ARADU, 22. Ianuariu (3. Februariu) 1889. Nr. 4 L .

BISERICA si SCOL'A. Foia bisericesea, scolastica, literara si economica.

Iese odată in septemana: DUMINECA.

PB3ST1ULU ABONAMENTULUI. Pentrn Austro-TJiigari'a :

p e ann anu 6fl.—cr., pe V2

a n a 2 fl. 50 cr. Pentrn Romani'» si străin e tate:

unu ana 14 fr., pe jumetate ana 7 frânei.

P R E T I U L U I N S E R T I U N I L O R U : Pentrn puMicatiunile de trei ori ce contienn eam 150 cuvinte 3 fl.; pana la 200 cuvinte 4 fl.;

si mai sus 5 fl. v. a.

Corespondentiele sè se adreseze Redactiunei „ B I S E R I C A si SCÓL'A ."

Er banii de prenumeratiune la TEPOGEAFI'A BIECEŞANA in ABAD.

Principele de coróna RUDOLF. Ga unu fulgera a petrunsu in inim'a bisericei si poporului românu scirea de durere, cà

barbatulu, chiamata a conduce odinióra destinele iubitei nòstre patrii, precum si destinele întregii monarchii austro-ungare, Alteti'a s'a ces. reg. Principele de coróna Rudolf a incetata din viótia in flórea bărbăţiei saJÉf in diu'a de 3 1 . Ianuarìu st. n. a. e , lasandu in celu mai profundu doliu au­gusta casa domnitória si tòte popòrele monarchiei.

ffieri|fa si poporulu românu, vecinicu recunoscetoriu pentru multale binefaceri primite din indurare;* augustei case domnitórie privea cu mandria si cu incredere la barbatulu, carele invetiase deia augustalu seu părinte si dela august'a s'a mama a iubi popòrele sale si a trai si a lucră nu­mai pentru desvoltarea si înaintarea loru.

Iubirea si alipirea bisericei si poporului românu câtra tronu si dinasti'a Habsburgiloru forméza de multo cea mai însemnata virtute naţionala si o parte constitutiva a individualităţii poporului nostru. Acest'a virtute este momentulu, carele a făcuta se petrunda atât de afundu doliulu in inimile nòstre.

Plângem, pentru cà prin plansulu nostru se contribuim măcar cu ceea ce potè contribui o picătura în mare la alinarea dureriloru, in cari a strepusu acesta grea lovitura a sortii pre celu mai iubita monarchu din lume.

Dar noi biserica suntem; si a bisericei chiamare si detorintia este a-se ruga si a man-gaia pre cei ce se afla în durere !

In conformitate cu acest'a detorintia din partea Présantiei Sale părintelui Episcopu alu nostru, si precum suntem informati si din partea Escelentiei Sale domului Metropolita si a Présantitului domnu Episcopu alu Garansebesiului s'a orânduita a-se trage clopotele la tòte bisericile, ér in diu'a inmor-mentarii a-se tiene servitiu divinu si parastasu, si in accasi di a-se sista tienerea prelegeriloru in scòle. Plangendu din adenculu inîmei nòstre ne supunem acestei detorintie ; si cu ochii scaldati in laerami, plecandu genunchii nostri catra Celu Atotputernicu strigamu din adenculu inimiloru nòstre înaintea aitareloru bisericei Domnului :

„Domne pre celu ce din a t'a indurare si nespusa iubire de òmeni l'ai tramisu poporului teu, câ se-lu povetiuiósca si stepanesca intru dreptate, pre celu ce l'ai pusn protectoru si aperatoriu alu bisericiloru tale, pre celu carele prin intielept'a s'a stepanire a dovedita lumii si noue, celoru, pre cari ne stepanesce, câ dela tine este tramisu, câ intru poruncile tale se stepanésca popòrele sale, pre Maiestatea S'a augustalu nostru Imperata si Rege Franciscu Iosif Antaiulu si intrég'a Augusta casa domnitória intaresce-o cu puterea sântului teu Duchu, câ se pota se suporte acesta grea lovitura a sortii, — ér pre celu ce l'ai chiamata la tine odichnesce-lu cu drepţii cari din veacu Dine ti-au plaeutu tie."

In veci amintirea iui !

26 B I S E B I C ' A ri S C Ó L ' A Anala XHL

Din vieti'a economica a poporului nostru. Suntem, seau nu suntem? Traimu, seau nu

traimu noi, biseric'a si poporulu romann din aceste parti?

Omu nu este intre noi, carele se nu ne res-punda, la acest'a intrebare, ca dâ, suntem, traimu, si voim se traimu, câ biserica autonoma, câ biserica a lui Christos, menita a promova bunăstarea si a fauri fericirea credintiosilorn noştri.

Dar lucrarea ndstra fia ea buna, seau mai pu-tien buna, nu se p6te mesurâ si judeca, decât nu­mai dupa r6dele, dupa productele, pre cari lepotem aretâ. Si v6m fi sporitu noi in multe direcţiuni prin impreun'a lucrare a clerului si poporului in cadrulu legii organice; dar cand ne uitam la economi'a, la gospodari'a poporului nostru, nu vedem in totloculu, facendu-se binele, nu vedem in tot loculu progresulu, nu vedem in tot loculu sporiulu omului, carele a plecatu pre calea cea grea a vieţii cu gandulu la trăinicia.

Avem multe parochii, in cari credintiosii noştri sunt binisior porniţi pre calea desvoltârii, in cari credintiosii noştri cumpera pamenturi, si nu vendu pre cele ce le-au moscenitu dela părinţi. Dar din nefericire vomu fi avend erasi alte parochii, in cari crdintiosii noştri perdu pamenturile, si seracescu, asia dicendu, vediendu cu ochii.

Amendoue aceste momente, si anume si înain­tarea pre terenulu economicu: tocma asia câ si ne-fericit'a pornire spre cădere si seracia au devenita astadi pentm bisericani, si pentru toti cei ce iubescu biseric'a si poporulu, cele mai însemnate cestiuni, cari ni-se impunu de urgentia câ cestiuni la ordinea dilei.

Si înaintarea si seraci'a in cele economice si-au căuşele loru.

Netăgăduita lucru este, ca mersulu economicu de astadi alu poporului nostru sta in cea mai strensa legătura cu starea de fierbere si cu greVa lupta, in carea se gasescu astadi tote popCrele din Europ'a.

Pre terenul'.? economicu astadi intrega Europ'a trece prin o grea crisa.

Dar dupa ce noi nu potem schimba nimicn din mersulu acestei crise; si dupa ce noi voimu cu o resolutiune ddra iara parechia in istori'a lumii, se traimu, si se avem viitoriu: astfeliu ni-se impune neaperatu detorinti'a, câ diu'a si ndptea si neobosiţi se gandimu, si se studiiâmu la aflarea mijloceloru, prin cari se sustienem cu succesu, si se inlesnim lupt'a poporului nostru pre terenulu economicu, si se potem face facia ori cărei crise.

Asia credem noi, ca unu studiu intensivu si nentreruptu alu vieţii economice a poporului nostru nu se p6te, câ se nu ne conducă la bine.

