PROIECT DE ARTICOLE PRIVIND RĂSPUNDEREA ORGANIZAŢIILE

INTERNAŢIONALE

Adoptat de către Comisia de Drept Internaţional în a şaizeci şi treia sesiune, în 2011, şi înaintat Adunării Generale ca parte a raportului Comisiei cuprinzând lucrările acelei sesiuni (A/66/10). Raportul a apărut în Anuarul Comisiei de Drept Internațional, anul 2011, Vol. II, Partea a Doua.

Răspunderea Organizaţiilor Internaţionale

Partea Întâi

Introducere

Articolul 1

Domeniul de aplicare a prezentului Proiect de Articole

1. Prezentul Proiect de Articole referă la răspunderea internaţională a unei organizații

internaționale pentru un act internațional ilicit.

2. Prezentul Proiect de Articole se referă, de asemenea, la răspunderea internațională a unui

stat pentru un act internațional ilicit în legătură cu conduita unei organizații internaționale.

Articolul 2

Utilizarea termenilor

În sensul prezentului proiect de articole,

a) „Organizaţie internaţională” înseamnă o organizaţie înfiinţată printr-un tratat ori un alt

instrument guvernat de dreptul internaţional şi care posedă propria personalitate juridică

internaţională. Organizaţiile internaționale pot include ca şi membri, pe lângă state, şi alte

entităţi;

b) „Regulile organizaţiilor” înseamnă, în particular, instrumentele constitutive, decizii, rezoluţii

şi alte acte ale organizaţiilor internaţionale adoptate în concordanţă cu acele instrumente,

precum şi practica stabilită de organizaţie;

c) „Organ al organizaţiei internaţionale” înseamnă orice persoană sau entitate care are acest

statut în conformitate cu regulile organizaţiei;

d) „Agentul unei organizaţii internaţionale” înseamnă un oficial, o persoană sau o entitate, alta

decât un organ, care este însărcinat de către organizaţie cu îndeplinirea, ori cu oferirea de

ajutor spre îndeplinire, a uneia din funcţiile acesteia şi, prin urmare, prin care organizaţia

acţionează.

Partea a Doua

Faptul internaţional ilicit al unei organizaţii internaţionale

Capitolul I

Principiile Generale

Articolul 3

Răspunderea unei organizaţii internaţionale pentru faptele sale internaţionale ilicite

Orice fapt internaţional ilicit al unei organizaţii internaţionale atrage răspunderea internaţională a

acelei organizaţii.

Articolul 4

Elementele faptului internaţional ilicit al unei organizaţii internaţionale

Există un fapt internaţional ilicit al unei organizaţii internaţionale atunci când conduita ce constă

într-o acţiune sau omisiune:

a) Este imputabilă organizaţiei în conformitate cu dreptul internaţional; şi

b) Constituie o încălcare a unei obligaţii internaţionale a acelei organizaţii.

Articolul 5

Calificarea unui fapt al organizaţiei internaționale ca internațional ilicit

Calificarea unui fapt al unei organizaţii internaționale ca internaţional ilicit este guvernată de dreptul

internaţional.

Capitolul II

Imutabilitatea conduitei unei organizaţii internaţionale

Articolul 6

Conduita organelor sau agenților unei organizaţii internaţionale

1. Conduita unui organ sau a unui agent al unei organizații internaționale, în îndeplinirea

funcțiilor respectivului organ sau agent, va fi considerată un fapt al acestei organizaţii în

conformitate cu dreptul internațional, indiferent de poziția pe care organul sau agentul o

deține în ceea ce privește organizaţia.

2. Regulile organizaţiei se aplică în determinarea funcțiilor organelor și agenților săi.

Articolul 7

Conduita organelor unui Stat ori organelor sau agenţilor unei organizaţii internaţionale puse

la dispoziţia unei alte organizaţii internaţionale

Conduita organelor unui Stat ori organelor sau agenţilor unei organizaţii internaţionale care este pus

la dispoziţia unei alte organizații internaţionale va fi considerată, conform dreptului internaţional, va

fi considerată un fapt al organizaţiei din urmă, în cazul în care organizația exercită un control efectiv

asupra acestei conduite.

Articolul 8

Depăşirea autorităţii ori încălcarea instrucţiunilor

Conduita unui organ sau a unui agent al unei organizaţii internaționale va fi considerată ca fapt al

organizaţiei internaţionale conform dreptului internaţional dacă organul sau agentul acţionează în

capacitate oficială şi în funcţiile generale ale acelei organizaţii, chiar dacă prin conduita respectivă

se depășește autoritatea respectivului organ ori agent, ori contravine instrucţiunilor.

Articolul 9

Conduita confirmată şi asumată de o organizaţie internaţională ca a sa proprie

Conduita care nu este imputabilă unei organizaţii internaţionale în conformitate cu Articolele 6-8, cu

toate acestea va fi considerată un fapt al acestei organizaţii in conformitate cu dreptul internațional,

dacă și în măsura în care organizația recunoaște și adoptă comportamentul în cauză ca fiind al său.

