Argesul Ortodox

8
C M Y K www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului l Anul IX l nr. 450 l 25 martie - 7 aprilie 2010 l 8 pagini l preþ: 1,6 RON Ascultaþi RADIO T T R R I I N N I I T T A A S S (95,3 FM) Prin darul lui Dumnezeu, Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, Prea Cucernici Pãrinþi, slujitori ai Sfintelor Altare, Preacuvios Cin Monahal, Dreptmãritori Creºtini ºi Creºtine, Inima noastrã este cuprinsã de nestãvilitã bucurie, cã ºi anul acesta, din binecuvântarea lui Dumnezeu, aici, în frumuseþea aceasta a lumii vãzute, pe pãmântul care din veac este aºternut picioarelor Sale, prãznuim cea mai înãlþãtoare zi – Învierea Domnului nostru Iisus Hristos! Dacã cea mai tristã zi din istoria omenirii a fost ºi rãmâne, de-a pururi, Vinerea Mare – ziua rãstignirii Domnului Iisus –, atunci, ziua Învierii Sale, Duminicã dis-de-dimineaþã, este ziua celei mai curate bucurii ºi a celei mai mari minuni, ziua celei mai dulci mângâieri ºi adâncã tainã: „ziua pe care a fãcut-o Domnul ca sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa.” (Psalmul 117, 24) Nu doar noi oamenii, zidirile binecuvântate de Dumnezeu, suntem chemaþi sã ne bucurãm ºi sã ne veselim, în cea mai mare zi din vistieria Universului, ci înseºi puterile cereºti participã, dimpreunã cu noi, oamenii, atunci când cântãm „sã se veseleascã cele cereºti ºi sã se bucure cele pãmânteºti, cã a fãcut biruinþã cu glasul Sãu Domnul, stricat-a cu moartea pe moarte, Cel întâi nãscut din morþi s-a fãcut. Din pântecele iadului ne- a slobozit pe noi ºi a dat lumii mare milã.” (Troparul Învierii, glasul III) Când rostim numele lui Dumnezeu, al Sfintei Treimi, al Sfinþilor Îngeri ºi al tuturor sfinþilor, inima noastrã ne rãspunde cã suntem iubiþi de Dumnezeu. Nimic nu este mai sigur ca iubirea arãtatã de Dumnezeu nouã, oamenilor, ºi, deci, fiecãruia dintre noi. Sã fim iubiþi de Dumnezeu, cã-i cel mai sigur, urez mereu celor pe care îi întâlnesc în cale! În Vechiul Testament, Prorocul Ieremia ne dã de ºtire: „Atunci mi S-a arãtat Domnul din depãrtare ºi mi-a zis: «Cu iubire veºnicã te-am iubit ºi de aceea Mi-am întins spre tine bunãvoinþa.»”(Ieremia 31, 3) Înþelegem, plini de bucurie ºi fericire, cã Dumnezeu nu numai cã ne-a zidit, dar ne-a gândit din veºnicie ºi fiind, aºadar, iubiþi cu iubire veºnicã, ne-a fãcut ºi pe noi copãrtaºi la veºnicia Lui. Cum putem tãlmãci Cuvântul Domnului: „ªi le voi da o inimã ºi o cale, ca sã se teamã de Mine în toate zilele vieþii spre binele lor ºi spre binele copiilor lor dupã ei. Voi încheia cu ei legãmânt veºnic, dupã care Eu nu Mã voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine ºi voi pune frica Mea în inima lor, ca ei sã nu se mai abatã de la Mine. Mã voi bucura sã le fac bine ºi-i voi sãdi tare în pãmântul acesta, din toatã inima Mea ºi din tot sufletul Meu” (Ieremia 32, 39-41)? Neîndoielnic, Dumnezeu nu poate uita investiþia pe care a fãcut-o, zidind Universul ºi pe noi, ca sã ne bucurãm de lucrarea Lui. Sã vedem frumuseþea lumii vãzute, sã încercãm ºi sã pricepem ceva ºi din frumuseþea lumii nevãzute. Iubiþi credincioºi, Dacã, uneori, nu pricepem anumite lucruri, Dumnezeu ne dã îndemnul de a striga la El ca sã ne lumineze de îndatã. Iarãºi, cum vom putea înþelege Cuvântul Domnului Dumnezeu: „Aºa grãieºte Domnul, Cel ce a fãcut pãmântul, Domnul Cel ce l-a zidit ºi l-a întãrit, al Cãrui nume este Domnul: «Strigã cãtre Mine, cã Eu îþi voi rãspunde ºi îþi voi arãta lucruri mari ºi nepãtrunse pe care nu le ºtii.»” (Ieremia 33, 3) Când Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnã: „Rugaþi-vã neîncetat!” (I Tesaloniceni 5, 17), trebuie sã înþelegem cã doar rugãciunea cu stãruinþã ºi strigare înaltã – adicã în adâncã tainã – ne poate desluºi cãrarea ºi lumina credinþa pentru a pãºi pe drumul bucuriei. Am înþeles, cã din cauza libertãþii datã de Dumnezeu omului, chiar din zorii creaþiei, noi am ales voia noastrã, adicã ascultarea de noi înºine, lãsând la o parte ascultarea de Pãrintele nostru ziditor. Chiar ºi atunci când ne rugãm lui Dumnezeu, uneori, îi cerem sã ne asculte ºi sã facã voia noastrã grabnic!, dacã nu, de îndatã, ne ridicãm glasul ºi pumnii ameninþând cãtre ceruri. Deci tot voia noastrã, mereu voia noastrã sã fie. Sãvârºind abateri de la Legea Domnului, cu sau fãrã voia noastrã, Dumnezeu vede neputinþa în care ne zbatem ºi ne mângâie cu bucurie, zicând: „Îi voi curãþa de necredinþa lor, cu care au greºit ei înaintea Mea ºi le voi ierta toate fãrãdelegile lor, cu care au pãcãtuit ei înaintea Mea ºi au cãzut de la Mine.” (Ieremia 33, 8) Pentru a sãvârºi curãþirea de pãcate, a tuturor copiilor Sãi din lume, trebuia un trimis din Sânurile Sfintei Treimi. Iubirea lui Dumnezeu se va revãrsa asupra lumii prin trimiterea lui Iisus Hristos, Fiul Omului ºi Fiul lui Dumnezeu, deopotrivã: „Cãci Dumnezeu aºa a iubit lumea, încât pe Fiul Sãu Cel Unul-Nãscut L-a dat, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã.” (Ioan 3, 16) ªi mai mult decât atât: „Cãci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sãu în lume ca sã judece lumea, ci ca sã se mântuiascã, prin El, lumea.” (Ioan 3, 17) Pentru ca noi sã ne mântuim, trebuie sã avem gândul lui Iisus Hristos, cum ne îndeamnã Sfântul Apostol Pavel: „Gândul acesta sã fie în voi care era ºi în Hristos Iisus, Care Dumnezeu fiind în chip, n- a socotit o ºtirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu. Cãci S-a coborât pe Sine, chip de rob luând, fãcându-Se asemenea oamenilor, ºi la înfãþiºare fãcându-Se ca un om. S-a smerit pe Sine, ascultãtor fãcându-Se pânã la moarte, ºi încã moarte pe Cruce. Pentru aceasta ºi Dumnezeu L-a preaînãlþat ºi I-a dãruit Lui nume care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul sã se plece, al celor cereºti ºi al celor pãmânteºti ºi al celor de dedesubt. ªi sã mãrturiseascã toatã limba, cã Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatãl.” (Filipeni 2, 5-11) Sã avem gândul lui Hristos, adicã sã înþelegem cã Iisus Hristos S-a coborât pe Sine pe pãmânt, aici la noi ºi a luat chip de rob, adicã chipul fiecãruia dintre noi, fãcându-se asemenea nouã în afarã de pãcat! El singur S-a smerit pe Sine! El singur S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte ºi încã moarte pe Cruce. Doar Lui sã-I spunem Smeritul Cerului ºi al Pãmântului! Iubiþi credincioºi, De pe Crucea Golgotei, Sângele Sãu s-a revãrsat peste lume, rãscumpãrând omenirea din pãcatul lui Adam cel dintâi. Coborând la iad, Iisus Hristos a sfãrâmat porþile întunericului eliberând pe cei închiºi acolo. Dupã trei zile de lucrare prin adâncurile iadului, S-a întors pe pãmânt ºi luându-ºi trupul îndumnezeit, jertfit pentru rãscumpãrarea omenirii, l-a înviat a treia zi din mormânt, fãcându-Se începãtura mântuirii ºi învierii noastre. Atunci când suntem botezaþi în numele Sfintei Treimi se cântã: „Câþi în Hristos v-aþi botezat, în Hristos v-aþi ºi îmbrãcat” (Galateni 3, 27), mãrturisim cã toþi suntem fii ai lui Dumnezeu prin credinþa în Iisus Hristos ºi cã „nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici liber, nu mai este parte bãrbãteascã ºi nici parte femeiascã, pentru cã noi toþi una suntem în Iisus Hristos.” (Galateni 3, 26-28) - continuare în pagina 3 - Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului CUVÂNT PASTORAL la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos 201 0

description

Anul IX nr. 450 25 martie - 7 aprilie 2010

Transcript of Argesul Ortodox

Page 1: Argesul Ortodox

CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Musceluluil Anul IX l nr. 450 l 25 martie - 7 aprilie 2010 l 8 pagini l preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTRRIINNIITTAASS (95,3 FM)

Prin darul lui Dumnezeu, Calinic,

Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului,

Prea Cucernici Pãrinþi, slujitori ai SfintelorAltare,Preacuvios Cin Monahal,Dreptmãritori Creºtini ºi Creºtine,

Inima noastrã este cuprinsã de nestãvilitãbucurie, cã ºi anul acesta, din binecuvântarea luiDumnezeu, aici, în frumuseþea aceasta a lumiivãzute, pe pãmântul care din veac este aºternutpicioarelor Sale, prãznuim cea mai înãlþãtoare zi –Învierea Domnului nostru Iisus Hristos!Dacã cea mai tristã zi din istoria omenirii a fost

ºi rãmâne, de-a pururi, Vinerea Mare – ziuarãstignirii Domnului Iisus –, atunci, ziua ÎnvieriiSale, Duminicã dis-de-dimineaþã, este ziua celeimai curate bucurii ºi a celei mai mari minuni, ziuacelei mai dulci mângâieri ºi adâncã tainã: „ziua pecare a fãcut-o Domnul ca sã ne bucurãm ºi sã neveselim într-însa.” (Psalmul 117, 24)Nu doar noi oamenii, zidirile binecuvântate de

Dumnezeu, suntem chemaþi sã ne bucurãm ºi sã neveselim, în cea mai mare zi din vistieriaUniversului, ci înseºi puterile cereºti participã,dimpreunã cu noi, oamenii, atunci când cântãm „sãse veseleascã cele cereºti ºi sã se bucure celepãmânteºti, cã a fãcut biruinþã cu glasul SãuDomnul, stricat-a cu moartea pe moarte, Cel întâinãscut din morþi s-a fãcut. Din pântecele iadului ne-a slobozit pe noi ºi a dat lumii mare milã.”(Troparul Învierii, glasul III)Când rostim numele lui Dumnezeu, al Sfintei

Treimi, al Sfinþilor Îngeri ºi al tuturor sfinþilor,inima noastrã ne rãspunde cã suntem iubiþi deDumnezeu. Nimic nu este mai sigur ca iubireaarãtatã de Dumnezeu nouã, oamenilor, ºi, deci,fiecãruia dintre noi. Sã fim iubiþi de Dumnezeu, cã-i cel mai sigur,

urez mereu celor pe care îi întâlnesc în cale! În Vechiul Testament, Prorocul Ieremia ne dã de

ºtire: „Atunci mi S-a arãtat Domnul din depãrtare ºimi-a zis: «Cu iubire veºnicã te-am iubit ºi de aceeaMi-am întins spre tine bunãvoinþa.»”(Ieremia 31,3)Înþelegem, plini de bucurie ºi fericire, cã

Dumnezeu nu numai cã ne-a zidit, dar ne-a gânditdin veºnicie ºi fiind, aºadar, iubiþi cu iubireveºnicã, ne-a fãcut ºi pe noi copãrtaºi la veºniciaLui.Cum putem tãlmãci Cuvântul Domnului: „ªi le

voi da o inimã ºi o cale, ca sã se teamã de Mine întoate zilele vieþii spre binele lor ºi spre binelecopiilor lor dupã ei. Voi încheia cu ei legãmântveºnic, dupã care Eu nu Mã voi mai întoarce de laei, ci le voi face bine ºi voi pune frica Mea în inimalor, ca ei sã nu se mai abatã de la Mine. Mã voibucura sã le fac bine ºi-i voi sãdi tare în pãmântulacesta, din toatã inima Mea ºi din tot sufletul Meu”(Ieremia 32, 39-41)?Neîndoielnic, Dumnezeu nu poate uita investiþia

pe care a fãcut-o, zidind Universul ºi pe noi, ca sãne bucurãm de lucrarea Lui. Sã vedem frumuseþealumii vãzute, sã încercãm ºi sã pricepem ceva ºi dinfrumuseþea lumii nevãzute. Iubiþi credincioºi, Dacã, uneori, nu pricepem anumite lucruri,

Dumnezeu ne dã îndemnul de a striga la El ca sã nelumineze de îndatã. Iarãºi, cum vom putea înþelegeCuvântul Domnului Dumnezeu: „Aºa grãieºteDomnul, Cel ce a fãcut pãmântul, Domnul Cel cel-a zidit ºi l-a întãrit, al Cãrui nume este Domnul:«Strigã cãtre Mine, cã Eu îþi voi rãspunde ºi îþi voiarãta lucruri mari ºi nepãtrunse pe care nu le ºtii.»”

