APOSTOLUL - slineamt.ro · pre „Domnul Trandafir”, ci să-şi îndrepte atenţia către el în...

APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XX, NR. 212http://apostolul.slineamt.ro iul

ie-august2018

Prof. SABINAPETRARIU

Sărbătoarea Zilei Învăţătorului ● Premiile revistei Apostolul, ediţia a III‐a

Prof. CRISTINAIONESCU

Prof. FLORINMOLDOVANU

Prof. DANŢÂRDEA

Prof. VIORELVANZARIUC

Pag. 4, 5, 6, 7

La mulţi ani, dragiinoştri învăţători!

espectând tradiţia, sărbătorim astăzi pecei ce reuşesc să creeze, fără să facămagie, pe cei ce dăruiesc totul, fără săaştepte ceva în schimb, pe cei ce ştiu căau o singură misiune: să ajute oricecopil să crească, să devină Om. Sunt ei,învăţătorii din şcolile noastre „ce tru-desc viaţa întreagă, semănând pulberi

de aur peste seminţele ce stau să-ncolţească”.Fiecare dintre noi a crescut în felul acesta:

cu el de mână, atunci când a pus prima datăpe hârtie creionul, atunci când a pronunţatsilabele, când a recitat o poezie sau s-a bucu-rat de rezultatele corecte ale primelor socoteli.De la ei am învăţat, pas cu pas, să ne îndrep-tăm spre lumea din jurul nostru cu iubire, bu-nătate şi înţelepciune, să deosebim adevărulde minciună şi să ardem pentru ideea de bineşi frumos.

De ziua lor, Sindicatul Liber al Lucrători-lor din Învăţământ şi Cercetare ŞtiinţificăNeamţ le doreşte să aibă aceeaşi putere,aceeaşi forţă creatoare, aceleaşi simboluri şivalori care de-a lungul timpului au înnobilatcalea către tinerele generaţii.

Pentru ei, dar şi pentru elevii lor, ne dorimun sistem de învăţământ stabil, cu legislaţiecare să nu se schimbe de la an la an, cu şcolidotate cu mijloace de învăţământ moderne, darmai ales, respectul societăţii româneşti şi acelor ce au puterea de decizie în această ţară.

Cerem românilor să nu lase simbolul în-văţătorului doar în cartea în care au citit des-pre „Domnul Trandafir”, ci să-şi îndrepteatenţia către el în fiecare zi.

La mulţi ani, dragii noştri învăţători!

Prof. Gabriel PLOSCĂ,Preşedinte

al Sindicatului din Învăţământ Neamţ

R

Conferinţa Judeţeanăa Sindicatului din Învăţământ

âmbătă, 23 iunie s-a des-făşurat la Văratec Confe-rinţa Judeţeană aSindicatului din Învăţă-mânt şi Cercetare Ştiinţi-fică Neamţ. Conferinţa,aşa cum am relatat în nu-mărul trecut al revistei

noastre, a avut următoarea or-dine de zi: * Aprobarea regula-mentului pentru desfăşurarealucrărilor Conferinţei Judeţene* Prezentarea Raportului asupraactivităţii Sindicatului din Învă-ţământ şi Cercetare ŞtiinţificăNeamţ în perioada 2013-2018 *Prezentarea şi aprobarea strate-giei S.L.L.I.C.S. Neamţ pentruperioada 2018-2023 * Prezenta-rea Raportului Comisiei deCenzori pentru perioada 2013-2018 * Dezbateri asupra docu-mentelor prezentate * Apro bareaamendamentelor propuse la Sta-tutul S.L.L.I.C.S. Neamţ * Ale-gerea membrilor ConsiliuluiJudeţean, ai Biroului Operativ şiai Comisiei de Cenzori.