Capitolul III

Încălcarea unei obligaţii internaţionale

Articolul 10

Existenţa unei încălcări a unei obligaţii internaționale

1. Există o încălcare a unei obligaţii internaţionale de către o organizaţie internaţională atunci

când un fapt al acelei organizaţii internaţionale nu este în conformitate cu cerinţele rezultate

din obligaţia respectivă, oricare ar fi originea sau caracterul obligaţiei în cauză.

2. Paragraful 1include încălcarea unei obligaţii internaţionale ale organizaţiilor internaţionale

ce poate apărea faţă de membrii acesteia, în conformitate cu regulile organizaţiei.

Articolul 11

Obligaţia internaţională în vigoare pentru o organizaţie internaţională

Un fapt al unei organizaţii internaţionale nu constituie o încălcare a unei obligaţii internaţionale

decât dacă organizaţia intențională este legată prin obligaţia în cauză la momentul săvârşirii faptului.

Articolul 12

Întinderea în timp a încălcării unei obligaţii internaţionale

1. Încălcarea unei obligaţii internaţionale printr-un fapt al unei organizaţii internaţionale ce nu

are caracter continuu are loc la momentul săvârșirii faptului, chiar dacă efectele sale

continuă.

2. Încălcarea unei obligaţii internaţionale printr-un fapt al unei organizaţii internaţionale ce are

caracter continuu se întinde pe toată perioada în care faptul continuă şi rămâne neconform

cu obligaţia internaţională.

3. Încălcarea unei obligaţii internaţionale care cere organizaţiei internaţionale să prevină un

anumit eveniment are loc şi se întinde pe toată perioada în care evenimentul continuă şi

rămâne neconform cu obligația în cauză.

Articolul 13

Încălcarea constând într-un fapt compus

1. Încălcarea unei obligaţii internaţionale de către o organizaţie internațională printr-o serie de

acţiuni sau omisiuni definite împreună ca ilicite are loc atunci când se produce acţiunea sau

omisiunea care, împreună cu celelalte acţiuni sau omisiuni, este suficientă pentru constituirea

faptului ilicit.

2. În acest caz, încălcarea se întinde pe toată perioada începând cu prima acţiune sau omisiune din

această serie şi durează atâta timp cât aceste acţiuni sau omisiuni se repetă şi rămân neconforme

cu obligaţia internaţională.

Capitolul IV

Răspunderea unei organizaţii internaţionale în legătură cu faptul unui alt Stat sau al unei alte

organizaţii internaţionale

Articolul 14

Ajutorul sau asistenţa la comiterea unui fapt internaţional ilicit

O organizație internațională care ajută sau asistă un stat sau o altă organizaţie internațională în

comiterea unui fapt internaţional ilicit de către statul sau organizaţia din urmă este răspunzătoare l

nivel internaţional pentru acesta dacă:

a) Prima organizaţie acţionează astfel cunoscând circumstanţele faptului internaţional ilicit; şi

b) Faptul ar avea caracterul unui fapt internaţional ilicit dacă ar fi comis de această organizaţie.

Articolul 15

Dirijarea şi controlul exercitate asupra comiterii faptului internaţional ilicit

O organizație internațională care dirijează și controlează un stat sau o altă organizație internațională

în comiterea unui fapt internațional ilicit de către statul sau organizația din urmă este răspunzătoare

la nivel internațional pentru acel fapt dacă:

a) Prima organizaţie acţionează astfel cunoscând circumstanţele faptului internaţional ilicit; şi

b) Faptul ar avea caracterul unui fapt internaţional ilicit dacă ar fi fost săvârşit de această

organizaţie.

Articolul 16

Constrângerea unui stat sau a unei alte organizaţii internaţionale

O organizație internațională care constrânge un stat sau o altă organizație internațională pentru a

comite un fapt este răspunzătoare internaţional pentru acel fapt, dacă:

a) Faptul ar fi, în lipsa constrângerii, un fapt internaţional ilicit al Statului sau al organizaţiei

internaţionale constrânse; şi

b) Organizaţia internaţională care exercită constrângerea acţionează astfel cunoscând

circumstanţele faptului.

Articolul 17

Eludarea obligațiilor internaționale prin decizii și autorizații adresate membrilor

1. O organizaţie internaţională îşi asumă răspunderea internaţională în cazul în care evită

îndeplinirea uneia dintre obligaţiile sale internaţionale prin adoptarea unor decizii ce obligă

statele ori organizaţii internaţionale membre să comită un fapt care ar fi internaţional ilicit

dacă ar fi fost comis de către prima organizaţie.

2. O organizație internațională își asumă responsabilitatea internațională în cazul în care se

evită una dintre obligațiile sale internaționale prin autorizarea statelor ori organizaţii

internaţionale membre să comită un fapt care ar fi internaţional ilicit dacă ar fi fost comis de

către prima organizaţie şi faptul în cauză este comis din cauza acelei autorizări.

