Avem nevoie de părerea dumneavoastră! 

Cum va prospera acest site pentru următorul miliard de utilizatori ai internetului?

[ Help with translations! ]

Bun venit la Wikipedia! Dacă doriți să contribuiți vă recomandăm să vă înregistrați/autentificați.Articolele acestei săptămâni sunt Campania din Persia (Primul Război Mondial), Dubai, George

Fernic și Conflictul armat din estul Ucrainei. Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor.

Mihai ViteazulDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mihai Viteazul

Domn al Țării Românești

Domn al Moldovei

Principe al Transilvaniei

Mihai Viteazul, portretul de la Praga, din anul1601

Domnie 1593 - 1601 (Țara Românească)

1599 - 1600 (Transilvania)

1600 (Moldova)

Născut 1558

Târgul de Floci

Decedat 9 august 1601

Turda

Predecesor Alexandru cel Rău (Ț. Rom.)

Andrei Báthory (Transilvania)

Ieremia Movilă (Mold.)

Succesor Radu Mihnea (Ț. Rom.)

Ștefan Bocskay (Trans.)

Ieremia Movilă (Mold.)

Căsătorit cu Doamna Stanca

Urmași Nicolae Pătrașcu

Domnița Florica

Tată Pătrașcu cel Bun

Mamă Teodora Cantacuzino

modifică 

Mihai Viteazul (sau Mihai Bravu, n. 1558, Târgul de Floci – d. 9 august 1601, Turda) a fost un boier român, care a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei, înainte de a ajunge domnul Țării Românești. Pentru o perioadă (în 1600) a fost conducător de facto al celor trei mari țări medievale care formează România de astăzi: Țara Românească,Transilvania și Moldova.

Figura lui Mihai Viteazul a ajuns în panteonul național românesc după ce a fost recuperat de istoriografia românească a secolului al XIX-lea, un rol important jucându-l opul Românii supt Mihai-Voievod Viteazul al lui Nicolae Bălcescu. Astfel voievodul a ajuns un precursor important al unificării românilor, care avea să se realizeze în secolul al XX-lea.

Cuprins

  [ascunde] 

1 Originea și primii ani ai vieții

2 Ascensiunea politică

3 Campania antiotomană

o 3.1 Victoriile împotriva Imperiului Otoman

o 3.2 Negocierile de pace cu Înalta Poartă

4 Unirea de la 1600

o 4.1 Transilvania

o 4.2 Moldova

5 Sfârșitul domniei

o 5.1 Destrămarea Unirii

o 5.2 Moartea lui Mihai Viteazul

6 Portrete

7 Referințe

8 Bibliografie

9 Legături externe

10 Vezi și

Originea și primii ani ai vieții

Sigiliul lui Mihai Viteazul

În anul 1601, în timpul unei șederi la Praga, a fost portretizat de pictorul Egidius Sadeler, care a menționat pe marginea portretului aetatis XLIII, adică "în al 43-lea an al vieții", ceea ce indică drept an al nașterii lui Mihai anul1558.[1] Domnul Pătrașcu cel Bun, considerat multă vreme ca fiind tatăl nelegitim al lui Mihai, a murit în 1557. Împrejurarea ca Pătrașcu să fi avut relații extraconjugale în anul morții sale apare ca foarte improbabilă, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi boli, pentru tratarea căreia a cerut medici de la Sibiu.[2] Ipoteza ca Mihai să fi fost fiul postum al lui Pătrașcu a fost exclusă și de Petre Panaitescu, cu argumente onomastice, genealogice, precum și pe baza cronicilor de epocă.[3]