În deschiderea lucrărilorConferinţei, după intonarea Im-nului Naţional, dl. GabrielPloscă, preşedintele S.L.L.I.C.S.Neamţ a salutat pe cei prezenţi,precizând că invitaţii speciali aiConferinţei sunt preşedinţi şi vi-cepreşedinţi ai unor organizaţiisindicale judeţene, reprezentanţiai Federaţiei Sindicatelor Liberedin Învăţământ (FSLI) şi aiConfederaţiei Sindicatelor De-mocratice din România(CSDR), reprezentanţi ai unorinstituţii de stat. Iar citarea şiaplaudarea acestora s-a făcut nu

după importanţa funcţiei deţi-nute, ci după locurile pe care leocupau în primele rânduri dinsală: Ioan MILEA, insp. generaladj. ISJ Neamţ, Simion HĂN-CESCU, preşedintele FSLI,Iacob BACIU, preşedinteleCSDR, Francisca GHIŢĂ –FSLI, Angela VARGA – CSDR,Ioan NAROŞI – CSRD, IoanaPETREUŞ – Maramureş, DănuţENĂŞESCU – Arad, Adriana-

Violeta AMARIEI – Iaşi,Alianţa sindicală „Gh. Asachi”,Eugenia SANDU – sector 3,Bucureşti, Liviu AXENTE –Botoşani, Laviniu LĂCUSTĂ –Iaşi, USLIP, Costică IONESCU– Vrancea, Ionuţ IVANCIU –Iaşi, Elena ENACHE Cotu-Vameş, Radu CORBOTIUC –Suceava, Virginia CORBOTIUC– Suceava, Emil MOCEAN –Bistriţa Năsăud, Titu RAUCĂ –

Bistriţa Năsăud, Dumitru ILIEŞ– Bistriţa Năsăud.

În continuare, dl. GabrielPloscă anunţă că Sindicatul dinÎnvăţământ Neamţ este unuldintre sindicatele judeţene celemai mari din ţară, cu o sindica-lizare de circa 90%. Este un sin-dicat reprezentativ în toateunităţile şcolare din judeţulNeamţ, reprezentativitate care afost şi reconfirmată prin sen-

tinţă civilă în martie 2018. Apoipreşedintele S.L.L.I.C.S. Neamţprezintă o sinteză a activităţiidin ultimii cinci ani privind:consolidarea organizatorică aS.L.L.I.C.S. Neamţ, dialogulsocial, acţiunile revendicative şide protest, activitatea juridică,pregătirea şi perfecţionarea

S

Mircea ZAHARIA(continuare în pag. 2)

Viaţa sindicală, imperative

APOSTOLULPag. 2

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

„Regina soldat”, la Muzeul de Artăsociaţia România Culturală şi Complexul Muzeal Judeţean Neamţ aulansat vineri, 15 iunie 2018, în Sala de Artă Contemporană a Muzeu-lui de Artă Piatra-Neamţ două acţiuni culturale înscrise în evenimen-tele dedicate Centenarului Marii Uniri:vernisajul expoziţiei de fotografie-docu-ment „REGINA SOLDAT” şi lansarea al-bumului „Regina şi Frontul”.

În cele 45 de panouri fotografice, esteînfăţişată Suverana României, cea care a vrut săse identifice cu suferinţa poporului român, cu unveac în urmă, în timpul Primului Război Mon-dial, implicându-se intens în serviciul sanitar, or-ganizând spitale de campanie, cantine sociale,adăposturi pentru sărmani, depozite de alimenteşi nu numai.

Este singura Regină care, în acele vremurigrele, nu a cunoscut frica de gloanţe, de bombe

şi nici măcar de epidemii, ea fiind văzută zilnic în spitalele de campaniepentru a-i alina pe cei suferinzi, a împărţi medicamente, mâncare şi păturisoldaţilor răniţi sau bolnavilor de tifos.

Şi nu s-a oprit aici! Îmbrăcată în nelipsita uniformă de soră medicală,Suverana noastră a mers chiar şi pe front, coborând fără frică în „tranşeelemorţii” pentru a-şi încuraja soldaţii!

