Seminarul Teologic Chesarie Episcopul Buzau LUCRARE DE ATESTAT LA NOUL TESTAMENT

Familia in Noul Testament

Pr.Prof.Dr Milea Mihail Elev Toader Radu NicolaeCUPRINS

Introducerepag. 3Taina Nunii binecuvntare, jurmnt,egalitate i responsabilitatepag. 6Sfintirea familiei prin participarea Mantuitorului Hristos Ia nunta din Cana Galileii..pag 7 In epistolele sfintilor apostolipag.14Instituirea familiei in paradis; Urmarile pacatului stramosesc asupra familieipag.17Principii ale vietii familiale crestine pag.21Concluzii pag.23Bibliografiepag.26

I. Introducere

Omul este destinat, prin nsi Creaia sa, vieii de comuniune dup modelul comuniunii care exist ntre Persoanele Sfintei Treimi. Cele dou sexe sunt complementare nu numai pe plan fizic, ci i prin comuniunea de via, care face din iubirea conjugal un reflex al iubirii intratrinitare[footnoteRef:1]. Modalitile de relaionare cu divinul au mbrcathainele veacurilor, ceea ce a fcut ca exterioritatea s se resoarb n sufletul care contempl[footnoteRef:2], modernitatea ntunecnd tocmai fundamentele acesteiaciuni: iubirea i jertfa de sine pentru familie, pentru c doar aici n mngierie mbririlor dumnezeieti, dar i n dojeni, omul i afl echilibrul, iar agonia existenei nceteaz[footnoteRef:3]. [1: Pr. Prof. Vasile Mihoc, Cstoria i familia n lumina Scripturi. Naterea de prunci, scop principal al cstoriei, n rev. MA, Anul XXX (1985), nr. 9-10, p. 58.] [2: Emmanuel Levinas, Totalitate i infinit. Eseu despre exterioritate, trad., glosar i bibliografie Marius Lazurca, Ed. Polirom, Iai, 1999, p. 263.] [3: Monahul Moise Aghioritul, Comunitatea pustiei i singurtatea oraelor, trad. Victor Manolache, Ed. Sofa, Ed. Cartea Ortodox, Bucureti, 2011, p. 23.]

Geniul acestei uniti s-ar putea insinua n noi, revelndu-ne o profund semnificaie a strii de jertf, reflectat ntr-un complex sistem de atitudini i aciuni palpabile, deopotriv n sentimente, precum i prin exteriorizarea reflexiilor unui univers interior, singurele capabile s semnaleze inefabilul fapt al iubirii, aceea pe a crei realitate, manifestare polimorfic i profunzime se fundamenteaz starea de normalitate rnduit de la Creaie: pe aparent banalul fapt al ntemeierii unei familii, prin aducerea unor copii pe lume. De ce acest spirit a disprut din noi? Poate pentru faptul c postmodernitatea, prin dinamica paradigmelor sale, ne determin la o reducie animalic, doar la un anumit gen de nqrwpoj pierznd din vedere tocmai teo-cosmicitatea sacralitii din om redat de anticul tomon[footnoteRef:4] - darul superb al Creatorului, al crui mister i sens sunt pierdute ntr-o dragoste n ntregime subiectivat? Astfel, prin subiectivare, aceasta este pe cale s se desmembreze i s despiritualizeze totul, uitnd c totul n cstorie ine de cele de dinaintea nunii[footnoteRef:5]. [4: 5 Tlmcit din grecescul tomon, nseamn cea mai mic parte din materie, i, n cazul nostru, prin extensie, un om extraordinar, o fiin a crei proprietate fundamental care prin suprapunere ideatic, are ca atribut faptul de a fi unic, inepuizabil. Ireductibilitatea fiecruia are sens n virtutea sensului ireductibilitii existenei, n funcie de misterul specific acesteia. Din aceast perspectiv, individul este individ n virtutea relaiilor pe care le stabilete. De aici rezult c ireductibilitatea nu este ceea ce separ, ci ceea ce unete. La fel i cuplul familial, care prin dragostea pe care i-o druiete, prin sacrificiile att de necesare, d strlucire familiei. n limba greac tomos, on se traduce ca: indivizibil, de nedesprit. A se vedea la Maurice Carrez i Morel Franois, Dicionar grec-romn al Noului Testament, trad. Gheorghe Badea, Ed. Societii Biblice Interconfesionale din Romnia, Bucureti, 1999, p. 52.] [5: Arhim. Vasilios Baicoianis, Cstoria. Secretele alegerii. Secretele bucuriei. Secretele triniciei, trad. Victor Manolache, Ed. de Suflet, Ed. Tabor, Bucureti, 2010, p. 19.]

De unde i trage atunci familia strlucirea dac nu din participarea sa, prin Sfnta Tain a Nunii, la taina persoanei, la Dumnezeu? Familia nseamn ea nsi o jertf articulat n Jertfa lui Hristos, prin care se deschide spre mpria lui Dumnezeu i dobndete un sens eclesial perceput i exprimat prin formula de mare densitate eclessia domestica- biserica de acas. Sensul primordial ai Bisericii este cel de adunare[footnoteRef:6], pentru a mrturisi pe Hristos, a celebra Euharistia, spre a realiza unitatea, comuniunea cu Hristos. Doar astfel comunicarea duce spre comuniune, pentru c a cunoate nseamn a ptrunde n taina fiinei celui de lng tine, iar aceast ptrundere este imposibil n afara dorinei de depire a sinelui limitat, care se mplinete prin afectivitate, prin cldura autodruirii, iubirea. Brbatul i femeia, deschizndu-se unul spre altul, stabilesc o comunicare ce-i angajeaz, potrivit structurii psihice i somatice a fiecruia, ntr-o unitate nou diferit de orice grupare sau asociere uman i prin care depindu-se dualitatea ce poate degenera n egoism, n satisfacie carnal duntoare i periculoas creterii spirituale, integreaz sferei lor existeniale pe cel de-al treilea, copilul, rod al iubirii, care transfigureaz i aduce lumin i bucurie prin naterea unei fiine umane noi. Astfel, prin transcenderea senzualitii, iubirea d o profunzime nebnuit crnii. Clarvztoare i profetic ea este nainte de orice revelaie. Ea te face s vezi sufletul iubitului n termeni de lumin i ajunge la gradul cunoaterii, care nu aparine dect celui care iubete[footnoteRef:7]. [6: Alexander Sehmemann, Euharistia, Taina mpriei, trad. Pr. Boris Rdulescu, Ed. Anastasia, Bucureti, 1993, p. 17.] [7: Paul Evdochimov, Taina iubirii. Sfinenia unirii conjugale n lumina tradiiei ortodoxe, trad. Gabriela Moldoveanu, Asoc. Medical cretin Christiana, Bucureti, 1994, p. 158.]

Iubirea n familie, iubirea soilor ntre ei cu apariia i deschiderea spre al treilea, spre tridimensionalitatea relaiei, una integral, perfect, ce pstreaz justul echilibru ntre autodruirea i identitatea de sine, este calea reflectrii n Creaie a misterului Fiinei Absolute a Dumnezeului treimic revelat, ca iubire (IIoan 4,8)[footnoteRef:8]. Iubirea presupune cunoatere, iar Sfntul Atanasie cel Mare[footnoteRef:9] afirma, de exemplu, c Dumnezeu i-a dat omului nu numai existena, ci i capacitatea de cunoatere...Prin comunicare i prin transcendena lui absolut, El stimuleaz n noi att voina de cunoatere, ct i cuvntul comunicativ, care, n fond, sunt identice[footnoteRef:10]. De aceea, chipul lui Dumnezeu este nscut n om i aspir la absolut, la modelul su, la acel Tu care aparine lui Dumnezeu, pentru c Tu poate s spun Eu datorit dreptului su, i tot datorit dreptului su s i se adreseze lui Dumnezeu ca Tu, pentru c suflarea spiritual a lui Dumnezeu produce o suflare spiritual ontologic n om[footnoteRef:11]. A tri iubirea nseamn a te lsa ptruns de ea. Iubirea nu poate fi trit la o cot joas, numai pe jumtate, ci a tri iubirea implic, prin nsi semnificaia expresiei, a te lsa mistuit de focul tainic al ei. Aceasta pentru c Dumnezeu este iubire (1Ioan 4,8,16). Lumea i tot ce exist n lume este opera iubirii nemrginite a lui Dumnezeu. n accepiunea noutestamentar, dragostea constituie atmosfera optim pentru o via cretin trit cretinete, deoarece ea ofer principiile cele mai potrivite comuniunii cu Dumnezeu i cu semenii, pentru care lupt Biserica i fiii si. Tocmai de aceea, Sfntul Apostol Pavel i ndemna pe cretinii din Colose s se mbrace n dragoste (Col. 3,16), att pentru a ctiga btlia cu necazurile vieii, ct i pentru a putea tri n comuniune. Este evident, aadar, c n iubire este cuprins i se mplinete ntreaga via cretineasc[footnoteRef:12], iubirea este esena vieii cretine[footnoteRef:13]. mplinind porunca iubirii, cea mai mare i cuprinztoare porunc, cretinul mplinete toate poruncile. Iubirea i adun pe cei mprii n raiunea general a poruncilor i, cuprinzndu-i pe toi n chip unitar prin bunvoire, e puterea din care pornesc toi n purtrile lor diferite prin iconomie[footnoteRef:14]. Deosebire ntre dragoste i erotism este i mai evident n faptul c dragostea natural ( fusikj rwj)[footnoteRef:15] l trage pe om ctre depirea propriului eu i l ndreapt spre certitudinea comuniunii cu un tu, iar n felul acesta reprezinta un factor capital pentru cristalizarea i funcionarea fireasc, fundamental cretin a societii umane. [8: Pr. Lect. Gheorghe Petraru, Familia cretin-perspective misionare i ecumeniste, n rev. TV, Serie nou, Anul IV (LXX) 1994, nr.5-7, mai-iulie, p. 77.] [9: Sf. Atanasie cel Mare, De incarnatione Verbi, cap. III, P.G. 25. Col. 192B, citat de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae n Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Ed. Cristal, Bucureti, 1995, p. 12. ] [10: Ibidem, p. 15.] [11: Ibidem, p. 68. ] [12: Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, trad. Marinela Bojin, Ed. Sofa, Bucureti, 2001, p. 603.] [13: Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze I, apud Ibidem.] [14: Sf. Maxim Mrturisitorul, Epistole, II (Despre iubire), apud Ibidem, p. 604.] [15: Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre numele divine, trad. Cicerone Iordachescu i Theofil Simenschy, Ed. Institutul European, Iai, 1993, p.151.]