Plugariulu românu dice in intieleptiunea lui, ba-sata pre o lungi esperientia si chiar pre filosofl'a poporului românu, ca „înaintea lui nu este omu, omulu, carele nu-si are cas'a si asiediementulu lui,

în satulu lui, unde s'a treditu din mosi, stremosi." Mai dice un'a plugariulu fruntasiu, carele tiene la sene. Dice adecă si aceea ca vnu este omu, omuluf

care are datorii.11

In comunele, cari sunt in scadere au lăsata omenii multa din acesta intieleptiune, fosta odinidra de rigóre in tòte satele romanesci. Sunt astadi multi plugari, cari locuiescu pre arenda, seau câ servitori in casele altor'a ; ér a face datorii astadi numai este, precum era odată unu lucru de ruşine, desi nu sunt dora nici douedieci, nici treidieci de ani, de cand era mare batjocura pentru plugariulu românu, daca i-dieea cinev'a cuvintele : „si tu esti omu, d'apoi ca esti datoriu venduta."

Va se dica in satulu, in carele sunt omenii da­tori, se scii, ca am cadiutu nu numai in privinti'a economica, dar am cadiutu si din caracterulu nostru nationalu. Am perduta multu din semtiulu si din na­ţionalitatea nòstra. Nu mai tienem la datinile si la disciplin'a remasa none de moştenire din fericiţii nostri betrani.

înainte vreme, cand si-insurâ romanulu feciorulu, seau si-maritâ fet'a, mai antaiu de tòte îngrijea, ca tener'a parechia se aiba o casutia, unu caru cu boi, si câte putien pamentu, din carele omenii cei teneri se pota trai cu munc'a loru in modu cinstita, si cand socrulu mare si socrulu micii doreau miriloru : „norocu si mintea cea buna," le diceau tot de odată, fetulu mieu se traiti, si se stepaniti cas'a si pamen-tiorulu vostru, se nu-lu instreinati, — si Ddieu se­ve ajute, câ se inmultiti binele nostru, se aveţi cu ce se traiti voi si pruncii, pre cari vi-i-a dâ Ddieu."

Astadi nu mai potè impartasi in tot loculu ta­taia romanu binecuventarea acést'a classica de fra-mósa fiiloru sei.

In multe locuri nu mai este rasine a locui in casa pre arenda, nu mai este rasine a face detorii.

Este nespusu de mare reulu, de carele vorbim. Si voind noi a studila causele, cari Fan infiptu câ o rana, plina de veninu in corpulu nostra nationalu, am deschisu cartea cea mare a istoriei desvoltârii po-póreloru pre terenulu economiei naţionale.

Sie éta ce am aflata : Datoriile cele multe si mari de astadi, cand lu­

mea traiesce, si iucréza mai multa cu papiro si cu datorii, decât cu valori reale, si-au lnat inceputulu mai cu seama cu introducerea industriei de fabrica si cu introducerea birocratismului in stata si înmulţirea functionariloru. Pentru a construi si a sustiené o fa­brica, trebue capitata mare. Si omulu, carele o-a construita si o sustiene a avuta, si are lipsa de bani multi, fòrte multi, pre cari neavendu-i a intrata în datorii. Lucratoriulu, carele Iucréza in fabrica, ca­pota leafa cu septeman'a, seau cu lun'a, si câ se pota trai, si sè se pota imbraca a trebuita se cum­pere cele trebuintióse pre dataria. Negutietoriulu, care vinde productele fabricantului, nici elu n'a avuta bani

Anala XIII- B I S E R I C A si S C Ó L ' A 27

de ?.jansu, eâ se-le platósea. A lnatn dela fabricantn @ parte pre plata, ér pentru o parte mare a remasu datoria. Ca se pota vinde multa si negutiatorialu Tinde si eia, cam potè, cand capota bani, pre bani, si cand nu capeta bani, vinde pre detona. Cei dantai ómeni, cari sunt avisati a cumperâ pre datoria sunt funcţionarii, seau cam ii-numesce poporala, domnii. Domnii capeta leafa pe lana, si cum va fi de rèndo, cine a incaputu domnu, câ omu seracu, tota seraca remane in tòta viéti'a. Viéti'a de domnu este scumpa, â nu inzadaru dice romanulu, ca „nasulu subtire cu mare cheltuiéla se tiene." Precum nu se pro ajungea plat'a, pre cand era mai mica : tocma asia nu se ajunge, dopa ce s'a făcuta mai mare. Si urmarea este ca ceea ce na se ajunge din plata, se camperà pre datoria.

Dar si lucratoriulu si functionariola are leafa, si usioru, seau greu, faee eia ce face, si-si imparte cum potè, si platesce cât potè ; ér negutiatoriulu le încarcă si eia cam pete, platesce cand pete, cand nu joai si prolungesce terminele de plata, mai falimen-tóza. Face cam potè ; dar se tiene in curagiu.

* * *

Plngariulu romana nu este nici lueratoria de fa­brica, carele si-capeta plat'a la septemana, seau la luna, na este nici funcţionari a platitu regulata, si na este nici negutiatoriu ca si anse de cascign.

Plugariulu nostru este plugariu si numai pla­naria.

Si plugariulu, care are pamentu, este supusa la bnnavointi'a norilora ; si la bunavointi'a radielorn só-relui. Si cand este bine, este bine, capeta odată in ana bani pre rodatile sale.

Dar cela farà pamentu? In 4, seau cela multa în 6 luni capeta de la­

cra, si capeta si vr'o doi bani ; dar in celalaltu timpu ala anulai, nici lacra nici bani. Plugariulu nici cela ca pamentu. nici celu farà pamentu na potè calcula nici odată la una anumitu cascigu sigura. Economi'a câmpului seamănă multa ca loteri'a ; si plugariulu nicî «data na péte sci dinainte, cât i-va rodi pamentulu, si câţi bani va capeta pre rodurile sale.

De aceea diceaa betranii, ca „este rasine a fi datoria," si ea nu este orna omnia, carele n'are cas'a m asiediementulu lai.

Omnia, care iea bani imprumatu pre cameta grea, trebue se aiba una venita sigura, câ se pota piati la timpu carnetele, si se pota respnnde capitatulu. Plngariulu nostru traindu astadi in împrejurări atât de grele, in cari nu potè conta pre venita sigura, — pentru densulu si cela mai mica impramuta potè se-lu conduca la sapa de iemnu. Dovóda despre a-eést'a ne potè servi unu esempla chiar din viéti'a po­porului nostra. In neferieitulu ana de fómete 1863 neavendn plugarii nostri bucate, aa intrata in multe parti in datorii pre la feliurite bance ; si resultatele innesta ale asia numitului impramuta de fómete dia

acela ana nefericita le semtima forte grea toti cei ce traimu in contacta cu poporulu romanu.

Nu este imprumutulu pentru plugariu ne spună consecintiele fnneste ale anului 1863.

Ca se pota lucra cinev'a cu bani streini se re-cere multa inteligentia si prevedere, pre carea inca pana acum na o-am potata dá plugariului romana.