(Ieremia 33, 3)Când Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnã:

„Rugaþi-vã neîncetat!” (I Tesaloniceni 5, 17),trebuie sã înþelegem cã doar rugãciunea custãruinþã ºi strigare înaltã – adicã în adâncã tainã –ne poate desluºi cãrarea ºi lumina credinþa pentru apãºi pe drumul bucuriei. Am înþeles, cã din cauza libertãþii datã de

Dumnezeu omului, chiar din zorii creaþiei, noi amales voia noastrã, adicã ascultarea de noi înºine,lãsând la o parte ascultarea de Pãrintele nostruziditor. Chiar ºi atunci când ne rugãm luiDumnezeu, uneori, îi cerem sã ne asculte ºi sã facãvoia noastrã grabnic!, dacã nu, de îndatã, neridicãm glasul ºi pumnii ameninþând cãtre ceruri. Deci tot voia noastrã, mereu voia noastrã sã fie. Sãvârºind abateri de la Legea Domnului, cu sau

fãrã voia noastrã, Dumnezeu vede neputinþa în carene zbatem ºi ne mângâie cu bucurie, zicând: „Îi voicurãþa de necredinþa lor, cu care au greºit ei

înaintea Mea ºi le voi ierta toate fãrãdelegile lor, cucare au pãcãtuit ei înaintea Mea ºi au cãzut de laMine.” (Ieremia 33, 8)Pentru a sãvârºi curãþirea de pãcate, a tuturor

copiilor Sãi din lume, trebuia un trimis din SânurileSfintei Treimi. Iubirea lui Dumnezeu se va revãrsaasupra lumii prin trimiterea lui Iisus Hristos, FiulOmului ºi Fiul lui Dumnezeu, deopotrivã: „CãciDumnezeu aºa a iubit lumea, încât pe Fiul Sãu CelUnul-Nãscut L-a dat, ca oricine crede în El sã nupiarã, ci sã aibã viaþã veºnicã.” (Ioan 3, 16)

ªi mai mult decât atât: „Cãci n-a trimisDumnezeu pe Fiul Sãu în lume ca sã judece lumea,ci ca sã se mântuiascã, prin El, lumea.” (Ioan 3, 17)Pentru ca noi sã ne mântuim, trebuie sã avem

gândul lui Iisus Hristos, cum ne îndeamnã SfântulApostol Pavel: „Gândul acesta sã fie în voi care eraºi în Hristos Iisus, Care Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ºtirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu.Cãci S-a coborât pe Sine, chip de rob luând,fãcându-Se asemenea oamenilor, ºi la înfãþiºarefãcându-Se ca un om. S-a smerit pe Sine, ascultãtorfãcându-Se pânã la moarte, ºi încã moarte peCruce. Pentru aceasta ºi Dumnezeu L-a preaînãlþatºi I-a dãruit Lui nume care este mai presus de oricenume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul sãse plece, al celor cereºti ºi al celor pãmânteºti ºi alcelor de dedesubt. ªi sã mãrturiseascã toatã limba,cã Domn este Iisus Hristos, întru slava luiDumnezeu Tatãl.” (Filipeni 2, 5-11)Sã avem gândul lui Hristos, adicã sã înþelegem

cã Iisus Hristos S-a coborât pe Sine pe pãmânt, aicila noi ºi a luat chip de rob, adicã chipul fiecãruiadintre noi, fãcându-se asemenea nouã în afarã depãcat! El singur S-a smerit pe Sine! El singur S-a fãcut

ascultãtor pânã la moarte ºi încã moarte pe Cruce.Doar Lui sã-I spunem Smeritul Cerului ºi alPãmântului!Iubiþi credincioºi, De pe Crucea Golgotei, Sângele Sãu s-a revãrsat

peste lume, rãscumpãrând omenirea din pãcatul luiAdam cel dintâi. Coborând la iad, Iisus Hristos asfãrâmat porþile întunericului eliberând pe ceiînchiºi acolo. Dupã trei zile de lucrare prin adâncurile iadului,

S-a întors pe pãmânt ºi luându-ºi trupulîndumnezeit, jertfit pentru rãscumpãrarea omenirii,l-a înviat a treia zi din mormânt, fãcându-Seîncepãtura mântuirii ºi învierii noastre. Atunci când suntem botezaþi în numele Sfintei

Treimi se cântã: „Câþi în Hristos v-aþi botezat, înHristos v-aþi ºi îmbrãcat” (Galateni 3, 27),mãrturisim cã toþi suntem fii ai lui Dumnezeu princredinþa în Iisus Hristos ºi cã „nu mai este iudeu,nici elin, nu mai este nici rob, nici liber, nu mai esteparte bãrbãteascã ºi nici parte femeiascã, pentru cãnoi toþi una suntem în Iisus Hristos.” (Galateni 3,26-28)

- continuare în pagina 3 -

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

CUVÂNT PASTORAL la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos2010

Page 2: Argesul Ortodox

a. O delimitare necesarãCând a creat animalele, Dumnezeu a spus: Sã miºune

apele de vietãþi. La fel i-a spus pãmântului: Sã scoatãpãmântul fiinþe vii. ªi aºa s-au fãcut animalele. Când l-a fãcut pe om, n-a mai procedat aºa, ci mai

întâi i-a creat trupul, nu deodatã viu ca la animale, ci dinþãrânã, ºi îndatã dupã aceasta i-a dat sufletul. Aceasta casã se arate clar cã sufletul omului este lucrat aparte, nu eca la animal o simplã scânteiere biologicã ce se consumãîn limitele instinctelor, ci este arãtat superior înzestratraþional, conducãtor responsabil de miºcarea întregiifiinþe pe fãgaºul libertãþii. De altfel, ºi Moise, preocupat sã evidenþieze

deosebirea aceasta ºi sã atragã atenþia cã animaleleînzestrate cu viaþã nu sunt înzestrate ºi cu suflet ca omul,zice: Sângele animalului este sufletul animalului (Levitic17, 11). Numai în cazul omului se poate vorbi îndeplinãtatea sensului de suflet: netrupesc, nemuritor,mult superior trupului ºi atât de deosebit de el pe cât enetrupescul de trupesc. Pentru ce însã a fost creat mai întâi ceea ce este de mai

puþin preþ, trupul, ºi mai apoi ceea ce este mai mare ºimai de preþ, sufletul?Dupã cum verdeaþa care avea sã slujeascã animalelor

a fost fãcutã înaintea lor; dupã cum animalele care aveaua sluji omului au fost zidite înaintea lui; tot aºa ºi acum:e lucrat ceea ce trebuie stãpânit, înaintea a ceea ce vineprin superioritate cu stãpânirea. Deci trupul e creatînainte pentru a servi sufletului care sã-ºi arate alegerileprin miºcãrile trupului!

b. Sãdirea Raiuluiªi a sãdit Dumnezeu rai în Eden, cãtre rãsãrit, ºi l-a

pus acolo pe omul pe care l-a fãcut (Facere 2, 8). Dupãce Stãpânul universului ºi-a arãtat iubirea faþã de omgãtind mai dinainte pe toate câte a adus la fiinþã pentru

el, de acum începe îndatã sã reverse asupra luibinefacerile Sale. ªi îi sãdeºte rai în Eden. Moise a lãsat în scris chiar ºi

numele locului, ca sã nu se înºele cei care sunt ispitiþi aspune cã raiul nu a fost zidit pe faþa pãmântului, ciabstract, în eter. Ori aici chiar Scriptura nu-l lasã pecititor sã rãtãceascã. Sfântul Ioan Gurã de Aur nu ezitã a-i sancþiona pe cei

care „vorbesc nu pentru a avea vreun folos dindumnezeieºtile Scripturi, ci ca sã încânte auzulascultãtorilor cu ce le trece prin minte. A nu crede în cele

scrise de Duhul în dumnezeiasca Scripturã, ci a introducealtele din mintea rãtãcitã, aduce mare primejdie pe capulcelor care îndrãznesc sã-L «corecteze» pe Dumnezeu”.

c. Strãmutarea omului în Raiªi a pus acolo pe omul pe care l-a fãcut. Câtã cinste i s-a dat acum omului! Cãci a fost creat în

afara raiului, dar îndatã Dumnezeu l-a bãgat în Rai, ca sãsimtã binefacerea ºi sã mãrturiseascã cinstea ducerii luiîn Rai. Pentru cã ºi vederea Raiului ºi petrecerea acolosã-i pricinuiascã negrãitã bucurie ºi sã-l îmboldeascã laa-I mulþumi lui Dumnezeu, recunoscãtor, gândindu-secât bine a primit mutat fiind de pe pãmântul comuntuturor celorlalte fãpturi, în „palatul” Raiului destinatexclusiv luiºi.

ªi a fãcut Dumnezeu sã rãsarã încã din pãmânt totpomul frumos la vedere ºi bun la mâncare ºi pomul vieþiiîn mijlocul raiului ºi pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului. Iatã un alt chip de binefacere spre minunarea celui

îmbrãcat deja cu atâta cinste: s-a poruncit pãmântuluigrãdinii Eden sã rãsarã feluriþi pomi, care în acelaºi timpsã încânte cu înfãþiºarea dar sã fie ºi buni de rod spremâncare. Cãci tot pomul era frumos la vedere ºi bun lamâncare.

ªi pomul vieþii în mijlocul raiului ºi pomul cunoºtinþeibinelui ºi rãului.Stãpânul cel iubitor de oameni cunoºtea mai dinainte

vãtãmarea ce avea sã i se întâmple omului odatã cutrecerea timpului, din pricina tihnei lui din Rai. ªi ca sãnu fie ispitit de trândãvie ºi spre a-i fi stimulatã tinderea,miºcarea spre cele de sus, de aceea a pus în mijloculRaiului pomul vieþii ºi pomul cunoºtinþei binelui ºirãului. Pentru aceea ºi Dumnezeu dupã o vreme avea sã-iporunceascã sã nu mãnânce din pomul cunoºtinþeibinelui ºi rãului. Pentru a-i procura posibilitateaurcuºului în merit, virtute ºi vrednicie.

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Argeºul Ortodox

2

Colegiul de redacþieFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CAliNiCal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: [email protected] Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (X)

AAººeezzaarreeaa oommuulluu ii îî nn RRaaii

Dacã ne uitãm în Dicþionarul limbii române, îndreptul cuvântului „deochi” gãsim urmãtoareaexplicaþie: „Putere (magicã) pe care superstiþioºiio atribuie unor oameni, de a îmbolnãvi pe ceiasupra cãrora îºi fixeazã privirea (cu rãutate,invidie etc.); efectul privirii care deoache; boalãpricinuitã de aceastã privire; deocheturã. În cãrþilede folclor întâlnim scris cã este cunoscut demilenii, fiind cea mai rãspânditã boalã de naturamagicã. O definiþie exhaustivã a deochiului ne-a lãsat

Iordache Golescu (1768-1848). Logofãt aldreptãþii la 1829, Mare-vornic la 1840, boierulcãrturar Iordache a fost un pasionat cunoscãtor altradiþiilor populare româneºti. Reproducem cuîncântare asupra conþinutului tematic dar ºi alimbajului vechi de doua secole, un fragment gãsitîntr-un foarte interesant studiu al lui Cornel DanNiculae: „Daochez, însemneazã cã vatãm cuochii, cu vederea, cu uitãtura. Adicã uitându-mã laoarece, se vatãmã acel lucru atât de rãu ºipãtimeºte atât de mult, încât de este copil sau vreovitã, peºin se îmbolnãveºte ºi moare. De estesticlã, crapã, plesneºte. De este vas de pãmânt sesfarâmã, se sparge. De este casã se prãpãdeºte. Deeste vie, se stricã viþa cu totul, de nu mai dã rod.ªi multe asemenea zic pentru daochiat, încât nu

este de crezut; dar se întâmplã de multe ori mariboale, mari vãtãmãturi ºi mari stricãciuni, mai alesºi mai ales la copii. ªi dupã cum zic, cel ce areaceastã patimã, când daoache pe cineva, simte cã-ldor ochii, simte o iuþime, o usturime, o arsurã la

ochi. Are ºi mare ºi înfocatã dragoste ºi plãcerecãtre acel lucru ce vede, încât de-ar putea sã-lînghitã de viu. Dohtoria daocheatului nu este altadecât, dupã obiceiul vechi, cel ce daoache vreuncopil, sã scuipe asupra copilului de trei ori sau sãdea semn de la el însuºi ºi cu acel semn sã-lafume pe copil. Cel ce nu voieºte sã se daoache,scuipã de trei ori în sânul sãu. Ca sã nu sedaoache copiii, obiºnuiesc doicile de atârnã lacapul lor usturoiu sau un semn de postav roºu,sau vreun ban mare de argint, de aur, sau sculefrumoase, care se zic semne de daocheat, ca,uitându-se cel ce daoache la copil, sã vadã maiîntâi acele semne. ªi, aºa mergând vederea,uitãtura întâiu la acele semne, se risipeºte peacolo veninul daochiului ºi scapã copilul. Iarusturoiul în adevãr este dohtorie împotrivadaocheatului, cã iuþimea lui biruieºte iuþimeaochilor înveninaþi a celui daochietor.”Tradiþia popularã româneascã defineºte

deochiul ca fiind provocat printr-o simplã priviresau vorbã. Evident cã ambele, ºi privirea ºivorba, cu un suport energetic fondat pe admiraþieîmpinsã la invidie sau laudã falsã izvorâtã din urã.În spaþiul ebraic, deochiul era o armã temutã

cãruia i se acorda o atenþie deosebitã în Talmud.Mai tranºant decât în alte zone, aici „ochiul-rãu”

(cum mai este denumit deochiul) este corelatdirect cu invidia ºi pizma, cu înclinarea rea faþã desemen ºi are o putere distructivã uluitoare.Talmudul confirmã faptul cã forþa privirii poateavea efecte funeste, dar o recunoaºte, pentrudescurajare, preferenþial doar rabinilor.Dupã aceastã introducere în care am încercat

sã arãtãm diferite moduri de interpretare a„deochiului”, în continuare vom arãta cã înMolitfelnic gãsim o rugãciune pentru durerile decap, de cele mai multe ori asociate cu deochiul. Înrugãciune, ne adresãm lui Dumnezeu ca „Stãpânºi împãrat al veacu rilor, ca Doctor ºi tãmãduitoral sufletelor noas tre”, Cãruia ne rugãm „cuumilinþã ºi cerem”: „depãrteazã, înlãturã,izgoneºte toatã lucrarea diavoleascã, toatã calea ºitoatã vrãjmãºia satanei, privirea cea rea,nesãþioasã ºi pizmaºã a ochilor celor fãcãtori derele a oame nilor pizmaºi, de la robul Tãu (N)”.Mai departe în rugãciune citim: „ªi fie cã, din fru -museþe sau pentru putere, ori din întâmplare saudin pizmã ºi rãutate, i-a venit lui aceasta neputinþã,Însuþi, Iubitorule de oameni Stãpâne, tinde mânaTa cea tare ºi braþul Tãu cel atotputernic ºi înalt ºicerceteazã aceastã zidire a Ta ºi-i trimite înger depace, stãpânitor ºi pãzitor sufletului ºi trupului,care sã goneascã ºi sã stârpeascã de la ea tot sfatulrãu, toatã pizma ºi deochiul fãcãtor de stricãciuneal oamenilor rãi, ca, izbãvitã fiind cu puterea Ta,sã-Þi cânte Þie cu mulþumire: Domnul esteajutorul meu, ºi nu mã voi teme de ce-mi va facemie omul; (…)” Aºadar, chiar ºi împotriva unorastfel de lucrãri malefice, fie lucrate de diavol, fiede om, Biserica noastrã drept mãritoare a rânduita se sãvârºi rugãciuni pentru izbãvirea creºtinilorcare suferã din pricina celor rãi.

Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnic tâlcuit

Rugãciunea pentru durerea de cap (deochi)Ce este „deochiul”?

Page 3: Argesul Ortodox

Argeºul Ortodox

3

- continuare din pagina 1 -Creºtinii din vremea Sfântului Apostol Pavel i se plângeau

adeseori de suferinþele pe care le îndurau din cauza prigoanelor.Apostolul Neamurilor le rãspunde: „Fãrã sã vã înfricoºaþi întrunimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn depierzare, iar pentru noi de mântuire ºi aceasta este de laDumnezeu. Cãci nouã ni s-a dãruit pentru Hristos nu numai sãcredem în El, ci sã ºi pãtimim pentru El.” (Filipeni 1, 28-29)Miile ºi milioanele de martiri, pânã astãzi, stau drept dovadã

cã piatra de temelie a creºtinismului este sângele lui Hristos ºi acelor jertfiþi pentru mãrturisirea credinþei în Hristos, Fiul luiDumnezeu. Noi toþi, din mila jertfei lui Iisus Hristos, suntem cei care ne

bucurãm ºi stãm în bogãþia de har ºi binecuvântare a SfinteiTreimi. Ca nimeni altul în istoria lumii, Sfântul Apostol Pavel ne

aratã modelul pe care trebuie sã-l folosim cu tot curajul: „Dupãaºteptarea ºi nãdejdea mea cã întru nimic nu voi fi ruºinat, ci,întru toatã îndrãzneala, precum totdeauna, aºa ºi acum, Hristosva fi preaslãvit în trupul meu, fie prin viaþã, fie prin moarte; cãcipentru mine viaþã este Hristos ºi moartea un câºtig.” (Filipeni 1,20-21)Cu mâna sa, marele Apostol Pavel scria cu litere mari, iatã cã

se ºtie aceasta (Galateni 6, 11): „Iar mie sã nu-mi fie a mã lãudadecât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin carelumea este rãstignitã pentru mine ºi eu pentru lume.” (Galateni6, 14)Întreaga literaturã religioasã din lume ºi din toate timpurile

se gãseºte în acest verset scris de Sfântul Apostol Pavel, chiarcu mâna sa, subliniind aceastã stare duhovniceascã pentru o maimare atenþie asupra comportãrii creºtinilor.Sã te lauzi cu Crucea Domnului ºi sã spui cã ai reuºit cele

douã performanþe, care duc pe calea mântuirii: lumea în caretrãim sã fie rãstignitã pentru noi, nemaiavând nicio putere deînrobire ºi ispitire asupra noastrã ºi mai mult, chiar rãstignireanoastrã pentru lume, adicã orice ar fi sã nu ne ispitim ºi

împãcãtoºim cu nimic în acest veacprãdãtor de sfinþenie ºi cumsecãdenie,este cu adevãrat o chemare ºi obinecuvântare a lui Dumnezeu. Parcã ºi azi auzim chemarea

Sfântului Apostol Pavel: „Cercetaþi-vãpe voi înºivã dacã sunteþi în credinþã;încercaþi-vã pe voi înºivã. Sau nu vãcunoaºteþi voi singuri bine cã HristosIisus este întru voi?” (II Corinteni 13,5)Iubiþi credincioºi, Iubitori ai Învierii lui Iisus

Hristos,Crezând în Învierea Domnului

nostru Iisus Hristos, credem înrãscumpãrarea ºi învierea noastrã, Elfiind începãtura, zicând ºi noi: TuNãscutule, ai cunoscut moartea ºi nu dedeasupra ei ne-ai promis veºnicia, ciprin ea ai trecut, învãþându-ne ºi pe noi trecerea spre SfântaÎnviere!Hristos a Înviat! aºa cum ne salutãm noi când ne întâlnim

unii cu alþii, înseamnã mãrturisirea de aproape douã mii de ania credinþei nestrãmutate în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ºiFiul Omului. Hristos a Înviat! înseamnã mãrturisirea fermã cã Dumnezeu

existã, vãzându-I puterea Sa în Creaþie ºi în tot ce ne înconjoarã,în aceastã frumuseþe a lumii vãzute. Învierea lui Hristos ne îndreptãþeºte sã credem cã viaþa este

mai tare ca moartea, toate problemele vieþii fiind dezlegate ºinãdejdile noastre îndreptãþite. Vedem în Învierea lui Hristos, dis-de-dimineaþã, în cea dintâi

zi a sãptãmânii, Duminica, numitã Ziua Domnului, împlinireatuturor prorociilor ºi învãþãturilor Sfintei Scripturi, iar lucrãrileSfintei Biserici fiind mântuitoare.

Hristos a Înviat! este mãrturisirea noastrã cã Iisus este„luminã din luminã ºi Dumnezeu adevãrat din Dumnezeuadevãrat”, fiind Paºtele nostru ºi bucuria întregii creºtinãtãþi ºi asfintei noastre Ortodoxii. Întreaga suflare româneascã, dintru începuturile sale

milenare ºi-a scãldat sufletele în razele binefãcãtoare de luminãa Învierii lui Iisus Hristos. Aºa au înþeles strãmoºii noºtri deveacuri sã se bucure ºi sã ne aducã pânã azi mãrturia credinþeilor nestrãmutate, care trebuie apãratã cu sfinþenie.

Neamul nostru românesc înþelege cã sfântacredinþã în Învierea Mântuitorului estemângâierea, nãdejdea ºi bucuria nestrãmutatã,ºtiind cã Învierea dã sens ºi mãreþie vieþiinoastre care capãtã sens ºi rost în a înþelegetainele sfinte ale existenþei, folosul ºtiinþei, alfilosofiei, artei ºi culturii omenirii, alconvieþuirii ºi salvãrii noastre. Ce ne-am face noi fãrã Iisus Hristos cel

Înviat din tenebrele morþii? Munca noastrã ºimâncarea ar avea gust sãlciu, cugetarea ºispiritul de jertfã ar fi atins de þepuºazãdãrniciei, iar idealurile noastre prãbuºite îngenune.Dar noi, fiecare dupã puterile noastre,

crezând în Hristos Cel înviat, a treia zi dupãScripturi, Îi cerem sã ne ajute ca sã ne jertfiminstinctele, sã ducem o viaþã curatã, sã nedãruiascã sãnãtate cu spor binecuvântat,bucurându-ne de Sfintele Taine aºezate în

Bisericã, împãrtãºite pentru mântuirea noastrã.Din adâncul inimii ºi cu sufletul împãcat, Doamne Iisuse

Hristoase, Cel înviat din mormânt, primeºte mulþumirile noastrepentru darul vieþii de fiecare zi ºi cã ne-ai ajutat ºi azi sã nebucurãm prãznuind Ziua Învierii Tale!Pentru aceasta vom rosti împreunã:Hristos a înviat din morþi! (Romani 6, 4)Adevãrat a Înviat! (Luca 24, 34)Cu moartea pre moarte cãlcândªi celor din morminte viaþã dãruindu-le!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

CUVÂNT PASTORAL la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos

Se numãrã printre personajeleistorice pãtrunse în Panteon ca un ales alîntâmplãrii ºi totuºi, cu o „aurã” aparte.Cu siguranþã cã nici nu i-a trecut pringând cã datoritã unui „necunoscutreformator religios evreu”, numele luiavea sã devinã celebru de-a lungulveacurilor. A apãrut pentru scurt timpîn episoadele dramei Patimilor ºi, cutoate acestea, de aproape douã milenii,an de an, o datã cu venirea SãptãmâniiMari, numele îi este rostit de milioane deoameni, în mii de biserici: Pilat dinPont…

Procurator sau prefect?Prin soþia sa, Claudia Procula, nepoata lui

Octavian August ºi fiica nelegitimã a soþiei luiTiberiu, Ponþiu Pilat obþine în anul 26 numireade procurator al Iudeii. O inscripþie descoperitãîn 1961 cu ocazia sãpãturilor efectuate înCezareea Palestinei aratã cã titlul lui Pilat erade fapt de „praefectus” (prefect). Abia învremea împãratului Claudiu (41-54 d. Hr.) s-aintrodus pentru guvernatorii romani aiprovinciilor de tipul Iudeii titlul încetãþenit de„procurator”. Noul demnitar este când slab ºiºovãielnic, când inflexibil, dur, arogant. Nu sedã în lãturi de la corupþie, jaf sau violenþã. I seatribuie cruzimi insuportabile ºi jigniri gratuite.De la început, Pilat introduce la Ierusalim

efigiile idoleºti imperiale, excluse în relaþiadintre August ºi iudei. Mai vicleni decât îicredea, evreii se duc cu miile în Cezareea, gata

sã-ºi dea viaþa pentru cauza lor ºi protesteazãtimp de cinci zile. ªovãitorul roman cedeazãparþial. Insurecþia este gata sã se declanºezedupã câþiva ani, când intervine însuºi împãratulspre a porunci înlãturarea imaginilorpricinuitoare de revoltã.Mai târziu, prefectul nu se sfieºte sã

goleascã visteria Templului pentru a strânge,chipurile, fondul necesar construirii unuigrandios apeduct. Ostaº care nu se împiedicã descrupulul sacrilegiului, Pilat înãbuºã în sângerãscoala mânioºilor evrei. Un alt episod crud aladministraþiei romane se petrece în Templu(Luca 13, 1-2): sângele animalelor aduse jertfãde preoþi se amestecã cu sângele rebeliloratacaþi de soldaþii lui Pilat. Acesta este omul,acesta este politicianul: conducãtor care-ºietaleazã puterea spre a trezi teama, profesionistal unui rãzboi rece între cârmuitor ºi supuºi,principe care îºi impune voinþa fãrã a seamesteca vreodatã sau a le cunoaºte problemelecelor conduºi. Evreii rãspund cu aceeaºimonedã: considerã cã pãgânii nu au acces la undestin rezervat în exclusivitate urmaºilor luiAdam.

Judecãtor aspru sau „suflet creºtin”?Pentru cã evreii nu aveau dreptul de a

condamna la moarte, Iisus este adus în faþa luiPilat, aflat la Ierusalim, ca la fiecare celebrare aunui praznic, spre a preveni vreo eventualãinsurecþie. Procuratorul trebuia sã confirmesentinþa Osânditorului. Deºi auzise vorbindu-sede El, Pilat nu este sensibil nici la

personalitatea, nici la mesajul Condamnatului.Totuºi este impresionat de tãcerea, derãspunsurile grave ºi sublime. Poate bãnuieºteexistenþa unei realitãþi care-l depãºeºte.Contrast uimitor între douã atitudini, aspiraþiidiferite. Deºi ar fi prea mult sã spunem cuTertulian cã Pilat „avea suflet creºtin”,încercarea sa de a-L salva pe Iisus este vrednicãde laudã. Însã în conºtiinþa creºtinilor nu s-aestompat faptul cã Pilat putea sã preîntâmpineRãstignirea ºi nu a fãcut-o din laºitate ori dinconsiderente politice oportuniste. Au fost scriitori care au încercat sã

rãscumpere vina romanului. Mãrturie stã unadin aºa-zisele scrisori ale lui Pilat adresate luiTiberiu, descoperite printre documentelearhivei din Liverpool ºi expertizate de Vaticanca apocrif din secolele IV-V. În versiuneaapologeticã, Pilat ar face eforturi disperate dea-L salva pe Iisus implorând de douã ori Romaºi pe guvernatorul Siriei sã-i trimitã întãriri înfaþa rãsculaþilor care cereau Crucificarea. Poatecã prin abilul document trebuia sã se justificeincluderea în rândul sfinþilor în calendarul coptºi etiopian la 25 iunie a Sfântului Pilat ºi aSfintei Procula, canonizatã ºi în BisericaOrtodoxã.În literatura apocrifã se mai remarcã ciclul

de ºapte rapoarte ºi patru scrisori cãtreîmpãraþii Claudiu ºi Tiberiu. Unul dintre autoriianonimi povesteºte de interesul arãtat de Pilat„Înþeleptului” Iisus, în faþa Cãruia chiar ºiînsemnele imperiale þinute în mâini de soldaþiidin garda personalã s-au înclinat repetat. O altãcreaþie din acelaºi ciclu susþine cã pe Hristos

L-ar fi sprijinit nu numai Pilat ºi soþia Lui, darchiar împãratul Tiberiu, adept al noii religii prinvindecarea sa minunatã sãvârºitã de pioasaVeronica.Dincolo de incertitudinea datelor apocrife,

cercetãtorii au confirmat ceea ce au consemnatdespre Pilat, Iosif Flavius ºi Filon dinAlexandria, care l-au denumit un om dur, venal,dispreþuitor ºi crud faþã de neciopliþii barbaridin Iudeea.

