În ultimul timp s-a constatat că organizarea şi activitatea avocaturii ]n Republica Moldova este dezvoltată insuficient. Pe parcursul anilor ]n R. Moldova s-a creat o atitudine negativă faţă de institu\ia avocaturii, mai ales din partea lucrătorilor practici. În toate statele democratice şi civilizate institu\ia avocaturii ]şi ocupa locul binemeritat ]n sistemul institu\iilor puterii judiciare. De aceea este timpul ca avocatura să devină la noi un mecanismul ce contribuie nemijlocit respectarea drepturilor omului, ca parte componentă a puterii judiciară. Drept exemplu poate servi Actul final de la ]nt]lnirea reprezentan\ilor \ărilor participante la C.S.C.E., care stabileşte, pe de o parte, obliga\ia de perfec\ionare a legilor şi politica ]n domeniul drepturilor şi libertă\ilor omului, pentru garantarea lor ]n practică. Pe de altă parte, documentului nominalizat confirmă inten\iile statelor de a respecta drepturile cetă\enilor şi a le asigura mijloace eficiente de asisten\ă juridică.

Statele trebuie să-i asigure omului re\inut, arestat sau aruncat ]n ]nchisoare, ]nvinuit sau ne]nvinuit de comiterea unei infrac\iuni penale, accesul la avocat, cel t]rziu peste 24 de ore -- din momentul re\inerii sauarestării.

Institu\ia avocaturii ]şi reflecta esen\a indiferent de hotarele teritorial-temporale ale activită\ii sale, ca una dintre garan\iile şi libertă\ile fundamentale ale persoanei, ale ocrotirii onoarei şi demnită\ii, ale proprietă\ii. În această ordine de idei, rolul şi importan\a participării avoca\ilor la examinarea cauzelor sus-numite s]nt str]ns legate de realizarea unor asemenea norme din Constitu\ia R. Moldova, - cum s]ntprezum\ia nevinovă\iei, libertatea individuală şi siguran\a persoanei, dreptul la apărare ş.a.

Institu\ia avocaturii trebuie să-şi ocupe locul binemeritat ]n sistemul organelor care contribuie la exercitarea justi\iei, ca parte componentă a puterii judiciare.

Constitu\ia Republicii Moldova adoptată ]n 1994 a constituit principala bază teoretică a cercetărilor institu\iei avocaturii. În ea s]nt fixate temeliile juridice ale formării justi\iei generale şi constitu\ionale, ale diferitelor organe şi institu\ii ale puterii judiciare. Are o importan\ă principială faptul că prin Constitu\ia, bazată pe realizările ştiin\ei politice şi de drept contemporane, nu s]nt interzise formarea unor noi institu\ii democratice ale puterii judiciare. Printre acestea un rol deosebit ]i revine institu\iei avocaturii. Pentru dezmi\irea ]nvinuirii ]naintate, legea pune la dispozi\ia ]nvinuitului un şir de garan\ii procesuale. Aceste garan\ii se referă, ]n primul r]nd, la dreptul ]nvinuitului la apărare.

Avocatura ]n Republica Moldova func\ionează la etapa contemporană pe baza Regulamentului avocaturii din 21.11.1980. Cu părere de rău din anul 1980 nu s-a mai adoptat nici o lege, regulament cu privire la avocatură, şi avoca\ii s]nt nevoi\i să se folosească de vechiul regulament care O ]nsemnătate mare ]n procesul penal o are partea pregătitoare a şedin\eijudiciare. La această fază avocatul trebuie să verifice ]ndeplinirea ]ntocmaia tuturor ac\iunilor indicate ]n lege. El trebuie să se convingă că toatepersoanele citate s]nt prezente, că au fost explicate de către preşedinteleşedin\ei drepturile şi obliga\iile tuturor participan\ilor.

Chiar din momentul deschiderii şedin\ei de judecată, avocatul ]ncepe apărareaintereselor inculpatului. El poate să ceară ca judecata să anun\e documentelecu privire la lipsa martorilor (buletinele de boală, deplasări). Uneori oasemenea cercetare are o importan\ă deosebită, deoarece nu rareori se]nt]mplă c]nd martorul se eschivează de la prezentarea ]n instan\ă, aduc]ndcertificate de boală sau buletine false.