De aceea ornala celu mai iubitoriu de biseric'a si poporulu romanu a fost si este omulu, carele a-pera pre pingaría de a contrage cu usiurintia împru­muturi, si a-se face sclavu cameteloru, pre cari trebue se-le platésca.

Vom continua.

' Hermin'a Popovieiu Desseanu i presiedinta a reuniunei femeiloru romane din Arad l si provinţia. \ Câ unu fulgera s'a respanditu Vineri'a trecuta l in sinulu societăţii ndstre trist'a scire, câ Hermin'a i Popoviciu Desseanu, in urm'a unui morbu repentinu \ in etate abia de 44 de ani si in anulu 24 alu fericitei \ sale casatorii a încetat din vtâtia. \ La marginea momentului se vede, si se cunCsce \ valorea omului in acesta vie'tia! \ Eepausat'a in Domnulu descinde din un'a din cele \ mai frnntasie familii romanesci, din famili'a fericitului \ intru aducere aminte Episcopu Glerasimu Ratiu. \ Câ fiica a fericitului protopresvitera alu Aradului

Ioan Raţia, — dens'a a primita in cas'a parintesca \ o edueatiune din cele mai îngrijite, — o edncatiune \ in carea a prevalatu cultur'a reUgi6sa-morala. Cu cres-

cerea intra fric'a Domnului a intratu reposat'a pre cărarea cea spin6sa a acestei vieţi.

| Firea s'a blânda, manierele sale framtfşe, tienut'a s'a demna, si inim'a-i nobila a facutu dintrens'a in familia o a deverata padtfba a sociului ei, o adeve-

\ rata mama a fiinlui si fiiceloro sale, er in societate o ade-\ verata matrona ramana. < Reposat'a in casa era o econ6m'a de modela, > er în societatea romanesca s'a distinsa totdean'a pră­ji afabilitate nefatiarita si prin tienerea cu rigdre la din l tinele religiose si naţionale ale poporului romana. \ Dar reposat'a na a trăita numai familiei sale. i; Condusa de iubirea catra biserica si naţiune reposat'a 5 a conceputa idei'a infientiârii reuniunei femeiloru ro-i mane din Aradu si provincia; si crescută intra fric'a j Domnului si in datinile poporului romanu, — alu den-l sei este meritulu, ca in statutele reuniunei s'a indusu j principiala, câ scoTa de fetitie infientianda prin reu-< niune se fia „confessionala," si scdl'a si reuniunea \ se se puna sub patronatulu si scutulu bisericei. | Dens'a s'a dusa dintre noi pre timpuriu, cand \ famili'a si societatea remanesca avea mai mare tre-\ buintia de banele sale servitie. Lips'a densei se va

28 B I S E R I C A n S G O l ' A Anula XIIL

semti malta timpa in societatea romanésca din Arad si provincia.

Dar opu ala provedintiei este si acést'a grea lo­vitura a sortii pentru famili'a s'a si pentru societatea romanésca. Si astfeliu fiend, mangaiarea familiei si a so-cietàtii o vom afla in faptulu, ca defunct'a si-a plinită cn demnitate cărarea acestei vieti, si la trecerea s'a din acést'a lume a obţinută aceea, ce dilnicu rogam pre Ddieu : „sfersitu crestinescu vieţii sale" ; si istori'a reuniunei femeiloru romane din Araeu, a carei'a devo­tata presidenta a fost dela inceputu si pana la ultim'a resuflare, si prin acesta reuniune istori'a educatiunei neamului romanesca din aceste parti va aminti totdeun'a cn pieitate nomele densei.

Remasitiele pamentesci ale reposatei s"au depusa ieri dupa amódì spre odichna eterna in cimiteriulu din Arada ca o rara solemnitate in presenti'a anni publica alesa atât din orasiulu Arada, cât si din giara.

Nu pompa esterna s'a vediutu in momentulu, cand sncietatea a datu defunctei tributulu din urm'a ; ci unu doliu generalu, provenita din iubirea si simpatiele, ce a lăsata defunct'a in inimile tuturor colora ce o au cunoscutu.

Fetrundietorin si sfasiitoriu de inima a fost mo­mentulu, cand s'a depusa sicriala in mormentu. In a-cestu momentu ieromonachalo A u g u s t i n H a m s e a a tienutn ana discarsa scarta, in carele amintindu fru-mósele calitâti ale defunctei, rosti cuvinte de mangaiare catra famili'a remasa in doliu, accentuando ca deose­bire, cà nu este veduvu si nu este orfann ornala, carele porta in inim'a s'a credinti'a in Ddieu, si reamintindu orfaniloru cuvintele din urma, pre cari le-a vorbita de­funct'a pre patulu de morte : „se fia bani si ascolta­tori, si se traiésca in legea Domnului."

Depunendu o lacrima de durere pre mormentulu defunctei rogamo pre Ddieu, câ pre famili'a remasa in doliu se-o intarésca cu man'a sa cea tare, că se pota suporta acesta grea lovitura a sortii ; ér sufletolo repo­satei se-lu asieze Celu Atot puternicu ca drepţii.

Fie-i tierîn'a osiòra si memori'a binecoventata ! In cele ce orméza publicàmu anunciulu funebru

edata de familia si de comitetola reuniunei : loanu Popoviciu Desseanu advocata, in numele seu

si a pranciloru şei minoreni A d r i a n u , A o r e l i ' a , L i v i ' a si O c t a v i ' a , precum a lui Livio Ratio câ frate, a Irinei Ratio maritata Milovano, si Paulei Ratiu câ sorori, a lui Valeriu si Auror'a Milovanu, Aureliano, Veturi'a si Terentiu Aiudanu, Aureli'a, Hortensi'a si Pa-raschev'a Ratiu câ nepoţi si nepóte, a lui Paul Milovanu, Simeonu P. Desseanu, Emanuilu Rosso, Ioana Belle, Te-renti'a P. Desseano n. Vulturu, Sofi'a Ratiu n. Dascalu, Ann'a Ratiu n. Ioanoviciu, câ cumnaţi si cumnate; cu a-nima franta aduce la trista cunoscintia, cà amat'a sa so­cia, respective mama, sora matusia si cumnata H e r m i n ' a Popovic iu Desseanu nasc. Rat iu , presiedint'a Reur niunei femeiloru romane din Arad si provinţia in alu 45-lea anu alu etatei si alu 24-lea anu alu căsătoriei in 1. Februariu a. c. st. nou la 2 óre dupa mediulu noptiei au repausata in Domnulu. Osamintele repausatei se vor

asiediâ, dopa ritulu gr. or. rom. in 2. Febroario a. c. st. u. dopa médiadi la 3 óre, de la locuinti'a din strad'a Róvsy Nr. 14. spre odichna eterna in cimeteriulu din loco. — Fie-i tierin'a usióra si memori'a binecuventata ! — Arad, in 1. Februariu 1889 st. n.

