Asigurarea culturilor agricole

1

Cuprins:

1. Asigurarea culturilor agricole

2. Obiectul asigurării

3. Riscuri asigurate:

4. Perioada de asigurare

5. Suma asigurată :

6. Prima de asigurare :

7. Răspunderea societăţii de asigurare

8. Obligaţiile asiguraţilor

9. Constatarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor

10. Bibliografie

2

1. Asigurarea culturilor agricole

Odată cu lichidarea unităţilor cooperatiste acoperirea pagubelor la culturile agricole nu mai

poate avea loc din fonduri constituite la nivel departamental, deoarece unităţile agricole create

funcţionează în regim comercial. La fel persoanele fizice care au dobândit dreptul de proprietate

asupra pământului îşi asumă riscurile care se pot ivi la culturile agricole şi rodul viilor, prin

urmare singura soluţie o constituie asigurarea culturilor agricole prin intermediul unor societăţi

specializate de asigurări. Cele mai cunoscute societăţi care încheie asigurări de culturi agricole şi

animale sunt : ASIROM, ALLIANTZ-ŢIRIAC, AGRAS, OMNIASIG, AGI, ARDAF, etc.

În sfera asigurărilor culturilor agricole pot fi cuprinse persoane fizice, asociaţii ale proprietarilor

de terenuri agricole, societăţi comerciale cu profil agricol, alte unităţi deţinătoare de culturi

agricole.

2. Obiectul asigurării

Îl constituie culturile agricole şi rodul viilor care pot fi afectate de calamităţi ale naturii şi alte

pericole.

În practica asigurării culturilor agricole au fost excluse de la asigurare:

a) fâneţele naturale, plantele protectoare, ierburi însămânţate pentru fertilizare sau

pentru păşunat, plantele decorative, livezile de pomi fructiferi, arborii şi arbuştii

fructiferi, butucii de vie, plantaţiile de căpşuni, de zmeură şi alte fructe, plantaţiile

de păduri, pepinierele de orice fel, culturile din sere şi răsadurile,

b) culturile agricole pe suprafeţe de până la 10 ari.

Societatea de asigurare prin câştigarea experienţei în acest domeniu îşi extinde portofoliu

prin preluarea în asigurare şi a unora din aceste excluderi (cultura de pomi fructiferi, etc.).

3. Riscuri asigurate:

Sunt agreate în asigurare riscurile de distrugere sau vătămare a culturilor agricole, altor

culturi şi a rodului viilor cum sunt : ploaia torenţială inclusiv efectele indirecte ale acesteia,

grindina, furtuna, uraganul, incendiu, prăbuşirea sau alunecarea de teren, etc.

3

Unele din riscurile menţionate au efecte directe şi indirecte asupra culturilor agricole, fiind

cazul ploilor torenţiale.

- efecte directe ale ploilor torenţiale generează pagube prin spălarea solului în jurul

tulpinei plantei, spălarea seminţelor îngropate în sol, dezgolirea rădăcinilor, mâlirea

plantelor din cauza şuvoaielor de apă, ruperea florilor, tulpinilor, rădăcinilor, spălarea

polenului, culcarea la pământ a plantelor, scuturarea boabelor, etc.,

- efecte indirecte ale ploilor torenţiale constau în băltiri, revărsări de ape care afectează

culturile respective, prăbuşiri, surpări şi alunecări ale terenurilor agricole cu implicaţii

asupra culturilor agricole.

În cazul grindinii, se are în vedere riscul distrugerii ori vătămării plantelor, ca urmare a

efectelor mecanice ale grindinii sau prin stratul de grindină format la baza tulpinei plantei.

În caz de furtună, uragan, riscul asupra culturii constă în dezgolirea din sol a rădăcinilor,

spulberarea pe plante a pământului antrenat, smulgerea plantelor, ruperea tulpinilor, a rădăcinilor

sau florilor, îndoirea tulpinii plantelor fapt care împiedică ciclul de maturizare, scuturarea

seminţelor, a ciorchinilor, etc.

Riscuri generatoare de pagube care nu sunt agreate în asigurare :

a) calamităţi necuprinse în asigurare : ploile de lungă durată, umiditatea excesivă

inundativă – cu excepţia inundaţiilor datorate ploilor torenţiale, asfixiere, îngheţul,

dezgheţul, bruma, variaţiile de temperatură care blochează dezvoltarea plantelor,

polenizarea , uscarea prematură a frunzelor, ceaţa, seceta, vânturile calde şi uscate,

agenţii fitopatogeni, dăunătorii agricoli, etc.,

b) nerespectarea regulilor agrotehnice, cu efecte asupra producţiei,

c) acumulări, băltiri sau revărsări de ape provenite din topirea zăpezilor, din ploi de

durată, din infiltraţia apelor ori datorită ridicării nivelului apelor freatice,

d) revărsarea apelor Dunării,

e) operaţiuni militare şi de război.

