CUPRINSArgument……………………………………………………...........................……….……….…2

CAP. I Promovarea turistică………………………………............................................................4

1.1.Elementele mixului de marketing.................................................................................4

1.2.Conceptul de promovare turistică şi caracteristicile

sale……………………………………………...................................................................7

CAP. II Modalităţi de promovare turistică………………….............................…………..…….10

2.1. Publicitatea turistică………………………….…..........................…………..……...10

2.2. Relaţiile cu publicul………………………………........................….………..…….17

2.3. Promovarea vânzărilor produsului turistic…………...............................…………..20

CAP.III Studiu de caz Promovarea turistică a zonei Humorului……………………………….

………………….........................................................23

Bibliografie……………………………………………………..……………..............................26

Anexe…………………………………………………………..………………...........................27

1

ARGUMENT

Datorită ponderii dominante a elementelor intangibile în alcătuirea produsului turistic,

imaginea ofertei turistice, care le coroborează pe cele ale operatorului, ale serviciilor şi

produselor ca şi ale destinaţiilor turistice, influenţează în mod hotărâtor decizia de cumpărare a

consumatorilor.

Lucrarea de faţă îşi propune să scoată în evidenţă rolul politicii de promovare în

activitatea turistică şi felul în care influenţează atitudinea potenţialilor turişti faţă de gama variată

a produselor turistice.

Primul capitol abordează politica de promovare, ca element al mixului de marketing,

subliniind caracteristicile şi obiectivele sale.

Cunoscută şi sub denumirea de comunicare, promovarea presupune utilizarea unor

forme variate de informare şi stimularea a consumatorilor cu scopul de a declanşa achiziţionarea.

Imaginea pe care aceştia şi-o formează cu privire la locurile, obiectivele sau comunităţile

umane ce urmează a fi vizitate, la nivelul calitativ şi diversitatea serviciilor, contribuie la

creşterea sau diminuarea gradului de atractivitate a unui areal turistic (staţiune, zonă sau ţară).

Întreg sistemul comunicaţional al întreprinderii turistice ofertante trebuie să contribuie la

conturarea unei identităţi proprii care să o scoată din anonimat şi să o diferenţieze de concurenţă.

O identitate proprie în conştiinţa publică înseamnă, desigur, mai mult decât simpla

imagine comună, fără relief informaţional şi de prestigiu. Ea se realizează prin demersuri

sistematice, pornindu-se de la formarea unei identităţi fizice distincte. Asociată cu renumele,

identitatea odată cucerită va facilita propagarea unei imagini publice pozitive, susţinută în

permanenţă de elemente fizice uşor identificabile (marcă, simboluri, siglă etc.).

Similar altor domenii care presupun demersuri de aceeaşi natură, componentele mixului

promoţional în turism includ publicitatea turistică, relaţiile cu publicul, promovarea vânzărilor,

marketingul direct şi forţa de vânzare.

Comunicarea între firmă şi piaţă se realizează prin utilizarea unor instrumente diverse.

Combinarea cu succes a diferitelor metode, instrumente şi tehnici depinde atât de arta

specialistului implicat în această activitate, cât şi de strategia managementului comunicării.

Puţine produse pot supravieţui pe piaţă fără o promovare eficientă. Marketingul modern

înseamnă mult mai mult decât a realiza un produs bun, a stabili un preţ atractiv pentru acesta şi

a-l face accesibil consumatorilor vizaţi.

2

Oricât de bun ar fi un produs, acesta nu se poate vinde în cazul în care cumpărătorii nu au

cunoştinţă de existenţa lui. De asemenea, firmele trebuie să comunice cu intermediarii şi cu

organismele publice.

Finalul lucrării propune variante de promovare turistică a zonei Humor, zonă care

abundă în potenţial turistic natural şi antropic.

Competenţe vizate / implicate în realizarea / execuţia proiectului sunt:

Realizează comercializarea şi promovarea produselor turistice;

Coordonează politica de distribuţie şi promovare;

Determină nevole clienţilor;

Analizează oportunităţile de marketing;

Asigură o colaborare optimă cu prestatorii de servicii turistice;

Stabileşte strategiile de comercializare a produselor turistice.

Am ales această lucrare datorită importanţei care se acordă promovării turistice.

CAPITOLUL I

3

PROMOVAREA TURISTICĂ

1.1.Elementele mixului de marketing

Promovarea turistică, ca parte componentă a mixului de marketing, cunoscută şi sub

denumirea de comunicare, cuprinde ansamblul semnalelor emise de un agent economic, în cazul

nostru, prestator de servicii turistice, în direcţia clientelei sale, a potenţialilor cumpărători de

servicii turistice, a partenerilor, a concurenţilor, personalului cu scopul facilitării relaţiilor

comerciale.

Neil Borden, părintele marketingului mic, consideră că responsabilul de marketing este

persoana care trebuie să ştie să combine să combine elementele mixului, cei patru

PPPP(PRODUS, PREŢ, PLASAMENT/DISTRIBUŢIE şi PROMOVARE) în aşa fel încât să

exploateze cu profit produsele firmei turistice, respectiv produsele turistice.

În ce priveşte produsul turistic, nota caracteristică a micului va fi dată de piaţa căruia se

adresează produsul turistic. De regulă, în cadrul celor patru P, accentul cade asupra primei

componente – POLITICA DE PRODUS.

Indiferent de varianta de definire a produsului turistic, acesta este privit din punct de

vedere al turistului care nu are doar cerinţe de ordin material, fiziologic ci şi cerinţe de ordin

estetic, psihologic, etc.

Componentă importantă a mixului de marketing, politica de produs presupune

numeroase şi complexe activităţi, care-i conturează conţinutul şi anume:

a. CERCETAREA PRODUSULUI – implică studii destinate surprinderii

aspectelor cantitative şi calitative ale produsului turistic analizat. Ea are

semnificaţia unei analize diagnostic ce permite identificarea punctelor tari şi

slabe ale acestuia sau ale gamei de produse.

b. ACTIVITATEA DE INOVAŢIE – este cea care imprimă politicii de produs

o orientare ofensivă. Ea presupune multiple activităţi legate de noul produs şi

clienţii ţintă, ce antrenează toate forţele întreprinderii.

c. MODELAREA PRODUSULUI – survine ca urmare a dorinţei de

individualizare a produsului, potrivit cerinţelor clienţilor, depistate prin studii

de piaţă.

d. ASIGURAREA LEGALĂ A PRODUSULUI – este dată de ansamblul de

acţiuni juridice prin care produsul turistic este protejat.

4

e. ATITUDINEA FAŢĂ DE PRODUSELE VECHI – surprinde renunţarea sau

nerenunţarea la produse uzate moral şi cu rentabilitate scăzută.

Alături de produs, preţul se înscrie între elementele fundamentale ale politicii de

marketing turistic. El ne apare ca o variabilă particulară a micului, complet abstractă, o armă

concurenţială privilegiată, iar deciziile ce-l vizează au aplicare cu efect imediat.

