Page 1

Page 2

Mulţumim colegilor care şi-au adus

contribuţia la ridicarea şi

transformarea C.P.P.C.J.M.Sinaia,

într-o instituţie de învăţământ

modernă, recunoscută la nivel

naţional şi internaţional. Le dorim

sănătate şi îndeplinirea tuturor

proiectelor pe care şi le-au propus pe

viitor. Pensie lungă şi frumoasă!

Col.(r) Stanchi Liviu Lt.col.(r) Alecu Cătălin Col.(r) Zbarcea Alexandru

Slt. Neguţescu

Bogdan

Mr. Alecu

Laurenţiu

Plt.maj. Mihalcea

Mihail

Sg.maj. Arnăuţ

Răzvan

P.C. Spulber Florica P.C. Dobre Ioan

„Le urăm bun venit în colectivul nostru, noilor colegi! Sperăm ca prin prezenţa lor, activităţile desfăşurate în centru să capete

un plus de valoare profesională!” Comandantul unităţii colonel Ionel Bodea

Plt.maj. Mihalcea

Mihail Sg.maj. Arnăuţ

Răzvan

Page 3

comandant C.P.P.C.J.M. Sinaia

Col. Ionel BODEA

- –

Motivarea financiară şi motivarea nonfinanciară

Motivarea financiară şi cea nonfinanciară sunt criterii la fel de importante pentru a decide în privinţa unui loc de muncă! Motivarea nonfinanciară a început să fie prezentă şi în Jandarmeria Română, însă foarte puţin.

A merge doar pe motivare financiară reprezintă o greşeală majoră din partea unui manager, întrucât nu poate mări salariile în fiecare lună. Un indicator clar al motivării non-financiare poate fi observat atunci când unui angajat, o altă instituţie sau companie îi face o ofertă salarială mai bună. Cu toate acestea, angajatul refuză, întrucât spune el: „mă simt bine aici la actualul loc de muncă”. Se ştie foarte bine că în general omul nu fuge de instituţie, ci fuge de oamenii din instituţie. Cine ar pleca dintr-un mediu în care se simte bine? Există şi un proverb românesc referitor la acest aspect: „Câinele fuge de zburătură şi nu fuge de îmbucătură”.

Fiecare angajator investeşte în pregătirea angajatului lui, mai cu seamă în instituţia din care noi facem parte, dar dacă el însă nu va avea grijă nonfinanciar de angajatul lui, acesta la prima ocazie, va merge la o altă instituţie/companie unde va folosi toată experienţa acumulată anterior!

Hai să ne gândim un pic, câţi jandarmi nu au plecat fie la alte arme, fie la diverse firme de pază, în magistratură etc.? Îmi amintesc că acum câţiva ani, mulţi din şefii noştri spuneau foştilor JABC: „mare atenţie! La poartă sunt o sută care te pot înlocui”. Astăzi, nu cred că ne mai permitem acest lux, oamenii au căpătat experienţă, cererea nu mai este atât de mare, riscurile meseriei în raport cu remuneraţia sunt din ce în ce mai mari etc. Motiv pentru care cred că trebuie să avem grijă de oamenii noştri, în acest moment sunt cea mai preţioasă resursă.

La o simplă căutare pe un site online de joburi, vedem cereri de muncă de la oameni angajaţi care îşi caută un alt loc de muncă. Explicaţia e simplă: aceştia sunt demotivaţi fie financiar, fie nonfinanciar, fie ambele dintre ele! Acest aspect îl regăsim şi în instituţia noastră.

Poţi fideliza un angajat dacă duci o politică de motivare non financiară? Trebuie să recunoaştem că motivarea financiară nu reprezintă totul, însă este foarte

importantă, aceasta fiind cea care poate face diferenţa între tine ca angajator şi competitorii tăi! Doar 10 % dintre angajaţii din România sunt foarte mulţumiţi de actualul loc de muncă! Fiind mai atent la considerentele non financiare procentul se poate ridica până la 20% sau chiar mai mult!

Motivarea financiară şi cea non financiară sunt moduri de a atinge performanţa. Acesta este şi scopul motivării, anume de a atinge performanţa. Motivarea non financiară îţi poate optimiza activitatea. O atenţie mărită asupra acestor factori motivatori duce la performanţă, duce la rezultate mai bune. Performanţă însemnă atât calitatea bună cât şi volum mare de muncă, înseamnă păstrarea încrederii cetăţenilor în instituţia noastră, sau poate însemna pur şi simplu mulţumirea acestora.

În plus, capacitatea intelectuală a oricărui angajat se dezvoltă atunci când este motivat non financiar. Atât motivarea financiară cât şi motivarea non financiară contribuie la dezvoltarea angajatului, întrucât îl pune pe acesta în situaţia de a furniza performanţă. Dezvoltarea intelectuală vine din multitudinea de sarcini pe care le are de rezolvat în acelaşi timp, eficienţa şi rapiditatea cu care acesta rezolvă sarcinile. Totodată vom şti dacă un angajat şi-a dezvoltat capacităţile intelectuale dacă el identifică soluţii inovative mai eficiente şi vine totodată cu propuneri care îmbunătăţesc eficienţa şi performanţa în structura unde lucrează.

Page 4

Înainte de a discuta despre metode de motivare a angajaţilor, trebuie să identificăm corect dacă avem de-a face cu lipsă de motivaţie sau cu un deficit de competenţă profesională. Vom stabili exact cum anume putem pune un diagnostic corect pe problemă: deficit de competenţă sau lipsă de motivaţie.