3. Alineatele 1 și 2 se aplică indiferent dacă faptul în cauză este sau nu ilicit internaţional

pentru statelor membre.

Articolul 18

Răspunderea unei organizaţii intenționale membre a altei organizaţii internaţionale

Fără a aduce atingere Articolelor 14-17, răspunderea unei organizaţii internaţionale care este

membră în cadrul altei organizaţii internaţionale poate interveni, de asemenea, în legătură cu un fapt

al organizaţiei din urmă, în conformitate cu condițiile stabilite în Articolele 61 și 62 pentru Statele

membre ale unei organizaţii.

Articolul 19

Efectele prezentului Capitol

Prezentul Capitol nu afectează răspunderea internaţională a Statelor ori organizațiilor internaţionale

care comit faptul în cauză sau a oricărui alt Stat sau organizaţie internaţională.

Capitolul V

Împrejurările care exclud caracterul ilicit

Articolul 20

Consimţământul

Consimțământul valabil al unui stat sau al unei organizaţii internaţionale pentru comiterea unui fapt

dat de către o altă organizaţie internaţională exclude caracterul ilicit al acelui fapt în relaţie cu acel

stat sau cu prima organizaţie internaţională în măsura în care faptul respectiv rămâne în limitele

consimţământului respectiv.

Articolul 21

Legitimă apărare

Caracterul ilicit al unui fapt al unei organizaţii internaţionale este înlăturat dacă și în măsura în care

faptul constituie o măsură legală de auto-apărare în conformitate cu dreptul internațional.

Articolul 22

Contramăsurile

1. Sub rezerva Alineatelor 2 și 3, caracterul ilicit al unui fapt, al unei organizații internaționale,

care nu este în conformitate cu o obligație internațională față de un stat sau faţă de o altă

organizație internațională, este înlăturat în cazul și în măsura în care faptul constituie o

contramăsură luată în conformitate cu condițiile substanţiale şi procedurale cerute de dreptul

internațional, inclusiv cele prevăzute în Capitolul II din Partea a Patra pentru contramăsurile

luate împotriva altei organizații internaționale.

2. Sub rezerva Alineatului 3, o organizație internațională nu poate lua contramăsuri împotriva

unui stat ori organizații internaționale membre, cu excepția cazului în care:

a) sunt îndeplinite condițiile prevăzute la Alineatul 1;

b) contramăsurile nu sunt incompatibile cu regulile organizației; și

c) nu există alte mijloace adecvate disponibile pentru a determina altfel respectarea

obligațiilor statului sau organizației internaționale responsabile privind încetarea

încălcării și repararea prejudiciului.

3. Contramăsurile nu pot fi luate de către o organizaţie internaţională împotriva unui stat ori

organizații internaţionale membre a răspuns la o încălcare a unei obligații internaționale în

conformitate cu regulile organizaţiei, decât dacă aceste contramăsuri sunt prevăzute în acele

reguli.

Articolul 23

Forţa majoră

1. Caracterul ilicit al unui fapt al unei organizaţii internaţionale care nu este conform cu o

obligaţie internațională al acelei organizaţii este înlăturat dacă faptul este datorat forţei

majore, care este intervenţia unei forţe irezistibile ori a unui eveniment neprevăzut, dincolo

de controlul organizaţiei, care face materialmente imposibilă executarea obligaţiei în

circumstanţele date.

2. Alineatul 1 nu se aplică dacă:

a) Situaţia de forţă majoră se datorează, fie singură, fie împreună cu alţi factori, conduitei

organizaţiei ce o invocă; ori

b) Organizaţia şi-a asumat riscul situaţiei ce se produce.

Articolul 24

Starea de primejdie

1. Caracterul ilicit al unui fapt al unei organizaţii internaţionale, care nu este conform cu o

obligaţie internaţională a acelei organizaţii, este înlăturat dacă autoul faptului în cauză nu

avea altă modalitate rezonabilă, în acea situaţie de primejdie, sa-şi salveze viaţa ori vieţile

altor persoane încredinţate în grija autorului.

2. Alineatul 1 nu se aplică dacă:

a) Situaţia de primejdie este datorată fie singură, fie împreună cu alţi factori, conduitei

organizaţiei ce o invocă; sau

b) Faptul în discuţie este susceptibil să creeze un pericol comparabil sau mai mare.

Articolul 25

Starea de necesitate

1. Necesitatea nu poate fi invocată de o organizaţie internațională ca motiv de înlăturare a

caracterului ilicit al unui fapt neconform cu o obligaţie internaţională a acelei organizaţii

decât dacă faptul:

a) Este singura modalitate a organizaţiei respective de a proteja împotriva unui pericol grav

și iminent un interes esenţial al statelor ori organizaţiilor internaţionale membre sau a

comunităţii internaţionale ca un întreg, în cazul în care organizația are, în conformitate

cu dreptul internațional, funcția de a proteja interesul în cauză; şi

b) nu afectează în mod grav un interes esențial al statului sau statelor față de care există

obligația internațională, sau comunitatea internațională ca un întreg.

