Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul XI nr. 533 1155 -- 2222 ddeecceemmbbrriiee 22001111 8 pagini

„Iatã Dumnezeul cel tare al mântuiriimele; nãdãjdui-voi întru El ºi nu mã voiînfricoºa, cã izvorul puterii mele ºi cântareamea de laudã este Domnul Dumnezeu.”(Isaia 12, 2)

Preacucernici Pãrinþi, Slujitori ai Sfintelor Altare,Dreptmãritori Creºtini,Iubitori ai Naºterii Domnului nostru Iisus Hristos,Primul gând care trebuie sã ne strãbatã fiinþa, de

fiecare datã când revenim la viaþã, într-o nouã zibinecuvântatã de Dumnezeu, este gândul sfântasupra lucrãrii Sale fãcutã dintru început: zidireanoastrã, a fiecãruia dintre noi, în aceastãfrumuseþe a lumii vãzute.

Începuturile existenþei noastre, ca fãpturialcãtuite din trup ºi suflet, au fost în SfatulSfintei Treimi, atunci când Dumnezeu a zis: „Sãfacem om dupã chipul ºi asemãnarea Noastrã, casã stãpâneascã peºtii mãrii, pãsãrile cerului,animalele domestice, toate vietãþile ce se târãscpe pãmânt ºi tot pãmântul! ªi a fãcut Dumnezeupe om dupã chipul Sãu; dupã chipul luiDumnezeu l-a fãcut; a fãcut bãrbat ºi femeie.”22Facere 1, 26-27

Aceastã zidire – bãrbat ºi femeie – în toatãplenitudinea ei, a preocupat spiritele alese aleomenirii. Sã ne gândim la cele scrise de profetulDavid: „Când privesc cerurile, lucrul mâinilorTale, luna ºi stelele pe care Tu le-ai întemeiat,îmi zic: Ce este omul cã-Þi aminteºti de el? Saufiul omului cã-l cercetezi pe el? Micºoratu-l-ai pedânsul cu puþin faþã de îngeri, cu mãrire ºi cucinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsulpeste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus subpicioarele lui.”33 Psalmul 8, 3-6

Peste o vreme de secole, acum aproapedouãzeci ºi cinci de veacuri, Sofocle, în scriereasa Antigona, ne lãsa în chip profetic, pentruadâncã meditaþie cele câteva cuvinte de foc: „Înlume-s multe mari minuni! Minuni mai mari caomul nu-s!”

Dreptmãritori Creºtini,Deopotrivã cu cei din veacuri apuse, mai

aproape de noi, înþelepþii scriitori din secoleleXIX ºi XX, gândindu-se la actul primordial alcreaþiei, au scris: „Omul este un micmicrocosmos, adicã o întreagã lume micã,oglindã vie în care se rãsfrânge icoana zidirii întregi, alcãreia el este minunea cea mai frumoasã” (GheorgheAsachi (1788-1869)), ºi cã „Nimic nu-i mai presus deom! … Dimpotrivã, omul e mai presus de orice, maipresus decât orice, mai presus chiar de întregul univers.”(Octavian Goga (1881-1938))

Intrând mai adânc în tainica alcãtuire a omului, „fiinþanecunoscutã” (Alexis Carrel (1873-1944)) dupãmãrturiile celor din ºtiinþele medicinii, vom vedea ºilatura cea zbuciumatã a fiinþei umane: „Omul trebuie sãºtie cã, în definitiv, orice ar face ºi oricât s-ar asocia, eleste un singuratic ºi un neînþeles” (Tudor Arghezi (1880-1967)) ºi cã „ În fiecare om Universul se opinteºte,numai omul fiind schimbãtor ºi pe pãmânt rãtãcitor.”(Mihai Eminescu (1850-1889)).

Dupã cum se ºtie, cei dintâi pãrinþi ai neamuluiomenesc, folosind libertatea în chip îndrãzneþ ºi

abãtându-se de la legile dumnezeieºti, s-au îndepãrtat deascultarea ce trebuia s-o dea AtoateziditoruluiDumnezeu, suferind o vreme înstrãinarea de iubireaPãrintelui Luminilor. Aceasta a fost voia liberã aprotopãrinþilor noºtri care a dus la neascultare ºisuferinþã.

Cu toatã aceastã înstrãinare, omenirea n-a fost pãrãsitãde Creatorul Dumnezeu, care din cerul cerurilor grãieºteca un Pãrinte: „Cu iubire veºnicã te-am iubit ºi de aceeaMi-am întins spre tine bunãvoinþa.” (Ieremia 31, 3).

Cum am putea oare tãlmãci: „Cãci Dumnezeu aºa aiubit lumea, încât pe Fiul Sãu, Cel Unul-Nãscut L-a dat,ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã

veºnicã?” (Ioan 3, 16). Vom înþelege, negreºit, cãDumnezeu este statornic hotãrârii Sale dintru începuturi,când a zidit, în Sfat Treimic, din iubire veºnicã, pepãrinþii noºtri cei dintâi, Adam ºi Eva, din care noi amrãsãrit pânã azi, întrupându-ne, într-un anumit loc, orã,lunã ºi an!

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a întrupat, ca ºinoi oamenii, potrivit Sfatului Sfintei Treimi, pentru adãrâma zidul care separa pe om de Dumnezeu, fãcându-se astfel împãcarea ºi întoarcerea acasã a fiilor rãtãciþiprin valurile neascultãrii.

Potrivit Sfinþilor Pãrinþi: „Când meditãm apoi lanegrãita Sa înþelepciune, la iubirea de oameni ºi lanepãtrunsa Lui îndelungã rãbdare, care rabdã greºelilecele fãrã de numãr ale oamenilor, ne vine sã-Lpreamãrim din tot sufletul. ªi când cugetãm la dragosteaSa nemãrginitã faþã de noi, cã deºi n-am fãcut nici un

bine, a primit sã se facã om, Dumnezeu fiind, ca sã nemântuiascã din rãtãcire, sã ne ridicãm spre dorirea Lui.”(Sfântul Ioan Casian, Filocalia, vol. I, p. 139-140).

Întruparea Fiului lui Dumnezeu este o Tainã maipresus de orice Tainã, aºa precum întruparea noastrã, dinvoinþa ºi dragostea Sfintei Treimi, este o tainã negrãitã:„O, covârºitoare iubire ºi minunatã dragoste! Ne facempãrtaºi de dorul Tãu, Dumnezeule în Treime ºi Cuvinteal lui Dumnezeu, Slãvit eºti cu adevãrat, Doamne, carene-ai fãcut pãrtaºi de slava firii Tale mai presus deînþelegere. Cu adevãrat negrãit eºti Tu, ºi necuprinse suntlucrurile care le faci ºi în chip covârºitor veºnicã este

dragostea Ta cea pentru noi.” (Calist Patriarhul,Filocalia, vol. XIII, p. 275-276).

În chip tainic, Dumnezeu a ales, dintre zidirileSale, pe Fecioara Maria, vasul ales ºi crinulceresc, din care avea sã se nascã, în chip trupesc,ca om, Iisus Hristos, „întru totul asemenea nouã,afarã de pãcat” (Evrei 4, 15), cum scrie îndumnezeieºtile Scripturi marele Apostol Pavel.

Iatã cum a inspirat Duhul Sfânt, mâna ºisufletul scriitorului ca sã mãrturiseascã: „ªtiuDoamne, cã din Duh nãscându-Te / ºi dinFecioarã, în Om þi-ai cuprins Necuprinsul. / Ca sãmã iubeºti, douã mii de ani ai aºteptat sã mãnasc!”1414 Tiberiu Frim, Juventus.

Cum vom putea oare numi aceastã legãturã dedragoste, dintre Creator ºi creaturã?

Iisus Hristos S-a întrupat printre noi oamenii,devenind împreunã vieþuitor cu noi, aici pepãmânt. El a venit sã-ºi asume starea noastrã încare am cãzut ºi sã devinã ca unul dintre noipentru a ridica la ceruri zidirea Sa, eliberatã deneascultare ºi pãcat, pentru cã: „Pãcatele noastresunt acelea care nu lasã pe Dumnezeu sãstrãluceascã în noi, ci ne bagã cu demonii ce nechinuie.” (Sfântul Antonie cel Mare, Filocalie,vol. I, p. 43).

Pentru a scãpa de ispitele care ne asalteazã înfiecare clipã, credinþa ºi nãdejdea noastrã în IisusHristos, Fiul lui Dumnezeu, ne salveazã de laalunecãrile de zi cu zi, ºi cã: „Nu s-a ruºinat denoi Stãpânul întregii firi vãzute ºi nevãzute, ciumilindu-Se pe Sine ºi luând asupra Sa pe omulcãzut sub patimile de ocarã ºi sub osândaDumnezeiascã, s-a fãcut întru toate asemeneanouã, afarã de pãcat, adicã afarã de patimile deocarã. El a luat toate pedepsele trimise asupraomului pentru pãcatul neascultãrii de cãtrehotãrârea dumnezeiascã: moartea, osteneala,foamea, setea ºi cele asemenea acestora, fãcându-se ceea ce suntem noi, ca noi sã ne facem ceea ce

este El: Cuvântul trup S-a fãcut, (I Ioan 1, 14) ca trupulsã se facã Cuvânt; fiind bogat S-a fãcut sãrac pentru noi,ca noi sã ne îmbogãþim cu sãrãcia Lui; (II Corinteni 8, 9).

S-a fãcut asemenea nouã din multa iubire de oameni,ca noi sã ne facem asemenea Lui prin toatã virtutea.”(Marcu Ascetul, Filocalia, vol. I, p. 323).

- continuare în pagina 3 -

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Prãznuirea Naºterii Domnului nostru Iisus Hristos

CCuuvvâânntt PPaassttoorraall

S-a afirmat cã biografiabizantinã standard a MaiciiDomnului este cea a lui SimeonMetafrastul. Dupã o scurtãschiþã a copilãriei Mariei,Simeon trece în revistãprincipalele momente ale vieþiilui Iisus, dar insistând pe rolulFecioarei în acestea ºi pelegãtura ei cu Fiul, îndeosebi înmomentele dramatice alepatimii. Spre deosebire deEpifanie, pentru MetafrastMaria a rãmas la mormântulDomnului ºi a fost primamartorã a învierii Lui. O altãcaracteristicã este includereatradiþiei acoperãmântului MaiciiDomnului.

Copilãria FecioareiTatãl Maicii Domnului, Ioachim,

era vestit prin vieþuirea dupã poruncile Legii Vechi,dar a îmbãtrânit fãrã copii pentru cã soþia lui, Ana, erastearpã. Aceasta, cunoscând Scriptura, a imitat-o ºi eape Ana, mama lui Samuel (I Regi 1, 1), cãci, fiind în

Templu îi fãgãduieºte Domnuluicã de va avea un copil, Îi vaînchina pruncul, dupã exemplulaceleia.

Întãritã prin har Ana a nãscuto pruncã, numind-o Maria, iarcând fetiþa a crescut pânã la-nþãrcare, a afierosit-o luiDumnezeu, aducând-o laTemplu.