Totodată, în termeni de soluţii voi prezenta care sunt acele metode prin care putem rezolva fiecare din cele două probleme. Subiectul este foarte important, întrucât lipsa motivaţiei sau deficitul de compentenţă sunt generatori imediaţi de neperformanţă, lucru pe care probabil ni-l dorim cel mai puţin. Este bine când dorim să motivam angajaţii, dar mai înainte de asta trebuie să aflăm dacă acestora le lipseşte într-adevăr motivaţia. Analizând cazul în care salariaţii obţin performanţe scăzute trebuie să avem în vedere dacă performanţa scăzută este rezultatul unei competenţe profesionale scăzute sau este cauzată de lipsa motivaţiei. Astfel în cele două situaţii atitudinea adoptată de manager trebuie să fie total diferită. Competenţa profesională scăzută se observă mai ales în cazul în care fiind pus în faţa unor sarcini dificile, angajatul poate dovedi o „insuficienţă” a competenţei profesionale, ale cărei cauze pot fi: cunoştinţe de specialitate reduse, lipsa de experienţă, atitudine nepotrivită a angajatului (faţă de muncă, faţă de echipă, faţă de superiori), abilitate redusă în domeniul în care performanţa nu a atins nivelul aşteptat.

Cum punem diagnosticul corect?

1. Pentru a se stabili că într-o anumită situaţie concretă este vorba despre competenţă profesională scăzută, trebuie să se ia în considerare felul în care a acţionat angajatul în trecut, faţă de sarcini asemănătoare. În cazul în care în perioadele trecute acesta a făcut faţă cu succes unor sarcini similare, înseamnă că este vorba de o lipsă de motivaţie;

2. De asemenea, se va lua în considerare şi dificultatea sarcinii care a generat lipsă de performanţă. Daca avem de-a face cu sarcini care nu presupun un „consum” sporit de cunoştinţe şi deprinderi, lipsa oricărui progres în realizarea sarcinii dovedeşte lipsă de interes, deci lipsă de motivaţie;

3. Un alt punct care trebuie luat în seamă este observarea reacţiei angajatului în faţa neîndeplinirii sarcinii. Dacă acesta manifestă dezinteres faţă de nerealizarea adecvată a sarcinii, este din nou un semn al lipsei de motivaţie.

Cum îmbunătăţim competenţele?

În situaţia în care se stabileşte în mod clar că nu lipsa de motivaţie a cauzat nivelul redus de performanţă, se va stabili împreună cu angajatul un plan de îmbunătăţire a competenţei profesionale după cum urmează: se va stabili ce curs de perfecţionare trebuie să urmeze angajatul; se vor identifica procedurile de lucru care-i sunt neclare acestuia; se vor revizui aceste proceduri; se va explica încă o dată cum trebuie urmată procedura de lucru pentru sarcina în care angajatul a

dovedit competenţa profesională scăzută. Odată ce am stabilit că nu avem de-a

face cu deficit de competenţă profesională, se trece la analiza motivaţiei acestuia.

Lipsa motivaţiei unui salariat se poate recunoaşte prin faptul că acesta nu cooperează atunci când este nevoie de un efort suplimentar, întârzie, pleacă mai devreme, îşi ia zile libere fără a da explicaţii satisfăcătoare, lungeşte cât se poate de mult pauzele pentru a rămâne cat mai puţin timp de lucru, nu se oferă niciodată să efectueze ore suplimentare, nu respectă termenele limită, nu-şi asumă răspunderea pentru lucrurile care merg prost sau nu urmează instrucţiunile care i se dau.

- va urma –

Page 5

Locţiitorul comandantului

Lt.col. Florin NEDELCU

Comisia Internaţională de Salvare Alpină (CISA – acronimul denumirii Comisiei în limba franceză, respectiv ICAR – acronimul denumirii Comisiei în limba engleză, uneori scris sub forma IKAR – acronimul denumirii Comisiei în limba

germană) reuneşte 85 de organizaţii din 34 de ţări, servicii publice naţionale sau regionale, asociaţii care asigură activitatea de prevenire a accidentelor montane, serviciul de urgenţă pentru turişti şi activităţi de educaţie privind securitatea/siguranţa deplasărilor pe munte.

Lista acestor instituţii se află pe pagina web a Comisiei Internaţionale de Salvare Alpină, CISA-IKAR, http://www.alpine –rescue.org

Comisia Internaţională de Salvare Alpină, fondată în 1948 ca asociaţie neguvernamentală, nonprofit, de către statele pe teritoriul cărora se întind Munţii Alpi, extinsă treptat la nivel mondial, îşi are sediul în Elveţia, la Kloton şi asigură diseminarea şi implementarea bunelor practici cu privire la siguranţa în mediul montan, limbile oficiale ale organizaţiei fiind engleză, franceză şi germană (de aici şi posibilitatea transcrierii denumirii organizaţiei diferit).

Această comisie oferă o platformă pentru acţiunile de salvare montană şi organizaţiile conexe, pentru diseminarea cunoştinţelor în scopul îmbunătăţirii serviciilor de salvare montană. Comisia promovează siguranţa şi prevenţia în salvarea montană, siguranţa acţiunilor de salvare fiind cel mai important obiectiv al Comisiei, promovând, totodată, interacţiunea cu organizaţiile de salvare care nu sunt membrii ai Comisiei.

Comisia este o asociaţie a organizaţiilor şi instituţiilor – membrii – care sunt fie activi în salvarea montană, fie sunt interesaţi în salvarea montană eficientă, fiind neutră din punct de vedere politic şi religios, afându-se sub jurisdicţie elveţiană. Comisia reprezintă interesele membrilor săi faţă de alte organizaţii internaţionale, la cerere, la nivel naţional şi nu urmăreşte scopuri comerciale.

Este organizată astfel: Adunarea Delegaţiilor, formată din reprezentanţii organizaţiilor afiliate (numărul diferă în funcţie de tipul de membru); Comitetul Executiv – preşedinte, vicepreşedinte, trezorier, preşedinţii comisiilor tehnice şi asesorii comisiilor de evaluare – numiţi de către Adunarea Delegaţiilor; Biroul (administrativ) al Comisiei – pentru activităţile curente, al cărui personal îşi desfăşoară activitatea 12 ore / săptămână în Aeroportul Zurich.

