1. Prezentati 10 proceduri (diligente) pentru auditarea imobilizarilor corporale.- Inventarierea generala si totala a imobilizarilor cel putin o data pe an .- Analiza documentelor de sinteza ale inventarierii si confruntarea cu evidentele contabile.- Identificarea achizitiilor exercitiului;- Verificarea daca contabilizarea s-a facut la data receptiei;- Cercetarea achizitiilor de la sf anului pentru a se asigura ca nu s-a omis contabilizarea in activ in exercitiul respectiv;- Verificarea facturilor furnizorilor pentru a va asigura ca intreprinderea este proprietara activului , ca valoarea achizitiei a fost bine determinata;- Verificarea cheltuielilor accesorii achizitiei bunului si modul de contabilizare: taxe recuperabile, cheltuieli financiare, ch de transport angajate dupa instalarea activului, comisioane, onorarii.- Analiza modului de finantare si consecintele asupra structurii financiare a firmei pentru imobilizarile de valori importante;- Pentru achizitiile de imobilizari de la intreprinderi legate sau de la actionari, identificati eventualele dezechilibre a firmei si anomalii;- Identificarea imobilizarilor produse de intreprindere.

2. Prezentati 4(5) deosebiri fundamentale intre auditul statutar si auditul intern.            1. Statutul auditorului.-Auditorul statutar este un furnizor liber de servicii pe piaţă, - auditorul intern face parte din structura întreprinderii.2. Beneficiarul auditului.- Auditorul statutar lucrează în folosul utilizatorilor situaţiilor financiare- auditorul intern   lucrează   în   beneficiul   responsabililor   structurii   interne   a  întreprinder3. Obiectivele auditului.- Auditul intern are ca obiectiv existenţa, adaptabilitatea şi modul de aplicare a procedurilor deci a sistemului de control intern al întreprinderii, - auditul statutar are ca obiectiv exprimarea unei opinii cu privire la imaginea fidelă a poziţiei performanţei şi situaţiei financiare. Deci controlul intern este pentru auditul intern un scop iar pentru auditul statutar un mijloc. 4. Domeniul de aplicare.- Auditul statutar cuprinde toate funcţiile întreprinderii în măsura în care activităţile contribuie la elaborarea situaţiilor financiare. - Auditul intern are o arie mult mai vastă, el cuprinde nu doar toate funcţiile întreprinderii dar în integralitatea acestora. 5. Poziţia faţă de fraudă.- Auditorul statutar reţine o fraudă doar în măsura în care aceasta are un impact asupra situaţiilor financiare în afara altor obligaţii legale ale auditorului cum ar fi obligaţia de divulgare, - auditorul intern, deşi nu are ca obiectiv descoperirea de fraude, este mult mai în măsură să contribuie la prevenirea şi descoperirea fraudelor, suspectând şi adâncind controlul asupra oricărei nerespectări a procedurilor de control intern.6.  Independenţa este diferită, - auditorul statutar are independenţă absolută faţă de întreprindere, - auditorul intern are independenţă restrictivă, adică este independent faţă de orice structură a întreprinderii auditată, nu şi faţă de conducere.7.  Periodicitatea auditurilor- Auditorul statutar vine temporar în întreprindere şi de fiecare dată are aceiaşi interlocutori, - auditorul intern este permanent în întreprindere şi temporar din punct de vedere al interlocutorilor, potrivit planului de audit intern.8. Metodologie- Auditul statutar se exercită pe baza unei metodologii unice şi unitare, stabilită de IAASB - Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Auditare,- auditul intern, deşi se exercită pe baza unei metodologii stabilite de IIAI - Institutul Internaţional al Auditorilor Interni, în aplicare, ea este adaptată la specificul şi cultura întreprinderii.

3. Definiti auditul statutar si identificati elementele fundamentale ale definitie.Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta.Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică;obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea auditată;criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile.

4. Ce sunt elementele probante si care sunt principalele tehnici pentru obtinerea acestora?Pe tot parcursul misiunii sale, auditorul urmăreşte obţinerea elementelor probante care să îi permită să dea

certificarea asupra situaţiilor financiare, utilizând diverse procedee şi tehnici care privesc:- controlul asupra pieselor justificative şi control de verosimilitate;- observarea fizică; - examenul analitic.

