As putea... sa-mi schimb viata...?

Si nu intamplator am pus intrebarea atat de nesigur, ambiguu si oarecum ipotetic.

De cate ori nu te-ai intrebat si tu acelasi lucru...?

Si nu ma refer acum sa schimbi viata ta cu cea a altcuiva... acest lucru nu stiu sa fie

posibil, desi poate ar fi interesant sa facem un „schimb”de vieti (cu trup si suflet) cu

vreunul dintre prieteni sau cunoscuti... asa pentru vreo cateva zile. Atunci cred ca s-ar

dilua in mod miraculos tot ceea ce se cheama comparatie si dorinta de a avea si a fi ca

si....cutare sau cutare. Pentru simplul motiv ca fiecare dintre noi este unic, are propria sa

perceptie despre lume si viata, si sa nu uitam, propriul destin.

Priveste in jurul tau si vei sesiza multi oameni care se confrunta cu probleme

asemanatoare, persoane descurajate, suferinde, macinate de suparari, incarcate de

frustrari si nemultumiri, persoane deprimate si incapabile sa zareasca „lumina de la

capatul tunelului”.

Pe partea cealalta a scenei vietii sunt cei care iti repeta obsesiv: „tu esti singurul

responsabil pentru ceea ce ti se intampla, tu ai atras nefericirea, tu si numai tu iti creezi

aceasta realitate, si doar tu o poti schimba.” Superb.... la nivel teoretic.

Alunecam deseori fara a fi constienti sau atat de constienti pe panta negativului,

a unor obiceiuri proaste sau mai bine zis distructive, ne aruncam in mod inconstient in

prapastia autosabotarii, pentru ca apoi tot noi sa fim cei care uluiti ne intrebam retoric:

„De ce? Cum sa mi se intample asta? Nu stiu sa fi gresit undeva? De ce nu pot sa

schimb....? Ce pret am de platit...? De ce....MIE?”

Adesea insa, cand pasim in ACEL punct de constienta, „raul” e deja facut, faptul e

consumat, iar in fata ochilor exista doar „acea” realitate. Ce ti-a mai ramas..???sa aduni

eventual piesele unui puzzle.... care alcatuiau candva ceva ce se chema schema ta de

viata.....si asa cum poti, sa treci mai departe. Ce zici sa alaturi la asta si consolarea cum

ca „oamenilor buni li se intampla lucruri rele...?” O scuza buna, nu-i asa?

In primul rand ar fi important sa te intrebi: „Oare...sunt pregatit sa-mi schimb

viata? Sunt cu adevarat pregatit sa-mi asum si sa abordez intr-un mod cu totul diferit...

propria viata? Chiar daca asta presupune ceva ce n-am mai facut niciodata si care as fi

crezut vreodata ca fiind posibil ? Cum sa imi schimb viata?"

Fii sincer cu tine, nu e vorba sa demonstrezi nimanui nimic, ci doar sa

constientizezi daca si unde exista piedici. Si spun asta nu intamplator, pentru ca adesea

ne promitem noua insine multe....multe... si cate si mai cate........ pe care insa cu proxima

adierea a unui factor exterior perturbator le uitam cu desavarsire.

Care e cauza? Faptul ca, desi la un prim nivel ceva din noi doreste si cauta

schimbarea, la un nivel mai profund.... inconstient... ne este teama, poate ca nu avem

incredere si curaj sa ne-o asumam... poate...si ofer aici fiecaruia dintre voi placerea de a-

si intocmi propria lista cu blocajele.... mai mult sau mai putin reale, productie a

propriilor credinte.

Vreau sa-mi asum schimbarea? Exista multe modalitati prin care putem face

posibile si mai ales durabile aceste schimbari, desigur adaptate, dupa caz, nevoilor,

dorintelor si obiectivelor fiecaruia. Pornind poate de la a avea o viata mai ordonata, mai

sanatoasa, mai organizata, la a avea o situatie materiala mai buna, o relatie mai buna,

un loc de munca mai satisfacator.

Important ar fi ca fiecare dintre noi sa gaseasca modalitatea adecvata prin care se

poate ghida pe calea unei vieti traite intr-o maniera pozitiva,

urmand propria carare, drumul sau de parcurs, lectiile sale, provocarile.... pe care poate,

sau poate nu... si „le-a ales” candva.

Esentiala ramane intrebarea: „Sunt pregatit? Vreau cu adevarat sa-mi asum

schimbarea?” Meditati asupra acestui lucru..... si veti fi uluiti de cate comori veti

descoperi....