Spãlarea mâinilor sau a conºtiinþei?Istoricul Filon remarca teama crescândã a

lui Pilat ca nu cumva iudeii sã trimitã vreo soliela Roma pentru a denunþa greºelile ºi abuzurileprocuratorului. Marea sa vinã este tocmaineînfruntarea riscului. Ce a simþit Pilat înmomentul în care îngãduia sã se comitã cea maiîngrozitoare infamie a istoriei? Cedândpresiunii sinedriºtilor, þine sã arate cã nu-ºiasumã responsabilitatea crimei judiciare ºi îºispalã mâinile… Obiceiul foarte vechi cu acelaºisimbolism atât la iudei (Deuteronom 21, 6-7),cât ºi la romani (o aratã mãrturiile poeþilorVirgiliu ºi Ovidiu). Tragicul compromis nu l-ascãpat pe Pilat de ceea ce se temea. Pentrucâþiva ani, un fals profet îi va chema pesamariteni pe Muntele Garizim la inaugurarea„erei mesianice”. Procuratorul va trimite soldaþiºi va condamna la moarte mulþi prizonieri.Pârât la Vitelius, legatul Siriei, superiorul sãuierarhic. Este trimis la Roma, la anul 36, sã deasocotealã. Ajunge tocmai când Tiberiu murise.Dupã o tradiþie, ar fi fost exilat la Vienne, înGalia. În „Istoria bisericeascã”, Eusebiu deCezareea afirmã cã, pânã la urmã, în vremea luiCaligula, Pilat s-a sinucis. Sã-l fi urmãrit înconºtiinþã culpa uciderii Celui nevinovat?Întrebare tulburãtoare pentru cercetãtori ºiprofani.

Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Vinovat sau nevinovat?CCee nnuu ssee ºº tt iiee ddeesspprree PPii llaa tt dd iinn PPoonntt??

Page 4: Argesul Ortodox

DUMINICA FLORIILOR - Intrarea noastrã în Ierusalim împreunã cu Domnul Biruinþei

Argeºul Ortodox

4

Cu o sãptãmânã înainte de Patimile Sale,Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim,pe un asin înconjurat de cei doisprezeceApostoli. Mulþimea, recunoscându-L ca fiindadevãratul Mântuitor, L-a întâmpinat curamuri de finic ºi cântãri de bucurie. Acesteveniment din istoria mântuirii este retrãit decredincioºi an de an în Duminica Stâlpãrilor,purtând ºi ei, asemenea contemporanilorDomnului ramuri de întâmpinare pentru Fiullui Dumnezeu ºi cântându-i Osana! Bine eºticuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului!

Sâmbãta lui Lazãr ºi Duminica Floriilor segãsesc în afara perioadei Postului Mare, care seîncheie în ziua de vineri, înainte de Florii, aºacum amintesc cele douã tropare cunoscute,care se cântã la vecernia acestei zile ºi începamândouã cu aceiaºi frazã: „Împlinind postulcel folositor de suflet...” (prima stihirã de la „ªiacum...”, de la „Doamne, strigat-am...”).

Stâlpãrile Duminicii FloriilorDin punct de vedere liturgic, din aceastã zi

începe Sãptãmâna Patimilor, în amintireacãrora în biserici se oficiazã în fiecare searãDeniile, slujbe prin care credincioºii îl petrec peHristos pe drumul Crucii, pânã la moarte ºiÎnviere.O particularitate a acestei slujbe este aceea

de a se împãrþi ramuri credincioºilor prezenþi lasfânta slujbã, dupã ce acestea au fostbinecuvântate de cãtre preot. Timpul împãrþiriiacestor semne vãzute de întâmpinare a luiHristos Fiul lui David este diferit în practicãfaþã de ceea ce prevãd rânduielile tipiconale.Tipicul precizeazã cã dupã citirea

Evangheliei Utreniei, nu se zice Învierea luiHristos... ºi nu se scoate Sfânta Evanghelie înmijlocul bisericii, ci îndatã se citeºte Psalmul50, dupã care preotul ia cadelniþa, iese din altarºi tãmâiazã în chipul Crucii stâlpãrile (sãlciile)aºezate pe o masã în mijlocul bisericii. Apoiciteºte rugãciunea de binecuvântare din Triod,ulterior împãrþindu-se sãlciile credincioºilor. Oaltã precizare este aceea cã, în bisericile deenorie, aceste stâlpãri pot fi împãrþite dupãDoxologia mare, când sunt mai mulþi

credincioºi în bisericã.Întâlnim totuºi ºi cazuri în care aceastã

binecuvântare ºi împãrþire are loc la finalulSfintei Liturghii. Este corectã aceastã practicã?

Tradiþia liturgicã ne descoperãce scop teoretic ºi practicurmãreºte împãrþirearamurilorConform celei mai vechi tradiþii liturgice, în

Duminica Floriilor, înainte de DumnezeiascaLiturghie, se sãvârºea o procesiune. Primelemãrturii despre ea provin de la Ierusalim(Jurnalul Eteriei, 31. Canonarul ierusalimiteansec. IX-X), care pare sã fie patria acesteiprocesiuni. Acolo se fãcea ca locaþie începândde pe Muntele Mãslinilor cãtre BisericaÎnvierii. În timpul slujbei pregãtitoare peMuntele Mãslinilor, dupã citirea pericopeievanghelice respective, care aminteºte deintrarea triumfãtoare a Domnului în Ierusalim(Matei 21, 8-9), începea procesiunea, la careluau parte patriarhul, clerul ºi poporul, ºi toþiþineau ramuri de finic sau mãslin întrupomenirea exactã a evenimentului pe care îlsãrbãtoreau. Procesiunea se termina în BisericaÎnvierii din Ierusalim, unde se sãvârºea

Liturghia. Aproape aceeaºi rânduialã estemãrturisitã ºi de Tipicul Bisericii Învierii dinanul 1122 (cod. Timiou Stavrou 43). Prinimitarea acestei procesiuni se fãceau astfel deprocesiuni ºi în oraºe, în sate ºi în mãnãstiri.Conform Tipicului Sfintei Sofia dinConstantinopol din sec. IX-X (cod. TimiouStavrou 40, Patmos 466) la Constantinopolprocesiunea începea din biserica Sfinþilor 40 deMucenici, unde patriarhul împãrþea ramuri„preoþilor ºi laicilor care erau acolo”, ºi sesfârºea în Biserica Sfintei Sofia pentrusãvârºirea Dumnezeieºtii Liturghii.Conform tipicelor monahale mai târzii

(Triod, Tipicul Sfântului Sava) împãrþirearamurilor se fãcea dupã Evanghelia Utreniei, întimpul cântãrii Psalmului 50, în acelaºi timp cusãrutarea Evangheliei de cãtre fraþi (astãziPsalmul se spune cursiv ºi nu se face sãrutareaEvangheliei în bisericile de parohie).Schimbarea s-a fãcut cu siguranþã pentru camonahii sã þinã ramurile nu numai în timpulprocesiunii ºi la Dumnezeiasca Liturghie, ci ºila Utrenie. Dupã Tipicul Bisericii celei Mari,adicã tipicul în vigoare, împãrþirea s-a mutatdupã exapostilaria „Sfânt este DomnulDumnezeul nostru”, când se citeºte rugãciuneaºi se face împãrþirea în timp ce se cântãLaudele. Mutarea s-a fãcut probabil în analogiecu mutarea eotinalei Evangheliei, ca sã fie defaþã mai mulþi oameni, iarãºi avându-se învedere începutul procesiunii care, dupãanumite mãrturi, începea la a treia idiomelã aLaudelor: „Ieºiþi neamuri, ieºiþi popoare...”,dupã cunoscuta asociere de idei cunoscutã ºidin alte situaþii.Aºadar, împãrþirea se face pentru ca oamenii

sã þinã ramurile în timpul procesiunii ºi laDumnezeiasca Liturghie, sau fie numai laDumnezeiasca Liturghie, întru pomenireaevenimentului prãznuit. Imnografia vorbeºteclar despre credincioºii care poartã „semnelebiruinþei” ºi primesc iarãºi pe Împãratul slavei,pe Biruitorul morþii, pe Domnul care vine. Împãrþirea ramurilor la sfârºitul Liturghiei

pãgubeºte esenþial acest act, deoarece nici cutradiþia nu este conform, nici cu scopul ºi

înþelesul acestei împãrþiri. La sfârºitulLiturghiei este târziu.Dezlegare la peºte în DuminicaFloriilor. Aspecte. Sâmbãta ºi duminica praznicului împãrãtesc

al Floriilor au caracter sãrbãtoresc ºi debucurie, dar se aflã, totuºi, în cadrul acesteiperioade a Postului. Aºa cum ºtim, la Praznicileîmpãrãteºti ºi la cele închinate MaiciiDomnului, chiar dacã ele cad în perioadaPostului Mare, ca de exemplu Bunavestire, sauîn zilele de post ale sãptãmânii (miercuri ºivineri), se face dezlegare la peºte. Tocmaiaceasta se întâmplã ºi în Duminica Floriilor.Tipicul Sfântului Sava ºi Triodul rânduiesc caîn Duminica Floriilor sã se dea peºte la masacãlugãrilor: „Se face mare mângâiere, fraþilor,cãci mâncãm peºte”.Tipicele monahale, mai austere însã, interzic

dezlegarea la peºte în Duminica Floriilor ºiîngãduie dezlegarea doar la vin ºi untdelemn,lãsând dezlegarea la peºte doar pentrusãrbãtoarea Bunei Vestiri. Aceasta oporuncesc: tipicul mãnãstirii Studion,Patriarhul Nicolae al Constantinopolului, înscrierile sale cãtre Anastasie, egumenulmãnãstirii Sinai, ºi tipicele mãnãstirilor dinSfântul Munte. Ca motivaþie a acesteiinterdicþii la dezlegare la peºte, aceste tipiceaduc faptul cã Duminica Floriilor are uncaracter triumfãtor dar, în acelaºi timp,înseamnã ºi înainte-prãznuirea PatimilorDomnului. Sfântul Nicodim Aghioritul,urmând acestor tipice, în „Pidalionul” sãuosândeºte mâncarea de peºte în DuminicaFloriilor ºi considerã dispoziþiile referitoare laacestea drept „nãscocirile cele noi ale ereticilordãruiþi pântecelui”.Încã din epoca bizantinã exista în aceste

mãnãstiri o tradiþie dublã, una mai elasticã, ceîngãduia dezlegarea la peºte în DuminicaFloriilor ºi una mai austerã, care o interzicea.Astãzi, în general, în lume s-a impus dezlegareala peºte, în timp ce la Sfântul Munte s-a pãstrattipicul mai auster.

Diacon Gabriel FIRUÞÃ

Liturgicã

„Sãvârºitu-s-a” (Ioan 19, 30)Aflându-se rãstignit pe cruce, Mântuitorul împlinea marea

faptã a rãscumpãrãrii omenirii din robia pãcatului strãmoºesc.Aceasta a fost vestitã încã de la cãderea lui Adam, apoi de toþiproorocii. ªi nu doar aceastã rãscumpãrare a fost proorocitã, ciºi toate suferinþele Domnului îndurate pentru înfãptuirea ei.Când a înþeles cã ªi-a îndeplinit chemarea, cã de la început ºipânã la sfârºit a strãbãtut calea arãtatã de Tatãl ceresc ºi cãlucrarea Sa pentru a noastrã mântuire s-a încheiat pe pãmânt,abia atunci Iisus Hristos mãrturisea cã a isprãvit rostul întrupãriiSale în mijlocul oamenilor, rostind: „Sãvârºitu-s-a”, adicã s-aîndeplinit, s-a încheiat lucrarea de a-i îndrepta pe oameni pecalea mântuirii ºi de a-i înnobila în numele iubirii ºi al dreptãþii.Acesta este sensul cuvintelor Mântuitorului ºi, deºi a fost

spus în toiul durerilor, el rãsunã veºnic asemenea unui strigãt debiruinþã. Suferinþa provocatã de oameni nu L-a împiedicat sã-ªiducã la bun sfârºit sfânta chemare. „Dimpotrivã, Hristos κimânã vasul mântuirii printre toate stâncile de suferinþã cu careoamenii cautã sã-I presare calea Sa ºi sã I-o închidã. Dar ei n-auputut schimba ºirul, ci Mântuitorul a urmat cu grijã tot ce aveade fãcut, iar atunci când a vãzut cã nu-I mai rãmânea nimic ºi cãtoate au fost bine încheiate, atunci Domnul, ca o pecetluire deisprãvenie, a strigat: Sãvârºitu-s-a” (Arhim. I. Scriban).Câte raze de luminã ºi ce îndemn pentru noi fulgerã din

aceastã scurtã glãsuire! Iisus Hristos ne-a spus: „Pildã v-am dat,ca, precum Eu am fãcut, ºi voi sã faceþi” (Ioan 13, 15). Fiecaredintre noi are o misiune în lume ºi un drum bine stabilit pentrucare Dumnezeu ne dã înþelepciunea de a le afla ºi puterea de aleurma. Noi trebuie doar sã luãm aminte la învãþãturile vestite deSfânta Evanghelie, în paginile cãreia se gãseºte secretulnemuritoarei fericiri întru Domnul. Astfel, ajunºi la capãtul acestei vieþi ºi privind înapoi, sã fim

îndreptãþiþi a striga ºi noi cãtre Dumnezeu: „Sãvârºitu-s-a”,adicã, pe cât ne-am strãduit, am îndeplinit vrerea Tatãlui dinceruri. Deseori ne poticnim ºi cãdem, însã privind cãtre Domnul,iarãºi ne vom ridica, urmându-I calea. Iar El ne va rãspunde

astfel la Înfricoºãtoarea Judecatã: „Bine, slugã bunã ºicredincioasã, peste puþine ai fost credincioasã, peste multe te voipune; intrã întru bucuria Domnului tãu” (Matei 25, 21).Referitor la aceastã sacrã glãsuire, sã ne amintim cuvintele