Pentru obţinerea elementelor probante, tehnicile de control folosite sunt:- inspectia fizică si observaţia, care constau în a examina activele, conturile sau în a observa maniera de aplicare a procedurilor;- confirmarea externă ( directă), care constă în a obţine de la terţii întreprinderii informaţii asupra soldurilor conturi lor bilaterale sau asupra operaţiilor derulate;- examenul documentelor primite de către întreprindere, care servesc ca piese justificative sau la controlul operaţii lor respective;- examenul documentelor emise de către întreprindere: copii facturi, conturi, balanţe etc;- control aritmetic:- analize, estimări şi confruntări între informaţii si docu mente :- examen analitic, care constă în:

*efectuarea de comparaţii între datele care rezultă din situaţiile financiare şi datele anterioare, posterioare şi previzionale ale întreprinderii;*analiza abaterilor şi tendinţelor;*studiul şi analiza elementelor neobişnuite ce rezultă din comparaţiile efectuate;

- informaţii verbale obţinute de la conducere şi de la alte cadre din întreprindere.a) Tehnica sondajului b) Tehnica observării fizice c) Confirmarea externă (directă) d) Procedurile analitice

5. Definiti si explicati pragul de semnificatie in audit.Prin prag de semnificaţie se înţelege nivelul, mărimea unei sume peste care auditorul consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea şi sinceritatea situaţiilor financiare , cât şi imaginea fidelă a rezultatului, a situaţiei financiare şi a patrimoniului întreprinderii

Pragul de semnificaţie reprezintă ceea ce în contabilitatea anglo-saxonă poartă denumirea de materialitate, adică nivelul de eroare sub care înţelegerea şi interpretarea situaţiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.

La începutul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificaţie este necesar pentru a determina domeniile şi sistemele semni ficative .

In cursul misiunii, pragurile de semnificaţie determinate pentru controlul fiecărei secţiuni din situaţiile financiare permite orientarea programelor de muncă spre riscurile existente , prin stabilirea mai corectă a eşantioanelor de control; aceasta evită angajarea în lucrări care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra situaţiilor financiare. Aceste praguri sunt, în general, inferioare pragului global pentru a ţine cont de cumulul posibil al erorilor constatate.

La sfârşitul misiunii, pragul global permite auditorului să aprecieze dacă erorile constatate trebuie să fie corijate sau să facă obiectul unei menţiuni în raport , dacă întreprinderea refuză să le corijeze.

Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificaţie permite:- orientarea mai bună şi planificarea misiunii;- evitarea lucrărilor inutile;- justificarea deciziilor referitoare la opinia emisă.

Elemente de referinta ale pragului de semnificatie:-capitaluri proprii;-rezultatul net;-cifra de afaceri. Pragul de semnificatie poate fi stabilit in: valori absolute sau valori relative. Elementele specifice pragului de semnificatie:- necesitatile utilizatorilor situatiilor financiare;- caracteristicile intreprinderii;- caracteristicile elementelor considerate semnificative.

6. Faze si etape ale auditului statutar.Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor

financiare ale unei entitati pot fi grupate in 3 (trei) faze si 10 (zece) etape, in succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot identifica in Standardele Internationale de Audit, se prezinta astfel:

Faze          EtapeFaza initiala      - Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit

- Orientarea si planificarea audituluiFaza executarii lucrarilor         - Aprecierea controlului intern

- Controlul conturilor- Examenul situatiilor financiare

Faza finala                    - Evanimente posterioare inchiderii exercitiului- Utilizarea lucrarilor altor profesionisti- Alte lucrari necesare inchiderii- Raportul de audit- Documentarea lucrarii de audit

7. Definiti auditul in general.Prin audit, în general, se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de calitate.Principalele elemente care definesc auditul sunt:-examinarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională;-scopul examinării unei informaţii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;-opinia exprimată asupra unei informaţii trebuie să fie responsabilă şi independentă, ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilităţi pentru activitatea sa şi trebuie să fie independentă;-examinarea trebuie să se facă după reguli dinainte stabilite, cuprinse într-un standard sau normă legală sau profesională care constituie criteriu de calitate.

8. Imaginea fidela in audit.Obiectivul principal al auditului este imaginea fidela.Conceptul de imagine fidela este strans legat de 2 trasaturi ale contabilitatii:

REGULARITATEA presupune conformitate la regulile şi procedurile contabile , deci la principiile contabile general admise; reglementările contabile româneşti prevăd, de altfel, că pentru a da o imagine fidelă patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte norme şi principii contabile, cum sunt:- principiul prudenţei: prudenţa presupune o apreciere rezo-nabilă a faptelor în scopul evitării riscului de a transfera în viitor incertitudini prezente susceptibile de a greva patrimoniul şi rezultatele financiare ale întreprinderii. Potrivit acestui principiu, nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior;- principiul permanenţei metodelor - care conduce la continuitatea aplicării regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile;- principiul continuităţii activităţii—potrivit căruia se presupune că unitatea patrimonială îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii;

- principiul independentei exerciţiului - care presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unităţii patrimoniale pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă;- principiul intangibilitătii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu care trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent;- principiul necompensării - potrivit căruia elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului, precum şi între veniturile şi cheltuielile din contul de rezultate.

SINCERITATEA presupune aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedurilor contabile , în funcţie de cunoaşterea pe care responsabilii conturilor trebuie să o aibă despre realitatea şi importanţa operaţiilor, evenimentelor şi situaţiilor din întreprindere

Criterii de apreciere a imaginii fidele: 6 criterii trebuie respectate cu ocazia elaborării situaţiilor financiare:Exhaustivitatea (integralitatea ): toate operaţiile care privesc întreprinderea sunt înregistrate în

contabilitate. Termenul de „operaţii" cuprinde toate drepturile şi activele întreprinderii cât şi toate obligaţiile şi pasivele sale şi, de o manieră generală, orice eveniment sau decizie care antrenează o modificare a patrimoniului, situaţiei financiare sau rezultatului financiar al întreprinderii respective.