Între preţ şi celelalte variabile de marketing turistic, produs turistic, promovare turistică,

distribuţie turistică, există o unitate organică.

POLITICA DE PREŢ cea de-a doua componentă a mixului de marketing, cuprinde

ansamblul deciziilor strategice şi tactice adoptate de către firmele turistice pentru fixarea,

menţinerea sau modificarea preţurilor produselor lor.

Preţul este prezent în ambele fluxuri ale relaţiilor întreprinderii cu mediul său extern:

dinspre întreprinderea turistică spre piaţă şi dinspre piaţă spre întreprinderea turistică. Iată de ce

politica de preţ a firmei va avea implicaţii importante asupra mecanismului de funcţionare a

pieţei turistice.

În ce priveşte produsul turistic, preţul intervine ca element de contact şi de armonizare

între produsul turistic şi mediul căruia i se adresează. Mai mul, el este un element care oferă

informaţii succinte despre calitatea serviciilor turistice respective. De asemenea, componentele

tangibile şi intangibile ale unui produs, influenţează, în mare măsură, deciziile de preţ, iar între

etapele ciclului de viaţă al produsului turistic şi strategiile de preţ există o strânsă legătură.

POLITICA DE DISTRIBUŢIE

În domeniul turismului, distribuţia este un element important, cu rol de pârghie a

activităţii de vânzare a produsului turistic, de stimulare şi de atragere a clienţilor potenţiali.

Distribuţia reuneşte toate activităţile prilejuite de punerea produselor turistice la dispoziţia

consumatorilor şi fluxurile pe care le generează.

Produsul turistic nu poate fi stocat, astfel este esenţială pentru ofertanţii producători,

alegerea intermediarilor şi elaborarea deciziilor cu privire la canalele de distribuţie, apoi

activarea acestora astfel încât să se asigure valorificarea integrală a potenţialului lor turistic prin

contractare anticipată.

POLITICA DE PROMOVARE

În economia de piaţă, un produs turistic bun, un canal de distribuţie adecvat şi un preţ

corespunzător nu sunt suficiente pentru a asigura vânzarea acestuia. Este necesară o a patra

forţă, capabilă să influenţeze comportamentul de cumpărare şi consum al clienţilor potenţiali,

respectiv promovarea turistică.

5

Transmiterea permanentă, pe diferite căi, a unor mesaje destinate informării clienţilor

potenţiali asupra produselor turistice şi acţiunii de sprijinire şi influenţare a procesului de

vânzare cu intenţia de a dezvolta o atitudine pozitivă faţă de produs şi firmă, respectiv de a

provoca modificări favorabile în mentalitatea şi obiceiurile d cumpărare şi consum ale acestora,

reprezintă promovarea turistică.

În industria turistică sarcinile promovării sunt sporite deoarece decizia de cumpărare a

produselor turistice implică un volum substanţial de informaţii.

Mesajele trebuie să "neutralizeze" intangibilitatea şi invizibilitatea produselor turistice şi

să declanşeze efectul scontat.

Din acest motiv, firmele turistice trebuie să-i acorde promovării un loc important în

derularea activităţii lor şi să armonizeze eforturile promoţionale cu cele întreprinse pentru

celelalte variabile ale micului de marketing.

6

1.2.Conceptul de promovare turistică şi caracteristicile sale

Promovarea în turism constă într-un ansamblu de demersuri de comunicare ce vizează

transmiterea permanentă, pe diverse căi, a unor mesaje destinate informării atât a clienţilor

potenţiali, cât şi a operatorilor de turism asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor turistice

oferite spre comercializare, cu scopul de a consolida o imagine pozitivă şi de a cultiva o atitudine

favorabilă faţă de acestea şi firmă, respectiv de a determina, în mentalitatea şi obiceiurile de

cumpărare şi consum ale turiştilor, modificări convenabile întreprinderii ofertante (emiţătoare

sau beneficiară a mesajelor).

Promovarea turistică parcurge un proces de perfecţionare şi adaptare, fiind nevoită să

acţioneze adaptându-şi strategiile în direcţia poziţionării între un produs cu caracteristici

complexe şi în necontenită evoluţie şi un consumator cu o motivaţie diversă şi o elasticitate

accentuată a cererii, în condiţiile unei pieţe aflate într-un proces de continuă transformare

Elaborarea strategiei de comunicare promoţională la nivelul întreprinderii turistice,

integrarea acesteia în strategia globală, conceperea unui mix promoţional de natură să valorifice

eficient instrumentele promovării constituie premise şi rigori pentru acţiuni coordonate, coerente,

interdependente (inteligent corelate) în acest domeniu esenţial pentru un operator de turism.

Având în vedere rolul primordial al prestaţiilor în cadrul produsului turistic,

particularităţile promovării în turism sunt influenţate de caracteristicile de intangibilitate,

variabilitate, inseparabilitate şi perisabilitate ale serviciilor. Remarcăm astfel dificultăţile cu care

se confruntă marketerii din turism în demersurile lor de prezentare a unui produs intangibil,

necreat în momentul promovării şi care poate varia faţă de acest moment.

Activităţile promoţionale în turism necesită investiţii importante din cauza întinderii

geografice mari a pieţelor turistice, manifestării unei concurenţe internaţionale acerbe şi

caracterului intangibil al produsului turistic.

Natura intangibilă a serviciilor turistice conduce la creşterea importanţei strategiei

promoţionale, elementul principal al acesteia constând în investirea (asocierea) cu atribute

tangibile a serviciilor, prin legarea lor de anumite beneficii specifice. Astfel, mijloacele de

comunicaţie trebuie să sugereze rapiditatea şi eficienţa serviciilor prestate de unităţile de turism,

gradul ridicat de confort asigurat de acestea, imaginile utilizate redând aspectul exterior şi

interior al unor structuri de cazare, restaurante şi centre de agrement moderne.

Dincolo de demersurile sistematice de ordin promoţional, la formarea unei imagini turistice

contribuie o serie de factori asociaţi beneficiarului, precum informaţiile turistice acumulate de

acesta (atât înaintea cât şi în timpul voiajului/sejurului), modul în care turistul va evalua (prin

7

grila propriilor exigenţe şi a experienţei anterioare) serviciile consumate pe parcursul călătoriei şi

în cadrul destinaţiei turistice, aprecierile sau chiar judecăţile de valoare ale turistului.

Sursele posibile de provenienţă a informaţiilor turistice sunt diverse, însă impactul cel

mai mare îl au comunicaţiile personale. Astfel, decizia turistului cu privire la destinaţia, perioada

optimă de călătorie şi agenţia de turism care să-i intermedieze voiajul este influenţată de

recomandările şi informaţiile adesea subiective ale persoanelor din anturajul său (canalele

sociale) care au „experimentat” respectivele produse turistice.