Societăţile de asigurare preiau riscurile asigurabile, la culturile agricole, în raport cu produsul

de bază sau produsul principal : la păioase – pierderile de boabe, la sfecla de zahăr – pierderile de

rădăcini sau de sămânţă în funcţie de scopul culturii, obţinerea de zahăr sau de seminţe, la in şi

cânepă în mod similar.

4

Riscul priveşte pierderea cantitativă de produse la cultura respectivă. Există excepţii, la

tutun riscul priveşte şi aspectele de ordin calitativ.

Evaluarea riscului pentru culturile agricole constituie o problemă complexă şi prezintă

interes pentru fundamentarea deciziilor de prevenire a consecinţelor negative generate între altele

de nerealizări succesive ale producţiei potenţiale la unele culturi, datorită unor factori variaţi,

inclusiv amplasarea culturii.

4. Perioada de asigurare

Asigurarea culturilor agricole având caracter facultativ se poate încheia oricând în cursul

anului, fiind valabilă pentru anul în curs.

Există posibilitatea încheierii asigurării şi pe mai mulţi ani (3) cu câteva condiţii :

a) deţinătorul culturilor trebuie să aducă în asigurare toate suprafeţele aferente

culturilor respective,

b) culturile pentru care se încheie asigurarea să nu fi suferit, în anul în curs, pagube

datorate riscurilor pentru care încheie asigurarea.

Asigurarea se consideră încheiată prin plata primelor de asigurare şi emiterea de către

asigurător a contractului de asigurare.

5. Suma asigurată :

La stabilirea ei se ţine seama că obiectul asigurării îl constituie recolta ca rezultat al

vegetaţiei complete. Deci suma asigurată se stabileşte pe „ha „ de cultură agricolă, potrivit cererii

asiguratului , fără a putea depăşi suma ce rezultă din înmulţirea producţiei medii la „ha” obţinută la

cultura respectivă, în ultimii trei ani, cu producţii normale de către cultivatorii din zona respectivă,

cu suma asigurată maximă pe „kg” de produse la cultura respectivă (Smax/ha) şi cu numărul de

hectare de cultură (Sha), conform relaţiei:

Sa = Pm/ha * Smax/ha *Sha

Suma asigurată maximă pe unitate de măsură a produsului culturii este fundamentată

ştiinţific pe baze statistice ( privind producţia, preţurile de evaluare, evoluţia şi intensitatea

pagubelor) de către fiecare societate de asigurare care are în portofoliu său asigurarea culturilor

agricole.

5

6. Prima de asigurare

Pentru stabilirea tarifului de asigurare, judeţele ţării sunt împărţite după frecvenţa

calamităţilor în 4-6 categorii sau zone. Tariful de prime este mai scăzut pentru categoria I şi creşte

în funcţie de frecvenţa riscurilor în categoriile următoare. Prin urmare tariful de prime este

diferenţiat în funcţie de sensibilitatea plantelor la diferite calamităţi cuprinse în asigurare şi de

frecvenţa acestora pe zone ale ţării.

Primele de asigurare se stabilesc prin încadrarea culturilor într-o categorie sau alta , în

funcţie de sensibilitatea la calamităţi şi ţinând seama de zona în care este situată cultura,

identificându-se cota tarifară respectivă care se aplică la suma asigurată.

Prima de asigurare se achită integral şi anticipat la sediul sau în contul societăţii de

asigurare.

7. Răspunderea societăţii de asigurare

Se reflectă sub două accepţiuni: intrarea în vigoare şi începerea răspunderii.

Intrarea în vigoare a asigurării are loc după un anumit număr de ore sau zile socotite din

momentul expirării zilei în care s-a încheiat contractul şi s-au plătit primele de asigurare, variat de la

o societate la alta.

Începerea răspunderii societăţii de asigurare are loc astfel:

- pentru culturile agricole însămânţate, îndată ce plantele au răsărit ( pentru pagubele

pricinuite de grindină, uragan, foc) respectiv din momentul însămânţării( pentru

pagubele pricinuite prin efectele directe sau indirecte ale ploilor torenţiale, prăbuşire

sau alunecare de teren),

- pentru culturile agricole răsădite, răspunderea începe din momentul răsădirii lor, pentru

toate cazurile de pagube cuprinse în asigurare,

- pentru rodul viilor şi culturile de hamei, răspunderea societăţii de asigurare începe,

pentru toate riscurile cuprinse în asigurare din momentul înfloririi sau după caz din

momentul inflorescenţei.

Răspunderea societăţii de asigurare încetează din momentul recoltării, iar la culturile care se

treieră, pentru riscul de incendiu – după terminarea treierişului.