Mama lui Mihai, Teodora sau Tudora, a fost, după unele surse, de neam grecesc (din vechea familie bizantină aCantacuzinilor). După alte surse, era vânzătoare de rachiu, originară din Târgul de Floci, iar tatăl lui Mihai era grec.[4] Cronica luiRadu Popescu menționează că "Acest Mihai Vodă, după ce au luat domnia, s-a numit că este fecior lui Pătrașcu Vodă, iar cu adevărat nu se știe, că nici un istoric de-ai noștri sau striin nu adeverează cine iaste și cum au luat domnia, fără cât din auz unul din altul așa dovedim, că mumă-sa au fost de la Oraș dela Floci, care fiind văduvă și frumoasă și nemerind un gelep (negustor), om mare și bogat den Poarta împărătească și în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme..."[5]

Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum și specificațiile din Condica episcopiei Râmnicului, atesta că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoești, localitate aflată pe partea stângă a Oltului, județul Vâlcea. Aceleași surse mai specifică faptul că la Proieni, pe Valea Oltului, într-o veche biserică ortodoxă, s-ar fi cununat cu Doamna Stanca.[necesită citare]

Mama sa, Teodora Cantacuzino, a fost soră cu Iane Cantacuzino, înalt dregător la Constantinopol și apoi ban al Craiovei, din familia Cantacuzino.

Armeanul Petre Grigorovici din Lemberg, unul din diplomații lui Mihai, a întocmit, probabil pentru informarea cercurilor austriece, o cronică a vieții domnitorului, document care s-a pierdut în forma originală, dar care s-a păstrat în compilația lui Stephanus Zamosius.[6]

Ascensiunea politică

Sigiliul lui Mihai Viteazul

(Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia)

La sfârșitul anului 1588 devine stolnic al curții lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar și al otomanilor după ce a plătit o sumă record[7] de 1,5 milioane de galbeni[7],[sursa nu confirmă] a devenit voievod al Țării Românești, efectiv de pe 11 octombrie.

Aderă la "Liga Sfântă" creștină, constituită din inițiativa Papei Clement al VIII-lea, din care inițial făceau parte Statul Papal, Spania, Austria,Ferrara, Mantova și Toscana (Anglia și Polonia au manifestat rezerve față de politica de cruciadă a papalității). Ulterior aderă și Transilvania, considerată factor decisiv în atragerea în alianță a celorlalte două state românești, Moldova și Țara Românească. Aron Vodă, domnul Moldoveisemnează un tratat cu împăratul habsburgic la 16 septembrie 1594, oferind astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea în alianța antiotomană.

Campania antiotomanăVictoriile împotriva Imperiului Otoman

Giurgiu 1595

Târgovişte 1595

Aderarea Țării Românești la "Liga Sfântă" a condus la izbucnirea (13 noiembrie 1594) unei revolte antiotomane soldată cu suprimarea creditorilor levantini și a întregii garnizoane otomane staționată în București. Pe acest fundal, Mihai pornește o ofensivă generală împotriva Înaltei Porți, atacând cetățile turcești de pe ambele părți ale Dunării (Giurgiu, Hârșova, Silistra ș.a.). Urmează o serie de victorii împotriva tătarilor și turcilor (la Putineiu și pe locul numit "Padina[8] Șerpătești" de lângă satul Stănești) culminată cu incendierea Rusciucului. După modelul victorios al lui Mihai,Aron Vodă pornește o campanie similară. Datorită recunoașterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă și succesorul său, Răzvan Ștefan, Mihai trimite o delegație de boieri laAlba Iulia pentru a reglementa diplomatic relațiile munteano-transilvănene. Nerespectând porunca domnitorului, delegația de boieri condusă de mitropolitul Eftimie negociază și semnează la Alba Iulia la 20 mai 1595 un tratat cu Bathory prin care Mihai devenea de fapt locțiitorul acestuia pe propriul său tron (din Țara Românească). Puterea revenea astfel Sfatului Domnesc alcătuit din 12 boieri de rang înalt. Comandând o armată de cca. 16.000 de ostași, la care se adăugau cei 7.000 de transilvăneni conduși de Albert Kiraly, Mihai Viteazul obține contra turcilor victoria la Călugăreni - 13/23 august 1595 (evocată în mod strălucit în poemul "Pașa Hassan" al poetului George Coșbuc). Contraofensiva otomană îl forțează să se retragă temporar în munți, așteptând sprijinul lui Sigismund Bathory. Între timp, Ștefan Răzvan este înlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor. Mihai Viteazul începe, cu sprijin transilvănean și moldovean eliberarea orașelor Târgoviște(5-8 octombrie 1595), București (12 octombrie 1595) și Giurgiu (15-20 octombrie 1595).