Dupã asemãnarea lui Samuel(I Regi 2, 18-21), preoþii aucrescut-o în Sfânta. Iar când acrescut, pentru cã nu se cuveneaca parte femeiascã sã petreacãîmpreunã cu preoþii, ºi nici sã fievãzutã în Sfânta, au cãzut la sfatsã vadã ce vor face ca sã nupãcãtuiascã împotriva luiDumnezeu, cãci sã o înrobeascãpe acea curatã fecioarã înlegãtura cãsãtoriei, li se pãrea ofaptã de sacrilegiu.

BunavestireAºa au convenit sã o dea unui bãrbat sub nume de

logodnã, dar acesta în aºa fel încât sã fie potrivitpentru paza fecioriei ei. Aºa l-au rânduit pe bãtrânulIosif, cum o cerea planul, din aceiaºi seminþie ºi patrie

cu Fecioara, ca legãtura lor sã meargã pânã la logodnã. În casa lui Iosif Fecioara a fost vestitã de

Arhanghelul Gavriil: Bucurã-te, cea plinã de har!Domnul este cu tine! (Luca 1, 28). Atunci s-adesfãºurat acel tainic dialog de verificare a îngerului,de vãdire a fecioriei, de descoperire a planului Treimii,de asumare smeritã, cãci Fecioara, luminatã de Duhulcare sãlãºluia în ea, a arãtat o predare de sine ºi odispoziþie favorabilã prin cele zise: Iatã roabaDomnului! Fie mie dupã cuvântul tãu! (Luca 1, 38).

Încãrcãtura ºi raþiunea momentului e surprinsã astfelde Sfântul Simeon: „ Cuvântul fãcut acum cãtreFecioara este inversul glasului fãcut odinioarã cãtreEva, în Rai. Aceea, din pricina pãcatului fuseseosânditã la naºterea în dureri, iar prin Fecioara,întristarea aceleia e izgonitã prin bucurie. La aceea,întristarea a premers durerilor naºterii. La Aceasta,bucuria se face moaºã de naºtere, cãci îngerul zice: Nute teme! (Luca 1, 30).”

Fecioara aratã discernãmânt, predând o adevãratãlecþie de cercetare a duhurilor, cu o dublã abordare: pede o parte mãsura circumspecþiei, manifestând grijaexactã faþã de glasul îngerului, pe cât se cuvenea; pe dealtã parte, mãsura smereniei, alegând sã lepedeneîncrederea faþã de cuvintele lui demne de crezare.Astfel, prin smerenie evitã înºelãciunea Evei, iar prinînþelepciune evitã neîncrederea peste cuviinþã a luiZaharia (Luca 1, 20).

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann NNiiccoollaaee CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

VVVViiiiaaaa þþþþaaaa MMMMaaaaiiii cccc iiii iiii DDDDoooommmmnnnnuuuulllluuuu iiii ,,,, ddddeeee SSSSffffâââânnnnttttuuuu llll SSSSiiiimmmmeeeeoooonnnn MMMMeeeettttaaaa ffff rrrraaaassss ttttuuuu llll

Despre sfinþiiapostoli

Apostolul este trimisul lui Iisus Hristospentru a propovãdui Evanghelia ºi adevãrul

despre Mesia, cel rãstignit pentru mântuireanoastrã. Cuvântul apostol provine din cuvântulgrec áðïóôïëïò, însemnând „acela care estetrimis”. La origine este un termen militar,însemnând un atac produs de o forþã militarã,de obicei formatã din câþiva soldaþi, împotrivaunui inamic. În contextul creºtin, apostolul sereferã la ucenicii care rãspândesc Evanghelialui Iisus Hristos. La început, Dumnezeu achemat 12 ucenici în obºtea Bisericii, dându-lemisiunea de a propovãdui adevãrul. PotrivitEvangheliei, Iuda Iscarioteanul a fost unuldintre primii apostoli, dar odatã cu lepãdarea sade credinþã ºi moartea lui, a fost înlocuit deApostolul Matia, Soborul Sfinþilor Apostolieste la 30 iunie. Numele apostolilor suntenumerate la Matei 10,2, Marcu 3,14, Luca6,12, Faptele Apostolilor 1;13, 26.

Dupã înlocuirea lui Iuda Iscarioteanul, listacelor 12 Apostoli este urmãtoarea: SimonPetru (29 iunie) rãstignit pe cruce; Andrei celîntâi chemat (30 noiembrie) fratele lui Petru;rãstignit pe cruce; Iacov fiul lui Zevedei - (30aprilie) zis cel Mare ; decapitat; Ioan Teologul(26 septembrie ºi 8 mai) fratele lui Iacov, fiullui Zevedei; Filip (14 noiembrie) rãstignit pe

cruce; Bartolomeu (11 iunie ºi 25 august) zisºi Natanail; rãstignit, jupuit ºi decapitat; Toma(6 octombrie) s-a sãvârºit fiind pãtruns cu cincisuliþe; Matei (16 noiembrie)zis ºi Levi, fratele lui Iacov;ars de viu; Iacov, fiul luiAlfeu - (9 octombrie)rãstignit pe cruce; Iuda - (19iunie) numit ºi Levi,supranumit Tadeu, fratele luiIacov, fratele Domnului;rãstignit pe cruce; SimonZilotul - (10 mai) zis ºiCanaanitul; rãstignit pecruce; Matia - (9 august) înlocul lui Iuda Iscarioteanul;omorât cu pietre ºi decapitat.

SfântulNicolae

Sfântul Nicolae s-a nãscutîn secolul IV, în provincia Lichia, oraºul Patara(Turcia). Pãrinþii au fost oameni înstãriþi, dar ºifoarte credincioºi. ªi-au dorit mult un copil. ªiDumnezeu le-a dãruit unul, a fost singurul.Unul milos, foarte înþelept ºi extrem de curajos.A învãþat viaþa duhovniceascã de la unchiulsãu, Nicolae, episcopul Patarelor. Rãmas orfandevreme, Sfântul Nicolae ºi-a împãrþit avereamoºtenitã fãrã sã pãstreze nimic. S-a gânditapoi sã-ºi petreacã viaþa în tãcere ºi singurãtate,

însã vestea lui Dumnezeu a fost alta: "Înmijlocul poporului sã-þi sãvârºeºti nevoinþa ta,dacã voieºti sã fii încununat de Mine". Înãlþat

Arhiepiscop al MirelorLichiei, Sfântul s-a doveditun bun pãstor al turmei sale.Este pãrintele bun ºi înþeleptcare dãruieºte luminã ºi harcredincioºilor, este ocrotitoral copiilor ºi apãrãtor alcredinþei ortodoxe. Învremea prigoanelor luiDiocleþian împotrivacreºtinilor, Sfântul a fostaruncat în temniþã, însã ºi deacolo îi vorbea poporuluidespre Legea lui Dumnezeu.A fost eliberat dupã urcareape tron a SfântuluiConstantin. Potrivit tradiþiei,Nicolae a fost unul dintreSfinþii Pãrinþi participanþi la

Sinodul de la Niceea. Sfântul Nicolae a apãratdreptatea printre oameni ºi a mântuit de lacondamnare trei bãrbaþi. A fost considerat sfântde popor chiar din timpul vieþii. Oamenii îlchemau având credinþa cã necazurile lor vor fimântuite. Douã dintre minunile sale au marcatprofund conºtiinþa creºtinilor ºi stau la bazaconvingerii cã Moº Nicolae aduce daruri înnoaptea de 5 spre 6 decembrie. Se spune cã ofamilie sãracã avea trei fete. ªi, atunci când

acestea au crescut, pãrinþii s-au gândit cã oviaþã "uºoarã" ar fi soluþia la sãrãcia în caretrãiau. Sfântul Nicolae a avut însã un alt plan cuele ºi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-lela fereastrã câte o pungã cu bani. Se maipovesteºte cã Sfântul ar fi salvat de lanaufragiu, prin rugãciune, niºte marinari, iar deatunci aceºtia îl cinstesc ºi îl considerãocrotitorul lor. Popularitatea sa a crescut atât demult încât în Rusia aproape toate bisericile aucolþ de rugãciune închinat Sfântului Nicolae.Dupã o viaþã asprã, dar plinã de credinþã atrecut la viaþã veºnicã pe 6 decembrie 343, iardin anul 1087, moaºtele sale sunt pãstrate la obisericã din Bari, în sudul Italiei. ÎnScandinavia, cu mult timp în urmã, Odin, zeulsuprem, le aducea daruri copiilor, iar celor dinnordul Germaniei, Zeul Thor. Acesta conduceao caleaºcã trasã de douã capre, Cruncher ºiCracker. La creºtinii din Ghana, Moºul vine dinjunglã, iar în Hawaii, cu barca. Sania trasã dereni este încãrcatã cu daruri pentru copiii dinDanemarca, stelele dãruiesc cadouri copiilordin Polonia, iar în Ungaria, îngerii le aduc celormici bomboane ºi nuieluºe. O cãmilã tânãrã îlajutã pe Moº în Siria, iar la noi, copiii cuminþiprimesc daruri, însã cei neascultãtori, nuieluºe.Moº Crãciun nu mai are în prezent decât preapuþin de-a face cu spiritualitatea creºtinã. ÎnEuropa, în secolul al XII-lea, ziua SfântuluiNicolae a devenit ziua darurilor ºi a activitãþilorcaritabile. Multe þãri ºi-au pãstrat propriileobiceiuri ºi tradiþii de Sfântul Nicolae. Copiiituturor þãrilor creºtine au fost învãþaþi cã înnoaptea de 5 spre 6 decembrie Sfântul Nicolaevine cu daruri. Când pe teritoriul Statelor Uniteale Americii au început sã se aºeze imigranþiidin þãrile germanice ºi nordice, imagineaSfântului Nicolae, Sinterklaas cum îl numeauolandezii, s-a schimbat încet, transformându-lîn Santa Claus.