Parcurgnd istoria religioas mai veche sau mai nou a omenirii, vom gsi nenumrate moduri de a-L percepe pe Dumnezeu, de a se adresa Lui i de a intra n legtur cu Divinitatea. Dincolo de aceste consideraii, rzbate ideea c,, omul, n calitatea sa de persoan, are nevoie de un Dumnezeu personal, de un Dumnezeu cu care s poat comunica, de un Dumnezeu al iubirii, fiindc umanul se poate mplini doar n iubire i comuniune. De aceea, adevratul Dumnezeu i adevrata religie nu pot fi dect Dumnezeul iubirii personale i marea tain a comuniunii. Restul ine mai degrab de speculaie, de neputina omului de a-i depi propria condiie[footnoteRef:16]. [16: Pr. Prof. Dr. Nicolae Achimescu, Configuraia divinului dintr-o perspectiv istorico-fenomenologic, n rev. TV, Anul XI (LXXVII) 2001, nr. 1-7, p. 31.]

I. Taina Nunii binecuvntare, jurmnt, egalitate i responsabilitate

Fundamentul Tainei Cstoriei rezult i din originea comun a celor doi soi la Creaie, precum ne spune Sfnta Scriptur : Iat, acesta-i os din oasele mele i trup din trupul meu (Fac. 2,23). Hristos Dumnezeu, Cel Unul din Treime, a rnduit familia ca s-l scoat pe ins din stpnirea egoismului i s-l fac capabil de druire pentru un semen al su. A rnduit i a binecuvntat familia ca s dea o mplinire statornic sentimentelor puternice ale procreaiei, s nu-l lase pe acesta prad manifestrilor lipsite de sens[footnoteRef:17]. Instituirea familiei prin Cstorie constituie un eveniment care afecteaz nu numai destinul a dou persoane pentru totdeauna, ci i instituia Bisericii[footnoteRef:18], adic trupul lui Hristos, cci unirea Sa cu Biserica este zugrvit sub chipul de Tain al Cstoriei: Cci v rvnesc pe voi cu rvna lui Dumnezeu, pentru c v-am logodit unui singur brbat, ca s v nfiez lui Hristos fecioar neprihnit. (2 Cor.11,2) i Brbailor, iubii pe femeile voastre, dup cum i Hristos a iubit Biserica, i S-a dat pe Sine pentru ea, Ca s-o sfineasc, curind-o cu baia apei prin cuvnt, i ca s-o nfieze Siei, Biseric slvit, neavnd pat sau zbrcitur, ori altceva de acest fel, ci ca s fie sfnt i fr de prihan. Aadar, brbaii sunt datori s-i iubeasc femeile ca pe nsei trupurile lor. Cel ce-i iubete femeia pe sine se iubete. Cci nimeni vreodat nu i-a urt trupul su, ci fiecare l hrnete i l nclzete, precum i Hristos Biserica, Pentru c suntem mdulare ale trupului Lui, din carnea Lui i din oasele Lui. De aceea, va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va alipi de femeia sa i vor fi amndoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic n Hristos i n Biseric.(Efes. 5,25-32). [17: Prof. dr. Vasile Coman, Familia n lumina Sfintei Scripturi, n rev. MB, Anul XVII, (1967), nr. 1-3, p. 58.] [18: Omul conjugal este deci, chipul Dumnezeului treime i dogma trinitar este Arhetipul divin, icoana comunitii conjugale. Paul Evdokimov, op. cit, p. 153.]

II. Sfintirea familiei prin participarea Mantuitorului Hristos Ia nunta din Cana Galileii

Participnd la Nunta din Cana Galileii, Iisus Hristos a binecuvntat Cstoria lund-o sub protecia Sa[footnoteRef:19], rednd astfel familiei dimensiunea originar de dinainte de cdere. Aici Iisus svrete cea dinti minune i i arat puterea dumnezeiasc i iubirea de oameni. Prin prezena Sa la nunta din Cana, Mntuitorul a ridicat Cstoria la vrednicia unui lucru sfnt, a unei Taine, n care se revars peste hotrrea i vrerea oamenilor binecuvntarea lui Dumnezeu care face unirea lor trainic i iubirea lor nemuritoare. Dar, la nunta din Cana Galileii, Iisus nu a fost singur. A fost mpreun cu Sfinii Apostoli i cu Preacurata Sa Maic. Acesta e chipul prezenei Bisericii la nunt cu darurile ei supranaturale. Tocmai de aceea nunta din Cana Galileii a devenit prototipul Cstoriei cretine, prin care se adaug la voina mirilor binecuvntarea Bisericii. Prin rugciunile de la Taina Cununiei, iubirea dintre cei doi soi se transfigureaz, nu mai rmne un sentiment trector i fragil, ci devine o putere spiritual, cu att mai mult cu ct este un fapt recunoscut unanim c omul este o sintez a cosmosului[footnoteRef:20] caracterizat de echilibru, de armonie. Printele profesor Ilie Moldovan definete Taina ca fiind trecerea la viaa adevrat, la mntuirea omului, la transfigurarea vieii n lumina cereasc, la epifanie[footnoteRef:21]. Mai mult, primind Sfintele Taine, credincioii au parte, nc din lumea aceasta, de cereasca lumin[footnoteRef:22]. Sfintele Taine sunt eseniale pentru mntuirea noastr pentru c ele vin de la Dumnezeu i ne conduc la Dumnezeu prin lucrarea harului Sfntului Duh. Nu mai puin important este faptul c i omul lucreaz mpreun cu Dumnezeu pentru c: prin Sfintele Taine cretinul dobndete att posibilitatea ct i obligaia unei noi viei morale[footnoteRef:23] dup cum ne ndeamn i Sf. Apostol Pavel: Dac trim cu Duhul, cu Duhul s i umblm(Gal. 5,25). Sfnta Tain a Cununiei sau Taina Nunii este un act sfnt, de origine dumnezeiasc, n care, prin Preot, se mprtete harul Sfntului Duh, unui brbat i unei femei ce se unesc liber n Cstorie, care sfinete i nal legtura natural a Cstoriei la demnitatea reprezentrii unirii duhovniceti dintre Hristos i Biseric[footnoteRef:24]. Ca realitate social, aceast instituie, ca form de comunitate uman, reprezint grupul de persoane unite prin cstorie, filiaie sau rudenie, ntre ele existnd relaii de ordin moral, psihologic, spiritual, biologic, economic, i juridic, rspunznd unul pentru altul n faa societii[footnoteRef:25]. Printele Dumitru Stniloae arat relaia dintre libertate i unitate n cuplu: Marea tain a iubirii este unirea pe care ea o realizeaz ntre cei ce se iubesc, fr desfiinarea lor ca subiecte libere[footnoteRef:26], cci dup cuvntul Sf. Ioan Gur de Aur, nimic nu ne articuleaz (sugkrote) viaa aa cum o face dragostea brbatului i femeii[footnoteRef:27]. [19: Pr. Prof. Grigore Marcu, ntlnirea de la Cana Galileii, n rev. ST, seria a II-a, Anul XIII (1961), nr. 1-2, p. 38] [20: Pr. Gheorghe Popa, Lege i iubire. Coordonate biblice i hermeneutice pentru Teologia Moral, Ed. Trinitas, Iai, 2002, p. 11.] [21: Pr. Prof. Ilie Moldovan, Adevrul i frumuseea cstoriei. Teologia iubirii, vol. II, tiprit la tipografia Episcopiei Ortodoxe, Alba lulia, 1996, p. 11.] [22: Ibidem, p. 11.] [23: Ibidem, p. 10. ] [24: Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. III, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1997, p. 118.] [25: 49 Prof. Dr. doc. Ion P. Filipescu, Dreptul Familiei, ed. a II-a, Tipografia Universitii Bucureti, Bucureti, 1976, p. 5.] [26: Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Ascetica i Mistica, vol. II, Ed. Deisis, 1993, p. 133.] [27: Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilie la Ctre Efeseni (20.1), tom. 62, col. 136 n Patrologiae cursus completus, Series graeca, 161 vol., ed. J.P. Migne, Paris, 1857-1868. ]

Din cele mai vechi timpuri, a existat n mintea multor oameni un dezechilibru privind necesitatea fidelitii sexuale i a responsabilitii. Orice nceput nou se mic, dup cum afirma Louis Lavelle, ntre bucurie i sacrificiu. Dar, greutatea a atrnat mai mult pe umerii femeii, dect pe cei ai brbatului. Aceasta se datoreaz, n parte, unei moteniri neproporionale, pe care am putea-o numi n limbajul modern patriarhalism sexist. Acolo unde soia este considerat proprietatea soului ei, ea trebuie s rmn fecioar pn la Cstorie, iar dup aceea s rmn credincioas brbatului su. Cu puine excepii, brbatul nu sufer de astfel de ngrdiri. Cel puin n teorie, dac nu n practic, lucrurile capt alt nfiare o dat cu schimbarea radical adus de Iisus Hristos. Afirmaia Sfntului Pavel, potrivit creia n Hristos nu este nici brbat, nici femeie, are n vedere abolirea inegalitii sociale i culturale ntre sexe. Ea se refer de asemenea la faptul c, n Hristos, brbaii i femeile poart n aceeai msur responsabilitatea pentru susinerea unui ethos moral necesar pentru pstrarea integritii vieii familiale, cu toate aspectele ce includ sacrificiul pentru i n numele familiei al crei cap este. Brbatul trebuie s mplineasc, la fel ca i soia, poruncile din Epistola ctre Efeseni 5. Dac soia se supune brbatului ca lui Hristos, aceast supunere o reflect pe cea a Bisericii n relaia ei cu Hristos. La fel, dac brbatul este capul familiei, acest lucru oglindete relaia lui Hristos cu Trupul Su, Biserica. Brbatul are datoria de a-i iubi soia aa cum Hristos a iubit Biserica i S-a dat pe Sine pentru ea dintr-o dragoste sacrificial i dezinteresat. Cheia acestei relaii reciproce ne-o ofer versetul care introduce ntregul pasaj din Epistola ctre Efeseni 5.21: Supunei-v unul altuia din respect pentru Hristos, ca act de adorare a lui Hristos. Cu alte cuvinte, supunerea i sacrificiul sunt reciproce. Ele implic ambele pri, dar ntr-un mod diferit: soia prin acceptarea brbatului drept cap al familiei (dei, n foarte multe cazuri, liderul de facto al familiei este tot ea, soului acordndu-i-se doar n public, de ochii lumii, pentru linitea propriei vaniti i n nota unui patriarhat remanent n mentalul colectiv, aceast, hai s-i zicem derogare ), iar brbatul prin iubirea oferit soiei sale . Pe de alt parte, s-a afirmat c problema teologic major a zilelor noastre este cea a responsabilitiii, conexat implicit de cea a sexului i a sexualitii. n aceast privin, corolarul impune cu necesitate dezbaterea curent, care vizeaz sensul paternitii i al maternitii. Pentru trasarea specificului celor dou roluri, s-au folosit termeni ca: activ/pasiv, jertfitor/receptor, protector/educator. Nici unul ns nu este potrivit, ntruct se poate uor demonstra c, fiecare expresie se refer att la brbat (so) ct i la femeie (soie). Dezbaterea, ce include cutarea unui limbaj adecvat, este imperios necesar i folositoare n activitatea pastoral-duhovniceasc. Voi ncerca, deci, s o abordez din punctul de vedere al responsabilitii ce deriv din legmntul conjugal[footnoteRef:28], deci dintr-o perspectiv cretin. De aceea, pentru a aborda tema, facem apel la singurul mod n care am putea nelege rolul procrerii i al plcerii n cadrul unei relaii, respectiv apelul la originile istorice i spirituale ale acestor concepte, concomitent recurgnd la exemplul oferit nu de o literatur de strict specialitate, ci la o literatur pe care un covritor procent dintre oamenii civilizaiei noastre, fie mcar i din curiozitate, au parcurs-o, i m refer aici la crile Sfintei Scripturi, n spe la Vechiul Testament, unde regsim fundamentele ei pur conceptuale[footnoteRef:29]. [28: Lect. univ. Dr. Iulian Mihail L. Constantinescu, Biserica i instituia Cstoriei. Condiiile administrrii Cstoriei. Studiu juridico-canonic, ed. a II-a, Ed. Christiana, Bucureti, 2010, pp. 140-149.] [29: Mihai Handaric, Tratat de istoria interpretrii teologiei Vechiului Testament, Ed. Carmel Print, Arad, 2007, p. 444.]