Realitatea (existenta): criteriul realităţii operaţiilor presupune că toate elementele materiale din scripte corespund cu cele iden tificabile fizic şi că toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de cheltuieli reflectă valori reale şi nu fictive sau care nu privesc întreprinderea în cauză; altfel spus, toate informaţiile prezentate prin situaţiile financiare tre-buie să poată fi justificate şi verificate.

Corecta înregistrare în contabilitate si prezentare în situaţiile financiare a operaţiilor presupune că aceste ope-raţii trebuie:- să fie contabilizate în perioada corespunzătoare, urmărindu-se deci respectarea independenţei exerciţiilor; criteriul perioadei corecte - să fie corect evaluate, adică sumele să fie bine determinate, aritmetic exacte, urmărindu-se respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum sia a metodelor de evaluare criteriul corectei evaluari - sa fie contabilizate in conturile corespunzatoarte deci criteriul corectei imputari - sa fie corect totalizate, centralizate, astfel incat sa li se asigure o prezentare in conturile anuale conforma cu regulile in vigore, criteiul corectei prezentari in conturile anuale.

9. Prezentati 5 diferente intre auditul financiar si auditul intern.

10. Prezentati 7 proceduri(diligente) pentru auditul ciclului vanzari-clienti la o intrepr. industriala.1- Obţinerea unui tabel sintetic cu debitorii şi cu plăţile în avans aferente exerciţiului curent şi celui următor.2- Investigarea înregistrărilor contabile cu valoare mare sau neobişnuită. 3- Investigarea oricărei variaţii mari sau neobişnuite a vânzărilor sau a notelor de credit 4- Verificarea un eşantion de solduri pe baza jurnalului vânzărilor şi invers. 5- Verificarea adunărilor din lista soldurilor. 6- Obţinerea unei liste a soldurilor finale ale debitorilor comerciali şi confruntarea acesteia cu evidenţele contabile7- Discutarea cu conducerea a posibilităţii recuperării creanţelor restante şi luaţi decizia dacă este necesară constituirea de provizioane pentru rău-platnici. 8- Examinarea stornărilor emise după încheierea exerciţiului financiar şi luarea unei decizii dacă este necesară constituirea de provizioane. 9- Verificarea plăţilor în avans la încheierea exerciţiului financiar. 10- Confirmarea directă a un eşantion de solduri ale clienţilor şi verificarea concordanţei dintre confirmările primite şi evidenţele contabile ale societăţii.

11. Prezentati elementele fundamentale ale auditului financiar.Semnificaţia auditului financiar: dacă este vorba de “audit financiar care conduce la certificarea situaţiilor financiare”, fără nici o îndoială este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau auditul statutar.Denumirea simplă de “audit financiar” poate fi folosită pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu:- auditul financiar al procedurilor informatizate de ţinere a contabilităţii;-  auditul financiar al operaţiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentară a acestora în situaţiile financiare;-  auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislaţiei sociale;-  auditul financiar asupra situaţiei fiscale;-  auditul financiar asupra conturilor de clienţi pentru a verifica dacă evaluarea creanţelor îndoielnice s-a făcut de o manieră prudentă etc.

Elementele principale care definesc auditul:- examinarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională;-  scopul examinării unei informaţii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;-  opinia exprimată asupra unei informaţii trebuie să fie responsabilă şi independentă, ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilităţi pentru activitatea sa şi trebuie să fie o persoană independentă;-  examinarea trebuie să se facă nu oricum ci după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse într-un standard sau normă legală sau profesională care constituie criteriu de calitate.

12. Identificarea responsabilitatilor intr-un raport de audit.Responsabilitatea entitatatii  pentru situatiile financiare si angajamentele care si le asuma prin semnarare scrisorii  de angajament.Responsabilităţile auditorului sunt de trei naturi:- responsabilitatea de bază; pentru opinia sa în legătură cu situaţiile financiare auditate;- responsabilităţi secundare care au următoarele caracteristici: rezultă din texte de legi, reglementări diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesită tehnici şi proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de bază; nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicită ca, de exemplu, răspunsul la obligaţia legală de verificare dacă registrele contabile au fost ţinute corect şi la zi);- responsabilităţi adiţionale care au următoarele caracteristicii: rezultă din texte de legi şi alte reglementări, pot fi abordate tehnici şi proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de bază; presupun exprimarea în mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se poate face separat sau poate fi integrată în raportul de audit (în cuprins sau în anexe la acesta). De exemplu, conformitatea cu unele reglementări specifice (piaţa de capital, bănci, asigurări etc.) sau raportul asupra controlului intern.

13. Continutul paragrafului de opinie din raportul de audit statutar.14. Prezentati 5 elemente de baza ale rapotului de audit statutar.