În preocupările lor de a oferi turiştilor potenţiali posibilitatea de a cunoaşte în detaliu

structura şi conţinutul serviciilor componente ale produselor turistice şi pentru a le cultiva o

imagine cât mai convingătoare cu privire la destinaţiile de vacanţă, firmele de turism trebuie să

asigure o informare complexă şi multidirecţională a clienţilor potenţiali, în funcţie de segmentele

de piaţă cărora se adresează.

În acelaşi timp, se va ţine seama de faptul că imaginea produsului turistic promovat este

influenţată în mod deosebit de calitatea (grad de confort, categorie de clasificare) şi diversitatea

serviciilor modulare complementare, precum şi de gradul de atractivitate al obiectivelor turistice

(resurse naturale, culturale).

Un factor promoţional de importanţă majoră în turism îl constituie gradul în care

imaginea turistică, creată ca rezultat al acţiunilor de promovare, corespunde atât aşteptărilor şi

preferinţelor consumatorilor, cât şi realităţilor cu care aceştia iau contact pe parcursul voiajului.

Cunoscută fiind importanţa imaginii în promovarea produsului turistic, constatăm apariţia în

cazul unor firme a tendinţei de a recurge la crearea unei imagini ideale (ireale) a ofertei lor, ceea

ce nu este recomandat deoarece nu trebuie uitat caracterul intangibil al produselor turistice,

imaginea ideală a ofertei devine astfel subiectivă.

Este extrem de important ca marketerii din turism să ţină cont de tendinţa consumatorilor

de servicii în general şi a turiştilor în particular, de a acorda o valoare mai mare comunicaţiilor

„din gură în gură” („prin viu grai”), în dauna celor plătite de diverşi operatori turistici.

Asigurând în primul rând, satisfacerea la un nivel cât mai înalt a exigenţelor şi

preferinţelor turiştilor, este indicat ca personalul implicat în această activitate să le sugereze

acestora (chiar prin îndemnuri formulate discret) să facă o promovare orală, relatând prietenilor

lor despre satisfacţiile pe care le-au avut în cadrul voiajelor şi destinaţiilor respective de vacanţă.

Întreg sistemul comunicaţional al întreprinderii turistice ofertante trebuie să contribuie la

conturarea unei identităţi proprii care să o scoată din anonimat şi să o diferenţieze de concurenţă.

Mesajele, întreaga comunicaţie destinată promovării unui produs turistic, pentru a fi

eficace, trebuie să aibă la bază cercetarea nevoilor şi motivaţiilor turiştilor potenţiali.

8

Caracteristici ale promovării turistice:

a. este o activitate permanentă, realizată cu intensităţi diferite de la o perioadă la alta, în

funcţie de: obiectivele fixate, etapa ciclului de viaţă al produsului promovat, bugetul

promoţional alocat etc.;

b. se adresează acelor agenţi economici care se constituie în clienţi

potenţiali(consumatori, distribuitori etc.);

c. vizează câteva obiective globale, respectiv: informarea şi atragerea clienţilor-ţintă;

sprijinirea distribuitorilor şi a personalului vânzător; îmbunătăţirea imaginii firmei;

d. implică mesaje emise şi transmise, pe diverse căi, agenţilor de piaţă vizaţi.

9

CAPITOLUL II

MIJLOACE DE PROMOVARE

TURISTICĂ

2.1. Publicitatea turistică

Sistemul de comunicaţie al firmei turistice implică politici adecvate de comunicaţie

promoţională şi instrumente eficiente de concretizare-reclamă, promovarea vânzărilor,

publicitate gratuită, vânzare personală, public relation etc., astfel încât să fie posibilă atingerea

obiectivelor globale şi specifice, fixate într-un moment sau altul al existenţei sale. Astfel, firmele

turistice trebuie să militeze nu pentru acţiuni izolate ci pentru o strategie a promovării şi un mix

promoţional, adecvate obiectivelor şi clienţilor-ţintă.

Elaborarea strategiei promoţionale la nivelul întreprinderii turistice, integrarea sa în

strategia globală a firmei, conceperea mix-ului promoţional astfel încât să se valorifice eficient

instrumentele promovării şi factorii promoţionali potenţiali ai produsului turistic, preţului,

distribuţiei, constituie premise pentru acţiuni concrete, interdependente.

Ca urmare a intangibilităţii produselor turistice, constatăm că publicitatea acestora este

mai dificil de realizat, indiferent dacă mediul publicitar la care se apelează este tipărit (presă,

pliante, ghiduri, afişe turistice) sau de factură electronică, audio-vizuală: Internet, televiziune sau

radio. Caracterul intangibil şi, în consecinţă, invizibil al serviciilor turistice impune ca

publicitatea acestora să se facă permanent, schimbând mesajul în funcţie de obiectul

acţiunii şi păstrând anumite simboluri.

În domeniul serviciilor, în general, şi în turism, în particular, publicitatea este

preponderent simbolică şi mai puţin descriptivă, mizând foarte mult pe aspectul emoţional, pe

mijloace de sugestie şi de invitaţie la reverie şi nu pe descrierea serviciului

Marketerii din turism nu vând produse propriu-zise (camere de hotel, locuri la restaurant

sau într-un autocar), ci vise, realităţi virtuale tentante, o anumită atmosferă de destindere sau

culturală, o trăire emoţională, senzaţii şi percepţii posibile. Ca urmare, publicitatea va pune

accentul pe latura afectivă a mesajului, creând un climat de atracţie afectivă în jurul produsului

turistic şi, apoi, în vederea definitivării unei atitudini favorabile, va alimenta latura cognitivă a

acesteia prin informaţii care să susţină ataşamentul deja creat.

Prin intermediul publicităţii turistice se creează în rândul consumatorilor potenţiali o

opinie favorabilă faţă de produsul turistic propus, stimulându-se în acest mod vânzările.

10

Obiectul demersurilor de promovare poate fi: un anumit produs (circuit, sejur,

croazieră), o firmă de turism (unitate hotelieră, agenţie de voiaj), o staţiune (balneară, de

sporturi de iarnă), o zonă geografică (de exemplu, Litoralul Mării Negre) sau o ţară ca

destinaţie de vacanţă, emiţătorul fiind un prestator de servicii turistice (unitate de cazare,

transportator), un intermediar (tour-operator) sau un oficiu de promovare turistică. De obicei,

campaniile publicitare ale marilor firme de turism, destinate pieţelor turistice emiţătoare din

străinătate sunt încredinţate unor filiale sau agenţii locale, care cunosc mai bine preferinţele

consumatorilor potenţiali şi pot adapta mesajul promoţional în funcţie de specificul cultural al

receptorilor.

Având în vedere că oamenii, aşa cum menţionam anterior, visează şi aspiră către locuri,

destinaţii, ţări îndepărtate, exotice, publicitatea are rolul de a converti aceste vise şi aspiraţii

în acţiune.

Este cazul să subliniem că publicitatea în favoarea unui voiaj sau unei destinaţii trebuie

să pună accentul pe elementele unice, originale, autentice ale acesteia, turiştii acceptând să

călătorească numai în condiţiile în care sunt convinşi că pot trăi experienţe noi (cu tot ceea

ce pot cuprinde acestea: imagini inedite, contacte umane deosebite, cunoaşterea unor valori de

civilizaţie etc.), diferite de ceea ce găsesc în zona de reşedinţă.