Se cunoate c n deprtatele timpuri ale preistoriei, nvluite i astzi n ceaa neputinei de a le cerceta n profunzimea dorit i rmase, din acest punct de vedere, n premise din care concluzii sigure nu putem trage, a existat instituia matriarhatului . n acest matriarhat primar, brbatul ar fi avut, dup cum subliniaz semiotica termenului, un rol secundar. Curnd ns, rolurile se schimb. Femeia este aservit de brbat. Ea ajunge roaba i sclava brbatului, nti pentru c ntre brbat i femeie sunt inegaliti de fore fizice. i normal este ca fiina mai bine nzestrat fizic, mai puternic, s tind a stpni pe cea mai puin dotat fizic, mai slab. i fr ndoial c, dndu-se aceast lupt, brbatul fiind mai tare a nvins. Epoca antic pstreaz i duce mai departe acest drept, astfel nct pater familias primete dreptul de via i de moarte asupra femeii i copiilor si. i astfel, soarta femeii a fost grea. Ea era privit doar ca un ru necesar pentru mplinirea poftelor brbatului i pentru asigurarea continuitii omului n lume, ca un obiect pe care brbatul l poate adora sau sfrma dup cum dorete. Femeia putea fi alungat, vndut, mprumutat sau omort. Nu mai era o personalitate, ci un lucru. Nu exista; nu era om dect prin brbat, coexista doar pentru atributele somaticului. Aa se explic de ce, n perioada elenistic, dreptul matrimonial gravita nu att n sferele spiritualului ci ale pecuniarului, deoarece fcea trimitere doar la stabilirea unei arvune, garanii ntre mire i tatl fetei. Astfel, nunta reprezenta doar mplinirea juridic a arvunei, tnra fiind tratat efectiv ca o marf. La fel, n epoca roman a Republicii se practica cstoria sub tutel (sub manu), care nu era altceva dect o modalitate, un contract de schimb (coemptio) ntre tat i viitorul ginere recunoscut n plan juridic printr-o consuetudo vitae (nelegere pe via), cu o singur condiie: csnica (matrimonium, nuptiae), s fi rezistat cel puin un an[footnoteRef:30]. [30: Grard Mathon, Le mariage des chrtiens, vol.I, cap. Des origines au concile de Trente, Ed. Descle, Paris, 1993, pp. 17-18.]

A venit ns cretinismul i a schimbat lucrurile; desfiinnd sclavajul i egalnd n faa lui Dumnezeu pe cei slabi i pe cei puternici afirma o paritate ideal de drepturi pentru brbat i pentru femei, deoarece prin cstoria privit ca jertf, darurile i calitile unuia se comunic celuilalt pe altarul familiei[footnoteRef:31]. ntietatea brbatului n familie nu este, aadar, o supremaie despotic; este o ntietate a iubirii jertfelnice prin care femeia recunoate brbatului rolul conductor i ocrotitor al ei i al ntregii familii, precum i capacitatea acestuia de a se jertfi primul pentru binele familiei[footnoteRef:32]. Aceasta presupune maturitate, cci altfel trezirea erotic prematur este vtmtoare, prin aceea c asupra sufletului fraged este pus o sarcin peste puterile lui[footnoteRef:33]. [31: Pr. Asist. Dr. Vasile Rduc, Cstoria - tain a druirii i desvririi persoanei, n rev. ST., XLIV (1992), nr. 3- 4, p. 136.] [32: Pr. Lect. Mihai Vizitiu, Familia i nvturile Mntuitorului i a Sfinilor Prini, n vol. Familia cretin azi, Ed. Trinitas, Iai, 1995, p. 36] [33: Ivan Ilin, Despre Familie n Viaa de familie, trad. Adrian Tnsescu- Vlas, Ed. Sofa, Ed. Cartea Ortodox, Bucureti, 2009, p. 34.]

n perioada veterotestamentar, Legmntul pe care Dumnezeu l ncheie cu Israel implic o responsabilitate i un angajament reciproc. El le d primilor oameni misiunea: Cretei i v nmulii i umplei pmntul i-l stpnii, oferindu-le astfel dominaia asupra Creaiei lui Dumnezeu nsui. Aa cum citim i n Psalmul 8, acest mandat implica att binecuvntarea ct i responsabilitatea, ca elemente componente ale Legmntului. De-a lungul istoriei lui Israel Dumnezeu a ncheiat numeroase Legminte[footnoteRef:34]: cu Noe, cu Avraam, cu Moise i cu David, fiecare implicnd angajamentul Su necondiionat, de a mplini o promisiune sau o obligaie cu valoare etern, al crei remember l reprezentau o serie de acte sacrificiale. Lui Noe, i prin el ntregii Creaii, Dumnezeu i promite c nu va mai pierde pmntul niciodat (Fac. 9,1-17). Observm c Jurmntul reprezint i reactualizeaz legtura venic stabilit de ctre Dumnezeu cu poporul Su ales. Din aceast perspectiv, Apostolul afirma despre cstorie c este o mare tain, strns legat de Hristos i Biseric (Efes. 5,21-23, cf. pericopei ce se citete la Cununia ortodox). Aceast legtur a Legmntului, prin care Dumnezeu lucreaz la mntuirea noastr, este n esen o legtur nupial. i invers, relaia nupial i atinge scopul i se mplinete numai atta timp ct este bazat pe angajamentul etern al Legmntului. Or, uneori oamenii se fac a uita tocmai esena, respectiv componenta sacrificial a legmntului conjugal. [34: Paul Johnson, O istorie a evreilor, trad. Irina Horea, Ed. Hasefer, Bucureti, 1999, pp. 36-43.]

Dar, este necesar o precizare, i anume c expresia sexual i are locul potrivit numai n cadrul legmntului conjugal. Ortodoxia afirm c singurul loc n care sexualitatea genital poate fi exercitat spre a duce la un scop bun, este contextul unei uniri conjugale monogame, heterosexuale i binecuvntate. Iar aici, fiecare adjectiv este important : Monogam, pentru c Dumnezeu este un Dumnezeu drept, angajamentul Su faa de poporul Su este total i fr compromisuri; de aceea, mariajul implic angajamentul exclusiv i total a dou persoane, una fa de cealalt, ca reflectare a unicitii i fidelitii angajamentului lui Hristos fa de Biseric. Heterosexual, ntruct Dumnezeu i-a fcut brbat i femeie, cu scopul de a procrea: continuarea Creaiei prin unirea a dou viei ntr-o mbriare plin de dragoste, care, dup cuvintele din slujba Cstoriei, va produce rodul trupurilor lor, copii frumoi i sntoi. Binecuvntat, deoarece Dumnezeu a binecuvntat de la nceput brbatul i femeia cu capacitatea i chemarea de a crete i a se nmuli (Fac.1,28) i numai El, prin binecuvntarea Sa, poate crea viaa. i n fine, conjugal, pentru c unirea la care Dumnezeu i cheam pe brbat i pe femeie reprezint o nou Creaie, fcnd din doi un singur trup, nscnd copii, mplinindu-se n dragoste i lucrnd mpreun la mntuirea lor. Dinamica transfiguratoare i creatoare inerent unei asemenea uniri conjugale este descris elocvent de ctre Sfntul Andrei Criteanul n Canonul su de pocin : Nunta cinstit este i patul nentinat, c Hristos pe amndou le-a binecuvntat mai nainte, osptndu-Se trupete i n Cana Galileii, la nunt apa n vin prefcnd, artnd ntia minune, ca tu s te prefaci, o suflete (Cntarea a 9-a)[footnoteRef:35]. Metamorfozele materiei prefigureaz metamorfozele spirituale i pe cele somatice, producnd i o anumit regularizare n domeniul socialului. [35: Canonul cel Mare al Sfntului Printelui nostru, Andrei Criteanul, Ed. Trinitas, Iai, 1999, p. 80.]

De la Hristos, n Biseric i prin Taine, omul poate birui lumea i lumescul din el, trind n propriul trup ca ntr-un templu al Duhului Sfnt[footnoteRef:36], cu demnitate sacerdotal i mprteasc, dar i cu muceniceasc rbdare, luptnd lupta cea bun a credinei i purtndu-i crucea lui, Cstoria fiind ea nsi o cruce, cci fiecare se jertfete celuilalt -mai mult sau mai puin, mai devreme sau mai trziu- prin vmile vieii de zi cu zi. [36: Rzvan Codrescu, Teologia sexelor i Taina Nunii Teologia sexelor i Taina Nunii. O introducere ortodox n antropologia conjugal, Ed. Christiana, Bucureti, 2002, p. 149.]

Dac n centrul slujbei de logodn st schimbarea inelelor, ca semn de legmnt reciproc, n centrul slujbei de Cstorie st ncununarea mirilor - de unde se i trage termenul de cununie : Pus-ai pe capetele lor cununi de pietre scumpe (prochimenul, glasul al VIII-lea). Exist mai multe tlcuri ale acestor cununi, legate de diferitele dimensiuni ale angajrii existeniale. n Taina iubirii, Evdokimov, pe urmele Sfntului Ioan Gur de Aur, insist pe simbolul ascezei conjugale[footnoteRef:37]. Ritualul respectiv ncepe, de altfel, cu pomenirea Celor Patruzeci de Mucenici, crora, conform Tradiiei, Dumnezeu le-a trimis cununi din cer. Iubirea desvrit este iubirea rstignit. De aceea cununile respective amintesc de cununa de spini a Domnului[footnoteRef:38], sugernd legtura tainic dintre iubire, suferin i mntuire, fapt ce l-a determinat pe Nae Ionescu s vorbeasc despre funcia soteriologic a suferinei. [37: Paul Evdokimov, op. cit, pp. 172-173.] [38: Ibidem.]

Cea dinti binecuvntare asupra familiei a dat-o Dumnezeu n rai: cretei i v nmulii (Fac.1,28), tot aici s-a furit i motivaia puternicei structuri care leag pe cei doi soi: De aceea va ls omul pe tatl su i pe mama sa i se va lipi de femeia sa i vor fi amndoi un trup (Fac. 2,24). Dumnezeu a rnduit familia ca s-l scoat pe ins din stpnirea egoismului i s-l fac capabil de druire pentru un semen al su[footnoteRef:39]. [39: 52 Prof. dr. Vasile Coman, Familia n lumina Sfintei Scripturi, .., p. 16.]