2. În orice caz, starea de necesitate nu poate fi invocată ca motiv pentru înlăturarea caracterului

ilicit al faptului dacă:

a) Obligaţia internaţională în cauză exclude posibilitatea invocării stării de necesitate; sau

b) Organizaţia internaţională a contribuit la starea de necesitate.

Articolul 26

Conformitatea cu normele imperative

Nici o prevedere a acestui Capitol nu înlătură caracterul ilicit al unui fapt al unei organizații

internaționale care nu este conform cu o obligaţie ce decurge dintr-o normă imperativă a dreptului

internaţional general.

Articolul 27

Consecinţele invocării unei împrejurări ce exclude caracterul ilicit al unui fapt

Invocarea unei împrejurări ce exclude caracterul ilicit în conformitate cu acest Capitol nu afectează:

a) Îndeplinirea obligaţiei în cauză, dacă şi în măsura în care circumstanţa care înlătură

caracterul ilicit nu mai există;

b) Problema despăgubirii pentru orice pierdere materială cauzată de faptul în cauză.

Partea a Treia

Conţinutul răspunderii internaţionale a unei organizaţii internaţionale

Capitolul I

Principii Generale

Articolul 28

Consecințele juridice ale unui fapt internaţional ilicit

Răspunderea internaţională a organizaţiilor internaţionale care este angajată de un fapt internaţional

ilicit în conformitate cu prevederile Părţii a Doua implică efectele juridice prevăzute de această

Parte.

Articolul 29

Obligaţia permanentă de executare

Consecințele juridice ale unui fapt internațional ilicit în conformitate cu prezenta Parte nu afectează

datoria continuă a organizației internaționale răspunzătoare de a executa obligația încălcată.

Articolul 30

Încetarea şi nerespectarea

Organizaţia internaţională răspunzătoare pentru faptul internaţional ilicit are obligaţia:

a) De a înceta săvârşirea faptului, dacă acesta continuă;

b) De a oferi asigurările corespunzătoare şi garanţiile că acesta nu va mai fi repetat, dacă

circumstanţele solicită acest aspect.

Articolul 31

Reparaţia

1. Organizaţia internaţională responsabilă are obligaţia de a efectua repararea completa a

prejudiciului cauzat de faptul internaţional ilicit.

2. Prejudiciul include orice pagubă, fie ea materială sau morală, cauzat de faptul internaţional

ilicit al unei organizaţii internaţionale.

Articolul 32

Relevanța regulilor organizației

1. Organizaţia internaţională răspunzătoare nu se poate baza pe regulile sale , ca justificare

pentru nerespectarea obligațiilor care îi revin în conformitate cu prezenta Parte.

2. Alineatul 1 nu aduce atingere aplicabilității regulilor unei organizații internaționale relațiilor

dintre organizație și statele ori organizaţiile internaţionale membre ale acesteia.

Articolul 33

Domeniul de aplicare al obligațiilor internaționale prevăzute în prezenta Parte

1. Obligaţiile organizaţiei internaţionale răspunzătoare, prevăzute în această Parte, pot fi faţă

de un alt stat, mai multe state, o organizaţie internaţională sau mai multe, sau faţă de

comunitatea internaţională în întregul său, depinzând, în special, în funcţie de caracterul şi

conținutul obligaţiei internaționale şi de circumstanţele încălcării.

2. Această Parte nu afectează nici un drept, rezultat din răspunderea internaţională a unui stat,

care poate apărea direct faţă de orice persoană sau entitate, alta decât un stat.

Capitolul II

Repararea prejudiciului

Articolul 34

Formele de repare

Repararea completă a prejudiciului cauzat de faptul internațional ilicit va lua forma restituirii,

despăgubirii şi satisfacției, fie singure sau combinate, în conformitate cu prevederile acestui

Capitol.

Articolul 35

Restituirea

O organizaţie internaţională răspunzătoare pentru un fapt internaţional ilicit are obligaţia de

restituire, adică de a restabili situaţia existentă înaintea comiterii faptului ilicit, dacă şi în măsură

în care restituirea:

a) Nu este materialmente imposibilă;

b) Nu implică o sarcină total disproporţionată în ce priveşte beneficiul rezultat din restituirea

faţă de despăgubire.

Articolul 36

Despăgubiri

1. Organizaţia internaţională răspunzătoare de un fapt internaţional ilicit are obligaţia de a

acorda despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin respectivul fapt, în măsură în care

prejudiciul nu este reparat prin restituire.

2. Despăgubirile vor acoperi orice prejudiciu evaluabil din punct de vedere financiar,· inclusiv

pierderea câştigurilor, în măsură în care acestea sunt stabilite.