Pentru atitudinea sa curajoasă din timpul Primului Război Mondial, afost numită de popor şi „REGINA SOLDAT”!

Expoziţia de fotografie a putut fi vizitată în perioada 15 iunie-1 iulie2018.

Adrian Alui Gheorghe, lansare de carteVineri, 29 iunie, Librăria Humanitas din Piatra-Neamţ a găzduit lan-

sarea cărţii „Zugzwang. Strada cu o singură ieşire”, de Adrian Alui Gheor-ghe, apărută de curând în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom.

La eveniment, au participat apropiaţi şi prieteni ai autorului, un publicnumeros. Totodată, Adrian Alui Gheorghe i-a avut aproape şi pe scriitoriiSorin Lavric (revista România Literară), Adrian G. Romila şi Vasile Spiridon.Discuţia a fost moderată de poetul Emil Nicolae.

A

iulie-august 2018

Conferinţa Judeţeană a Sindicatului din Învăţământrofesională şi sindicală – formare şi pro-iecte, îmbunătăţirea serviciilor către mem-brii de sindicat, parteneriate şi servicii,prezenţa S.L.L.I.C.S. Neamţ în structurilefederative şi confederative. (Menţionăm căaceastă informare se regăseşte integral înRaportul de activitate, publicat în numărultrecut al revistei Apostolul – nr. 211/iunie

2018)Urmează intervenţiile invitaţilor Conferinţei:Inspectorul şcolar general adjunct prof. Ioan

Milea transmite salutul echipei de conducere aInspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ şi apre-ciază buna colaborare a celor două instituţii:„Conform tipicului s-ar crede că InspectoratulŞcolar şi Sindicatul suntem rivali, suntem în ta-bere adverse. Eu consider că nu este aşa, întrucâtdorinţa noastră este ca activitatea din sistemul deînvăţământ să se desfăşoare cât mai bine. Consi-derăm că toate întâlnirile noastre de lucru, dom-nule preşedinte, au fost urmate de hotărâribenefice pentru oamenii din sistem şi întotdeaunaam găsit o cale de dialog corect, îm-preună, lucru care mă face să afirmcă nu neapărat suntem adversari ci căne preocupă, în primul rând, rezolva-rea tuturor litigiilor şi a problemelorapărute în sistem. Vreau să vă asigurde întregul nostru respect, de faptulcă ne dorim ca la nivelul judeţuluiNeamţ să asigurăm toate drepturiledumneavoastră şi a celorlalţi angajaţidin sistem, astfel încât să nu avem li-tigii de muncă nerezolvate, să nuavem probleme rămase „în coadă depeşte” şi ne dorim ca organizaţiadumneavoastră să fie una puternică,astfel încât să beneficiem şi noi, ceidin sistem, de toate realizările dumneavoastră”.

Simion Hăncescu, preşedintele FSLI: „Amdeosebita plăcere şi onoare ca, în numele BirouluiOperativ al FSLI şi al meu personal, să urez suc-ces lucrărilor celui mai important for de condu-cere al Sindicatului Liber al Lucrătorilor dinÎnvăţământ şi Cercetare Ştiinţifică Neamţ – Con-ferinţa judeţeană. Este evident că cel mai impor-tant eveniment din ultima perioadă a fost apariţiaLegii salarizării. Am aşteptat această lege cu mareinteres şi implicare, dar s-au făcut tot felul de spe-culaţii pe reţelele de socializare şi chiar public,spunându-ni-se că nu trebuie să fim nemulţumiţi,pentru că legea a fost negociată cu noi. Nimic maifals. Noi am fost invitaţi la discuţii de trei ori, ni