Procreaia nu mai apare ca unica justificare a Cstoriei, nici ca principala ei raiune de a fi. Insistena cu care muli Prini[footnoteRef:40] au vorbit despre procreaie ca singurul scop al Cstoriei, se pare c a fost determinat de dorina de a contracara moravurile pgne n care sexualitatea era folosit n mod pervers i mai ales n afara csniciei, cutndu-se exclusiv plcerea. Eliberai de aceste imperative, unii Prini au adoptat deci o poziie sensibil diferit, recunoscnd Cstoriei i alte scopuri dect procreaia. n toate acestea ns, concentrarea trebuie s fie pe hrnirea iubirii reciproce dintre so i soie n dragostea lor pentru Dumnezeu. Povuind un cuplu n privina postului conjugal, un printe duhovnicesc va trebui s ia n considerare posibilitile fiecrui partener, ispitele la care sunt expui, maturitatea iubirii lor reciproce i condiiile n care triesc, relaia sexual rmne un important mijloc de comunicare n cadrul cuplului[footnoteRef:41]. Astzi, sntatea public definete comportamentul demografic prin atitudinea unei perechi fa de propria-i reproducere, fa de dimensiunea familiei sale, fa de numrul de urmai, pentru c reproducerea a fost stabilit n interiorul unirii soului i soiei[footnoteRef:42]. Dimpotriv ns, relaiile intime dezordonate distrug psihicul i personalitatea, orienteaz omul spre valori false i spre un sens fals al vieii. Relaiile intime primitive, simpliste, sunt nucleul psihologiei desfrului. Vltoarea sexual este o form denaturat a instinctului normal, firesc, dat de Dumnezeu[footnoteRef:43]. Pentru Sfntul Ioan Gur de Aur, este limpede c ,,nu puterea cstoriei menine neamul omenesc, ci cuvntul Domnului spus la nceput: ,,Cretei i v nmulii... (Fac. 1,28)[footnoteRef:44] . [40: A se vedea pentru aceasta David i Mary Ford, Cstoria, cale spre sfinenie. Vieile sfinilor cstorii, ed. a II-a, trad. Constantin Fgean, Ed. Sofa, Bucureti, 2007.] [41: Sabin Verzan, Familia n lumina nvturii Noului Testament, n MO., Anul VI, (1954), nr.9-10, p. 518.] [42: Martha Nussbaum, C. Sunstein (ed.), Clones and Clones, W.W. Norton, New York, 1998, apud H. Tristram Engelhardt, Fundamentele bioeticii cretine, trad. Mihail Neamu, C. Login, Ioan Icjr., Ed. Deisis, Sibiu, 2005, p. 345.] [43: Konstantin V. Zorin, Pcatele tinereii i sntatea familiei, trad. Eugeniu Rogoti, Ed. Sofa, Ed. Cartea Ortodox, Bucureti, 2010, p. 61.] [44: Jean-Claude Larchet, Etica Procreaiei n nvtura Sfinilor Prini, Ed. Sofa, Bucureti, 2003, p. 86.]

III. IN EPISTOLELE SFINTILOR APOSTOLI

Sfntul Apostol Pavel, la rndul su, face dese referiri la instituia cstoriei, la membrii familiei i la raporturile dintre ei. Apostolul neamurilor i fundamenteaz nvtura pe cea a Sfintei Scripturi a Vechiului Testament i cea a Evangheliei, reunesc ntemeierea divin a cstoriei i a familiei. Ea este un dar al lui Dumnezeu, ca i fecioria(I Cor 7,7).[footnoteRef:45] [45: Ibidem,p.184.]

Indisolubilitatea cstoriei este i la Apostolul Pavel un lucru indiscutabil, cei care s-au desprit avnd, dup porunca Domnului, doar dou posibiliti: fie s se mpace, fie s rmn aa, dar fr s se recstoreasc (I Cor 7,10-11). Legtura dintre soi, opereaz pe tot parcursul vieii de dup cstorie, a celor doi. Numai moartea unuia dintre ei, desparte aceast legtur. Apostolul spune:,,Femeia este legat prin lege atta vreme ct triete brbatul ei. Iar dac brbatul ei va muri, este liber s se mrite cu cine vrea, numai ntru Domnul"(I Cor 7,39). Iar n alt loc el zice: ,,Cci femeia mritat e legat, prin lege de brbatul su att timp ct el triete, iar dac i-a murit brbatul, este dezlegat de legea brbatului. Deci trindu-i brbatul, se va numi adulter dac va fi cu alt brbat; iar dac i-a murit brbatul este liber fa de lege, ca s nu fie adulter, lund un alt brbat(Rom 7,2-3). Scopurile cstoriei sunt, dup Sfntul Apostol Pavel att naterea de prunci i iubirea i ntrajutorarea reciproc a soilor, ct i potolirea poftelor nevinovate, ea fiind i un remediu mpotriva concupiscenei.,,Dar din cauza desfrnrii-zice Apostolul-fiecare s-i aib femeia sa i fiecare femeie s-i aib brbatul su...."(I Cor 7,2). Satisfacerea poftelor trupeti nu este acceptat ns, n afara cstoriei, fiind calificat drept desfrnare. Pcatul desfrnrii, reprezint o grav abatere de la chemarea omului de a fi mdular al trupului tainic al Fiului lui Dumnezeu, Biserica, i nu mdular al unei desfrnate (Cor 6,15),de a fi sla a Duhului Sfnt (Cor 6,19), Pstrndu-i ,,vasul de sfinenie i n cinste"(I Tes 4,4), dragostea trupeasc ntre so i soia sa nu este numai legitim, ci i voit de Dumnezeu, prin ea realizndu-se o comuniune total de iubire, care face posibile i naterea de prunci, i ntr-ajutorarea reciproc a soilor. Raporturile dintre brbat i femeie, n familie, se ntemeiaz pe iubire. Numai iubirea reciproc face posibil nelegerea deplin a locului i rolului fiecruia dintre cei doi n unitatea familiei. Hristos a restaurat egalitatea dintre so i soie(Gal 3,28). In cadrul acestei egaliti ,,fiecare dintre ei au drepturile i responsabilitile celuilalt: dreptul la iubire din partea celuilalt (I Cor 7,3 si Efes 5,25;28,33), dreptul i stpnirea asupra trupului celuilalt (I Cor 7,4), responsabilitatea soului de a purta grija soiei sale ca de nsui trupul lui jertfindu-se pentru ea dup msura jertfei lui Hristos pentru Bieric (Efes 5,25-28), responsabilitatea soiei de a se supune soului ei aa cum Biserica se supune lui Hristos (Efes 5,24; Col 3,18). ,Fiecare persoan este un centru iradiant de energie i de putere, dar i un mediu care primete putere i energie din afar. In cstorie, soii se mprtesc unul de puterile celuilalt, de darurile i virtuile celuilalt n aa msur nct acelai apostol afirma c ,,brbatul necredincios se sfinete prin femeia credincioas i femeia necredincioas se sfinete prin brbatul credincios(Cor 7,14). Darurile i calittile unice se comunic celuilalt pe altarul familiei."[footnoteRef:46] [46: Pr. Lector Mihai Vizitiu, part. cit, p.31. ]

ntietatea brbatului in familie nu este aadar, o supremaie despotic; este o ntietate a iubirii jertfelnice:,,Barbatilor iubii pe femeile voastre, dup cum si Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea''(Efes.5,25) si este o supunere plina de aceeai iubire,,,prin care femeia recunoate brbatului rolul conductor si ocrotitor al ei si al ntregii familii; precum si capacitatea acestuia de a se jertfi primul pentru binele familiei.''[footnoteRef:47](Rom.7,2-3;ICor.7,11,3-17;14,34-35;IICor.11,2;Efes.5,22-2 s.a.). Aceeai invatatura se afla si in concepia Sfntului Apostol Petru, care sfatuieste pe femei sa se supun barbatilor lor avnd o comportare ireproabila in familie si societate( I Petru 3,1-6), iar barbatilor le spune: Voi, barbatilor, de asemenea, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fpturi mai slabe, si faceti-le parte de cinste, ca unora care, mpreuna cu voi, sunt motenitoare ale harului vieii...''( I Petru 3,7) [47: Pr. Prof. Vasile Mihoc, Casatoria si familia, p.586.]

Caracterul de taina al casatoriei este exprimat cum nu se poate mai bine de Sfntul Apostol Pavel in cap.5 din Efeseni(v.22,23), unde printre altele spune:,,Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica''(v.32). Aici, Apostolul vorbete despre relaia dintre brbat si femeie in casatorie, inca de la creaie ca tip sau figura a legturii mistice dintre Hristos si Biserica. Sfntul Apostol Pavel,, compara casatoria cretina cu relaia Hristos-Biserica. Intre aceste doua realitati exista, desigur, un raport de asemnare, ca de la imagine la modelul sau, ca de la semn la realitatea semnificaiei.'' Soii cretini, ca mdulare ale trupului tainic al luiHristos, ,,participa la taina unitatii si a iubirii fecunde dintre Hristos Mirele si Biserica Mireasa. Casatoria cretina este astfel nu numai un semn, ci si mijloc sau instrument al sfinirii, adic este o Sfnta Taina. De aceea, ,, casatoria cretina, dei, ramane asemntoare oricrei alte casatorii, este mplinirea acestei>.Taina (sacramentul) nu este ceva ce s-ar afla deasupra sau alturi de casatorie, ci este casatoria ca atare, care este taina pentru cei ce triesc incadrati in realitatea Trupului mistic. Taina desavarseste instituia de la creaie. Unul din scopurile casatoriei, dup cum s-a spus, este naterea si creterea copiilor. Legtura trupeasca nu este justificata daca este privita numai ca un remediu mpotriva concupiscentei, aceasta legtura are in vedere si procrearea. Naterea de prunci se realizeaz prin mpreuna lucrarea omului cu Dumnezeu; omul participa la lucrarea creatoare a lui Dumnezeu. ,,Respingnd aceasta responsabilitate a procrerii, omul respinge asemnarea sa cu Dumnezeu, respinge pe Creatorul sau si prin aceasta altereaz propria sa umanitate.''[footnoteRef:48] [48: Pr. Lector Mihai Vizitiu,art. cit. p.36.]

