionali.Aceastd exigen!6 a semnificat, in acel moment, nu numai oreafirmare a ideii de jurisdic{ie internafional6, dar a gi conceptualizatqi ?ntdrit progresiv principiul competenlei universale, ardtAnd cd orice.stat are dreptul qi obligaJia s6-i urmireasci gi pedepseascb pe autoriiunui genocid, chiar daci aceast[ criml nu a fost comisd pe teritoriulrespectivei {5ri sa u impotriva cetdlenilor acesteia. Cu aceeaqi ocazie,^,,s-au pu s bazele ideii de obligativitate a tuturor statelor in a colabora lgi a-gi acorda asistenla juridici necesard pentru prevenirea gi com-baterea crimei de genocid. iMecanismul efectiv de punere in practicd a principiilor de mai isu s nu a mai fost insi inclus in textul final al Convenliei privindlGenocidul. Procesul era ins6, in acel moment, ireversibil gi cele 4,Convenlii de la Geneva din anul 1949, documente fundamentale alelDreptului Internafional Umanitar, vor cuprinde asemenea mecanisme,de asistenfi universald. Da r gi aplicarea acestor no i acte interna- l


11/64


9

96 19

96 19

96

97

19

20

97 20

96 RASPUNDEREA IN DREPTUL INTERNATIONAI, UMANITARfionale va fi ulterior blocatd, in condiliile nott create ale RdzboiuluiRece. Raporturile de forle existente itr comunitatea internalionald (Eireflectate in mod corespunzdtor in cadrul Consiliului de Securitate alONU) vor duce in final, ca Ei jurisdiclia internalionald prevdzutd inConvenliile de la Geneva, sd rdmAnf, doar unul din numeroaseleproiecte ndscute deja moarte.Noi pagi tirnizi au fost liculi in continuare in vederea elabordrii9i infiin{drii unui sistem de justilie penald internajionald. Un primrezultat poate fi notat prin infiinfarea, in anul 1950, a unui comitetcare si elaboreze definitia critnei de agresiune, care ajunge ?nsdsurprinzdtor de rapid la concluzia cd ,perioada actuald, cu nenumd-ratele Si puternicele ei stdri de tensiune, nu (r fi adecvatd pentrure gle m en tttre a ac e st e i prob leme" .

Aceastd nouS crimd interna{ionald, de o irnportan{d funda-mentald, datd fiind competenla de interven{ie a Consiliului deSecuritate al ONU in cazul ,,sdvdrSirii unei agresiuffi...", iqi face inacest fel intrarea furtunoasi pe scena justiliei internafionale. Chiardaci Adunarea Generald a ONU va elabora Rezolu{ia nr.3314 dinanul 19J4. care cuprindea o definilie a agresiunii, nll au fost fEcu{ipaqi reali pentru gdsirea unei forme acceptabile gi eficiente. Estedemn de remarcat in acest context cd includerea agresiunii, aldturi degenocid, crime de rbzboi qi crirne impotriva umanitdlii in aria decornpetenld a Curlii Penale Interna{ionale a constituit cel tnai dez-betut $i cel rnai dificil punct in cadrul Conferinlei de la Roma dinanul 1998. Deqi decizia finald a fost totugi de includere, aceasta a fostpractic anihilatd prin faptul cd agresiunea a rdtnas singura infracliunenedefinitd, neputdnd fi gdsit un compromis acceptabil in cei 52 de anide disculii, negocieri, acuze reciproce gi retractdri.

Revenind la terna de bazd, este de meu{ionat cd in anul 1951,Adunarea Generald a ONU creeazd o uoud comisie mandatatd sdexamineze posibilitatea infiin!6rii unei Cu(i Penale lnterna!ionale gielabordrii unui proiect de statut pentru o asemeltea instan!6 (vezisec{ir-rnea l0).in anul 1954, iniliativa descrisd mai sus a fost legat6, in modformal, de cel mai vechi proiect privind elaborarea un:ui ,,CodInternalionctl ctl Crimelor impotriva Pdcii, Securitdlii ,;i Unrunitd{ii" 9i

Purteu a II-uchiar de proiectul privind definirea agresiunii. In acest fel, toate acesteacliuni au fost cuplate, avAnd insd aceeaqi soartl - un e$ec total Ei lipsitde orice perspective in viitorul apropiat (vezi secliunea 10).Timp de un sfert de veac, respectiv intre anii 1954-1980, co-rnitetele gi comisiile ardtate mai sus, chiar dacd avdnd in comprmere.f uriqti remarcabili, nu au reuqit sd treacd peste impedirnentele politicespecifice perioadei istorice qi nu au adus la indeplinire niciunul dinobiectivele majore avute in vedere.

