UNIVERSITATEA ORADEA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE,AUDIT ŞI GESTIUNEA AFACERII

Referat la materia Standardele Internaționale de Audit Financiar:

Întelegerea activității entității auditate

Îndrumător: Conf.univ. Ioan Gheorghe Țară

2012 Oradea Süle (Biroş) Andrea

Master An II

1

Conținut

Capitol I-Introducere…………………………………………………………pag 3

Capitol II- Rolul întelegerii activităţii entităţii auditate……………………...pag 4

Capitol III- Locul acestei faze într-o misiune de audit financiar…………….pag 5

Capitol IV- Clasificarea informaţiilor necesare……………………………...pag 6

Capitol V- Pragul de semnificaţie a informaţiilor……………………………pag 8

Capitol VI- Sursele, documentaţia şi raportarea informaţiilor……………….pag 9

Bibliografia…………………………………………………………………..pag 11

2

Capitol I

Introducere

Standardele Internaţionale de Audit (ISA) sunt standardele profesionale pentru

efectuarea de audit financiar de informaţii financiare. Aceste standarde sunt emise de

către Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC), prin intermediul Consiliului pentru

Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurare (IAASB).1

În conformitate cu Directiva a V-a a Consiliului Europei, situațiile financiare

trebuiesc prezentate în mod unitar conform unor standarde valabile pentru toate țările din

Uniunea Europeană .

Informațiile cuprinse în aceste situații financiare folosesc unei game largi de

utilizatori cum ar fi acționarii societățiilor , managerii acestora , băncile, organele fiscale ,

administrațiile burselor de valori , administratorii societăților care participă la divizarea

sau fuzionarea unor firme etc. Uneori se ajunge în situația ca un utilizator de informații

culese , prelucrate și sintetizate de o anumită societate comercială , să devină la rândul

său în altă împrejurare , culegător , prelucrător sau sintetizator pentru propriile informații

utilizate la rândul lor de persoane fizice sau juridice interesate . Această dublă calitate de

producător și utilizator de informații contabile , financiare sau de altă natură , îi fac și pe

unii și pe alții circumspecți față de fragilitatea lor bazându-se pe recunoașterea de

principiu, că în general situațiile financiare pot conține erori mai mari sau mai mici cu

consecințe uneori devastatoare pentru scopurile urmărite de utilizatorii de informații .

În aceste condiții a apărut necesitatea utilizării unei modele standard între producătorii și

utilizatorii de informații care să asigure atât pe utilizatorul cât și pe producătorul de

informații că acțiunile cu privire la exhaustivitatea , acuratețe , realitate și regularitate ale

operațiunilor acestuia produse și înregistrate în documente precum și proprietatea ,

existentă și evaluarea elementelor din bilanțul financiar corespund faptelor .

1 http://www.cafr.ro

3

Capitol II

Rolul întelegerii activităţii entităţii auditate

Auditorul, utilizând raţionamentul profesional, poate declara în rapoartele de audit

întocmite faptul că a înţeles activitatea entităţii auditate doar atunci dacă a reuşit să se

documenteze îndeajuns despre entitatea auditată prin culegere de informaţii relevante,

pentru eliminarea riscurilor de denaturare semnificativă în auditul situaţiilor financiare.

Auditorul, profesionist independent se documentează în legătură cu entităţile

vizate de către el şi pentru a avea fondurile de cunoştinţe preliminare în decizia lui de a

accepta sau nu misiuni de audit la aceste entităţi, neriscându-şi imaginea şi reputaţia de

profesionist pentru entităţile netransparente.

Întelegerea activității entității auditate are loc pe baza cunoștințelor și a

experienței anterioare a auditorului și prin obținerea unor informații care sunt de

următoarea natură:

-obiectivele și obiectul de activitate ale entității și factorii care pot influența modul de

îndeplinire al acestora;

-raportul de subordonare față de alte entități precum și raporturile de colaborare cu alte

entități;

-analiza diagnostic a principalilor indicatori comparativ cu entitățile concurente (dacă e

vorba de agenți economici) sau cu instituții similare din aceeași zonă sau regiune (spitale,

universități);

-stabilirea trendurilor (tendința) entității sau unității respective, a viabilității și a

fiabilității acestora;

fiabilitate = capacitatea unei entități, a unui sistem de a fi utilizat

un timp cât mai indelungat;

viabilitate=capacitatea entității de a se menține;

-studierea aspectelor auditului efectuat în anul precedent;

-stabilirea persoanelor în funcția de răspundere din cadrul managementului.

Toate aceste informații se consemnează într-o fișă care are următorul titlu: Fișa privind

informații în legătură cu activitatea entității auditate.

4

De o importanță deosebită de înțelegere a informațiilor în legătură cu activitatea entității

auditate o are fișa cu legislația reglementata in vigoare in legatura cu documentul de

activitate a domeniului auditat.

Capitolul III

Locul acestei faze într-o misiune de audit financiar

Etapele desfășurării unei misiuni de audit financiar stabilită de standardele

internaționale de audit sunt următoarele:

1.Planificarea auditului financiar;

2.Execuția auditului financiar;

3.Raportarea ;

4.Alte activități legate de misiunea de audit.