Adunarea Delegaţiilor este autoritatea supremă a Comisiei, se reuneşte anual, la invitaţia preşedintelui, în luna octombrie, în cadrul Convenţiei anuale a Comisiei, activitate care este organizată alternativ de către fiecare membru al Comisiei. Invitaţia se publică pe site-ul Comisiei, împreună cu agenda completă, cu cel puţin o lună de zile înainte de reuniune.

Propunerile ordinii de zi, nominalizările pentru alegerea membrilor, trebuie să fie transmise preşedintelui cu cel puţin 3 luni înaintea reuniunii. Totuşi, aceste propuneri pot fi prezentate şi acceptate şi în ziua deschiderii reuniunii.

Page 6

O adunare extraordinară poate fi convocată la cererea minimă a unei cincimi a membrilor cu drept de vot.

Atribuţiile Adunării sunt: alegerea membrilor Comitetului Executiv; aprobarea raportului anual al preşedintelui; aprobarea procesului verbal al Adunării; aprobarea situaţiei financiare şi a raportului auditului; aprobarea bugetului viitor; admiterea sau excluderea membrilor; alegerea membrilor de onoare; stabilirea cuantumului cotizaţiei anuale; stabilirea datei şi locului următoarei reuniuni; modificarea regulamentelor interne.

Numărul delegaţiilor ce formează această adunare este stabilit în funcţie de tipologia membrilor Comisiei (detaliat la Membrii Comisiei), astfel: membrii de tip A – 2 voturi; membrii de tip B – 1 vot; membrii de tip C – nu au drept de vot; membrii de tip D – nu au drept de vot.

Comitetul Executiv – preşedinte, vicepreşedinte, trezorier, preşedinţii comisiilor tehnice şi asesorii comisiilor de evaluare – este partea operativă a Comisiei, care funcţionează permanent, fiind numit de către organizaţiile membre ale Comisiei o dată la 4 ani prin Adunarea Delegaţilor, membrii acestuia putând fi realeşi de două ori.

Comitetul se întâlneşte la sfârşitul lunilor ianuarie şi august precum şi pe timpul Convenţiei anuale – octombrie.

Sarcinile sunt specifice fiecărei funcţii, neremunerate, şi vizează buna funcţionare a Comisiei şi managementul intern al organizaţiei, cele mai importante fiind: contactul cu organizaţiile care nu sunt membre ale Comisiei, necesită aprobarea preşedintelui; preşedintele Comitetului: reprezintă Comisia în relaţiile internaţionale; gestionează şi coordonează activitatea Comisiei; conduce şedinţele Comitetului şi aprobă ordinea de zi; deleagă sarcini specifice membrilor Comitetului, etc.;

Page 7

preşedinţii comisiilor tehnice: sunt responsabili pentru managementul comisiilor lor, în conformitate cu normele interne; pun în aplicare deciziile comisiilor; informează preşedintele despre activităţile comisiilor lor; gestionează activităţile astfel încât să favorizeze contactul permanent între membrii comisiilor pe care le conduc.

Preşedinţii comisiilor tehnice sunt, fie specialişti activi şi cu experienţă în domeniul respectiv de salvare (salvare terestră, salvare aeriană, salvare din avalanşă, medicină alpină), fie, trebuie să aibă posibilitatea de a influenţa acţiunile de salvare montană, bazându-se pe activitatea lor profesională.

Asesorii comisiilor de evaluare, procesează cererile de aderare a noilor membrii, înainte de a fi prezentate Comitetului.

Toţi membri Comitetului au drept de vot, în cazul unui număr egal de voturi, votul preşedinţilor contează dublu.

Biroul Comisiei îşi desfăşoară activitatea sub controlul preşedintelui şi trezorierului ICAR. COMISIILE TEHNICE În cadrul CISA-IKAR, funcţionează patru comisii tehnice având drept scop principal

uniformizarea pregătirii, materialelor şi tehnicilor specifice folosite în acţiunile de căutare şi salvare-evacuare, comisii ce acoperă toate aspectele legate de salvarea montană.

Aceste comisii sunt: Comisia de salvare terestră; Comisia de salvarea aeriană; Comisia

de salvare din avalanşă (inclusiv subcomisii pentru salvarea cu câini și partea de prevenire); Comisia de medicină alpină.

Anual au loc întâlniri în care se discută, analizează şi promovează, tehnici şi proceduri noi de salvare, pentru optimizarea nivelului de siguranţă al turiştilor, dar şi al salvatorilor.

Comisiile tehnice gestionează toate aspectele tehnice ale salvărilor montane, având următoarele atribuţii: prezintă echipamentele de salvare montană; evaluează tehnic şi d.p.v. al siguranţei echipamentul prezentat, pregătesc recomandările şi propunerile de îmbunătăţire a acestora; evaluează accidentele montane, desfăşoară cercetarea acestora şi emit recomandări pentru prevenirea lor; emit recomandări pentru asistenţa medicală primară şi transportul răniţilor în zona montană; asigură schimbul de experienţă şi tehnologie, precum şi documentaţia aferentă; diseminează informaţiile despre salvarea montană şi prevenirea accidentelor.

Cel puţin o dată pe an, comisiile tehnice trebuie să se-ntrunească pentru a organiza un atelier de lucru, de obicei în ziua dinaintea Adunării Delegaţiilor, programul acestei activităţi fiind transmis tuturor membrilor cu cel putin 30 de zile înainte.

Comisiile tehnice se întrunesc în reuniune comună în cadrul Adunării Delegaţiilor, prezidate de preşedintele ICAR, perioadă în care preşedinţii comisiilor prezintă un raport al activităţii comisiilor lor.

Comisia de salvare terestră (ICAR – TER) are ca sarcini: organizarea reuniunilor comisiei în cadrul Adunării Delegaţiilor; organizarea atelierelor de lucru. Iar ca obiective principale: securitatea salvatorilor; salvarea persoanelor rănite în condiţii cât mai sigure.