s-au prezentat doar grilele pentru profesori şi per-sonalul auxiliar, fără să ştim ce se întâmplă în ce-lelalte sectoare bugetare, fără să ni se spună nimiclegat de dările către stat la schimbarea CoduluiFiscal şi ne-am trezit în final cu o grilă în care pro-fesorul debutant pleacă de la 1.64 şi ajunge la 2.76maxim. Total nemulţumitor. Şi repet, această grilăa fost gândită şi lucrată de Ministerul Muncii. Pe oscară de la 1 la 12 suntem în pătrimea inferioară,lucru absolut incorect şi am protestat vehement prinnumeroase comunicate şi acţiuni, în timp ce cele-lalte federaţii, ştiţi bine, mulţumeau Guvernului.Legat de grilă, Guvernul e reticent în a o modifica,dar sper să reuşim ceva. Noi am propus să aducemanul 2022 în anul 2020 şi mă refer la maximum –după cum ştiţi în 2022 se atingea gradul de salari-zare maxim – ideea pe care o promovăm e să seacorde în anul viitor şi în 2020 întreaga mărire”.

În continuare liderul FSLI s-a referit la posi-bilitatea de a se obţine şi alte facilităţi pentru das-căli – 1000 de euro pe an pentru ţinută şi pentrucărţi – la corectarea calculului sporurilor, la revi-zuirea modului de determinare a costului standardper elev/preşcolar, în sensul stabilirii valorii reale

a acestuia. Soluţia? „Poate dacă am fi în stare săfacem o acţiune similară celei din 2005, cu lacătulpe şcoli trei săptămâni, sunt convins că atunci Gu-vernul ar ceda. Pe cale diplomatică obţinem, şi noiceea ce putem obţine.”

Iacob Baciu, preşedinte CSDR: „Aici, laPiatra-Neamţ a răsărit soarele pentru prima datăîntr-un moment dificil pentru România, după re-voluţie, imediat. Aici s-a conceput şi s-a gânditconstrucţia Federaţiei Sindicatelor Libere din În-văţământ. Aici, nu în altă parte. Cei care au fostîn acel moment şi-au asumat răspunderea, atât lanivelul sindicatului de bază cât şi la nivelul fede-raţiei, şi la nivelul confederaţiei. Acest lucru nu

trebuie uitat deoarece, colateral, sunt mulţi care seîmbracă în hainele frumoase ale celor care aumuncit. Dar mişcarea asta sindicală nu e a mea şinu e a dumneavoastră, ca să-l parafrazez pe Ştefancel Mare, ci a celor care vin după noi. Şi vă trans-mit următorul mesaj: să nu vă fie frică să spuneţilucrurilor pe nume. Trebuie să fim mândri pentrucă şcoala românească a promovat valori ale nea -mului românesc. Acesta este rezultatul pentru ceeace faceţi în fiecare zi, pentru că modelaţi caractereşi învăţaţi copiii carte. Trebuie să spunem asta cuvoce tare, pentru că muncim şi creştem oameni devaloare. Aşa că, revenind la Piatra-Neamţ, vă fe-licit pe dumneavoastră şi pe toţi cei care atunci, înmomentele acela dificile, au crezut că se poateconstitui o organizaţie sindicală reală, autentică şiîn învăţământ. Şi că au intuit că această mişcaresindicală trebuie organizată la nivel naţional şi in-ternaţional. Sunt lucruri pe care le-am făcut în maimulte etape, în care fiecare avem rolul nostru. As-tăzi trăim, astăzi trebuie să ne apărăm drepturile.Şi nu trebuie să ne fie frică”.

Ioana Petreuş, preşedintele Sindicatului În-văţământ Maramureş: „Vreau să vă spun că măsimt onorată ori de câte ori vin la Piatra-Neamţpentru a participa la evenimentele şi activităţileorganizate de sindicatul dumneavoastră. Astăziam adus cu mine salutul maramureşenilor, salutulde bine şi mesajul de unitate, solidaritate şi prie-tenie”. Trebuie adăugat că mesajul maramureşe-nilor a avut, dincolo de aspectul ideatic, şi o formăfoarte concretă, materializată într-un clop oşenesc,o trăistuţă cu modele specifice şi o ploscă (plină,credem) cu palincă de cea mai bună calitate.