In anul 1973, dup6. nenumdrate tergiversiri gi neconcordan{e,ideea uneijurisdicfii intemalionale revine in aten{ie cu ocazia adop-tdrii de cdtre Adunarea Generald a ONU a Conven{iei privind Elimi-narea gi Reprimarea Crimei de Aparlheid. in textul acesteia, articolul5 prevedea posibilitatea ca autorii respectivei crime ,,sr1 fie deferilijudecirlii uruti lrihunal penal intenmlional". Evident cd nici aceastdidee nu a fost urmatd de nicir.rn fel de act in vederea punerii sale inpractic6.

La data de l0 decembrie 7984, a fost adoptatd la New York,,Conventict Inlerne(ionalii de Prevenire Si Combtttere a Torturii Sialtor Tratctntenle Inumane sau Depyarlante". in afard de definireaacestei crime internafionale. care de altfel va fi preluatd at6t in Sta-tutele 'fribLrnalelor Penale ad-hoc, cAt gi in cel al Curlii PenaleInternalionale, se reglernenta prin acelaqi document un mecanisminternational de tragere la rdspundere a persoanelor vinovate deaseulenea crime gi de cooperare judiciard in aceste scopuri (cel mairecetrt gi faimos caz fiind cel al generalului Augusto Pinochet, ce vafi prezentat rnai detaliat in continuare).in anr-rl 1980, Adunarea Generald a ONU igi manifesta in sfdrgitdorirr{a de a reactiva lnlrnca Comisiei de Drept International, cdzutd,in totald letargie timp de 30 de ani, in domeniul ?nfiin{drii unei cr-rrlipenale. Vor mai fi necesari alli 12 ani (qi schimbarea fundamentald amozaicului politic al lumii, prin cdderea politica a Blocului Comu-nist) pentru ca solicitarea Adundrii Generale a ONU si devind maipresantd qi rnai decisd.

97

.,

Securitate al ONU in cazul ,,sdvdrSirii unei agresiuffi...", iqi face inacest fel intrarea furtunoasi pe scena justiliei internafionale. Chiardaci Adunarea Generald a ONU va elabora Rezolu{ia nr.3314 dinanul 19J4. care cuprindea o definilie a agresiunii, nll au fost fEcu{ipaqi reali pentru gdsirea unei forme acceptabile gi eficiente. Estedemn de remarcat in acest context cd includerea agresiunii, aldturi degenocid, crime de rbzboi qi crirne impotriva umanitdlii in aria decornpetenld a Curlii Penale Interna{ionale a constituit cel tnai dez-betut $i cel rnai dificil punct in cadrul Conferinlei de la Roma dinanul 1998. Deqi decizia finald a fost totugi de includere, aceasta a fostpractic anihilatd prin faptul cd agresiunea a rdtnas singura infracliunenedefinitd, neputdnd fi gdsit un compromis acceptabil in cei 52 de anide disculii, negocieri, acuze reciproce gi retractdri.


