SANTIERUL DE VARA 2010

Cum se construieste bucuria

Ca sa parafrazez un aforism semnat de Oscar Wilde, bucuria varstelor mari nu e aceea ca ai imbatranit si esti mai intelept, ci aceea ca esti tanar si in sfarsit le stii pe toate. A fost nevoie de 2 saptamani pentru ca 17 oameni sa poata intelege pe deplin cu ce indarjire un suflet ramane tanar.

Inca din aprilie, Comunitatea Evreilor Bucuresti, Caminul de Persoane Varstnice“Amalia si dr. Moses Rosen”, Departamentul de Asistenta Sociala si Medicala si organizatia germana Aktion Sühnezeichen Friedensdienste (ASF) au pus la cale un parteneriat ca sa poata face posibila aceasta foarte frumoasa intiativa. Asa s-a nascut Santierul de Vara 2010, o tabara de voluntari, ce s-a desfasurat in perioada 14-29 august si la care au participat 17 oameni reprezentand Romania, Germania, Polonia si Austria in acest proiect.

Organizatia-oaspete, ASF, a fost fondata in 1958 de catre reprezentanti ai rezistentei impotriva national-socialismului, intreaga sa activitate fiind dedicata reconcilierii intre popoare si tolerantei. In centrul programelor organizate de ASF se afla impactul istoric al crimelor national-socialismului german. Taberele de vara, de tipul “Santierului de Vara” sunt programe pe termen scurt de incurajare a pacii – prin ele se doreste ca relatiile intre oameni venind din diferite culturi sau arii sociale sa fie incurajate. “Urmarim ca acesti oameni sa descopere diferentele si asemanarile dintre ei, sa corecteze prejudecati vechi, si sa renunte la orice fel de temeri legate de fondul lor social, politic sau cultural.” , spun reprezentantii ASF.

Mare parte din structura taberelor ASF a fost imprumutata si in cadrul Santierului de Vara, una din cele mai interesante activitati fiind “Breaking Together”, care a avut loc in fiecare zi, invariabil la 12:30. Breaking Together insemna o jumatate de ora de meditatie, sau o jumatate de ora in care invatam ceva, in care desenam, in care citeam o poveste sau ascultam muzica. Programul fiecarei tabere in care ASF participa in calitate de organizatie-partenera contine acest “breaking together”, el fiind in mod simbolic, o incercare de a fi alaturi de celelelate tabere in desfasurare la momentul respectiv. Aceeasi pauza se lua la 12:30 atat la Bucuresti, cat si la Timisoara, unde ASF a colaborat cu Comunitatea Evreilor de acolo, intr-un program similar.

Inca din prima zi a taberei, de la deschidere, intreg grupul de voluntari a fost frapat de caldura cu care a fost intampinat, si de mediul cultural atat de vibrant in care urmau sa petreaca urmatoarele 14 zile. La fiecare pas, cu fiecare discutie, mai stateau de vorba cu un dirijor, cu o poeta, cu un medic cercetator, cu un jurnalist, cu un muzician, cu arhitecti, traducatori de la care au aflat o mie de povesti extraordinare.

Impreuna cu Dorothee Riese si Dorothea Mueller, am organizat aceasta tabara, asa ca exista sansa sa fim inca si mai putin obiective in evaluarea orelor de conversatie cu rezidentii, insa cred ca putem vorbi in numele tuturor participantilor, si fara sa mintim, sa admitem ca am avut parte in aceste 2 saptamani de o calatorie cel putin interesanta, atat in interiorul sufletului nostru, cat si in sufletul altor oameni.Si va mai pot spune ca noi, participantii, n-am fost singurii care ne-am bucurat atat de mult de clipele petrecute impreuna cu rezidentii, la Caminul Moses Rosen. Imi voi lua libertatea de a-l cita aici pe domnul Pompiliu Sterian - “La varsta mea de 91 ani sunt foarte bucuros sa constat ca exista totusi tineri precum cei care ne-au vizitat recent , sositi din Germania , Polonia .Austria si Romania care lupta pentru reconciliere , pentru prietenie si intelegere intre toti oamenii , fara deosebire de religie , de