În funcţie de aria geografică de difuzare a mesajului, publicitatea turistică se poate derula:

la nivel naţional, la nivelul agenţiilor de turism şi în cadrul destinaţiei de vacanţă.

În vederea conceperii şi realizării publicităţii turistice, marketerul trebuie să identifice

ţinta, să aleagă mijlocul (una din componentele media) şi suportul mesajului, să stabilească tema

(subiectul) acestuia, să hotărască momentul sau perioada de desfăşurare a campaniei publicitare,

structura anunţului, să evalueze efortul economic (bugetul) necesar şi să estimeze efectele ce pot

fi obţinute.

Ţinta publicităţii unui produs sau unei destinaţii turistice este constituită atât din turiştii

potenţiali, cât şi din persoanele sau instituţiile cu rol de prescriptori, lideri de opinie sau

intermediari.

Operatorii turistici (unităţi de cazare, agenţii de turism, staţiuni), în colaborare cu agenţia

de publicitate, aleg medium-ul (unul din mijloacele de comunicare în masă, de exemplu) şi

suportul publicitar propriu-zis, în funcţie de studiile de piaţă efectuate, de capacitatea unităţii

sau zonei turistice care pregăteşte campania publicitară, de nivelul tarifelor practicate şi de tipul

prestaţiilor oferite (de exemplu, în cazul hotelurilor de categorie superioară, se vor utiliza reviste

de lux, cotidiene citite de elita societăţii, iar pentru staţiunile şi unităţile de cazare destinate

publicului larg se va apela la mediile de masă), de tipul de produs turistic oferit şi segmentul

11

ţintă de piaţă vizat (de exemplu, vacanţelor sportive şi produselor de tip eveniment li se poate

face publicitate în programele radio, de televiziune şi în revistele pentru tineri, iar voiajelor de tip

familial, în cele destinate femeilor, având în vedere rolul acestora în adoptarea deciziilor de

petrecere a vacanţelor).

Trecând la următoarea verigă a conceperii şi materializării publicităţii turistice –

stabilirea temei – amintim preferinţa clienţilor potenţiali. Aşadar, pentru facilitarea alegerii şi a

luării deciziei de cumpărare, tema mesajului publicitar va fi cât mai simplă posibil, evitându-se

seriile lungi de propuneri şi de argumente adiacente.

Tot cu referire la conţinutul mesajelor publicitare trebuie menţionat că acestea redau

îndeobşte aspecte referitoare la atracţiile specifice zonei (peisaje, situri istorice, monumente de

arhitectură, baze de tratament, plaje, lacuri, folclor, obiceiuri populare), la avantajele oferite într-

o staţiune (climat favorabil, sporturi, mijloace de agrement), condiţiile de cazare (grad de

confort), categoriile de clasificare a structurilor de primire (hoteluri, campinguri etc.), condiţiile

de transport, nivelul preţurilor etc.

Stabilirea perioadei (momentului) de desfăşurare a campaniei publicitare presupune o

bună cunoaştere a diferitelor pieţe turistice în vederea emiterii mesajului în intervalul cel mai

favorabil luării deciziei de către turiştii potenţiali.

Principii de urmat în conceperea anunţului publicitar în turism:

puneţi în evidenţă diferenţele, particularităţile, deoarece turiştii călătoresc pentru a

acumula experienţe noi, pentru a vedea ceea ce nu găsesc în zona de reşedinţă;

dacă anunţaţi un produs turistic la un preţ foarte convenabil, plasaţi această menţiune la

început;

utilizaţi fapte precise, concrete, evitaţi generalităţile, deoarece numai faptele concrete îl

pot determina pe un client să cumpere fără să vadă produsul turistic;

prezentaţi produsul ca fiind de „primă clasă”; un anunţ mediocru lasă impresia unei firme

mediocre, apărând reţineri în a fi contactată;

nu ascundeţi cel mai bun (convingător) argument de vânzare (de exemplu, preţul scăzut,

amplasarea), ci plasaţi-l în antetul anunţului, altfel acesta va trece neobservat printre

multe altele;

exploataţi orice aspect de noutate referitor la produs;

evitaţi enumerarea unei multitudini de aspecte; alegeţi o temă propunând ceva concret;

fotografiaţi indigenii, şi nu pe turişti, întrucât orice populaţie autohtonă poate părea

exotică pentru cei care nu o cunosc;

12

alegeţi inteligent fotografiile şi subtitlurile (legendele) lor, deoarece acestea sunt de două

ori mai importante (citite), mai concludente decât textul propriu-zis.

Marketerii care concep textul publicitar trebuie să se ferească de a-i da un caracter rigid, de

tipul unei succesiuni reci de particularităţi ale ofertei turistice.

Anunţul se impune să fie redactat într-un stil dinamic, elegant, modern, care să nu

plictisească receptorul, ci să-i capteze interesul, provocându-i dorinţa de a achiziţiona respectivul

produs turistic. Astfel, de exemplu, un anunţ publicitar impersonal, conceput în termeni de genul

„o vacanţă la mare este de neuitat”, are o capacitate de persuasiune mai mică, decât o formulare

într-un stil direct, personal: „numai la mare, în staţiunea X, vei putea petrece o vacanţă de

neuitat”.

Expresiile utilizate se recomandă să fie simple, sugestive, evitându-se clişeele, sintagmele

convenţionale şi încercându-se evocarea unor sentimente plăcute pentru receptor (evadarea din

cotidian, odihna, destinderea), în concordanţă cu motivaţia turistică a acestuia.

Realizarea unei activităţi promoţionale eficiente nu este posibilă decât prin înscrierea

acesteia pe coordonatele unei estetici autentice a creaţiei publicitare.

Imaginea are o importanţă specială prin capacitatea de a atrage şi a reţine atenţia şi de a

mări credibilitatea mesajului, conferind concreteţe atracţiilor şi facilităţilor turistice

propuse consumatorilor. Astfel, ilustraţiei îi revine rolul principal în obţinerea efectelor

emoţionale scontate în prezentarea atractivităţii unui peisaj, unei staţiuni sau obiectiv

turistic.

Fotografiile (domeniu predilect al comunicării turistice) trebuie să-l facă pe potenţialul

turist să viseze, creându-şi dorinţa de a-şi oferi sejurul sau circuitul propus de agenţia de

voiaj.

Atunci când se recurge la desene, fotografii şi culori trebuie ca ilustrarea să se potrivească

produsului turistic, făcând corp comun cu mesajul.

Fotografia de ambianţă propune imagini particulare, limitate, care dau consumatorului

potenţial impresia că este aşteptat în unitatea de cazare sau că trebuie doar să se aşeze la masă

pentru a fi servit. Ea reuşeşte să creeze acele imagini de vis care determină apariţia motivaţiei ce

stă la baza consumului turistic. La rândul său, fotografia de arhitectură are rolul de a evidenţia

mediul în care se află amplasată unitatea turistică. Este de dorit ca imaginile să includă turişti

pentru a sugera convivialitatea locurilor de sejur.