Sfântului Apostol Pavel spuse de el spre sfârºitul vieþii sale ºicare sunt adevãrate mângâieri pentru cei care au trãit cuvrednicie: „Lupta cea bunã m-am luptat, cãlãtoria am sãvârºit,credinþa am pãzit. De acum mi s-a gãtit mie cununa dreptãþii pecare mi-o va da Domnul, Judecãtorul, Cel drept, ºi nu numaimie, ci tuturor celor ce au iubit arãtarea Lui (II Timotei 4, 7-8).Aºa sã nãdãjduiascã a putea rosti orice creºtin care Îl iubeºte peHristos Dumnezeu ºi se înfioarã pentru rãstignirea Sa,cutremurându-se la auzul acestor cuvinte.„Pãrinte, în mâinile Tale Îmi încredinþezDuhul Meu” (Luca 23, 46)Ca Fiu supus, Domnul Hristos bãuse pânã la fund paharul

suferinþelor. Pe Muntele Mãslinilor, în grãdina Ghetsimani, serugase în noaptea prinderii zicând: „Fie dupã cum voieºti Tu”(Matei 26, 39), fie voia Ta (Luca 22, 42). ªi voia Tatãlui s-aîndeplinit. Fiul Sãu a trecut prin greul lanþ al pãtimirilor care s-aîncheiat cu vorbele: „În mâinile Tale Îmi încredinþez DuhulMeu”.Dacã primele ºase glãsuiri ale Mântuitorului de pe cruce ne

oferã pilde pentru viata noastrã, aceasta din urma ne îndeamnãsã învãþãm a muri cu gândul la învierea întru veºnicie. Hristos κiîncredinþa Duhul Pãrintelui Ceresc. Cu nãdejdea în El ºi cuînchinarea cãtre El, Iisus a încheiat sã lucreze spre a mergefrumos pe cãrarea cea îngustã a vieþii ºi spre a ne arãta vrednici

în clipa morþii noastre!Unii se întreabã: pentru ce Mântuitorul strigã: „în mâinile

Tale Îmi încredinþez Duhul Meu”? Oare nu era El întotdeauna cuTatãl? ªi nu spusese El cã este una cu Tatãl, iar de ucenicii Îlpãrãseau, Iisus nu era singur, fiindcã Tatãl rãmânea cu El?Sfântul Atanasie cel Mare a rãspuns la aceastã întrebare astfel:„Nu numai sufletul Sãu Îl încredinþeazã Tatãlui, ci ºi sufletulfiecãruia din noi”. Toþi vom muri la un moment dat, însã moartea nu va mai fi

ceea ce este pentru cel fãrã credinþã ºi nãdejde. La moarteanoastrã nu se va cutremura pãmântul, nici pietrele nu se vordespica, dar va fi un ochi veghetor ºi pentru noi. În clipa cea greaa despãrþirii de lumea aceasta, vom avea cãtre cine sã strigãm:Pãrinte, miluieºte pe robul Tãu! Dacã aceastã posibilitate ni s-adat de douã milenii încoace, ne revine datoria sã ne îngrijim încãde pe acum de sufletul nostru, cãci nu ºtim câte zile avem peacest pãmânt. Din vreme sã ne pregãtim toate gândurile ºi toatefaptele, astfel încât pe temelia lor sã ne putem înãlþa inima ºi sãzicem: „Pãrinte, în mâinile Tale îmi încredinþez Duhul”! DeºiDumnezeu primeºte ºi cea din urmã cãinþã, ca pe cea a tâlharuluide pe cruce, totuºi sã nu lãsãm pe ultimul plan lupta noastrãpentru mântuire. Aceasta ne învaþã strigãtul smerit al Mântuitorului ºi plecarea

capului Sãu. Amintirea acestor sfinte cuvinte sã ne însoþeascãpas cu pas, deoarece omul înþelept din vreme se îngrijeºte de alesale. „Dumnezeu este Domnul ºi S-a arãtat nouã; bine este

cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”!Amalia CORNÃÞEANU

UUllttiimmeellee ccuuvviinnttee rroossttiittee ddee HHrriissttooss ddee ppee bbrraaþþeellee ccrruucciiii ((VVII--VVIIII))

Page 5: Argesul Ortodox

Argeºul Ortodox

Pâinea aceasta se referã la cea pe care omâncãm, la hrana variatã pentru nevoile trupului,sau la pâinea duhovniceascã, cea mai presus defire?La aceste întrebãri ne rãspund purtãtorii de

Dumnezeu, Pãrinþii Bisericii noastre. Acestecuvinte, înseamnã, încredinþarea grijilor demâncare, pâine ºi apã, doar pentru o zi, luiDumnezeu Tatãl.Sfântul Grigorie de Nyssa, explicã: „Cerem în

Rugãciunea Domneascã pâinea pentru astãzi, nupentru mai multe zile, ca sã ne ferim de îmbuibareºi sã cultivãm cumpãtarea”, ºi „având hranã ºiîmbrãcãminte, cu acestea vom fi îndestulaþi”.„Pâinea pe care o cerem nu este pâinea mea, cipâinea noastrã, nu este doar pentru mine, cipentru toþi oamenii, fraþii mei. Astfel, cel careare, trebuie sã devinã slujitor ºi hrãnitor al celorcare nu au. Belºugul de pâine va fibinecuvântarea lui Dumnezeu ºi mijloc demilostenie, pe când lipsa, foarte probabil, poatesã fie urmarea pãcatului, a purtãrii noastreindiferente.Deci, creºtinul trebuie sã cearã cu smerenie

pâinea zilnicã ºi sã o aºtepte cu încredere þinândporuncile, cultivând virtuþile credinþei, nãdejdiiºi iubirii, participând activ la Sfânta Jertfã ºi laSfintele Taine.Când suntem urmãtori Evangheliei, vom

primi drept Pâine spre fiinþã ºi dãtãtoare de viaþã,spre hrãnirea sufletelor noastre ºi spre pãstrareabunurilor duhovniceºti dãruite, pe Fiul ºiCuvântul Care a propovãduit: „Eu sunt Pâineacare s-a coborât din cer ºi dã viaþã lumii”.Pâinea Hristos devine totul pentru noi, prin

intermediul înþelepciunii ºi virtuþii, conform cudisponibilitatea fiecãrui credincios ºi „seîntrupeazã” în moduri diferite în noi, precum ºtieºi voieºte Dumnezeu”.Sfântul Chiril al Ierusalimului defineºte

„Pâinea spre fiinþã”, drept pâinea SfinteiÎmpãrtãºanii, Trupul lui Hristos superior oricãreimaterii, care nu merge în pântece, nici nu „searuncã afarã”, ci se împarte existenþei noastre,pentru folosul sufletului ºi al trupului.O altã versiune propune formula „Pâinea

noastrã”, ca rugãciune a inimii. Aceasta înseamnãcã mintea iluminatã, curatã, intrã în inimã prinrugãciunea minþii, gustã în afara simþurilor ºi sehrãneºte mai presus de fire din Pâinea spiritualã,Iisus Hristos.Cuvântul evanghelistului ne îndeamnã:

„Cereþi ºi vi se va da” Pâinea cereascã,„Apropiaþi-vã de Dumnezeu ºi se va apropia ºi Elde voi”. Pentru aceasta, însã, pocãiþi-vã, postiþi cusufletul ºi cu trupul, ascultaþi de voia divinã,plângeþi pentru fiecare pãcat, fiþi cumpãtaþi,rãbdãtori în ispite ºi „Rugaþi-vã neîncetat” toþi,„Siliþi-vã sã intraþi pe poarta cea strâmtã”, ºi în

fiecare zi ºi în fiecare moment sãturaþi-vãduhovniceºte, pânã când auziþi: „Bine, slugã bunãºi credincioasã, peste puþin ai fost credincioasã,peste multe te voi pune; intrã întru bucuriaDomnului Tãu”, ca sã deveniþi „fiii luminii” ºi„fiii zilei”. Astfel, „suferind” în fiecare zi celedumnezeieºti, nu încetaþi sã strigaþi ca ºi orbii depe drum: „Iisuse, Fiul lui David, mântuieºte-ne”!Gustând însã din Pâinea cereascã, nu vã

amãgiþi pe voi înºivã, aiurind ºi crezând cã sunteþiceva, în timp ce nu sunteþi nimic, dintre care euprimul! Aºadar, Tatãl nostru nu este o rugãciunesimplã, ci cuprinde cereri înfricoºãtoare ºi oferãdaruri bogate, puteri duhovniceºti nelimitate ºisensuri adânci. Dumnezeu sã ne ajute sã trãimtoate acestea în viaþa noastrã!

Un creºtin din eparhie, cu puþinã ºtiinþã decarte, nu cunoºtea alte rugãciuni ºi rosteacontinuu „Tatãl nostru”. Avea astfel multãbucurie, pace ºi liniºte în suflet ºi gãseadezlegare la numeroasele probleme ale vieþii. Întimp ce mulþi rosteau rugãciunea „DoamneIisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieºte-mã”, acesta repeta continuuRugãciunea Domneascã. Trãind în atmosferaacestei rugãciuni, el rãspândea iubire,bunãtate, milostenie ºi iertare faþã de toþi. Într-unan însã, de ziua sfinþilor Arhangheli, mânat deun imbold lãuntric, dupã ce a spus rugãciunea„Tatãl nostru”, s-a rugat în continuare aºa:„Hristoase al meu, precum ne-ai iertat pe noi,nu-i ierþi ºi pe diavoli, care sãracii, cândva aufost îngeri buni ºi sãrbãtoreau ºi ei, astãzi,împreunã cu ceilalþi?“

Se pare însã, cã rugãciunea aceasta i-a iritat

pe diavoli ºi, pe când începea sã spunã din nourugãciunea „Tatãl nostru”, toate pisicile dinvecini s-au adunat ºi au început sã miauneînfiorãtor, sã se arunce sãlbatic asupra ferestreilui care era la parter ºi sã sperie toatã lumea. Els-a tulburat dar ºi-a revenit repede, a luat ogãleatã cu apã, a aruncat-o pe ele ºi au dispãrutimediat. Dupã aceea a venit la mine ºi m-aîntrebat de ce i s-au întâmplat acestea. I-amrãspuns cã demonii s-au pornit asupra lui,întãrâtând aceste animale. Era o dovadã în pluscã demonii nu se cãiesc, nu vor acest lucru, darºi un semn de la Dumnezeu pentru el, sã nu semai roage pentru demoni, ci sã se mulþumeascã ºisã se limiteze doar la rugãciunile pe care le ºtia:„Tatãl nostru” ºi „Doamne miluieºte”.

Sfãtuindu-l pe el, mi-am amintit de oîntâmplare asemãnãtoare cu pãrintele Paisie:

Cãlugãrii se roagã mereu pentru cei vii ºipentru cei morþi, dar uneori ºi pentru demoni,care, din nefericire, deºi au trecut mii de ani,merg din rãu în mai rãu.

Cândva un cãlugãr, dupã o suferinþã mare,se ruga cu faþa la pãmânt ºi spuneaurmãtoarele: „Tu eºti Dumnezeu ºi cândvoieºti, poþi gãsi o modalitate sã semântuiascã ºi nefericiþii demoni, care laînceput aveau o slavã aºa de mare, iar acumsunt capabili de toatã rãutatea ºi viclenialumii, ºi dacã nu ne-ai pãzi Tu, ne-ar pierdepe toþi”. Pe când zicea aceste cuvinte,rugându-se cu durere, a vãzut un cap de câinecu limba scoasã, care-l ameninþa. Se pare cãDumnezeu a îngãduit acest lucru, ca monahulsã ºtie cã El este gata sã-i primeascã ºi pediavoli, dacã aceºtia se pocãiesc, însã ei nuvor sã se mântuiascã. Din aceastã întâmplare

se aratã iubirea mare a monahilor (caredobândesc acest gen de iubire fãrã limite), dar ºimarea iubire a lui Dumnezeu, Care este pregãtitsã-i mântuiascã ºi pe demoni, cu tot rãul pe carel-au fãcut, doar sã se pocãiascã. Pentru aceasta,niciun pãcãtos nu trebuie sã deznãdãjduiascãvreodatã, ci este suficient sã-i parã rãu pentru cãpãcatele lui sunt mai mici decât ale diavolului.Apoi are ºi circumstanþe atenuante: fiindplãsmuit din pãmânt, a alunecat ºi s-a întinat dinneluare aminte.

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS,

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cuajutorul unor evenimente ºi a unor experienþe

din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºicredincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti,

2005, pag. 397-402.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LVI)„Pâinea noastrã cea de toate zilele,

dã-ne-o nouã astãzi!”

Ce înseamnãînþelegerea

înþeleaptã a soþilorunul faþã de celãlalt?Situaþii încordate între soþi. Prilej de ceartã.

Greutãþi care dau buzna peste familiei Supãrãriºi încercãri. Toate acestea nu sunt îngãduite deDumnezeu pentru a conduce la destrãmareafamiliei. Nu divorþul, aflat la mare modã astãzi,este soluþia unor astfel de frãmântãri. Cãcimireanul, întocmai ca monahul, trebuie sã aibãºi el lupta sa pentru mântuirea sufletului...