După ce preşedintele şedin\ei va lămuri tuturor participan\ilor la procesdrepturile sale, vom trece la altă etapă, adică etapa stabiliriipersonalită\ii inculpatului. De asemenea avocatul-apărător trebuie săcunoască absolut toate datele de anchetă a clientului sau: v]rsta,domiciliul, ocupa\ia, familia, copiii minori, starea familială ş.a.are o mul\ime de neajunsuri.

Demersurile avocă\ii pot să le ]nainteze c]t oral, at]t şi ]n forma scrisă.

În urma ]naintărilor acestor demersuri, judecata trebuie să decidă: de asatisface aceste demersuri sau de a le respinge. În cazul respingerii,avocatul poate ]nainta acest demers ]n altă fază a procesului.

După solu\ionarea tuturor ]ntrebărilor mai sus men\ionate, judecata ]ncepeancheta judiciară.

Majoritatea apărătorilor nu înaintează cereri în această fază a procesului, cu toate că anume aici pot fi cercetate şi soluţionate o mare parte acestor cereri ce ar contribui la rezolvarea sarcinilor puse în faţa justiţiei.

Ancheta judiciară începe cu citirea de către procuror a învinuirii formulate. Dacă în proces a fost intentată o acţiune civilă, se dă citire şi acţiunii. Concluzia de învinuire se citeşte deplin, clar şi lămurit, ca ea să fieînţeleasă de către inculpat precum şi de ceilalţi participanţi la proces.

Preşedintele şedinţei îl întreba pe inculpat dacă recunoaşte că e vinovat deînvinuirea ce i se aduce. De cele mai multe ori inculpatul îşi recunoaştevina parţial. Acest răspuns are o importanţă mare, pentru apărare, pentrujudecată. Apărarea va şti cum să acţioneze în continuare, iar judecata vaţine cont la deliberarea sentinţei (hotărîrii).

Dacă răspunsul la această întrebare nu a fost clară apărătorului, el este îndrept cu permisiunea instanţei de judecată, să concretizeze răspunsul.Inculpatul dacă doreşte va motiva răspunsurile la întrebările care i s-aupus.

După ce inculpatul a răspuns la întrebarea dacă îşi recunoaşte vina sau nu,instanţa ascultă părerile procurorului, apărătorului, precum şi a părţiivătămate despre ordinea de studiere a probelor pe dosar, acest lucru deasemenea se stipulează în procesul-verbal al şefinţei de judecată. (art. 248CPP al R.M.).

În ceea ce priveşte această etapă, sînt mai multe concepţii. Unii socot că emai raţional de interogat inculpatul (inculpaţii) la început, alţii spuncontrariul, la sfîrşitul interogării tuturor participanţilor.

Profesorul V.M. Stetovschii spune "...interogarea inculpatului la urmăconţine în sine pericolul de al face pe acesta să-şi recunoască vina, dîndmărturii pe baza faptelor numai ce aflate. Interogîndu-l, însă, la început,el are posibilitatea de a atrage atenţia tuturor participanţilor la proces lainelele de legătură slabe, la greşelile şi petele albe ale ancheteipreliminare...".

Interogarea martorilor e raţional de efectuat în aceeaşi urmare, în care eiau luat cunoştinţele date despre infracţiune.

Apărarea va fi cu atît mai rezultativă, cu cît avocatul mai profesional îl vainteroga pe pătimaş, inculpat, martori, experţi. Scopul interogării constă înscoaterea la iveală a datelor, ce determină nevinovăţia inculpatului sau îiatenuiază răspunderea.

Interogarea efectuată de avocat poartă un caracter unilateral, deoarece elevidenţiază numai acele circumstanţe, care combat învinuirea sau uşureazăvina inculpatului. Interogatoriul necesită o cunoaştere deplină de cătreavocat a tuturor materialelor dosarului, a psihologiei omului, necesităprincipialitatea şi insistenţa.