Raportul unei misiuni de audit de bază trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente de bază: - titlul, - destinatarul,- paragraful introductiv, - paragraful cuprinzând natura şi întinderea lucrărilor de audit, - paragraful opiniei, - semnătura, - adresa şi data raportului

15. Prezentati 10 proceduri(diligente) pentru auditul stocurilor la o intreprindere industriala. - Stocurile fac obiectul unui inventar fizic la sfarsitul exercitiului in mod obligatoriu, indiferent daca in cursul exercitiului  s-a aplicat metoda inventarului permanent.Asistare la inventarul fizic si revizuirea procedurilor folosite.- Indetificarea diferitelor categorii de marfuri in functie de activitatea intreprinderii.- Precizati daca inventarul fizic priveste toate categoriile de stocuri, in integralitatea lor sau prin sondaj.- Precizati data la care s-a efectuat inventarul fizic si confruntati-l cu datele inregistrate in conturi la sfarsitul anului.-Verificati daca intreprinderea a redactat si a adus la zi o procedura scrisa de inventar fizic anual.- Identificati, exhaustiv, toate localizarile de stocuri; identificati daca exista stocuri la terti si procedati la circularizarea acestora.- Identificati cazurile de stocuri existente fizic in intreprindere, dar care  nu ii apartin acesteia.- Pentru activitatile de productie, apreciati stocurile in curs; daca sunt semnificative, includeti-le in sondajele prevazute in continuare.- Precizati metoda de evaluare a iesirilor din stoc folosita de intreprindere si pronuntati-va cu privire la respectarea principiului permanentei metodelor. Metodele curent folosite sunt FIFO si CMUP .Metosa LIFO poate fi folosita, dar este intersiza de standardele internationale .- Daca a fost schimbata metoda, se va stabili impactul asupra rezultatelor si se va verifica daca s-au facut mentiuni in anexe.

16. Explicati relatia dintre auditul financiar si auditul statutar.17. Paragraful intoductiv al raportului de audit.

Paragraf introductiv – identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate;Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data si perioada acoperite prin aceste documente, sa faca referire la rezumatul politiclor contabile semnificative si la alte note semnificative.De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului;

18. Prezentati schema metodologica a auditului statutar.19. Prezentati 10 proceduri(diligente) pentru auditul ciclului furnizori-cumparatori.

1- Obţinerea unui tabel sintetic al furnizorilor şi al obligaţiilor angajate aferente exerciţiului curent şi anterior.2- Verificarea înregistrărilor în contul de control al jurnalului cumpărărilor din decursul întregului exerciţiu financiar.3- Investigarea înregistrărilor cu valoare mare sau neobişnuită. 4- Investigarea oricărei variaţii mari sau neobişnuite a cumpărărilor sau a notelor de credit 5- Compararea unui eşantion de solduri cu încasările din jurnalul cumpărărilor şi invers. 6- Verificarea adunărilor din lista soldurilor7- Verificarea dacă soldurile principalilor furnizori şi un eşantion din soldurile celorlalţi furnizori concordă cu extrasele de cont ale respectivilor furnizori8- Investigarea soldurilor debitoare semnificative din listă şi înregistrarea ca obligaţii angajate a facturilor omise, dacă este cazul.9- Cercetarea dacă există sume în litigiu şi stadiul lor10- Testarea respectării principiului independenţei exerciţiului pentru cumpărări/plăţi

20. Definiti auditul in general si identificati elemetele fundamentale ale definitiei.Noţiunea de audit în general semnifică revizia conturilor realizată de experţi independenţi în vederea exprimării unei opinii asupra regularităţii şi sincerităţii acestora.Prin audit, în general, se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de calitate.Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătăţirea utilizării informaţiei.Elementele principale care definesc auditul:- examinarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională;- scopul examinării unei informaţii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;- opinia exprimată asupra unei informaţii trebuie să fie responsabilă şi independentă, ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilităţi pentru activitatea sa şi trebuie să fie o persoană independentă;- examinarea trebuie să se facă nu oricum ci după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse într-un standard sau normă legală sau profesională care constituie criteriu de calitate.

21. Ce sunt sistemele si domeniile semnificative in audit? Încă de la începutul demersului său, în faza cunoaşterii particularităţilor entităţii, auditorul va căuta să identifice zonele, domeniile semnificative în care se pot produce erori sau inexactităţi şi care pot avea o influenţă semnificativă asupra situaţiilor financiareDomeniile semnificative pot fi clasate în sisteme semnificative şi conturi semnificative.Prin sistem semnificativ, de regulă, se înţelege orice sistem existent în entitate care asigură înregistrarea şi transcrierea operaţiilor repetitive, când valoarea cumulată a acestora este ea însăşi semnificativă în raport cu situaţiile financiare.Sistemele semnificative comune tuturor întreprinderilor sunt cele privind:- cumpărări - furnizori;- vânzări - clienţi;- plăţi personal;- trezorerie;- producţie - stocuri (când se utilizează metoda inventarului permanent).Funcţionarea acestor sisteme semnificative necesită din partea auditorului aplicarea unor proceduri de audit alese şi utilizate în funcţie de circumstanţe şi specificităţi proprii întreprinderii auditate, întrucât acesta este necesar să găsească un răspuns corespunzător tuturor întrebărilor pe care le cere examinarea acestor sisteme semnificative din cadrul controlului intern şi în mod deosebit să se asigure că riscul legat de acesta este cât mai mic cu putinţă.