.practic6.La data de l0 decembrie 7984, a fost adoptatd la New York

,,Conventict Inlerne(ionalii de Prevenire Si Combtttere a Torturii Sialtor Tratctntenle Inumane sau Depyarlante". in afard de definireaacestei crime internafionale. care de altfel va fi preluatd at6t in Sta-tutele 'fribLrnalelor Penale ad-hoc, cAt gi in cel al Curlii PenaleInternalionale, se reglernenta prin acelaqi document un mecanisminternational de tragere la rdspundere a persoanelor vinovate deaseulenea crime gi de cooperare judiciard in aceste scopuri (cel mairecetrt gi faimos caz fiind cel al generalului Augusto Pinochet, ce vafi prezentat rnai detaliat in continuare).in anr-rl 1980, Adunarea Generald a ONU igi manifesta in sfdrgitdorirr{a de a reactiva lnlrnca Comisiei de Drept International, cdzutd,in totald letargie timp de 30 de ani, in domeniul ?nfiin{drii unei cr-rrlipenale. Vor mai fi necesari alli 12 ani (qi schimbarea fundamentald amozaicului politic al lumii, prin cdderea politica a Blocului Comu-nist) pentru ca solicitarea Adundrii Generale a ONU si devind maipresantd qi rnai decisd.

.,

,Securitate al ONU in cazul ,,sdvdrSirii unei agresiuffi...", iqi face inacest fel intrarea furtunoasi pe scena justiliei internafionale. Chiardaci Adunarea Generald a ONU va elabora Rezolu{ia nr.3314 dinanul 19J4. care cuprindea o definilie a agresiunii, nll au fost fEcu{ipaqi reali pentru gdsirea unei forme acceptabile gi eficiente. Estedemn de remarcat in acest context cd includerea agresiunii, aldturi degenocid, crime de rbzboi qi crirne impotriva umanitdlii in aria decornpetenld a Curlii Penale Interna{ionale a constituit cel tnai dez-betut $i cel rnai dificil punct in cadrul Conferinlei de la Roma dinanul 1998. Deqi decizia finald a fost totugi de includere, aceasta a fostpractic anihilatd prin faptul cd agresiunea a rdtnas singura infracliunenedefinitd, neputdnd fi gdsit un compromis acceptabil in cei 52 de anide disculii, negocieri, acuze reciproce gi retractdri.


idee nu a ost urmat e nicir.rn e e act n vederea puner sale npractic6.La data de l0 decembrie 7984, a fost adoptatd la New York

,,Conventict Inlerne(ionalii de Prevenire Si Combtttere a Torturii Sialtor Tratctntenle Inumane sau Depyarlante". in afard de definireaacestei crime internafionale. care de altfel va fi preluatd at6t in Sta-tutele 'fribLrnalelor Penale ad-hoc, cAt gi in cel al Curlii PenaleInternalionale, se reglernenta prin acelaqi document un mecanisminternational de tragere la rdspundere a persoanelor vinovate deaseulenea crime gi de cooperare judiciard in aceste scopuri (cel mairecetrt gi faimos caz fiind cel al generalului Augusto Pinochet, ce vafi prezentat rnai detaliat in continuare).in anr-rl 1980, Adunarea Generald a ONU igi manifesta in sfdrgitdorirr{a de a reactiva lnlrnca Comisiei de Drept International, cdzutd,in totald letargie timp de 30 de ani, in domeniul ?nfiin{drii unei cr-rrlipenale. Vor mai fi necesari alli 12 ani (qi schimbarea fundamentald amozaicului politic al lumii, prin cdderea politica a Blocului Comu-nist) pentru ca solicitarea Adundrii Generale a ONU si devind maipresantd qi rnai decisd.

.,

TPurteu a II-uchiar de proiectul privind definirea agresiunii. In acest fel, toate acesteacliuni au fost cuplate, avAnd insd aceeaqi soartl - un e$ec total Ei lipsitde orice perspective in viitorul apropiat (vezi secliunea 10).Timp de un sfert de veac, respectiv intre anii 1954-1980, co -rnitetele gi comisiile ardtate ma i sus, chiar dacd avdnd in comprmere.f uriqti remarcabili, nu au reuqit sd treacd peste impedirnentele politicespecifice perioadei istorice qi nu au adus la indeplinire niciunul dinobiectivele majore avute in vedere.In anul 1973, dup6. nenumdrate tergiversiri gi neconcordan{e,ideea uneijurisdicfii intemalionale revine in aten{ie cu ocazia adop-tdrii de cdtre Adunarea Generald a ON U a Conven{iei privind Elimi-narea gi Reprimarea Crimei de Aparlheid. in textul acesteia, articolul5 prevedea posibilitatea ca autorii respectivei crime ,,sr1 fie deferilijudecirlii uruti lrihunal penal intenmlional". Evident cd nici aceastdidee nu a fost urmatd de nicir.rn fe l de ac t in vederea punerii sale inpractic6.La data de l0 decembrie 7984, a fost adoptatd la New York,,Conventict Inlerne(ionalii de Prevenire Si Combtttere a Torturii Sialtor Tratctntenle Inumane sau Depyarlante". in afard de definireaacestei crime internafionale. care de altfel va fi preluatd at6t in Sta-tutele 'fribLrnalelor Penale ad-hoc, cA t gi in ce l al Curlii PenaleInternalionale, se reglernenta prin acelaqi document un mecanisminternational de tragere la rdspundere a persoanelor vinovate deaseulenea crime gi de cooperare judiciard in aceste scopuri (cel mai