Naterea de prunci nu este insa singurul mijloc de a dobndi mntuirea. Daca unele familii nu pot avea copii, nu nseamn ca pentru acestea nu exista mntuire. Din cele afirmate de Sfntul Apostol Pavel se poate intelege uor ca cei care au copii sunt in situaia de a-si pierde mntuirea, daca nu-si cresc copiii,,In credina, in iubire si in sfinenie". Naterea pruncilor presupune si responsabilitatea naterii lor,,intru intelepciunea si invatatura Domnului"(Efes. 6,4). Ei se nasc curat sufletete, curatenia lor fiind recomandata de Mntuitorul Iisus Hristos tuturor celor care doresc Imparatia cerurilor (Mt. 18,3;19,14) si aceasta curatenie se cuvine sa fie pstrata printr-o educaie susinuta. In procesul educaiei, parintii, care sunt primii indumatori ai copiilor, trebuie sa dea dovada de mult tact. Sfntul Apostol Pavel, se adreseaz acestora, zicand:,,Voi parintilor nu intaratati la manie pe copiii votri"(Efes. 6,4),,Parintilor, nu atatati la manie pe copiii votri, ca sa se deznadajduiasca"(Col. 3,21). Copiii au datoria de a-i cinsti la rndul lor pe parinti, in primul rnd pentru a ndeplini porunca a V-a din Decalog invocata si de Mntuitorul Hristos (Mt 19,1)si de Apostolul Pavel (Efs 6,2-3); in al doilea rnd, sa asculte de ei, acesta fiind un lucru ,,bine plcut Domnului"(Col 3,20;Efes 6,1). De altfel, copiii au ca model de ascultare pe Insusi Domnul Hristos, care a fost supus Maicii sale si dreptului Iosif (Lc. 2,51)si Care a avut grija de Mama Sa chiar in clipele grele ale chinurilor(Ls.19,27). Aadar, pentru ca o familie sa fie bine plcuta lui Dumnezeu, att parintii cat si copiii, trebuie sa intretina o atmosfera de pace si buna intelegere, mulumind pentru toate lui Dumnezeu.

IV. Instituirea familiei in paradis; Urmarile pacatului stramosesc asupra familiei

In Sfanta Scriptura ni se spune ca, la inceput, Dumnezeu a facut cerul si pamantul (Fac. I, 1). Din referatul biblic al creatiei, retinem deci ca "cerul" inseamna lumea nevazuta a ingerilor, iar "pamantul" inseamna lumea vazuta. Toate fapturile zidite de Dumnezeu "erau bune foarte" (Fac. I, 31).Sfanta Scriptura ne descopera de asemenea ca in ziua a sasea, dupa ce a facut toate celelalte fiinte, Dumnezeu l-a adus la existenta pe om. Existenta omului a fost hotarata de Dumnezeu inainte de facerea lumii, ca de altfel si stapanirea Sa asupra acestuia. Despre crearea omului si starea lui de dinainte de pacat, din Sfanta Scriptura retinem ca omul nu a fost facut din porunca, ci din mainile lui Dumnezeu (cf. Iov 10, 8) si dupa chipul si asemanarea Sa (Fac. I, 26).Aceeasi Sfanta Scriptura ne spune ca omul este "chipul" lui Dumnezeu prin faptul ca este inzestrat cu "ratiune", care il ridica la rangul de stapan al lumii. De altfel, inca de la creatie, Dumnezeu l-a imputernicit "...sa porunceasca tuturor celor vazute si patimilor care se ridica in el; sa comande, iar nu sa fie comandat. Iar daca parasindu-si puterea de a comanda - spune Sfantul Ioan Gura de Aur -el se va lasa mai degraba comandat, in loc sa comande, el va inceta sa mai fie om si in locul numelui de om va merita numele animalelor...". Omul are deci putere de stapanire fiindca poarta chipul lui Dumnezeu.Cat priveste notiunea de "asemanare" cu Dumnezeu, aceasta "...marcheaza eforturile pe care trebuie sa le depuna pentru a se face, pe cat ii este cu putinta, asemenea lui Dumnezeu (prin blandete, bunatate si toate virtutile)".In fine, retinem ca omul, fiind facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, a fost harazit ca sa traiasca in legatura dragostei si comuniunii cu Creatorul sau. Aratandu-se cinstea deosebita data de Dumnezeu omului, Sfanta Scriptura ne mai spune ca Dumnezeu, luand tarana din pamant, "a suflat in fata lui suflare de viata" (Fac. II, 6). Pentru Parintii Bisericii, acest suflu de viata este sufletul nemuritor pe care Dumnezeu l-a harazit omului inca de la Creatie. Printr-un act de vointa, Dumnezeu a facut ca sufletul sa traiasca vesnic, ca sa-si poata primi rasplata sau pedeapsa.Din Sfanta Scriptura aflam de asemenea ca "...Dumnezeu a facut pe om barbat si femeie... " (Fac. I, 27); cat despre femeie, acelasi referat biblic ne spune ca "...a facut Dumnezeu din coasta pe care a luat-o din Adam, femeie, si a adus-o lui Adam. Si a zis Adam: iata acum os din oasele mele si trup din trupul meu; aceasta se va chema femeie, pentru ca din barbatul sau s-a luat" (Fac. II, 22-23).In Epistola catre Diognet -redactata la Alexandria spre sfarsitul secolului al II-lea- se afirma ca "...Dumnezeu a sadit la inceput in mijlocul paradisului pomul cunostintei si pomul vietii, tocmai pentru a arata prin cunostinta viata. Cei dintai oameni, pentru ca nu s-au folosit bine de cunostinta, prin inselaciunea sarpelui, s-au vazut goi". Autorul recunoscut al aceleiasi Epistole catre Diognet tinea totodata sa precizeze ca "...nu cunostintele omoara, ci neascultarea omoara".Referitor la suflarea de viata - de care face referinta Sfanta Scriptura, in actul creatiei omului - trebuie retinut ca aceasta are "o profunda semnificatie pentru antropologia crestina".Intr-adevar, "din sufletul insuflat si din comuniunea inceputa prin Dumnezeu, care e una cu harul Lui, rasare comuniunea omului cu Dumnezeu". Legatura comuniunii lui Dumnezeu cu omul - in care Dumnezeu a imprimat in fiinta acestuia chipul Sau - se mentine prin impartasirea harului necreat. Totodata, prin insuflarea Lui Dumnezeu, in om a fost pus o data pentru totdeauna sufletul "intelegator si liber", si "...o data cu el Dumnezeu intra si in comuniune prin suflarea Sa cu sufletul sadit in om".Libertatea de vointa a omului face parte din chipul lui Dumnezeu in el. Or, dupa cum se stie, "...omul n-a mai dat curs aspiratiei sale funciare spre nemurirea data lui de Dumnezeu, ci s-a intors catre lume si placerile ei sensibile, devenind robul legilor naturale ale compunerii si descompunerii, ale stricaciunii si mortii".Prin propria sa libertate, omul a introdus suferinta in propria sa fiinta si in structura cosmosului intreg. Dar, dupa cuvantul Apostolului Pavel, aceasta faptura "...se va izbavi din robia stricaciunii, pentru a ajunge la libertatea si nestricaciunea fiilor lui Dumnezeu" (Rom. 8, 21).Din aceeasi Sfanta Scriptura aflam ca incetarea comuniunii omului cu Dumnezeu - prin propria libertate a omului - a avut si urmari nefaste. In primul rand, aceasta a dus atat la disparitia solidaritatii dintre om si creatie, cat si la dizolvarea solidaritatii si a comuniunii omului cu semenii sai. Uciderea lui Abel de catre Cain ramane paradigmatica in aceasta privinta.Retinem insa ca aceasta stare nefericita in care se afla lumea dupa cadere "...nu e urmarea vreunui act al lui Dumnezeu, ci rezultatul exclusiv al faptei lui Adam... Robia lui Adam... este rezultatul traumatizarii proprii prin deviere de la drumul lui si moartea e rezultatul departarii de Dumnezeu".Desigur, din istoria mantuirii neamului omenesc stim ca stricaciunea si moartea n-au fost facute sa dureze vesnic si ca prin moarte n-a fost omorat omul, ci "coruptia care il invaluise". Rod al pacatului, moartea a fost ingaduita de Dumnezeu ca sa nu fie raul fara moarte, cum se spune la slujba prohodirii mortilor.Dogmatica ortodoxa ne mai spune ca durerea, care este un efect al pacatului, devine mijloc impotriva pacatului. Primul pacat a constat in placere, dar Dumnezeu, voind mantuirea omului, "a infipt in placere contrariul ei, durerea, ca pe un mijloc de pedepsire, de oprire sau de nimicire a placerii. Acesta este motivul pentru care Ortodoxia considera ca din cauza pacatului chipul lui Dumnezeu s-a slabit, dar nu s-a distrus. Chiar in urma caderii exista in om o aspiratie spre infinit, spre transcendent, si o tendinta slabita, dar funciara spre comuniune sau solidaritate umana".Prin actiunea de rascumparare faptuita de Mantuitorul, faptura a fost trecuta de sub domnia intunericului in imparatia luminii si a iubirii lui Dumnezeu (cf. Ioan 3, 16). Acest act rascumparator a avut urmari fericite si asupra familiei, care avea sa fie sfintita prin participarea Mantuitorului Hristos la nunta din Cana Galileii.Din marturia Sfintei Scripturi, am retinut ca cea dintai femeie, Eva, a fost facuta din coasta lui Adam. Scopul crearii ei a fost inainte de toate acela ca omul sa nu fie singur, si sa-i fie lui de ajutor. Totodata, Eva a fost facuta pentru inmultirea si continuarea neamului omenesc. Si i-a binecuvantat Dumnezeu pe ei - citim in cartea Facerii - zicand: ,, Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul" (Fac. I, 28).Dupa cum am putut constata, mai intai a fost facut barbatul, si apoi, din el, femeia. Eva n-a fost facuta din tarana, ci din coasta lui Adam, aratandu-se, prin aceasta, ca in barbat si in femeie exista o singura fire trupeasca, un singur izvor al neamului omenesc.Sfanta Scriptura spune de asemenea ca, dupa ce Dumnezeu l-a facut pe om, l-a asezat in rai. Cat priveste starea omului in rai, inainte de pacat, aflam ca omul creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu - a fost impodobit cu ratiune, inima curata si vointa libera.Starea omului in rai, inainte de pacat, a fost o stare de nevinovatie si nerautate. Firea omeneasca era infrumusetata prin partasia ei cu Duhul Sfant (Fac. II, 7). Aceasta partasie ii asigura lumina sfinteniei si apropierea de Dumnezeu. Harul care il punea pe Adam in legatura cu Dumnezeu l-a inzestrat si cu puterea ca el sa dea nume fapturilor pamantului. Sfintii Parinti ne spun si ei ca protoparintii neamului omenesc, fiind imbracati in haina Duhului Sfant, n-au avut nici pofta trupului, intr-adevar, Adam si Eva au trait in rai fara trebuinta imbracamintei (Fac. II, 25), adica precum ingerii, impartasindu-se din bunatatea lui Dumnezeu: "Atatea si atatea binefaceri" - adevereste Sfantul Ioan Gura de Aur - "i-a facut Dumnezeu omului pe care l-a creat! Mai intai de toate l-a adus de la nefiinta la fiinta; apoi l-a invrednicit de i-a facut trup din tarana, apoi, ceea ce e mai insemnat, prin suflare i-a daruit suflet; apoi a poruncit sa se faca raiul si a randuit ca omul sa locuiasca acolo; dupa aceasta, iarasi, ca un tata iubitor, ii da omului, ca sa nu alunece ca un copil tanar, care se bucura de toate libertatile si inlesnirile, si o mica si neinsemnata grija; ii porunceste Stapanul Dumnezeu lui Adam sa lucreze si sa pazeasca raiul".Dupa calcarea poruncii lui Dumnezeu, Adam si Eva au cunoscut insa goliciunea trupului lor. Pierdusera prin pacatul neascultarii Harul cel de la inceput.Comentand textul de la Facere 2, 23-24, Sfantul Ioan Gura de Aur scrie ca "...dupa calcarea poruncii a trait barbatul cu femeia; pana atunci traiau in rai ca ingerii; nu erau aprinsi de pofta, nu erau asaltati de alte patimi, nu erau supusi nevoii firii, ci au fost facuti cu totul nestricaciosi si nemuritori, ca nici nu aveau nevoie de imbracaminte".Asadar, erau "amandoi goi si nu se rusinau" (V&c. 2, 25) fiindca "nu intrase pacatul si neascultarea; erau imbracati cu slava cea de sus; de aceea nici nu se rusinau; dupa calcarea poruncii, insa, a intrat si rusinea si au cunoscut ca sunt goi".Dupa caderea in pacat, osanda lui Adam este truda muncii (rcovoc,), iar a femeii nasterea de fii in dureri. Mai mult, dupa alungarea lui Adam si Eva din rai, din cauza pacatului si a instrainarii de Dumnezeu, femeia ajunsese "...in stare de robie fata de barbat, care o cumpara de la pagani, sau semisclava, ca la evrei, unde viitorul sot o lua dand multe daruri parintilor si rudelor tinerei (Fac. 24, 1-61; 29, 1-30). In ambele cazuri - preciza un teolog ortodox - casatoria nu mai era o consimtire libera intre tinerii casatoriti, de aceea, sotiile cumparate numeau pe barbatii lor: "domnul si stapanul meu" (Fac. 18, 21; I Petru 3, 6)".Mantuitorul, Care a eliberat femeia din starea sa de sclavie si semisclavie, a innoit institutia casatoriei, ridicand-o la rangul de Taina sfanta, incheiata prin libera consimtire si sfintita de Biserica.Sfintii Parinti ne adeveresc ca primii oameni, inainte de pacat, au dus o viata fericita. Protoparintii nostri au fost creati liberi, in stare de a ajunge fie la moarte, fie la nemurire, dupa ascultarea sau neascultarea lor fata de porunca lui Dumnezeu.Retinem deci ca starea omului inainte de pacat era o stare de curatie, de fericire, de cunoastere si de eliberate, de unde putinta de a nu muri, dar nu era o stare de desavarsire deplina, omul putea inainta spre aceasta desavarsire sau sa se abata de la aceasta, datorita marelui dar cu care l-a inzestrat Creatorul sau: libera vointa.Faptura aleasa a slavei dumnezeiesti, Omul a fost asezat in rai ca sa implineasca porunca lui Dumnezeu. Prin aceasta, el se impartasea de fericirea de a cunoaste si a trai cu Dumnezeu prin comuniunea harica.Porunca pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam a fost aceea de a nu manca "din pomul cunoasterii binelui si raului", pentru ca in ziua in care va manca din el ,,cu moarte va muri" (Fac. II, 17). Aceasta porunca a fost pazita de Adam si Eva pentru oarecare vreme. Dar, din indemnul diavolului in chip de sarpe si datorita mandriei lor, Eva intai si Adam dupa ea au mancat din pomul oprit, calcand porunca lui Dumnezeu.Consecinta neascultarii poruncii lui Dumnezeu a fost scoaterea lor din rai, dar le-a fagaduit pe Mantuitorul ca rascumparator al pacatului lor (Fac. III, 15 s.u.).Acest pacat al protoparintilor nostri, care se numeste pacat stramosesc, a trecut - dupa cum ne spunea Sfantul Apostol Pavel - la toti oamenii. "...Printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat, moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii, pentru ca toti au pacatuit in el" (Rom. 5, 12).Acest pacat al neascultarii il inclina pe om spre pacat, spre incalcarea poruncii lui Dumnezeu. " Dupa cum este scris: Nu este drept nici unul; nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu. Toti s-au abatut impreuna, netrebnici s-au facut. Nu este cine sa faca binele, nici macar unul nu este" (Rom. 3, 10, 12).O data cu pacatul stramosesc, primii oameni au pierdut harul lui Dumnezeu si, prin aceasta, legatura cu Dumnezeu. Pacatul stramosesc a adus cu sine si slabirea chipului lui Dumnezeu in om. Protoparintii au pierdut totodata sfintenia, curatia si putinta de a nu muri91. Prin pierderea harului, protoparintii au pierdut si roadele acestuia, ca urmare a neascultarii poruncii lui Dumnezeu, fiind scosi din rai (Fac. III, 22)."Prin neascultarea unuia singur", firea intreaga s-a imbolnavit de pacat, trupurile protoparintilor s-au deschis placerilor, trezind in ei pofta carnii. Si astfel, linistea desavarsita a trupului s-a pierdut, de harul care-i acoperea au fost dezbracati si apropierea de Dumnezeu nu a mai fost posibila.Sfantul Apostol Pavel spune ca "plata pacatului" (Rom. 6, 23) a fost moartea, cu cele trei trepte ale ei: trupeasca, sufleteasca si vesnica, dupa cum insusi Dumnezeu le vestise (Fac. II, 17). Neascultand porunca, pedeapsa proto-parintilor a fost moartea, si aceasta nu pentru ca au mancat dintr-un pom al mortii, ci pentru ca au calcat porunca dumnezeiasca. Asa se face ca prima familie instituita de Dumnezeu in rai avea sa cunoasca boala si slabirea chipului lui Dumnezeu, iar apropierea de luminile curate ale Duhului ramane ca o nadejde pentru ea.Cu toate acestea, in toate lucrarile lumii, in toata creatia deci, Dumnezeu sprijinea orice lucrare buna, asa incat, prin pronia divina, Dumnezeu - zice Sfantul Ioan Gura de Aur - "nu numai ca a adus la lumina zidirea, dar dupa ce a dus-o, o ingrijeste. De zici ingeri, de zici arhangheli, de zici puterile cele de sus, de zici toate cele vazute si nevazute, toate acestea se bucura de pronia Lui. Fara aceasta lucrare, ele se duc, se scurg si pier".In lucrarea Sa de a pastra si conduce lumea, Dumnezeu conlucreaza cu creatura Sa, cu omul, incercand sa-l intoarca spre bine, spre adevar. Aceasta lucrare a lui Dumnezeu - fiind legata de categoria "noului" prin excelenta, "iata, toate le fac noi" (Apoc. 21, 5) - l-a determinat pe Sfantul Apostol Pavel sa ne indemne sa umblam " intru innoirea vietii" si "sa slujim intru innoirea Duhului, iar nu dupa slava cea veche " (Rom. 6, 4; 7, 6).Sfantul Apostol Pavel opune "innoirea Duhului" vechimii literei, sau legii, intrucat opune petrecerii in moarte viata invierii. Iar unde e legea, e semn ca domneste pacatul. "Boldul mortii este pacatul, iar puterea pacatului este legea" (1 Cor. 15, 56). Or, "legea e puterea pacatului ducator la moarte, cand ea nu pregateste spre depasirea treptei atinse prin ea; cand omul nu trage concluzia ca "sfarsitul legii este Hristos", sau "plinirea ei este iubirea" (Rom. 10, 4; Rom. 13, 10), ca noutate continua. Iar pacatul e semnul persistarii omului vechi".Din Sfanta Scriptura retinem ca suntem solidari in pacat si cadere cu Adam (I Cor. 15, 47-49), protoparintele nostru dupa trup. Prin descendenta naturala, Adam ne-a asociat pe toti mortii. Prin descendenta harica, Hristos ne asociaza pe toti invierii Sale (II Cor. 4, 10, II).Asadar, precum prin Adam au cazut toti, tot asa prin Hristos se ridica toti, subliniindu-se astfel temeiul egalitatii personale a oamenilor si putinta tuturor de a invia in Hristos.Referitor la urmarile pacatului stramosesc asupra familiei, trebuie de asemenea sa mentionam si faptul ca pentru Parintii Bisericii viata izvoraste de la Dumnezeu, care - prin Fiul Sau iubit, Mantuitorul Hristos - a restaurat chipul omuluideformat prin pacatul stramosesc; noul Adam a distrus deci moartea prin moarte, jertfa sa expiatoare pe crucea de pe Golgota. "Remarcati: Adam - scria Sfantul loan Gura de Aur - a fost creat, Hristos a fost nascut; din coasta lui Adam a iesit coruptia (cj)Sopa), din coasta lui Hristos a izvorat viata; in paradisul terestru germina moartea, pe cruce moartea a fost distrusa."Prin jertfa Sa, "al doilea Adam", Mantuitorul Hristos, "...a regenerat firea spre innoirea vietii". Or, prin innoirea vietii, Hristos a dat un nou, sens si familiei instituite de Dumnezeu in paradis.In fine, am retinut ca, potrivit referatului biblic de la Cartea Facerea, familia a existat de la crearea omului, dar in acea stare paradisiaca ea avea un caracter pur spiritual, fecioria fiind nota ei distinctiva. Dupa caderea in pacat insa, viata conjugala a protoparintilor Adam si Eva trebuie inteleasa ca un pogoramant al Lui Dumnezeu, precum si ca o mangaiere pentru firea umana slabita si pervertita de pacatul neascultarii.