Acţiunile comisiei se axează pe introducerea noilor tehnici de salvare; prezentarea de noi metode; schimbul de experienţă /metode rezultate din operaţiunile de salvare; prezentarea noilor organizaţii de salvare; prezentarea noilor metode şi strategii în gestionarea dezastrelor; sprijin reciproc între organizaţii de salvare din ţări diferite.

Page 8

Comisia de salvare aeriană (ICAR – AIR) este formată din experţi, piloţi, salvatori aerieni, operatori aerieni din ţările membre ICAR. Comisia este o platformă pentru schimbul de experienţă, cu scopul de a prevenii incidentele şi nu în ultimul rând accidentele.

Comisia de salvare din avalanşă (ICAR – AVA) are ca principal obiectiv de a oferi o platformă pentru prezentarea sistemelor de căutare şi salvare din avalanşă, a schimbului de experienţă şi transferului de cunoştinţe către partea practică. Are ca sarcină de a emite recomandări cu privire la măsurile de siguranţă pentru minimizarea accidentelor de avalanşă; de a asigura securizarea şi compatibilizarea dispozitivelor de căutare în avalanşă şi de a unifica scala europenă a pericolului de avalanşă cu sistemele din America de Nord. Această comisie are două subcomisii: conducători câini şi prevenire.

Comisia pentru medicina de urgenţă (ICAR – MED). Recomandările acestei comisii sunt publicate în reviste ştiinţifice internaţionale, mizând pe aportul a 90 de medici de urgenţă activi, care lucrează în zonele montane din 28 de state.

Principalul obiectiv este elaborarea de recomandări şi orientări privind salvarea montană, tratamentul accidentelor în mediul montan pentru medicii de urgenţă, paramedici şi primul ajutor de bază.

Un număr de 34 de ţări de pe toate continentele fac parte din CISA-IKAR, organizaţiile afiliate acestui organism, putând fi: federaţii sportive de specialitate, servicii de salvare civile dar şi militare, şcoli montane, institute naţionale de meteorologie, asociaţii de ghizi, etc, acestea fiind structurate în patru categorii:

Membrii de tip A – servicii de salvare, naţionale sau regionale, care acoperă toate aspectele salvării montane, desfăşurând activităţi ce sunt reglementate de cele patru comisii. Organizaţiile membre de acest tip au delegaţi cu două drepturi de vot, la Adunarea Delegaţiilor, cotizaţia anuală fiind de 800 euro.

Membrii de tip B – asociaţii alpine, servicii de salvare, federaţii sportive, instituţii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul montan (pot participa la acţiunile de salvare în zona montană ocazional sau la cerere), care acoperă o parte a aspectelor de salvare montană, iar activitatea lor poate fi reglementată de către una sau mai multe dintre comisiile mai sus menţionate. Organizaţiile membre de acest tip au delegaţi cu drept de un vot, la Adunarea Delegaţiilor, cotizaţia anuală fiind de 400 euro.

Membrii de tip C - organizaţii care acţionează în domeniul securităţii montane, care nu sunt direct active în Comisia Internaţională, membrii corespondenţi, ce nu au drept de vot şi cărora nu li se percepe nici o taxă anuală.

Membrii de tip D – membrii de onoare, nu au drept de vot şi nu li se percepe nici o taxă anuală.

Avantajele calităţii de membru sunt legătura de specialitate la nivel internaţional; schimbul de experienţă şi tehnologie; participarea la forumurile tehnice, în care sunt prezentate noile perspective în salvarea şi siguranţa montană; contacte directe cu producătorii de materiale şi tehnologie alpină.

Membrii sunt obligaţi de a pune la dispoziţia celorlalţi membri, propria expertiză şi cunoştinţele în domeniu, inovaţiile, statisticile acţiunilor de salvare, etc. şi de a plăti taxa anuală până pe 30.06. a fiecărui an.

- va urma –

Page 9

Compartiment S.S.M. Plt.adj. Irina CRĂINICEANU

Printre cele mai des întâlnite probleme de sănătate cauzate de activitatea profesională, stresul în muncă apare atunci când solicitările mediului de muncă depăşesc capacitatea angajaţilor de a le face faţă sau de a le menţine sub control.

Stresul în muncă poate fi cauzat de riscuri psihosociale, ca de exemplu: solicitări profesionale deosebite şi posibilităţi reduse de control asupra propriei activităţi sau probleme cum ar fi violenţa şi hărţuirea la locul de muncă. Riscurile fizice cum sunt zgomotul şi temperatura din mediul de muncă pot, de asemenea, să cauzeze stresul în muncă.

Stresul nu este o boală în sine, dar dacă este intens şi de durată, poate să conducă la apariţia unor probleme de sănătate mentală şi fizică. Starea de presiune poate să îmbunătăţească performanţele şi să aducă o anumită satisfacţie în muncă, prin atingerea

obiectivelor urmărite. Dar atunci când solicitările şi presiunile depăşesc anumite limite, ele conduc la stres. Şi această situaţie nu este favorabilă nici pentru angajaţi, nici pentru angajator.

Stresul, nefiind un fenomen specific uman, este resimţit de orice animal: în prezenţa unei pisici, şoarecele intră în stare de alertă! Inima îi bate mai repede, pompează mai mult sânge, deci mai mult oxigen şi mai multă energie în muşchi; în felul acesta şansa de supravieţuire a şoarecelui creşte. O dată salvat din ghearele pisicii, el se linişteşte încetul cu încetul şi recuperează din energia risipită odihnindu-se şi mâncând …Până la următoarea întâlnire cu pisica! Stresul, corespunzând primei reacţii a şoarecelui, este, în acest caz, cea mai bună şansă a lui de a rămâne în viaţă. Altfel spus, dacă n-ar reacţiona aşa, ar fi devorat de pisică! Faza de recuperare este şi ea la fel de necesară. Dacă şoarecele rămâne într-o stare de stres prelungită, se instalează epuizarea, la fel de incompatibilă cu supravieţuirea ca şi absenţa reactivităţii.