Culoarea are un aport semnificativ în conceperea unui mesaj publicitar în turism,

deoarece numai aceasta poate sugera ideea de distracţie, exotismul destinaţiilor, aspectele

incitante prilejuite de realizarea unui voiaj turistic.

13

Sloganul unui mesaj publicitar în turism trebuie să exprime esenţa acestuia într-un mod

concis, expresiv, atractiv, incitant.

MIJLOACE PROMOŢIONALE

I. PUBICITATEA GRAFICĂ

O categorie importantă de mijloace promoţionale utilizate în turism o reprezintă

publicitatea grafică. Printr-o îmbinare armonioasă între un text informativ şi o ilustraţie

sugestivă, formele diferite ale acesteia (pliante, broşuri, cataloage, ghiduri şi hărţi turistice, afişe

şi panouri publicitare, anunţuri în presă) permit vizualizarea produselor turistice.

II. DOCUMENTE DE INFORMARE TURISTICĂ

În context, remarcăm şi rolul primordial pe care îl au documentele de informare turistică

(pliante, broşuri, ghiduri, cataloage) din punct de vedere al gradului de utilizare, al utilităţii şi

eficacităţii, acestea fiind concepute şi distribuite de agenţii de turism, unităţi de cazare

(individuale sau lanţuri hoteliere), societăţi de transport, staţiuni sau zone turistice, oficii de

turism. Ele constituie o cheltuială necesară, întrucât reprezintă principalul instrument de vânzări

pentru operatorii turistici

Informaţiile oferite în cuprinsul acestor materiale publicitare se referă la amplasarea şi

căile de acces ale unităţilor de cazare, modul de contactare a acestora (telefon, adresă Web),

gradul de confort (număr de stele), diversitatea şi calitatea serviciilor, tarifele publicate,

caracteristicile cadrului natural, itinerarele posibile, obiectivele turistice din zonă. De regulă, se

recomandă prezentarea în mod separat a tarifelor produselor turistice (având în vedere

perisabilitatea acestor informaţii), prin intercalarea unor foi volante care permit efectuarea unor

modificări în funcţie de sezon, rata inflaţiei etc. De evidenţiat este şi necesitatea redactării

acestor documente în mai multe limbi, traducerea fiind preferabil să fie asigurată de specialişti

din ţara respectivă, care cunosc cel mai bine domeniile de interes ale turiştilor vizaţi.

III. CATALOGUL TURISTIC

Catalogul turistic are fiecare pagină concepută după aceeaşi structură: destinaţie turistică,

durată, perioadă de desfăşurare, descrierea programului şi a serviciilor turistice, una sau două

fotografii. În cuprinsul cataloagelor turistice se recomandă şi consultarea paginii Web a

operatorului turistic pentru informaţii suplimentare şi rezervări on-line, sugestiile şi întrebările

turistului potenţial putând fi adresate prin poşta electronică.

IV. GHIDURILE

Ghidurile reprezintă mijloace publicitare specifice turismului, care au rolul de a prezenta

atracţiile turistice ale unor itinerare, diferite destinaţii de vacanţă, incluzând hărţi, ilustraţii şi

schiţe ale unor trasee.

14

V. FOAIA VOLANTĂ(FLUTURAŞUL)

Foaia volantă sau fluturaşul vizează comunicarea în legătură cu un eveniment,

organizarea unei excursii, inaugurarea unei agenţii de turism sau a unei structuri turistice, putând

avea caracterul unei publicităţi de lansare, de reamintire sau ocazionale.

VI. AFIŞAJUL

Afişajul publicitar turistic este cel mai vechi mijloc de promovare în domeniu şi cel mai

pretabil a prezenta calităţi estetice. El poate lua forma posterelor utilizate în cadrul unor agenţii,

oficii de turism, structuri de primire, târguri turistice, expunerea fiind de asemenea posibilă pe

panouri sau pe vehicule. Amplasate în locuri foarte circulate (aeroporturi, gări, staţii de metrou,

intersecţii, mari centre comerciale, stadioane), aceste mijloace publicitare înfăţişează imagini

turistice incitante şi conţin informaţii scurte (de exemplu, adresa şi telefonul firmei prestatoare

de servicii turistice).

VII. PUBLICITATEA ÎN PRESĂ

Publicitatea în presă prezintă câteva avantaje care o fac indispensabilă într-o campanie

promoţională sistematică şi de amploare. În primul rând, şansele de a fi receptată sunt, în

general, estimate de la început prin cunoaşterea tirajului, respectiv a audienţei mijloacelor la care

se apelează. În al doilea rând, studiile sociologice efectuate de ofertantul spaţiului publicitar îi

precizează acestuia segmentele de populaţie cărora li se adresează cu precădere şi, la rândul său,

îi oferă această informaţie beneficiarului de reclamă, care-şi poate astfel selecta canalul de

emitere a mesajului în funcţie de segmentul de piaţă pe care-l are în vedere.

Fie că este vorba de presa scrisă sau de audio-vizual, mesajele publicitare trebuie

transmise acestora înainte de începerea sezonului turistic în cazul cererii sezoniere (de exemplu,

turismul de litoral), iar în situaţia unităţilor pentru ale căror servicii cererea este relativ uniformă

în timp, mesajele se vor difuza tot timpul anului.

VIII. PUBLICITATEA LA RADIO

În publicitatea la radio, marketerii, în încercarea de a surmonta anumite dezavantaje ale

acestei forme promoţionale, trebuie să selecteze şi să asocieze mesajului verbal emis acele

melodii sau efecte de sunet care creează atmosfera de vacanţă, sugerând exoticul, destinderea,

agrementul sau o anumită destinaţie turistică (de exemplu, un vals de Strauss îl transpune pe

ascultător la Viena, sunetul de cimpoi sugerează Scoţia, tobele duc cu gândul la Africa, sirena

unui vapor sugerează croaziera; din acelaşi „arsenal” mai fac parte zgomotul de decolare al unui

avion, râsete şi sunete de pahare care se ciocnesc în timpul unei petreceri, sunete evocatoare de

animale exotice etc.).

15

IX. PUBLICITATEA TELEVIZATĂ

Publicitatea televizată, asemeni activităţii turistice pe care o serveşte, este în bună

măsură sezonieră, spoturile fiind difuzate în perioada în care, conform specialiştilor, sunt luate

deciziile de vacanţă, adică, de obicei, din octombrie până în februarie pentru vacanţa de iarnă şi,

respectiv, din martie până în iunie, pentru cea de vară. Mesajele transmise turiştilor potenţiali

prin intermediul televiziunii sunt atractive şi convingătoare, deoarece permit o asociere benefică

între imagine, animaţie, text şi muzică. Remarcăm însă că, dat fiind că televiziunea este un

mediu costisitor, publicitatea prin ea se justifică numai în cazul promovării turismului în masă,

fiind utilizată de marii transportatori şi principalii tour-operatori.