Articolul 37

Satisfacţia

1. Organizaţia internaţională răspunzătoare de un fapt internaţional ilicit are obligaţia de a

acordă satisfacţie pentru prejudiciul cauzat prin acel fapt, în măsură în care prejudiciul nu

este reparat prin restituire sau despăgubiri.

2. Satisfacţia poate consta în recunoaşterea încălcării, exprimarea regretului, exprimarea de

scuze oficiale sau altă modalitate adecvată.

3. Satisfacţia nu va fi disproporţionată faţă de prejudiciul şi nu poate lua o formă umilitoare

pentru statul responsabil.

Articolul 38

Dobânzile

1. Dobânzile la orice suma principală datorată conform prezentului Capitol sunt datorate în

măsura în care sunt necesare pentru a asigura repararea integrală.

2. Rata dobânzii şi modul de calculare vor fi stabilite astfel încât să se realizeze acest rezultat.

3. Dobânzile curg de la dată la care suma principală a ar fi trebuit să fie plătită, până la dată la

care obligaţia de plată e executată.

Articolul 39

Contribuţia la prejudicii

Pentru a stabili reparaţia se va lua în considerare contribuţia la prejudiciu prin acţiune sau omisiune

voluntară sau din neglijenţă a statului sau organizaţiei internaţionale vătămate sau a oricărei alte

persoane ori entităţi faţă de care este cerută repararea.

Articolul 40

Asigurarea îndeplinirii obligaţiei de reparare a prejudiciului

1. Organizaţia Internaţională responsabilă trebuie să ia toate măsurile necesare în conformitate

cu regulile sale pentru a se asigura că membrii acesteia depun toate eforturile pentru

realizarea eficientă a obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului Capitol.

2. Membrii unei organizații internaționale responsabile trebuie să ia toate măsurile

corespunzătoare, care pot fi cerute prin normele de organizare, în scopul de a permite

organizației să-și îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului capitol.

Capitolul III

Încălcări grave ale obligaţiilor rezultate din norme imperative ale dreptului internațional

general

Articolul 41

Domeniul de aplicare al Capitolului

1. Prezentul capitol se aplică răspunderii internaţionale ce decurge dintr-o încălcare gravă de

către un o organizaţie internaţională a unei obligaţii ce rezultă dintr-o normă imperativă a

dreptului internaţional general.

2. O încălcare a unei astfe1 de obligaţii este gravă dacă organizaţia internaţională responsabilă

nu şi-a îndeplinit obligaţia în mod flagrant sau sistematic.

Articolul 42

Consecinţe particulare ale unei încălcări grave a unei obligaţii ce rezultă din prezentul

Capitol

1. Statele şi organizaţiile internaţionale vor coopera pentru a pune capăt prin mijloace ilicite

unei încălcări grave în sensul Articolului 41.

2. Nici un stat sau organizaţie internaţională nu va recunoaşte că legitimă o situaţie creată de o

încălcare gravă în sensul Articolului 41 şi nici nu va acordă ajutor sau asistenţă pentru

menţinerea acestei situaţii.

3. Acest articol nu aduce atingere altor consecinţe prevăzute în această Parte sau altor

consecinţe suplimentare pe care le poate determina în conformitate cu dreptul internaţional

o încălcare din domeniul de aplicare al prezentului Capitol.

Partea a Patra

Punerea în aplicare a răspunderii internaţionale a organizaţiilor internaționale

Capitolul I

Invocarea răspunderii unei organizaţii internaţionale

Articolul 43

Invocarea răspunderii de către un Stat vătămat sau o organizaţie internaţională

Un stat sau o organizaţie internaţională, este îndreptăţit, ca stat vătămat sau organizaţie

internaţională vătămată să invoce răspunderea unei alte organizaţii internaţionale dacă obligaţia

invocată trebuia îndeplinită faţă de:

a) Stat sau prima organizaţie internaţională în mod individual;

b) Un grup de state ori o organizație internaţională incluzând respectivul stat, ori prima

organizaţie internaţională, ori faţă de comunitatea internaţională în ansamblul său, iar

încălcarea obligaţiei:

i) Afectează în mod special Statul respectiv ori organizaţia internaţională; sau

ii) Este de așa natură încât schimbă în mod radical poziţia tuturor celorlalte state sau

organizaţii internaţionale faţă de care obligaţia trebuie îndeplinită în ceea ce priveşte

executarea în continuare a acesteia.

Articolul 44

Notificarea cererii de către un stat sau organizaţie internaţională vătămată

1. Un stat sau o organizaţie internaţională care invocă răspunderea unei alte organizaţii

internaţionale va notifica cererea sa acelei organizaţii.

2. Statul sau organizaţia internaţională vătămată va specifica în particular:

a) Conduita pe care organizaţia internaţională răspunzătoare trebuie să o adopte pentru a

pune capăt faptului ilicit, dacă acest fapt licit continuă;

b) Ce formă ar trebui să ia reparaţia, în conformitate cu prevederile Părţii a Doua.