Comitetulu „Reuniunei femeiloru romane din Arai si provinţia* ca inim'a franta de durere aduce la cunos­cintia trist'a scire, cà Hermin'a J. Popovic iu D e s ­seanu devo taf a si demna presiedinta a Reuniunei fe­meiloru romane din Arad si provinţia in urm'a anni morbo scorto, dar plina de suferintie a incetatu din vié-tia astadi la Órele 2 deminóti'a, lasando in cela mai pro­fonda dolio neconsolabil a s'a familia, nenomeratele sale rudenii, — precum si reuninea, pre carea o a presentata si condusu ca cela si demnitate delà infiintìarea acestei reuniuni si pana la ultim'a resuflare. Remasitiele pamen­tesci ale defanctei se vora depane spre odichna eterna mane in 2. Februariu non anulu curenta la 3 óre dopa amédi. — In veci amintirea ei ! — Arad, in 1. Feoruarra 1889. — Comitetulu „Reuniunei femeiloru romane din Arad si provinţia."

> U N U R E S P U N S U .

> In legatura ca articlii reproduşi do noi din „Tele-\ grafolu Romanu" la atacurile nemeritate îndreptat» in-\ contra bisericei greco-orientale reprodocemo dopa „Tele-> grafulu Romanu" urmatorele : ; Uno fanatismo confesionala plina de ara si de ; intolerantia, si-varsa din când in când veninolo in ; colonele diariului din Clusiu „Kolozsvar" asupr'a M-! sericii nòstre, facènd comparatiune intre noi si intra •românii gr. catolici din punctulu de vedere alu patri-> otismulni, totdéan'a in detrimentulu reputatìonei nostre, ! a colora gr. orientali. | Noi pana mai eri-alaltaeri credeama, cà la re-; dactiunea numitului diaro se vor fi aliando conduce-

tori liberi cela putienu de siovinismala confesionala, daca na si de cela politico-nationala ; de acea pe Ia incheerea anului trecuta intr'unu ciclo de articoli am

\ stato la vorba ca densii in bnn'a credintia, cà ei \ nn-si vor închide ochii dinaintea adeveruloi, si vor \ vede cât de ren au fost păcăliţi de colaboratorulu i loro, când acel'a a pornita in diariulu loro ca ca-l lumnii in contr'a bisericii nòstre. < Acum inse ana noa capa de opera alo numi­şi tului diaria, ce-lu reproduceam mai la vale, ne im-l pune convingerea, cà pentru „Kolozsvâr* este pro-jj grama, câ se ne atace tot mereu biseric'a si institu-l tiunile ei constituţionale invidiate de alta confesiune, Ì care acelea nn si le potè eluptâ ; ér scopalo oa pate l fi aitala, de cât câ se ne faca suspecţi in ochii ce­si loro dela patere, pe cari ar voi se-i induplece a ne \ sparge biseric'a, lipsindo-ne de institntiunilè, care l ne-au dato o desvoltare bisericésca, ce e dreptu l anevoiósa, dar sigura, in scopala cultarei religióse-\ morale.

Deocamdată lasamu se judece immediata publi-cala cetitoria de ori-ce confesiune asupr'a inveetiveloru mai none ale diariului „Kolozsvâr," care si farà a le

i scutura noi, se restrâng, si cada eie de sine, că pé-

Anulu XIII. B I S E R I C A si S C O L ' A 29

m ele vermenóse, si vom reveni la ele numai la ca-sulu, când impertinenti'a ómeniloru ne ar sili se esimu din tote resérvele; atunci apoi ne vom face soco-tól'a si cu acei fraţi ai noştri dulci, cari, precum se vede, ne ar inghiti intr'o lingura de apa — daca ne ar puté.

Éta ce scrie „Kolozsvâr" in numerulu seu 16 din Sâmbat'a trecuta, sub titlulu „ Afacerea greco-orientaliloru" :

Érasi o declaramu, câ nu bucuros ne ocupamu cu acesta afacere.

Noi din parte-ne n'am fi scormonitu cestiunea, dar fuseramu siliţi.

Acei patru articoli ai noştri in acesta cestiune a produ»u o adeverata revolutiune in pres'a româna; can-tându-si si pres'a din Români'a hor'a sa. Cá si când storci lamâi'a pe ostriga, asia s'au svercolitu pecatosii; in ata­curile lnru s'a manifestatu dre-care nervositate, in decla-ratiunile loru ne-au acusatu pe noi cu multe de tote.

Dar nnmai gr.-orientalii, si gr.-orientalii cu toţii. Iribunistii, pentru-eâ le-am indigitatu veleitatea confesio­nala (felekezeti turpiság) si intrigile, or anti-tribunistii pentru aceea, căci le-am aretatu lumii slăbiciunea.

Inse gr.-catolicii nici unu feliu de contra-declaratiuni sau combateri n'au facutu. Acesti'a sciu intr'adeveru, câ tote acelea asia sunt, dupa-cum au fost espuse de noi. Ér negarea celoru gr. or. nimicu nu valoréza Câci violenti'a, tendentiele antipatriotice dela ei provinu, manifestându-o pe cea dintâiu fatia cu gr. catolicii, ér pe cea din urma fatia cu institutiunile nóstre constituţionale. Cum se nu dica ei, câ sunt nevinovaţi!

„Telegrafulu Românu" a "scriau unu opu intregu in acestú obîectu, încercându-se a combate cele sustie-nute de noi.

La timpu oportunu, când nu vom ave alt'a de lucru, lu-vom face noi de ruşine pe „Telegrafulu Românu," si asia credemu, câ cu succesu multiamitoriu. Vom spune noi atunci multe adeveruri, care vor convinge lumea, câ autonomi'a larga data gr. orientaliloru, nu face servitiu bunu constituţionalismului si simtiului patrioticii.

Cu acesta ocasiune, coregemu numai o sucitura a numitei foi.

„Telegrafulu Românu" afirma, câ e dreptu câ „Tri­bun'a" lucra in direcţiune antipatriotica, dar biseric'a gr. or. nu stâ nici intr'o legătura cu ea.

Acést'a o recunóscemu. Statutulu biserieei gr. or. nicairi nu amintesce despre „Tribun'a" ; asia dara ca corpo-ratiune morala nu stâ nici intr'o legătura cu „Tribun'a."

Inse nu trebue consideraţi de prosti toti omenii, daca cine-va se face prostu. Nu trebue crepatu firulu de peru.

„Tribun'a" este sustienuta de unu consorţiu. Con-sortiulu acest'a apoi este in mân'a greco-orientaliloru.

Se-i vedem numai, cine sunt acei'a: Nicolau Cristea, Zachari'a Boiu, preoţi gr. or., membrii ordinari ai consor­ţiului ; Dr. Crisianu si Barcianu (Barcsan) profesori se-minariali si consistoriali. Dimitru Cuntianu (Kunczan), pro­fesora seminarialu, inspectora si spiritualu din Sibiiu, din jurulu metropolitului s'au alaturatu la acesti'a protopopii si preoţii gr. or. din Bârgau, Soliste, Sighisiér'a etc; toti acesti'a cu bani sustienu „Tribun'a," prin urmare se si silescu se o latiésca in tete directiunele lumei, prin ur­mare se silescu se spriginésca cunoscutele tendentie ne-patriotice.

_ Nu este legătura acest'a? Maioritatea din membrii unei corporatiuni morale spriginesce o întreprindere ne­patriotica.