22. Ce sunt conturile semnificative in audit?

Conturile semnificative sunt acele conturi a căror valoare reprezintă o parte importanta din situaţiile financiare sau cele care prin natura lor ar putea reprezenta o parte importantă din acestea şi care pot ascunde erori sau inexactităţi semnificative a căror importanţă relativă e direct legată de regularitatea contabilităţii, influenţând semnificativ aceste situaţii financiare.Identificarea conturilor semnificative se sprijină în mod esenţial pe examenul analitic, un ansamblu de tehnici care constă în:- efectuarea de comparaţii între datele din conturi cu cele trecute şi ulterioare;- analiza fluctuaţiilor şi tendinţelor;- studiul şi analiza elementelor neobişnuite.Unele conturi care sunt la prima vedere nesemnificative, pot ascunde o mare probabilitate de erori ca, de exemplu:- conturi cu solduri mici dar care tranzitează sume importante;- conturi puternic afectate de aprecieri (provizioane);- conturi care presupun tehnici contabile complexe;- conturi cu anomalii aparente (solduri creditoare la casă,de exemplu);- conturi care prin natură sunt purtătoare de riscuri (conturide regularizare).

23. Auditul intern si controlul internAuditul intern reprezintă acea componentă a auditului financiar care constă în examinarea profesională efecutată de un profesionist contabil competent şi independent în vederea exprimării unei opinii motivate în legatură cu validitatea şi corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entităţii).Auditul intern reprezintă un compartiment de control din cadrul entităţii care efectuează verificări pentru aceasta; face parte din controlul intern al entităţii şi are ca obiective de bază verificarea eficacităţii sistemelor contabile şi de control intern.Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia şi, în acest caz, auditorul intern face parte din structurile funcţionale ale entităţii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza şi pe baze contractuale cu o firmă de audit alta decât cea care efectuează auditul asupra situaţiilor financiare ale acestei entităţi.Controlul intern. Sistemul de control intern reperezintă un ansamblu de politici şi proceduri puse în aplicare de conducerea unei entităţi în vederea asigurării, în măsura posibilului, a unei gestionări riguroase şi eficiente a activităţilor acesteia; implică respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea şi detectarea fraudelor şi erorilor, exactitatea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile şi stabilirea la timp a informaţiilor financiare.Existenţa unui sistem de control intern rational conceput şi corect aplicat constituie o serioasă prezumţie asupra fiabilităţii conturilor şi a concordanţei dintre datele contabilităţii şi realitate.

24. Care sunt tipurile de opinie in auditul statutarÎntr-o misiune de audit de bază există două forme de exprimare a opiniei asupra situaţiilor financiare care au aceeaşi valoare: “dau o imagine fidelă” sau “prezintă în mod sincer în toate aspectele lor semnificative”.Există 4 tipuri de opinie:

-opinia fără rezerve;-opinia cu rezerve;-opinia defavorabilă;-imposibilitatea de a exprima o opinie.

25. Care sunt elementele de baza ale raportului de audit statutar?Raportul de audit trebuie să conţină:- relaţia contractuală de executare a misiunii de audit;- observaţiile reieşite din diverse verificări;- informaţiile a căror menţiune în raport este prevăzută expres de lege;- oferirea garanţiei pentru acţionari şi terţi că un personal calificat a obţinut asigurarea că situaţiile financiare oferă o imagine fidelă, clară şi completă poziţiei financiare, performanţelor şi situaţiei financiare generale a întreprin derii;- menţiunea că situaţiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.Din raportul de audit trebuie să rezulte în mod clar:- menţionarea responsabilităţilor pentru auditor şi pentntru conducerea întreprinderii;- descrierea obiectivelor şi natura misiunii de audit;

- situaţiile care fac să apară incertitudini;- natura şi locul observaţiilor în raport.

26. Rolul si obiectul auditului statutar.Auditul statutar reprezinta examinarea examenarea efectuată de un profesionist contabil competent şi

independent asupra situatiilor financiare in ansambulul lor, în vederea exprimării unei opinii motivate in legatura cu imaginea fidela, clara si completa a poziţiei financiare, performanţelor şi modificărilor poziţiei financiare ale entitatii prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit.