Pr. Florin IORDACHE

Ziua de joiZZZZiiiiuuuuaaaa ddddeeee jjjjooooiiii eeeesssstttteeee îîîînnnncccchhhhiiiinnnnaaaattttãããã ssssffffiiiinnnnþþþþiiii lllloooorrrr

aaaappppoooossssttttoooollll iiii ººººiiii ssssffffâââânnnnttttuuuulllluuuuiiii NNNNiiiiccccoooollllaaaaeeee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Dreptãmãritori creºtini, Virtutea credinþei în Iisus Hristos Domnul, ne

absolvã de orice judecatã, potrivit Scripturii: „Cel cecrede în Iisus nu este judecat, iar cel ce nu crede a ºifost judecat pentru cã nu a crezut în numele CeluiUnuia-Nãscut, Fiul lui Dumnezeu, iar aceasta estejudecata, cã Lumina a venit în lume ºi oamenii auiubit întunericul mai mult decât Lumina. Cãcipoftele lor erau rele.”1919 Ioan 3, 18-19

Întreaga noastrã grijã este de a ne ruga luiDumnezeu ca sã ne întãreascã pentru a nu sãvârºifapte rele, trupeºti ºi sufleteºti pentru „cã oricineface rele urãºte Lumina, adicã pe Iisus Hristos, ºi nuvine la Luminã, pentru ca faptele lui sã nu sevãdeascã.”2020 Ioan 3, 20

Se cuvine cu adevãrat, ca noi, din nãduful zileisau amãrãciunea vieþii de zi cu zi, sã ne aducemaminte de pãstorii care au primit glas îngeresc, cã S-a nãscut prunc dumnezeiesc în peºtera Betleemului:„Nu vã temeþi, Cã iatã, vã binevestesc vouã bucuriemare care va fi peste tot poporul. Cã ni s-a nãscut aziMântuitor, care este Hristos Domnul, în Cetatea luiDavid. ªi acesta va fi semnul: Veþi gãsi un pruncînfãºat, culcat în iesle. ªi îndatã s-a vãzut, împreunãcu îngerul, mulþime de oaste cereascã, lãudând peDumnezeu ºi zicând: Slavã întru cei de sus luiDumnezeu ºi pe pãmânt pace, între oamenibunãvoire. Iar dupã ce îngerii au plecat de la ei, lacer, pãstorii vorbeau unii cãtre alþii: Sã mergempânã la Betleem sã vedem cuvântul acesta ce s-afãcut ºi pe care Domnul ni l-a fãcut cunoscut. ªigrãbindu-se, au venit ºi au aflat pe Maria ºi Iosif ºipe Prunc, culcat în iesle. ªi vãzându-l, au vestitcuvântul grãit lor despre acest Prunc. ªi toþi câþiauzeau se mirau de cele spuse lor de cãtre pãstori.Iar Maria pãstra toate aceste cuvinte, punându-le îninima sa. ªi s-au întors pãstorii, slãvind ºi lãudândpe Dumnezeu, pentru toate câte auziserã ºi vãzuserãprecum li se spusese.”2121 Luca 2, 10-20

Iatã descrierea curatã, unicã, adânc grãitoare, carene adevereºte cea mai mare minune din Univers ºide care noi pãmântenii ne bucurãm cu bucurie mare,aceastã bucurie gãsindu-se exprimatã ºi în celebrelecolinde de Naºterea Domnului, creaþii izvorâte dincredinþa, nãdejdea ºi dragostea inimii celui maiharnic ºi frumos popor din lume.

Am învãþat din strãbuni cã ziua cea mainevinovatã care ºi-a deschis porþile pentru primireacelei mai mari binecuvântãri din Cer ºi de pepãmânt, este de-a pururi Crãciunul, ziua Creaþiei dinnou, ziua naºterii Întemeietorului religiei creºtine ºisãrbãtoarea, deopotrivã, a familiei creºtine!

Dreptmãritori Creºtini,Dumnezeu, în atotînþelepciunea Sa, a ales pentru

întruparea Fiului sânul mamei ca altar ºi familia caloc de creºtere „în har ºi înþelepciune.”2222 Luca 2,52

Cine nu ºtie cã familia este cea mai caldã ºi sigurãvatrã, cea dintâi ºi cea mai binecuvântatã ºcoalã,dacã pãrinþii se dãruiesc chemãrii de ziditoribinecuvântaþi de Dumnezeu, în aceastã frumuseþe alumii vãzute?

Cum sã nu mãrturisim cã astãzi stau faþã în faþãfamilia sfântã, în care creºte Iisus ºi familiablestematã a lui Irod? Una e familia, cãmin alnevinovãþiei, rugãciunii, duioºiei, bucuriei ºi altuturor harurilor ºi virtuþilor. Cealaltã este familialui Irod, cuib al nelegiuirilor, al desfrâului, al beþiei,al petrecerilor vinovate, al uciderii de pruncineajutoraþi.

Ca temei viu ºi pururea prezent, avem mereu înfaþã mãrturia familiei simple dar aspre, cum era casabãtrânului ºi dreptului Iosif, în care a crescut ºi s-a

întãrit în Duhul Sfânt, pruncul Iisus.2323 Luca 2, 40Este ºi casa noastrã unde ne-am nãscut ºi am

crescut ca ºi Iisus, în grija pãrinþilor veghetori ºineadormiþi asupra vieþii de zi cu zi, asupra pruncilorveniþi, ca dar al lui Dumnezeu.

Oriunde ne-am afla în lume, grija pentru familiaîn care se nasc ºi cresc pruncuþii trebuie sã fie odatorie sacrã, având grijã de ei ca ºi cum am avea îngrijã creºterea pruncului Iisus!

Cine nu ºtie, cã: „Familia este casa pãrinteascã, cucopilãria ºi învãþãturile ei, cu dorurile ºi amintirileei, cu binecuvântãri ºi uneori, vai, cu dramele ºitragediile ei. O familie sãnãtoasã, într-o societatesãnãtoasã, este ca ºi o celulã sãnãtoasã într-unorganism. Când celulele îmbãtrânesc, seîmbolnãveºte trupul întreg. Aºa este ºi viaþa socialã:când familia este sãnãtoasã ºi societatea estesãnãtoasã; când sãmânþa descompunerii a intrat înfamilie, toatã viaþa publicã este în primejdie.”2424Preot Ilarion Felea, Duhul Adevãrului, DiocezaArad, 1943, p. 548

Aºadar, putem înþelege cã familia creºtinã estecelula cea sãnãtoasã, biserica micã, cheagul ºitemelia unei societãþi sigure ºi prosperã material ºispiritual. Sã avem la inimã mereu grija de familie,familie care nu poate trãi, creºte ºi înflori, fãrãîmprospãtarea cultului Tradiþiei, drept frumuseþedumnezeiascã. Fãrã a respecta Religia care ne leagãde Dumnezeu ºi hãrnicia împlinirii rânduielilor

morale, nu vom putea rezista în valurileprimejdioase ale acestei lumi în care ne este dat sãconvieþuim.

Fiind în sãrbãtoarea Bucuriei, cu adevãrat, fiecaredintre noi putem zice: „Îþi mulþumim, Doamne, cãTe-ai gândit ºi la mântuirea mea ºi a fiecãruia dintrenoi, în ziua când Te-ai nãscut Prunc ºi Te-ai fãcutOm, în peºtera din Betleem. ªi cu dreptate, labucuria aceasta pentru om, Dumnezeu a chemat ºiputerile cereºti, zicându-le: „Bucuraþi-Vã împreunãcu Mine, cã am aflat ºi am adus acasã oaia cea

pierdutã.”Întoarcerea noastrã acasã, la Pãrintele Luminilor,

întru bucuria renaºterii ºi a regãsirii, este rostulPrãznuirii Naºterii Domnului nostru Iisus Hristos!

Dreptmãritori Creºtini, iubitori ai NaºteriiDomnului nostru Iisus Hristos,

Sã zicem din toatã inima ºi sã cântãm: Hristos se naºte, mãriþi-L!Hristos din ceruri, întâmpinaþi-L!Hristos pe pãmânt, înãlþaþi-vã!Cântaþi Domnului tot pãmântul!Vã întâmpinãm, pe toþi, Cler ºi Popor iubit de

Sfânta Treime, Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt, cu dorireade a ne bucura de mângâierea adusã prin Naºterealui Iisus Hristos Domnul ºi Mântuitorul nostru.

De ziua Naºterii lui Iisus, sã ne bucurãm ºi sã fimveseli, cum cântãm în colindã.

Cu pace ºi bucurie în Duhul Sfânt,Vã îmbrãþiºeazã,

Arhiepiscop al Argeºului ºi MusceluluiDatã în reºedinþa Arhiepiscopalã a Argeºului ºi

Muscelului- Curtea de Argeº –

în anul mântuirii 2011, noiembrie 17.

Prãznuirea Naºterii Domnului nostru Iisus Hristos

CCuuvvâânntt PPaassttoorraall

33

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

La „Fie numele Domnului binecuvântat...”, care secântã la sfârºitul Dumnezeieºtii Liturghii, este posibilsã se facã schimbarea ordinii cuvintelor („NumeleDomnului fie binecuvântat...”) la a treia repetare, oritrebuie sã se cânte aºa cum este în textul din care a fostluat?

„Fie numele Domnului...” este versetul al doileaal psalmului 112 („Lãudaþi, tineri, pe Domnul...”),unde gãsim stihul întreg, cuvânt cu cuvânt: „Fienumele Domnului binecuvântat de acum ºi pânã înveac”. Psalmul 112 este primul psalm al lui Allel(Psalmii 112-118), care se cânta la cina iudaicãpascalã, la cântarea cãruia se referã ºi evangheliºtii întimpul relatãrii Cinei celei de Tainã a Domnului(„cântând imne, au ieºit la Muntele Mãslinilor”, Mt.26, 30; Mc. 14, 26).

În mod evident este vorba despre un elementprimar, care încheia sinaxa euharisticã, care ne leagãchiar cu momentul transmiterii Tainei de cãtreDomnul ºi de preînchipuirea ei de cãtre masa pascalãa vechiului Israel. Sfântul Simeon al Tesaloniculuieste primul care pune în legãturã „Fie numeleDomnului...” cu pasajul paralel din Iov («ºi astfel serosteºte mulþumirea pentru toate, care a fost rostitã ºide Iov „Fie numele Domnului binecuvântat”»,Dialog, cap. 342), dupã care au urmat ºi alþii. Esteînsã cu totul improbabilã aceastã dependenþã din cauzã cãtextele liturgice sunt influenþate direct de sau sunt alesemai degrabã din Psalmi, decât din cartea lui Iov. Acesteaîn legãturã cu provenienþa stihului.

Schimbarea ordinii cuvintelor unui stih sau cântãriCât despre schimbarea ordinii cuvintelor primului

hemistih, care se face în timpul cântãrii lui la sfârºitulDumnezeieºtii Liturghii (nu ºi la cântarea lui de dupãLitie, sau înainte de psalmul 33 în timpul agripniilor), s-ar putea face unele observaþii.