ÌAccentuezu inse, câ de astadata nu vom tracta mai

adencu acesta cestiune. Ce e dreptu in consortiulu care sustiene „Tribun'a"

sunt si greco-eatolici, — vre-o câti-v'a. Acesti'a inse in prosti'a loru, câ si jidovii cu Messi'a, nu sciu ce facu. Acesti'a nu observa, cà se silescu a-si pune ei inaisi la-tiulu in grumazii, acelu latin, cu care sunt ei sigrumati in privinti'a naţionalităţii, alu semtiului constituţionala n alu confesiunei. In acelu consorţiu nu este nici unu preotu

, greco-catolicu, càci acesti'a bine sciu, cà in acea corpo-\ raţiune greco-catolicii clocescu numai óue de cucu, si pe < când vor esi din gàóce, ei insisi se vor mira, ce jivini \ ciudate au esita din óuele, care se credéu, cà sunt i e ? porumbu. Aceşti catolici ara si samèna in tiarin'a greco-li orientaliloru, si din saménti'a aruncata ei nu vor vede nici •', unu rodu. Gfârboveze-se deci sub acesta jugu, càci pentru ;J alu loru grumazu este elu. j „Tribun'a" nu respunde la articolulu din „Telegrafo* < i-si dà inse silinti'a se faca fatia vesela la argumentele \ aduse de noi, si lumea se créda, cà ea cu greco-catolicii ,: e frate de cruce, si cà intre cele doue confesiuni mt \ este vrajba. \ Inse este. In diarele loru bisericesci greco-orientalH i di de di tot mai aspro navalescu contr'a greco-catolieilora. i Diariulu or. er. din Arad „Biseric'a si Scól'a" ataca eon­ii vingerea religiósa a greco-catolicului, saména neghina, câ se i pota secera furtuna, c Despre acést'a cu alta ocasiune. \ „Tribun'a" insasi din indemnu confesionalu a taba-< rîtu asupr'a „Gazetei" gr. cat. din Brasiova si si-a mani­la festatu deosebit'a s'a ura fatia cu ea. Si ur'a acést'a pe s tòte terenele se manifestéza. > Ast'a asia nu e bine. Spiritulu biserieei gr. or. trebue Ì reformaţii. Din seminarinlu clericalu si din institutulu pe-j dagogicu trebue datu afara „Tribun'a," si foile politice > maghiarofage. Pentrn-ce se se incépa cu acést'a invetia-ì mèntulu ? Trebue schimbam spiritulu, care amenintia anta­le nomi'a biserieei greco-orientale, acest'a e proprietatea iâ-5 sericei ; câtiv'a individi se nu o pericliteze, se nu pun* l in jocu celu mai frumosu dreptu.

> *

l Câ respunsu la aceste atacuri „Telegrafulu Romana41

\ publica urmatoriulu articlu: i Cu cât bati ferola mai malta, ca atâta devine < mai vènjosu, si ca cât sunt mai mari greutăţile, cari

se punu in calea mersului nostro spre cultura, cu a-tata mai mare trebue se fie in noi dorinti'a de a esi

\ învingători, cu atâta mai evidenta trebue se fie ae-'i negatiunea in interesalu binelai cornano. \ Greutăţile cele multe ne otielesea poterile, lapt's \ continua cu elementele heterogene, ne face se fim» | cu trezvie. I Conditiunea principala inse e, ca noi se finn \ un'a in defensiv'a, la care suntem condamnaţi, spre a \ puté apera cu demnitate positiunea, la care ne-au a-i ventatu licurirea de sóre in dile mai patiena poso-> morite ca cele de acuma. \ Nóue ne lipsesce acést'a conditiune principala» ) Mai molto, in timpuln din orma s'a faceta o \ ruptura formala si Omenii chiomati din oficia la lu-ş crare neobosita si uniforma in intgresolu biserieei, an :; data mân'a ca neamicii biserieei nóstre, na le mal '< pasa de perirea biserieei, nomai se péra ea ea si a-

B I S E R I C A si S C O L ' A Anuìu XIII.

eei ómeni, pe cari o òrba pisma, o ora învechita i-a decretata de obiecta ala persecutiunei lora.

Si de ani de dile se continua o lucrare neobo­sita contra bisericei nòstre, si pana mai in tómn'a anulai trecuta mij locala principala, ca care s'a pur­tata acest'a lupta a fosta si pres'a.

Se scie, ca cu sistema s'a persecutata biseric'a, fâ s'a persecutata in anu organa, ca care au stata « stau in legaturi barbati de tòta categoria, cari ar fi chemaţi a fi stâlpii anei desvoltàri pacinice in biserica.

S'a trasa in tina capala bisericii nòstre, s'au îrasu in tina toti omenii, cari s'au lipitu de eia, si au lucrata pentru aperarea intereseloru bisericesci in aceste timpuri de grea cercare.

Fara frica de Damnedieu s'au colportată prin­tre credincioşii nostri felia de felia de sciri sensa-tionale, s'au înveninata inim'a tonerei generatiuni, si eu sistema s'au instreinatu omenii de catra biseric'a nòstra.

Si in modulu cum vorbesce diarinlu „Kolozs-fir* despre biserica nòstra a vorbitu deja si unu di-toariu romanesca.

Pe noi tare ne-a dorata lapt'a purtata in acestu cbipu contra bisericei nòstre, accentuàmu : lup t'a pur­tata contra bisericei nòstre.

In timpulu din urma s'a ivitu o reactiune con­tra ponuriloru de a ne surpă biseric'a.

Ne pare bine de direcţiunea sanatòsa, ivita in timpolu din urma, nu putemu inse se ne oprimamu durerea cea mare pentru perderile causate prin a-tacurile din treeuta, perderi, cari nu usioru se pota repară.

îndreptarea s'a făcuta in arm'a intrariloru unora impregiuràri esterne. Nu convingerea, ca reu si ne­dreptate s'a comisu bisericei si dignitariloru ei, nu acesta caintia a fosta motorala incetarilora per­secatianei, si tare ne temermi, ca daca na s'au schim­bata omenii, schimbarea impregiuràriloru nu va ave viétia lunga.

Ne dorè scòl'a, in care a crescută generatiunea mai tenera in decorsa de vre-o cinci ani, si tare ne tememu, ca armările ei se vor vede in timpulu cela mai scarto, atât la preoţii si invetiatorii mai tineri cât si la poporulu, amagitu in bun'a s'a credintia des­pre biserica s'a.

Intre asemenea conditomi trebue se lucramu as-tadi, intre asemenea conditinni trebue se bagama a-deverata viétia in institutiunile nòstre bisericesci.

Ne vom luptă cu neajunsurile din afara, cu ne­cazurile dintre noi, si vom merge inainte, ca-ci par-tea cea mai buna din viéti'a nòstra in lupta si supe­rare o am petrecuta.

Vom avo de tienuta: binele bisericei si mântui­rea poporului nostra prin biserica.

| Predica pentru duminec'a Fariseului si a 5 Vamesiului. s (Pericop'a dela Luca 18, 9—14.) ? „Totn celn ce se inaltia insusi, > se vâ nmili; er celn ce se umi-S lesce, se vâ inaltia."