Stresul în muncă poate fi evitat şi acţiunile de reducere a acestuia pot fi foarte rentabile. Evaluarea riscurilor de stres în muncă implică aceleaşi principii şi procese de bază ca şi evaluarea celorlalte riscuri de la locul de muncă.

Includerea angajaţilor şi a reprezentanţilor lor în procesul de evaluare este indispensabilă reuşitei acestuia; ei trebuie consultaţi pentru identificarea cauzelor stresului, a

Page 10

grupelor care sunt victimele acestuia, precum şi a soluţiilor care trebuie adoptate pentru a ajuta.

Pentru a depista existenţa unei probleme, este necesar să se identifice factorii de risc care o generează, iar stresul poate fi cauzat de „cultura” sau „atmosfera” organizaţiei şi modul de abordare a problemei stresului în muncă, solicitările locului de muncă, cum sunt sarcina de muncă şi expunerea la riscuri fizice din mediul de muncă, controlul asupra propriilor sarcini şi cât de mult pot influenţa angajaţii modul în care realizează propriile activităţi, dar şi relaţiile de muncă, în special intimidările şi hărţuirea la locul de muncă.

Pentru fiecare dintre factorii menţionaţi prezentăm câteva idei privind gestionarea stresului la locul de muncă.

Cultura organizaţională sau politica abordată de angajator trebuie canalizată către o bună comunicare în organizaţie, o susţinere adecvată a angajaţilor şi manifestarea respectului reciproc între colegi.

Solicitările locului de muncă vizează sarcinile angajatului care pot fi prea multe sau prea puţine. Atât supra cât şi subîncărcarea activităţilor pot genera nelinişte în rândul angajaţilor.

Personalul trebuie să aibă posibilitatea de a controla planificarea propriei activităţi, de a decide asupra modului în care trebuie să fie realizată această activitate şi asupra soluţiilor de rezolvare a problemelor curente. Sarcina de muncă trebuie îmbogăţită astfel încât personalul să-şi poată utiliza în mod optim competenţele. Este esenţial să se instaureze un climat de muncă favorabil.

Cu toţii suntem vulnerabili la presiunile la care suntem supuşi la un moment dat. Orice informatie, orice stimul declanşează în fiecare dintre noi o reacţie. Ansamblul

acestor reacţii constituie un răspuns de adaptare al cărui scop este să ne menţină echilibrul vital în funcţie de evenimentele trăite.

În concluzie, o buna utilizare a stresului înseamnă a avea reacţia fiziologică, emoţională şi psihologică necesară acţiunii, urmată de suficienta recuperare pentru a dispune de această cantitate de energie în caz de nevoie sau când e de dorit.

Page 11

Şef Catedra “Schi, alpinism şi prim ajutor de bază”

Mr. Lucian MIU-GRIGORESCU

Începând cu anul 2015, la Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia, au loc periodic, stagii de pregătire în domeniul folosirii G.P.S., la care participă jandarmii de la secţiile şi posturile montane.

Jandarmeria Română foloseşte, începând cu anul 2014, receptoare care înglobează un sistem global de navigaţie prin satelit şi unde radio, şi anume dipozitivul GARMIN GPSMAPS 64S. Acest aparat vine în sprijinul structurilor montane din cadrul Jandarmeriei Române, deoarece ajută la îndeplinirea următoarelor tipuri de misiuni: căutare/salvare/evacuare a persoanelor care au suferit

accidentări în mediul montan; menţinere a ordinii publice pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor în staţiuni montane şi pe trasee turistice din zona acestora, precum şi pe litoralul Mării Negre, în Delta Dunării, ori în staţiuni balneare sau în alte zone de interes operativ; în domeniul protecţiei mediului, prevenirii şi combaterii încălcărilor reglementărilor specifice zonei montane, a prevenirii producerii accidentelor.

Pasul major în acceptarea de către structurile/departamentele militare de a furniza informaţii despre localizare geografică folosind sistemul de poziţionare global, de către civili, s-a

realizat în urma incidentului aviatic petrecut în anul 1983. Mai exact, în data de 1 septembrie 1983, un avion al liniilor aeriene sud-coreene, cu 269 de

persoane la bord, a decolat din orașul Anchorage, Alaska, SUA cu destinaţia Seul, Coreea de Sud. Avionul cursei sud-coreene nu a mai ajuns la Seul, fiind doborât de un avion militar de interceptare sovietic, deasupra Mării Japoniei, în apropierea insulelor Moneron, la sud de insula Sahalin (URSS).

În acest incident, toţi cei 269 pasageri aflaţi în avionul sud-coreean au decedat. La bordul aeronavei au fost prezente persoane de mai multe naţionalităţi, printre care se numărau şi cetăţeni americani.

Împrejurările exacte nu se cunosc nici în ziua de azi. Se pare că avionul s-a rătăcit și a pătruns în spaţiul aerian sovietic, tocmai în momentul când un avion de spionaj american efectua o acţiune de recunoaştere în zona respectivă. În acea zonă, lângă Kamceatka se aflau mai multe baze militare (aeroporturi, porturi, docuri pentru submarine etc.), care demarau exerciţii tactice de mare amploare (exerciţii experimentale cu rachete balistice intercontinentale).

În mod inexplicabil, avionul de pasageri a început să devieze de la cursa sa spre Seul deplasându-se tot mai spre nord. Când avionul de pasageri a violat spaţiul aerian sovietic, baza militară de radiolocaţie sovietică, a reacţionat imediat şi a trimis două avioane de vânătoare de interceptare.