În 1594 și în anii următori Mihai Viteazul a condus o campanie militară în sudul Dunării, cucerind cetățile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Razgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistrași chiar Rusciuc, Șiștova, Nicopole și Vidin. Potrivit istoricului Nicolae Iorga[9], călăreții lui Mihai Viteazul ajunseseră până la Adrianopole în est și Plevna în vest. Această acțiune a fost coroborată cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus sub stăpânirea sa Bugeacul, în aceeași perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea și gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte.

Drapelul Ţării Româneşti în vremea lui Mihai

Întreaga creștinătate balcanică l-a privit ca pe un eliberator, iar după moartea sa, în hârtiile găsite sub pernă, s-a aflat o scrisoare în care acești creștini îl numeau „Steaua lor răsăriteană”.

Negocierile de pace cu Înalta Poartă

Pierderile suferite în urma campaniilor antiotomane, precum și dezastrele provocate de ostașii sultanului, au adus Țara Românească la o stare critică din punct de vedere financiar. Cu visteria golită, Mihai se vede silit să aplice o soluție pe cât de nepopulară, pe atât de vitală supraviețuirii statale: "așezământul" sau "legarea țăranilor de glie" prin care rumânii (țăranii fără pământ din Valahia) erau siliți să rămână pe moșia pe care se aflau în acel moment.

După câteva confruntări pe linia Dunării, dar mai ales după înfrângerea suferită de Sigismund Báthory în Bătălia de la Keresztes, Mihai a făcut în decembrie 1597 pace cu Imperiul Otoman.[10] În schimbul acceptării suzeranității otomane și a plății tributului, Înalta Poartă a recunoscut domnia voievodului pe întreaga durată a vieții sale și i-a trimis steag de domnie.

În paralel, la 9 iunie 1598, Mihai a încheiat la Mănăstirea Dealu un tratat cu împăratul Rudolf al II-lea, care s-a obligat să-i asigure subsidii pentru întreținerea armatei și i-a recunoscut caracterul ereditar al domniei în schimbul recunoașterii suzeranității împăratului.

Prin dubla suzeranitate (otomană și habsburgică) Mihai a căutat să compenseze prevederile tratatului de la Alba Iulia, din 20 mai 1595, prin care recunoscuse suzeranitatea principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory.

Unirea de la 1600Conturarea mitului Mihai Viteazul ilustrează mai bine ca oricare alt model istoric mutațiile petrecute în conștiința românească. Domnitorul care a reușit să stăpînească pentru scurt timp, la 1599-1600, cele trei țări reunite, trei veacuri mai târziu, în România modernă, începe a fi receptat ca unificator abia spre mijlocul secolului al XIX-lea. O asemenea interpretare lipsește cu desăvîrșire în istoriografia cronicărească a veacului al XVII-lea și chiar mai tîrziu, spre 1800, la Școala Ardeleană".[11]

Transilvania

Ţările aflate la 1600 sub domnia lui Mihai Viteazul

Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea Moldovei de Sfânta Alianță. În Transilvania, Sigismundrenunța la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory (de asemenea înclinat către politica polonă).

În iulie 1599 a trimis o solie la Praga pentru a cere încuviințarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practică a inițiativei sale. Primind un răspuns favorabil, la sfârșitul aceluiași an, intră în Transilvania prin pasul Buzău cu o armată formată din români, și mercenari de diferite etnii: unguri și secui din Ardeal, polonezi, sârbi etc.[12] După victoria asupra lui Andrei Bathory (Bătălia de la Șelimbăr, 18/28 octombrie1599) își face intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599 primind cheile fortăreței de la episcopul Demetrius Napragy. Chiar dacă a fost recunoscut de Dietă doar ca guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul de facto al Transilvaniei.