97Purteu a II-uchiar de proiectul privind definirea agresiunii. In acest fel, toate acesteacliuni au fost cuplate, avAnd insd aceeaqi soartl - un e$ec total Ei lipsitde orice perspective in viitorul apropiat (vezi secliunea 10).Timp de un sfert de veac, respectiv intre anii 1954-1980, co-rnitetele gi comisiile ardtate mai sus, chiar dacd avdnd in comprmere.f uriqti remarcabili, nu au reuqit sd treacd peste impedirnentele politicespecifice perioadei istorice qi nu au adus la indeplinire niciunul dinobiectivele majore avute in vedere.In anul 1973, dup6. nenumdrate tergiversiri gi neconcordan{e,ideea uneijurisdicfii intemalionale revine in aten{ie cu ocazia adop-tdrii de cdtre Adunarea Generald a ONU a Conven{iei privind Elimi-narea gi Reprimarea Crimei de Aparlheid. in textul acesteia, articolul5 prevedea posibilitatea ca autorii respectivei crime ,,sr1 fie deferilijudecirlii uruti lrihunal penal intenmlional". Evident cd nici aceastdidee nu a fost urmatd de nicir.rn fel de act in vederea punerii sale inpractic6.

La data de l0 decembrie 7984, a fost adoptatd la New York,,Conventict Inlerne(ionalii de Prevenire Si Combtttere a Torturii Sialtor Tratctntenle Inumane sau Depyarlante". in afard de definireaacestei crime internafionale. care de altfel va fi preluatd at6t in Sta-tutele 'fribLrnalelor Penale ad-hoc, cAt gi in cel al Curlii PenaleInternalionale, se reglernenta prin acelaqi document un mecanism

97


12/64


10

97 20

99 38

39

99

100

54

55

aseulenea c r m e g e cooperare u c ar n aceste scopur ce ma irecetrt gi faimos ca z fiind ce l al generalului Augusto Pinochet, ce vafi prezentat rnai detaliat in continuare).in anr-rl 1980, Adunarea Generald a ON U igi manifesta in sfdrgitdorirr{a de a reactiva lnlrnca Comisiei de Drept International, cdzutd,in totald letargie timp de 30 de ani, in domeniul ?nfiin{drii unei cr-rrlipenale. Vo r mai fi necesari alli 12 an i (q i schimbarea fundamentald amozaicului politic al lumii, prin cdderea politica a Blocului Comu-nist) pentru ca solicitarea Adundrii Generale a ONU si devind maipresantd qi rnai decisd.