Violeta Amariei, preşedintele SindicatuluiLiber „Spiru Haret” Iaşi: „Mă simt ca acasă. Amfost de atâtea ori la dumneavoastră, şi cu rele, şicu bune, dar am rămas prieteni. Sunt foarte mân-dră că am comunicat foarte bine. În decursul ani-lor, colegii din Neamţ m-au învăţat ce înseamnămişcarea sindicală. Florin Florescu mi-a rămas însuflet, Dumnezeu să-l ierte. După care, bunulmeu prieten, Gabi Ploscă, care este o persoanădeosebită, mi-a fost alături şi la bine, şi la greu.Şi Gabi Grigore are o energie nemaipomenită şipune mult suflet în mişcarea sindicală. De aceea,la Neamţ mă simt ca acasă şi voi veni întotdeaunacu drag aici”.

Laviniu Lăcustă, Iaşi, vicepreşedinte al Fe-deraţiei: „Vă urez la acest moment de bilanţ ca şimai departe să rămâneţi aceeaşi organizaţie deforţă, de anvergură, să fiţi aceeaşi organizaţieunită, cum aţi fost şi până în prezent, pentru aputea lupta împreună pentru ceea ce ne dorim.

p

(urmare din pag. 1)

Viaţa sindicală, imperative


drian Alui Gheorghe: Rămasfără o slujbă certă, am fostangajat să spun poveşti unuiom care se împotmolise înorizontul patului de sufe-rinţă. O suferinţă mută pecare povestea o putea ate-nua, o făcea suportabilă.

Astfel am văzut cum acţionează cu-vântul asupra minţii, inimii şi su-fletului omenesc, ca un fel deneurohormon al fericirii, care se insinuează în creier. De asta, nu vă în-demn să vă îndepărtaţi de realitatea imediată, care vă asigură echilibrulpe planetă, dar vă îndemn să nu vă îndepărtaţi mai ales de poveste, de li-teratură, care vă asigură echilibrul în univers. Fiecare om e o poveste cufinal previzibil, numai că până la final sunt o mulţime de imprevizibilităţi.Asta e literatura, de fapt. În poveste viaţa fiecăruia capătă sens, în afaraei e mai mult un element statistic. Vorba cuiva: suntem ceea ce citim. Dar,dacă nu citim, cine suntem?

O nouă ediţie„Maluri de Prut – Basarabia Necunoscută”

Biblioteca Judeţeană „G.T Kirileanu” Neamţ şi Radio România Chi-şinău au organizat vineri, 29 iunie, o nouă întâlnire în cadrul proiectuluicultural „Maluri de Prut – Basarabia necunoscută”. Invitata specială a fostcercetătoarea Tamara Cărăuş, autoarea mai multor volume în care abor-dează problemele identităţii basarabenilor, cele legate de limba vorbită înstânga Prutului şi care a susţinut conferinţa ştiinţifică „A fi una cu limbasau despre limbă şi identitate în Republica Moldova”.

Tamara Cărăuş (n. 1972) a studiat filosofie şi litere la Universitateadin Bucureşti, cu doctoratul susţinut, în 2001, la aceeaşi universitate. Adesfăşurat proiecte de cercetare în cadrul mai multor instituţii: ColegiulNoua Europă, Universitatea din Bucureşti, Universitatea din Oxford, Uni-versitatea din Uppsala, Universitatea din Groningen, Universitatea PalackyOlomouc, Universitatea din Rijeka, Academia de Ştiinţe din Polonia, Institutfür die Wissenschaften vom Menschen, Viena ş.a.