V. PRINCIPII ALE VIETII FAMILIALE CRESTINE Omul a fost creat de la nceput brbat si femeie. Amndoi sunt creai ,(1,27-28) si chemai la asemnarea cu Dumnezeu. Cu toate ca fiecare este o entitate aparte, att brbatul cat si femeia tind unul spre altul (Gen. 3,23) in asemenea msura, nct ajung (Gen. 3,24). Ca persoana, omul este o fiina raionala si libera. El este subiect si cauza formala a ceea ce deosebete de om alta fiina si cauza eficienta responsabila fata de faptele sale. Acestea poarta puntea inteligentei si voinei, a cunoaterii si iubirii omului. A fi persoana, nseamn a fi o fiina in stare sa gandesti, sa te cunoti strident, sa te apreciezi in mod adecvat pentru a putea sa te exprimi, sa te descoperi si pornind de aici, sa fii in stare sa te daruiesti. Or, nu ne putem drui dect unei fiine care sa fie de aceeai natura cu noi si egala cu noi, fiina cu care sa se poat stabili o relaie reciproca. Cu animalul nu se poate stabili o asemea relaie. Dovada o constituie faptul ca primul om, dup ce a pus nume tuturor fiinelor (deci, intrase in relaie cu ele), a rmas singur.,spune Sfnta scriptura. Pentru aceasta>(Gen.1,27). Cuplul brbat -femeie in paradis a fost un cuplu conjugal. Sfnta Scriptura numete unirea conjugala a brbatului cu femeia cu termenul de>. Despre Adam se spune ca ,,a cunoscut pe femeia sa si ea a zmislit si a nscut"(Gen.4,1). Pentru a intelege mai bine de ce unirea dintre brbat si femeie este o cunoatere, trebuie sa privim spre Dumnezeu, nu spre animal. Intre brbat si femeie in casatorie nu poate fi vorba de mperechere ca in lumea animala, ci de dar total.[footnoteRef:49]Pentru ca oamenii sunt creai dup chipul lui Dumnezeu, comuniunea persoaneor omeneti in casatorie se numete , nu in sensul de a celuilalt, ci de expresie a prezentei fiinei celuilalt care ni se ofer ca dar, insa in druirea noastr totala spre el. Druindu-se brbatului, ca el s-o cunoasc, femeia accepta sa fie gndita descoperita de cel cruia i se daruieste. La fel, soul druindu-se soiei ca sa fie cunoscut, el este inteles, priceput, descoperit si exprimat prin ea, dup cum si ea se exprima prin el. [49: Pr.Conf.Ilie Moldovan,Taina Nuntii,in rev.,,Ortodoxia anul XXXI(1979),Buccuresti,nr.3-4,p.519 .]