nationalitate, de culoarea fetii sau convingeri politice .Dragi tineri prieteni va felicit calduros, din toata inima !Cele 2 sptamani petrecute impreuna au lasat urme adanci in sufletetele noastre , iar simpatia creiata cred ca a fost reciproca .Atitudinea voastra amicala fata de noi , voiosia si buna dispozitie ne-a facut sa ne aducem aminte de tineretea noastra .Fiti convinsi ca nu vom uita placutele si interesatele discutii prietenesti pe care le-am purtat cu voi .”

Cel de-al doilea obiectiv al Santierului de Vara, in ordinea importantei, a fost restaurarea parcului caminului “Amalia si dr. Moses Rosen”, despre care pot spune cu usurinta ca a fost componenta fundamental distractiva a taberei. Cei 17 tineri fara nici o urma de experienta in ale vopsitului sau zugravitului s-au apucat cu drag si spor sa repare bancile din parcul complexului.Rezultatul? 36 de banci care arata ca nou-noute si o garderoba innoita cu motive realizate din var si vopsea verde.

In unele zile, cand voluntarii nu erau preocupati sa “picteze” cu atentie vreo scandura sau sa mai scormoneasca dupa povesti, au luat parte la activitatile tip-seminar organizate cu scopul de a le aduce in prim plan cultura evreiasca din Romania. Se cuvine sa mentionam aici ca, majoritar, voluntarii nostri nu sunt membri ai comunitatii evreiesti, participarea lor la o astfel de tabara datorandu-se exclusiv dorintei lor de a cunoaste cultura evreiasca din Romania, si pe oamenii care o reprezinta. Astfel, in cadrul Santierului de Vara, participantii au luat contact cu traditii evreiesti dintre cele mai diversificate, de la aprinderea lumanarilor de Shabat, la cinstirea eroilor si obiceiuri funerare.

Cele doua seri de Shabat au fost cu totul si cu totul speciale. Primul Shabat a fost sarbatorit “in familie”, la camin, asa cum se cuvine, cu bucurie si cu povesti, iar al doilea, a la carte,  intr-o atmosfera la fel de vesela si calda, la Sinagoga  Mare, unde au avut ocazia sa cunoasca si alti membri ai comunitatii. N-am lasat deoparte nici o bucatica de traditie, astfel ca una din duminici a fost dedicata unei vizite la Cimitirul Filantropia, pentru mic workshop dedicat ritualurilor funerare si onorarii eroilor.

In ce priveste introducerea in istoria evreilor din Romania, echipa organizatoare a primit un real ajutor din partea doamnei Anca Ciuciu, care a sustinut o conferinta despre istoria fostelor cartiere evreiesti, si din partea Institutului National pentru Studierea Holocaustului in Romania, unde a avut loc o conferinta si vizionarea unui film documentar despre Holocaust.

La final, echipa organizatoare a tinut un ultim workshop pe tema dezvoltarii personale, o retrospectiva a alegerilor facute in ultimii zece ani. Daca ar fi sa ne luam dupa povestile participantilor, ultima alegere a fost facuta pe 14 august, cand cei 17 tineri au ales sa petreaca doua saptamani la Caminul “Amalia si dr Moses Rosen” si sa ii onoreze pe cei mai intelepti dintre noi. Good choice!

Nu pot lasa articolul sa se termine inainte sa multumesc d-nei Mirelei Asman, vicepresedintele CEB, d-lui Attila Gulyas, director DASM, d-lui Gaetano Perrotta, director al Caminului “Amalia si dr. Moses Rosen” precum si organizatiilor pe care le reprezinta pentru sprijinul (moral si financiar!) acordat in cadrul Santierului de Vara!

Aviz amatorilor – Ne vedem la anul!