6

8. Obligaţiile asiguraţilor

Sunt precizate în condiţiile de asigurare ale contractului de asigurare şi se referă la :

a) întreţinerea culturilor în bune condiţii conform cerinţelor agrotehnice, luarea măsurilor

de prevenire a distrugerii ori vătămării culturilor agricole şi rodului viilor, precum şi

pentru limitarea pagubelor şi salvarea culturilor rămase după producerea cazului

asigurat,

b) înştiinţarea în scris a societăţii de asigurare cu privire la distrugerea ori vătămarea

culturilor agricole, cel mai târziu în termen de 5 zile de la data producerii evenimentului

asigurat,

c) prezentarea tuturor actelor şi evidenţelor necesare prin care se probează evoluţia şi

nivelul producţiei la culturile agricole, în localitatea sau zona calamitată; facilitarea

constatării evenimentului asigurat, pentru evaluarea pagubelor şi despăgubirii.

9. Constatarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor

Înştiinţarea : se face în scris de către asigurat şi se înregistrează la subunitatea societăţii de

asigurare care a încheiat contractul de asigurare, în termenul limită prevăzut în condiţiile de

asigurare ataşate contractului de asigurare, de regulă 3-5 zile de la data producerii evenimentului

asigurat.

Din cuprinsul înştiinţării trebuie să rezulte suprafaţa culturilor distruse ori vătămate, pe

feluri de culturi, deţinute de fiecare asigurat în parte.

Constatarea şi evaluarea pagubelor : se realizează în două etape prin:

a) stabilirea suprafeţei culturilor distruse ori vătămate şi constatarea preliminară a

pagubelor,

b) constatarea definitivă şi evaluarea pagubelor.

Referitor la lucrările menţionate anterior pot fi remarcate câteva aspecte:

- calamităţile naturale la culturile agricole se dezlănţuie pe suprafeţe întinse afectând

culturile mai multor asiguraţi. Acest fapt a impus stabilirea unui termen de 5 zile în

cadrul căruia să se poată întocmi şi înregistra înştiinţările cu privire la producerea

evenimentului asigurat, termenul mai este necesar şi pentru faptul că în acest interval

uneori culturile îşi revin şi se refac dacă condiţiile devin favorabile,

7

- constatările se fac pentru fiecare caz de producere a calamităţilor în parte deoarece pe

parcursul ciclului de vegetaţie a unei culturi pot surveni mai multe calamităţi sau unele

se pot repeta,

- pagubele pot fi totale atunci când plantele calamitate îşi încetează ciclul de vegetaţie şi

parţiale atunci când plantele îşi diminuează vegetaţia asigurând totuşi o recoltă, dar sub

nivelul celei normale,

- culturile agricole şi rodul viilor pot fi afectate nu numai de riscuri asigurabile ci şi de

unele riscuri necuprinse în asigurare ( dăunători, nerespectarea regulilor agrotehnice

referitoare la calitatea şi perioada optimă a lucrărilor de însămânţare, recoltare, etc.),

- prezintă interes momentul producerii calamităţilor la culturile agricole dacă acestea s-

au produs mai devreme în cadrul ciclului de vegetaţie al plantelor există posibilitatea

refacerii culturilor prin reînsămânţare sau replantare. Dacă s-a produs mai târziu, o

asemenea posibilitate se exclude. Cele două situaţii impun tratarea specifică în tehnica

asigurată.

Constatarea preliminară are menirea de a stabili dacă până la data producerii calamităţii

cultura a fost sub incidenţa altor riscuri necuprinse în asigurare pentru ca apoi în faza de maturitate

a culturii să se poată delimita influenţa riscurilor cuprinse în asigurare de efectul riscurilor

necuprinse în asigurare.

Identificarea pe teren a suprafeţelor distruse ori vătămate are loc prin măsurătoare şi se

exprimă în „ha” ori „ari”. Datele se confruntă cu cele cunoscute prin înştiinţările făcute anterior, în

termenul legal stabilit, şi cu datele din registrul agricol ori din evidenţa culturilor, acolo unde există.

Lichidatorul de daune al societăţii de asigurare are obligaţia de a stabili :

- realitatea pagubei prin cercetarea resturilor de plante din cultura calamitată,

- împrejurările în care s-a produs paguba şi cauzele ei,

- starea de vegetaţie a culturilor în momentul producerii evenimentului asigurat,

- numărul mediu de plante pe m2 sau pe „m” liniar, distruse sau vătămate de riscurile

asigurate de cauze necuprinse în asigurare şi numărul de plante rămase nevătămate,

stabilite prin numărarea plantelor pe cel puţin 10 parcele sau rânduri de probă,

- măsurile luate de asigurat pentru salvarea culturilor rămase după producerea

evenimentului asigurat.