Daca soii se obinuiesc sa nu se cunoasc realmente unul pe altul in trup si in suflet, daca intre ei nu se poate vorbi de intimitatea cunostintei care ajuta tandreea si afeciunea, unirea celor doua trupuri nu implineste exigentele planului lui Dumnezeu cu omul in calitate de fiiinta creata pentru comuniune. O asemenea unire, in loc sa fie intr-adevr cunoatere devine masca ce opozeaza transparenta fiintala a persoanelor, blocnd funcionalitatea persoanei spre creterea in comuniune cu celalalt partener de existenta. Este o profanare a persoanei umane .Pentru aceasta, legturile trupeti ocazionale, lipsite de perspectiva creterii in comuniune si in desavarsire sunt pcate. Iar utilizarea spre pcat a trupului uman suprima taina trupului si ii altereaz frumuseea pentru ca nu exista frumusee fara taina. Creai dup chipul lui Dumnezeu, oamenii reflecta si trebuie sa reflecte in relaiile dintre ei, modul de fiinare a Creatorului Arhetipului lor. Iar in familie, aceasta se impune cu att mai mult. De aceea, in actul cunoaterii soului de ctre soie si invers, potrivit planului lui Dumnezeu, acetia devin un trup (Gen 2-24) in comuniunea care ii face dup chipul unitatii existente intre Persoanele Sfintei Treimi. Unitatea conjugala, unitatea dintre cei doi soi nu este o simpla juxtapunere a doi indivizi, nici numai unitate ca satisfacie a trupului sau drept consecina bunavointa unuia fata de celalalt, ci si comuniune datorata nainte de toate darului desavarsit a celor doua persoane. Iubirea, rod al celor doua autodaruiri, nu aparine exclusiv nici unuia, nici celuilalt dintre soi, ci deodat amandorura. Acesta iubire-cunoatere rodete la rndul ei intelegere pace, dar, mai ales viata. In ambianta creata de iubirea ca dar, iubirea - cunoatere si iubirea ca rod, cei doi, soul si soia, capata calitatea de tata si de mama, de unde si porunca lui Dumnezeu: (Gen.2,6). Consecina cunoaterii, a iubirii si a unirii celor doi soi in inima, in suflet si in trup este viata cea noua, inteleasa drept innoire a vieii celor doi, dar si ca o noua viata luata in consideraie numerica, adic naterea de prunci.

[footnoteRef:50] [50: Pr. Prof. Vasile Mihoc, Casatoria si familia,p.588.]

VI. Concluzii

Despre Cstorie s-a scris mult, dar nu s-a ajuns la acelai rezultat, pentru c n-a fost mbriat n ntregime problema, ci a fost privit doar din unghiuri diverse, nguste i deci firesc insuficiente. i ce e mai trist, n cazuri destul de frecvente, s-a scris despre familie numai ca s se motiveze o anumit nregimentare n pasiunea pentru satisfaceri senzuale, somatice, uitndu-se c omul nu este numai carne, ci mai ales duh. i de aici toate aberaiile moderniste, ncepnd cu cstoria din interes pur materialist i terminnd cu transformarea mijlocului n scop. i asta numai pentru faptul c ignorana i viciul aproape ntotdeauna merg mn n mn[footnoteRef:51], mesajul pastoral trebuie s sublinieze cu brbatul se nsoete cu femeia, dup rnduiala dintru nceput a Creatorului i ntemeiaz instituia sfnt i binecuvntat a familiei pentru ajutorare reciproc, natere de prunci buni, asculttori i temtori de Dumnezeu, pentru perpetuarea speciei i a neamului omenesc[footnoteRef:52]. Copiii sunt binecuvntarea lui Dumnezeu revrsat asupra familie, pentru c i apropie pe prini unul de altul i pe amndoi i apropie de Dumnezeu, deoarece vocaia persoanei este de a reuni natura creat i necreat prin iubire[footnoteRef:53]. [51: Dr. Pietro Babina, Iubire i instinct, trad. Dr. Aurel Leluiu, Tipografia Seminarului Blaj, 1964, p. 15.] [52: Teoctist, Preafericitul Printe, Patriarhul Romniei, Hristos Calea, Adevrul i Viaa, n rev. VO., Anul VII, nr. 126, p. 6.] [53: Stephanos Charalambidis, Mariage in the Orthodox Church, 1978, apud William Basil Zion, Eros i transfigurare. Sexualitate i cstorie, trad. Ioan Ovidiu Bobil, Ed. Paideea, Bucureti, 2005, p. 208.]

Din perspectiva responsabilitii cretine, familia omeneasc, spre desebire de familiile din lumea animal, este o ntreag insul de via spiritual. i dac ea nu corespunde din acest punct de vedere, este condamnat la destrmare[footnoteRef:54]. Acest aspect este subliniat de Sfntul Irineu de Lugdunum: Precum pmntul uscat, dac nu primete umezeal nu aduce road, tot aa i noi, fiind mai nainte arbore uscat, niciodat n-am aduce roade n via, fr ploaia haric de sus[footnoteRef:55]. [54: Ivan Ilin, op. cit, p. 13.] [55: Irineu, Adversus haeresis, III, 17,2, Migne tom. 7, col. 9307, apud Preot Tiberiu Drlea, Cstoria i viaa mistic, Ed. Lumina, Bucureti, 1995, p. 144.]

Realitatea experienei pastorale ne demonstreaz c ndrumrile noastre duhovniceti, sunt ateptate de ctre credincioi aa precum odinioar, evreii n pustie ateptau s cad mana. Ele reprezint un eveniment pe deplin justificat fenomenologic i aflat mereu mpotriva secularizrii excesive a societii deoarece, pur i simplu, mpotriva acestor manifestri antieclesiale i anticretine, se detaeaz cu limpezime un mare adevr : omenirea a stat mereu i va continua s stea n prajma pomului cunotinei binelui i a rului. i e posibil, ca nicieri n alt parte rul i binele s nu se intersecteze att de bine ca n problemele legate de sexualitate i familie[footnoteRef:56]. De aceea necesitatea i responsabilitatea pastoraiei sunt importante. [56: Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din cas, trad. Lucia Ciornea, Ed. Sofa, Ed. Cartea Ortodox, Bucureti, 2006, p. 237.]

Prin actul sacramental al cstoriei soul i soia sunt chemai de Biseric s devin martori - mucenici ai lui Hristos n lume[footnoteRef:57], s fac vizibile n comunitatea uman darurile lui Dumnezeu, buntatea, iubirea Lui, puterea Sa creatoare care se mplinete n lume, n actul conjugal care perpetueaz i nnoiete viaa oamenilor, oferind posibilitatea altor fiine de a se bucura la rndul lor de darul divin al existenei n lume i de iubirea divin. Brbatul i femeia care constituie familia cretin sunt i unul pentru cellalt o treapt de cretere spiritual, de deschidere spre Dumnezeu, un model spiritual pentru copiii ce vor apare n familie, pentru familiile care doresc sincer s fac din relaia interfamilial un spaiu de comuniune i responsabilitate cretin, ca trire n Hristos (Gal. 2,20), deoarece vocaia principal a omului este creterea duhovniceasc n desvrire[footnoteRef:58]. [57: Pr. Prof. Ioan Bria, Credina pe care o mrturisim, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1979, p. 305.] [58: Pr. Dr. Vasile Gavril, Cununia-via ntru mprie, Fundaia Tradiia Romneasc, Bucureti, 2004, p. 267.]

Limbajul iubirii i al sacrificiului este acela care poate exprima n cel mai desvrit mod etica legii naturale, mpotriva ideilor teologiei seculare a cstoriei, care, ns, reflect un interes considerabil n secularizarea n totalitate a vieii i a gndirii cretine[footnoteRef:59]. [59: Edward Schillebeeckx, God and the Future of Mankind, Sheed & Ward, London, 1969, p. 231.]

Prin venirea Sa n lume, ,,Hristos ntrete din nou legtura cstoriei dintre brbat i femeie, i o nal din ordinea naturii, n ordinea harului, nvluind-o, prin participarea Sa la nunta din Cana, n ambiana haric ce iradia din Persoana Sa. Svarind acolo cea dinti minune, prin puterea Sa mai presus de fire, i dnd perechii ce se cstorea, s bea din vinul iubirii entuziaste, turnate de El prin harul Su, El vrea s arate, c ncepe nlarea vieii omeneti n ordinea harului, de la ntrirea i nlarea cstoriei.''[footnoteRef:60] Ceea ce s-a petrecut la acea nunt, este subliniat i de o rugciune de la slujba cununiei: ,,Care pentru negritul Tu har i multa buntate, ai venit n Cana Galileii i nunta care era acolo ai binecuvntat-o, ca s arai c din voia Ta se face nsoirea cea dup Lege i naterea de prunci dintr-nsa.[footnoteRef:61] [60: Pr.Prof.Dr.Dumitru Stniloaie, op.cit.,vol.3,p.182.] [61: Ibidem,vol 3,p.183.]

Brbatului nu-i este ngduit s-i lase femeia sa, i nici femeii brbatul ei, chiar dac Moise a fcut numeroase concesii n aceast privin. Mntuitorul Iisus Hristos i argumenteaz poziia pe darul natural al creaiei:,, din nceput nu a fost aa''(Mt.19,8) Numai pcatul a fost cauza dezmembrrii unitii i indisolubilitii familiei care sunt rnduite de Dumnezeu: ,,Pentru aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va lipi de femeia sa i vor fi amndoi un trup. Aa nct nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a mpreunat Dumnezeu omul s nu despart''(Mt.19,5-6). Si de asemenea, El zice: ,,Pentru nvrtoarea inimii voastre, v-a dat voie Moise s lsai pe femeile voastre...''(v.8). Ruperea unitii familiei, este ngduit numai pentru motive de desfrnare. Mntuitorul Iisus Hristos, spune:,,Iar eu zic vou, c oricine va lsa pe femeia sa, afar de pricin de desfrnare, i se va nsura cu alta, svrete adulter''(Mt.19,9). Deci, indiferent de defectele pe care le are soul sau soia, acestea nu sunt suficiente pentru a desface ceea ce Dumnezeu a legat; desfrnarea ns, este n stare s desfac aceast legtur att de puternic, cci ea sfie legtura sufletului dintre so i soie, iar divorul, uneori, nu face altceva,,dect s oficializeze o situaie deja creat.''[footnoteRef:62] Este un pcat foarte grav, pentru c se ncalc n mod voit i deliberat, demnitatea de om, pe care cei doi au primit-o prin creaie, de asemenea ,,pentru dezordinea social pe care o provoac' i totodat ,,pentru netransfigurarea ei printr-o unire sufleteasc, produs de iubirea spiritual din cstorie.''[footnoteRef:63] [62: Moliftelnic, ed.a patra, I.B.M.,Bucuresti,1984,p.81-82.] [63: Pr.Lector Mihai Vizitiu, Familia in invatatura Mntuitorului si a Sfinilor Apostoli, in vol. ,,Familia cretina azi, ed.Trinitas,1995,Iasi,p.30.]