Prima fază a raportului de audit financiar, şi anume planificarea auditului,

trebuie să conţină informaţiile relevante despre activitatea entităţii auditate, precum şi

modul de obţinere a lor, ele reprezentând fondul de cunoştinţe despre client.

Prin planificarea auditului trebuie să se asigure ca acaesta se va realiza într-o

manieră economică, eficientă, eficace și într-o perioadă de timp determinată, și anume:

-economic - adică cu minimum de resurse sau costuri;

-eficiența – presupune obținerea unor efecte maxime cu eforturi minime sau echivalente;

-eficace - presupune obținerea rezultatului propus.

Această etapă – planificarea - în condiții normale poate reprezenta 50-60% din

bugetul de timp, resurse umane și din cele financiare alocată auditorului financiar pentru

desfășurarea activității lui într-o misiune .

Planificarea auditului financiar ca și etapă la rândul lui cuprinde mai multe

subetape care conform standardelor sunt tratate în mod distinct, iar parcurgerea lor este

obligatorie pentru asigurarea execuției complete a auditului care să permită descoperirea

5

tuturor erorilor materiale și formularea opiniei adecvate a auditorului, aceasta fiind

obiectivul principal al auditului financiar.

Pașii care trebuiesc parcurși sunt următoarele:

- înțelegerea activității entității auditate;

- stabilirea materialității;

- evaluarea riscului de audit;

- determinarea obiectivelor și a ariei de aplicabilitate a auditului financiar;

- abordarea auditului;

- eșantionarea în procesul de audit;

- planul de audit și elaborarea programelor detaliate.

După cum observăm primul pas din prima etapă este cunoașterea activității

entității auditate, în care se analizaeză atât cadrul normativ național valabil

domeniului în care activează entitatea auditată cât și regulile și normele interne și alți

factori interni și externi care poate influența derularea corectă a activității entității.

Capitolul IV

Clasificarea informațiilor necesare cunoașterii activității entității auditate

O serie de informații trebuiesc colectate în legătură cu entitatea auditată, dintre

care amintim cele mai importante în prima fază: scurtă prezentare entităţii, legislaţia

şi reguli interne în baza cărora entitatea îşi desfăşoară activitatea şi structura

organizatorică, politici contabile şi implementarea tehnicii de calcul, obiectivele

entităţii şi factorii care pot influenţa modul de îndeplinire a acestora, veniturile

încasate, cheltuielile efectuate şi activele deţinute de entitate, schimbări majore ale

legislaţiei, sistemul de control intern, planul şi rapoartele auditului intern, auditul

extern efectuat în anul precedent și nu în ultimul rând persoanele cu funcţii de

conducere din cadrul entităţii. Din cauza multitudinii de informații și diversiunea lor

ele trebuiesc clasificate pentru a nu omite colectarea vreunui tip de informații fiindcă

6

în caz de erori descoperite tot aceste informații pot constitui probe în susținerea

opiniei formulate de către auditori.

În încercarea clasificării informațiilor putem distinge:

Informaţii economice cu caracter general cum sunt: mediul economic în care îşi

desfăşoară activitatea entitatea auditată -recesiune, stagnare, creştere economică-,

politici guvernamentale fiscale, monetare, rata dobânzii, cursul valutar, rata

inflaţiei, facilităţ şi/sau restricţii comerciale în general, aşezarea geografică,

restructurări recente;

informaţiile din domeniul de activitate : informaţii specifice sectorului în care

activeaza entitatea- piaţa şi concurenţa internă şi externă, riscurile specifice

domeniului, practicile şi dificultăţile contabile specifice, cadrul normativ naţional

de reglementare a domeniului de activitate, cerinţe de mediu în acel sector,

reputaţia produselor şi a entităţii pe piaţă ;

informaţii specifice entităţii auditate: tipul entităţii, modul de constituire,

organigrama, politica de conducere, planul strategic şi metode de finanţare, rolul

şi eficienţa comitetului de audit intern dacă există şi controlul intern, consiliul de

administraţie, sistemele informaţionale de conducere, managementul operaţional,

utilizarea prognozelor şi a bugetelor previzionate, structura compartimentului de

contabilitate, presiuni asupra conducerii, date statistice, utilizatorii situaţiilor

financiare;

în ultima fază trebuiesc analizate informaţiile interne: masură în care sunt aplicate

normele şi reglementările specifice generale şi a domeniului de activitate,

performanţa financiară şi profitabilitatea entităţii, francizele, licenţele, brevetele,

politica de personal, politica de preţ, sistemul informaţional curent, planurile de

cercetare şi dezvoltare, natura surselor de venituri, contracte principale,

desfăşurarea activităţii,tehnologia utilizată, piaţa de desfacere, categorii

importante de cheltuieli, mărimea stocurilor şi locatia acestora, structura

datoriilor, activele, obligaţii şi tranzacţii în valută.