16

2.2. Relaţiile cu publicul

În turism, relaţiile cu publicul vizează menţinerea sau ameliorarea încrederii şi imaginii

favorabile asupra unei firme turistice şi a produselor oferite de aceasta, pe de o parte, şi

instituirea de legături cu diferite categorii de public (din interiorul şi exteriorul întreprinderii)

capabile să afecteze dezvoltarea acesteia, pe de altă parte.

I. Acţiunile din sfera relaţiilor cu publicul intern (personalul din agenţiile de turism,

unităţile de cazare, alimentaţie şi agrement, din societăţile de transport turistic, ghizi etc.)

urmăresc crearea unui climat favorabil de muncă, a unei colaborări permanente cu efecte

pozitive sub raportul eficienţei activităţii şi al cunoaşterii în detaliu a tuturor componentelor

acesteia, a produselor şi serviciilor ce alcătuiesc oferta firmei. Astfel se asigură difuzarea în

rândul personalului a informaţiilor utile cu privire la strategiile, orientarea, obiectivele şi

tendinţele firmei de turism şi, în sens invers, culegerea de informaţii pe care angajaţii le obţin din

contactul direct cu turiştii, precum şi a opiniilor sau sugestiilor lor cu privire la îmbunătăţirea

prestării serviciilor.

II. Relaţiile cu presa urmăresc promovarea notorietăţii şi imaginii firmei de turism,

crearea unui climat favorabil între aceasta şi diferitele categorii de public, facilitarea apariţiei în

mass-media a unor informaţii privind produsele şi serviciile oferite de operatorul turistic.

Tehnicile utilizate în relaţiile cu presa includ atât modalităţi de stabilire şi întreţinere a

contactelor cu aceasta (şi oamenii ei), cât şi forme de comunicare prin intermediul presei.

III. Comunicatul de presă al firmei de turism este preferabil să nu poarte doar această

„etichetă de produs”, ci şi un titlu care să trezească interesul. Conţinutul său va sintetiza

informaţiile de actualitate ce pot fi considerate utile de către ziarişti (din presa generală sau

specializată de turism, redactori ai paginilor sau emisiunilor cu profil turistic etc.). Este de dorit

ca informaţiile oferite să creeze convingerea că sunt aşteptate de cititori/auditori şi deci servesc

interesele celui ce le difuzează în public (creştere de tiraj sau audienţă) şi nu reprezintă doar

publicitate în folosul firmei de turism.

IV. Operatorii din turism pot organiza conferinţe de presă cu ocazia unor evenimente

speciale (lansarea ofertei turistice, comunicarea unor noutăţi), în cursul cărora informaţiile sunt

transmise direct reprezentanţilor mass-media.

V. Tot în categoria instrumentelor prin care se realizează relaţiile cu publicul includem

apariţia în presa scrisă, la radio sau televiziune a unor interviuri cu reprezentanţi ai unor agenţii

de turism sau structuri de primire turistice.

VI. Crearea de evenimente este, în primul rând, o problemă de imaginaţie, firma

turistică putând face un moment special, cu ecouri publice, din inaugurarea unor birouri turistice,

17

staţiuni, noi mijloace de transport sau structuri de primire, din aniversările înfiinţării agenţiei sau

ale unităţii de cazare; poate fi, de asemenea, marcat ca eveniment momentul în care o staţiune a

atins un număr important (rotund) de turişti străini veniţi în vacanţă, cel al semnării într-o

staţiune, a unui acord turistic internaţional, al organizării (declanşării) unei „săptămâni

gastronomice” cu temă (de exemplu, organizarea în cadrul birourilor de turism din străinătate a

unei săptămâni a gastronomiei, vinurilor şi folclorului în ţara noastră); evenimente mai pot fi

expoziţiile de artă culinară (cu degustări de produse specifice unei anumite zone turistice, diferite

concursuri sau festivaluri, de exemplu, „Festivalul Plăcintei” de la Bacău, „Sarmalele

multiculturale” sau „Festivalul internaţional al sarmalelor” de la Praid, „Festivalul usturoiului”

organizate special pentru promovarea turismului românesc, sau festivaluri de film, muzică etc.).

Evident, toate acestea – în prezenţa turiştilor, a reprezentanţilor mass-media şi a celor ai firmelor

de turism.

VII. Invitarea de ziarişti şi creatori de opinie pentru documentare la faţa locului (într-o

anumită staţiune şi structură de primire turistică), în perspectiva publicării ulterioare a unor

materiale în favoarea ofertei turistice respective, constituie un mijloc eficient, însă nu

întotdeauna la îndemâna oricărei agenţii de turism.

VIII. Pentru a îmbunătăţi informarea clientelei turistice sau a distribuitorilor se apelează

la un instrument al relaţiilor cu publicul care constă în organizarea unor reuniuni a

reprezentanţilor firmelor partenere, prilej cu care se întregeşte, de exemplu, imaginea unei

staţiuni evocate de publicitatea directă şi, în acelaşi timp, se verifică şi informaţia emisă de

aceasta, cu scopul de a cunoaşte efectele sale, puterea de convingere asupra turiştilor potenţiali.

Aceste reuniuni pot îmbrăca forma unor prezentări audio-vizuale (expuneri scurte, după care cea

mai mare parte a timpului este rezervată proiectării unor filme turistice care să impresioneze

invitaţii), conferinţe, congrese şi seminarii.

IX. Dat fiind specificul ofertei turistice, filmul poate deveni instrument în relaţiile cu

publicul, transmiţând maximum de informare asupra produsului turistic fără a avea agresivitatea

filmului publicitar. Difuzarea lui vizează fie un public larg (la televiziune, în cadrul unor

emisiuni nepublicitare, programe documentare sau jurnale), fie unul specializat (proiecţii

speciale în faţa grupurilor profesionale, cluburilor etc.).

X. Tour-operatorii sau agenţiile de voiaj puternice includ în instrumentarul relaţiilor cu

publicul şi fundarea unor cluburi de turism care reunesc ca membri clienţi fideli, parteneri, noi

consumatori importanţi. În cadrul acestora se organizează reuniuni de informare şi educare a

turistului, de familiarizare cu modul în care poate fi cumpărat un voiaj forfetar etc. Un astfel de

club promovează oferte de calitate pentru clienţii fideli, care pot beneficia de reduceri de preţ

18

pentru produsele turistice achiziţionate. Întâlnirile organizate de clubul de turism au scopul de a

crea un climat destins, de a prilejui schimbul unor impresii de călătorie prin care să fie creată,

menţinută şi ameliorată încrederea şi simpatia faţă de respectiva agenţie de turism.

19

2.3. Promovarea vânzărilor produsului turistic

Deoarece oferta turistică are, în general, un caracter sezonier, produsul turistic trebuie

vândut într-o perioadă relativ scurtă, aceasta impunând o activitate intensă de promovare a

vânzărilor.