.,

Pnrtea a II-ala pe{Sapsa capitald, pentru genocid comis impotriva propriuluipopor'o. Trebuie menlionat cd lara noastrd trdise deja momentuljudecdrii gi condamndrii fostului gef al statului pentru crime de rdzboi- este vorba de cazul Mareqalului Ion Antonescu, executat in anul1946, in urma unui proces aflat departe de minimele reguli instituitechiar la Ntirenberg, pentru persoane a cdror vinovdlie era indubitabilma i clard decdt aceea a Maregalului Antonescu.Mult ma i celebru gi mai important pentru ideea de justilie penaldinterna{ionald este {drd indoiald, cqzul generalului chilian Augustq,Pinochet.Intreaga ,,afacere Pinochet" a pornit de la prevederea dinCodul Penal Spaniol, care aratd cd pentru crima de terorism o per-soand poate fi urmdritd penal la nivel universal, indiferent de nalio:-nalitatea sa, de locul comiterii infracliunii sau de locul in care segdsegte in acel moment prezumtivul autor. Pe baza acestei conceplii,extinsd qi la alte crime cu caracter internalional, judecltorul deinstruclie spaniol Baltazar Garzon qi-a fundamentat emiterea unuimandat international de arestare, pe numele generalului Pinochetee.Marrdatul a fost pu s in aplicare la data de 16 octombrie 1998. in timpce Pinochet se afla intr-o vizitd privatl in Marea Britanie qi ma i ales,in timp ce acesta se afla sub protec{ia imunitAlii conferite de calitateade fo^st qe f de stat qi senator pe viald al Republicii Chile.

In mandatul emis de magistratul Garzon se imputa generaluluiPinochet comiterea crimelor de genocid, crime contra umanitdlii,terorisln, disparilii de persoane, arestdri ilegale gi transferdri for,tatede populalie, ftcdndu-se referinld la toate instrumentele interna-fionale cunoscute qi , aq a cum ardtam mai sus, la ,principiile recu-txoscttte Si cutumele Dreptului Internalionaf'.O primd problem[ de drept extrem de interesantd care a fostinvocatd cu aceastl ocazie se refer6 la includerea ,disparisiei depersoane" in rAndul crimelor impotriva umanitSlii, indiferent dacd afost sa u nu urmatd de torturi sau alte tratamente inumane. Acest isubiect a fost aprig dezbdtut de c[tre avocalii victimelor, procuror gi ',

e8 (Rom6nia avdnd din pdcate ,,privilegiul" de a deline acest,,record").eq (a cArui responsabilitate ln comiterea unor grave abuzuri impotrivaopozanlilor politici era ma i mult decAt notorie).

99rtea a -ala pe{Sapsa capitald, pentru genocid comis impotriva propriuluipopor'o. Trebuie menlionat cd lara noastrd trdise deja momentuljudecdrii gi condamndrii fostului ge f al statului pentru crime de rdzboi- este vorba de cazul Mareqalului Ion Antonescu, executat in anul1946, in urma unui proces aflat departe de minimele reguli instituitechiar la Ntirenberg, pentru persoane a cdror vinovdlie era indubitabilma i clard decdt aceea a Maregalului Antonescu.Mult ma i celebru gi mai important pentru ideea de justilie penaldinterna{ionald este {drd indoiald, cqzul generalului chilian Augustq,Pinochet.Intreaga ,,afacere Pinochet" a pornit de la prevederea dinCodul Penal Spaniol, care aratd cd pentru crima de terorism o per-soand poate fi urmdritd penal la nivel universal, indiferent de nalio:-nalitatea sa , de locul comiterii infracliunii sau de locul in care segdsegte in acel moment prezumtivul autor. Pe baza acestei conceplii,extinsd qi la alte crime cu caracter internalional, judecltorul deinstruclie spaniol Baltazar Garzon qi-a fundamentat emiterea unuimandat international de arestare, pe numele generalului Pinochetee.Marrdatul a fost pu s in aplicare la data de 16 octombrie 1998. in timpce Pinochet se afla intr-o vizitd privatl in Marea Britanie qi ma i ales,in timp ce acesta se afla su b protec{ia imunitAlii conferite de calitateade fo^st qef de stat qi senator pe viald al Republicii Chile.In mandatul emis de magistratul Garzon se imputa generaluluiPinochet comiterea crimelor de genocid, crime contra umanitdlii,terorisln, disparilii de persoane, arestdri ilegale gi transferdri for,tatede populalie, ftcdndu-se referinld la toate instrumentele interna-fionale cunoscute qi, aqa cum ardtam mai sus, la ,principiile recu-txoscttte Si cutumele Dreptului Internalionaf'.O primd problem[ de drept extrem de interesantd care a fostinvocatd cu aceastl ocazie se refer6 la includerea ,disparisiei depersoane" in rAndul crimelor impotriva umanitSlii, indiferent dacd afost sau nu urmatd de torturi sau alte tratamente inumane. Acest isubiect a fost aprig dezbdtut de c[tre avocalii victimelor, procuror gi ',