7

Despre toate informațiile enumerate, cât și despre sursa lor trebuie să scrie

detaliat în documentele de planificare auditorul financiar.

Capitolul V

Pragul de semnificaţie a informaţiilor

Înţelegem prin informaţii relevante pentru auditul financiar orice informaţie din

sursă internă sau externă, care indică existenţa sau din contră inexistenţa fraudelor şi

erorilor , întreprinse în activitatea entităţii auditate.

Evaluarea nivelului materialității a informațiilor de către auditor constituie o

problemă care solicită exercitarea raționamentului profesional al acestuia, și

menționarea lui în raportul de audit depinde la fel de această mărime.

Erorile şi/sau fraudele descoperite sunt peste pragul de semnificaţie atunci când

mărimea lor financiar depăşesc o suma prestabilită, pentru perioada auditată,care se

raporteaza deobicei la cifra de afaceri, dar se poate raporta şi la profit sau alte indicii

economice, sarcina hotărârii asupra lor, precum şi a procentajului folosit revenindu-i

auditorului .

Determinarea materialității totodată îl ajuta pe auditor să stabilească natura și

întinderea procedurii de audit indiferent de mărimea eșantionului stabilit tot de către

auditor .

O problemă poate fi judecată ca fiind materială în cazul în care cunoașterea acesteia e

posibil să influențeze (eșantionul) utilizatorii de declarații financiare. Auditorii stabilesc

materialitatea în funcție de valoare, dar o pot determina și în funcție de natura inerentă

sau caracteristicile unui element sau grupuri de elemente.

8

De regulă, auditorul stasbilește un nivel al materialității pentru fiecare grupă de

sistem financiar exprimat sub forma unei valori numerice.

Auditorul utilizează ca bază pentru determinarea materialității cea mai semnificativă

sau cea mai importantă cifră (valoare) din sistemul financiar.

În conformitate cu manualul de audit al SAI din România, auditorii stabilesc

materialitatea între 0.5%-2% din totalul cheltuielilor sau al veniturilor, al activelor, al

clienților, sau al furnizorilor în funcție de obiectul auditat și între 5%-10% din profit în

cazul agenților economici.

De precizat că înainte de alegerea celei mai potrivite baze și stabilirea nivelului

materialității, auditorii determină materialitatea pentru fiecare bază posibilă menționată și

compară rezultatele luând în considerație una sau mai multe dintre acestea.

Capitol VI

Sursele, documentaţia şi raportarea informaţiilor

Sursa informaţiilor culese de către auditor, poate fi de orice natură, includerea

lui sau nu în raportul de audit depinzând de pragul de semnificaţie a lui.

Ca o primă sursă putem aminti raportul de audit anterior sau rapoartele de audit

intern. În cazul în care auditarea se efectuează de către aceeaşi persoană, auditorul se

poate folosi de fondul de cunoştinţe întocmită deja în raportul anterior numit si dosar

permanent, cu condiţia ca entitatea să nu fi suferit modificări substanţiale, să verifice

actualitatea lor curentă, să o actualizeze cu noi informaţii şi să facă referire în raportul

curent la fondurile de cunoştinţe din raportul anterior.

9

Informaţiile, precum şi modul de obţinere a lor trebuiesc detaliate în prima fază a

raportului de audit şi anume în planificarea auditului, iar în cazul în care există trebuiesc

susţinute cu documente justificative, anexate la raportul de audit.

Totalitatea informațiilor menționate în raportul de audit constituie probe în susținerea

opiniei formulate de către auditor , detalierea surselor și documentarea ajutând la

creșterea nivelului credibilității acestuia.

Clasificarea probelor se face din mai multe puncte de vedere.

1.Din punct de vedere a surselor avem :- probe obținute de către auditor;

-probe obținute de la entitatea auditată;

-probe obținute de la terți.

2.Din punct de vedere al naturii acestuia avem:-probe documentare;

-probe vizuale;

-probe verbale.

După acceptarea misiunii de audit aceste fonduri de cunoştinţe formează baza

pentru alegerea procedurilor de fond , şi a procedurilor de evaluare a riscului în

desfăşurarea activităţii de audit.

Indiferent de sursa informațiilor, precum și de modul de obţinere a lor ele

trebuiesc detaliate în prima fază a raportului de audit ,iar în cazul în care există trebuiesc

susţinute cu documente justificative, anexate la raportul de audit, măsura detalierii lor

contribuind la considerarea gradului de credibilitate a raportului de audit şi în consecinţă

la corectitudinea opiniei profesioniste formulată de către auditor.

10

Bibliografia:

1. FIC, CAFR, Reglementări Internaţionale de Audit, Asigurare şi Etică-Audit

financiar 2008, Volumul I, Editura IRECSON,

2. Audit-Concepte şi practici-Abordare naţională şi internaţională, Laurenţiu

Dobroţeanu şi Camelia Liliana Dobroţeanu, EDITURA ECONOMICĂ

3. Cursul la materia Standarde Internaţionale de Audit

4. http://www.cafr.ro

5. http://www.ceccar.ro;

6. http://www.curteadeconturi.ro.

11