În cazul apariþei unor situaþii încordate înrelaþiile dintre soþi trebuie, mai întâi de toate, caaceºtia sã se roage. În fiecare situaþie este necesarca soþii sã se conducã dupã principiul aducerii unuifolos sau mãcar al nerãnirii sufletului aproapelui.Legat de aceasta, existã multe modele decomportament, care depind de caracterul relaþiilor,de mãsura adâncimii duhovniceºti a celor douãpersoane º.a., în unele cazuri trebuie sã fii tare, fãrãa face compromisuri ºi, datoritã unei astfel de tãriiºi statornicii îl poþi ajuta pe cel de alãturi sã treacãpeste atracþia cãtre pãcat sau cãtre diferiteneputinþe. În alte cazuri, pentru a nu-l îndepãrta ºia nu crea un zid între tine ºi aproapele, trebuie sãdai dovadã de o înþelegere înþeleaptã ºi, având grijãde ce este mai important, sã faci un miccompromis. În astfel de cazuri nu existã vreosoluþie unicã, pe care o pot aplica toþi oamenii.Rugãciunea ºi aducerea aminte de folosulsufletului aproapelui sunt doar douã dintre criterii.În viaþa fiecãrei familii existã greutãþi, când se

pare cã cei doi soþi nu mai au nimic în comun.Astfel de perioade sunt o ispitã aproape inevitabilãcare „viziteazã” fiecare familie. Ca în cazuloricãrei alte ispite, cel mai important este sã nu telaºi în voia sentimentelor de moment. Omul arevoinþã, raþiune ºi suflet ºi, de aceea, atunci cânduna dintre acestea este gata sã cadã, cealaltã trebuiesã o ajute.Cu timpul, trebuie sã ajungi la stadiul în care nu

te mai cerþi deloc cu soþul sau soþia. Certurile,supãrãrile, neînþelegerile sunt lucruri prin caretrece orice familie, dar nu este corect a consideracã anume aºa trebuie sã fie sau cã aceasta se vaîntâmpla pe tot parcursul vieþii de familie. Cu atâtmai mult nu e bine sã consideri aceasta ca fiind unlucru firesc, cãci de aceea ºi existã familia, pentruîntrajutorare, dragoste ºi ºlefuire reciprocã. Dacãvorbim despre probleme casnice, atunci în primiiani de cãsnicie soþul îþi place chiar dacã nu îºicurãþã pantofii, iar peste cinci ani acest lucru teenerveazã la culme deja. Asta pânã nu teobiºnuieºti sã cureþi chiar tu pantofii ºi sã-i pui lalocul lor. ªi faci aceasta nu pentru cã þi se pare cãe bine cã soþul nu îºi curãþã pantofii, ci pentru aacoperi cu dragostea ta lenea ºi slãbiciunea lui. Laaºa ceva trebuie sã ajungem. Dar aceasta devineposibil dacã eºti sigur cã perioada de „cutremure”în relaþiile familiale trebuie sã fie trecutã cu bine.(Preot Maxim Kozlov, Familia, ultimul bastion.

Rãspunsuri la întrebãri ale tinerilor, Ed. Sophia,2009, pag. 127-129).

Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

FFAAMMIILL IIAA „„bb ii sseerr ii ccaa dd iinn ccaassãã””

Pe 25 martie creºtinii au prãznuit Bunavestire. În aceastã zi, aºacum a consemnat în cea de-a treia Evanghelie Sfântul Apostol Luca,îngerul Darului a vestit Fecioarei Maria cã a fost aleasã deDumnezeu sã-L aducã pe lume pe Mântuitorul. Sãrbãtorim cea maibunã veste auzitã vreodatã de oameni: venirea lui Dumnezeu înlume, ºi îndeosebi în vieþile noastre, spre a birui pentru noi pãcatulºi moartea, spre a ne face fii ai lui Dumnezeu, moºtenitori aiÎmpãrãþiei celei veºnice.Dacã existã ºi o veste rea, despre o lume ce ºi-a pierdut minþile

ºi busola, nu deznãdãjdui, cãci existã ºi vestea cea bunã despre Celce poate sã o aducã la sãnãtate ºi în direcþia cea fericitã. Dacã existã o veste rea despre pãcatul, vinovãþia ºi frica omului,

existã ºi vestea cea bunã despre un Mântuitor iubitor Care spune:„Pe cel ce vine la Mine nu îl voi scoate afarã!”. Dacã existã o veste rea despre slãbiciunea omului ºi neputinþa de

a-ºi împlini potenþialul, existã ºi vestea cea bunã despre puterea luiDumnezeu.Dacã existã o veste rea despre suferinþa omului, existã ºi vestea

cea bunã despre un Dumnezeu Care ne iubeºte ºi ne poartã de grijã,un Dumnezeu ce vine spre a fi cu noi în suferinþele noastre, spre ane întãri, a ne mângâia ºi a ne sprijini. „Nu te teme, cãci cu tine sunt;nu te înºela, cã eu sunt Dumnezeul tãu, Cel ce te-am întãrit pe tineºi am ajutat þie ºi te-am întemeiat cu dreapta dreptãþii Mele!” (Isaia41, 10).Dacã existã o veste rea despre moarte, existã ºi vestea cea bunã

despre Hristos cel Înviat, cu moartea pe moarte cãlcând spre a dacelor din morminte viaþa veºnicã.Iatã cu adevãrat cea mai bunã veste din lume!

C. D.

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

CCeeaa mmaaii bbuunnãã vveessttee ddiinn lluummee!!

5

Page 6: Argesul Ortodox

Argeºul Ortodox

„Cãci nu fac binele pe care îlvoiesc, ci rãul pe care nu-l voiesc,pe acela îl sãvârºesc” (Romani 7,19)

Atitudinea lui Socrate cu privire lacunoaºterea adevãrului este ambivalentã.Celebrul dicton „ºtiu cã nu ºtiu nimic”exprimã, pe de o parte, o atitudine raþionalãcu privire la contingenþa finitului, iar pe dealtã parte, exprimã un mod de gândire extremde interesant pentru acel timp cu privire laincognoscibilitatea absolutului în sine.Socrate este în realitate marele reformator alfilosofiei antice greceºti. Contribuþia sauriaºã constã în afirmarea caracteruluiobiectiv ºi real al raþiunii, ca lege sau forþãimpersonalã ce guverneazã lumea inteligibilãºi sensibilã. Socrate înfrânge relativismulgnoseologic, amoralismul ºi individualismuldizolvant al sofiºtilor. El îi îndeamnã petinerii atenieni sã raporteze cunoaºterea lor lao normã obiectivã ºi anume la Raþiuneauniversalã ºi sã trãiascã în conformitate cunatura ºi sensurile binelui, fiindcã bineleînsuºi este raþional. Pentru Socrate binele esteraþional, iar rãul este iraþional. Stabilind olegãturã întra raþiune ºi bine, Socrate ajungela concluzia cã este suficient sã cunoºti binelepentru a-l ºi sãvârºi în realitate. Acesta este ºiadevãratul motiv pentru care a fost ucis.Contemporanii sãi, ca ºi contemporanii luiIisus Hristos, pãstrând proporþiile, nu auacceptat ideea ca tinerii sã cunoascã adevãruladevãrat ºi, cu atât mai mult, sã îl ºisãvârºeascã. Spre deosebire de învãþãtura lui Socrate cu

privire la cunoaºtere, învãþãtura creºtinã estemai profundã ºi mult mai nuanþatã. SfântulApostol Pavel aratã cã Legea a fost datãpentru ca binele sã se distingã de rãu ºipãcatul de virtute. Însã raportându-se la Legesau la porunci pãcatul nu doar s-a distins debine sau de dreptate, ci s-a înmulþit pestemãsurã.Înmulþindu-se peste mãsurã prin

raportarea sa la legea care este sfântã, dreaptãºi bunã, pãcatul s-a dovedit „peste mãsurã depãcãtos” (Romani 7, 13). Legea sau poruncalui Dumnezeu sunt primite ºi acceptate de omîn mod conºtient sau raþional cu inima ºipropuse spre împlinire la nivelul voinþei. Dardacã sunt conºtient de bine, îl accept cu inimaºi vreau sã-l sãvârºesc, dar cu toate acestea nusãvârºesc binele pe care îl voiesc, ci rãul pecare nu-l voiesc, înseamnã cã existã în mine oaltã lege, o lege a trupului. Deci, dacã SfântulApostol Pavel cel convertit în chip miraculospe drumul Damascului, devenit apostol al luiHristos prin chemare de sus recunoaºteexistenþa omului trupesc sau a legii pãcatuluiînþeleasã ca înclinaþie spre pãcat sauconcupiscenþã în om aceasta este cu adevãrato problemã teologicã insuficient înþeleasã ºiexplicatã.Este extrem de importantã afirmaþia

Sfântului Apostol Pavel cu privire laexistenþa pãcatului în om. Convertit fiind laHristos de cãtre Hristos el este mort pãcatuluivechi ºi nou sau înnoit în Hristos Iisus. IisusHristos n-a venit sã strice Legea, ci sã oîmplineascã (Matei 5, 17). Legea nouãdesãvârºeºte Legea veche ºi poruncile ei.Hristos ne dã o lege nouã ºi o poruncã nouã.Prin conºtiinþã, sentiment ºi voinþã, omulprimeºte, acceptã, iubeºte poruncile, doreºtesã le împlineascã, însã sãvârºeºte rãul.Sfântul Apostol Pavel evidenþiazã adevãrulcã rãul nu are existenþa sa exclusiv înlibertate, ci ºi în înclinaþia spre pãcat sauconcupiscenþa rãmasã ca potenþialitate sauvirtualitate în om a pãcatului strãmoºesc.

„Gãsesc deci în mine, care voiesc sã facbine, legea cã rãul este legat de mine”(Romani 7, 21). Existã în viziunea SfântuluiApostol Pavel învãþãtura despre existenþaomului lãuntric, a omului duhovnicesc. Omullãuntric este omul minþii, al locului cel maiprofund în interioritatea fiinþei umane, acel„loc” (topos) unde mintea coboarã în inimã ºiunindu-se cu aceasta devine organulconducãtor. Legea omului interior sauduhovnicesc este legea minþii sau a loculuiunde sãlãºluieºte Hristos prin Duhul Sfânt,locul umplut de harul dumnezeiesc. DarSfântul Apostol Pavel vede în mãdularelesale o altã lege care se luptã „împotriva legiiminþii” (Romani 7, 23). Aceastã lege aomului exterior, neduhovnicesc este înviziunea Sfântului Apostol Pavel o înclinaþiea trupului (mãdularelor) spre lumea sensibilãa raþionalitãþii inconºtiente legatã deautomatismele naturii ºi de plãcerilepãcãtoase nãscute din acestea. Atât de gravãeste înclinaþia (concupiscenþa) legatã de om,dar mai ales de trupul sãu sau de mãdularelesale încât îl determinã pe marele apostol sãstrige, sã exclame ºi sã se întrebe: „Omnenorocit ce sunt! Cine mã va izbãvi detrupul morþii acesteia?” (Romani 7, 24). Esteatât de evidentã distincþia pe care SfântulApostol Pavel o face între minte ºi trup încâtnimic nu ne dã voie sã nu conºtientizãmmarele pericol ce-l poate reprezenta pentrumântuirea noastrã ignorarea propensiunii sprepãcat omului exterior sau neduhovnicesc saua legii trupului existentã în noi ca posibilitate.Izbãvirea de trupul morþii ne-a venit nouã

afirmã marele apostol prin Iisus HristosDomnul nostru. Cu toate acestea într-o formãde maximã luciditate ºi totodatã dezarmantãsinceritate, Sfântul Apostol Pavel afirmã ºirecunoaºte „tragismul” existenþial al sãi ºi altuturor oamenilor. „Deci, dar, eu însumi, cumintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iarcu trupul, legii pãcatului” (Romani 7, 25). Înmod real ºi obiectiv Hristos ne-a izbãvit detrupul pãcatului ºi al morþii. „Legea duhuluivieþii în Hristos Iisus m-a eliberat de legeapãcatului ºi a morþii” (Romani 8, 2), afirmãmarele apostol, însã în mod personal sausubiectiv oamenii se pot elibera de duhulcãrnii sau al pãcatului care este în mãdularelelor dacã Duhul lui Dumnezeu locuieºte în ei.Cine-L primeºte pe Hristos în el, princredinþã, prin fapte sau prin împlinireaporuncilor Lui, va scãpa de trupul morþii, vafi mort pentru pãcat, pãcatul nu va mai aveaputerea sã se dezvolte ºi sã lucreze înmãdularele lui, cãci spune marele apostol:„Dar voi nu sunteþi în carne, ci în Duh, dacãDuhul lui Dumnezeu locuieºte în voi. Iar dacãcineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu esteal Lui. Iar dacã Hristos este în voi, trupul estemort pentru pãcat; iar Duhul, viaþa pentrudreptate” (Romani 8, 9-10). Astfel, SfântulApostol Pavel învaþã ce trebuie sã înþeleagã,sã doreascã ºi sã lucreze toþi creºtinii. Printoate ei trebuie sã lucreze pentru sãlãºluirealui Hristos prin Duhul Sfânt în ei ºi atunci sevor elibera de legea trupului, de legeapãcatului ºi a morþii ºi astfel vor deveni vii. Înlegãturã cu aceasta, sentinþa datã de SfântulApostol Pavel este fãrã echivoc ºi are oimportanþã covârºitoare pentru noi. Ea artrebui cititã, înþeleasã, explicatã ºipropovãduitã neîncetat în Bisericã: „Cãcidacã vieþuiþi dupã trup, veþi muri, iar dacãucideþi, cu Duhul, faptele trupului, veþi fi vii”(Romani 8, 13).

Pr. Prof. Dr. Ion POPESCUFacultatea de Teologie Ortodoxã

„Sfânta Muceniþã Filoteia”

a. Scurtã introducereExpunerea adevãrurilor de credinþã ale

Bisericii lui Hristos într-o formã lapidarã, caresã satisfacã nu atât exigenþele unei culturiiudeo-greco-romane, cât mai degrabã nevoileinterne ale comunitãþii de credinþã, erastringentã la trei secole de la ivireacreºtinismului.Este adevãrat cã un rol important în

formularea sistematicã a dogmelor creºtine l-auavut ºi ereziile, fapt demonstrat de hotãrârileSinoadelor Ecumenice. Totuºi, depãºindparadoxul relaþiei eresului cu dogma, trebuie sãrãmânem fermi în a sublinia faptul cã oricât demult ar fi determinat Biserica sã-ºi cristalizezeînvãþãtura de credinþã, erezia rãmâne în eaînsãºi o încercare nefastã de coafare a credinþeicu diapazonul raþiunii.Lucrul acesta l-au înþeles ºi cei 318 Sfinþi

Pãrinþi adunaþi în cadrul Sinodului I Ecumenicde la Niceea, când au condamnat inepþiileariene ºi au stabilit primele 8 articole ale

Simbolului de credinþã, dar ºi cei 150 de SfinþiPãrinþi de la Sinodul al II-lea Ecumenic de laConstantinopol, când au condamnat pepnevmatomahii lui Macedonie ºi au formulatultimele 5 articole ale Simbolului de credinþãcunoscut ºi sub numele de Simbolul Niceeo-Constantinopolitan.

b. Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325)Aºa cum istoriseºte episcopul Eusebiu de

Cezareea Palestinei în lucrãrile sale „IstoriaBisericeascã“ ºi „Viaþa lui Constantin“, în aceaperioadã a începutului de secol IV, Biserica luiHristos cunoºtea mari frãmântãri interne, ceaveau drept cauzã disputele doctrinare înlegãturã cu Sfânta Treime, ceea ce a dus laconturarea a trei mari direcþii în acest sens:monarhianismul, subordinaþionismul ºimodalismul.Cel care a dorit sã punã capãt acestor dispute

a fost vrednicul de pomenire împãratConstantin cel Mare, despre care biograful sãuEusebiu spunea cã se autointitula „deDumnezeu aºezat episcop al celor aflate înafara Bisericii” (episkopos twn ektos)(Eusebiu de Cezareea, Viaþa lui Constantin celMare, IV, 24 în PSB, vol. 14, pag. 168). Constantin a convocat Sinodul Ecumenic la

Niceea (astãzi Iznik în Turcia) la data de 20 mai325 ºi, pe durata a trei luni, Sfinþii Pãrinþiprezenþi au dezbãtut probleme legate dedoctrinã, moralã ºi cult, cele mai importantefiind cele legate de condamnarea ereziei ariene,de formularea primelor 8 articole aleSimbolului de credinþã niceean ºi de fixareadatei Paºtelui în prima duminicã cu lunã plinãdupã echinocþiul de primãvarã (despre

convocarea Sinodului, despre lucrãrile ºihotãrârile sale gãsim bogate detalii în „Viaþa luiConstantin cel Mare“ de Eusebiu de Cezareeacartea a III-a, cap. 6-22).

c. Simbolul niceeanÎn Biserica lui Hristos din Egipt, mai exact

în Alexandria, un preot ºcolit ºi destul deinteligent, Arie, vrând sã punã de acord„adevãrul cã Iisus Hristos este Fiul luiDumnezeu cu adevãrul despre naºterea Lui dinveci, iar pe de altã parte, deofiinþimea cunaºterea fãrã sã ia o parte din Tatãl (ameristoVgennisiV le-a tãgãduit pe amândouã, pretinzândcã a fost un timp când El nu era (hn pote oteouk hn), ºi cã, prin formula deofiinþã, seintroduce împãrþirea fiinþei divine în chipgnostic. Apoi el învãþa cã Iisus Hristos a fostsupus voinþei ºi hotãrârii lui Dumnezeu, fiindcreaturã ºi cea dintâi fãpturã, prin care toates-au fãcut. În sfârºit, dupã fire El esteschimbãtor, dar, din pricina liberei strãduinþe înbine, a devenit, din punct de vedere moral, prinvoinþa sa, neschimbãtor ºi stricãcios.” (Hr.Andruþos, Simbolica, p. 44).Faþã de aceastã concepþie greºitã, ierarhii de

atunci ai Bisericii s-au grupat în trei tabere: 1.apãrãtorii credinþei sãnãtoase, în frunte cuAlexandru al Alexandriei, Eustaþiu alAntiohiei, Osiu de Cordoba ºi diaconulAthanasie, cel care a luptat pentru introducereatermenului homoousios (deofiinþã),argumentând cã, deºi nu este cuprins în SfântaScripturã, totuºi el se regãseºte în SfântaTradiþie, în operele unor scriitori bisericeºti ºiSfinþi Pãrinþi2. arienii: susþinãtorii fervenþi ai lui Arie,

care aveau în frunte pe Secund al Ptolemaidei,Teonas de Marmarica ºi alþi 20 de episcopi3. semi-arienii grupaþi în douã tabere: a. cei

care susþineau termenul homoiousios (dupãfiinþã, adicã Fiul este dupã fiinþã cu Tatãl), ºiaveau în frunte pe Eusebiu de Nicomidia, celcare l-a botezat pe Constantin cel Mare, ºiTeognis de Niceea; b. Semiarienii moderaþicare aveau în frunte pe biograful lui Constantincel Mare, Eusebiu de Cezareea Palestinei, celcare avea sã adopte învãþãtura Sinodului de laNiceea ºi despre care se spune cã ar fi chiar celcare a compus Simbolul niceean în formaadoptatã.Combãtând ambele tabere cu argumente din

Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþie, sprijiniþi deeforturile administrative ale vredniculuiConstantin cel Mare, care nu a lãsat disputele sãescaladeze masa dialogului, ºi susþinuþi depatosul unui teolog acrivic, viitorul episcop alAlexandriei, Athanasie cel Mare, apãrãtoriidreptei credinþe au reuºit sã expunã în 8 articoleînvãþãtura de credinþã, cunoscutã ºi sub numelede Simbolul niceean:Credem într-Unul Dumnezeu, Tatãl

atotþiitorul , fãcãtorul tuturor celor vãzute ºinevãzute. ªi într-Unul Domn Iisus Hristos,Fiul lui Dumnezeu, nãscut din Tatãl, unulnãscut, adicã din fiinþa Tatãlui, Dumnezeuadevãrat din Dumnezeu adevãrat, nãscut, nufãcut, de o fiinþã cu Tatãl, prin care toate s-aufãcut, atât cele din cer, cât ºi cele de pepãmânt; care pentru noi oamenii ºi pentru anoastrã mântuire a coborât ºi s-a întrupat ºis-a fãcut om, a pãtimit ºi a înviat a treia zi ºis-a urcat la ceruri ºi va veni sã judece pe vii ºipe morþi; ºi în Sfântul Duh. Iar pe cei carespun cã a fost un timp când El nu era ºi cãmai înainte de a se naºte n-a fost ºi cã s-afãcut din cele ce nu sunt sau zic cã este dintr-oaltã ipostazã ori fiinþã, ori cã este zidit,schimbãtor sau stricãcios Fiul lui Dumnezeu,Biserica universalã îi anatematizeazã”(Ibidem, pag. 45).

-va urma-Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

2010 - Anul Crezului Ortodox

Simbolul niceeo-constantinopolitanLegea minþii

ºi Legea trupului

6

Page 7: Argesul Ortodox

Argeºul Ortodox

7

«Când slãviþii ucenici, la spãlareaCinei s-au luminat, Atunci Iuda cel rãu credincios, cu

iubirea de arginþi bolnãvindu-se s-aîntunecat.ªi judecãtorilor celor fãrã de lege, pe

Tine, judecãtorul cel drept Te-a dat.Vezi, iubitorul de avuþii, pe cel ce

pentru aceasta spânzurare ºi-a agonisit.Fugi de sufletul nesãþios, care a

îndrãznit unele ca acestea asupraÎnvãþãtorului”Cântarea din Sãptãmâna Patimilor ne aduce

înaintea ochilor minþii evenimentul biblic alvânzãrii Celui nepreþuit, sãvârºitã de cãtre unuldintre cei de-ai Lui. Vânzarea nu poate sã nustârneascã revolta noastrã, a celor ceparticipãm azi la cele petrecute „în vremeaaceea”. Iuda îºi atrage asupra sa blamareatuturor creºtinilor de dupã el. L-a trãdat pe CelCare îl iubea, pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.Însã habar nu avea ce face. De-ar fi ºtiut...CineL-ar fi trãdat pe Acela prin Care toate s-aufãcut ºi Care este mai înainte de veci? Iuda erabolnav, bolnav de necredinþã; se întunecase deiubirea celor palpabile ºi orbecãind, a rãsturnatvalorile, a înlocuit Totul Absolut cu relativuldeºert. A luat lumea materialã drept realitateultimã ºi, într-o asemenea viziune, e firesc sãfaci orice ca sã-þi fie bine. Vãzuse minuni cot lacot cu ceilalþi apostoli, dar pesemne cã nu l-auprea miºcat, pentru cã atenþia lui era canalizatãpe o altã direcþie, în care se împietrise ºi nu semai uimea. Nu are nicio sfialã în a se întindeodatã cu Învãþãtorul spre blid ºi recurge la sãrutpentru a masca cu un act de iubire trãdarea, cuun gest frumos, gândul urât.Cum sã nu scandalizeze o astfel de purtare?

Ar fi putut ºi Iuda, ca ºi ceilalþi apostoli, sã-Liubeascã pe Hristos, sã-I fie devotat. Uºor despus, dar sã întorci spatele bunãstãrii materialepentru o idee, e lucru anevoios. Iar omul e plinde slãbiciuni. Îngrozindu-ne de fapta lui Iuda,s-ar cuveni sã ne punem o problemã, aceea a

asemãnãrii dintre noi ºi acela, problema cãexistã posibilitatea ca noi înºine sã fim chipal lui, ºi în fiecare zi sã sãvârºim trãdareaAceluiaºi vândut de Iuda cel rãu credincios.S-ar putea sã fim noi înºine trãdãtorii luiDumnezeu. În ce fel? Prin vicleºug; prinvicleºugul din relaþiile cu oamenii, prinvicleºugul faþã de propria conºtiinþã, prinvicleºugul de la spovedanie, prin vicleºuguldin rugãciune.Din pricina necredinþei urmãm zilnic

exemplul lui Iuda, când între vorbele ºigândurile noastre, între gânduri ºi fapte secasã o prãpastie, când nu ne plac oamenii,deºi râdem la ei, când lucrãm împotriva lorîn ascuns, când ne întristeazã bucuria celorlalþi,când ne încântãm de necazul lor, fie ºi pentru oclipã. Oare nu stãm noi printre cei drepþi, la felcum stãtea Iuda printre apostoli? Oare nusuntem dintre aceia care inverseazã valorile ºinu-L pun pe Creator peste toate creaturile? Nucedãm noi din cele cu valoare nealterabilã, înfavoarea binelui imediat, material ºi deºert? Nufacem de cele mai multe ori din viaþa aceastaun scop în sine, pierzând din vedere veºnicia?Cu adevãrat, Iuda poate fi regãsit de cãtrefiecare în el însuºi, în mai mare sau mai micãmãsurã. Suntem opaci unii pentru alþii, trãim înmod egocentrist, urmãrind propriul bine, chiardacã împlinirea acestuia presupune sãînchidem ochii în faþa binelui obiectiv, sãignorãm valorile morale, sã facem din alþiiobiecte de satisfacere personalã. Ne lepãdãmuºor de aceia dintre oameni care nu ne aducvreun beneficiu material; dacã avem vreoapreciere faþã de cineva, aceasta se gãseºteîntotdeauna în vecinãtatea invidiei, care demulte ori ia locul celei dintâi. ªi aºa purtãm cunoi neputinþa de a trãi zilele cu seninãtate.Stãm apoi înaintea lui Dumnezeu la rugãciune,neºtiind înaintea cui stãm, fiind nemiºcaþi deprivirea Cunoscãtorului de inimi, fiind fãrãsfialã în faþa sacrului. Necredinþa ne menþinetot în ale noastre, mintea rãmâne sub amprentacelor printre care a hoinãrit întreaga zi.

Viclenia ne ajutã sã gãsim motivaþii raþionalepentru relele sãvârºite, iar pocãinþa ne rãmânestrãinã, cãci în sinea noastrã ne spunem cãceilalþi greºesc mai mult decât noi. ªi aºa negãsim în starea lui Iuda, de neparticipare prinatenþie ºi voinþã la lucrarea dumnezeiascã dinviaþa noastrã ºi din lume, rãmânând formalprintre cei ai lui Hristos, dar aflându-ne, defapt, pe dinafarã. „Sã nu abaþi inima mea spre cuvinte de

vicleºug, ca sã dezvinovãþesc pãcatele mele”este solicitarea ajutorului dumnezeiescadãugat voinþei mele, pentru cã eu sã mã potpãstra în naturaleþe, sã rãmân transparentpentru oameni ºi pentru Dumnezeu, cãciacesta este modul de viaþã în care pot sã mãîmbunãtãþesc cu adevãrat, sã dobândesc relaþiiziditoare cu ceilalþi ºi sã am îndrãznealã înrugãciune.

Iuda avea o scuzã ca sã socoteascã lumeaaceasta drept realitate ultimã ºi bunurile eidrept scopuri supreme, pentru cã Hristos nuînviase. Însã dacã noi ne-am asumat credinþaîn Cel Care „a înviat a treia zi, dupãScripturi”, am acceptat în mod automatcredinþa în propria înviere, în propriaexistenþã personalã în eternitate. ªi astfelstând lucrurile, perspectiva asupra lumii semodificã, ea nemaiconstituind absolutul învederea cãruia este permis orice, ci devine

mijloc al dobândirii unui bine nerelativ ºinetemporar, devine cadrul în care omul seajutã de cele create pentru a ajunge la Creator.Înþelegând acestea ºi înþelegând cã Hristos,

Raþiunea Supremã, nu poate fi pãcãlit de cãtrenoi cei isteþi ºi îndãrãtnici, nesãþioºi în plãceridar greu mergând spre virtute, vom cugeta

mai mult la cele smerite despre noiînºine ºi vom fi mai cu bãgare deseamã în toate. ªi pentru cã„adevãrul iubeºte Domnul” (Psalm83), ca sã depãºim condiþia noastrãde Iuda, ne putem confrunta cuadevãrul despre noi înºine,aºezându-ne la rugãciune cu maimultã credinþã ºi dorinþã de a nu nesitua pe dinafarã între cei ai luiHristos, spunând: „Cearcã-mã,Doamne ºi cunoaºte inima mea,cearcã-mã ºi cunoaºte cãrãrile mele.ªi vezi de este calea fãrãdelegii înmine ºi mã îndrepteazã pe calea ceaveºnicã”(Psalm 138).

Iuliana Gabriela POPA

Ar fi folositoare celor ce trãiesc astãzi oîntoarcere în trecut pentru a putea sã ne dãmseama cine suntem ºi la ce viitor avem dreptulsã sperãm. Luna martie este un astfel de prilejpentru cã, în ziua a douãzeci ºi ºasea, BisericaOrtodoxã Românã îi sãrbãtoreºte pe sfinþiiMontanus ºi soþia sa, Maxima, care au suferitmoarte martiricã în localitatea Sirmium(Mitroviþa) în anul 304.Edictele de persecuþie ale creºtinilor, de la

începutul sec. al IV-lea, prevedeau dãrâmarealocaºurilor de cult, interzicerea adunãrilor,arderea cãrþilor sfinte ºi distrugerea arhivelor,pierderea averii ºi funcþiilor în stat pe care ledeþinuserã credincioºii, exilul ºi pedeapsa asprãa clericilor care nu apostaziau de la credinþa înHristos.Dintre toate edictele de persecuþie, cel dat de

Diocleþian (284-305) în ianuarie-februarie 304,emis la cererea lui Maximian Galeriu (286-305), era cel mai aspru, semãnând cu edictulîmpãratului Deciu, care declarase rãzboigeneral creºtinismului, pânã la nimicirea luitotalã. Prevederile acestui edict s-au aplicatcu cea mai mare stricteþe ºi în provinciiledunãrene ale Imperiului Roman, numeroºicreºtini ºi clerici cãzând martiri în greauaprigoanã dezlãnþuitã împotriva lor.Printre cetãþile prigonite se afla ºi cetatea

Singidunum (Belgradul de azi), iar printremartirii acestei cetãþi s-au aflat ºi preotulMontanus, împreunã cu soþia sa, Maxima.Martiriul lor s-a petrecut astfel: vãzândpreotul Montanus prigoana ce se porniseîmpotriva creºtinilor, a plecat dinSingidunum la Smirnum, reºedinþaprovinciei în care locuia, unde a fost prins deprigonitori ºi adus în faþa lui Probus,guvernatorul Pannoniei Inferior. Acesta l-a

judecat pe preotul Montanus, îndemnându-l sãse supunã poruncilor împãratului ºi sã aducãjertfã zeilor. Montanus a rãspuns cã cel cecinsteºte pe zei ºi nu pe Dumnezeu va fi smulsdin rãdãcinã, dupã cuvântul Scripturii.Ameninþat cu chinuirea, Montanus a stat ºi maicurajos în faþa guvernatorului, spunându-i cã sebucurã de chinuiri, deoarece îl fac pãrtaº laPatimile Domnului Iisus Hristos.

Probius a poruncit deci ca Montanus sã fiepus numaidecât la cazne, iar în timpul acestoraîl întreba dacã va aduce jertfã zeilor.Rãspunsul a fost dat cu bãrbãþie: “Mã aducjertfã, prin chinurile acestea, Dnmnezeuluimeu, Cãruia mereu I-am jertfit”. Vãzândaceastã îndârjire, Probus a chemat pe Maxima,soþia preotului, crezând cã femeia, mai slabã defire fiind, se va înduioºa de chinurile soþului,

ºi-l va îndemna sã jertfeascã zeilor. Spreuimirea pãgânului însã, Maxima a cerut ºiea dusã la chinuiri, spre a fi ºi ea pãrtaºãPatimilor Mântuitorului.Uluit de curajul celor doi, Probus a

afirmat cã: „Voi, creºtinii, sunteþi nebuni,nu preþuiþi viaþa”, iar Sfântul Montanus,folosindu-se de cuvintele Sf. Ap. Pavel, i-arãspuns cã „Dumnezeu ºi-a ales pe celenebune ale lumii, ca sã ruºineze pe ceiînþelepþi” (I Cor. 1, 27).Probus a intuit cã nu are vreo ºansã sã îi

facã pe cei doi soþi sã renunþe la credinþacreºtinã ºi atunci a dispus sã fie aruncaþi înrâul Sava, având legatã, fiecare, câte opiatrã de gât. Astfel, slujitorii pãgâneºti i-au dus pe cei doi neînfricaþi fii ai Bisericiila malul râului Sava, unde le-au legat câteo piatrã de gât, ºi i-au aruncat în apeleînvolburate. Documentele spun cã, înainte

de a fi aruncat în albia râului, Montanusasemenea arhidiaconului ªtefan (Fapte 7, 55-56), a avut o viziune: „Cu ochii minþii vãd,Doamne, cum în aceastã laturã de pãmânt(vãile Dunãrii) se ridicã un popor nou, carecheamã numele Tãu cel sfânt prin biserici, înlimba romanã” („in lingua romana clamatnomen Tuum sanctum per basilicas”).Acestea s-au întâmplat în data de 26 martie

a anului 304. Apele însã au scos la maltrupurile celor doi mucenici, astfel încâtcredincioºii le-au ridicat, în ascuns, ºi le-aupãstrat cu scumpãtate, ca pe niºte odoare demare preþ, ca fiind ale celor ce au primitcununa de martiri ai Domnului nostru IisusHristos.La prima vedere, acest sinaxar ne prezintã

un martiriu fãrã vreo însemnãtate specialã iarvedenia lui Montanus este „doar” o profeþie pecare, fãrã îndoialã, istoria a confirmat-o, pentrucã, în aceastã regiune, a apãrut poporul româncare a devenit creºtin ºi, în acelaºi timp, Îlslãveºte pe Dumnezeu în limba „romanã”.Dacã suntem atenþi la istoria noastrã, observãmcã, în ciuda tuturor vicisitudinilor ºi a lipsurilorevidente, am rãmas, totuºi aici, pe un teritoriufoarte bogat. Oare, de ce? Înainte de a dacuvântul istoricilor ºi oamenilor politici îmirezerv dreptul sã exprim o pãrere teologicã:poporul român a dãinuit în istorie pentru cãvocaþia lui a fost una doxologicã, depreamãrire a lui Dumnezeu. Se cuvine sã ºtimcã Montanus este socotit ca fiind primul preotdaco- roman cunoscut cu numele din istoriaBisericii noastre, ca si soþia sa, amandoi avândnume latineºti. Sã fie pomenirea lor din neamin neam!

Pr. Asist. Univ. Dr. HoriaDUMITRESCU

IIUUDDAAAi venit pe lume furând un blestemÎntre moarte ºi viaþã – tragere la sorþi Ca un joc meschin de ruletã ruseascãLacrimã de sânge – între Pâine ºi Vin.

Ai purtat pe tâmple despletirea nopþii,Focul din privirea Ochiului Divin

Un tâlhar de vorbe, un tâlhar de vise;Numele tãu Iuda – „piatrã” amãgitoare,

preschimbat suspin…

ªi-ai plecat cu Viaþa, ºi-ai plecat cumoartea

Departe în umbre ºi în flãcãri viiCând Iisus pe Cruce veghea aºteptând,Un semn de la tine – omenesc ºi stins: Chipul tãu de rugã luminat, cuprins, Lacrima amarã, pasul cel nedemn…Ridicat în ºtreang, blestem peste lume,Peste vieþi de înger – un pãgân totem.

Amalia Elena COSTANTINESCU

DUPÃ CHIPUL LUI IUDA

Sinaxar

Preotul Montanus ºi soþia sa, Maxima

Page 8: Argesul Ortodox

Argeºul OrtodoxCMYK

În Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului s-a desfãºurat sâmbãtã, 20 martie, Faza judeþeanãa Olimpiadei de Religie pentru clasele VII-XII. Concursul s-a desfãºurat la Liceul „Ion Barbu”din Piteºti, în prezenþa Înaltpreasfinþitului Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, ºi aunei comisii alcãtuitã din cadre didactice. Înainte de a intra în examen, candidaþii au participat la o slujbã de binecuvântare sãvârºitã de

chiriarhul locului în Biserica „Sfântul Apostol Toma” din incinta liceului. Î.P.S. ArhiepiscopCalinic, inspector general adjunct prof. Marinela Roºescu, vicepreºedintele ºi un membru alcomisiei au distribuit apoi plicurile cu subiecte la fiecare salã de examen.Mai multe informaþii cu privire la acest concurs de excelenþã ne-a oferit Înaltpreasfinþitul

Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului: „Nu are importanþã cine ia premiul sau cineeste selectat pentru Olimpiada de Religie. Trebuie sã ºtim întotdeauna cã însuºi gândul dea învãþa la Religie ºi de a te prezenta la acest concurs este cel mai important ºi iubit deDumnezeu. De aceea nu trebuie sã se întristeze niciodatã cei care nu câºtigã concursulpentru a merge la celelalte etape. Iar cei care ajung mai departe sã nu se mândreascã,deoarece este darul lui Dumnezeu. Sã aveþi bucuria ºi elevii ºi pãrinþii ºi profesorii deReligie care ostenesc la aceastã lucrare extraordinarã ºi de mare formare duhovniceascã”. La Faza judeþeanã a Olimpiadei de Religie s-au calificat 95 de elevi proveniþi din toate ºcolile

generale ºi liceele eparhiei Argeºului ºi Muscelului. Din totalul de 95 înscriºi au fost prezenþi 82de elevi. S-au calificat pentru etapa naþionalã a Olimpiadei de Religie 2010 care va avea loc laSuceava, în perioada 6-10 aprilie, urmãtorii elevi:

Gãmãnuº Iuliana - cls. a VII-a, C.N. „Zinca Golescu” PiteºtiDan Georgiana-Mãdãlina cls. a VIII-a, ªcoala Davideºti

Petrescu Elena-Iuliana - cls. a IX-a, C.N. „Vlaicu Vodã” Curtea de ArgeºCuriman Denisa-Elena – cls. a X-a, C.N. „Zinca Golescu” Piteºti

Andrei Alina-Ioana – cls. a XI-a, C.N. „Vlaicu Vodã” Curtea de ArgeºCorîiu Andreea-Cristiana – cls. a XII-a, C.N. „Dinicu Golescu” C-lung

Liceul „Ion Barbu” din Piteºti a gãzduitFaza judeþeanã a Olimpiadei de Religie pentru clasele VII-XII

Rezultatele premianþilor Olimpiadei de ReligieClasa a VII-aGãmãnuº Iuliana, C. N. „Zinca Golescu”, Piteºti – 9Turlea Teodora, ªc. 1, Câmpulung – 8,7Oprescu ªtefania Luminiþa, ªc. ªuici – 8,55Ticã Teodora, C.N. „Al. Odobescu”, Piteºti – 8,5Dincã Elena Alexandra, ªc. 1, Câmpulung – 8,2

Clasa a VIII-aDan Georgiana Mãdãlina, ªcoala cu clasele I-VIII, Davideºti – 9,55Miu Marinel Laurenþiu, ªcoala Nr. 3, Piteºti – 9,25Corbu Alexandra Ionela, ªcoala cu clasele I-VIII, Davideºti – 9,2Argeºanu Iustin George, ªcoala Nr. 12, Piteºti – 8,85Creaþã Irinel Octavian, ªcoala cu clasele I-VIII, Davideºti-Conþesti – 8, 65Stoica Alina Maria, C. N. „Zinca Golescu”, Piteºti – 8,5Ioniþã Ioana Valentina, C. N. „Zinca Golescu”, Piteºti – 8,2Grigore Patricia Ioana, ªcoala Nr.15 „Adrian Pãunescu”, Piteºti – 8,1

Clasa a IX-aPetrescu Elena Iuliana, C. N. „Vlaicu Vodã”, Curtea de Argeº – 9, 15Mihai ªtefan Adrian, C. N. „Al. Odobescu”, Piteºti – 8,9Zinca Andreea Corina, C. N. „Vlaicu Vodã”, Curtea de Argeº – 8,5Vasile Mihaela Elena, C. N. „Zinca Golescu”, Piteºti – 8,15

Clasa a X-aCuriman Denisa Elena, C. N. „Zinca Golescu”, Piteºti – 9,8Postelnicu Oana Elena, C. N. „Zinca Golescu”, Piteºti – 9,45Pãunescu Ioana Alexandra, Colegiul Tehnic, Câmpulung – 9,35Curea Maria Bianca, C. N. „I. C. Brãtianu”, Piteºti – 8,95Nicolescu Teodora, C. N. „I. C. Brãtianu”, Piteºti – 8,8

Clasa a XI-aAndrei Alina Ioana, C. N. „Vlaicu Vodã”, Curtea de Argeº – 10Marin Crinuþa Marilena, C. N. „Zinca Golescu”, Piteºti – 9,8Tiþa Bianca Cristina, C. N. „Zinca Golescu”, Piteºti – 9,55Alecu Andreea Maria, C. N. „Al. Odobescu”, Piteºti – 9,35Niþulescu Alina, C. N. „Al. Odobescu”, Piteºti – 9,35Drãghici Cristina Diana, C. N. „Zinca Golescu”, Piteºti – 8,85Nania Isabela, C. N. Pedagogic Carol I – 8,8Dumitrache Cristina, C. N. Pedagogic Carol I, - 8,6Proca Diana Gabriela, C. N. Pedagogic Carol I ,– 8,6Angheloiu Elena Denisa, Gr. ªc. Ferdinand I, Curtea de Argeº – 8,2Maria Cãtãlina Andreea, C. N. „Zinca Golescu”, Piteºti – 8,2Vîlcescu Roxana Elena, Gr. ªc. Ferdinand I, Curtea de Argeº – 8,2Tomescu Oana Mãdãlina, C. N. „Dinicu Golescu”, Câmpulung – 8,1

Clasa a XII-aCorîiu Andreea Cristiana, C. N. „Dinicu Golescu”, Câmpulung – 9,7Popovici Maria Mirabela, Gr. ªc. Ferdinand I, Curtea de Argeº – 8,65Mogoºi Georgiana Lavinia, C. N. „Al. Odobescu”, Piteºti – 8,45Ionescu Claudiu Gabriel, C. N. „Zinca Golescu”, Piteºti – 8,4Coman Maria Laura, C. N. „Al. Odobescu”, Piteºti – 8,05Hodoº Stanciu Priscila Maria, C. N. „Al. Odobescu”, Piteºti – 8,05

Redacþia