Violeta MOŞU(continuare în pag. 4)

A

Conferinţa Judeţeană a Sindicatului din Învăţământrmărind bilanţul activităţii dumneavoastrăam remarcat că sunt aceleaşi probleme caîn toate judeţele, dar vreau să punctez unsingur aspect, şi aici mă gândesc la pro-blema hotărârilor judecătoreşti parţial res-pectate sau nerespectate, ori a legilorîncălcate. Aşa constatăm din păcate, decâţi va ani buni, mai exact de prin 2009, că

hotărâri judecătoreşti care se constituie în drepturide creanţă devin drepturi iluzorii.Pentru că statul român consideră căo obligaţie poate fi pusă în executareşi în aproximativ 10 ani. Şi pentru căastăzi este o zi de sărbătoare, vreausă vă transmit o Diplomă de exce-lenţă şi un mesaj din partea organi-zaţiei noastre. Felicitări şi multsucces”.

Emil Mocean, reprezentant alSindicatului Liber Bistriţa Năsăud:„Din partea colegilor pe care-i repre-zint, din Bistriţa Năsăud, vă transmi-tem multă sănătate, fericire şi succesîn tot ceea ce vă doriţi să faceţi. Desi -gur că trebuie să spun că sunt mândru şi onoratpentru invitaţia făcută de preşedintele sindicatuluide la Neamţ, Gabriel Ploscă. Trebuie să spun cănu este uşor să fii sindicalist. Eu spun că noi sun-tem oamenii care ştim să încasăm. Şi bineînţelescă noi trebuie să dăm dovadă de diplomaţie, săparticipăm la acţiunile de soluţionare prin dialogşi, acolo unde se impune, să aplicăm mijloace deforţă”.

Liviu Axinte, preşedinte Sindicat Botoşani:„Organizaţia dumneavoastră este o organizaţiecu care noi am avut întotdeauna relaţii de priete-nie şi vreau să spun că la acest moment de bilanţeu cred că activitatea dumneavoastră a fost o ac-tivitate bună. Zilele trecute am avut şi eu o întâl-nire la Prefectură pe tema regulamentului privindsporurile. Am cerut Prefecturii să ni se spunădacă hotărârile de Guvern sunt opţionale. Esteposibil ca o hotărâre de guvern să fie dată tocmaipentru a nu se mai plăti sporurile? Din momentce hotărârea de Guvern a fost dată pe 31 ianuarieiar persoanelor care beneficiau de spor la 31 de-cembrie li s-a anulat sporul cu 1 ianuarie, în-seamnă că hotărârea s-a aplicat retroactiv. Şi oaltă problemă: nu am reuşit să facem un nomen-clator al bolilor profesionale. Au fost colegi for-ţaţi să se pensioneze anticipat pentru că nu li s-amai dat viza de medicina muncii. Necesitatea no-menclatorului de boli profesionale este una im-perioasă”.

Costel Ionescu, preşedintele Sindicatului dinÎnvăţământ Vrancea, vicepreşedinte al Federaţiei:„Vă transmit salutul feciorilor Babei Vrâncioaia,pentru că eu sunt vrâncean. Mulţumesc domnuluiGabriel Ploscă pentru invitaţie şi pentru prieteniacare ne leagă de ceva timp. Astăzi s-au repetat,aici, două cuvinte, solidaritate şi unitate. Vă do-resc ca aceste cuvinte să le aveţi pe buze perma-nent, fiindcă fără aceste două cuvinte nu vom

reuşi în lupta sindicală şi să ajungem ca statutulnostru să îşi aibă locul pe care-l merităm în so-cietatea românească. Felicitări domnului Ploscăpentru mandatul trecut şi succes în cel următor şisucces tuturor membrilor de sindicat din Neamţ”.