Auditorul statutar are rolul de a oferi reasigurari referitoare la:a) Acuratetea declaratiilor fiscale: sa prezinte o imagine adevarata si corecta;b) Continuitatea exploatarii: conturile anuale sunt pregatite pe ideea ca firma isi va pastra continuitatea in exploatare (cel putin 12 luni de la data adoptarii situatiilor financiare);c) Existenta unei fraude: sa fie depistate declaratiile incorecte din conturi si daca acestea au fost cauzate de frauda, erori sau alte nereguli;d) Respectarea de catre firma a obligatiilor legale:auditorul are datoria sa depisteze incalcari ale legii in cadrul firmei.

Opinia auditorului întăreşte credibilitatea situaţiilor financiare furnizând o asigurare ridicată dar nu absolută; asigurarea absolută în audit nu poate exista, ca urmare a multor factori, cum ar fi: recurgerea la raţionament profesional, utilizarea tehnicii sondajului, limitele inerente oricărui sistem contabil şi de control intern, faptul că majoritatea informaţiilor probante conduc mai mult la deducţii decât la convingeri din partea auditorului.In cadrul unui audit al situaţiilor financiare, auditorul, fie că îşi desfăşoară misiunea pe bază de contract, fie pe baza unui mandat, trebuie să aplice o metodologie de control care să asigure - spre deosebire de celelalte forme de control - acea opinie independentă în măsură să judece sau să apere în mod egal pe toţi utilizatorii informaţiei contabile, pe toţi actorii participanţi la viaţa economico-socială dintr-o întreprindere, şi anume: acţionarii, statul (bugetul), salariaţii, băncile, terţii debitori şi terţii furnizori etc.

27. Care sunt normele de referinta in audit?Exista trei categorii:A.Norme de comportament profesional:

1.Integritatea si obiectivitatea2.Competenta profesionala, grija si sarguinta3.Confidentialitatea4.Profesionalismul5.Respectarea fata de normele tehnice si profesionale

B.Norme de lucru :1.Contractarea lucrarilor de audit2.Orientarea si planificarea auditului3.Evaluarea controlului intern4.Controalele substantive; elemente probante5.Examenul situatiilor financiare6.Evenimente posterioare inchiderii exercitiului7.Utilizarea lucrarilor altor experti8.Alte lucrari necesare incheierii misiunii

C.Norme de raportare :1.Elemente de baza ale raportului de audit2.Paragraful introductiv3.Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit4.Paragraful opiniei5.Documentarea lucrarilor de audit

28. Ce intelegeti prin independenta auditorului? Norme de comportament profesional:

Independenta: de spirit (auditorul poate sa emita o opinie in conditii de integritate si cu obiectivitate) si comportamentala (integritatea si obiectivitatea sa nu fie compromise).

Independenta poata fi:- Absoluta: auditul situatiilor financiare;- Relativa: alte misiuni ale auditului financiar.

Amenintari la adresa independentei:- un interes financiar (angajat al clientului; participare la capitalul social al clientului, etc.);- slabirea autocontrolului (auditorul a fost anterior una din persoanele care au gestionat patrimoniul clientului);- cauze datorate renuntarii la propriile convingeri (auditorul si-a subordonat rationamentul profesional aceluia al

clientului);- cauze datorate manifestarilor de familiarism (membrii de familie la client, rude, acceptarea de daruri, etc.);- cauze datorate unor actiuni de intimidare (amenintari).

Masuri de protejare a independentei: a) dispuse de profesie,legislatie sau reglementari;b) stabilite in cadrul contractului incheiat cu clientul; c) stabilite in interiorul propriilor sisteme si proceduri ale cabinetelor/societatilor profesionale.

29. Care sunt formele de exprimare a opiniei in legatura cu imaginea fidela?Obiectivul auditării situaţiilor financiare este să permită auditorului să exprime o opinie conform căreia situaţiile financiare au fost stabilite, sub toate aspectele lor semnificative, în conformitate cu un sistem contabil de referinţă identificat.Pentru a exprima această opinie, auditorul va folosi una din următoarele două formule, care sunt echivalente:- „dau o imagine fidelă";- „prezintă în mod sincer, în toate aspectele lor semnificative".Deşi opinia auditorului întăreşte credibilitatea situaţiilor financiare, utilizatorul nu poate să deducă, din acestea, că ea oferă perenitatea sau gestionarea eficientă şi rentabilă a entităţii de către conducerea ei. 33. Categoriile de riscuri in auditul statutar:

Riscul de audit reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie incorectă prin faptul că erori semnificative există în situaţiile financiare. El se divide în trei: riscul inerent (RI), riscul legat de control (RC) şi riscul de nedetectare (RN). Relaţia dintre acestea se poate prezenta sub forma următoare:

RA = Ri x RC x RN

Riscul legat de control constă în faptul că o eroare semnificativă în cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri de cont sau categorii de operaţiuni, nu este nici prevenită, nici descoperită şi corectată prin sistemul contabil şi de control intern utilizate.Riscul legat de control nu poate fi în întregime eliminat, având în vedere limitele inerente oricărui sistem contabil şi de control intern.În general, auditorul fixează un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci când:sistemele contabile şi de control intern nu sunt aplicate corect;sistemul contabil şi de control intern al intreprinderii sunt considerate ca insuficiente.