Articolul 45

Admisibilitatea cererilor

1. Un stat vătămat nu poate invoca răspunderea unei organizații internaționale în cazul în care

cererea nu este introdusă în conformitate cu orice normă aplicabilă cu privire la

naționalitatea creanțelor.

2. Când regula epuizării căilor de recurs locale se aplică la o cerere, un stat sau organizație

internațională vătămată nu poate invoca răspunderea de altei organizaţii internaționale în

cazul în care nu au fost epuizate toate căile de atac disponibile şi efective.

Articolul 46

Pierderea dreptului de a invoca răspunderea

Răspunderea unei organizații internaționale nu poate fi invocat în cazul în care:

a) Statul sau organizaţia internaţională vătămată a renunţat în mod valabil la cerere;

b) Statul sau organizaţia internaţională vătămată este considerat, prin comportamentul său, că a

acceptat decăderea din dreptul de a invoca răspunderea.

Articolul 47

Pluralitatea de state sau organizaţii internaționale vătămate

În cazul în care mai multe state sau organizații internaționale sunt vătămate de către același fapt

internațional ilicit al unei organizaţii internaţionale, fiecare stat sau organizație internațională

vătămată poate invoca separat răspunderea care a comis faptul internaţional ilicit.

Articolul 48

Răspunderea unei organizaţii internaţionale şi unul sau mai multe state sau organizaţii

internaţionale

1. În cazul în care o organizație internațională și unul sau mai multe state sau alte organizații

internaționale sunt responsabile pentru aceeași fapt ilicit internațional, răspunderea fiecărui

stat sau organizații poate fi invocată în raport cu acest fapt.

2. Răspunderea subsidiară poate fi invocată în măsura în care invocarea răspunderii principale

nu a condus la repararea prejudiciului.

3. Alineatele 1 şi 2:

a) Nu ermit niciunui stat sau organizaţii internaţionale vătămate să recupereze, cu titlu de

despăgubire, mai mult decât daunele pe care le-a suferit.

b) Nu aduc atingere dreptului de regres pe care statul sau organizația internațională ce

asigură repararea prejudiciului îl poate avea împotriva altor state sau organizații

internaționale responsabile.

Articolul 49

Invocare răspunderii de către un stat sau o organizație internațională, alta decât statul sau

organizația internațională vătămată

1. Orice alt stat ori organizaţie internaţională altul decât statul ori organizaţia internaţională

vătămată este îndreptăţit să invoce răspunderea internaţională a unei alte organizaţii

internaţionale în concordanţă cu Alineatul 4 dacă obligaţia încălcată este datorată unui grup

de state ori organizaţii internaţionale ce includ statul ori organizaţia internaţională care

invocă răspunderea și este stabilită pentru protejarea unui interes colectiv al grupului.

2. Un alt stat decât statul vătămată are dreptul de a invoca răspunderea unei organizații

internaționale, în conformitate cu Alineatul 4, în cazul în care obligația încălcată se

datorează comunității internaționale în ansamblul său.

3. O organizație internațională, alta decât o organizație internațională vătămată are dreptul de a

invoca răspunderea unei alte organizaţii internaţionale, în conformitate cu Alineatul 4, în

cazul în care obligația încălcată se datorează comunității internaționale în ansamblul său, și

protejarea interesul comunității internaționale în ansamblul său care are la bază obligaţia

încălcată, este una din funcţiile organizaţiei internaţionale ce invocă răspunderea.

4. Un stat sau o organizație internațională care are dreptul de a invoca răspunderea în

conformitate cu Alineatele 1-3 poate pretinde de la organizația internațională responsabilă:

a) Încetarea faptului internaţional ilicit şi depunerea de asigurări şi garanţii că nu se va mai

repeta, în concordanţă cu Articolul 30; şi

b) Executarea obligaţiei de reparare în conformitate cu Partea a Treia, în interesul statului

ori organizaţiei internaţionale vătămate sau al beneficiarilor obligaţiei încălcate.

5. Condiţiile pentru invocarea răspunderii de către un stat sau organizaţie internațională

vătămată în conformitate cu Articolele 44, 45 Alineatul 2 şi 46 se aplică invocării

răspunderii de către statele sau organizaţiile îndreptăţite prin Alineatele 1-4.

Articolul 50

Scopul Capitolului

Prezentul capitol nu aduce atingere posibilității pe care o persoană sau entitate, alta decât un stat sau

o organizație internațională, o are să invoce răspunderea internaţională a unei organizaţii

internaţionale.

Capitolul II

Contramăsuri

Articolul 51

Obiectul şi limitele contramăsurilor

1. Un stat sau o organizaţie internaţională vătămată poate lua numai contramăsuri împotriva

unei organizaţii internaţionale care este răspunzătoare pentru un fapt internaţional ilicit în

scopul de a determina respectiva organizaţie sa-şi îndeplinească obligaţiile prevăzute în

Partea a Treia.