nrtea a -ala pe{Sapsa capitald, pentru genocid comis impotriva propriuluipopor'o. Trebuie menlionat cd lara noastrd trdise deja momentuljudecdrii gi condamndrii fostului gef al statului pentru crime de rdzboi- este vorba de cazul Mareqalului Ion Antonescu, executat in anul1946, in urma unui proces aflat departe de minimele reguli instituitechiar la Ntirenberg, pentru persoane a cdror vinovdlie era indubitabilma i clard decdt aceea a Maregalului Antonescu.Mult ma i celebru gi mai important pentru ideea de justilie penaldinterna{ionald este {drd indoiald, cqzul generalului chilian Augustq,Pinochet.Intreaga ,,afacere Pinochet" a pornit de la prevederea dinCodul Penal Spaniol, care aratd cd pentru crima de terorism o per-soand poate fi urmdritd penal la nivel universal, indiferent de nalio:-nalitatea sa, de locul comiterii infracliunii sau de locul in care segdsegte in acel moment prezumtivul autor. Pe baza acestei conceplii,extinsd qi la alte crime cu caracter internalional, judecltorul deinstruclie spaniol Baltazar Garzon qi-a fundamentat emiterea unuimandat international de arestare, pe numele generalului Pinochetee.Marrdatul a fost pus in aplicare la data de 16 octombrie 1998. in timpce Pinochet se afla intr-o vizitd privatl in Marea Britanie qi ma i ales,in timp ce acesta se afla sub protec{ia imunitAlii conferite de calitateade fo^st qe f de stat qi senator pe viald al Republicii Chile.In mandatul emis de magistratul Garzon se imputa generaluluiPinochet comiterea crimelor de genocid, crime contra umanitdlii,terorisln, disparilii de persoane, arestdri ilegale gi transferdri for,tatede populalie, ftcdndu-se referinld la toate instrumentele interna-fionale cunoscute qi , aq a cum ardtam mai sus, la ,principiile recu-txoscttte Si cutumele Dreptului Internalionaf'.O primd problem[ de drept extrem de interesantd care a fostinvocatd cu aceastl ocazie se refer6 la includerea ,disparisiei depersoane" in rAndul crimelor impotriva umanitSlii, indiferent dacd afost sa u nu urmatd de torturi sau alte tratamente inumane. Acest isubiect a fost aprig dezbdtut de c[tre avocalii victimelor, procuror gi ',


mai clard decdt aceea a Maregalului Antonescu.Mult mai celebru gi mai important pentru ideea de justilie penaldinterna{ionald este {drd indoiald, cqzul generalului chilian Augustq,Pinochet.Intreaga ,,afacere Pinochet" a pornit de la prevederea dinCodul Penal Spaniol, care aratd cd pentru crima de terorism o per-soand poate fi urmdritd penal la nivel universal, indiferent de nalio:-nalitatea sa, de locul comiterii infracliunii sau de locul in care segdsegte in acel moment prezumtivul autor. Pe baza acestei conceplii,extinsd qi la alte crime cu caracter internalional, judecltorul deinstruclie spaniol Baltazar Garzon qi-a fundamentat emiterea unuimandat international de arestare, pe numele generalului Pinochetee.Marrdatul a fost pus in aplicare la data de 16 octombrie 1998. in timpce Pinochet se afla intr-o vizitd privatl in Marea Britanie qi mai ales,in timp ce acesta se afla sub protec{ia imunitAlii conferite de calitateade fo^st qef de stat qi senator pe viald al Republicii Chile.In mandatul emis de magistratul Garzon se imputa generaluluiPinochet comiterea crimelor de genocid, crime contra umanitdlii,terorisln, disparilii de persoane, arestdri ilegale gi transferdri for,tatede populalie, ftcdndu-se referinld la toate instrumentele interna-fionale cunoscute qi, aqa cum ardtam mai sus, la ,principiile recu-txoscttte Si cutumele Dreptului Internalionaf'.O primd problem[ de drept extrem de interesantd care a fostinvocatd cu aceastl ocazie se refer6 la includerea ,disparisiei depersoane" in rAndul crimelor impotriva umanitSlii, indiferent dacd afost sau nu urmatd de torturi sau alte tratamente inumane. Acest isubiect a fost aprig dezbdtut de c[tre avocalii victimelor, procuror gi ',