Când evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus, auditorul va trebui să documenteze elementele pe care se sprijină în concluziile sale.

Riscul inerent constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau că o categorie de operaţiuni să comporte erori semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de operaţiuni, datorită unui control intern insuficient. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecăţi profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca: experienţa şi cunoştinţele cadrelor de conducere, eventualele schimbări intervenite în cursul exerciţiului

la nivelul conducerii;presiuni exercitate asupra conducerii şi alte împrejurări de natură a incita la prezentarea unor situaţii financiare inexacte (număr mare de intreprinderi falite în sectorul de activitate);natura activităţilor desfăşurate de intreprindere (uzura morală a tehnologiei, echipamentelor, produselor şi serviciilor, structuri neadecvate);factori influenţând sectorul din care face parte intreprinderea: condiţii economice şi concurenţiale, inovaţii tehnologice, evoluţia cererii şi practicile contabile;situaţii financiare care pot să conţină anomalii: conturi conţinând ajustări privind exerciţiile anterioare sau estimări;vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnări;

înregistrarea unor operaţiuni neobişnuite şi complexe, mai ales la sfârşitul exerciţiuluiRiscul de nedescoperire constă în faptul că controalele declanşate de auditori nu reuşesc să descopere o eroare semnificativă în soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri sau categorii de operaţiuni.

Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat în totalitate, oricare ar fi tehnicile şi procedurile folosite de auditor.

Există anumite relaţii între cele trei componente ale riscului de audit.Riscul de nedetectare este invers proporţional cu cumulul riscurilor inerente şi riscurile legate de control. De exemplu, dacă riscurile inerente şi cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel încât să fie redus cât mai mult riscul de audit şi, invers, dacă riscurile inerente şi cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducând astfel riscul de audit.

Pe de altă parte, trebuie sesizată şi relaţia de invers-proporţionalitate: dintre caracterul semnificativ şi riscul de audit; cu cât pragul de semnificaţie este mai mare cu atât riscul de audit este mai mic şi invers. Dacă, de exemplu, auditorul constată că pragul de semnificaţie acceptabil este redus, riscul de audit creşte; atunci auditorul va putea:

- să reducă nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare;- să reducă riscul de nedescoperire modificând natura, calendarul şi întinderea controalelor proprii.

34. Caracteristicile unei misiuni de compilare?Intr-o misiune de compilare nu se exprima nici o asigurare in raport,cu toate ca utilizatorii informatiilor beneficiaza se servicii contabile.Procedurile aplicate in astfel de misiuni nu au drept scop sa permita furnizarea unei asigurari asupra situatiilor financiare

35. Ce este auditul financiar?Auditul financiar este examinarea profesionala efectuata de catre un profesionist contabil competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate in legatura cu validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de catre conducerea entitatii economice.Auditul financiar este orice control,orice verificare si orice studiu asupra unei parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale unei entitati.Daca auditul conduce la certificarea situatiilor financiare fara indoiala ca este vorba de o parte de auditul legal,controlul legal sau auditul statutar.Denumirea de audit financiare poate fi insa folosita si pentru a desemna anumite misiuni cum ar fi:

- auditul financiar al procedurilor informatizate de tinerea contabilitatii;- auditul financiar asupra situatiei fiscale;- auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora in

situatiile financiare;- auditul financiar al cheltuielilor sociale pentru verificarea respectarii legislatiei sociale;- auditul financiar asupra conturilor de clienti pt.a verifica daca evaluarea creantelor indoielnice s-a

facut de o maniera prudenta,etc.36. Norme de raportare în cazul unei misiuni de examen limitat (revizuire).Raportul de revizuire trebuie sa mentioneze ca in timpul misiunii nimic nu a atras atentia auditorului pentru a-l determina sa creada ca situatiile financiare nu ofera o imagine fidela. Daca anumite aspecte atrag atentia auditorului, sa le descrie mentionand ca deterioreaza imaginea fidela in conformitate cu cadrul general de raportare financiara identificat.Raportul de examen limitat trebuie să conţină o concluzie scrisă, clar exprimată, sub forma unei asigurări negative.Raportul trebuie să indice dacă situaţiile financiare nu dau o imagine fidelă, conform unui referenţial contabil identificat. El trebuie să precizeze de asemenea că nici o opinie de audit nu este exprimată.37. Prezentati cel putin 7 caracteristice ale auditului statutar ce-l deosebesc de auditul financiar:1. Auditul statutar are întotdeauna un caracter legal el fiind reglementat la nivel european prin Directiva a VIII-a şi la nivelul fiecărei ţări prin legislaţia naţională.1. Auditul contractual nu este întotdeauna impus de legislaţie.

2. Auditul statutar se derulează numai cu auditori financiari mandataţi prin hotărârea adunării generale a acţionarilor din entitatea auditată. 2. Auditul contractual se derulează doar în baza contractului încheiat cu administraţia entităţii auditate.