Moldova

În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, învingându-l la Bacău, și realizează astfel, prima unire a țărilor române. Titulatura folosită de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: "Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei". La recomandarea marii boierimi, Mihai a numit un domn în Moldova, subordonat sieși[13].

Stema lui Mihai Viteazul din 1600

Sfârșitul domnieiDestrămarea Unirii

Oastea lui Mihai Viteazul – pictură de Gheorghe Tattarescu

Contextul internațional a fost nefavorabil lui Mihai. Puterile vecine vedeau în ambițiile sale politice o contradicție cu interesele proprii de dominanță. Habsburgii își vedeau amenințate planurile de menținere a Transilvaniei în sfera lor de influență, Polonia nu dorea pierderea controlului asupraMoldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunțării la Țara Românească. Mai mult chiar, uniunea personală a lui Mihai reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forțe din regiune. Existau însă și conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari dinTransilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul domn. De asemenea, sașii au rămas ostili lui Mihai, în urma jafurilor întreprinse de armatele sale în orașele și satele lor (Ghimbav, Codlea,Merghindeal, Cincu, Șura Mică, Cristian, Câlnic etc.). Mihai nu reușeste să înfrângă revolta nobililor maghiari transilvăneni, sprijiniti de generalul Basta la (Mirăslău 18/28 septembrie 1600) și astfel pierde Ardealul. În scurt timpMoldova va reintra în posesia Movileștilor aserviți intereselor polone. Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra Țării Românești, însă și pe acest tron se va urca un membru al familiei Movileștilor, Simion.

Moartea lui Mihai Viteazul

Gurăslău (1601)

Uciderea lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii din Turda (gravură editată la Leiden - Olanda în anul 1703)

Forțat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, care, în contextul reînscăunarii lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susțină pe român. Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor românești. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul valah îl îndepărtează peBathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Țara Românească gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiții, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri românești, perspectivă ce nu convenea împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Din ordinul său se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român, și la 9/10 august 1601, la 3 km sud de Turda [14] , Mihai Viteazul este ucis de generalul Gheorghe Basta (vezi Mormântul lui Mihai Viteazul). Capul său este luat de unul dintre căpitanii domnitorului și înmormântat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: "Aici zace cinstitul și răposatul capu al creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei."

Portrete

Mihai Viteazul - frescă mănăstirea Căluiul

Au rămas mai multe portrete înfățișându-l pe Mihai Viteazul, unele contemporane, altele postume. Într-o ipostază mai tânără este prezentat la mănăstirea Căluiul, apoi și la Biserica Domnească din

Târgoviște. Ambele prezintă costumul domnesc în întregime. În 1598 Ioan Orlandi a executat o gravură a lui Mihai Viteazul aflat la Nicopole. El este pleșuv, slab și ferm, îmbrăcat într-o platoșă și acoperit de o blană mițoasă. În mâna dreapță ține un baston de comandant, iar mâna stângă și-o ține sprijinită pe sabia terminată cu un cap de lup. În fundalul gravurii se vede bătălia și stema cetății Nicopole, iar dedesubt apare inscripția „Michel Vaivoda della Vallachia, il qvale prese la cità di Nicopoli nella Bvlgaria l'anno 1598”[15].