În momentul interogării martorilor şi pătimaşilor, avocatul trebuie să fieatent, şi să scoată la iveală necorespunderile ce au fost spuse între martorişi pătimaşi, acest factor poate să-i atenueze vina clientului său, sauinvers, să-i agraveze.

Activitatea apărătorului în faza de judecată, trebuie să fie la un nivelînalt.

Sînt cazuri cînd inculpatul refuză categoric de a da mărturii. Atunciavocatul este în drept să ceară o întrerupere, pentru a-i lămuri clientuluisău ce greşeală face şi urmările ei.

Lucrînd practic în acest domeniu, am văzut că un interogatoriu rezultativeste posibil numai atunci, cînd avocatul a studiat amănunţit toatematerialele pe dosar.

De obicei mărturiile inculpatului sînt cunoscute, în prealabil, de către

avocat.

Participarea avocatului trebuie să fie activă în această fază. În urmaacestei etape se va stabili destinul unei personalităţi.

Unii avocaţi nu consideră necesară înaintarea plîngerilor de recurs, contîndpe protestul procurorului. Dar sînt cunoscute cazuri în practica judiciară,cînd procurorul, conform art. 307 CPP al R.M. şi-a retras protestul şi aiciavocaţii nimeresc într-o situaţie destul de dificilă, deoarece termenulpentru depunerea concursului poate fi scăpat (art. 309 CPP al RM). Dreptrezultat -- condamnatul nu-şi poate realiza dreptul constituţional deapărare.

În partea introductivă a plîngerii avocatul pe scurt redă cine, cînd, decine, pentru ce, pe ce articol, şi ce pedeapsă ia fost aplicată.

În partea discriptivă se conţine analiza detaliată a sentinţei. tot aici seexpun şi motivele pentru recurs.

Partea finală a recursului conţine rugămintea, adică ceea ce cerecondamnatul, apărătorul.

În procesul cuvîntării apare o întrebare destul de discutabilă în procesulpenal şi anume: trebuie oare apărătorul să dea o apreciere social-politică ainfracţiunii sau nu?

Unii autori, ca de exemplu Alexeev S.S., Stetovski Iu. I. consideră, cădeoarece aprecierea infracţiunii este dată în legea penală, aceastănecesitate dispare sau nu e necesară întotdeauna.

Sarkiseant G.P. reprezintă un alt punct de vedere, considerînd că sarcinaavocatului este de a da o apreciere social-politică a infracţiunii săvîrşite,considerînd că fără această apreciere se minimalizează rolul şi însemnătateaavocatului.

Cosiderăm că poziţia dlor Alexeev S.S., Stetovski Iu. I. este mai reală,deoarece, desigur, de a da o apreciere social-politică infracţiunii nu estenecesar întotdeauna. Aceasta depinde de fiecare caz concret, decircumstanţele existente, de context, de caracterul unilateral al apărării.

Judecata nu poate limita durata susţinerilor verbale (art. 266 CPP R.M.).Această teză este foarte importantă, deoarece fiecare participant alsusţinerilor verbale trebuie să nu fie limitat în timp la expunereaconcepţiilor lor. (cu condiţia ca cuvîntările să se refere la împrejurărilece au legătură cu procesul).

Pe unele dosare complicate, unde există o mare abundenţă de cifre,judecata poate propune părţilor de a înainta raţionamente scrise. Acest lucruar uşura, considerabil, efectuarea justiţiei, deoarece susţinerile verbale şiultimul cuvînt al inculpatului pot avea o durată de cîteva zile şi mai bine.În acest caz reţinerea în memorie a tuturor datelor va fi complicată, iarprezenţa propunerii scrise poate acorda un ajutor considerabil. Considerămnecesar de a întări un ajutor considerabil. Considerăm necesar de a întăriaceastă practică în legislaţie.

Caracteristica personalităţii inculpatului este una din cele mai discutabileprobleme în procesul penal. În această privinţă apare întrebarea, în ce partea cuvîntării apărătorului va fi mai raţional de a aprecia personalitateainculpatului. Unii autori consideră că caracteristica trebuie făcută laînceput, alţii odată cu dezvoltarea laturii subiective şi a subiectuluiinfracţiunii, cei din urmă sînt de părerea că această procedură e binevenităla urmă.