I Ivhitiloru creştini ! > De câte ori redicamu privirea ndstra esaminatdre la \ descoperirea supranaturala a lui Ddieu, carea si-a ajunsu < perfecţiunea sa in Cbristosu, Bescumperatoriulu si Mântui-> toriulu nostru, ni se intempla aceea, ce si la privirea des-i coperirei naturale a Atotintieleptului: pretutindenea ne < vedemu incungiurati de o lume plina de minuni; din s fie-care obiectu ne stralucesce ceva maretiu si minunatu; 5 si adese ori ne vine greu a ne decide, câ unde se ne i oprimu si se petrecemu mai multu cu cugetarea ndstra, s si ce e pentru noi mai insemnatu si mai salutam. \ Câte odată inse nu putemu stă la indoiala; obiec-5 tulu, ce provdca atenţiunea ndstra, e pre deplinu mar-\ catu; er invetiaturile si adeverurile ce ni-'e vestesce sunt \ atât de evidente, incât nu le putemu ignor'â, nu le pu-\ temu trece cu vederea. ] Acest'a o probeza din destulu si evangeli'a de adi. \ Virtutea, ce ni-o propune, si vitiulu de care ne feresce, < ambele sunt deplinu marcate in parabol'a ce a facut'o ) Mântuitoriulu, si invetiatur'a 'ce ni-o da asemenarea e ] esprimata in cuvintele: Totu celu ce se inaltia insusi, se i vâ umili, er celu ce se umilesce, se vă inaltia. s De ar petrunde adeverulu ace*st'a in inimile vdstre, > iubitiloru mei! mai cu seama intre grelele impregiurâri <! a le vieţii actuale. Dara spre scopulu acest'a se recere o | pricepere adeverata a acestora cuvinte, si spre acest'a, o l atenţiune nunumai a mintii, ci si a inimii. Dreptce, pent-/ rucâ se putemu petrunde in tain'a cuvinteloru de susu, < ve rogu se i-mi dati ascultare. Ne vom îndrepta privirile < la virtutea umilintiei, si vom vorbi despre aceea: ce este, { in ce consta si cari sunt fructele, luminaţi fiindu intru > acest'a de cuvintele parabolei in evangeli'a de adi. jj Acel'a, carele ne-a chiematu la fericire, daca ne \ vom intârce si ne vom umili câ pruncii, aeei'a, se ne lu-\ mineze si binecuvinte. \ Umilinti'a, iubitiloru mei! e calea ce duce la per-i fectiune, fara de dens'a nu esista virtute adeverata, chiar | si serafimulu in strălucirea marirei sale ceresci, primesce \ frumseti'a sa cea mai măreţia numai si numai rrin umi-'> lintia. Fii luminei au remasu in intunerecu atunci, când < i-a parasitu umilinti'a; ei n'au stătu in adeveratu si $ de aceea au cadiutu din fericirea vederei lui Ddieu in 'i lepedarea dela fati'a Domnului. Pentru aceea, atât T. V. '( cât si celu N. ne recomanda ne'ncetatu virtutea umilin-<i tiei, câ inceputulu redicarei neamului omenescu din starea \ decadiuta. Cei ce se umilescu, dice cartea lui Iovu, aeei'a \ se vor inaltiâ, si aceVa carele i-si pleca ochii sei, aceVa

se va mântui. Mândrea omului, dice Solomon i-lu va < nimici pre elu, er celu umUitu va afla har. De asemnne \ dic si Apostolii: Ddieu, stă in potriva celoru mândri, er \ celoru umiliţi le da char. Pentru aceeaumilitivesub mâna

lui Ddieu, pentru că se ve inaltie la timpulu seu. Nici } unu trupu, invatia ei, se nu se laude inaintea lui Ddieu ; \ cine voesce se se laude, acel'a se se laude in Domnulu. J 6re din acest'a causa se nu ne fie iertatu a scote la ; ivela consciinti'a binelui, ce îl avemu; si se nu ne fie iertatu a '> umbla si lucra in consciinti'a demnităţii si prerogativeloru j ndstre, cu cari ne-a înzestrata grati'a părintelui nostru ce-\ rescu ? Aceea de iese din inima umilita, dice sântulu Gri-$ gorie, aceea nu pdte se apară inaintea lui Ddieu câ mân-{ drie; totulu atârna deci dela aceea, câ cum vom consi-

B I S E S I G ' i si S C O L 'A 3 1 A.nulu XIII.

derâ noi binele ce îl avem: câ o urmare a meritului nos- j -tru propriu, s'au ca unu dar alu gratiei dumnedieesci.

Mulţi n'au coneeputu adeverata despre umilintia! Nu e umilintia aceea, când nu recundscemu; cs chiar despre- 5 tiuimu prerogativele naturei omenesci, ce le-a primitu ea i dela creatoriulu seu ce-lu pre bunu ; nici e umilintia aceea când înşine ne desconsiderâmu si lucramu într'acolo, ca s si alţii se ne desconsidere. Prin o astfeliu do înjosire nu î ajungemu la aceea stare de mărire, despre care vorbesce i evangeli'a ndstra. E dreptu, câ cu privire la binele ce îl i avemu, nu putemu decât se ruarturisimu cu Apostolulu: j Ce suntemu, suntemu prin harulu lui Ddieu; dara ar fi i o desconsiderare a acestui har, daca, chiar si pre unu momentu am uita, ca in meritulu reacnmperarei lui Isuş > CHRI8TOSU au unu isvoru nesecata de haruri ceresci toti i acei'a, cari îl caută cu câintia; si, câ demnitatea ndstra < zace intr'acees, câ Domnulu ne-a chiematu se fimu ase- > menea cu elu, spre care scopu ne-a si inzestratu elu cu ? multe daruri si mijldee de mântuire, ba chiar cici pre n- <j nulu-nascutu fiulu seu nu Pa crutiatu, numai pentru-câ ^ se putemu deveni fii lui Ddieu. s

Crestinulu adevaratu trebue se pdrte in sinulu seu j cunoscinti'a stricâciunei sale naturale, si a slabiciunei si < nevredniciei sale causate prin pecatele proprii, nu mai pu- s tienu si convingerea, câ din starea ticaldsa in care se afla ? nu se pdte smulge cu puturea s'a propria; dara cu a- ? cdst'a trebue se impreune si încrederea fiesca basata pre \ promisiunile lui Ddieu, ca Domnuîu prin grati'a s'a in '? Isus ChristoB îl va mântui si îl va duce la vietia veci- > nica, intru cât îl va caută cu credintia vie si dragoste a- i devorata si intru cât se va lupta dupa ajutoriulu duchu- / Ini sânt, carele îl intaresce ca se pdta umbla pe caile a- \ deverului si ale dreptăţii. <

Isus a disu parabol'a din evangeli'a de adi catra unii, \ cari se incredeau in sine, ca sunt drepţi, si despretiuiau ţ pre ceialalti. /