Franz Franken: Mihai Viteazul şi domniţa Florica, detaliu din tabloulCroesus arătându-și comurile lui Solon

În ziua de 23 februarie 1601 Mihai Viteazul ajunge în Praga, la curtea împăratului Rudolf al II-lea. Primit cu entuziasm - după cum relatează H. Ortelius - i se realizează un portret în aramă de către gravorul curții, Egidius Sadeler. Acesta este cel mai cunoscut portret al domnitorului român, fiind răspândit în numeroase copii. Inscripția circulară spune „Michael Waivoda Walachiae Transalpinae, utraque fortuna insignis et in utraque eadem virtute, aet. XLIII”, iar versurile-dedicație: „Tanti facit nomen Christi, Maiestatem Caesaris, / Rempublicam christianam et Ecclesiae sub Pontifice Maximo concordiam sue”, adică „Atât de mult iubește pe Cristos și Împărăția creștină și unirea Bisericii sub Papă” [16]. Aproape două secole și jumătate mai târziu, în 1847, Nicolae Bălcescu și Alexandru G. Golescu redescoperă acest portret, împreună cu alte cinci ale aceluiași, la cabinetul de stampe al bibliotecii regale din Paris[17]. „Cându vezurămu pe cellu de allu siésselé strigarămu de o dată: Acesta este [...] Fizionomia principelui respunde întocmai închipuirii celloru ce au studiatu caracterulu acestui bărbatu extraordinariu. [...] Otărârămu în dată a ne desierta ușiórele nóstre pungi...” pentru a comanda o copie după acest portret, spre a da „în admirare românilor” adevărata înfățișare a voievodului[18]. După moartea lui Mihai Viteazul au fost executate mai multe portrete ale acestuia, printre care unul în 1601 ce îl prezintă cu o căciulă și o mantie de blană, sub care scrie „Michael Weyvodt aus der Walachey, occubuit XVIII Aug. a. MDCI”, precum și altele inspirate după cel al lui Sadeler. O dată, Mihai Viteazul este prezentat ca fiind Gheorghe Ștefan, domnul Moldovei.

Marcă poştală cu Mihai Viteazul

De la Mihai Viteazul au rămas și două criptoportrete, ambele realizate de către Franz Francken II. Într-unul dintre ele, aflat la muzeul Prado din Madrid, apare ca Irod, având căciula transformată în turban și lanțul și medalia dăruite de împăratul german. În celălalt, mai cunoscut, aflat la Muzeul de Istorie a Artei din Viena, apare alături de fiica sa Florica într-o reprezentare a alaiului lui Cresus (împăratul Rudolf al II-lea). Aici pot fi văzute întregile costume ale lui Mihai și ale fiicei sale la curtea pragheză.

Mihai Viteazul mai apare și în gravuri din secolele XVI-XVII ce prezintă momentul uciderii sale, însă de cele mai multe ori are o înfățișare închipuită.

Mihai Viteazul a fost reprezentat în tablouri pictate în secolele XIX și XX de artiști precum Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Mișu Popp sau Constantin Lecca.

Referințe

1. ̂  Petre Panaitescu, Mihai Viteazul, București 2002 (reeditare a ediției

din 1936, cu un cuvânt înainte de Șerban Papacostea), pag. 13.

2. ̂  Nicolae Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, pag. 14 și urm.

3. ̂  Panaitescu, op. cit., pag. 16 și urm.

4. ̂  Panaitescu, op. cit., vezi capitolul Originea lui Mihai Viteazul / Ce

spun contemporanii

5. ̂  Panaitescu, op. cit., pag. 17.

6. ̂  Panaitescu, pag. 17.

7. ^ a b Bianca Felseghi, Chipurile voievodului Mihai Viteazul. Ce-a

descoperit în cronicile medievale un cercetător al Academiei 2

noiembrie 2011, oradecluj.oradestiri.ro

8. ̂  Padina (crov, găvan) este o formă de relief cu aspect de depresiune

circulară sau alungită, amplasată de obicei pe vârful unui deal,

rezultată prin tasarea terenului.

9. ̂  Nicolae Iorga, Chestiunea Dunării, Institutul European, 1998, p. 245

10. ̂  Constantin C. Giurescu, Istoria României în date, București 1971,

pag. 129.

11. ̂  Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească. Humanitas,

1997, pag. 56.