În principiu nu este vorba despre o situaþie singularã.Exact acelaºi lucru se întâmplã ºi la primul prochimen

stabil al Evangheliei Utreniei („Toatã suflarea sã laude peDomnul” — „Sã laude suflarea toatã pe Domnul”) ºi laprochimenul Nãscãtoarei de Dumnezeu de la Utrenie ºi dela Paraclis („Pomeni-voi numele tãu întru tot neamul ºineamul” - „Numele tãu voi pomeni întru tot neamul ºi

neamul” sau „Numele tãu întru tot neamul ºi neamul îl voipomeni”). Toate acestea nu se fac numai din obiºnuinþã,ci sunt mãrturisite ºi de manuscrisele muzicale mai noi.Probabil îºi trag originea din vechea cântare ºi practicãasmaticã-parohialã, care foarte des „se juca” cuanagramãri ºi inversãri muzicale ºi de frazã ale stihurilor,dând astfel o nuanþã mai laicã ºi mai dinamicã psalmodieisfinte. De exemplu: Antepunerea unei pãrþi din refrenînainte de refren la cântarea Fericirilor („Întru împãrãþiaTa, pomeneºte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întruîmpãrãþia Ta”), antepunerea lui „Milostive” la cântareapsalmului 50 ºi a cuvântului sau frazei primului stih al

polieleelor sau eclogelor („(Fericit) Bãrbatul. Aliluia”,„Robii Domnului. Aliluia”, „Cuvânt bun. Aliluia” etc.)sau repetarea ultimei fraze la ipacoi, la troparele prorociei(de la Crãciun), la trisaghion sau la cele cântate în locullui, fãrã legãturã gramaticalã ºi sintacticã (de ex. „ªimagii Þi-au adus...”, „Pe magi i-ai cãlãuzit...”, „Cãciunde avea sã strãluceascã lumina Ta...”, „Sfinte fãrã demoarte...”, „ªi sfântã învierea Ta slãvim...”, „în Hristosv-aþi ºi'mbrãcat. Aliluia”, „Cele de voie ºi cele fãrã devoie...”, „Cãci întru tine nãdejdea ºi-au pus...”, „ªirãmânând fãrã de moarte ne-ai înviat pe noi...” º.a.m.d.),ba chiar ºi separarea unui stih unitar din punct de vederelogic „Slavã Tatãlui...ºi acum ºi pururea...” în douãstihuri independente.

Gramatica vs. scopul imnografieiUnii reprezentanþi ai clerului educat din generaþia

trecutã, influenþat de raþionalismul epocii lui, a scris ºi acondamnat foarte tare multe „lucruri nelalocul lor” înrânduiala din cultul nostru. Între altele a caracterizat pe„Slavã ºi acum” ca ceva „scindat în mod comic”. El seafla cu totul în afara realitãþii liturgice. Imnografia ºipsalmodia nu sunt un spaþiu al învãþãrii gramaticii, cipoezie (sfântã) ºi cântare (sfântã). Adicã au în sinea lorelementul depãºirii prozaismului sau platitudiniicuvântului obiºnuit ºi al citirii comune; au propria lorlogicã. De aceea ºi antreneazã mãsuri poetice,

schimbarea tonurilor muzicale, epitete, vorbire fumoasã,diferenþieri gramaticale ºi sintactice „cu licenþã poeticã”,metateze, anagramãri ºi inversãri. Þinta, atât aimnografiei, cât ºi a veºmântului ei muzical, este oferireacuvântului adevãrului «cu o anume tihnã ºi îndulcire demelos, care face cugetul înþelept», Sfântul Vasile celMare, La psalmul 1). Aceastã raþiune stã ºi la bazaanagramãrii ºi redãrii inverse a stihului la care se referãîntrebarea. Important este sã nu ajungem la improvizaþii ºila exagerãri (apud Ioannis Foundoulis, DialoguriLiturgice, vol. V, pag. 59-61).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

„„FFiiee nnuummeellee DDoommnnuulluuii bbiinneeccuuvvâânnttaatt......””

Minunate sunt rânduielile Domnului!Cum a presãrat Atotmilostivul cele maipreþioase comori în luna lui Undrea! Cuma cernut Dânsul din înaltul ceruluimângâierea Sa prin sfinþii lui decembrie!Îmi vine a crede cã sfinþii nãscuþi la celepãmânteºti sau la cele cereºti în aceastãlunã binecuvântatã au fost anumerânduiþi pentru izbãvirea ºi întãrireacredinþei dreptmãritoare.

Cuviosul Daniil Sihastrul, SfântulStareþ Daniil ori Preacuviosul deDumnezeu rugãtorul Pãrintele nostruDaniil cel Nou, acelaºi duhovnic inegalabildin Carpaþii Moldovei este. Puternicrugãtor, aspru postitor, înainte vãzãtor ºiblând tãmãduitor a cãrui viaþã, deaproape un veac, este o minune în sine...

Cum copilãreºte un sfânt?

Sunt sfinþi care au gustat din dulceaþadumnezeirii dupã cãderi dintre cele mai greleºi sfinþi care au vieþuit de la naºtere înmijlocul celor duhovniceºti. Ambelecategorii au avut la finele vieþii pãmânteºtiaceeaºi binecuvântare a Raiului.

Sfântul nostru sihastru Daniil „a fost alesde Dumnezeu din sânul maicii sale pentruviaþa cea îngereascã a pustnicilor ºi s-adovedit din pruncie purtãtor de Hristos; cãniciodatã nu lipsea de la bisericã, nici se jucacu ceilalþi copii, nici nu cãuta odihnã ºimâncare. Ci mereu se ruga ºi întru toateasculta de pãrinþi” (Protosinghel IoanichieBãlan, Pateric Românesc, Ed.

Arhiepiscopiei Tomisului ºi Dunãrii de Jos,Galaþi, 1990, pag. 132).

La numai 10 ani Dumitru, cãci aºa fusesebotezat de cãtre pãrinþii sãi viitorul sihastrual Moldovei, a fost trimis sã descifrezetainele cãrþii la Mânãstirea „Sfântul Nicolae”din Rãdãuþi. Aici copilul s-a dovedit încã dela început bãtrân cu înþelegerea, deprinzândîn scurtã vreme Ceaslovul ºi Psaltirea pe derost, îndrãgind nevoinþa cea duhovniceascã.

Pentru aceste daruri neobiºnuite la uncopil, toþi monahii din sfânta mânãstire îliubeau foarte mult ºi se foloseau deblândeþea ºi priceperea lui, daruri remarcateºi de dascãlul ºi sfântul pãrinte duhovnicescLeontie de la Rãdãuþi. Astfel, dupã numaicinci ani de ucenicie „tânãrul ostaº al luiHristos s-a fãcut cãlugãr, primind numelemarelui prooroc ºi împãrat David” (Ibidem).

Iubitor de liniºte, de post ºi rugãciune,monahul David era blând ºi supus tuturor, iarde multe ori era surprins la bisericã zãbovindºi ziua ºi noaptea ca o candelã mereuaprinsã; „încã ºi la chilie dormea puþin pe unmic scãunel, mereu veghind ºi cugetând lacele dumnezeieºti. Iar dintre cãrþi cel maimult iubea Psaltirea, pe care o ºtia pe de rostºi o repeta zilnic” (Ibidem).

Aºa a trecut prin copilãrie ºi adolescenþãsihastrul Moldovei Daniil, învrednicindu-sedin timp de darul preoþiei ºi al facerii deminuni.

Smerenia ºi ctitoria din umbrã

Numiþi sfinþi încã din viaþã, atât Cuviosul

Daniil Sihastrul, cât ºi Sfântul Voievodªtefan cel Mare, au lãsat Ortodoxieiromâneºti un model de vieþuire autenticã înHristos, atât din sânul cãlugãriei, cât ºi dinfastul domniei. Cele douã modele desfinþenie au fost subordonate, cãci mireanul,oricât de mare ar fi între laici, are marenevoie de binecuvântarea ºi rugãciuneamonahului. Prin lucrarea acestui tandemceresc a rãmas Moldova ºi întreaga Româniede mai târziu ortodoxã, la fel cum o bunãparte din Europa a putut rãmâne creºtinã subameninþarea adepþilor lui Allah.

Ieromonahul David, fostul Dumitru, însmerenia-i inegalabilã fuge de slava lumii ºiia binecuvântarea schivniciei sub numele deDaniil. A „alergat” din tinereþile sale pânã lavenerabila vârstã de 90 de ani prin codrii ºimunþi, sãpându-ºi cu dalta ºi rugãciuneachilii, una pe valea pârâului Viþelul, înapropiere de Putna, ºi apoi alta lângãVoroneþ, sub stânca ªoimul. Cu toatãdiscreþia sa duhovniceascã ºi smerenia,Sfântul Daniil Sihastrul a creat în Moldova„o mare miºcare isihastã, aproape fãrã egal,înnoind astfel pentru multã vreme viaþa înmânãstriri ºi schituri ºi ridicând o întreagãgeneraþie de sihaºtri ºi rugãtori ai neamului”(Ibidem, pag. 135).

Alãturi de bãtrânii ºi bolnavii carepoposeau la gura chiliei Sfântului a sositîntr-o vreme ºi un pui de voievod stãpânit degândul de a-ºi rãzbuna tatãl ucis miºeleºte.Dupã câteva zile de mãrturisire ºi sfat, miculªtefan a primit dezlegare ºi mângâiere,proorocindu-i-se cã va ajunge domn al

Moldovei. În primãvara lui 1457, la doarºase ani dupã întâlnirea dumnezeiascã aodraslei de voievod cu Sihastrul Moldovei,ªtefan ajunge pe tronul Moldovei ºi îlnumeºte pe Cuviosul Daniil cel dintâisfetnic, duhovnic ºi rugãtor cãtre Dumnezeu,încât ne spun cronicarii cã Marele ªtefanVodã nu fãcea nimic fãrã binecuvântarea lui.„Iar cuviosul îl îmbãrbãta ºi îl îndemna sãapere þara ºi creºtinãtatea de mâinilepãgânilor, încredinþându-l cã de va zidi dupãfiecare luptã câte o bisericã spre lauda luiHristos, în toate rãzboaiele va birui”(Ibidem, pag. 134). Acesta este secretul celor47 de victorii ºi 48 de bijuterii ortodoxemedievale de pe pãmântul Moldovei, cu carese mândresc astãzi toþi românii.

Nu de puþine ori i-au propus ierarhiivremii ºi s-a rugat poporul ca Sfântul Daniilsã coboare în lume ca ierarh ori ca stareþ laPutna sau la Voroneþ, dar Cuviosul nu s-alãsat convins, ci a fugit o viaþã întreagã deslava deºartã, împletind la rugãciune ºicoºuri de nuiele.

Vas ales al Sfântului Duh, trecut de 90 deani, marele sihastru al Moldovei, dascãlulpustiei ºi fãcãtorul de minuni, a reprezentatel însuºi o minune a vieþuirii în Hristos, fiindcinstit ca sfânt atât în timpul vieþii, cât ºidupã trecerea la cele înalte, în 1496, cândpoporul în frunte cu mitropolitul ºi domnulþãrii l-au depus cu adâncã plângere înpronaosul Mânãstirii Voroneþ punânddeasupra o piatrã inscripþionatã: „Acesta estemormântul pãrintelui nostru David,schimonahul Daniil”. Moaºtele mareluicuvios al Moldovei au fost cãutate ºi sãrutatede-a lungul veacurilor de creºtini din toatecolþurile lumii.

Printre fulgii de nea ai lui decembrie,aceasta este cea mai frumoasã filã de patericscrisã între minunile Ortodoxiei din Carpaþi.

Roxana DRAGOª

Sinaxar

SSffâânnttuull ssttrrããjjeerr ddee llaa VVoorroonneeþþ ((††1188 ddeecceemmbbrriiee))

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

55

Dupã moartea lui Moise, Dumnezeu a rânduit laconducerea poporului evreu pe Isus al lui Navi. Acesta varãmâne în conºtiinþa marii familii a lui Israel prin victoriarãsunãtoare asupra cetãþii Ierihonului ºi prin aºezareapoporului lui Dumnezeu pe pãmântul fãgãduinþei.