Intru aceste, iubitiloru mei! se esprima propriulu s contrastu alu umilintiei adevărate. Departe de o atare in- l chipnire desiarta, ce se ridica pe sine preste tdte, si ce < cugeta înaintea lui Ddieu mai bine la prerogativele decât \ Ia defectele sale, consta nmilinti'a cea adeverata, umiîinti'a £ in spiritulu lui Isus, mai vertosu in conseiinti'a vie a ne- \ deplinătăţii si nevredniciei ndstre înaintea lai Ddieu si a ţ totalei ndstre aternâri dela dinsulu; in consciintia: câ bi- < nele ce îl avem, e slu Domnului, er reulu ce este intru noi, e al nostru. Ea are asiadara durerea sa, adecă con- \ sciinti'a vinovăţiei proprii si a miseriei ce sta in le- \ gatura cu acest'a; are inse si bucuri'a s'a, si acesta e in- • durarea lui Ddieu si mântuirea ia Christos, ce a purcesu din acest'a indurare; ambele se contopescu in celu umilitu si se prefăcu in acelu devotamentu carele îl caraefceriseza. Celu umilitu se nisuesce in urm'a acestui devotamântu a-si îndrepta intreg'a inima la Ddieu, caută a-se aventâ la bucuriile vieţii vecinice prin suferindele morţii ce a cau-sat'o, si astfeliu umiîinti'a sa. pdte fi numita, acuma aici \ pre pamentu, o continua inaitiare. Acest'a iubitiloru mei! < e conceptulu adeveratu alu umilintiei, pre carele durere cei 5 mai mulţi nu îl sciu, pentru-câ îi impedeca îngâmfarea ; lumei ca se se cundsea in lumin'a evangeliei, si se i-si iaie de modelu alu vieţii lor proprie esemplulu umilintiei ade- \ verate ce ni-lu da Mântuitoriulu nostre. <

Mai chiar ne devine conceputulu acest'a, daca vom < cerca in ce consta umiîinti'a, care este fiinti'a ei. \

Doi âmeni, dice Ddieu-omulu in evangelie, s'aw suitu \ tn templu câ se se ro'ge. S'au suitu se dice aici cu pri- < •ne la loculu inaltu unde se afla templu. Dara suirea acesta se pdte lua si in intielesu mai inaltu, căci mer- \ gerea ndstra la templu pentru de a ne ruga, e intotde'un'a \

o suire, daca adecă ne indémna la acest'a spiritulu eeîm: adeveratu alu rugaciunei, spiritulu umilintiei, carele tdte le afla in acei'a carele a facutu cerivlu si pamentulu. No. pentru amendoi omenii a fost mergerea la templu, o suire/ in intielesulu acest'a.

Unulu din ei a fost fariseu, acest'a intra mai intani in tempia si separându-se de ceialalti stă înainte si diceat Ddieule, i-ti mvMiamescu, că nu suni câ ceialalti omeni, rapitori, nedrepţi, adulteri, s'au câ acestu vamesiu Pos-tescu de dàlie ori in septemâna, dau dieciuiala din tete ce castigu. Prin putiene dar nimerite cuvinte caraete­riseza Domnulu pre spiritulu celu ingamfatu, carele ea o orbire nespusa se indarjesee dela inceputu lui Ddieu, se redica preste frati, si in tòte ce cugeta si lacra, nu voesce decât sè se prémarésca pre sine insusi. Acest'a e spiritulu, carele nu voesce se recundsea cu adeverata supunere referinti'a subordinata, in carea se afla fatia cu Ddieu si carele nici când nu voiesce sè se ami-lósca înaintea isvorului a tot ce e maretta si strălucita, cu adevărata convingere despre nevrednici'a s'a si a mise­riei ce purcede din acest'a. Acest'a e spiritulu, carele pane mai mare pretiu pre opiniunile ratianei sale arogante, de­cât pre adeverurile vecinice, si carele chiar pentru acest'a i-si bate joc siieain rîsu credinti'a cea dumnedieésca, de care se lapada cu nepăsare. Acest'a e spiritulu care con­sidera tdte darurile si binecuventările ceresci, câ o plata binemeritata ; carele primesce dar preste dar, farà ca se mnltiamésca daruitoriului ; carele in inchipuhea sa nebana se ridica preste toti câţi îi vede in giurulu seu, bî carele cu neruşinare striga : eu am lumina, eu adeveratu, ea dreptatea, tdte celelalte sunt intunerecu si insielaciune. A-cest'a e spiritulu, carele striga contr'a provedintiei dumne­dieesci, acusându-o de nedreptate atunci, când conduce ea pre celu muritoriu prin ispite.

Astfeliu se adeveresce aceea ce dice sântulu Angus­timi : Ddieu fuge de aceVa, carele se înaltia pre sine insusi.

Celalaltu, carele dupa porabol'a ndstra s'a suita in templu sè se rdge, a fost unu vamesiu. Acest'a stă de departe, nu voia nici ochii se-4 redice spre ceriu, ci prî-vindtt in josu i-sì bătea pieptulu si dicea cu inima sdro-bita ; Ddieule, milostivu fi mie, pecatosului ! Erasi cu pu­tiene dar fdrte nimerite cuvinte, ne dà Ddieu-omulu o i-cdna minunata despre umiîinti'a cea adeverata!

De unde atâta frica de Ddieu, carea ni se arata aici asia de frumosu, si carea esprima atât de credinciosu re­ferinti'a creatorei fatia de creatoriulu seu, a păcătosului fatia de judecatoriulu si resplatitoriulu seu, a fiului neas-cultatoriu fatia de părintele seu cerescu, încât însuşi la-untrulu nostru dice : asia trebue se faca toti, câţi sunt deplinu consciuiti de referinti'a lor cu Ddieu? Vedeţi a-cést'a e fiinti'a umilintiei adeverate carea recundsee pre Domnulu, ca pre stapânuiu seu, si se roga lui cu spiri­tulu si adeverulu.

De unde atâta zdrobire interna, de unde conseiin­ti'a vinovăţiei înaintea celisi Prò inaltu, de unde cuvintele : Ddmne, nim nevrednica câ se me apropiu de tine ; numai tu me poti face vrednieu, me poti îndrepta, me poti face fiulu gratiei tale ? Vedeti, acést'a e umiîinti'a cea adeverata carea marturisesce : nu este alta mântuire si nu este alia ' scapare decât in Ddieu, si in acei'a, pre carele l'a trimsu ca se nu perirmi ci se avem viétia de veci.

De unde acést'a retragere modesta, carea departe de ori-ce ambiţiune desiarta, e gat'a de a recundsce vredniei'a mai mare a altui'a cu atât mai multa, cu cât mai vie e conseiinti'a nevredniciei proprie înaintea lui Ddieu ? Vedeti acést'a e fiinti'a umilintiei adeverate carea nu ne lasa, pre langa sarcia'a gresieleloru si pecateloru ce ne apasa, aem

nai ocupâma si de defectele si smintele fratilora noştri n carea ne face se marturisimu inaintea celui ce cunosce mqm'a si rerunchii, mulţimea si greutatea pecateloru nds-tre, rugându-lu: Ddieule, milostiva fi mie pacatosulu!