Eugenia Sandu, preşedinte Sindicat Sector3 Bucureşti şi vicepreşedinte Federaţie: „Vin şieu în urma unei conferinţe de alegeri la nivelulsectorului şi am avut multe de spus în raportul deactivitate. Toate aceste lucruri trebuie făcute uni-tar, la nivel naţional. Nu putem să facem activităţidisparate pe plan local. Niciodată nu vom reuşidacă nu ne vom uni cu toţii şi sloganul nostru esteUnitatea dă puterea. Este inoculată o idee falsă,aceea că Bucureştiul dă ora exactă. Fals. Ţara în-treagă se ridică şi nu are nevoie de ora exactă.Ţara are nevoie de unitate, ţara are nevoie de o so-lidaritate puternică şi toate lucrurile trebuie dema-rate în interesul tuturor. Toţi trebuie să luptămpentru drepturilor noastre. Ceea ce susţin eu defiecare dată la Federaţie este promovarea Statutu-lui cadrului didactic. Ăsta este lucrul care mădoare cel mai tare. Am uitat care ne este locul însocietate. De fiecare dată trebuie să plecăm cape-tele, să ascultăm că noi suntem cei mai răi, pentrucă noi suntem mâncătorii de bani. Dragi colegi, vădoresc să aveţi în continuare forţă, să puteţi con-tinua toate proiectele pe care vi le-aţi propus”.

Liviu Rusu, preşedintele AINt, membru desindicat din anii 1990: „Vă rog să-mi permiteţi să

transmit salutul Asociaţiei Învăţătorilor din Jude-ţul Neamţ şi să mulţumesc pentru foarte buna co-laborare pe care o avem cu sindicatul din Neamţ.Vreau să spun că mie mi-e dor de anii '90, pentrucă atunci politicienii şi şefii de instituţii se cam te-meau de liderii de sindicat. Ne-am cam mulţumit,în ultimul timp, cu nişte plocoane de la Guvern şiam cam uitat care este menirea noastră principală,a sindicatelor. Parcă suntem prea adormiţi. Ampierdut un drept fundamental în România, dreptulla grevă. Nu ştiu cum a fost negociat, dar l-ampierdut. Ca profesor de istorie vă spun că niciodatăomul nu a primit nimic degeaba. Nimic, de la sine.Drepturile se obţin prin luptă. Şi, zic eu, ferice deţara a cărei popor nu uită să lupte. Să facem în aşafel încât să redobândim aceste drepturi ale sindi-catelor. Domnilor preşedinţi, negociaţi pentru noi,că de asta avem nevoie”.

Iosif Alexandru Covasan, directorS.L.L.I.C.S. Neamţ: „Eu vreau să mulţumesc tu-turor celor cu care am lucrat peste 29 de ani înmişcarea sindicală, la nivelul judeţului, şi tot depeste 29 de ani în activitatea Federaţiei Sindica-telor din Învăţământ şi, nu în ultimul rând, cumulţi ani în urmă, şi în activitatea ConfederaţieiSindicatelor Democratice. Vreau să vă mărturi-sesc că în toată această perioadă nu am avut unalt scop decât să îmi fac datoria şi să contribui ladesfăşurarea, în cât mai bune condiţii, a activită-ţii, prin aportul specific pe care l-am putut aduce.Vă mulţumesc din suflet şi vă asigur că în toatăaceastă perioadă am cunoscut enorm de mulţi oa-meni de valoare la nivelul federaţiei şi confede-raţiei, pentru care le mulţumesc şi celor doipreşedinţi prezenţi astăzi în Neamţ”.

În continuare, dna. Gabriela Grigore dă ci-tire Mesajului de salut din partea FederaţieiSindicale a Educaţiei şi Ştiinţei din RepublicaMoldova:

Mult stimate domnule preşedinte, onoraţiparticipanţi la Conferinţă!

În calitate de preşedinte al Federaţiei Sindi-cale a Educaţiei şi Ştiinţei din Republica Mol-dova am onoarea să vă aduc cele mai sinceresalutări frăţeşti din partea celor circa 110 miimembri de sindicat din ramura educaţiei şi cer-cetării din această parte a Prutului.