Aºa cum afirmam ºi în articolele anterioare, poporulevreu se descoperea pe sine ca o autenticã familie formatãdin douãsprezece triburi sau seminþii, dupã numãrul fiilorlui Iacob Israel, cel care va duce mai departe legãmântulfãcut între Avraam ºi Dumnezeu, legãmânt reafirmatînaintea cuceririi Ierihonului de Isus al lui Navi (Iosua),atunci când acesta va tãia împrejur pe toþi fiii lui Israelnãscuþi în timpul trecerii prin pustiul Sinaiului spre þarafãgãduinþei: „În vremea aceea a zis Domnul cãtre Iosua:„Fã-þi cuþite tãioase de cremene ºi taie împrejur pe fiii luiIsrael a doua oarã. ªi ºi-a fãcut Iosua cuþite ascuþite decremene ºi a tãiat împrejur pe fiii lui Israel, la locul ce senumeºte Dealul Aralot. Iatã pricina pentru care Iosua atãiat împrejur pe fiii lui Israel: Tot poporul de partebãrbãteascã care ieºi se din Egipt, toþi cei buni de rãzboi,muriserã pe cale, în pustiu, dupã ieºirea din Egipt; Cãcitot poporul care ieºise din Egipt era tãiat împrejur; iarpoporul nãscut pe cale, în pustiu, dupã ieºirea din Egipt,nu era tãiat împrejur” (Iosua 5, 2-5).

Tot de numele lui Isus al lui Navi este legatã ºireamintirea legilor date de Dumnezeu fiilor lui Israelprin Moise. Poporul evreu, dupã cucerirea cetãþii Ai,adunat împrejurul chivotului Legii, vede cum Iosuarescrie pe piatrã legile revelate, prin aceasta reafirmându-se strânsa legãturã dintre Dumnezeu ºi familia fiilor luiIsrael: „Atunci Iosua a înãlþat jertfelnic DomnuluiDumnezeului lui Israel pe Muntele Ebal. Cum porunciseMoise, sluga Domnului, fiilor lui Israel, ºi de care este

scris în legea lui Moise; jertfelnicul era din pietre întregi,asupra cãrora nimeni n-a ridicat unealtã de fier ºi el auadus pe el ardere de tot Domnului ºi au fãcut jertfe deîmpãcare. ªi a scris Iosua acolo din nou pe pietre legea pecare Moise o scrisese înaintea fiilor lui Israel. ªi totIsraelul cu bãtrânii lui, cu cãpeteniile lui, cu judecãtoriilui, toþi bãºtinaºii ºi veneticii lui au stat de o parte ºi dealta a chivotului în faþa preoþilor ºi a leviþilor care duceauchivotul legãmântului Domnului, aºa cã jumãtate din ei se

aflau pe muntele Garizim, iar cealaltã jumãtate pemuntele Ebal, cum poruncise de mai înainte Moise, slugaDomnului, ca sã se binecuvânteze poporul lui Israel.Dupã aceasta a citit Iosua toate cuvintele legii:binecuvântãrile ºi blestemul, cum era scris în legea lui

Moise. Din toate câte poruncise Moise lui Iosua n-a fostnici un cuvânt pe care Iosua sã nu-l fi citit în auzul obºtiifiilor lui Israel, înaintea bãrbaþilor, a femeilor, a copiilorºi a strãinilor care mergeau împreunã cu Israel” (Iosua 8,30-35).

Chiar dacã aceastã carte a lui Iosua relateazã mai multîntâmplãri ºi evenimente istorice, totuºi, importanþa ei înprivinþa evocãrii atitudinii fiilor lui Israel în raport cuDumnezeu ºi în interiorul comunitãþii este de necontestat.

Numeroasele rãzboaie duse împotriva amoreilor,canaaniþilor, ferezeilor, hitiþilor etc. descoperãcredinþa ºi nãdejdea de nezdruncinat ale unui poporîn promisiunea fãcutã de Dumnezeul pãrinþilor.

Disciplina impusã de legile lui Moise ºireafirmatã de Isus al lui Navi îºi va descoperiimportanþa ºi în cadrul împãrþirii pãmântuluicucerit între cele douãsprezece seminþii ale luiIsrael, acestea ascultând întru totul de conducãtorulpolitic ºi de cel religios, ca expresie a puterii luiDumnezeu pe pãmânt: „Iatã ce moºtenire au primitfiii lui Israel în þara Canaan, pe care le-au împãrþit-o prin sorþi preotul Eleazar ºi Iosua, fiul lui Navi, ºicãpeteniile de familii ale seminþiilor fiilor luiIsrael” (Iosua 14, 1).

Fãcând trecerea de la Moise la Judecãtori, carteaIosua rãmâne referenþialã prin evocarea istoricã aluptei poporului ales pentru redobândireapãmântului fãgãduit, dar ºi prin scrupulozitatea cu

care autorul reuºeºte sã ofere informaþii preþioase despreseminþiile poporului evreu ºi locurile pe care le primiserãspre stãpânire.

Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

FFaammiilliiaa ffiiiilloorr lluuii IIssrraaeell îînn ccaarrtteeaa IIoossuuaa

În liniºtea dulce a rugãciunii, prin bucuriasufleteascã ce se emanã din dorinþa ºi voinþa dea fi oameni curaþi ºi plãcuþi înaintea luiDumnezeu, credinciosul în Sfânta Bisericã,începe sã guste din roadele GrãdiniiBinelui. Acum se simte gustul dulce alunei stãri de înaltã trãire, o trãire în sânul luiAvraam, aceastã înãlþime reprezintã voinþaºi dorirea omului spre bine. Curãþireasufletescã înseamnã o înviereduhovniceascã a omului, un proces spiritualprin care omul trece, tinzând spre fericireaºi lumina cea adevãratã, fapt de care sebucurã ºi îngerii Domnului, explicându-seposibilitatea omului de a se lepãda de hainacea întinatã de fãrãdelegi ºi rãsplãtireaomului, primind haina cea curatã, luminatãde dragostea divinã, acum omul vede,,lumina cea adevãratã” ºi primeºte ,,Duhulcel ceresc” prin ,,credinþa cea adevãratã”,închinându-se Sfintei Treimi. Acumsufletul omului se miºca spiritual, în cadruldrumului sãu spre îndumnezeire, omul estepurtat peste orice obstacol de iubirea divinã,care vegheazã asupra lui, ca un nor de luminã.

Sfânta Bisericã ne ajutã sã luãm ce lipseºtesufletelor noastre, de la Dumnezeu, ajutã casufletul nostru sã-ºi adune cele necesare dinbogãþia darurilor divine, iar aceasta o putemface prin Jertfa Fiului Cel Preaiubit.

Mergem la bisericã nu pentru o simplãtradiþie de Duminicã, ci pentru a lua cât maimult din bogãþia darurilor lui Dumnezeu. Aicichipul preotului apare în faþa oamenilor ca unînger care le vesteºte bucuria mântuirii, acest

chip intrã în sufletele cele goale pentru a leumple de lumina mântuirii. Preotul vesteºte

oamenilor cã mâinile cele pline ale luiDumnezeu cuprind binecuvântãrile Sale pentrusufletele cele înnegrite de pãcate, odatã intrândîn Sfânta Bisericã, trece prin mâinile luiDumnezeu.

În toate rugãciunile preotului, din cadrulSfintei Liturghii, Mântuitorul îi grãieºte sã aibegrijã de oile Sale, sã vegheze asupra copiilorSãi, sã ajute fii Lui cei doritori de viaþã curatã,sã fie drept înaintea celor încredinþaþi luipentru a-i duce spre uºa cea strântã care duce

spre locaºurile cele multe ale veºnicei fericiri. În liniºtea dulce a rugãciunii prin bucuria

sufletescã ce se emanã din dorinþa ºivoinþa de a fi oameni curaþi ºi plãcuþiînaintea lui Dumnezeu, credinciosul înSfânta Bisericã începe sã guste dinroadele Grãdinii Binelui. Acum simtegustul dulce al unei stãri de înaltã trãire, ovieþuire în sânul lui Avraam, aceastãînãlþime reprezintã voinþa ºi dorireaomului spre bine.

Sfântul Grigorie Sinaitul spune cã,,rugãciunea este bucurie sfântã, ce atragespre sine minte, (...) revãrsând bucuriaduhovniceascã ºi în trup”.

Curãþirea sufletescã înseamnã oînviere duhovniceascã a omului, processpiritual prin care trece, tinzând sprefericirea ºi lumina cea adevãratã, fapt decare se bucurã ºi Îngerii lui Dumnzeu,explicându-se astfel posibilitatea omuluide a se lepãda de haina cea întinatã defãrãdelegi ºi rãsplãtirea omului, primindhaina cea curatã, luminatã de dragostea

divinã, acum omul vede ,,lumina ceaadevãratã” ºi primeºte ,,Duhul cel ceresc” prin,,credinþa cea adevãratã” închinându-se SfinteiTreimi. Acum sufletul omului se miºcãspiritual în cadrul drumului sãu spreîndumnezeire, omul este purtat peste oriceobstacol de iubirea divinã, care vegheazãasupra lui, ca un nor de Luminã.

,,Liturghia îngereascã...”...aºa numeºteSfântul Grigore Palama rugãciunea.

Rugaþi-vã neîncetat pentru a nu pierde nici

o clipã contactul cu divinitatea.Rugãciuneaschimbã pe omul vechi , dându-i ,,hainãluminoasã ,,de aceea Evegrie Ponticul spune cã,,monahul se face asemenea îngerilor,, .

Aceastã schimbare , este o cale de a urca dela lumea de jos la cea de sus, de la Ierusalimulterestru la cel ceresc, iar întâlnirea dintre acestelumi, aici pe pãmânt, are un teritoriu: slujbadin Sfânta Bisericã.

Înãþimea acestei trãiri trebuie sã fieasemenea armoniei sãrbãtoreºti a vãzutelor ºinevãzutelor . Nu trebuie s-o slãbim, trebuie sãfie asemenea ,, ochiului inimii, care spredeosebire de ochiul lumesc, ne se închideniciodatã ,, ( Andrei Pleºu).

Toatã aceastã sãrbãtoare ne apropie deDomnul Hristos, îl apropie pe om de divinitate,cãci Hristos doreºte ,,îndumnezeirea omului,,vindecrea lui ºi ridicarea la o treaptãnemaiatinsã pânã atunci pentru ca omul sãpoatã sta alãturi de îngeri, sã fie cel de lângã ei.

Sã nu ne apropiem de cetatea negureiclãditã pe deºertãciuni ºi iluzii, care urmãreºteo ,,decapitare moralã,,( Nichifor Crainic) ºi odecreºtinare ascunsã, ci sã lãsãm vindecarealui Hristos sã vinã în sufletele noastre ºi sãdevenim oameni noi, urcând spre El ajutaþi decele douã aripi: credinþã ºi iubire, pentru a neplimba ºi a rãmâne în dragostea Sa.