2. Contramăsuri sunt limitate pentru moment la suspendarea executării obligaţiilor

internaţionale ale statului ori organizaţiei internaţionale datorate statului ori organizaţiei

internaţionale responsabile de către statul sau organizaţia ce ia aceste măsuri.

3. Contramăsuri trebuie, pe cât posibil, să fie luate în așa fel încât să permită reluarea

executării obligațiilor în cauză.

4. Contramăsuri trebuie, pe cât posibil, să fie luate în așa fel încât să se limiteze efectele

acestora asupra exercitării de către organizația internațională responsabilă a atribuțiilor sale.

Articolul 52

Condiţiile pentru a recurge la contramăsuri aplicabile membrilor organizaţiilor

internaţionale

1. Sub rezerva alineatului 2, un stat prejudiciat ori o organizaţie internaţională care este

membru al unei organizaţii internaţionale răspunzătoare, nu poate lua contramăsuri

împotriva acesteia din urmă, cu excepţia cazului în care:

a) sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 51;

b) contramăsurile nu sunt incompatibile cu regulile organizației; și

c) nu există alte mijloace adecvate disponibile pentru prejudiciate care sunt membre ai

organizaţiei internaţionale răspunzătoare față de această organizație ca răspuns la o

încălcare a unei obligații internaționale în conformitate cu regulile organizaţiei, cu

excepţia cazului în care asemenea contramăsuri sunt prevăzute în aceste reglementări.

2. Contramăsuri nu pot fi luate de către un stat sau organizație internațională vătămată, care

este un membru al unei organizații internaționale răspunzătoare față de această organizație

ca răspuns la o încălcare a unei obligații internaționale în conformitate cu regulile

organizației cu excepţia cazului în care astfel de contramăsuri sunt prevăzute de aceste

reguli.

Articolul 53

Obligaţii neafectate de contramăsuri

1. Contramăsurile nu vor afecta:

a) Obligaţia de a se abţine de la ameninţarea cu forţa sau folosirea forței în conformitate cu

Carta Naţiunilor Unite;

b) Obligaţia de protecţie a drepturilor fundamentale ale omului;

c) Obligaţiile cu caracter umanitar, care interzic represaliile;

d) Alte obligaţii prevăzute de norme imperative ale dreptului internaţional general.

2. Un stat sau o organizaţie internaţională vătămată care va lua contramăsuri nu este degrevat

de la îndeplinirea obligaţiilor sale:

a) Ce rezultă dintr-o procedură de reglementare a diferendelor aplicabilă între acestea şi

organizaţia internaţională răspunzătoare;

b) Să respecte orice inviolabilitatea organelor şi agenţilor organizaţiei internaţionale

răspunzătoare, precum şi a localurilor, arhivelor şi documentelor respectivei organizaţii.

Articolul 54

Proporţionalitatea contramăsurilor

Contramăsurile trebuie să fie proporţionale cu prejudiciul suferit, cu luarea în considerare a gravităţii

faptului internaţional ilicit şi a drepturilor în cauză.

Articolul 55

Condiţii pentru recurgerea la contramăsuri

1. Înainte de a lua contramăsuri, un stat sau o organizaţie internaţională vătămată trebuie să:

a) Ceară organizaţiei internaţionale răspunzătoare, în conformitate cu Articolul 44 să-şi

îndeplinească obligaţiile ce îi revin în conformitate cu Partea a Treia.

b) Notifice organizaţiei internaţionale răspunzătoare orice decizie de a lua contramăsuri și

va propune acestei organizații să negocieze.

2. Prin derogare de la Alineatul 1, litera (b), statul sau organizația internațională vătămată

poate lua contramăsuri urgente care sunt necesare conservării drepturilor acesteia.

3. Contramăsuri nu pot fi luate, iar în cazul în care deja luate trebuie să fie suspendate fără

întârziere, în cazul în care:

a) Faptul internaţional ilicit a încetat, şi

b) Diferendul este supus spre reglementare unei instanţe sau unui tribunal care are

autoritatea de a pronunţa decizii obligatorii faţă de părţi.

4. Alineatul 3 nu se aplică în cazul în care organizaţia internaţională responsabilă nu pune în

aplicare cu bună-credinţă procedurile de reglementare a diferendelor.

Articolul 56

Încetarea contramăsurilor

Contramăsurile vor înceta de îndată ce organizaţia internaţională răspunzătoare şi-a respectat

obligaţiile ce îi revin în temeiul Părţii a Treia în legătura cu faptul internaţional ilicit.

Articolul 57

Măsurile luate de către state sau organizații internaționale, altele decât un stat sau organizație

vătămată

Prezentul Capitol nu aduce atingere dreptului oricărui stat sau organizaţii internaţionale îndreptăţite,

în conformitate cu Articolul 49, Aliniatele 1-3, să invoce răspunderea unei alte organizaţii

internaţionale, de a lua măsuri licite împotriva statului respectiv, pentru a asigura încetarea încălcării

şi repararea prejudiciului în beneficiul statului sau al organizației vătămate sau a beneficiarilor

obligației încălcate.