e8 (Rom6nia avdnd din pdcate ,,privilegiul" de a deline acest,,record").eq (a cArui responsabilitate ln comiterea unor grave abuzuri impotrivaopozanlilor politici era mai mult decAt notorie).

Pnrtea a II-ala pe{Sapsa capitald, pentru genocid comis impotriva propriuluipopor'o. Trebuie menlionat cd lara noastrd trdise deja momentuljudecdrii gi condamndrii fostului gef al statului pentru crime de rdzboi- este vorba de cazul Mareqalului Ion Antonescu, executat in anul1946, in urma unui proces aflat departe de minimele reguli instituitechiar la Ntirenberg, pentru persoane a cdror vinovdlie era indubitabilmai clard decdt aceea a Maregalului Antonescu.Mult mai celebru gi mai important pentru ideea de justilie penaldinterna{ionald este {drd indoiald, cqzul generalului chilian Augustq,Pinochet.Intreaga ,,afacere Pinochet" a pornit de la prevederea dinCodul Penal Spaniol, care aratd cd pentru crima de terorism o per-soand poate fi urmdritd penal la nivel universal, indiferent de nalio:-nalitatea sa, de locul comiterii infracliunii sau de locul in care segdsegte in acel moment prezumtivul autor. Pe baza acestei conceplii,extinsd qi la alte crime cu caracter internalional, judecltorul deinstruclie spaniol Baltazar Garzon qi-a fundamentat emiterea unuimandat international de arestare, pe numele generalului Pinochetee.Marrdatul a fost pus in aplicare la data de 16 octombrie 1998. in timpce Pinochet se afla intr-o vizitd privatl in Marea Britanie qi mai ales,in timp ce acesta se afla sub protec{ia imunitAlii conferite de calitateade fo^st qef de stat qi senator pe viald al Republicii Chile.In mandatul emis de magistratul Garzon se imputa generaluluiPinochet comiterea crimelor de genocid, crime contra umanitdlii,terorisln, disparilii de persoane, arestdri ilegale gi transferdri for,tatede populalie, ftcdndu-se referinld la toate instrumentele interna-fionale cunoscute qi, aqa cum ardtam mai sus, la ,principiile recu-txoscttte Si cutumele Dreptului Internalionaf'.O primd problem[ de drept extrem de interesantd care a fostinvocatd cu aceastl ocazie se refer6 la includerea ,disparisiei depersoane" in rAndul crimelor impotriva umanitSlii, indiferent dacd afost sau nu urmatd de torturi sau alte tratamente inumane. Acest isubiect a fost aprig dezbdtut de c[tre avocalii victimelor, procuror gi ',

e8 (Rom6nia avdnd din pdcate ,,privilegiul" de a deline acest,,record").eq (a cArui responsabilitate ln comiterea unor grave abuzuri impotrivaopozanlilor politici era mai mult decAt notorie).