„Cânt tu vorbeºti în ascuns cu tine însuþi,cuvintele tale sunt cercetate în cer. De aceea ºirãspunsurile îþi vin de acolo”

Sfântul Vasile cel MarePr. Robert NICOLAE

SSffâânnttaa LLiittuurrgghhiiee ,,,,iiuubbiirreeaa ººii rruuggããcciiuunneeaa aattoottccuupprriinnzzããttooaarree aa BBiisseerriicciiii””

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

IntroducereÎnainte de a intra în reflecþiile asupra Sfintei Liturghii, în a

înþelege ce este ea ºi care-i este rolul în viaþa creºtinã, este nevoiea pune început prin a arãta temeiul ei ºi a celorlalte Sfinte Taineîn Iisus Hristos, Dumnezeu-om. Acest fundament stã înargumentul de neclintit al expresiei cã Adevaãrul este Persoanalui Iisus Hristos ºi cã viaþa noastrã înseamnã participare,experienþã, comuniune cu Iisus Hristos ca Adevãr, Persoanã ºiViaþã. „Cuvântul s-a fãcut trup ºi s-a sãlãºluit între noi” (Ioan1,14) – afirmaþie ce constituie baza ºi noua bucurie a Bisericii.El a lãsat Trupul Lui (Biserica) ºi a trimis pe Duhul Sãu ºi nu unsistem filozofic ºi nici n-a întemeiat o nouã religie. De laînceputuri pânã astãzi o gãsim strânsã în jurului MeseiDomnului, cãci „stãruiau în învãþãtura Apostolilor ºi încomuniune, în frângerea pâinii ºi în rugãciuni” ne relateazãFaptele Apostolilor în capitolul 2 cu 42. De atunci, aflându-se înstare permanetã de ascultare ea, Biserica - trup a lui Iisus Hristosºi comuniune a Duhului Sfânt, este fidelã îndemnuluiMântuitorului; de la Cina cea de Tainã, care spune ca „Aceastasã faceþi întru pomenirea Mea” (Matei XXVI, 26-28) Aici, înadunarea (sinaxa) liturgicã, se gãseºte isvorul vieþii, centrul ei,de aici decurge învãþãtura nouã, harul ei sfinþitor ºi modul în careea se conduce. Adevãrul ei este viaþã; împãrtãºire de viaþã:„Adevãrat, adevãrat zic vouã, dacã nu veþi mânca trupul FiuluiOmului ºi nu veþi bea sângele Lui, nu veþi avea viaþã în voi.”(Ioan 6, 53).

De aceea, noi suntem chemaþi sã realizãm ºi sãconºtientizãm adevãrul Cultului Ortodox care actualizeazãºi permanentizeazã relatarea scripturisticã raportatã la viaþaDomnului ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Relatareabiblicã ºi istoricã a Mântuitorului constituie, de fapt,realitatea culticã, euharisticã a Lui, iar Taina SfinteiEuharistii este o „capodoperã a iubirii, a milei ºi aatotputerniciei divine” (Nicolae Popoviciu (viitor Episcopal Oradiei), Epicleza Euharisticã, (tezã de doctorat),Editura Librãriei Arhidiecezane, Sibiu, 1933, p. 1). Centrulcultului liturgic al Bisericii este recunoscut în modcovârºitor ca fiind Euharistia. “Trupul istoric al lui IisusHristos, aºa cum a trãit, a murit ºi a înviat, cum strãluceºtepreamãrit la dreapta Tatãlui, se gãseºte în mod real peSfânta Masã ºi se oferã credincioºilor ca fiind Cina cea deTainã” (Panayotis Nellas, Omul – animal îndunezeit,Editura Deisis, Sibiu, 1994, p. 93).

Memorialul sau cultul euharistic redã întreaga iconomiea mântuirii neamului omenesc, mergând chiar dincolo deîntrupare. Sensul Euharistic este unul totalizator, deoareceîntreaga istorie trecutã, prezentã ºi viitoare este în ea(Alexandre Schmemann, Euharistia – Taina Împãrãþiei, trad. dePr. Boris Rãduleanu, Editura Anastasia, Bucureºti, 1999, p.168). Euharistia ne reaminteºte de creaþia lumii, de cãdere, desfâºietoarea cãutare a lui Dumnezeu, de întruparea Domnului, depatimile, moartea ºi Învierea Lui, de Sfânta Sa Înãlþare ºi defocul pogorâtor ºi întemeietor al Duhului. Recapitulând întreagaistorie, Euharistia se deschide totodatã spre eshaton, fãcându-nedin fii vremelnici ai istoriei, fii nemuritori ai Împãrãþiei veºnicedeja începute. Eshatologia este gustatã în Euharistie iar SfântaEuharistie arvuneºte plinãtatea Împãrãþiei ce va sã vinã. SfântulIgnatie Teoforul numea Euharistia „leac de nemurire, doctoriepentru a nu muri”. Sfântul Irineu de Lion (sec. II) a folositteologia Euharistiei în luptã cu dochetismul ºi gnosticismul carearatã cã Iisus Hristos a avut trup aparent, arãtând cã Euharistiaeste cu adevãrat Hristos, cã El este viaþã ºi fiinþã în acelaºi timp,cã El se dã ca viaþã, ca ºi comuniune în Sfânta Euharistie. Deaceea, când vorbim de hristologie, învãþãtura despre persoana ºiopera mântuitoare a lui Iisus Hristos nu înþelegem în primul rânda învãþãturii despre acestea în sens teoretic, faptul cã numaicuvintele scripturii ar fi vehicule de comunicare a Adevãruluipânã la noi cum fac toate ereziile istoriei.

Dincolo de aceasta, când afirmãm cã el este Adevãrul,mãrturisim ºi trãim învãþãtura despre Iisus Hristos ºi opera Sa caexistenþã personalã, ce ni se comunicã în relaþia Sa cu TrupulSãu, Biserica. Dacã nu eºti în Bisericã nu poþi vorbi de o realitatea experienþei personale a lui Iisus Hristos, ce se dã în SfinteleTaine, ºi în mod culminant în Sfânta Euharistie. Împãrtãºindu-tede Iisus Hristos ca viaþã ºi comuniune, poþi vorbi dupã aceea deo comunicare a Lui pânã la noi toþi, prin cuvintele saleîncorporate în Sfânta Scripturã ori în Sfânta Tradiþie, dacã nu,totul este verbalism sectar, fraze învãþate mecanic din textele

Scripturii, rãstãlmãcite dupã bunul plac.Potrivit învãþãturii unui alt mare teolog al Bisericii - Sf.

Nicolae Cabasila, „vremea aceasta (a Euharistiei) înseamnãvremea aceea (a Iconomiei), prin aceastã Sfântã Tainã noi fiindcontemporani evenimentelor trecute ºi viitoare din istoria sfântãa Mântuirii. Prin ea, veºnicia se manifestã ºi activeazã înrealitatea cotidianã” (Panayotis Nellas, Op. cit., p. 92). Caparticipanþi la aceastã Tainã, ieºim din ciclitatea ameþitoare aistoriei ºi suntem introduºi în prezentul continuu al veºniciei,deoarece Iisus Hristos este ieri, azi ºi în veci Acelaºi.

Sfânta Scripturã ºi Cultul se întâlnesc în conþinutul ºifinalitatea edificatoare a lor, cãci scopul revelaþiei divine unitarea Bibliei ºi a Cultului este îndumnezeirea omului în Hristos,hristificarea lui: „Hristos al Evangheliei ºi Hristos al Euharistieisunt Unul ºi Acelaºi Hristos, Dumnezeu, Omul, Iisus Hristos”(Pr. Prof. Dumitru Radu, Caracterul eclesiologic al SfintelorTaine ºi problema intercomuniunii, (tezã de doctorat), în rev.“Ortodoxia”, anul XXX (1978), nr. 1-2, p. 20). Liturghia îºi areînceputul în Evanghelie, iar Evanghelia îºi continuã dinamicatransfiguratoare în Sfânta Liturghie. Împãrãþia anunþatã laînceputul Sfintei Liturghii este aceeaºi cu Împãrãþia a cãreidimineaþã este vestitã de „îngerul Domnului” prin cuvintele:„pocãiþi-vã cã s-a apropiat Împãrãþia Cerurilor” (Matei III, 2).Liturghia Cuvântului ºi Liturghia Euharisticã ori Liturghiacatehumenilor ºi a credincioºilor continuã cultic unitatea

interioarã dintre Cuvânt ºi Tainã. Cina pregãtitã pentru noi încadrul Sfintei Liturghii este atât a Cuvântului lui Dumnezeu, câtºi a Trupului Domnului. Dupã Slãvita Sa Înviere, Mântuitorul,mergând spre Emaus cu ucenicii Sãi, le-a explicat scripturile,apoi, la masã „a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi le-adat-o” (Luca XXIV, 13 – 35).

Prin urmare, împãrtãºirea cu Cuvântul este indispensabilã,împãrtãºirii cu Trupul, deoarece prin ascultarea cuvântului senaºte în noi „crezul” ca prolog al Tainei. Fãrã afirmarea credinþeinu este posibilã participarea la Tainele Bisericii în iconomiaLiturghiei; crezul niceo-constantinopolitan precede împãrtãºireacu Trupul ºi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, ajungându-se de la comunicare la cuminecare, cãci, de asemenea, înainte deîmpãrtãºirea propriu-zisã rostim o altã mãrturisire: „Cred,Doamne ºi mãrturisesc cã Tu eºti cu adevãrat Hristos, Fiul luiDumnezeu Celui Viu, Care ai venit în lume...” (Liturghier,E.I.B.M.B.O.R., Bucureºti, 2000, p. 176). Crezul esteîmpãrtãºirea cu Cuvântul în vederea împãrtãºirii cu Trupul.

În comparaþie cu Apusul, unde Cuvântul ºi Taina suntconcepute separat, Rãsãritul creºtin n-a privat niciodatã Taina deconþinutul ei evanghelic. „Toatã slujirea este construitã pe o bazãbiblicã ºi, de aceea, necunoaºterea Scripturii duce lanecunoaºterea slujirii divine, duce la ruperea evlaviei liturgicede sensul cel adevãrat al legii rugãciunii – al lex orandi...” (Pr.Prof. Dr. Dumitru Stãniloae, Spiritualitate ºi comuniune înLiturghia Ortodoxã, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova,1986, p. 102-103).

Relaþia dintre Cuvânt ºi Tainã este una de tip perihoretic:Cuvântul este în Tainã, dar ºi Taina este în Cuvânt (AlexandreSchmemann, Op. cit., p. 72). Cuvântul „creºte ºi se întãreºte cuDuhul” în Tainã, iar Taina nu poate fi împãrtãºitã decât celui ce

crede ºi dã mãrturie despre Cuvânt. Cuvântul este desãvârºit înTainã, „considerã Taina ca fiind împlinirea Sa, cãci în TainãDomnul Iisus Hristos Cuvântul devine viaþa noastrã” (Ibidem, p.74). În acelaºi timp însã, sufletul, forma sau puterea formatoarea Tainei este Cuvântul, care imprimã ºi scoate în relief sensul ei(Pr. Prof. Dr. Dumitru Stãniloae, Op. cit., p. 101-102).