Piloţii au încercat în repetate rânduri să contacteze pilotul avionului de pasageri de tip Böeing 747 al cursei sud-coreene KAL 007. Neprimind niciun răspuns, comandamentul bazei militare de radiolocaţie sovietice le-a ordonat piloţilor doborârea avionului.

Ca urmare a acestui incident, administraţia americană din acea perioadă a luat hotărârea de a oferi acest sistem pentru utilizarea în domeniul aviatic şi naval, deoarece era necesar a se cunoaşte în permanenţă poziţionarea cât mai exactă a aeronavelor/navelor maritime companiilor civile, folosite de regulă în transportul de: turişti, produse petroliere, mărfuri ş.a.

Page 12

Momentul de început al utilizării pe scară largă poate fi considerat 01 mai 2000, când preşedintele S.U.A., Bill Clinton, a decis ca acesta să fie pus la dispoziţia publicului larg, eliminând restricţiile care limitau precizia receptoarelor prin satelit şi unde radio (GPS) la aproximativ 300 de metri.

Începuturile localizării mecanice s-au petrecut în anul 1909, când J.W. Jones a inventat „Jones Live Map”, un sistem de ghidaj pentru automobilişti, ce consta din mai multe discuri imprimate cu hărţi care îi arăta şoferului direcţia, prin manevrarea unor cadrane speciale. Discurile acopereau 100 de mile de drumuri cunoscute, cartografiate de The Touring Club of America. La fiecare 100 de mile, discul trebuia schimbat. Până în 1919, sistemul inventat de Jones, acoperea peste 500 de rute din S.U.A., de la New York la Los Angeles.

La începutul anilor '40, Marina Regală Britanică dezvoltă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sistemele de radionavigaţie la sol, LORAN şi Decca Navigator.

Ideea implementării GPS a venit odată cu lansarea navei spaţiale sovietice Sputnik în 1957, şi a fost proiectat iniţial pentru aplicabilitate în domeniul militar în anii 1960, la începutul Războiului Rece.

Doi fizicieni americani, William Guier şi George Weiffenbach, de la Applied Physics Laboratory (APL), au decis să monitorizeze transmisiile radio ale satelitului Sputnik. Aceştia au realizat că, datorită efectului Doppler, puteau localiza punctul satelitului în orbită, precum şi locul utilizatorului cunoscând-ul pe cel al satelitului.

Primul sistem de navigaţie prin satelit, Transit, folosit de Marina SUA, a fost testat cu succes în 1960. Alcătuit dintr-o constelaţie de cinci sateliţi, putea furniza o poziţionare ce se actualiza o dată pe oră.

Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii, începând cu anul 1974, a lansat sistemul GPS NAVSTAR, acesta coordonând/monitorizând în continuare constelaţiile de sateliţi ale S.U.A.

Între 1978 şi 1985, sistemul GPS s-a dezvoltat rapid pentru scopuri militare, cu un total de 11 sateliţi de tipul Block I.

Din 1983, utilizarea sistemului GPS se face şi în scopuri civile, cu aplicabilitate în domeniul aviatic şi cel naval.

În anul 1989 s-au lansat o nouă serie de sateliţi înglobând noi tehnologii. În 1993, SUA a lansat pe orbită cel de-al 24-lea satelit Navstar, care a completat o reţea de 24 de sateliţi, cunoscută acum sub denumirea de Sistem de Poziţionare Globală, sau GPS.

Un număr de 21 de sateliţi erau activi în permanenţă, iar alţi 3 erau de rezervă. Sistemul a devenit în totalitate operaţional în anul 1995.

În prezent, reţeaua GPS are aproximativ 30 de sateliţi activi în reţeaua GPS. Sistemul de poziţionare globală (engleză Global Positioning System – G.P.S.), este

un sistem global de navigaţie prin satelit şi unde radio. Sistemul GPS este o reţea de sateliţi care orbitează în jurul Pământului în puncte fixe deasupra planetei, transmiţând semnale tuturor receptorilor aflaţi la sol.

Aceste semnale conţin un cod de timp şi un punct de date geografice care permit utilizatorului să primească poziţia exactă în care se află, viteza şi ora din orice regiune de pe planetă. GPS funcţionează în orice condiţii meteorologice, oriunde în lume, 24 ore pe zi. În prezent, sistemul GPS este utilizat în numeroase domenii: telefonie mobilă; navigaţie şi localizare rutieră; transporturi aeriene şi navale; topografie şi geodezie, cercetare seismică, studii climatice; minerit; construcţii; agricultură; zootehnie; silvicultură; recreaţional ş.a.

Page 13

În cadrul celei de a XI-a ediţii a campaniei „Donează sânge! Salvează o viaţă”, iniţiată de Patriarhia Română şi aniversării Zilei Mondiale a Donatorului de Sânge, jandarmii montani au donat sânge prin intermediul Centrului de Transfuzii Sanguine Ploieşti. Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia, iniţiator al campaniei de donare la nivelul structurilor Jandarmeriei Montane din Sinaia, a desfăşurat la sediul instituţiei donarea de sânge şi înscrierea donatorilor de celule stem, la care au participat personalul centrului, jandarmii din cadrul Posturilor Montane Sinaia şi Buşteni, pază şi ordine publică de la Detaşamentele din Sinaia ale Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Prahova şi cadre ale Poliţiei oraşului Sinaia. Potrivit statisticilor, în România doar 2% din populaţie donează sânge. Prin urmare, nu de puţine ori, cantitatea de sânge colectată se dovedeşte a fi insuficientă comparativ cu cererea foarte mare înregistrată de spitalele din România. Jandarmii montani, prin natura profesiei lor, cunosc faptul că gestul lor altruist de a dona sânge poate salva viaţa a trei persoane. La nivel naţional, cadrele Jandarmeriei Române sunt susţinători fervenţi ai campaniilor de donare de sânge, fiind deseori iniţiatori şi promovând donarea, pentru a conştientiza populaţia că pot oferi o şansă la viaţă semenilor lor, cu doar un strop de sânge.