Partea a Cincea

Răspunderea unui stat în legătură cu conduita unei organizații internaționale

Articolul 58

Ajutorul sau asistenţa unui stat în comiterea unui fapt internațional ilicit de către o organizație

internațională

1. Un stat care ajută sau sprijină o organizație internațională în comiterea unui fapt

internațional ilicit de către acesta din urmă răspunde internațional pentru aceasta dacă:

a) Statul face acest lucru cunoscând circumstanţele faptului internaţional ilicit, şi

b) Faptul ar fi internaţional ilicit dacă ar fi fost comis de acel stat.

2. Un fapt atribuibil unui stat membru al organizaţiei internaţionale efectuat în conformitate cu

regulile organizaţiei nu este, ca atare, de natură să angajeze răspunderea internaţională a

acestui stat, în condițiile prezentului articol.

Articolul 59

Direcția și controlul exercitate de către un stat asupra comiterii unui fapt internațional ilicit

de către o organizație internațională

1. Un stat care conduce și controlează o organizație internațională în comiterii unui fapt

internațional ilicit de către acesta din urmă răspunde internațional pentru respectivul fapt

dacă:

a) Statul face acest lucru cunoscând circumstanţele faptului internaţional ilicit, şi

b) Faptul ar fi internaţional ilicit dacă ar fi fost comis de acel stat.

2. Un fapt a unui stat membru al unei organizaţii internaţionale comis în conformitate cu

regulile organizaţiei, nu este, ca atare, de natură să angajeze răspunderea internaţională a

acestui stat, în condițiile prezentului articol.

Articolul 60

Constrângerea unei organizații internaționale de către un stat

Un stat care constrânge o organizație internațională în a comite un fapt internaţional ilicit, răspunde

internațional pentru acel fapt în cazul în care:

a) Faptul ar fi, în lipsa constrângerii, un fapt internaţional ilicit al organizaţiei internaţionale

constrânse; şi

b) Statul care exercită constrângerea acţionează astfel cunoscând circumstanţele faptului.

Articolul 61

Eludarea obligațiilor internaționale ale unui stat membru al unei organizații internaționale

1. Un stat membru al unei organizații internaționale devine internaţional responsabil în cazul în

care, profitând de faptul că organizația are competență în ceea ce privește obiectul uneia

dintre obligațiile internaționale ale statului, evită această obligație prin provocarea

organizației de a comite un fapt care, dacă ar fi săvârşit de către stat, ar fi constituit o

încălcare a acelei obligaţii.

2. Alineatul 1 se aplică indiferent dacă faptul în cauză este sau nu internaţional ilicit pentru

organizaţia în cauză.

Articolul 62

Răspunderea Statelor membre ale unei Organizaţii Internaţionale în legătură pentru faptul

internaţional ilicit al Organizației Internaționale

1. Un stat membru al unei organizaţii internaţionale este răspunzător pentru un fapt ilicit al

organizaţiei internaţionale dacă:

a) Şi-a acceptat răspunderea pentru acest fapt față de partea vătămată; sau

b) Aceasta a determinat partea vătămată să se bazeze pe răspunderea sa

2. Orice răspundere internaţională a unui Stat în conformitate cu Alineatul 1 se prezumă a fi

subsidiară.

Articolul 63

Efectul prezentei Părţi

Prezenta Parte nu aduce atingere răspunderii internaționale a organizaţiei internaționale care comite

faptul în cauză sau oricărui alt Stat sau organizaţii internaţionale.

Partea a Şasea

Dispoziţii cu caracter general

Articolul 64

Lex Specialis

Prezentele articole nu se aplică atunci când, şi în măsura în care, condiţiile de existenţă a unui fapt

ilicit, sau conţinutul, sau punerea în aplicare a răspunderii internaţionale a unei organizaţii

internaţionale, ori a unui Stat în legătură cu conduita unei organizaţii internaţionale, sunt

reglementate de norme speciale de drept internaţional. Asemenea norme speciale de drept

internaţional pot fi cuprinse în regulile organizației aplicabile relaţiilor dintre organizaţiile

internaţionale şi statele sale membre.

Articolul 65

Chestiuni referitoare la răspunderea internaţională nereglementate de acest Proiect de

Articole

Normele aplicabile ale dreptului internaționale continuă să guverneze chestiunile referitore la

răspunderea internaţională a organizaţiilor internaţionale ori a unui stat pentru un fapt internaţional

ilicit în măsura în care nu sunt reglementate prin prezentul Proiect de Articole.

Articolul 66

Răspunderea individuală

Prezentul Proiect de Articole nu aduce atingere niciunei chestiuni privind răspunderea individuală în

conformitate cu dreptul internaţional a oricărei persoane care acţionează în numele unei organizaţii

internaţionale sau a unui stat.

Articolul 67

Carta Națiunilor Unite

Aceste articole nu a aduc atingere dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite.