CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul IX nr. 457 2277 mmaaii -- 22 iiuunniiee 22001100 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

- Contribuþia posturilor deradio ºi televiziune Trinitas -

Ieri (23 mai), am sãrbãtoritPogorârea Duhului Sfânt –Rusaliile, ziua de constituire aBisericii instituitã de Hristos.Astãzi, în a doua zi de Rusalii,prãznuim pe Însuºi Duhul Sfânt ºipreamãrim pe Tatãl, Fiul ºi DuhulSfânt, Treimea cea deofiinþã ºinedespãrþitã. La fiecare sfântãslujbã ºi în toate rugãciunileBisericii noastre mãrturisimcredinþa în Dumnezeu cel Unul înfiinþã ºi întreit în Persoane, trãindfiecare clipã a vieþii noastre ca peo rugãciune de mulþumire pentrubinefacerile revãrsate cumilostivire asupra noastrã ºiasupra întregii creaþii. Cinemãrturiseºte cu adevãrat peMântuitorul nostru IisusHristos, acela nu Îl desparte peFiul de Tatãl ºi de Duhul Sfânt,ci slãveºte lucrareamântuitoare a PreasfinteiTreimi. Dumnezeu este iubire,pentru cã este Treime dePersoane distincte, darnedespãrþite, adicã unite într-ocomuniune de viaþã ºi iubireveºnicã la care cheamãumanitatea ºi creaþia întreagã.

Sãrbãtoarea Sfintei Treimieste hramul a numeroasebiserici ºi mãnãstiri, precum ºizi de bucurie sfântã pentru maimulte instituþii cultural-misionare din cuprinsulPatriarhiei Române. Întreacestea, Centrul de PresãBASILICA al PatriarhieiRomâne, înfiinþat în urmã cutrei ani, la 27 octombrie 2007, desãrbãtoarea Cuviosului Dimitriecel Nou, Ocrotitorul Bucureºtilor,este recunoscut ca unul dintre celemai importante mijloace misionareale Bisericii Ortodoxe Române, curol formativ în societateacontemporanã.

Centrul de presã BASILICA,prin cele cinci componente alesale: Radio TRINITAS,televiziunea TRINITAS TV,publicaþiile LUMINA, Agenþia deºtiri BASILICA ºi Biroul de presãºi relaþii publice, asigurãcomunicarea promptã ºi eficientãîn interiorul Bisericii, precum ºipromovarea valorilor evangheliceºi a mesajului creºtin în societateade azi. Modalitatea de comunicarea învãþãturii de credinþã prin mass-media este chemare la comuniuneºi are ca model comuniunea dintrePersoanele Sfintei Treimi, iubireadivinã revãrsatã peste întreagalume.

Transmiterea zilnicã a Sfintei

Liturghii, a slujbei Vecerniei, arugãciunilor de dimineaþã ºi desearã, mediatizarea lucrãriipastoral-misionare, cultural-educative ºi social-caritative aBisericii, a istoriei, culturii, artei,arhitecturii ºi spiritualitãþiiortodoxe, modelele de credinþã ºiiubire faþã de semeni, caractereleautentic creºtine, prezentarea unoraºezãminte monahale cunoscute ºimai puþin cunoscute, dar ºiinformarea asupra problemelorbisericeºti de actualitate suntsubiecte care se regãsesc înemisiunile de radio ºi televiziuneºi în paginile publicaþiilorLUMINA, fiind urmãrite ºi

apreciate nu numai de cãtrecredincioºi ai Bisericii noastre, darºi ai altor culte, precum ºi denumeroºi jurnaliºti din presa laicãpentru care constituie de multe orio sursã de inspiraþie.

Mai ales în acest an 2010,consacrat Crezului ortodox ºiautocefaliei Bisericii OrtodoxeRomâne, canalele mediatice alePatriarhiei Române contribuie,prin mijloace specifice, la trãireade cãtre fiii ºi fiicele BisericiiOrtodoxe Române a demnitãþiivieþuirii întru dreapta credinþã catemelie a unitãþii spirituale ºinaþionale, la aprofundarea ºitransmiterea tezaurului de culturãcreºtinã pãstrat cu sfinþenie deBisericã de-a lungul veacurilor.

Prin activitatea sa, Centrul depresã BASILICA al PatriarhieiRomâne marcheazã o evoluþie îndomeniul comunicãrii religioase ºio îmbogãþire a universuluimediatic din România. Ceea ceconferã unicitate activitãþii

Centrului de presã BASILICA înpeisajul mediatic românescreprezintã consistenþa ºi varietateainformaþiei cu conþinut religiosoferitã în timp real de o echipãcare îmbinã experienþaprofesionalã, conºtiinþa misionarãºi entuziasmul tineresc. Astfel, laaproape trei ani de la înfiinþare,oricine poate constata faptul cãCentrul de presã BASILICA alPatriarhiei Române a devenit opunte de comunicare solidã întrePatriarhia Românã ºi societatearomâneascã, precum ºi întreromânii din þarã ºi cei care trãiescîn alte regiuni ale lumii.

Dintre realizãrile ultimului an,menþionãm aici doar pe celemai reprezentative : RadioTRINITAS ºi-a extins aria deemisie în partea de vest a þãriiºi a consolidat reþeaua decorespondenþi locali,televiziunea TRINITAS TVemite 24 de ore din 24 ºi adiversificat grila de programe,Ziarul Lumina ºi-a mãritconsiderabil tirajul ºi a lansatediþia regionalã deTransilvania, ºtirile de agenþiesunt redactate într-un contextmultimedia, a crescut numãrulCD-urilor audio ºi al DVD-urilor realizate de Casa deDiscuri TRINITAS aPatriarhiei Române.

Þinem sã mulþumimtuturor celor care continuã sãsprijine financiar Centrul dePresã BASILICA alPatriarhiei Române, în primulrând parohiile ºi

protopopiatele ArhiepiscopieiBucureºtilor, alte eparhii din þarãºi strãinãtate, instituþii ºi persoanecare, în pofida crizei financiar-economice din þara noastrã, înþelegcât de importantã este lucrareapastoral-misionarã a Bisericii însocietate, promovarea culturii ºispiritualitãþii ortodoxe româneºtipe plan naþional ºi internaþional.

Binecuvântãm ºi felicitãm petoþi cei care îºi desfãºoarãactivitatea cu mult devotament ºijertfelnicie în cadrul celor cincicomponente ale Centrului de presãBASILICA ºi ne rugãm PreasfinteiTreimi sã reverse în inimile tuturordarurile Sale cele bogate pentru acontribui la sporirea credinþei ºiiubirii de Dumnezeu în sufleteleoamenilor ºi pentru a cultivavalorile Ortodoxiei în lumea deazi.

Aºa sã ne ajute Dumnezeu! † DANIEL

Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne

Mesajul Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel la sãrbãtoarea Sfintei Treimi:

„„MMIISSIIUUNNEE MMEEDDIIAATTIICCÃÃ ÎÎNN LLUUMMIINNAA SSFFIINNTTEEII TTRREEIIMMII””

DDDDuuuummmmiiiinnnn iiiiccccaaaa TTTTuuuuttttuuuurrrroooorrrrSSSSffff iiiinnnnþþþþ iiii llll oooorrrr

În calendarul nostru ortodox, binecuvântat de Dumnezeu, Duminica I dupãRusalii, este denumitã ºi a Tuturor Sfinþilor care s-au proslãvit de Dumnezeudin iubirea Sa atotcuprinzãtoare. Numirea „tuturor sfinþilor” (Apocalipsã 8, 3)o aflãm în Sfânta Scripturã: „ªi un înger a venit ºi a stat în altar, având ocãdelniþã de aur; ºi i s-a dat lui tãmâie multã, pentru ca împreunã curugãciunile tuturor sfinþilor s-o aducã pe altarul de aur cel dinaintea tronului.ªi fumul tãmâiei s-a suit din mâna îngerului, împreunã cu rugãciunilesfinþilor, înaintea lui Dumnezeu” (Apocalipsã 8, 3-4).

Trebuie sã ne aducem aminte de, Biblia în Ortodoxie, carte scrisã de dr.Vasile Vasilache, doveditoare, cã Biserica Ortodoxã are la temelia ei Biblia,Sfinþii, toþi sfinþii din lume, ºi Tradiþia cea nemuritoare. În chip duhovnicesc,Biserica dreptmãritoare creºtinã a orânduit, ca dupã prãznuirea PogorâriiDuhului Sfânt, când s-a temeluit prima Bisericã din lume, sã se reaminteascãde toþi sfinþii care au mãrturisit pe Dumnezeu în faþa oamenilor, având camângâiere Cuvântul Domnului: „Pe cel ce Mã va mãrturisi pe Mine în faþaoamenilor, îl voi mãrturisi ºi Eu în faþa Tatãlui Meu Care este în ceruri”(Matei 10, 32-33).

De douã mii de ani, Iisus Hristos, Domnul, ne spune: „Dacã voieºte cinevasã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, în fiecare zi ºi sã-ºi ia crucea ºi sã-Miurmeze Mie; fiindcã tot cel ce va voi sã-ºi scape viaþa, o va pierde; iar cel ce-ºiva pierde viaþa pentru Mine, acela o va mântui. Ce-i foloseºte omului dacã vacâºtiga lumea întreagã, dar pe sine se va pierde sau se va prãpãdi?” (Luca 9,23-25).

Cel dintâi dintre sfinþi, care a mãrturisit pe Iisus Hristos ca Fiul luiDumnezeu a fost Sfântul Arhidiacon ªtefan. Cu el se va deschide Marea Cartea Martirilor. Ei au mãrturisit pe Iisus Hristos cu o dragoste înflãcãratã:„Fiindcã e un dar acesta, ca de dragul lui Dumnezeu sã sufere cineva întristareºi sã rabde pe nedrept” (I Petru 2, 19).

Sfinþii, de la începutul veacurilor creºtine ºi pânã azi, de dragul luiDumnezeu: „prin credinþã au biruit împãraþi, au fãcut dreptate, au dobânditfãgãduinþe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scãpat deascuþiºul sabiei, s-au întãrit din propria lor slãbiciune, s-au fãcut puternici înrãzboaie, nãvãlirile vrãjmaºilor le-au preschimbat în fugã, femei care ºi-auluat morþii înviaþi; iar alþii au fost chinuiþi, nevrând sã primeascã eliberarea,pentru a-ºi dobândi una mai bunã, învierea; iar alþii au suferit batjocoriri ºibice, ºi chiar lanþuri ºi închisoare, au fost uciºi cu pietre, sfârtecaþi, au murituciºi cu sabia, au pribegit în piei de oaie ºi în piei de caprã, strâmtoraþi,necãjiþi, înjosiþi, - ei, de care lumea nu era vrednicã! – rãtãcind în pustiuri, înmunþi, în peºteri ºi în crãpãturile pãmântului. ªi toþi aceºtia, deºi primiserãbunã mãrturie pe temeiul credinþei lor, n-au primit roadele fãgãduinþei,; pentrucã Dumnezeu prevãzuse pentru noi ceva mai bun, aºa ca ei sã nu ajungã fãrãnoi le desãvârºire” (Evrei 11, 33-40).

Aºa arãta pe vremea Sfântului Apostol Pavel, fresca uriaºã a începuturilorcreºtinismului, într-o lume plinã de toate rãutãþile. Toate neamurile din lumeau mãrturisit prin sfinþii rãsãriþi din sânul lor, aºa cum ºi din neamul nostruromânesc au fost mãrturisitori ai Viului Dumnezeu. De la începutulcreºtinismului, pe întinsul României s-au descoperit moaºtele martirilor careacum sunt aºezaþi în calendarul ortodox ºi cinstiþi cu evlavie adâncã de pioºiicreºtini ortodocºi români.

- continuare în pagina 3-

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

a. Tãrâmul pedepseiDupã ce Cain a primit sentinþa, spune Scriptura cã a ieºit de

la faþa lui Dumnezeu ºi a locuit în pãmântul Naid. Spusa cã aieºit de la faþa lui Dumnezeu înseamnã ca a fost lipsit deajutorul Stãpânului, din pricina faptei sale blestemate.

Interesant este sã înþelegem cele cu privire la locul în care s-arânduit pentru Cain sã-ºi petreacã restul vieþii. Sfântul IoanGurã de Aur spune cã numele þinutului, Naid, este un cuvântebraic ce înseamnã cutremur. Deci, însuºi locul în care a fostpus era un tãrâm instabil, zdruncinat de cutremure, se constituieîntr-o continuã aducere aminte a semnului ce-i fusese pus, ºianume a necontenitei zgâlþâituri a trupului lui.

b. Aºezareaprimelor generaþii

ªi a cunoscut Cain pe femeia lui; ºizãmislind a nãscut pe Enoh.

Aºa a îngãduit Dumnezeu, în pofidatuturor relelor, ca umanitatea sã se miºtepe mai departe, din generaþie îngeneraþie, întotdeauna cu avantajul unuipas înaintea morþii.

Fiind muritor, i se îngãduie chiar ºinãpãstuitului Cain sã-ºi împlineascãgrija de moºtenitori. Însã de unde ºi-aluat Cain femeie? Scriptura povesteºtecum Adam ºi Eva, în afarã de Cain ºiAbel, în cursul vieþii lor de sute ºi sute deani, au mai avut nenumãraþi fii ºi fiice,adevãrate generaþii de prunci. Fiindcãera la început, neamul omenesc a fostpus sub stare de pogorãmânt deDumnezeu care a îngãduit sã secãsãtoreascã fraþii între ei. În momentulîn care s-a diversificat paleta generaþiilorasigurându-se un minim necesar princare firea umanã sã se urneascã dindreptul morþii prin naºteri sãnãtoasesuccesive, ºi în clipa în care Atotînþeleptul a observat cãvarietatea geneticã s-a restrâns atât de mult încât nu maipermitea unirea între fraþi, Dumnezeu intervine ºi proclamãîntre poruncile noahitice legea împotriva incestului.

Astfel orice învinuire cã Dumnezeu a îngãduit incestul este

total neserioasã ºi anacronicã. Câtã vreme omul aflã ce esteincestul ºi-l condamnã în urma unei legi promulgatã expres deÎnsuºi Dumnezeu, e cu neputinþã ca cineva sã îndrãzneascã sã-Lacuze pe Dumnezeu cã a îngãduit incestul. Singura atitudinecorectã când vine vorba de incest este aceea de a ne arãtamulþumirea lui Dumnezeu cã ne-a învãþat ce este ºi cã ne-a feritde el de atunci de când a fost cazul sã intervinã în chipprovidenþial.

c. Grozãvia lui LamehCain l-a nãscut pe Enoh. Enoh pe Gaidad ºi Gaidad a nãscut

pe Maleleel ºi Malaleel pe Matusala, iar Matusala pe Lameh.Lameh ºi-a luat douã femei: pe Ada ºi pe Sela. Ada a nãscut peIobel- tatãl celor care locuiesc în corturi; iar fratele lui Iubal

este cel cae a descoperitpsaltirea ºi chitara. Sela anãscut ºi ea pe Tobel careera bãtãtor cu ciocanul,fãurar de aramã ºi fier.

Întâi vedem cum încetulcu încetul umanitatea fugede moarte, depãrtându-se deea din generaþie în generaþie.Apoi vedem cum cei dinneamul lui Cain sunt aproapetrecuþi cu vederea, Moisenumai schiþând genealogiablestematului, pomeninddoar pe bãrbaþi, arareori pefemei. Apar primele meseriice aratã îndepãrtareaoamenilor de petrecerearaiului ºi preocuparea tot maiaccentuatã cu cele lumeºti.

Ne mirãm apoiîngrozindu-ne de Lameh cecade în acelaºi pãcat alstrãmoºului sãu Cain. El semãrturiseºte soþiilor:Ascultaþi glasul meu, femeile

lui Lameh; bãgaþi în urechi cuvintele mele: Am omorât unbãrbat spre ranã mie ºi un tânãr spre vãtãmare mie. Cain a fostrãzbunat de ºapte ori, iar Lameh de ºaptezeci de ori câte ºapte.

Ca o parantezã amintim interpretarea tipologicã a SfântuluiChiril al Alexandriei, potrivit cãreia Lameh este prefigurarea luiIsrael care a omorât, spre vãtãmarea lui, bãrbat tânãr pe Hristos.

Revenind la modul literal, înþelegem cã Lameh se învaþã dinpedepsirea lui Cain ºi se dã singur pe faþã, fãrã sã-l mustrecineva. Aproape cã împlineºte cuvintele spuse de profet:Dreptul este pârâºul lui de la cel dintâi cuvânt. Gândindu-se cãînaintaºul lui îºi mãrise pedeapsa tãgãduind pãcatul, Lameh ºi-amãrturisit degrabã omorul înaintea femeilor, asumându-ºipedeapsa, comparând fapta lui cu a lui Cain.

Iatã cum pedepsele date de Dumnezeu se aratã a fi de fapttemeiuri ale iubirii Sale de oameni. Ele nu se mãrginesc la celpedepsit, ci reprezintã mai ales leacuri folositoare celorlalþi.Exemplul este Lameh care se poartã repede la „spovedanie”,îmboldit de amintirea celor întâmplate lui Cain.

Conºtiinþa îl învaþã pe Lameh diferenþa dintre cele douãucideri ºi-l împinge la o mãrturisire zguduitoare. Îi descoperãgravitatea: Cain nu mai vãzuse pe altul înaintea lui sãvârºindomor ºi nu ºtia nici cum e moartea, în schimb Lameh ºtia decrima lui Cain, cât ºi pedeapsa lui, ºi tot nu s-a pãzit. De aceeaºi acceptã cã va fi pedepsit cu vârf ºi-ndesat, de ºaptezeci de oricâte ºapte. Totuºi are un mare merit: spre deosebire de Cain semãrturiseºte, împlinind voinþa Domnului: Spune tu întâifãrãdelegile tale, ca sã te îndreptezi (Isaia 43, 26).

d. Dumnezeu mângâie pe Adam ºi pe Eva în necazurile lor

Scriptura leapãdã derularea genealogiei lui Lameh ºi seîntoarce la protopãrinþii îndureraþi de pierderea lui Abel, ºispune: ªi Adam a cunoscut pe femeia lui; ºi zãmislind a nãscutfiu ºi i-a pus numele Set, zicând: Mi-a ridicat mie Dumnezeualtã sãmânþã în locul lui Abel, pe care l-a omorât Cain.

Mama Eva aproape cã-l þintuieºte pe Cain la stâlpul infamiei.În durerea ei fãrã margini, prin numirea copilului nãscut, face sãdãinuiascã blestemul acelei fapte rele, pentru ca generaþiileviitoare sã se fereascã de crima sãvârºitã de Cain.

ªi lui Set i s-a nãscut fiu ºi i-a pus numele Enos. Acesta anãdãjduit a chema numele Domnului Dumnezeu.

E o razã extraordinarã de speranþã! Încetul cu încetuloamenii încep sã se ºi înveþe minte. Prin numele pe care-l daucopiilor îºi aratã recunoºtinþa lor faþã de Dumnezeu. Iar Enos afost aºa de cuminte încât a început în rugãciune a chema numeleDomnului Dumnezeu, prefigurând parcã o rugãciune atât dedragã spiritualitãþii ortodoxe...

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XVII)

ÎÎÎÎnnnnddddeeeeppppããããrrrr ttttaaaarrrreeeeaaaa lllluuuu iiii CCCCaaaaiiiinnnn ddddeeee llllaaaa ffffaaaaþþþþaaaa lllluuuu iiii DDDDuuuummmmnnnneeeezzzzeeeeuuuu

Pentru a înþelege aceastã rugãciune secuvine mai întâi a face o scurtã precizareîn ceea ce priveºte a fi „tulburat ºi stãpânitde duhuri necurate”. Cei stãpâniþi deduhuri necurate manifestã în general oaversiune faþã de tot ceea ce înseamnãvoia lui Dumnezeu, aversiune faþã delucrarea Bisericii, faþã de slujbele sfinte,din aceasta înþelegând familia ºi obºteacreºtinã semnele posedãrii. Existã aºadar olimitã dincolo de care cel împãtimit, celrobit nu se mai poate desface de arãtãrilerãutãþilor prin libera voie. Din aceastacunoaºtem care este deosebirea duhurilor:

Duhul lui Dumnezeu ne cheamã laîmplinirea liberã a voii Sale, pe cândduhul întunecãrii robeºte firea, oîmpãtimeºte, o împinge la rãu pânãdincolo de hotarele voii libere, aduce îninimã înfricoºare ºi suferinþã, pe buzecuvinte strãine minþii, în suflet dezbinare.Cert este cã limita între simptomatologiade ordin psihiatric ºi simptomele caredefinesc posedarea demoniacã este extremde greu de stabilit. Una dintre rugãciunilepe care Biserica le pune la îndemânãpentru asemenea situaþii este „Rânduialace se face pentru cei ce sunt tulburaþi ºi

supãraþi de duhuri necurate“. Aceastanu se înscrie în categoria Sfintelor Taineale Bisericii, ci în categoria ierurgiilor. Deasemenea, notãm cã între îndrumãriletipiconale legate de sãvârºirea acesteirânduieli nu gãsim vreo precizare expresãcã aceasta ar trebui sãvârºitã în cadrulSfintei Liturghii sau în cadrul vreuneiSfinte Taine ºi nici îndrumarea cãrugãciunea aceasta ar trebui rostitã doar depreotul care ar fi liturghisit mai înainte -cum se recomandã înainte de sãvârºirea„rânduielii care se face la casa sau locul cesunt supãrate de farmece sau descântece“.Nu gãsim între îndrumãrile tipiconale nicisublinierea ca cel posedat sã fie uns cuuntdelemn de la Sfântul Maslu, ci aflãmdoar regula simplã ca cel posedat sã fieuns cu untdelemn din candelã. Castructurã, rugãciunea începe cu„Binecuvântarea micã”, rugãciunileîncepãtoare, o serie de psalmi: 142; 22;26; 67; 50. Apoi o rugãciune scurtã, darextrem de sugestivã, închinatã MaiciiDomnului: „Întru tot sfântã de DumnezeuNãscãtoare, în vremea vieþii mele nu mã

pãrãsi, ajutorului omenesc nu mãîncredinþa, ci primeºte rugãciunea mea.”Preotul rosteºte ecfonisul „Cu mila ºi cuîndurãrile…” Urmeazã „Canonul derugãciune cãtre Domnul nostru IisusHristos, cãtre Preasfânta Nãscãtoare deDumnezeu, cãtre puterile cele fãrã de trup,cãtre Sfinþii Apostoli ºi cãtre toþi sfinþii.”Este un canon alcãtuit dupã structuraclasicã de nouã cântãri. În ceea ce priveºteconþinutul, acesta este unul de pocãinþã, decerere a milostivirii lui Dumnezeu ºi deizbãvire a celui care se aflã în asemenea„tulburãri”. În final se citeºte rugãciunea„Pãrinte Sfinte, Doctorul sufletelor ºi altrupurilor…” în care se cere de laDumnezeu „sã tãmãduiascã pe robul (N)de neputinþa trupeascã ºi sufleteascã ce l-acuprins ºi sã-l facã sã vieze cu harulDomnului nostru Iisus Hristos.” În timp cespune aceastã rugãciune este specificat cãeste uns „cel bolnav cu untdelemn de lacandelã”, iar în final va adãuga ºi„Molitfele Marelui Vasile”.

Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnicul tâlcuit

RRâânndduuiiaallaa ccee ssee ffaaccee ppeennttrruucceeii ccaarree ssuunntt ttuullbbuurraaþþii

ººii ssuuppããrraaþþii ddee dduuhhuurrii nneeccuurraattee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

- continuare din pagina 1- În Vieþile Sfinþilor, tipãrite de Sfântul Dosoftei, Mitropolitul

Moldovei ºi Sucevei, se gãseºte un mare numãr de Sfinþi alecãror moaºte, savantul ºi sfântul mitropolit, spune cã le-a vãzut,s-a închinat ºi le-a sãrutat moaºtele. Curând se vor adãuga, princanonizare, tuturor sfinþilor din lume, Sfinþi români care aumãrturisit pe Hristos ºi pe vremea Sfântului DosofteiMitropolitul.

Ziua închinatã tuturor sfinþilor din lume ne duce cu gândulla toþi cugetãtorii ºi patriarhii Vechiului Testament, care auþinut aprinsã candela credinþei în singurul ºi adevãratulDumnezeu. Proorocii, fãcliile cele luminoase au prevestit ºipregãtit calea venirii lui Iisus Hristos. Dupã cum se ºtie, înpictura bisericilor ortodoxe româneºti, pe lângã Avraam, Iacov,Isaac; Isaia, Daniel, Iov ºi ceilalþi profeþi, apar înþelepþi caSocrate, Platon, Aristotel, iar lângã Peºtera Naºterii lui Iisus,alãturi de steaua luminoasã, sunt pictaþi astronomii vechiiPersii. Aºa vom vedea ºi pe Hipocrate, pãrintele medicinii ºi peGaleu, alãturi de Sfinþii Vasile cel Mare, Cosma ºi Damian,Chir ºi Ioan, Pantelimon ºi Hermolae, doctori fãrã de arginþi.

Putem spune, pe drept cuvânt, cã aceastã cinstire, unicã înortodoxie, a sfinþilor ºi înþelepþilor lumii strãvechi, aratã cuprisosinþã cum înaintaºii noºtri înþelegeau sfinþenia vieþii caînsãºi participarea la pãtimirile lui Hristos ºi la multelesuferinþe ale aproapelui nostru.

Prin sfinþii Sãi, Dumnezeu trimite ajutorul Sãu, plin debogãþie haricã. Prin ei îºi împlineºte toate voile Sale, precummãrturiseºte profetul-poet, David biblicul: „Prin sfinþii caresunt pe pãmântul Sãu, întru ei fãcut-a Domnul minunatã toatevoile Sale” (Psalmul 15, 3).

Atunci, când noi implorãm ajutorul sfinþilor, Dumnezeutrimite, potrivit Scripturii, minunile voii Sale. Fiecare dintrenoi a primit la Sfântul Botez numele unui sfânt ca patron,ocrotitor al vieþii aici pe pãmânt ºi în Împãrãþia cea veºnicã.Este o mare bucurie sã avem înger pãzitor ºi sfânt ocrotitor.Grija noastrã de cãpetenie este ca sã nu supãrãm pe cei doiocrotitori dãruiþi de Dumnezeu: „Astfel ca ºi noi, avândîmprejurul nostru atâta nor de martori – martiri ºi mucenici – sãlepãdãm tot ceea ce îngreuiazã ºi tot pãcatul ce cu uºurinþã neîmpresoarã, ºi cu stãruinþã sã alergãm la întrecerea ce ne stãînainte, cu ochii þintã la cel ce începe credinþa ºi o desãvârºeºte,la Iisus, cel ce-n locul bucuriei care-I stãtea înainte a înduratcrucea, în dispreþul ruºinii, ºi a ºezut de-a dreapta tronului luiDumnezeu” (Evrei 12, 1-2).

Sã ne facem bucuria duhovniceascã prin a ne gândi laDumnezeu, Cel minunat întru Sfinþii Sãi. Sã nu uitãm îndemnulSfântului Apostol Pavel care se adreseazã, nu numai evreilor,în epistola sa, ci ºi nouã celor de azi ºi de-a pururi: „Gândiþi-vãdar la Cel ce asuprã-ªi a rãbdat de la pãcãtoºi o astfel deîmpotrivire, ca sã nu vã lãsaþi pradã oboselii prin slãbireasufletelor voastre” (Evrei 12, 3) ºi sã rostim rugãciuni, tuturorsfinþilor, ca Dumnezeu Cel minunat întru sfinþii Sãi, sã neîntãreascã în credinþã, nãdejde ºi dragoste de sfinþenie.

Doamne, Dumnezeule, Cel minunat întru Sfinþii Tãi,binecuvânteazã-ne viaþa, casa lucrarea ºi dorul de a Te proslãviîn veacul veacului!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

DDDDuuuummmmiiiinnnn iiiiccccaaaa TTTTuuuuttttuuuurrrroooorrrrSSSSffff iiiinnnnþþþþ iiii llll oooorrrr

HHrraamm llaa BBiisseerriiccaa „„SSffiinnþþiiii ÎÎmmppããrraaþþii CCoonnssttaannttiinn ººii EElleennaa””

ddiinn cceennttrruull oorraaººuulluuii ªªtteeffããnneeººttiiLa ceas sãrbãtoresc, Sfinþii Împãraþi Cei întocmai cu

Apostoli, Constantin ºi mama sa, Elena, au adunatvineri 21 mai, la bisericã mulþi credincioºi dornici sãdea slavã lui Dumnezeu la noul locaº închinat celor doiconducãtori bizantini. Slujitori la sfântul altar au fostpreoþii bisericii, pãrintele paroh Cristian Amuza ºipãrintele Cornel Dragoº, care au avut ca invitaþi pepreoþii Laurenþiu Zeþu, Romeo Iorga, Florin Iordache ºiCãtãlin Petrescu ºi pe pãrintele diacon Gabriel Firuþã.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinþitului PãrinteCalinic, bucuria a fost ºi mai mare prin slujireapãrintelui consilier Dan Obrocea, ca protos al soboruluide clerici. Prea Cucernicia sa a transmisbinecuvântarea Ierarhului nostru, iar în cuvântul deînvãþãturã þinut a evidenþiat rolul important pe careSfinþii Împãraþi l-au avut în stabilirea dreptei credinþe ºiîn libertatea pe care au dat-o creºtinilor. Totodatã afãcut o frumoasã paralelã cu domnitorii sfinþi românica martirul Constantin Brâncoveanu saubinecredinciosul Neagoe Basarab.

Dupã Dumnezeiasca Liturghie ºi parastasul închinatctitorilor, moºilor ºi strãmoºilor, credincioºii au primitcâte un pachet cu merinde ca mângâiere, în acest sensfiind pregãtite peste 400 de astfel de pachete, prinrâvna ºi osteneala preoþilor ºi a enoriaºilor parohiei.

Mulþumim Sfinþilor Împãraþi „de Dumnezeuîncoronaþi”, pentru bucuria duhovniceascã pe care ne-arânduit-o celor care ne-am rugat ºi ne-am închinat înbiserica ridicatã în cinstea lor!

Redacþia

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Îl auzim din depãrtare atunci când mergem spre aparticipa la sfintele slujbe anunþând începutul Utreniei, alSfintei Liturghii ori a unei alte sfinte slujbe. Alt sunet alclopotului ne vesteºte moartea ºi slujba înmormântãrii unuicredincios. Atunci se trage clopotul la rãstimpuri pânã laînmormântarea lui, ca sã vesteascã ºi celorlalþi credincioºidin parohie cã unul dintre ei a plecat ºi sã-i îndemne sã seroage pentru el ºi sã le aducã aminte de moarte.

Trasul clopotelor a avut de la început un vãditcaracter de înºtiinþare, de vestire. Adicã, este semnulînceputului unei slujbe ºi un mod de chemare alcredincioºilor.

Ce este clopotul?Clopotul este un obiect de metal ce poate fi clasificat ca

instrument muzical, fiind emiþãtor de sunete; are formaunei cupe alungite cu partea largã întoarsã în jos ºideschisã. Partea superioarã e închisã, rotunjitã ºi îninteriorul ei, pe centru, are atârnatã o barã mobilã de metal,care în partea de jos e rotunjitã ca un bulb. Aceasta senumeºte „limba clopotului”. Mic sau mare, clopotul areaceeaºi formã.

Clopotele mari de la biserici se leagã cu o funie delimbã, frânghia se trage ºi izbeºte limba de pereþiiclopotului; prin izbiri repetate într-un anumit ritm, seproduc sunete de o muzicalitate armonioasã ºidiversificatã, potrivit scopului pentru care se tragclopotele; folosite în bisericã ºi aservite cultului, clopoteleau o anumitã sonoritate rezultatã dintr-o anume miºcare alor. Clopotele bisericii sunt mari ºi mici. Ele sunt atârnatede grinzi solide de lemn sau metal ºi sunt aºezate în turlabisericii sau în construcþii exterioare- clopotniþe. Clopoteleau greutate dupã mãrimea lor.

Originea ºi introducerea în cultul creºtin

Cunoscute încã din antichitate de vechii babilonieni, egipteni,chinezi, clopotele erau folosite atât în viaþa civilã, pentru a dasemnalul unor activitãþi publice, cât ºi în viaþa religioasã, laceremoniile din temple, înmormântãri etc.

Se crede cã clopotele au fost folosite prima oarã în Campania(Italia), iar cel care le-a introdus în bisericã ar fi fost episcopulPaulin de Nolla, din Campania (sec. V). Din Italia, clopotele aufost aduse de cãlugãrii scoþieni în Franþa. Folosirea lor s-ageneralizat în tot Apusul, prin sec. VII, iar din sec. IX s-auintrodus ºi în Rãsãrit.

Pânã la introducerea clopotelor, mijlocul de atenþionare acredincioºilor pentru participarea la cultul bisericii a fost toaca.

Simbolistica ºi menirea clopotelorGlasul clopotului simbolizeazã ºi trâmbiþa cu care îngerul va

vesti sfârºitul lumii ºi învierea morþilor, pentru înfricoºãtoareajudecatã de apoi (Matei 24, 31; I Corinteni 15, 52).

Sunetul clopotului în noaptea Învierii are o demnitatesolemnã ºi triumfãtoare, chemând pe credincioºi la bucuriauniversalã a înfrângerii morþii.

Menirea clopotelor este sintetizatã într-un dicton latin, astfel:„vivos voco, mortuos plango, fulgura frango” (cheamã pe cei

vii, plâng pe cei morþi ºi alungã fulgerele). În afarã de scopul practic, anume chemarea credincioºilor,

clopotele se trag fie ca sã exprime bucuria Bisericii, fieîntristarea ei, fie ca sã însoþeascã glasurile credincioºilor cuprocesiuni sfinte, de bucurie sau întristare.

În prima situaþie ar trebui sã enumerãm sunetul de bucurie altuturor clopotelor în timpul slujbei Învierii, la cântarea „Hristosa înviat”, legatã de începutul slujbei Utreniei Paºtelui, iar în a

doua sunetul de doliu al clopotelor în Vinerea cea Mare ºi laslujbele de înmormântare ºi, în sfârºit, ultima ipostazã, glasulclopotelor în timpul purtãrii icoanelor, la hramurile bisericilorsau al Epitafului, în timpul slujbei Utreniei din Sâmbãta ceaMare.

Cum ºi când se bate clopotul În tipicele manuscrise gãsim îndrumãri despre lovirea

clopotelor, în funcþie de sãrbãtoare. Astfel, se precizeazã în afarãde altele „cum trebuie sã se tragã clopotele”, în câte „stãri” ºi cucâte clopote. Dupã bãtaia clopotelor, credinciosul putea sãînþeleagã importanþa fiecãrei sãrbãtori ºi ceasul începutuluislujbei, mai ales în perioada în care calendarele ºi orologiile nuerau la îndemâna oricui, stabilind mersul la bisericã.

Acest tras al clopotelor are loc ºi astãzi, dar fãrã reguli ºi fãrãcercetare.

La mãnãstiri este invers, existã mai multe feluri de toacã ºide clopote, iar modul ºi timpul lovirii lor, de altfel destul decomplicat, se precizeazã de tipicul fiecãrei mãnãstiri în parte.

La bisericile de mir, despre care este vorba aici, clopotelesunt trase, aºa cum am spus la început, înainte de începutuloricãrei slujbe, ca sã-i înºtiinþeze pe credincioºi. Adicã, clopotulbate înainte de Vecernie, de Utrenie, ºi înainte de DumnezeiascaLiturghie.

Când o slujbã este unitã cu alta, clopotul este tras din nou lasfârºitul celei dintâi. Termenul „unitã” trebuie înþeles în sensul

cã apolisul Utreniei nu se mai rosteºte, binecuvântareaDumnezeieºtii Liturghii fiind datã imediat dupã troparul de lafinalul Utreniei.

De exemplu, este tras la sfârºitul Ceasurilor, ca sã înceapãVecernia cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinþite, la sfârºitulCeasurilor mari, ca sã înceapã slujba Vecerniei ºi a Liturghieisfântului Vasile cel Mare, în ajunul Crãciunului ºi al Bobotezei,sau la Vecernia cea mare, din Vinerea sfintelor Patimi, la

sfârºitul Liturghiei pentru începutul slujbei „plecãriigenunchilor” din ziua de Rusalii sau al Aghiasmei celei marisau în cinstea unei sãrbãtori naþionale etc.

Astfel, credincioºii sunt înºtiinþaþi despre începutul slujbeicare urmeazã ºi sunt chemaþi sã vinã la aceasta.

Alte situaþii de folosire a clopotului

La Vecernia din Duminica Sfintelor Paºti, care mai poartãdenumirea de „a doua Înviere”, la citirea Sfintei Evanghelii sebate câte o datã în clopot dupã fiecare verset.

La catedrale, la mãnãstiri ºi la bisericile de enorie se tragclopotele când vine arhiereul în vizitã canonicã, atât la sosire,cât ºi la plecarea din bisericã.

Se trag clopotele când se anunþã încetarea din viaþã a unuicredincios, precum ºi în timpul slujbei înmormântãrii, pânã laaºezarea sicriului (coºciugului) în mormânt.

De asemenea se trage clopotul la slujba Parastasului, cândse cîntã: Veºnica pomenire.

La denia de Vineri seara în Sãptãmâna Patimilor se tragclopotele în timpul ocolirii bisericii cu Sfântul Epitaf, fãcându-se pauzã atunci când se rostesc ecteniile.

În Sâmbãta Mare, de obicei nu se trag clopotele.În noaptea Învierii se bate toaca ºi se bat clopotele îndelung,

în tot timpul ieºirii procesiunii din bisericã ºi pânã se începecitirea Sfintei Evanghelii.

În Sãptãmâna Luminatã se bate toaca ºi se trag clopotele înacelaºi timp, la toate serviciile religioase.

Clopotniþele sau campaniileStrâns legate de folosirea clopotelor în cult sunt ºi locurile în

care acestea sunt instalate ºi pãstrate: clopotniþele saucampaniile. Acestea din urmã sunt construcþii sau încãperianume pentru instalarea clopotelor în folosinþa cultului.

Clopotniþa poate fi unul din turnurile din faþã de deasuprabisericii sau o construcþie specialã, în apropierea bisericii, ziditãdin piatrã, cãrãmidã sau lemn. De obicei, clopotniþele au formãde turnuri circulare sau poligonale, înalte, cu mai multe etaje,clopotele fiind aºezate cel mai sus, pentru ca sunetul lor sã poatãfi auzit la mari depãrtãri; de aceea încãperea de sus, unde suntclopotele, are formã de foiºor deschis sau are zidurile strãpunsede goluri, în fiecare parte.

Cele mai vechi clopotniþe de acest fel apar în Apus (sec. V-VI), cu turnuri circulare, înalte, ulterioare construcþieibisericilor. În Rãsãrit, clopotele au fost introduse prin sec. IX ºisunt aºezate atât în turnul-clopotniþã de deasupra pronaosului (lacele mai multe biserici), dar ºi în turnuri-clopotniþe separate decorpul bisericii (ca la mãnãstiri).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

UUttiilliizzaarreeaa ccllooppoottuulluuii îînn ccuulltt LLiittuurrggiiccãã

Iatã câteva definiþii a ceea ce este un sfânt:Sfântul este acel om care-ºi începe fiecare zi

cu cuvintele: „Fie ca chipul lui Hristos sãstrãluceascã prin mine astãzi în toateîmprejurãrile vieþii!”

Sfântul este omul ce se roagã zilnic sã sefacã unealta dragostei lui Dumnezeu spre apurta poverile copiilor Lui.

Sfântul este un pãcãtos iertat. Sfântul estecel ce face sã ne fie mai uºor sã credem înDumnezeu.

Sfântul este un pãcãtos care nu se dã bãtut.Biserica nu ne numeºte sfinþi pânã dupã moarte,fiindcã uneori nu mergem pânã la capãt. Cãdemîn pãcat ºi rãmânem acolo. Mulþi abandoneazã

cursa pe ultima sutã de metri. Trezvia nu estedoar preþul libertãþii; este ºi preþul sfinþeniei.

În limba greacã agios (sfânt) înseamnãneasemãnãtor, deosebit. Sfântul este deosebitde oamenii din lume, fiindcã priveºte spreHristos ºi îºi îndreaptã viaþa nu dupã lume, cidupã voia lui Dumnezeu.

Frumuseþea sfinþeniei este de nedesminþit.Poetul W. B. Yeats spunea: „Îl poþi combate peHegel, dar nu pe un sfânt”. Nimeni nu poatetãgãdui puternica dovadã a unei vieþipreschimbate.

Sfinþii sunt „dovada concretã a puteriipreschimbãtoare a Evangheliei. Ei sunt primeleroade ale vieþii cereºti, înainte-mergãtorii

Împãrãþiei ce va sã vie” (A. Calivas).Sfântul este o scrisoare scrisã de

Dumnezeu cu Duhul Sfânt nu pe hârtie,ci în inimile oamenilor. Cum mãrturiseaSfântul Pavel Apostolul: „Cartea noastrãvoi sunteþi, scrisã în inimile noastre,cunoscându-se ºi citindu-se de cãtre toþioamenii, arãtându-vã cã sunteþi carte alui Hristos slujitã de noi, scrisã nu cucernealã, ci cu Duhul lui Dumnezeu celuiviu, nu pe table de piatrã, ci în tablelecele de carne ale inimii” (II Cor. 3, 2-3).

(dupã Anthony Coniaris)

Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

CCee eessttee uunn ssffâânntt??

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Preotul dupã rugãciunea: „Ia aminteDoamne...”, se ridicã ºi, cu mâini tremurând,apucã Trupul lui Hristos, Îl înalþã deasupraSfântului Disc ºi rosteºte puternic: Sã luãmaminte, Sfintele sfinþilor! Aceste cuvinte neîndeamnã sã luãm seama, cele sfinte sunt pentrusfinþi.

Sfântul Chiril ne confirmã cã Sfintele Daruriau primit coborârea Sfântului Duh. Sfinþi însãsuntem ºi noi, cei ce ne-am învrednicit delucrarea Lui. Darurile Sfinte sunt rânduite doarpentru sfinþi.

ªi Sfântul Ioan Gurã de Aur spune cã:„Preotul slujitor, drept, în Sfântul Altar ºiînaintea Sfintei Mese, cu voce tremurãtoare,care naºte teama, cu mâinile înãlþate ºi þinândSfântul Trup, într-o pace adâncã, rosteºte:Sfintele sfinþilor. Astfel pe unii îi chemã sã seîmpãrtãºeascã (cei vrednici, curaþi, sfinþi,pregãtiþi), altora le interzice (celor nevrednici,necuraþi, nepregãtiþi, nepocãiþi), nu cu mâna, cicu vocea pe care o are ºi care este mai puternicãdecât mâna. ªi Sfântul continuã: „Dacã cinevanu este sfânt, sã nu se apropie”. ªi nu spunedoar sã fie curat de pãcate ci sfânt, pentru cãsfânt nu este doar cel care nu sãvârºeºte pãcatul,ci acela care se umple de Duh Sfânt ºi debogãþia faptelor lui bune. Nu vreau sã fiþiizbãviþi doar de noroiul pãcatelor, ci sã fiþi ºialbi ºi frumoºi ºi neprihãniþi. Nu i se îngãduieoricui sã se apropie de preacuratele Taine, sãbea din Izvorul dãtãtor de Viaþã. De aceea,preotul nu-l cheamã pe fiecare, ci þinând înmâini preacuratul Trup alDomnului, cheamã doar pe cei caremerg pe calea sfinþeniei: Cele Sfintesunt ale sfinþilor. Este ca ºi cum arzice: Iatã pâinea vieþii pe care ovedeþi, deci alergaþi sã o luaþi, darnu toþi, ci doar aceia care sunteþisfinþi, pentru cã doar sfinþilor le suntîngãduite cele sfinte.

Prin sfinþi nu se înþeleg doaraceia care au ajuns la desãvârºireavirtuþii, ci ºi aceia care se silesc ºistãruie sã ajungã la aceasta, deºi n-au atins-o încã. ªi cei care se luptãsunt sfinþi, pentru cã nici pe aceºtianu-i împiedicã nimic sã sesfinþeascã prin participarea laSfintele Taine. Aceste cuvinte sunto mângâiere pentru noi toþi, faptul cã sfântulIoan numeºte sfinþi pe creºtinii care stãruie ºi sestrãduiesc sã se pregãteascã cât mai bine posibilpentru Sfânta Împãrtãºanie. Înãlþareapreacuratului Trup al Domnului, care sesãvârºeºte cu douã mâini (primele trei degete)are douã simbolisme:

Dumnezeiasca Euharistie este reprezentareaJertfei de pe Cruce, dar ºi continuarea acesteiapânã la a doua Venire a Domnului. Ce s-aîntâmplat atunci pe Golgota? Pe Domnul L-auîntins pe pãmânt, apoi L-au ridicat pe cruce ºiacolo L-au pironit. Dupã aceea, au tras cufrânghii ºi au înãlþat crucea cu preacuratul LuiTrup, fixându-o în pãmânt. Aceasta reprezintãînãlþarea Mielului la Sfânta Liturghie, cândpreotul înalþã uºor ºi cu evlavie deasupraSfântului Disc, Sfântul Agneþ. Dealtfel, despreînãlþarea pe cruce, Domnul a vorbit ucenicilorSãi simbolic spunându-le: „Iar Eu, când Mã voiînãlþa de pe pãmânt, îi voi trage pe toþi la Mine”.

Domnul se aflã cu Trupul ºi Sângele în faþanoastrã nu pe Cruce, ci în Mormânt.Simbolismul aratã cã prin înãlþarea Agneþuluide cãtre preot la rostirea cuvintelor Sã luãmaminte. Sfintele Sfinþilor!, sufletul lui Hristos

se ridicã din iad, trãgând cu Sine ºi eliberândmulþimea drepþilor, bãrbaþi ºi femei, care seunesc cu Trupul Lui teandric, care nu a vãzutstricãciune, ºi astfel, se realizeazã înviereaDomnului din morþi. Deci, înãlþareasimbolizeazã ieºirea sufletului din iad, unirea cuTrupul din mormânt ºi învierea din morþi.

La cuvintele cutremurãtoare ale preotului„Sfintele sfinþilor”, strana rãspunde: „UnulSfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slavalui Dumnezeu Tatãl. Amin”, pentru cã nimeninu este sfânt, drept ºi fãrã de pãcat în afarã deDumnezeu.

Noi toþi, preoþii slujitori, care înconjurãmSfântul Altar, voi toþi care vã apropiaþi deSfintele Uºi ca sã vã împãrtãºiþi ºi ceilalþi carestaþi ruºinaþi pentru cã nu vã puteþi împãrtãºi,aparþinem celor care am fost chemaþi deDomnul Rãstignit. Ne-a tras lângã El ca sãdevenim una cu El. ªi în acest fel, prin SfântaÎmpãrtãºanie, nu numai cã ne hrãneºte cu hranãnemuritoare, dar ne ºi uneºte ºi ne transformã.Adicã, în timp ce ne apropiem de Sfântul Potir,trebuie sã nãdãjduim într-o înãlþare spiritualãcare prin unire cu firea Lui, ne va atrage ºi ne vaaºeza pe Tronul ceresc al împãrãþiei Lui. Prinacest gest simbolic al preotului, Domnul înãlþatpe cruce ne spune: „V-am tras spre firea Meadivino-umanã, v-am iubit pânã la jertfa ºimoarte pe cruce. Am dorit sã Mã unesc cu voi ºisã mãnânc Paºtele mântuitor. V-am oferitTrupul ºi Sângele Meu spre mâncare ºi bãuturãºi vã întreb: aveþi oare ºi voi acelaºi dor faþa de

Mine? Vã apropiaþi de Sfânta Tainã, precumcãprioarele însetate? Luaþi seama la îndemnulMeu: Sfintele sunt pentru sfinþi”. Dupã SfântaScripturã în timpurile vechi, sfinþi se numeautoþi creºtinii. Uºor, noþiunea s-a limitat doar lacei aleºi, adicã la aceia care au fost chinuiþi pânãla moarte, sau la cei care L-au mãrturisit înprigoane, în închisori, în exiluri, care ºi-audedicat întreaga viaþã slujirii lui Dumnezeu.Deci, cele trei tagme ale sfinþilor creºtini erau:martirii, mãrturisitorii ºi sfinþii. În sens larg,sfânt este ºi fiecare credincios nevoitor care sedesparte de pãcat, neavând în sufletul lui „patãsau zbârciturã, sau altceva de acest fel”. Sã nuuitãm însã, cã toþi oamenii fãrã nicio excepþiesunt pãcãtoºi. Singurul fãrã de pãcat S-a adusJertfã pe Cruce. Jertfa aceasta bine primitã, aiertat tot neamul omenesc, pãcatele tuturoroamenilor, de la Adam pânã la ultimul om carese va naºte înainte de a doua Venire aDomnului. Când însã acestea vor fi iertate ºiºterse? Atunci când oamenii îl vor recunoaºtepe Fiul lui Dumnezeu în persoana lui IisusHristos, Care S-a întrupat ºi a suferit în zilele luiPonþiu Pilat ºi a înviat din morþi. ªi când încontinuare, dupã ce vor primi ºi vor crede

acestea, cu toatã inima, se vor boteza ºi se vorîmpãrtãºi cu preacuratele Taine ºi, în acelaºitimp, vor accepta întreaga învãþãturã dogmaticãa credinþei noastre ortodoxe. Atunci, Sângele pecare Hristos L-a vãrsat pe Cruce ºi Se oferãnouã, la fiecare Sfântã Euharistie, îi va curãþa pecreºtini de orice fel de pãcat, pentru cã se dã„spre iertarea pãcatelor ºi spre viaþa de veci”.

Acest scump Mãrgãritar, aceastã picãturã deSânge pe care o luãm, ne curãþeºte, nelumineazã, ne face purtãtori de Hristos ºi deduh, ne face sfinþi. O picãturã de Sânge poatedeveni un ocean necuprins în care se pot curaþiºi spãla milioane de oameni. Este suficient caaceºtia sã o doreascã!

Un bãtrân isihast, pãrintele Augustin senevoia singur, în pustiu, într-o chilie-bisericuþãcu hramul „Intrarea Maicii Domnului înBisericã”, din mãnãstirea Sfântul Filotei dinSfântul Munte. Odatã, aºa cum povestea elînsuºi, pe când fãcea metanii ºi închinãciuni, is-a arãtat diavolul în chilie sub chipul unuicâine înfricoºãtor care arunca flãcãri pe gurã.A nãvãlit asupra lui, urlând ºi spunând-i cã-lardeau rugãciunile ºi metaniile lui. BãtrânulAugustin l-a apucat, l-a izbit de perete ºi i-aspus: „Diavole rãu, de ce rãzboieºti cu atâtafurie ºi rãutate fãpturile lui Dumnezeu?”Imediat, diavolul turbat, de ruºine a dispãrutlãsând în urma lui fum ºi putoare. ªi pãrinteleAugustin a continuat sã povesteascã: „Diavolul

era foarte puternic dar ºi euramolitul, cu ajutorul luiDumnezeu l-am aruncat ºi l-am lipit de perete”, dupã aceeaînsã, a început sã-mi parã rãu,sã mã mustre conºtiinþa cã l-am bãtut pe diavol. Amaºteptat cu înfrigurare sã selumineze, ca sã alerg laduhovnic ºi sã mã mãrturisesc.Când s-a luminat, am mers laProvata (o orã ºi jumãtate dedrum), l-am gãsit peduhovnicul meu ºi m-amspovedit, l-am spus ce s-aîntâmplat la rugãciune ºi cuml-am lovit pe diavol.Duhovnicul a fost foarte

înþelegãtor, nu mi-a dat niciun canon dar mi-azis sã mã împãrtãºesc a doua zi. Eu am sãrit însus de bucurie ºi toatã ziua am fãcut treabã, iarnoaptea am privegheat cu metanii ºiînchinãciuni. Dimineaþã la ora cinci, am mersla Sfânta Liturghie sã mã împãrtãºesc. Cândpreotul a atins linguriþa de buzele mele amvãzut în ea o bucatã de Carne ºi Sânge! ªi ammestecat-o, ca s-o înghit. Oh! O fericirenegrãitã m-a cuprins, încât nu mai puteam sãrezist! Din ochi îmi curgeau râuri de lacrimi,inima ºi trupul erau copleºite de fericireanegrãitã! Am plecat repede sã nu mã vadãpãrinþii, sã nu priveascã prefaceriledumnezeieºti pe care le-am primit cunevrednicie de la Dumnezeu. Toate acestea le-adescoperit el însuºi pãrintelui Paisie,cunoscutul monah ºi ascet din Sfântul Munte”.

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS,

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorulunor evenimente ºi a unor experienþe din vieþilesfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor,

Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 421-425.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LXIII)

SSSSãããã lllluuuuããããmmmm aaaammmmiiiinnnntttteeee,,,, SSSSffff iiiinnnntttteeee lllleeee ssss ffff iiiinnnnþþþþ iiii lllloooorrrr !!!!

Cum trebuie priviteispitele în sãrbãtori?Tocmai am trecut printr-o perioadã de mare

sãrbãtoare în viaþa Bisericii: Sfinþii Împãraþicei în tocmai cu Apostolii, Constantin ºi mamasa Elena, Moºii de Varã, Rusaliile ºi SfântaTreime. Cu toþii suntem încercaþi de ispite, înspecial în jurul sãrbãtorilor. Unii dintre noi nicinu ne dãm seama de acest lucru. Dar pentru alupta trebuie sã-þi cunoºti adversarul ºi sã-þialegi armele potrivite; în cazul nostrurugãciunea, rãbdarea, dragostea ºi credinþa.Pãrintele Paisie Aghioritul în „Viaþa defamilie” abordeazã acest subiect, mai puþinobiºnuit, pentru a întãri membrii familiei înlupta cu vrãjmaºul mântuirii...

În sãrbãtori Hristos, Maica Domnului ºi toþisfinþii se bucurã ºi dãruiesc oamenilorbinecuvântãri, daruri duhovniceºti. Dacã pãrinþiiîmpart daruri atunci când sãrbãtoresc copiii lor ºiîmpãraþii fac graþieri atunci când li se naºte vreunfiu, sfinþii de ce sã nu împartã ºi ei daruri? Mai alescã bucuria pe care ei o dãruiesc þine multã vremeºi ajutã mult sufletele. De aceea diavolul, care ºtielucrul acesta, creeazã ispite pentru ca oamenii sãfie lipsiþi de darurile dumnezeieºti ºi sã nu sebucure, nici sã primeascã folos duhovnicesc dinsãrbãtoare. ªi poþi vedea uneori cum într-o familie,atunci când toþi se pregãtesc sã se împãrtãºeascã lavreo sãrbãtoare, diavolul îi face sã se certe ºi nunumai cã nu se împãrtãºesc, dar nici la bisericã numai merg. Aghiuþã brodeazã astfel lucrurile, încâtaceaia sã se lipseascã cu totul de ajutoruldumnezeiesc.

Aceasta se poate vedea ºi în viaþa noastrãcãlugãreascã. De multe ori Aghiuþã, deoarececunoaºte din experienþã cã ne vom folosiduhovniceºte la sãrbãtori, în ziua praznicului sauîn ajun creeazã – ca un ispititor ce este – o ispitã ºine stricã toatã dispoziþia. Se poate, de pildã, sã nefacã sã ne certãm cu vreun frate, dupã care neaduce întristare, zdrobindu-ne sufleteºte ºitrupeºte. ªi astfel nu ne lasã sã ne folosim desãrbãtoare prin doxologia dãtãtoare de bucurie.Însã Bunul Dumnezeu ne ajutã atunci când vede cãnu am fost noi pricina ispitei, ci ea s-a fãcut numaidin invidia celui viclean. ªi ne va ajuta încã ºi maimult atunci când vom lua cu smerenie greºealaasupra noastrã ºi nu numai pe fratele nostru, darnici mãcar pe diavolul, urâtorul de bine, nu-l vomjudeca, deoarece treaba lui este sã pricinuiascãsminteli ºi sã împrãºtie rãutate, iar a omului, ca ºichip al lui Dumnezeu, sã rãspândeascã pace ºibunãtate...

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinteduhovniceºti IV.Viaþa de familie, Ed.

Evanghelismos, Bucureºti, 2003, pag. 175-176).Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

FFFFAAAAMMMMIIII LLLL IIIIAAAA „„„„bbbbiiii sssseeeerrrr iiiiccccaaaa dddd iiiinnnn ccccaaaassssãããã””””

55

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

Bãtrâna Moldovã a dat ºi ea lavremea cuvenitã jertfã sfinþitoare. Aodrãslit sau a atras pe pãmânturile eibinecuvântate ºi sfinþi ºi sfinte moaºte. Aajuns cunoscutã lumii întregi nu doarpentru evlavia credincioºilor sãi saupentru ctitoriile fermecãtoarele aleMarelui Voievod Sfânt ªtefan, ci ºipentru vetrele de sihãstrie ºi creaþieromâneascã pe care le adãposteºte,pentru muntele sfânt, Ceahlãul, care s-adovedit din cele mai îndepãrtate timpuripânã astãzi loc de jertfã ºi mulþumire.Aici, în creierii Moldovei, într-un oraºliniºtit, cândva cetate de scaun, ce cautãpacea de altãdatã, dãinuie o comoarã.Comori duhovniceºti sunt multe pe totcuprinsul Moldovei, dar la Suceava unSfânt tãcut precum Ceahlãul revarsã dinplin mila Domnului peste poporuldreptcredincios ce-i cere cu lacrimimijlocire.

Sfântul Ioan cel Noul de la Suceava –un martir al Ortodoxiei din toatetimpurile.

Cunoscãtor al religiei, om luminat ºinegustor desãvârºit

Un tânãr de nici treizeci de ani a mãrturisitadevãrul mântuirii neamurilor cu o tãrie greude imaginat, undeva la malul mãrii, aproape deBrãila de astãzi. A mãrturisit pentru cei deatunci, din secolul XII, la fel cum a mãrturisitºi pentru cei de astãzi ºi de mâine. Despretânãrul Ioan istoria consemnatã în Sinaxare ne

spune cã s-ar fi nãscut în pãrþileTrapezuntului anatolian, cunoscând prindestoinicia sa limbile ºi obiceiurile pontice ºidunãrene. Se spune, de altfel, cã nu era strãinde neamul nostru dreptcredincios.

Lãsând la o parte naþionalitatea acestuisfânt mucenic, cãci negustorii au patrie toatetârgurile lumii deopotrivã, se cuvine a spunecã „viaþa lui era trãirea în Hristos, neguþãtorialui devenise o iconomie pentru ÎmpãrãþiaCerurilor, iar câºtigul lui... era credinþa curatãºi mântuirea sufletului”. Fiind cunoscutpentru priceperea sa mai-marilor din Cetatea-Albã, mulþi doreau sã-l atragã de partea lor,cãci era destoinic ºi iubit de toatã lumea.Printre cei interesaþi de convingerilereligioase ale lui Ioan ºi de convertirea lui lacatolicism se afla ºi un veneþian catolic penume Reiz. „Dupã câteva discuþii, Ioan s-adovedit cunoscãtor al Sfintei Scripturi ºiSfintei Tradiþii, al întregii istorii creºtine,precum ºi meºter în a scoate în relief abaterileApusului de la dreapta credinþã”. Mulþi dintrecorãbierii veneþieni s-au alãturat tânãruluinegustor ortodox în urma acestor pledoarii.Ruºinat, Reiz a vrut sã-l piardã pârându-lhanului tãtar, eparh al cetãþii, cum cã esteinteresat sã se încreadã în profetulmusulmanilor.

Rãspunsuri creºtine grãitoarepeste veacuri

Ajuns în faþa hanului, la trei zile dupã ce is-au prezentat toate bogãþiile ºi desfãtãrilepãgâne, Ioan a fost invitat sã trãiascãramadanul alãturi de musulmani. Rãspunsull-a lãsat fãrã cuvinte pe eparhul tãtar:„Luminate, cel care v-a spus aceste lucruridespre mine este un mincinos...., el a încercat

sã mã convingã sã trec la credinþa lumeascã apapistaºilor, iar acum v-a minþit pe toþi, aºacum a mai fãcut, de ce nu trece el la credinþavoastrã, fiindcã el tot nu crede în nimic, dar econvins cã ºi credinþa Apuseanã este oafacere...”. Conducãtorul cetãþii l-a izgonit peReiz pentru clevetirile sale mincinoase ºi l-arechemat pe Ioan, poruncindu-i sã se lepedede Hristos ºi sã se închine Profetului.Rãspunsul dat de tânãrul negustor creºtin artrebui sã-l avem fiecare dintre noi pregãtitpentru tulburãrile vremurilor de acum: „Numã pot lepãda de mine, fiindcã eu trãiesc înHristos, iar credinþa noastrã nu-i de la oameni,ci pentru oameni de la Dumnezeu (Fapte 5,39). Credinþa voastrã este pentru a înfricoºalumea, nu pentru a-i da bucurie ºi pace, dar celcare scoate sabia de sabie va pieri”.

Au urmat bãtãile ºi umilinþele pentru cel cenu putea tãgãdui Lumina lumii, la fel cum nute poþi ascunde de lumina Soarelui. Dupãtorturi crunte, a fost legat de picioarele dinspate ale unui cal ºi târât pe strãzile pietruiteale cetãþii, pânã ce „un iudeu s-a repezit la elºi l-a înjunghiat peste tot cu un cuþit”.

Sfintele Moaºte ale Mucenicului Ioanvegheazã asupra Ortodoxiei de sub cupolapestriþã a Catedralei Episcopale din Suceava,dupã nenumãrate peregrinãri de la Suceava laZolkiev în Polonia ºi Viena, însuºi vicleanulReiz dorind a vinde Sfintele Moaºtecreºtinilor din toatã lumea, din motive lesnede înþeles.

Nu întâmplãtor a lãsat Domnul ca cea maiveche operã originalã scrisã în limba românãsã fie „Acatistul Sfântului Mucenic Ioan celNou de la Suceava” inclus de alcãtuitor,Grigorie Þamblac, în lucrarea „MuceniciaSfântului ºi Slãvitului Mucenic Ioan cel Nou”.

R. D.

Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava († 2 iunie)

SSttããppâânn aall mmããrriilloorr ººii mmeeººtteerr aall ccrreeddiinnþþeeii

Dumnezeu a lãsat pe pãmânt toatecu mãsurã: ore de luminã ºi ore deîntuneric, zile de sãrbãtoare ºi zile demuncã, timp suficient pentru semãnatºi destulã vreme pentru strângerearoadelor. Vieþii noastre i-a statornicito limitã, aºa încât omul sã preþuiascãfiecare secundã a ei ºi totodatã sã seîngrijeascã de sufletul nemuritor.

Cumpãtarea trebuie înþeleasã cacentru de echilibru al unei balanþe ceare pe un taler lãcomia, iar pe celãlaltzgârcenia. La polul opus al acesteivirtuþi se aflã risipa care slãbeºtetrupul, sfâºie sufletul ºi pustieºteraþiunea: “Oricine are judecatã estecumpãtat în toate lucrurile; nu uita cãlocul desãvârºirii ºi mãreþiei este lamijloc, pe acolo mergi ºi tu, nu teîmpletici pe amândouã pãrþile”.(Giami, poet ºi filosof persan)

Cunoscutã ºi sub numele decumpãtare sau temperanþã,cumpãtarea poruneºte plãcerilor: peunele le urãºte ºi le alungã, pe altelele îngãduie ºi le reduce la mãsuracuvenitã, fãrã a le urmãri vreodatãpentru ele însele. Cea mai maresatisfacþie constã în a gusta dindorinþe, nu cât vrei, ci cât trebuie.Astfel, orice lucru oferit de naturã sau

creat prin truda omului va fiapreciat la adevãrata lui valoare.Pe de altã parte, cumpãtarea ºiprevederea fac întotdeauna casãbunã, completându-se reciproc.

Iatã ce spune Sfântul Ioan Gurãde Aur despre aceastã virtute:„Dupã cum corãbiile uºoarestrãbat mãrile cu iuþealã, iar celeprea încãrcate se afundã, tot aºacumpãtarea ajutã mintea sãstrãbatã mare vieþii ºi sã priveascãla cele cereºti”. Biserica a impuscumpãtarea prin instituireapostului, prin îmbrãcãmintecuviincioasã ºi prin mãsura învorbire. Omul înfrânat se poateocupa astfel cu rugãciunea ºi cufapte plãcute lui Dumnezeu.Altfel riºti sã te înrobeºtipropriilor patimi.

Nu doar creºtinismul ridicã larang de virtute cumpãtarea, ci ºicelelalte religii ale lumii. Cei dinþinutul coreean sunt vestiþi pentrustilul cumpãtat în ce priveºtemâncarea. Japonezii au învãþat sãvalorifice fiecare colþ dinpãmântul lor, dat fiind numãrulfoarte mare de locuitori ai acesteiþãri relativ mici. Înþeleptul

egiptean Ptahhotept spunea: „Nu îþidezvãlui uºor gândurile, ci vorbeºte cucumpãtare!” (Kay-Ghabus, Carte deînvãþãturã).

Vai de poporul care e nevoit sãplãteasã risipa sãvârºitã de cei careconduc þara; egoismul ºi nedreptatea vortrona în aceastã situaþie, deschizând caleliberã rãzvrãtirilor de orice fel. De aceeacumpãtarea este socotitã baza bunãstãriiºi mama celorlalte virtuþi.

De când e lumea, cei virtuoºi ajungadesea sã ispãºeascã greºelile vicioºilor.Mai mult, oamenii cu simþul cumpãtãriiºi cu mãsurã dreaptã în toate suntdispreþuiþi ºi confundaþi cu zgârciþii.

Cumpãtarea cãleºte voinþa ºi îºidezvãluie folosul la nevoie. Celcumpãtat din fire sau prin formare, cuuºurinþã va depãºi toate încercãrilevieþii, pe când acela care în îndestulare adevenit pãtimaº, cum se va lovi denecazuri ºi lipsuri, va ºi muri.

Sã nu ne facem un scop din agonisireapeste mãsurã a bunurilor pãmânteºti, cisã ne strãduim spre a le crea ºi folosi încumpãtare. Pentru cã numai„cumpãtarea þine sãnãtatea omului ºihãrnicia þine averea” (proverbromânesc).

Amalia CORNÃÞEANU

CCuummppããttaarreeaa îînn ffaappttee ººii ccuuvviinnttee aadduuccee llaauuddãã cceelluuii îînnþþeelleepptt

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

7

Încercarea de a vorbi despre creºtinii din Orientul Mijlociu, saumai bine zis despre arabii creºtini încadraþi în lumea musulmanãîncepând cu secolul al VII-lea, poate pãrea un lucru îndepãrtat despaþiul geografic tradiþional creºtin. Ce au însemnat arabii în istoriaumanitãþii, se cunoaºte foarte bine, au realizat lucruri remarcabile îndomenii dintre cele mai diverse, plecând de la descoperirilearheologice ºi continuând cu înfãptuiri deosebite în matematicã,medicinã, filosofie, literaturã, arte etc. Din pãcate creºtinii dinOccident sau chiar cei din Europa de Est ºi Rusia uitã uneori cãreligia creºtinã s-a nãscut în Orient, iar când vorbesc despre OrientulApropiat sau cel Mijlociu se gândesc aproape în exclusivitate laarabii musulmani. De asemenea impresiile despre acest spaþiu suntadesea deformate de mass-media, de o literaturã româneascã, de oinformaþie lipsitã de obiectivitate, ori de o impresie superficialã, cepoate proveni dintr-o scurtã cãlãtorie turisticã sau de afaceri. Deaceea este necesar un studiu mai amãnunþit al tradiþiei arabe creºtine,ce se întinde din Orientul Apropiat pânã în Spania; din punct devedere cultural ea se intersecteazã cu tradiþiile siriacã, latinã oriarmeanã, distingând ºi filoane maronite, caldee sau asiriene.

Din punct de vedere dogmatic tradiþia arabã creºtinã se împarteîn trei confesiuni:

- cea melkitã, ataºatã hotãrârilor de la Calcedon dinanul 451 ºi învãþãturii cu privire la unicul ipostas al luiIisus Hrislos cu cele douã firi. În cultura arabã credincioºiimelkiþi mai poartã ºi numele de Rum, adicã romani, încalitate de moºtenitori ai creºtinilor bizantini „romani“.

- iacobiþii, care vorbesc despre un singur ipostas cu osingura fire a lui Iisus Hristos; siriacii, copþii ºi armenii,care sunt de acord cu ei, ºi se considerã „monofiziþi“.

- nestorienii, care susþin în existenþa lui Iisus Hristosprezenþa a douã ipostase ºi douã firi, doctrina esteîmbrãþiºatã de asirieni.

În forma ei eclesialã tradiþia arabã îºi gãseºte cea maibunã expresie în Biserica coptã din Egipt, cea mai maredintre Bisericile vechi-orientale ca numãr de credincioºi ºica influenþã. Biserica asiro-caldeeanã îºi are centrul în Irak,Bisericile siriacã ºi melkitã sunt concentrate în Siria, iarcea maronitã in Liban.

Originalitatea tradiþiei arabe creºtine este cu atât maievidentã cu cât ea este anterioarã Islamului. Prima scrierearabã provine din siriacã ºi ar fi opera mediului creºtin, deoarececele mai vechi vestigii au fost descoperite în preajma unor bisericica cea de la Zebd, la sud-est de Alep, unde existã inscripþii trilingve,în limbile greacã, arabã ºi siriacã. Prin învãþãmântul practicat pelângã. Bisericã, scrierea va ajunge pânã în Bahrein sau în regiunilede coastã ale Golfului Persic, unde erau instalate comunitãþi decreºtini. Astfel obiecþia venitã din partea arabilor musulmani, însensul cã arabii creºtini nu ar fi indigeni, adicã arabi, nu are nici unfundament istoric. Aceastã remarcã se poate sprijini parþial perefuzul „arabicitãþii“ câtorva, grupe de creºtini, cãrora le placeuneori sã accentueze apartenenþa lor etnicã mai veche, identificândreligia cu etnia. Fiecare dintre contestatari uitã ca aceºti creºtini erauarabi înainte de secolul al VII-lea, când a început epoca islamicã.Examinând bine arabicitatea ºi islamitatea, putem releva o diferenþãapreciabilã: cea mai mare parte a musulmanilor nu sunt arabi, aceºtiareprezentând practic numai 17% din totalul lor. Cele mai mari statemusulmane nu sunt cele arabe ci: Indonezia, Pakistanul,Bangladeºul ºi India. În sfârºit marele numãr de creºtini arabi,moºtenitori în secolul al IV-lea ai prozeliþilor arabi de care vorbeºteFaptele Apostolilor, demonstreazã cã nu putem identifica religia cunaþiunea. De altfel arabicitatea nu poate indica o rasã sau o religie,ci o culturã, o istorie ºi un destin comun.

În secolul al IX-lea întâlnim foarte multe lucrãri ale comunitãþilorarabe creºtine, care îºi exprimã acordul lor asupra dogmei ºidezacordul asupra termenilor filosofici, folosiþi în exprimarea ei. Deexemplu, un scriitor siriac din secolul al XI-lea, Aii ben Arfadi, carelocuia nu departe de Alep, ilustreazã raportul dintre creºtini prinurmãtoarea imagine: „trei persoane escaladeazã un munte fiecaredorind sã ajungã în vârf, acest vârf este Iisus Hristos, spre caretindem cu toþii. În pofida diferenþelor noi suntem cu toþii de acordasupra lui Iisus Hristos“. O încurajare a acestei apropieri a fost ºifolosirea unei singure limbi - araba, de cãtre toate comunitãþilecreºtine din aceastã zonã. De altfel disputele dintre creºtini, pentrumotivele politice, culturale sau filosofice, într-un cuvânt, întreculturile acestor comunitãþi, au permis diviziunile din secolul alV-lea. Fiecare comunitate avea limba sa: greaca, siriaca, copta,armenana, împreunã cu cultura corespunzãtoare. Astfel, în disputelehristologice calcedoniene ºi postcalcedoniene pentru exprimareacredinþei unice în Iisus Hristos s-a resimþit dificultatea de înþelegerea termenilor teologici, diferiþi în fiecare comunitate.

Odatã cu expansiunea musulmanã, limba arabã va câºtigaîntregul Orient-Apropiat, ceea ce-i va determina treptat pe creºtinisã-ºi abandoneze limba, scrierea ºi sã vorbeascã araba, folositã ºi laSfânta Liturghie. Astfel, fãrã a se converti la Islam, creºtinii s-auarabizat în Egipt, Mesopotamia ºi întregul Orient-Apropiat. Deaceea limba arabã a devenit practic un mijloc de comunicare pentruîntreaga regiune între creºtinii, care au înþeles cã nu trebuie sãrãmânã izolaþi. Cultura ºi limba arabã au fost factori de unitate acreºtinilor din zonã.

Nu trebuie uitatã nici legãtura istoricã a arabilor creºtini cu lumeabizantinã din care provin în chip parþial, ori implicarea lor începânddin secolul al XIX-lea în problema Orientului ºi jocul marilor puteriîn regiune (Franþa, Marea Britanie, Rusia, Statele Unite aleAmericii). Toate acestea au fãcut ca diversitatea problemelor unorcomunitãþi arabe creºtine sã evidenþieze relaþia dintre teritoriu ºiidentitate, despre care voi încerca sã vorbesc în acest material.

Am vãzut cã în momentul cuceririi musulmane, creºtinii dinaceastã parte a lumii erau deja divizaþi, între ortodocºi rãmaºi fideliImperiului Bizantin ºi melkiþi, nestorieni sau monofiziþi dinregiunile periferice ale Imperiului ºi de dincolo de el, din Armenia,Egipt ori Siria. Aceste segmentãri ºi fracþionãri confesionale stabilite

în urma unor divergenþe de ordin hristologic, generau noi diviziuniprofunde de genul celor de ordin politic sau cultural, între diferitelepopulaþii semitice. În cadrul Imperiului Otoman minoritãþile arabo-creºtine erau sub autoritatea Patriarhului de la Constantinopol,secondat de Patriarhul Alexandriei pentru Africa, ºi de cei aiAntiohiei ºi Ierusalimului pentru Orientul Apropiat. Caracteristicaacestor ortodocºi arabi era faptul cã ei aveau episcopi greci, iarpreoþii ºi diaconii erau arabi. Creºtinii monofiziþi erau conduºipentru Egiptul copt, de cãtre Patriarhul copt de la Alexandria, iarpentru restul Imperiului de cãtre Patriarhul armean a cãrei autoritatese întindea ºi asupra siriacilor-iacobiþi, ca ºi asupra nestorienilor dela frontiera turco-persanã, vorbitori ai limbii arameene.

Maroniþii proveneau dintr-o erezie ieºitã din monofizism, numitãmonotelism, care accepta în persoana lui Iisus Hristos o singurãvoinþã, cea dumnezeiascã. Ei erau situaþi din punct de vederegeografic, în regiunea Libanului de astãzi ºi se vor alãtura Romei înperioada cruciadelor. Creºtinii arabi ori arabizaþi trãiau îndeosebi, învalea Nilului sau în zonele fertile ale Palestinei, Siriei ºiMesopotamiei. În cazul ortodocºilor ei erau în marea majoritateurbanizaþi, iar alþii precum maroniþii locuiau în zonele muntoase,începând cu secolul al XVII-lea, fiecare din aceste Biserici acunoscut un proces de uniatizare, adicã de ataºament al clerului ºicredincioºilor faþã de Roma. Expansiunea romanã a reprezentat unsemn al sosirii marilor puteri în zonã, în lupta lor pentru recucerireaºi dezmembrarea Imperiului Otoman. Folosirea factorilor religioºiurma o schemã simplã: Franþa îi proteja pe catolici (maroniþi ºi uniþi,de toate tendinþele), Rusia pe ortodocºi, privilegiind în modsistematic elementul arab ºi determinandu-l sã se opunã ierarhieigreceºti, observând în acest gen de pan-ortodoxie un complement lapolitica sa în Balcani, cu perspectiva deschiderii la MareaMediteranã. Tot Rusia a depus eforturi deosebite ºi pentruapropierea Bisericii copte din Etiopia ºi posibilitatea instalãrii laMarea Roºie, ceea ce i-ar fi permis accesul la Africa.

În secolul al XIX-lea alte puteri pãtrund în Orientul Apropiat prinintermediul religiei. Austria apare ca protectoare a greco-catolicilor,iar Marea Britanic ºi Statele Unite ale Americii îºi vor întindemisiunile protestante peste tot. La sfârºitul, secolului vom asista înMesopotamia la o veritabilã cursã de „misiuni“ printre populaþiilecreºtine locale, acþiune acceleratã ºi de descoperirea unor însemnatezãcãminte de petrol.

Înainte de a trece la prezentarea modului de funcþionare identitarãa acestor creºtini arabi în perioada declinului Imperiului Otoman, caºi a creºterii sentimentului naþional arab, credem cã este util sã neoprim puþin asupra aspectului sociologic al acestor comunitãþi.Supuse statului juridic rezervat non-musulmanilor de cãtremusulmani, aceste comunitãþi creºtine formeazã aºa-numitelemicro-societãþii închise, adesea delimitate teritorial în zonemuntoase de refugiu, ceea ce permitea dezvoltarea unui sentimentidentitar deosebit de puternic, întãrit ºi de ostilitatea ambiantã. Uneledintre ele se aflau în zone care fãceau obiectul unor intense rivalitãþiîntre puterile europene: rivalitatea dintre Franþa ºi Anglia din Egipt,în regiunea siro-palestiniana ºi Mesopotamia, germano-englezã ºiruso-englezã în Mesopotamia.

În aceste condiþii, minoritãþile creºtine ca ºi cele musulmane(druizi, alaouþi, ºiiþi etc) din Orientul Apropiat devin un punct desprijin pentru diferitele puteri în rivalitãþile dintre ele. În schimbaceasta instrumentalizare, se va traduce printr-o consolidare aidentitãþii acestor comunitãþi-naþiuni ºi prin adoptarea pentru uneledintre ele a unui model politic european de genul Stat-Naþiune. Îngeneral aceste tentative vor fi destinate eºecului. Ortodocºii arabi nuau manifestat niciodatã veleitãþi naþionliste. Populaþiile urbanizatecu o situaþie materialã bunã din vremea lui Petru cel Mare,influenþate de propaganda rusã, anti-greceascã, trãiau într-o relativbunã înþelegere cu otomanii. La începutul secolului al XX-lea ei alegmai degrabã cauza arabã decât particularismul ortodox ºi militeazãde partea naþionaliºtilor arabi împotriva otomanilor, a francezilor saua englezilor. Astfel unul dintre fondatorii partidului Baas a fost unortodox, Michel Aflak. Rãspândirea ortodocºilor arabi în oraºeleSiriei otomane (Liban, Siria, Palestina, Iordania) excludea oriceposibilitate de teritorializare a indentitãþii lor, care se va îndrepta înaceste condiþii cãtre formele unui militantism arab, mai mult sau maipuþin laic.

Unii ortodocºi precum melkiþii, foarte marcaþi de influenþafrancezã ºi cea austriacã, se vor ataºa Romei în secolul al XVIII-lea,pentru a se desprinde de episcopatul grecesc. Aceºtia vor juca un rol

foarte important în procesul de reînnoire al culturii arabeºi al renaºterii sentimentului naþional arab. Din perioadanapoleonianã aceºti uniaþi arabi vor participa ladezvoltarea Egiptului ºi a Siriei. Orientarea lor pro-occidentalã va declanºa însã o atitudine reþinutã faþã de eidin partea turcilor. Acelaºi fenomen s-a petrecut ºi cumonofiziþii arabi, numiþi iacobiþi, dintre care o parte suntataºaþi Romei, fiind rãspândiþi în Siria Otomanã. Aceºtiaau cunoscut în vremea Primului Rãzboi Mondial unînceput de genocid cu caracter religios. Astfel, risipireadiferitelor minoritãþi creºtine în Orientul Apropiat le-adiminuat posibilitãþile reale de teritorializare a propriei loridentitãþi comunitare, conducându-le spre un naþionalismarab radical.

Monofiziþii copþi s-au separat de Bizanþ în secolul alVI-lea, pentru a scãpa de presiunile fiscale ºi politice aleImperiului Bizantin. Copþii, nume ce vine din limbagreacã ºi înseamnã pur ºi simplu „egiptean“, i-au primit înanul 640 pe arabii musulmani, ca pe niºte eliberatori.Treptat ei au fost arabizaþi, suportând destul de greu

condiþia inferioarã de dhimma, într-un context amestecat detoleranþã ºi persecuþie. Chiar dacã au reuºit sã-ºi pãstreze credinþa, eierau cetãþeni de rangul al II-lea în sânul imperiilor arabe ºi a celuiotoman. O parte din aceºti copþi se vor ataºa Romei, în secolul alXVII-lea. În secolul al XIX-lea copþii au participat la trezireasentimentului naþional arab-egiptean, care avea ca principal scopconstruirea unui mare imperiu arab, pornind de la Cairo. Aceastãatitudine se va menþine de-a lungul întregului secol al XIX-lea,copþii opunându-se ºi prezenþei britanice din secolul al XX-lea.Concentraþi, din punct de vedere istoric, în nordul Egiptului,modernizarea acestei þãri îi va determina sã se deplaseze cãtre marileoraºe egiptene precum Cairo sau Alexandria. Asemenea altorcomunitãþi creºtine arabe, rãspândirea lor geograficã precum ºiamestecul cu alte popoare musulmane majoritare în zonã, nu vorface altceva decat sã împiedice orice idee de regrupare naþionalã.Aceastã situaþie îi va conduce pe copþi spre un naþionalism laic,multi-confesional. De asemenea înlocuirea monarhiei cu sistemulrepublican va deschide pentru ei o perioadã dificilã. În confruntareasa cu lumea occidentalã, nasserismul a avut mereu tendinþa de a-iacuza pe aceºti creºtini cum cã ar fi agenþi ai Occidentului, acelOccident franco-britanic, care în alianþã cu Israelul va ataca Egiptul,în anul 1956, ca urmare a naþionalizãrii canalului Suez,Naþionalismul laic al lui Nasser va da dovadã permanent, de reþinerefaþã de copþi, consideraþi a fi a V-a coloanã a Occidentului. Aceastãmiºcare se va radicaliza în vremea lui Sadat, fiind preludiul uneiputernice emigraþii copte spre þãrile occidentale. În anul 1998, maimult de 2.000.000 de copþi trãiau în Europa ºi America. Astãzi,creºterea Islamismului în Egipt nu face decât sã accentueze aceastãtendinþã emigraþionistã, chiar dacã guvernul doreºte sã se foloseascãde copþi pentru blocarea extremismului islamic.

De aceea, exodul creºtinilor arabi în afara lumii arabe este un faptmajor al secolului al XX-lea. Pãrãsind Egiptul, Libanul, Irakul, Siria,Iordania ºi Israelul, creºtinii arabi sunt astãzi mai numeroºi în afaralumii arabe decât în locurile istorice de origine. Acest exod alvechilor arabi creºtini reprezintã una dintre principalelecaracteristici ale istoriei arabo-creºtine actuale ºi una dintreconsecinþele imposibilei teritorializãri a acestor diferite comunitãþi.

- va urma -Eseu teologic elaborat ºi redactat de Drd. Stelian GOMBOª

CCRREEªªTTIINNIISSMMUULL AARRAABB,, îînnttrree ttrraaddiiþþiiee ººii tteerriittoorriiaalliittaattee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

OOrrttooddooxxiiaa llaa zzii

La Facultatea de Teologie Ortodoxã„Patriarhul Justinian” din Bucureºti va avealoc joi, 27 mai, comemorarea a ºapte ani de latrecerea la Domnul a pãrintelui profesor PetreDavid. Evenimentul va începe cu sãvârºireaslujbei de pomenire ºi va continua înamfiteatrul „Dumitru Stãniloae” unde va avealoc Simpozionul Naþional „Pãrintele

Arhidiacon Petre David - misionar alOrtodoxiei”, informeazã Radio TRINITAS.

Întrunirea va cuprinde comunicãriºtiinþifice ce vor prezenta relevanþapersonalitãþii ºi operei Pãrintelui Profesorpentru misiunea actualã a Bisericii. Toatecomunicãrile vor fi grupate de organizatori, învederea publicãrii lor într-un volum omagial.

Hramul Bisericii „SfântaTreime”

din municipiulPiteºti

Biserica „Sfânta Treime” dinmunicipiul Piteºti ºi-a sãrbãtorit luni, 24mai, hramul. Sfânta Liturghie a fostoficiatã cu acest prilej deÎnaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic,Arhiepiscop al Argeºului ºi Musceluluiîmpreunã cu un sobor de preoþi ºi diaconi.La slujbã au participat numeroºicredincioºi din municipiul Piteºti, dar ºidin împrejurimi.

Prima atestare documentarã a Bisericii„Sfânta Treime” din Piteºti, ctitorie a luiMatei Basarab, dateazã din 1666. Lãcaºulde cult era cunoscut printre piteºteni drept„Schitul Beºtelei”, dupã numele familieicare l-a construit. Din anul 1925, acestadevine Bisericã parohialã. (C.N.)

Câºtigãtorii Concursului naþional deoratorie creºtinã „Crezul meu” auparticipat, sãptãmâna trecutã, la hramulCatedralei Patriarhale. Ei au rostitSimbolul de credinþã în cadrul SfinteiLiturghii oficiate de SãrbãtoareaSfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena,iar la final au fost premiaþi dePreafericitul Pãrinte Patriarh Daniel.

Joi, 20 mai, În Aula Magna „TeoctistPatriarhul” din Palatul Patriarhiei, de laora 14.00, laureaþii, însoþiþi de preoþiicare i-au îndrumat, au vizionat un filmprodus de TRINITAS TV, în cadrulcãruia sunt reflectate cele maiimportante momente ale competiþiei.

Vineri, 21 mai, la sãrbãtoareaSfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena,

micii oratori au participat la slujbahramului Catedralei patriarhale.

Dupã Sfânta Liturghie, PreafericitulPãrinte Patriarh Daniel a premiatcâºtigãtorii Concursului „Crezul meu” ºipe cei zece elevi din ArhiepiscopiaBucureºtilor, participanþi la OlimpiadaNaþionalã de Religie.

Toþi au primit din partea PatriarhuluiRomâniei diploma „Sfinþii ÎmpãraþiConstantin ºi Elena”, insigna „CruceaPatriarhalã” (emisã cu prilejul împliniriia 125 de ani de la recunoaºterea oficialãa autocefaliei Bisericii OrtodoxeRomâne ºi a 85 de ani de la ridicarea larangul de Patriarhie), precum ºi volumul„Simbolul de credinþã creºtin ortodox”.

www.basilica.ro

PPrreemmiieerreeaa ccâ⺺ttiiggããttoorriilloorr CCoonnccuurrssuulluuii nnaaþþiioonnaall„„CCrreezzuull mmeeuu”” llaa CCaatteeddrraallaa PPaattrriiaarrhhaallãã ddiinn BBuuccuurreeººttii

SãrbãtoareaTrinitas

la Centrul dePresã Basilica

Patriarhul României a oficiat luni, 24 mai, de ziuasãrbãtorii Sfintei Treimi, Sfânta Liturghie în CatedralaPatriarhalã, împreunã cu Preasfinþitul VarlaamPloieºteanul, Episcop Vicar Patriarhal, înconjurat de unsobor de preoþi ºi diaconi.

În cuvântul sãu de învãþãturã, ÎntâistãtãtorulBisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul cãDumnezeu este iubire veºnicã de Persoane: „SfântaTreime este Dumnezeul creºtinilor. Sfânta Treime nearatã cã Dumnezeu nu este o singurãtate veºnicã, ci esteo iubire veºnicã de Persoane distincte, Tatãl, Fiul ºiDuhul Sfânt, dar unite, nedespãrþite ºi veºnice. Unitateaîn Sfânta Treime este datã de Dumnezeul Tatãl care este singurulizvor al Fiinþei Sfintei Treimi, cãci El este nenãscut ºi nepurces”.

Sãrbãtoarea Sfintei Treimi este ºi sãrbãtoarea Centrului de PresãBASILICA al Patriarhiei Române. Astfel, cu ocazia acestui momentaniversar, imediat dupã Sfânta Liturghie, în Catedrala Patriarhalãdin Bucureºti, în prezenþa Preafericitului Pãrinte Daniel, PatriarhuluiRomâniei, a fost oficiatã o slujbã de Te Deum, la care au fostprezenþi angajaþii ºi colaboratorii Centrului de Presã precum ºi un

numãr impresionant de credincioºi. La finalul Slujbei de Te Deum Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe

Române a rostit un cuvânt în care a subliniat importanþa misionarã aCentrului de Presã al Patriarhiei Române, care are un rol formativ însocietatea contemporanã.

Sãrbãtoarea hramului Centrului de Presã BASILICA a continuatcu un moment festiv în Sala „Europa Christiana” a PalatuluiPatriarhiei. Aici, angajaþii Centrului de Presã, alãturi de Preafericitul

Pãrinte Daniel, au urmãrit un scurt material videocu cele mai importante aspecte ale activitãþii celor 5mijloace mediatice ale Patriarhiei Române,informeazã TRINITAS TV. De asemenea a fostvernisatã ºi expoziþia „Teologia Trinitarã în tradiþiaiconograficã româneascã” expoziþie ce cuprindefotografii cu cele mai reprezentative icoane cuSfânta Treime din lãcaºurile de cult ale PatriarhieiRomâne.

„În sala ‘Europa Christiana’ am dorit ca sãilustrãm trecerea de la Bisericã, de la CatedralaPatriarhalã cãtre locul în care, prin binecuvântareaPreafericitului Pãrinte Patriarh, ne desfãºurãmactivitatea ostenitorii de la Centrul de PresãBASILICA, Radio, Televiziune, Biroul de Presã ºide la Agenþia de ªtiri ºi o bunã parte a timpului ºicolegii noºtri de la publicaþiile ‘Lumina’”, a spusPr. Cons. Nicolae Dascãlu, CoordonatorulCentrului de Presã BASILICA.

Comemorarea pãrintelui profesorPetre David la Facultatea de

Teologie Ortodoxã din Bucureºti