3. Auditul contractual se poate aplica la toate entităţile 3. Auditul statutar se aplică numai unor anumite entităţi (exemplu:societăţile comerciale de interes public)

4. Auditul statutar examinează situaţiile financiare ale unei întreprinderi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete pe care acestea le oferă.4. Auditorul contractual efectuează o misiune în cadrul unui contract cu entitatea auditată prin care se fixează o anume misiune unui auditor, termenii şi condiţiile de realizare fiind prevăzute în contract.

5. Auditul statutar este întotdeauna un audit financiar.5. Auditul contractual poate fi şi de altă natură decât auditul financiar (exemplu: audit juridic, audit al calităţii, etc.)

6. Auditul statutar se poate exercita doar de auditori atestaţi în acest scop, consemnaţi într-un registru public (tablou).6. Auditul contractual poate fi exercitat şi de profesionişti fără atestare expresă ca auditor (exemplu: expert contabil, contabil autorizat, expert tehnic etc.)

7. Auditul statutar se finalizează printr-un raport ce devine public7. Auditul statutar se finalizează printr-un raport ce devine public

38. Prezentati 10 proceduri (diligente) pentru auditarea imobilizarilor financiare.1- Obţinerea listei plasamentelor şi asigurarea că sunt corect clasificate în filiale, firme asociate, asocieri în participaţie, alte active fixe sau curente2- Verificarea costului activelor noi şi al celor cedate cu documentele justificative aferente şi asigurarea că variaţiile importante în active au fost autorizate.3- Confirmarea soldurilor conturilor de credite intragrup şi asigurarea că sunt corect prezentate.4- Asigurarea că veniturile din plasamente sunt înregistrate în contabilitate pe o bază adecvată şi consecventă. 5- Obţinerea confirmării de la terţii ce deţin certificate de proprietate, amănunte privind condiţiile contractuale ale asocierii în participare etc. 6- Verificarea fizică a unui eşantion din certificatele deţinute de client.7- Verificarea respectarea principiului independenţei exerciţiului financiar. 8- Verificarea printr-o sursă autorizată a evaluării plasamentelor.9- Luarea deciziei dacă vreunul dintre plasamentele pe termen lung a suferit o diminuare permanentă a valorii sale. 10- Verificarea printr-o sursă autorizată că toate veniturile de primit au fost încasate.39. Prezentati 10 lucrari de efectuat cand examinati conturile de trezorerie. 1- Obţinere tabel cu toate soldurile finale ale conturilor la bănci şi ale conturilor de casă, comparative, şi probarea cifrelor perioadei curente cu extrase de cont bancare şi registru de casă.2- Grupare încasări şi plăţi reconciliate pe posturi care corespund obiectului de activitate al societăţii. 3- Verificare un eşantion de înregistrări din registrul de casă pe baza documentelor justificative aferente şi verificare dacă sunt în concordanţă cu extrasele de cont 4- Verificare registru de casă pe parcursul întregului exerciţiu financiar şi verificare înregistrări cu valoare mare sau neobişnuită. 5- Verificare fonduri în numerar şi luarea deciziei dacă este necesară numărarea lor. 6- Examinare cu atenţie a registrului de casă pentru a găsi eventuale tranzacţii cu valoare mare sau neobişnuită şi revizuire documente justificative aferente. 7- Verificare tranzacţii cu directorii. 8- Verificare prezentare solduri conturi la bănci, în special împărţirea datoriilor pe termen lung în porţiunea rambursabilă pe termen scurt (sub un an) şi termen lung. 9- Verificarea soldurilor conturilor la bănci şi a conturilor de casă. Obţinerea scrisorilor de confirmare bancară standard de la fiecare bancă cu care clientul a făcut tranzacţii în cursul exerciţiului. Verificare concordanţa între toate soldurile menţionate în extrase şi scrisoarea bancară standard şi verificare dacă situaţiile financiare prezintă in mod corespunzător garanţiile deţinutele bancă. 10- Verificare contracte încheiate pe termen lung şi scurt cu băncile şi modul în care entitatea a respectat prevederile contractuale. Evaluare riscuri ce decurg din nerespectarea clauzelor contractuale. 40. Prezentati 10 lucrari de efectuat cand examinati conturile de capitaluri proprii. 1- Obţinerea unui tabel privind capitalul social subscris şi capitalul social vărsat.2- Verificare dacă datelor din contabilitate referitoare la participaţiile la capital concordă cu datele din registrul acţionarilor.

3- Verificarea registrului acţionarilor la entitate sau la societatea care ţine registrul in condiţiile legii.4- Identificarea părţilor afiliate. 5- Verificarea legalităţii tuturor majorărilor de capital6- Compararea soldurilor capitalului social şi ale rezervelor cu cele de anul trecut 7- Examinarea mişcărilor de capital înregistrate în cursul exerciţiului.8- Verificarea concordanţei dintre mişcările de rezerve şi contul de profit şi pierderi9- Verificarea situaţiei profitului şi a pierderilor recunoscute.10- Verificarea ca activul net să nu fie mai mic de jumătate din capitalul social