La solicitarea S.C. Transport Urban Sinaia de a participa alături de comunitatea locală pentru a curăţa de gunoaie fondul forestier de la Cota 1400 până la Cota 1000 din Sinaia, cadrele de la Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia au ecologizat zonele mai greu accesibile şi cele împădurite, colectând peste 50 de saci de gunoi nebiodegradabil. Jandarmii montani doresc prin această acţiune să-i conştientizeze pe cei care aruncă gunoiul în zone care nu sunt special amenajate, că depinde în primul rând de noi să avem un mediu sănătos.

Mediul este prezent în toate momentele vieţii noastre, este tot ceea ce ne înconjoară, natural şi artificial, şi depinde de noi de să ni-l facem mai favorabil vieţii noastre. Iată deci, necesitatea de a menţine şi a îngriji toţi factorii de mediu, efort din ce în ce mai mare într-o lume unde ce este numit

civilizaţie tinde să-i deterioreze. Este timpul să conştientizăm că fiecare

cetăţean al planetei are o contribuţie vitală în menţinerea unui mediu curat.

Gândeşte la faptul că atunci când arunci în natură gunoi menajer, sanitar sau de orice natură, poluezi aerul pe care îl respiri, tu şi copilul tău!

Gândeşte pentru tine şi viitorul tău! Să fim împreună o forţă pentru viitorul

nostru!

Page 14

Şef Catedra “Intervenţie specializată în mediul montan” Lt.col. Cătălin-Nicolae POPA

În anul 2016, la sediul Centrului de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor

Jandarmi Montan Sinaia s-a desfăşurat exerci iul interna ional de stat major cu for e in teren – RoGendIntEx 2016

Pe partea de structură montană, patru ofiţeri au participat ca observatori şi

evaluatori la activităţile de pregătire în domeniul montan cu jandarmii de la secţiile şi

posturile montane din ţară, care s-au desfăşurat la Centrul de Perfecţionare a Pregătirii

Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia.

Ofiţerii desemnaţi ca observatori şi evaluatori au fost, locotenent colonel Raed Deghles din Palestina,

locotenent Khalid Abdulla Al-Hemaidi din Qatar, căpitan Ştefan Marius de la Inspectoratul de Jandarmi

Judeţean Prahova şi locotenent colonel

Muntean Liviu de la Centrul de Perfecţionare

a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia.

Reprezentanţi ai Franţei, Germaniei,

Uniunii Europene, O.N.U. şi N.A.T.O., au

efectuat o activitate de recunoaştere la

Centrul Montan Sinaia, vizând locaţia

unităţii, misiunile şi activităţile centrului.

Exerci iul interna ional a reunit

participarea a 16 state, precum i a 4

organiza ii i structuri interna ionale i a fost

evaluat de exper i i observatori

interna ionali din cadrul Centrului de

Excelen ă NATO pentru Opera ii de Stabilitate (Vicenza), Departamentului pentru

Opera iuni de Men inere a Păcii (DPKO) al ONU, Colegiului European pentru Securitate

i Apărare (ESDC), precum i exper i în domeniul misiunilor interna ionale i gestionării crizelor ai Uniunii

Europene (CMPD).

În premieră, la edi ia din 2016 au fost prezen i reprezentan i ai for elor din Brazilia, Kuweit, Djibouti, Senegal.

De asemenea, au confirmat

participarea peste 20 de ofi eri din cadrul for elor

de Jandarmerie i Poli ie din 17 state cu care

Jandarmeria Română are rela ii de cooperare.

Comandantul exerci iului din 2016, colonel Gabriel OANŢĂ, desemnat din cadrul

EUROGENDFOR (For a de Jandarmerie

Europeană), este ofi er în cadrul Jandarmeriei Române.

RoGendIntEx 2016 a fost cel mai amplu

exerci iu interna ional organizat de Jandarmeria

Română, care implică folosirea de forţe în teren i

s-a desfă pe teritoriul a cinci jude e

(Dâmbovi a, Covasna, Bra ov, Prahova i

Harghita) i municipiul Bucure ti, cu

Page 15

comandamentul la sediul Centrului de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Ochiuri.

Din partea Jandarmeriei Române au participat 320 de ofi eri i subofi eri, care au ocupat diferite

pozi ii de comandă i execu ie în organigrama exerci iului, cu men iunea că for ele din teren au fost alcătuite

în majoritate din jandarmi români.

RoGendIntEx 2016 are ca scop antrenarea for elor de jandarmerie i poli ie provenind din state diferite,

pentru a le cre te capabilitatea în domeniul gestionării unor situa ii de criză, în perspectiva desfă urării de

misiuni interna ionale.

De asemenea, prin intermediul acestor exerci ii de antrenament, ce se desfă oară în baza unor scenarii

adaptate după fapte reale, se pune un accent deosebit pe asigurarea coeziunii participan ilor de na ionalită i

diferite, pentru realizarea interoperabilită ii acestora, precum i pentru stabilirea unor proceduri comune de

lucru, cu respectarea mandatorie a prevederilor legisla iei interna ionale, în special în ceea ce prive te drepturile omului.

Scenariul pus în aplicare în acest an i concluziile ce se vor desprinde în urma desfă urării exerci iului

reprezintă un test al capabilită ii Jandarmeriei Române de a organiza un stagiu de antrenament de tip EUPST

(European Union Police Services Training) i al nivelului ridicat de expertiză a jandarmilor români, în ceea ce

prive te lucrul într-un mediu interna ional i gestionarea situa iilor de criză.

La data de 18 octombrie 2007, la Velsen, în Olanda, a fost adoptat Tratatul între Regatul Spaniei,

Republica Franceză, Republica Italiană, Regatul Olandei şi Republica Portugheză, stabilind Forţa de

Jandarmerie Europeană (EUROGENDFOR).