Împreunã-locuirea în Duhul a Tainei ºi a Cuvântuluiconstituie apoi temelia Bisericii creºtine, deoarece, la Ierusalim,prin pogorârea Duhului Sfânt, prin cuvântul rostit de SfântulApostol Petru ºi prin Botez, s-a înfiinþat prima comunitatecreºtinã. Unitatea lãuntricã ºi ontologicã între Cuvânt ºi Tainã,se extinde ºi creºte în sinaxa liturgicã. Împreunã locuind,Cuvântul ºi Taina trag comunitatea liturgicã spre împreunãlocuire cu Iisus Hristos Cel Înviat. Liturghia catehumenilor saua Cuvântului ºi Liturghia credincioºilor ori Euharisticã, sunt,aºadar, în lumina celor spuse mai sus, într-un raport dereciprocitate ºi într-o relaþie de interdependenþã, deîntrepãtrundere, fãrã a uita cã Liturghia Euharisticã realizeazãplenar, prin împãrtãºirea cu Trupul ºi Sângele lui Iisus Hristos,împreunã-locuirea în Împãrãþia lui Dumnezeu. Dar împãrtãºireacu Iisus Hristos, în Taina Euharistiei constituie culmea „pãrtãºieila firea dumnezeiascã” (III Petru I, 4), fiindcã dincolo de ea, „numai este loc unde sã pãºim” (Nicolae Cabasila, Despre viaþa înHristos, trad. de Pr. Dr. Teodor Bodogae, E.I.B.M.B.O.R.,Bucureºti, 1989, p. 193). Ea nu exclude însã alte moduri de

prezenþã ºi lucrare a lui Hristos în SfântaLiturghie.

Suntem datori sã recunoaºtem adevãrul ºirealitatea cã Dumnezeu - Duhul Sfânt estedãtãtor de putere, de viaþã care ne face fiinþa sãdevinã relaþionalã, pentru cã El este în acelaºitimp”comuniune”(Kinonia: 2 Corinteni13,13). Prin El ne naºtem în Iisus Hristos întaina Sfântului Botez ºi ne încorporãm întrupul istoric a Domnului Iisus Hristos careeste Biserica, aºa cum însãºi naºterea lui IisusHristos a fost „din Duh”, pentru ca fiecarebotezat sã poatã deveni el însuºi „Hristos”,adicã fiinþã de comuniune ºi prin urmare, deadevãratã viaþã. De douã mii de ani fiecareLiturghie, fiecare Sfântã Tainã este uneveniment al Cincizecimii. Sfânta Liturghie îlrevelezã pe Iisus Hristos. Adevãrul ca vizitã,ca prezenþã ºi realism dar nu din afarã ci ca„trup” adicã interior propriei noastreexperienþe, dar ca o comuniune în interiorulBisericii, a comunitãþii ei ºi nu într-ocunoaºtere raþionalã sau într-o experienþã

misticã interioarã individualã ruptã de bisericã, ca ºi comuniunecu Iisus Hristos în Duhul Sfânt, cãci o asemenea formã de religieeste naturalism religios.

În altã ordine de idei, Sfintele Taine continuã ºi desãvârºescmarile evenimente biblice, dar începutul trebuie cãutat înSfintele Scripturi. Biserica, asistatã fiind de Duhul Sfânt, a„cules Tainele din pomul sfânt al Bibliei, ca fructe coapte ºipline de gingãºie, ºi ne oferã sã bem bãuturã ºi sã mâncãmmâncarea Cuvântului ºi sã trãim realitatea cea maicutremurãtoare: venirea lui Iisus Hristos” (Paul Evdochimov,Rugul aprins, Editura Mitropoliei Banatului, Timiºoara, 1994, p.64). Cãtre aceste valori sacramental-liturgice este îndreptat oricecredincios al Bisericii, ce se doreºte a fi membru viu al acestuitrup tainic – Biserica – al cãrui cap este Domnul ºi Mântuitorulnostru Iisus Hristos – Dumnezeu, într-o vreme în care Bisericaeste confruntatã cu un duh al desacralizãrii ºi cu un proces alsecularizãrii care-ºi îndreraptã atenþia cãtre creaþie, aºezându-lpe om în locul creatorului.

Toate aceste adevãruri ºi realitãþi ajung la noi ca rezultat alunei transmiteri istorice, dar istoria în înþelesul vieþii euharistice,condiþionatã fiind de caracterul de anamneazã (amintire) ºiepiclezã (invocare) al Euharistiei. În cadrul ei istoria încetezã dea mai fi o succesiune de evenimente care vin din tecut în present,în direcþie liniarã. Adevãrul nu vine la noi doar pe caleadelegãrii: Hristos-Apostoli-Episcopi în desfãºurare liniarã, elvine ca eveniment al Cincizecimii, cu alte cuvinte, ca o coborârea Duhului Sfânt, ce asumã istoria liniarã într-un prezentharismatic. Toate Sfintele Taine sunt evenimente harismatice,realitãþi ale Cincizecimii.

- va urma -Drd. Stelian GOMBOª

Despre spiritualitatea euharisticã în timpurile noastre precumºi despre Nicolae Afanassieff ºi eclesiologia euharisticã -

„„VViizziiuunneeaa BBiisseerriicciiii îînn lluummiinnaaTTaaiinneeii EEuuhhaarriissttiiccee““

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

În data de 21 decembrie se împlinesc zece ani de când s-amutat în þara de peste veac Preotul Constantin Stângescu dinParohia Morãreºti, judeþul Argeº. Seara de colindeþe dinfiecare an ce a trecut ºi va trece de acum înainte, pentru noi,urmaºii sãi, va fi de tristã amintire, deoarece atunci l-ampetrecut pe ultimul drum, la vârsta de 97 ani.

Nãscut în anul 1905 în comuna Poienari, satul Ceaureºti, cafiu al eroului pentru Patrie Gheorghe Stângescu, a crescut orfande tatã împreunã cu ceilalþi patru fraþi, ocrotiþi numai de mamasa Maria, înfruntând multe greutãþi. A urmat ºcoala primarã însatul natal, apoi studiile gimnaziale în Curtea de Argeº. ªi-aîndreptat paºii spre învãþãturã la ªcoala Normalã de Învãþãtoridin Târgu Mureº. Pentru ca apoi sã studieze cu multã aplecareºi dãruire la Seminarul Teologic din Craiova. A fost hirotonitpreot în Morãreºti în anul 1928, cãsãtorindu-se cu MariaFlorescu, fiicã de cântãreþ bisericesc ºi din neam de preoþi. Înprimii ani de pastoraþie, îºi aduceau bãtrânii aminte, preotulConstantin Stângescu, datã fiind starea economicã grea princare trecea þara, ajuta cât putea pe oamenii nevoiaºi. S-a dãruitcu toata fiinþa sa Bisericii din Morãreºti ºi Piscul Calului.Biserica Piscul Calului, prin râvna sa a fost declaratã ºiîntreþinutã ca monument istoric. Pe parcursul vieþii a participatca paroh la sfinþirea bisericii din Morãreºti, contribuindfinanciar împreunã cu enoriaºii ºi la împlinirea altor obiectiveadministrativ-gospodãreºti: construcþia de acoperiºului pentrusala de mese, refacerea de picturii murale, renovarea temelieigardurilor ce împrejmuiau locaºurile de cult, înlocuireaacoperiºului de la cele douã biserici. De asemenea a efectuat

toate demersurile necesare pentru ca în curtea BisericiiMorãreºti sã dãinuie peste vremuri, Monumentul Eroilor. Când

s-a introdus în comunã curentul electric, a hotãrât împreunã cuenoriaºii înfrumuseþarea bisericii cu un policandru semeþ. S-aînvrednicit sã aducã în comunã clopot bisericesc turnat laBucureºti din alamã, argint ºi staniu, înãlþându-l în ClopotniþaBisericii. Avea un sunet inconfundabil ce se auzea în toatãcomuna. Cu multa dãruire ºi mult suflet a predat în ºcoalãobiectul Religia, fiind respectat de enoriaºi, cadre didactice ºielevi. La Cercurile Preoþeºti se pregãtea cu mult devotament. Încasa dânsului a gãsit liniºtea o familie de refugiaþi din Moldova,cu copii mici, neprecupeþind niciun efort sã le asigure masã ºicasã. A þinut la loc de cinste cãrþile bisericeºti ºi toate cãrþile, pecare le-a citit, o adevãratã bibliotecã! ªi-a crescut ºi educat cudrag nepoþii, luminându-le copilãria împreunã cu PreoteasaMaria Stângescu care a trecut la cele veºnice în octombrie 1988.

A plecat cu durere în suflet pentru cã a pierdut pe fiul sãu,Preotul Învãþãtor Gheorghe Stângescu în Decembrie 1988. Aprimit, însã, o mângâiere sufleteascã atunci când, nepotul sãu,Constantin Gh. Stângescu, avea sã devinã tot preot în comunaargeºeanã Cuca.

De Sfintele Sãrbãtori ºtia sã adreseze cuvinte frumoasecredincioºilor, iar la momente triste þinea discursuri libere, de ofrumuseþe aparte. ªi dupã cei zece ani de la plecarea sa în þarade peste veac, familia resimte aceeaºi tristeþe ºi sunetulclopotului de la Biserica Morãreºti, unde a slujit cu credinþã, numai sunã ca altãdatã pentru noi… În memoria amintirii sale, sãrugãm pe Bunul Dumnezeu sã îi facã odihnã în veci.

Familiile Sbirnac, Stângescu, Tudose ºi Sinescu

In memoriam

PPrreeoott CCoonnssttaannttiinn SSttâânnggeessccuu

În urmã cu douã milenii, un astruminunat i-a cãlãuzit pe cei trei magi lalocul unde avea sã rãsarã Lumina cea vieºi cea sfântã pentru toatã lumea. Din acelmoment ºi pânã azi, omenirea nu a maifost nevoitã sã rãtãceascã în cãutareasalvãrii. O mare parte din ea s-aîncredinþat lui Dumnezeu pe Care Îl vaadora cu toatã cãldura sufletului sãrãcit demulþimea credinþelor pãgâne de pânãatunci.

Fiul Domnului, nãscut dinFecioara Maria, umil ºi sãrac,avea însã puterea de a dãruiomenirii lucrul cel mai de preþ:mântuirea sufletului. De aceea,Sãrbãtoarea Naºterii lui Iisus semai poate numi ºi SãrbãtoareaDarului. Pentru cã Dumnezeu, înnemãsurata Lui bunãtate, a dãruitlumii pe Însuºi Fiul Sãu. IarAcesta, fiind preamilostiv ºiînþelept, avea sã îndrume lumeape calea adevãrului, a pãcii ºi anemuririi. La rândul Sãu, PrunculIisus a primit trei daruri de la ceitrei magi: aur, smirnã ºi tãmâie.Pe acestea Iisus le va preface maiapoi în strãlucire, smerenie ºisfinþenie.