99

I


13/64


11

100 80

100 120

llII

I

I

I

lOO RASPUNDEREA iN DREPTUL INTERNATIONAL UMANITARavoca{ii generalului Augnsto Pinochet ?n judecata desliguratd in falaCurlii Lorzilorroo.Solulia datd de cdtre judecitorii englezi la data de 24 rnartie1999 a flost destul de neclard in aceastd direclie. Astfel, s-a decis cdpo t face obiectul extrdddrii numai crimele comise in Chile ulteriorratificdrii qi intrdrii in vigoare in Marea Britanie, la 29 septembrie1998, a Conven{iei asupra Torturii, ftrd a se face o referire expres[ lacrima de disparilie aldturatd torturii in forma tipic6. Este insd evidentci generalul Pinochet era acnzat de faptele comise in perioada1973-1978 Ei ci numai recunoagterea implicitd a crimei de disparilieca o crimd continuatd putea duce la relinerea culpabilit[1ii incul-patului qi la acordarea extrdddrii. Conform opiniei exprimate indecizie de cdtre lordul judec6tor Ronald David Bartle, care a consi-derat admisibild cererea de extrddare ,,e./bclele asupra familiei acrimelor de dispariyie po t fi usimilctte unei torturi morale".Decizia instanlei britanice s-a confruntat cu principiile funda-mentale ale sistemului de common-law conform cirora, in mo dtradifional, un stat adrnite doar competen{a teritoriala qi nl r o cotr-petenld personald universalS, chiar dacd principiile de la Ntirenbergs-au pronuulat indubitabil in sens contrar.

O alta problemd fundamentalS pus6 in disculie de cazul Pinocheteste cea referitoare la imunitatea ac-ordat[ qefilor de stat (sau foqtilorr;efi curn era generalul Pinochet). In acest domeniu, sentin{a Cur{iiLorzilor din 25 noiembrie 1998 are o valoare uriaqd, afirmAnd cdorice fe l de imunitate trebuie sd cedeze in fala celor mai grave crirnectnroscute de umanitate. Aceastd decizie a fost confirmatd pe 24nrartie 1999 de cdtre aceeagi Cufte a Lorzilor, da r intr-o alti com-punere. Conform acesteia, frontierele nu po t fi niciun pretext, niciuttaddpost pentnr ce i care comit crirne internafionale, indiferent deinalta pozilie pe care acesta o ocup5.

E,ste interesant de precizat, cd prima sentinld a Curlii Lorzilordh 24 noiembrie 1998 a fost casatd pe motivul lipsei de neutralitate arunuia dintre judecdtori. lordul Hoffman, care a admis cd a avut de-alungul tirnpului activitili umanitare in cadml societdlii ,,Atnnesty

I00 lir.rstanld consideratd competcnta sA se pronunfc asupra admisibilitalii ccrcriide: extrdclarc venitc din partea Spaniei).

Partea u II-a r01International" - un a din organizaliile neguvemamentale cele rnaiactiv irnplicate in fonnarea unui curent de opinie favorabil extr[d5riilu i Pinochet.Simbolul reprezentat de cazul Pinochet ca qi caracterul specta-culos al arestdrii qi apoi al eliberdrii sale, au lbcut uitat cd aceastdineficacitate a imunitdlii fusese deja prevdzutd in articolul 7 al Sta-tutului Tribunalului Militar de la Ni.irenberg. Este demnd de rea-nrintit, in acest context, afirma{ia procurorului american la Niiren-berg Robert Jackson conform cdreia ,,nu putem qccepta paradoxul caresponsubilitatea penald sd fie cu atdt mai slabci ctr ctit uutorulcrintei esle mai puternic iar crimele sale sunt mai grave".Pentrur a rndri gi ma i mult complexitatea cazului ,,Pinochet"trebuie mentionat gi faptul cd autoritdlile din propria !ar6, Chile, nunnmai cd nu au solicitat extridarea, dar chiar s-au opus unei ase-lulenea mdsuri, invocAnd tocmai imunitatea acestuia qi propundndchiar un arbitraj politic cu Marea Britanie in aceastd problemdr0r.ln cele din urmd, a fost adoptatd o solulie tot de compromispolitic. Ministrul de Inteme Britanic Jack Straw pennilAnd gene-ralului Pirrochet sd se intoarcd la Santiago de Chile la data de 3rnaftie 2000, pe considerente medicale privind shndtatea acestuia, giin ciuda protestelor furibunde ale reprezentanjilor victirnelor qi aiorganizaliilor pentru proteclia drepturilor omului.Totuqi, Augusto Pinochet a r5mas, din nou, fErd imunitate. I.flclata de 9 iLrnie 2005, anunta AB C News, cd fbstul dic

Nou plagiat Ponta; Victimă: William Bourdon

Documents

Transcript of Nou plagiat Ponta; Victimă: William Bourdon