8

Cu această ocazie nu se stabilesc operaţiile de distrugere. Datele rezultate se înscriu în

procesul verbal preliminar sau în procesul verbal colectiv.

Dacă pagubele produse culturilor agricole nu se datorează unor riscuri cuprinse în asigurare,

inspectorul de daune întocmeşte un referat dar nu mai este oportună stabilirea suprafeţei

calamitate şi nu se mai face constatarea preliminară a pagubelor.

Dacă paguba s-a produs într-o perioadă de vegetaţie a culturilor apropiată recoltării, ori

culturile nu se mai pot regenera, constatarea preliminară şi măsurarea suprafeţei cu culturi

vătămate sau distruse are loc concomitent cu constatarea definitivă.

Constatarea definitivă şi evaluarea pagubelor are loc în perioada când culturile ajung la

maturitate.

La culturile care ajung la maturitate şi se recoltează dintr-o singură dată ( grâu, orz, ovăz,

porumb, rodul viilor, hamei, etc.)constatarea definitivă are loc în preajma recoltării prin evaluarea

în lan a producţiei pe terenurile cu culturile distruse ori vătămate.

La culturile de plante tehnice ( in, cânepă, sfeclă de zahăr, sorg, tutun, ardei, pătlăgele,

castraveţi) la care de regulă recoltarea se face în mai multe culesuri, constatarea definitivă are loc

pe baza evaluărilor în lan sau tarla, în perioada ultimului cules. Deoarece o parte a producţiei s-a

recoltat în culturile anterioare, comisia de constatare are latitudinea de a estima producţia

recoltată anterior şi de a stabilii producţia totală precum şi paguba definitivă.

Cu ocazia constatării definitive se stabilesc :

a) cauzele şi împrejurările în care s-a produs paguba,

b) elementele şi datele necesare pentru evaluarea pagubei şi calculul despăgubirii,

respectiv:

- suprafaţa culturilor agricole distruse ori vătămate,

- producţia medie la „ha” realizată în ultimii trei ani cu producţii normale pentru cultura

respectivă în localitatea sau zona de referinţă,

- producţia la „ha” obişnuită pe terenul cu cultura care a fost distrusă ori vătămată,

- gradul de distrugere, separat din riscuri asigurate şi separat din cauze necuprinse în

asigurare.

Datele obţinute prin lucrările de constatare definitivă în lan, se înscriu în procesul verbal

definitiv.

În funcţie de rezultatele prevederii preliminare şi a celor definitive, se concluzionează dacă

în urma producerii calamităţii rezultă sau nu un minus de producţie (stabilit prin diferenţa între

9

producţia medie realizată în ultimii trei ani în condiţii normale şi producţia reală) deci o pagubă şi

dacă această pagubă are şi cauze necuprinse în asigurare.

Dacă cultura a fost dăunată numai din riscuri asigurate, gradul de distrugere din aceste

cauze este în acelaşi timp şi grad de distrugere total.

În situaţia inversă din gradul de distrugere total se scade gradul de distrugere din cauze

necuprinse în asigurare, obţinându-se gradul de distrugere pe baza căruia poate fi evaluată paguba

şi despăgubirea.

Gradul de distrugere al culturii poate fi stabilit prin luarea în considerare a uneia din

următoarele două ipoteze:

1. cultura respectivă poate fi refăcută prin reînsămânţare sau replantare,

2. cultura respectivă nu poate fi refăcută prin reînsămânţare sau replantare.

Stabilirea şi plata despăgubirii :

Despăgubirea este suma ce urmează a fi plătită de societatea de asigurare asiguratului pentru

paguba suferită.

Pentru stabilirea despăgubirii, gradul de distrugere a culturii se aplică la suma asigurată pe

„ha” de cultură, iar rezultatul se ponderează cu suprafaţa culturii în hectare. Acest calcul este corect

doar în ipoteza în care cultura calamitată nu a fost refăcută ( prin reînsămânţare sau replantare).

În ipoteza refacerii culturii, suma asigurată la „ha” de cultură cultivată va trebui recalculată

în sensul micşorării ei ( deoarece asiguratul nu va mai efectua integral set de lucrări la cultura

respectivă, tocmai pentru că a fost calamitată).Dealtfel suma pe „ha” în baza căreia se calculează

despăgubirea nu poate depăşi suma totală asigurată pe „ha” şi nici valoarea producţiei probabile pe

„ha”.

10

10. Bibliografie

1. CONSTANTINESCU D.A. – Tratat de asigurari, Ed SEMNE, București 1998

2. MOLDOVAN, T – Introducere actuarială în asigurările generale, Ed FINMEDIA

1998

3. NEGRU, TITEL – Asigurări și reasigurări în economie, Ed CH BECK, București 2006

4. Legea 136/1995-privind asigurările și reasigurările în România

5. Legea 113/2006 pentru completarea Legii 136/1995

11