Oameni buni! Desprindeþi-vãpuþin de vâltoarea aprovizionãriimateriale pentru sãrbãtori! Nu

trebuie sã uitãm cã SãrbãtoareaCrãciunului este, în primul rând, un prilejde reculegere ºi înãlþare sufleteascã.Încãlzindu-i pe cei înfriguraþi,îmbrãcându-i pe cei golaºi, sãturându-i pecei flãmânzi, încurajându-i pe ceitemãtori, sfãtuindu-i pe cei dezorientaþisau mângâindu-i pe cei care plâng, vomîmplini cu adevãrat sensul NaºteriiDomnului. Iatã darurile care se vor oferite

de Crãciun nu numai pentru cei dragi, darmai ales pentru oricare semen al nostru.

Prin actul întrupãrii, Dumnezeu S-asãlãºluit printre oameni, semãnând bucurieºi speranþã pe pãmânt. Sãrbãtoare acopilãriei în special, Crãciunulsimbolizeazã vârsta copilãriei lui Iisus,însufleþind întreaga fire.

Din sufletul plin de credinþã, specificpoporului român din alte veacuri mai ales,

a izvorât potenþialul creativpentru nenumãratele colindedin toate zonele României.„Din comoara folcloruluiromânesc, unde se gãsesctoarse de veacuri, ca-n firul deborangic, fibrele credinþeimilenare, desprindem dinadâncimea sufletuluistrãmoºesc trãirea cuvântuluidivin, an de an, odatã cusãrbãtorile creºtine”(Pantelimon Miloºescu,Datini strãmoºeºti).

Colindãtorii dãruiescascultãtorilor versuri duioaseºi melodii calde prin care suntevocate scene bibliceînãlþãtoare ale sufletuluioricãrui creºtin: „DomnulSfânt când S-a nãscut / Ziurelde ziuã / Maica Sfântã aºazicea: / Ziurel de ziuã /

Lãudaþi naºterea mea / Ziurel de ziuã / C-am nãscut pe Mesia / Ziurel de ziuã”.Gazda le împarte colindeþe; covrigi,colãcei, nuci ºi mere, adicã din trudagospodinelor ºi din roadele livezilor.Astfel, dar din dar se face Raiul ºi oameniise simt mai aproape de Dumnezeu.

Iisus se naºte mereu, în bisericã sau îninima oricãrui creºtin ºi merge cucolindãtorii din casã în casã, iar gazdelepun la masã nu pe copiii zgribuliþi, ci peînsuºi Hristos. Iar, uneori, iarna dãruieºteºi ea pãmântului veºmânt alb de nea,îmbrãcând întreaga naturã de sãrbãtoare.

Tradiþia noastrã numeºte Crãciunul„Sãrbãtoarea creaþiei”, cãci de nu s-ar finãscut Domnul, nu s-ar fi sãvârºit Botezul,Rãstignirea, Învierea, Înãlþarea ºiCincizecimea. Ea este cea maimaiestuoasã dintre toate, fiind baza tuturorsãrbãtorilor. La fel o numeºte ºi SfântulGrigore de Nissa, socotind-o prima înansamblul celor 12 praznice împãrãteºti depeste an. ªi nu este fãrã sens a spune cãdatinile ce se desfãºoarã de Crãciun, caproduse populare cuprind în întinderea lornu numai actul întrupãrii, ci toatã viaþaMântuitorului Hristos, pentru cã NaºtereaDomnului este izvorul tuturor sãrbãtorilorcreºtine.

Sfânta Sãrbãtoare, care se apropie cupaºi repezi, ne adunã pe toþi la un loc,indiferent de condiþie materialã, pregãtireprofesionalã, rasã ori culoare politicã,pentru ca împreunã sã ne bucurãm deNaºterea lui Iisus ºi sã-L preamãrim încugetele noastre alãturi de colindãtorii cuglasuri de argint. Elementele comune careni se cer sunt credinþa în Dumnezeu ºidãruirea spiritualã întru mãrirea Lui, ca ºiîn sprijinul aproapelui aflat în lipsuri sausuferinþã.

„Pace întru cei de Sus lui Dumnezeu ºipe pãmânt pace, între oameni bunãvoire”.Acesta este mesajul cu care a venit în lumeblânda razã a mântuirii noastre.

Amalia CORNÃÞEANU

DDaarruurriillee NNaaººtteerriiii cceelleeiipprreeaammiinnuunnaattee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

OrtosintezeOrtosinteze

„Prietenia, mãsurãa inimii omului”

În perioada 10 decembrie 2011-28 mai 2012 se vadesfãºura PROIECTUL EDUCAÞIONAL DEPARTENERIAT - „PRIETENIA, MÃSURà AINIMII OMULUI“.

În cadrul acestui proiect participanþii vordesfãºura acþiuni ce vor pune în valoare prietenia ºiajutorarea, comunicarea ºi comuniunea cupersoanele aflate în impas ºi dificultate sauinstituþionalizate. În urma activitãþilor de creaþie aleelevilor ºi a manifestãrilor artistice întreprinse se vaevidenþia sentimentul de solidaritate între oameniconcretizat prin strângere de fonduri pentru copiiide la Valea Plopului-Prahova.

Duminicã 11 decembrie 2011, la Parohia Sf.Pantelimon din Piteºti, preoþii pr. paroh Ciprian-Constantin Vuþan, pr. Gabriel Grecu ºi pr. Florin-Cãtãlin Vuþan împreunã cu credincioºii au fostgazdele grupului de colindãtorii "Tradiþii" al ªcoliicu Clasele I-VIII Nr. 19 din Piteºti, condus dedoamna Prof. Înv. Primar Ileana Silveanu ºi Prof.Înv. Primar Ana Boºoagã, care au susþinut unprogram de colinde. Cu aceastã ocazie au fost

colectaþi bani, care vor fi direcþionaþi spre copiii dinCentrul de Îngrijire de la Valea Plopului.

“Copiii abandonaþi sau orfani, mame tinere în situaþiilimitã, cei sãraci sau fãrã casã, indiferent de vârstã,formeazã împreunã cu noi familia de care au nevoie ca sãajungã sau sã revinã pe drumul lor. Rolul nostru este sã leoferim sprijin, o casã ºi mai ales sentimentul de familie

pentru cã aceasta e cel mai important loc” - ne-a spusdoamna Prof. Înv. Primar Ileana Silveanu.

Scenetã cu Viaþa SfinteiMuceniþe Filoteia

În paraclisul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica dinmunicipiul Curtea de Argeº, în prezenþaÎnaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscop alArgeºului ºi Muscelului, a fost prezentatã sâmbãtã, 10decembrie, o scenetã intitulatã ,,Viaþa Sfintei MuceniþeFilofteia”.

La realizarea acesteia au participat un grup de copiiconduºi de Maria Magdalena Fotache ºi eleviiSeminarului Neagoe Vodã Basarab din Curtea deArgeº, conduºi de Diac. Prof. Drd. Codruþ Scurtu.

Aceastã frumoasã prezentare a vieþii SfinteiMuceniþe Filofteia a fost urmatã de un concert decolinde în interpretarea elevilor seminariºti.

În finalul manifestãrii micii actori au primit cadourioferite de Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului.

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Parohia Mavrodolu din municipiul Piteºti ºi-asãrbãtorit luni, 12 decembrie, ocrotitorul.Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic,împreunã cu un important sobor de preoþi ºi diaconi, aoficiat Sfânta Liturghie arhiereascã în bisericaMavrodolu din municipiul Piteºti.

Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului aadresat celor prezenþi un cuvânt de învãþãturã,amintind de viaþa ºi activitatea Sfântului IerarhSpiridon al Trimitundei.

Credincioºii prezenþi la sãrbãtoarea hramului auprimit din partea parohiei cãrþi cu viaþa ºi acatistulSfântului Ierarh Spiridon.

Biserica Mavrodolu are hramurile Adormirea

Maicii Domnului (15 august), Sfântul Ierarh Spiridon(12 decembrie) ºi Sfântul Ierarh Haralambie (10februarie). A fost construitã iniþial din lemn, în 1752,de Ene Cupetul. În 1815 Ioan Mavrodolu începeconstrucþia bisericii de zid, lucrare terminatã în 1818.În acelaºi an a fost sfinþitã de Preasfinþitul Iosif, celdintâi Episcop al Argeºului.

Cuviosul Pãrintele nostru Spiridon, fãcãtorul deminuni, a trãit pe vremea împãratului Constantin celMare ºi a lui Constanþie, fiul lui. Era simplu la purtãriºi smerit cu inima. La început a fost pãstor de oi. Apois-a însurat, iar dupã moartea soþiei a fost fãcutepiscop. Dumnezeu i-a dat harul tãmãduirilor în aºamãsurã cã a fost numit fãcator de minuni.

SSffâânnttuull IIeerraarrhh SSppiirriiddoonncciinnssttiitt îînn ppaarroohhiiaa MMaavvrrooddoolluu

LLiittuurrgghhiiee AArrhhiieerreeaassccãã îînnppaarroohhiiaa BBããddeennii PPããmmâânntteennii

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic, împreunã cu un important sobor de preoþi ºi diaconi, a oficiatduminicã, 11 decembrie, Sfânta Liturghie arhiereascã în parohia ,,Adormirea Maicii Domnului“ din satul BãdeniPãmânteni, comuna Stoeneºti, protopopiatul Câmpulung Muscel.

Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului a adresat credincioºilor un cuvânt de învãþãturã amintind deimportanþa mesajului cuprins în pericopa evanghelicã din aceastã duminicã.

În acest sens, Înaltpreasfinþia sa a îndemnat pe cei prezenþi sã nu refuze niciodatã chemarea lui Dumnezeu la Cinacea Mare care este împãrãþia cerurilor. Trebuie sã lãsãm deoparte diferitele motivaþii prin care încercãm în aceastãviaþã sã ne justificãm refuzul la aceastã chemare permanentã. Sã folosim cu mult folos aceastã perioadã de post, sãne mãrturisim pãcatele ºi sã gustãm cu vrednicie din Trupul ºi Sângele lui Hristos Mântuitorul Nostru.

Credincioºii din Bãdeni Pãmânteni au asistat în finalul Sfintei Liturghii la un moment deosebit. Pãrintele IonStuparu, slujitor în aceastã parohie de 31 de ani, a predat ºtafeta fiului sãu, Alexandru Vasile Stuparu, care a fosthirotonit astãzi întru preot pe seama bisericii din localitate.

De asemenea teologul Adrian Gabriel Troscenco a fost hirotonit diacon.Prin acest eveniment se încheie o etapã importantã în istoria acestei parohii care primeºte astãzi un nou pãstor de

suflete cu misiunea sfântã de a continua ceea ce înaintaºii sãi au început în urmã cu 172 de ani.Biserica din parohia Bãdeni Pãmânteni a fost ridicatã în perioada 1838-1841, fiind restauratã în decursul timpului

de vrednicii preoþi care au slujit în acest loc. Între aceºtia se încadreazã ºi pãrintele Ion Stuparu, care a reuºit sãrealizeze foarte multe lucrãri, contribuind în perioada 1980-2011 la îmbogãþirea vieþii spirituale a credincioºilorîncredinþaþi.