În prezent EUROGENDFOR are şapte state membre: Franţa, Italia, Spania, Olanda, Portugalia,

România şi Polonia, un stat partener, Lituania şi un membru observator, Turcia.

În conformitate cu obiectul tratatului, Forţa de Jandarmerie Europeană este o „structură operaţională,

pre-organizată, robustă şi care poate fi dislocată rapid, cuprinzând exclusiv elemente ale forţelor de poliţie cu

statut militar ale Părţilor, în scopul de a îndeplini toate sarcinile poliţieneşti din sfera operaţiunilor de

management al crizelor”.

EUROGENDFOR este un instrument poli ienesc al Uniunii Europene, format din unităţi de poliţie cu statut militar, puse la dispoziţie de către statele fondatoare în mod voluntar, pentru a întări capacităţile

gestionării crizelor internaţionale.

Page 16

Şef Catedra “Intervenţie specializată în mediul montan” Lt.col. Cătălin-Nicolae POPA

Instructori din cadrul Centrului Montan al Jandarmeriei Române din Sinaia au participat cu expertiza profesională la exerciţiul demonstrativ cu forţe în teren EXFT în zona Podul Dâmboviţei din Argeş

Expertiza profesională a instructorilor Centrului de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia face indispensabilă prezenţa

acestora în pregătirea şi desfăşurarea unor exerciţii şi aplicaţii de anvergură.

La solicitarea Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Argeş, instructorii de la Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia, respectiv, plutonier adjutant Boltaşu Nicolae, plutonier major Goran Ciprian şi plutonier major Ghiţă Costin, au participat la pregătirea unui exerciţiu demonstrativ, având ca temă, „Intervenţia efectivelor din structurile de jandarmi montane pentru salvarea persoanelor aflate în dificultate (accidentate) în zona montană.” Exerciţii de acest fel la care instructorii Centrului de

Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia au participat, s-au desfăşurat în ultima perioadă la Tulcea, Maramureş şi Harghita.

Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia este o instituţie militară de formare continuă, - unul dintre puţinele de acest tip din Europa şi singurul din Sud – Estul continentului - destinată să asigure formarea, specializarea şi perfecţionarea pregătirii personalului operativ din structurile specializate subordonate Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a personalului din celelalte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne cu atribuţii specifice şi a structurilor similare ale statelor cu care Jandarmeria Română sau Ministerul Afacerilor Interne au încheiate protocoale de cooperare şi colaborare, în domeniul tehnicilor montane: schi, alpinism, căutare-salvare-evacuare, acordarea primului ajutor de bază.

Page 17

Instructor montan Lt.col. Liviu MUNTEAN

În luna octombrie 2016, la Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia, s-a desfăşurat Cursul de salvare-evacuare din mediul montan, la care au participat şi trei ofiţeri din cadrul Gărzii Naţionale din Ucraina, în baza proiectului „Întărirea capacităţii instituţionale a Gărzii Naţionale din Ucraina”, încheiat de Jandarmeria Română şi Garda Naţională din Ucraina, cu finanţare din bugetul de asistenţă pentru dezvoltare al Ministerului Afacerilor Externe. Cursul, denumit în cadrul proiectului „Pregătirea cadrelor din Garda Naţională din Ucraina în domeniul structurilor montane şi misiunilor de intervenţie în mediul montan”, a urmărit consolidarea competenţelor profesionale necesare îndeplinirii atribuţiilor funcţionale, perfecţionarea cunoştinţelor teoretice şi practice a procedurilor şi tehnicilor necesare executării misiunilor de intervenţie, evacuare şi acordare a primului ajutor medical de bază, persoanelor aflate în dificultate (blocate pe înălţimi, blocate în peşteri sau locuri înguste, rătăcite, surprinse de avalanşă sau în stare de hipotermie, blocate în mijloacele de transport pe cablu etc.).

Page 18

Delegaţia Gărzii Naţionale din Ucraina in vizită la jandarmii din Sinaia

Relaţii publice Plt.adj. Magdalena BURLOIU La sfârşitul anului 2016, o delegaţie a Serviciului Câini din Direcţia Generală a Gărzii Naţionale din Ucraina a efectuat o vizită de studiu şi informare în domeniul folosirii câinilor de serviciu în executarea misiunilor la Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia.

La Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia, pe parcursul celor 11 ani de la înfiinţare, au avut loc mai multe convocări ale echipelor chinologice ale Jandarmeriei Române, pentru a consolida cunoştinţele teoretice, a deprinderilor, aptitudinilor şi procedurilor de acţiune a echipelor pentru căutarea şi salvarea victimelor surprinse de avalanşe. Aceste convocări s-au făcut şi sub îndrumarea unor specialişti de la Centrul Chinologic al Jandarmeriei Naţionale Franceze, iar instructorii Centrului Montan al Jandarmeriei Române au obţinut astfel noi competenţe

de a pregăti în domeniul căutării şi salvării-evacuării din avalanşă, prin întrebuinţarea câinilor de serviciu.

În contextul celor de mai sus, delegaţiei din Ucraina le-au fost prezentate de comandantul centrului din Sinaia, colonel Bodea Ionel şi de către instructorii catedrei „Intervenţie specializată în mediul montan”, rolul, organizarea şi atribuţiile Centrului de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia în domeniul pregătirii personalului destinat să intervină în mediul montan în misiunile de căutare şi salvare-evacuare cu câinii de serviciu, în ideea dezvoltării unei noi colaborări în acest domeniu cu militarii Gărzii Naţionale din Ucraina.

Page 19

Page 20

CENTRUL DE PERFECŢIONARE A PREGĂTIRII CADRELOR

„Regele Carol I” SINAIA www.jandarmiimontanisinaia.ro

relatii.publice@jandarmiimontanisinaia.ro Telefon: 0244.311.699; 0729.998.300

Fax: 0244.313.198