Dar cu toate c unirea sufleteasc dintre so i soie este sfiat, ,,legtura cstoriei nu s-a desfiinat ntre cel ce i-a lsat soia sa, prin faptul c a prsit-o.''[footnoteRef:64] [64: Pr. Prof.Dr. Dumitru Staniloaie,op.cit.,vol.3,p.184.]

Desfacerea cstoriei pentru infidelitatea conjugal, nu este ns o porunc pentru soul nevinovat. Gestul Mntuitorului de a acorda iertare femeii prins n adulter, echivaleaz,, cu o recomandare c, ntr-o astfel de situaie, s nu se treac cu uurint la divor, ci s se caute ndreptarea celui czut prin hotrrea lui de a nu mai repeta pcatul.''[footnoteRef:65] [65: Ibidem,p.191.]

VII. BIBLIOGRAFIE

1.Biblia sau Sfanta Scriptura, edit. I.B.M. B.O.R., Bucuresti, 1988. 2. Pr.Conf.Dr. Bizau, Ioan, Viata in Hristos si maladia secularizarii, ed. Patmos, Cluj Napoca, 2002. 3.I.P.S.Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Familia crestina Biserica de acasa, in vol.,,Familia crestina azi,ed. Trinitas, Iasi, 1995. 4. Danion, Vasile, Cartea Nuntii, ed. Egumenita, Galati, 2004. 5. Evdokimov, Paul, Taina iubirii conjugale in lumina traditiei ortodoxe, ed.Christiana, Bucuresti,1994. 6. Pr.Dr. Mihoc, Constantin, Taina Casatoriei si familia crestina, ed. Teofania, 2002. 7. Pr. Prof. Mihoc,Vasile, Casatoria si familia Sfintei Scripturi. Nasterea de prunci, scop principal al casatoriei, in MA, XXX(1985), nr. 9-10. 8. Molitfelnic, editia a patra, I.B.M., Bucuresti, 1984. 9.Pr.Conf. Moldovan, Ilie, Taina Nuntii, in rev. ,,Ortodoxia, anul XXXI (1979), Bucuresti, nr. 3-4.10. Pr. Necula,Constantin, Sarea Pamantului. Studii si articole de Pastorala, vol.I, ed. Tehnopress, Iasi, 2002.11. Pr. Asist.Dr. Raduca, Vasile, Casatoria-Taina a daruiri si a desavarsirii persoanei, in ST, XLIV (1992), nr. 3-4.12. Pr. Conf.Dr. Semen, Petre, Familia si importanta ei in perioada Vechiului Testament, in vol. ,,Familia crestina, azi, ed. Trinitas, Iasi, 1995.13. Pr. Prof. Dr. Staniloaie, Dumitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol.III, Bucuresti, 1978.14. Teoctist, Patriarhul B.O.R., Cuvant pastoral cu ocazia ,,Zilei familiei,15 mai 1994, in vol.,,Familia crestina, azi, Ed.Trinitas, Iasi, 1995.15. Pr.Lector, Vizitiu, Mihai, ,,Familia in invatatura Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli in vol. ,, Familia crestina, azi, ed. Trinitas, 1995, Iasi.16. Arhid. Prof. Dr. Voicu, Constantin, Invatatura despre creatie la Sfantul Vasile cel Mare, inchinare la 1600 de ani de la savarsirea sa, col. ,, Biblioteca Teologica, I.B.M., Bucuresti, 1980.

A. IZVOARE:

1. Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilie la Ctre Efeseni, tom. 62, col. 136 apud Patrologiae cursus completus, Series graeca, 161 vol., ed. J.P. Migne, Paris, 1857-1868.

B. LUCRRI:

1. Aghioritul, Monahul Moise, Comunitatea pustiei i singurtatea oraelor, trad. Victor Manolache, Ed. Sofa, Ed. Cartea Ortodox, Bucureti, 2011.2. Babina, Dr. Pietro, Iubire i instinct, trad. Dr. Aurel Leluiu, Tipografia Seminarului Blaj, 1964.3. Baicoianis, Arhim. Vasilios, Cstoria. Secretele alegerii. Secretele bucuriei. Secretele triniciei, trad. Victor Manolache, Ed. de Suflet, Ed. Tabor, Bucureti, 2010.4. Canonul cel Mare al Sfntului Printelui nostru, Andrei Criteanul, Ed. Trinitas, Iai, 1999.5. Codrescu, Rzvan, Teologia sexelor i Taina Nunii Teologia sexelor i Taina Nunii. O introducere ortodox n antropologia conjugal, Ed. Christiana, Bucureti, 2002.6. Constantinescu, Lect. univ. Dr. Iulian Mihail L., Biserica i instituia Cstoriei. Condiiile administrrii Cstoriei. Studiu juridico-canonic, ed. a II-a, Ed. Christiana, Bucureti, 2010.7. Drlea, Preot Tiberiu, Cstoria i viaa mistic, Ed. Lumina, Bucureti, 1995.8. Engelhardt, H. Tristram, Fundamentele bioeticii cretine, trad. Mihail Neamu, C. Login, Ioan Icjr., Ed. Deisis, Sibiu, 2005.9. Evdochimov, Paul, Taina iubirii. Sfinenia unirii conjugale n lumina tradiiei ortodoxe, trad. Gabriela Moldoveanu, Asoc. Medical cretin Christiana, Bucureti, 1994.10. Filipescu, Prof. Dr. doc. Ion P., Dreptul Familiei, ed. a II-a, Tipografia Universitii Bucureti, Bucureti, 1976.11. Ford, David i Mary, Cstoria, cale spre sfinenie. Vieile sfinilor cstorii, ed. a II-a, trad. Constantin Fgean, Ed. Sofa, Bucureti, 2007.12. Handaric, Mihai, Tratat de istoria interpretrii teologiei Vechiului Testament, Ed. Carmel Print, Arad, 2007.13. Ilin, Ivan Despre Familie n Viaa de familie, trad. Adrian Tnsescu- Vlas, Ed. Sofa, Ed. Cartea Ortodox, Bucureti, 2009.14. Johnson, Paul, O istorie a evreilor, trad. Irina Horea, Ed. Hasefer, Bucureti, 1999.15. Kaleda, Pr. Prof. Gleb, Biserica din cas, trad. Lucia Ciornea, Ed. Sofa, Ed. Cartea Ortodox, Bucureti, 2006.16. Larchet, Jean-Claude, Terapeutica bolilor spirituale, trad. Marinela Bojin, Ed. Sofa, Bucureti, 2001.17. Idem, Etica Procreaiei n nvtura Sfinilor Prini, Ed. Sofa, Bucureti, 2003.18. Levinas, Emmanuel, Totalitate i infinit. Eseu despre exterioritate, trad., glosar i bibliografie Marius Lazurca, Ed. Polirom, Iai, 1999.19. Mathon, Grard, Le mariage des chrtiens, vol.I, cap. Des origines au concile de Trente, Ed. Descle, Paris, 1993.20. Moldovan, Pr. Prof. Ilie, Adevrul i frumuseea cstoriei. Teologia iubirii, vol. II, tiprit la tipografia Episcopiei Ortodoxe, Alba lulia, 1996.21. Popa, Pr. Gheorghe, Lege i iubire. Coordonate biblice i hermeneutice pentru Teologia Moral, Ed. Trinitas, Iai, 2002.22. Pseudo-Areopagitul, Dionisie, Despre numele divine, trad. Cicerone Iordachescu i Theofil Simenschy, Ed. Institutul European, Iai, 1993.23. Schillebeeckx, Edward, God and the Future of Mankind, Sheed & Ward, London, 1969.24. Stniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatic Ortodox pentru Institutele teologice, vol. I, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1978.25. Idem, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. III, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1997.26. Idem, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Ed. Cristal, Bucureti, 1995.27. Idem, Ascetica i Mistica, vol. II, Ed. Deisis, Sibiu, 1993.28. Vizitiu, Pr. Lect. Mihai, Familia i nvturile Mntuitorului i a Sfinilor Prini, n vol. Familia cretin azi, Ed. Trinitas, Iai, 1995.29. Zion, William Basil, Eros i transfigurare. Sexualitate i cstorie, trad. Ioan Ovidiu Bobil, Ed. Paideea, Bucureti, 2005.30. Zorin, Konstantin V., Pcatele tinereii i sntatea familiei, trad. Eugeniu Rogoti, Ed. Sofa, Ed. Cartea Ortodox, Bucureti, 2010.

C. DICIONARE:

1. Maurice Carrez i Morel Franois, Dicionar grec-romn al Noului Testament, trad. Gheorghe Badea, Ed. Societii Biblice Interconfesionale din Romnia, Bucureti, 1999.

D. STUDII I ARTICOLE DE SPECIALITATE :

1. Achimescu, Pr. Prof. Dr. Nicolae, Configuraia divinului dintr-o perspectiv istorico-fenomenologic, n rev. TV, Anul XI (LXXVII) 2001, nr. 1-7.2. Coman, Prof. dr. Vasile, Familia n lumina Sfintei Scripturi, n rev. MB, Anul XVII, (1967), nr. 1-3.3. Marcu, Pr. Prof. Grigore, ntlnirea de la Cana Galileii, n rev. ST, seria a II-a, Anul XIII (1961), nr. 1-2. 4. Mihoc, Pr. Prof. Vasile, Cstoria i familia n lumina Scripturi. Naterea de prunci, scop principal al cstoriei, n rev. MA, Anul XXX (1985), nr. 9-10.5. Petraru, Pr. Lect. Gheorghe, Familia cretin-perspective misionare i ecumeniste, n rev. TV, Serie nou, Anul IV (LXX) 1994, nr.5-7.6. Rduc, Pr. Asist. Vasile, Cstoria - Tain a druirii i a desvrlril persoanei, n rev. ST, seria a II-a, Anul XLIV (1992), nr. 1-4.7. Teoctist, Preafericitul Printe, Patriarhul Romniei, Hristos Calea, Adevrul i Viaa, n rev. VO., Anul VII, nr. 126.8. Verzan, Sabin, Familia n lumina nvturii Noului Testament, n MO., Anul VI, (1954), nr.9-10.

1