În turism, promovarea vânzărilor vizează stimularea cererii turistice pe termen scurt a

consumatorilor şi a distribuitorilor de produse şi servicii turistice. Printre obiectivele promovării

vânzărilor în turism putem menţiona:

introducerea unui nou produs turistic în gama de produse deja cunoscută, printr-o

intensificare a eforturilor de influenţare atât a turiştilor potenţiali, cât şi a intermediarilor

(agenţii de voiaj, tour-operatori);

creşterea volumului de vânzări de produse / servicii turistice în extrasezon;

majorarea vânzărilor la produsele turistice pătrunse pe piaţă prin prelungirea perioadelor

de sezon (creând, în acest scop, motivaţii suplimentare), prin stimularea unei atitudini de

fidelitate faţă de o anumită destinaţie.

Principalele tehnici de promovare a vânzărilor în turism sun: primele şi cadourile

promoţionale, reducerile de tarife (oferte speciale, vânzări grupate), concursurile promoţionale,

jocurile, loteriile.

I. Prima constă în acordarea unui avantaj suplimentar sau stimulent unui intermediar sau

unui turist, având atât rolul de a evidenţia fidelitatea acestuia faţă de un anumit operator din

turism, cât şi de a recompensa un act de cumpărare. Formele sub care se regăseşte prima în

turism sunt diverse, concretizându-se fie într-un obiect (articol de artizanat, calendar, mapă,

agendă etc.), fie într-un voiaj sau sejur gratuit oferit turistului care a manifestat o fidelitate

deosebită faţă de o unitate de cazare, companie aeriană, produs, staţiune sau destinaţie turistică.

Prima este considerată de turist ca un avantaj deosebit în măsura în care nu se utilizează faţă de

orice client, ea putând declanşa un act de cumpărare spontan, dacă este suficient de atractivă.

II. Reducerile de tarife sunt cele mai utilizate tehnici de promovare a vânzărilor în

turism, ele realizându-se în diferite forme:

tarife preferenţiale (degresive) oferite de structurile de primire, care vizează stimularea

prelungirii sejururilor;

reduceri ale preţurilor la restaurant pentru clienţii cu cazare ai hotelului;

tarife preferenţiale propuse în week-end de unităţile de cazare a căror clientelă obişnuită,

din cursul săptămânii, este reprezentată de oamenii de afaceri;

20

tarife stimulative pentru promovarea unei afaceri viitoare, adesea acordate conducătorilor

de grupuri, planificatorilor de conferinţe, întâlniri de afaceri, tour-operatorilor şi altor

asemenea persoane capabile să furnizeze hotelului un venit substanţial;

reduceri de preţ pentru primul voiaj efectuat printr-o agenţie de turism;

reduceri de tarife în extrasezon;

reducerea de preţ acordată clienţilor care achiziţionează bilete pentru staţiunile de pe

litoral cu cel puţin 30 de zile înainte de deschiderea sezonului;

reducerea preţului global al unui pachet de servicii distincte, comparativ cu cel rezultat

din însumarea tarifelor serviciilor individuale (vânzări grupate);

practicarea unui tarif degresiv în raport cu volumul de servicii (număr de kilometri de

călătorie, de zile de cazare);

oferirea unor „cecuri de ospitalitate” care permit obţinerea unor reduceri la tarifele de

cazare şi serviciile de masă în unităţile prestatoare cu care agenţiile de turism au încheiat

contracte speciale în acest scop;

acordarea de reduceri la preţurile de vânzare ale unor mărfuri cumpărate de către turişti

pentru o sumă minimă dinainte stabilită;

oferte speciale constând în reduceri de tarife în timpul derulării unor evenimente

(campionate, festivaluri) sau pentru anumite categorii de clienţi (proaspăt căsătoriţi, elevi,

studenţi, membri de sindicat, pensionari, veterani etc.).

III. În seria tehnicilor promoţionale la care se apelează în turism se înscriu şi gratuităţile

acordate anumitor categorii de consumatori sau în cazul unor servicii:

gratuităţi oferite familiilor cu copii, constând în scutirea de plată (uneori numai la

serviciile de cazare şi transport, alteori şi la cele de masă) pentru unul sau mai mulţi

copii;

gratuităţi de genul „două nopţi de cazare la tariful unei singure nopţi” (variantă a tarifului

de week-end în oraşe, în perioadele de cerere slabă) sau acordarea unei săptămâni

gratuite turiştilor care cumpără o săptămână sau două de sejur;

gratuităţile oferite de hotel clienţilor cu statut de VIP (coş cu fructe sau o sticlă de

băutură în cameră la sosire, cadouri promoţionale);

gratuităţile oferite de restaurant unei cliente (un trandafir, un aperitiv);

oferirea în mod gratuit a unui produs celui de-al 100-lea cumpărător;

transferuri gratuite hotel – aeroport pentru turiştii pe cont propriu care au petrecut un

sejur în respectiva structură de primire;

21

transferuri gratuite până la aeroport pentru pasagerii care folosesc liniile regulate ale unor

companii de transport aeriene;

oferirea unor abonamente gratuite pentru transporturile montane pe cablu turiştilor care

achiziţionează produse turistice corespunzătoare vacanţelor de iarnă prin anumite agenţii

de voiaj;

cursuri gratuite pentru practicarea unor sporturi (alpinism, schi, patinaj, înot, parapantă,

river rafting) în beneficiul copiilor din familiile care au cumpărat pachete de vacanţă prin

agenţiile de turism specializate pentru asemenea activităţi;

oferirea unui sejur suplimentar gratuit pentru turiştii care cumpără produse turistice în

perioadele de extrasezon (de exemplu, în formula „a treia săptămână gratuită pentru

sejururile de 14 zile la capetele de sezon”);

acordarea, drept stimulent, a unui sejur/circuit gratuit organizatorului unui grup de turişti

(care i-a convins pe aceştia să achiziţioneze un anumit produs turistic); în mod similar,

remarcăm acordarea de gratuităţi şoferilor autocarelor de către restaurantele de pe

traseele turistice pentru a le influenţa alegerea locaţiei pentru servirea mesei.

IV. Concursurile şi jocurile organizate pe teme turistice (la radio, televiziune sau în

presă) sunt utilizate pentru crearea în jurul unor produse sau destinaţii turistice a unei atmosfere

de interes în rândul consumatorilor potenţiali. Firmele prestatoare de servicii turistice sau

agenţiile de turism care organizează concursuri în vederea promovării vânzărilor trebuie, după

părerea noastră, să conceapă probele astfel încât să se stabilească o legătură firească (neforţată)

între conţinutul acestora şi produsul turistic promovat şi oferit ca premiu. În acest mod se va

realiza atât o informare discretă şi eficientă a turiştilor potenţiali asupra ofertei turistice, cât şi o

sensibilizare a reprezentanţilor mass-media asupra acesteia.