12. ̂  Szamosközy István: Erdély története, 1598-1599, 1603, Európa

Könyvkiadó, Budapest, 1981, pagina 269

13. ̂  Istoria Romaniei - Unirea politica din 1600 - Mihai Viteazul

14. ̂  Trupul lui Mihai Viteazul nu este îngropat, cum uneori eronat se

afirmă, la Câmpia Turzii, ci la Turda.

15. ̂  Nicolae Iorga, Domni români după portrete și fresce contemporane,

Sibiu, 1930, p. VIII.

16. ̂  Nicolae Iorga, idem, p. IX

17. ̂  Magazin istoric, ianuarie 1968, p. 89

18. ̂  Magazin istoric pentru Dacia, IV, 1847, pp. 212 - 220

Bibliografie

Constantin C. Giurescu , Istoria românilor, volumul II, Editura

Enciclopedică, București, 2000.

Florin Constantiniu , O istorie sinceră a poporului român, Editura

Univers Enciclopedic, București, 2002.

Petre P. Panaitescu , Mihai Viteazul, Editura Corint, București, 2002.

Constantin Rezachevici, Legenda și substratul ei istoric. Mihai

Viteazul "Restitutor Daciae"?, în: Magazin Istoric, Octombrie 2000.

(accesat 11 martie 2011).

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deMihai Viteazul

"Istoria.md" - articol, "Mihai Viteazul (1558 - 1601)"

Mihai Viteazul – Aventurier sau erou national? , 3 decembrie 2009,

Adrian Nicolae, Descoperă

Vezi și

Mormântul lui Mihai Viteazul

Mănăstirea Dealu

Mihai Viteazul (film)

Listă de principi ai Transilvaniei

Bătălia de la Călugăreni

Mihai Viteazul

Casa Basarabramura Drăculești

Deces: 1601 9 august

Titluri regale

Predecesor:Alexandru cel Rău

Domnitor al Țării Românești1593-1600

Succesor:Simion Movilă

Predecesor:Andrei Báthory

Principe al Transilvaniei1599 – 1600

Succesor:Rudolf II

Predecesor:Ieremia Movilă

Domnitor al Moldovei1600

Succesor:Ieremia Movilă

Note și referințe

1. Regnal Chronologies

[arată]v • d • m

Domnii Țării Românești

[arată]v • d • m

Conducătorii Transilvaniei

[arată]v • d • m

Domnii Moldovei

Categorii: 

Nașteri în 1558

Decese în 1601

Mihai Viteazul

Monarhi asasinați

Români pe medalii românești

Români din secolul al XVI-lea

Români din secolul al XVII-lea

Români pe monede și bancnote românești

Domni și domnitori din Țările Române

Domni și domnitori ai Moldovei

Domni și domnitori ai Țării Românești

Domni și domnitori ai Moldovei și ai Țării Românești

Șefi de stat din secolul al XVI-lea

Meniu de navigare Creare cont

Autentificare

Articol

Discuție

Lectură

Sursă pagină

Istoric

Salt

Pagina principală

Portaluri tematice

Cafenea

Articol aleatoriu Participare

Schimbări recente

Proiectul săptămânii

Ajutor

Portalul comunității

Donații Tipărire/exportare

Creare carte

Descarcă PDF

Versiune de tipărit Trusa de unelte

Ce trimite aici

Modificări corelate

Trimite fișier

Pagini speciale

Navigare în istoric

Informații despre pagină

Element Wikidata

Citează acest articol În alte limbi

العربية Български

Català

Čeština

Dansk

Deutsch

Ελληνικά

English

Esperanto

Español

Suomi

Français

Galego

עברית Magyar

Bahasa Indonesia

Italiano

Latina

Nederlands

Polski

Português

Armãneashti

Русский

Scots

Srpskohrvatski / српскохрватски

Српски / srpski

Türkçe

Українська

中文 Modifică legăturile

Ultima modificare efectuată la 15:51, 22 februarie 2015.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în

condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Politica de confidențialitate

Despre Wikipedia

Termeni

Dezvoltatori

Versiune mobilă