Acest'a este umilirea, la carea ne duce smereni'a creştina; si că dens'a intr'adeveru e calea co duce la ade-Terat'a in&ltiare, ne probeza Mântuitoriulu dicându: Dicu vdue, că acest'a s'a dusu îndreptata la cas'a sa, acel'a nu.

Nu voescu se ve intrebu, iubitiloru mei, câţi dintre Ţoi, că luptători credincioşi ai lui Isnsu Cristos, au pur­tata acest'a arma a umilintiei; nu voescu se ve intrebu, «âti dintre voi, asemenea vamesiului din evangelie, au ve­nita la rugăciune in cas'a Domnului ca adeverata umi-lintia in inim'a lor? Eu nu voescu se ve intrebu, câţi dintre voi se sciu liberi, de tot liberi, de mâudri'a Fari­seului, carea chiar in sanctuariulu Domnului a cutezatu «e pecatuiesca, contr'a lui Ddieu si a fratilora sei. Dara trebue se ve spunu, câ spiritulu timpului nostru, nu e spiritulu umilintiei creştine, spiritulu unei mândrii si in-gâmfari perverse. De aici aroganti'a cu carea raţiunea calea marginile pase ei; de aici increderea in poterile proprii, carea nimicesce tdta cumpetarea; de aici sfial'a de a-si îndreptă cugetele sale la Ddieu, de aici opunerea contra legiloru si drepturiloru domnedieesci si civile.

At-i audita că numai prin umilirea cea adeverata ne ROM inaltiâ; deci veti sci, câ ce, si cum trebue se luc­raţi, pentrue'a se combateţi si biruiţi spiritulu cela mândra ALA timpului nostru, atât in voi insive, cât si in alti, in-cât vi este acest'a cu putintia. Calea lui Isus, e calea umilintiei, deci si calea nostra e calea umilintiei, si toti câţi vor umblă pre calea acest'a vor arma lui Cristosu

IA premarirea s'a. Amina!

I D i -v e r s e . * Comitetulu reuniunei femeiloru romane

d4n Arad si provinţia s'a intrunitu Tinerea tre­cuta in siedintia, si in vederea trecerii din vietia a xelosei si distinsei sale presiedinte Hermin'a Popo-viciu Desseanu a luatu urmatorele concluse:

1. S'a datu espresiune de condolentia pentru trecerea din vietia a devotatei sale presidente; si s'a decisu a-se esprimâ condolintia familiei remase in doliu.

2. S'a decisu a-se edâ din partea comitetului unu anunciu funebru.

3 . Se-se depună pre sicriulu defunctei o cununa cu inscriptiunea: „distinsei si neuitatei sale presidente" Hermin'a Fopoviciu Desseanu. „Reuniunea femeiloru romane din Arad si provincia."

4. In vederea, ca reuniunea a luatu doliulu, ba-hdu reuniunei femeiloru romane din Arad si pro­vincia anunciatu pre 9/21 Februariu a. c. se a-•mana pre timpu nedermitatu avendu a se anunciâ acest'a publicului prin jurnale.

5. Comitetulu reuniunei va participă in cor­pora la inmormentare.

6. Adunarea generala ordinaria a reuniunei, anunciata pre 9/21. Februariu a. c. se va tiene" in aceeaşi di la 10 6re sub presidMu dnei vice-presiedinte Aureli'a Belesin.

* Concertulu plugariloru din Paulisiu se amâna pe 14. F e b r u a r i u st. n.

* Cutremura, de pamentu. Din Checi'a-romana ni-se scrie, ca in 24 Ianuariu nou s'a intemplatu unu cu­tremura de pamentu, carele a tienutu cam 6 minate. S'au spartu ferestre la mai multe case.

C o n c u r s e * Pre bas'a si sub conditiunile stipulate in decisulu

Ven. Consistoriu diecesanu dtto. 24. Novembre 1888. Nr. 4538, care decisu se potè vedea in cancelar'» oficiului protopresbiteralu din Lipov'a, — infiintiandu-se o capelania temporala pre langa veteranii preoţi actuali din opidulu Lipov'a, (cottnlu Timisiu) prin acest'a se escriu concursu cu terminulu de 30 de dile dela prim'a publicare.

Emolumentele împreunate cu acest'a capelania sunt : 1. Folosirea sesiunei parochiei remase vacante după

reposatulu preotu Ion Schelegia. 2. Venitele stolare si birulu dela parocM'a vacanta,

după ce acest'a se va face egala cu celelalte paroebii, conform decisului comit, parochialu din 6/18. Dec. 1888.

Aceste venite computate in bani dau unn venitu anualu de 660 fi.

Capelanulu alegendu avèndu purtări bune, dupa în­cetarea din viétia a uni'a dintre cei doi parochi veterani, va urma de parochu in parocM'a ce ar deveni vacanta, ér parochi'a remasa de reposatului Ion. Schelegia se va reduce.

Kecurentii la acest'a capelania au a dovedi cualifi-l catiune pentru parochiile de ci. a dou'a observandu-se

insa ca recurenţii ce vor avea cualificatiune pentru pa­roebii de cl. prima vor fi preferiti, — ér recursele loru instruite conform dispositiuniloru regulamentului pentru paroebii, adresate comitetului parochialu, au a le sub-scerne pana la terminal sas indicata părintelui protopres-biter V o i cu Ham se a, in Lipov'a (B. Lippa) si au a-se presenta in vre-o Dumineca séu serbatóre la st. Bi­serica spre a-si aretâ desteritatea in cele rituale, respec­tive in predicare.

Lipov'a, 8/20. Ianuariu 1889. Comitetulu parochialu.

In contielegere cu mine : VOICU HAMSEâ, m. p., prot. — • —

In urmarea decisului Consistorialu gr. or. oradanu de dtto 19/31 Dec. 1888 Nr. 1015 B. pentru îndeplini­rea definitiva a parochiei Hidisielnan, protopresviteratulu Beinsiului se escrie concursu pe langa urmatorele emolu-minta :

a) Cas'a paro hiala cu 2 chilii, gradina nu altcumu si un'altele ce suntu de lipsa la casa, poiata, colnitia etc. cu unu venitu de 80 fi. b) Pamentulu parochialu 8/s c u

unu venitu de 180 fi. c) Din bir» dela 115 case unu ve­nitu de 80 fi. d) Dela inmormentari mari, si mici, 40 fi. e) Dela cununii 20 fi. — Sum'a: 400 fi. afara de aces­tea mai sunta si alte venituri din masluri, rogatomi, fes­tanti estrase si alte accidentii.

Doritorii de a ocupa acést' parochie deci. III. sunt avi-sati a-si trimite recursele adresate Comitetului parochialu protopresviterului tractualu E1 i ' a M o g ' a, in Babagani pana la 11/23. Fauru a. c. era in 12/24 f auru se va tiene alegerea poftindu-se recurenţii pana la diu'a alegerei a-se presenta la biseric'a din locu, spre a-si aretâ desteritatea in cele rituale.

Datu din Siedinti'a Comitetului parochialu tienuta in 9/21 Ianuariu 1889.

Comitetulu parochialu. Cu scirea si învoirea mea: ELI'A MOG'A m. m. proto-

preşviteraln Beinsiului.