CAPITOLUL III

22

STUDIU DE CAZ PROMOVAREA

TURISTICĂ A ZONEI HUMORULUI

 

Dezvoltarea activităţii de turism în zona Gura-Humorului impune promovarea unui turism

care să aducă venituri fără să afecteze negativ cadrul natural, cultural şi social, un turism durabil.

Pentru valorificarea prin turism a zonei Gura-Humorului, au fost propuse, amenajări de

structuri de primire turistică, alimentaţie, agrement, modernizări şi reabilitări ale infrastructurii,

astfel încât produsul turistic obţinut, să se situeze la nivelul cerinţelor europene în materie.

Produsul turistic Zona Gura-Humorului, neglijat în ultimii ani, a condus la pierderi şi

degradări în timp a obiectivelor existente, la ignorarea potenţialului activităţii de turism din zonă

şi în general la pierderea de venituri importante potenţiale. Considerăm că printr-o activitate de

promovare corespunzătoare, zona Gura-Humorului va putea contribui în viitor la relansarea

turismului în zonă.

    Obiectivul acţiunii de promovare a zonei Gura-Humorului:

Obiectivele de comunicare urmăresc:

crearea notorietăţii mărcii şi prezentarea avantajelor produsului turistic zona Gura-

Humorului;

îmbunătăţirea imaginii zonei;

câştigarea unei poziţii mai bune în ierarhia domeniului turistic;

fidelizarea turiştilor de pe cele două pieţe: internă şi externă.

Publicul ţintă:

practicanţi ai sporturilor de iarnă şi vară;

pasionaţi ai alpinismului, drumeţiei;

tineret (elevi, studenţi, alte categorii), familii cu copii, persoane de vârsta a III-a;

mediul urban;

venit mediu.

Campania publicitară privind zona Gura-Humorului

BUCOVINA este o marcă puternică bazată pe înţelegerea consumatorului şi pe

exprimarea sensului emoţional al produsului incluzând elemente execuţionale – mijloace şi

instrumente de lucru ale politicii promoţionale. Zona Gura-Humorului, parte integrantă a

Bucovinei, beneficiază şi ea de numele de marcă al acesteia. Programul creat este eficient în

domeniul comunicării integrate şi este construit pe idei creative, elementul central al acestei

comunicări, fiind „marca”. O politică de marcă înţelept construită aduce avantaje:

oferă siguranţă şi încredere în această marcă cu o atitudine favorabilă;

23

creşte prestigiul zonei;

ajută la segmentarea pieţei şi la construirea unei imagini distincte pentru această

zonă;

asigură loialitatea publicului.

Promovarea zonei Gura-Humorului trebuie adaptată în sensul transmiterii de mesaje

menite să informeze publicul ţintă asupra punctelor de atracţie din zonă, să le dezvolte o

atitudine pozitivă despre imaginea acestei zone turistice.

Campania de promovare a zonei Gura-Humorului lansează practic obiectivul media

principal: publicitatea de informare şi de reamintire a produsului – în scopul păstrării interesului

pentru acest produs în rândul publicului.

  Mediile majore de transmitere a mesajelor publicitare referitoare la acest produs relansat,

includ toate mijloacele promoţionale clasice şi neconvenţionale, realizându-se o bună informare

de masă, ce convinge şi impresionează.

Modalităţile concrete de promovare a produsului turistic sunt prezentate în continuare.

A. Publicitate neconvenţională: relaţii publice, new media, materiale promoţionale,

manifestări promoţionale, pachete/oferte speciale.

a) Relaţii publice 

În ideea promovării zonei Gura-Humorului se se organizează un eveniment special

„Zilele Humorului” cu o durată de 4 zile la care vor fi invitaţi reprezentanţi ai unor importante

agenţii de turism, personalităţi ai presei politice şi culturale, cât şi reprezentanţi ai presei interne

şi internaţionale, vedete din showbiz, televiziune. De amintit este şi evenimentul „Toamnă la

Voroneţ”, iar programul „PAŞTELE ÎN BUCOVINA” susţinut de Ministerul Turismului a

contribuit în mod activ la promovarea zonei Humorului în acest an.

b) New Media

Internet

 În cazul Internetului, principalul mijloc de promovare este site-ul. Acesta practic oferă o

imagine virtuală, pe “reţea”, a produsului: www.gurahumorului.org.

Informaţii generale despre zona Gura-Humorului pe postul de televiziune local 

c) Materiale promoţionale 

produse personalizate – agende, pixuri, fulare, căciuli, tricouri;

ambalaje, felicitări, cărţi poştale;

diapozitive cu imagini din zonă şi din împrejurimi;

pliante cu structuri de primire şi alimentaţie publică.

24

d) Manifestări promoţionale – participarea la manifestări cu caracter expoziţional se

realizează prin organizarea de pavilioane sau standuri proprii la târguri de turism,

expoziţii de fotografii, saloane naţionale şi internaţionale. Afişele, broşurile, pliantele se

vor distribui în agenţiile de turism, hoteluri şi cu ocazia manifestărilor promoţionale.

e) Pachete/oferte speciale 

Având ca punct de plecare oraşul Gura-Humorului se pot organiza trasee turistice pentru

o zi.

B. Publicitate clasică: televiziune, presă, radio.

Televiziune

Mesajul va fi expus pe toată perioada campaniei TV, dar frecvenţa de inserarea a

spoturilor va varia. Posturile TV care vor insera spoturile sunt: TV România, PROTV, Antena1

şi PrimaTV. Reclamele vor fi plasate în orele de maximă audienţă pentru publicul ţintă (17.00 –

21.00), precum şi în programele ce tratează ca subiect turismul. Pe lângă inserarea spoturilor se

vor realiza şi prezentări ale acestui produs în emisiuni ca Atlas Magazin, Magazin Turistic,

Teleenciclopedia, emisiuni matinale de gen „Happy our” şi emisiuni cu audienţă mare, cum ar fi

Teo, prin aceasta urmărindu-se informarea detaliată asupra zonei Gura-Humorului.

Se poate realiza un show televizat în perioada sărbătorilor de iarnă, intitulat „Crăciunul

în Gura-Humorului”, cu participarea unor actori de reputaţie naţională, spectacolul fiind vizionat

de mulţi telespectatori din România şi străinătate.

BIBLIOGRAFIE

25

1.Bucur-Sabo, Mariana – Marketing turistic, Editura Irecson, Bucureşti, 2006

2.Cibotariu, Irina Ştefana – Turismul românesc şi exigenţele competitivităţii internaţionale,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008

3.Gurău C., Ban O. – Strategii promoţionale în turism prin Internet, Marketing-Management nr.

6/1999, pag.302

4.Nistoreanu, P., Vasile, D., Nedelea Al. – Producţia şi comercializarea serviciilor turistice,

Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2004

26

ANEXE

Anexa nr.1

27

Mănăstirea - Mănăstirea Humorului

Mănăstirea Voroneţ

Zona Gura Humor

Anexa nr.2

28

Pliant de promovare a unui hotel din Gura Humorului

29

30