Sindicatul Liber al Lucrătorilor din Învăţă-mânt si Cercetare Ştiinţifică Neamţ este pentruFederaţia noastră un partener fidel, pentru că pelângă toate lucrurile care ne unesc, mai sunt şicopurile noastre comune pe care le împărtăşim.În această ordine de idei este foarte important să

U

(continuare în pag. 4)

Pag. 3APOSTOLULiulie-august 2018

rof. Liviu Rusu: Stimaţi invi-taţi, dragi colegi, vă spun bunvenit la sărbătoarea Zilei Învă-ţătorului, zi care se sărbătoreştepe 30 iunie şi pe care noi amadus-o mai devreme. Manifes-tarea este organizată de Asocia-ţia Învăţătorilor din judeţul

Neamţ şi de Sindicatul Liber al Lu-crătorilor din Învăţământ şi CercetareŞtiinţifică Neamţ. O colaborare de-osebită, zicem noi, cu un beneficiureal pentru toţi colegii noştri din jude-ţul Neamţ. Invitaţii de onoare laaceastă activitate sunt reprezentanţiiinstituţiilor administrative din judeţulNeamţ: dl. Tărantuş-Bărbuleţ Andrei-Octavian, consilier al preşedinteluiConsiliului Judeţean Ionel Arsene, in-spectorul şcolar general adjunct prof.Ioan Milea, prof. Florentina Moise-

director al Casei Corpului DidacticNeamţ. Astăzi avem un auditoriu de-osebit şi, zic eu, cea mai mare bucurie

pe care o avem în această zi este căreuşim să adunăm laolaltă educa -toare, învăţători, profesori din generaţii

diferite. Vă rog să-mi permiteţi să-isalut în primul rând pe seniorii învă-ţământului nemţean, – George Grigo-rică, Gheorghe Amaicei, IosifFrancisc Gile, Alina Pamfil – oamenicare au făcut lucruri deosebite pentruşcoala nemţeană – inspectori, inspec-tori generali şcolari, directori deşcoală, apoi să-i salut pe ceilalţi colegişi să le urez, cu ocazia Zilei Învăţăto-rului, multă sănătate, fericire şi pros-peritate”.

Tărantuş-Bărbuleţ Andrei-Octavian: „Este o mare bucuriepentru mine să mă aflu astăzi, alăturide dumneavoastră, alături de ceicare nu lipsesc din destinul niciu-nuia dintre noi. Vă transmit salutulpreşedintelui Consiliului JudeţeanNeamţ, domnul Ionel Arsene, şi văasigur de tot respectul şi preţuireadumnealui. Şi, totodată, permiteţi-mi să vă doresc mult spor în conti-nuare, să vă continuaţi activitateadând dovadă, aşa cum aţi făcut-o şipână acum, de devotament şi profe-sionalism. La mulţi ani! Şi permi-teţi-mi să mă înclin în faţaexcelenţei”.

Eveniment

publicat articole ştiinţifice, a coordonat mai multe volume de cer-cetare şi a scris câteva cărţi: „Tzara mea” (Editura Arc, 2000); „Efec-tul Menard” (Editura Paralela 45, 2003); „Capcanele identităţii”(Editura Cartier, 2011); „Limba de hârtie” (Editura Cartier, 2017,2018).

Andrei Nuţu, un nume care trebuie reţinutUniversitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, Galeria Casa Matei,

Asociaţia Universitart şi ASUAD au organizat la finalul acestui an univer-sitar Competiţia de Proiecte Expoziţionale „Expo Maraton 2018”, adresatăstudenţilor Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca. La competiţies-au înscris peste 50 de participanţi din care au fost selectaţi 16 pentru a-şi expune proiectul individual.

Studenţii selecţionaţi s-au remarcat prin modul în care şi-au elaboratproiectele şi au mixat tehnica specifică secţiei la care studiază cu noile ten-dinţe din arta contemporană.

Artistul vizual pietrean Andrei Nuţu, fost eleval profesorilor Grigore Agache la Liceul de Arte„Victor Brauner” şi Cristina Petrariu la AsociaţiaCulturală „ Arte.Ro”, a câştigat Premiul Publicu-lui pe baza mediei generale, Premiul InstitutuluiFrancez Cluj-Napoca şi Premiul Institutului Po-lonez din Bucureşti.

Recent, Andrei Nuţu a absolvit Universitateade Artă şi Design din Cluj-Napoca, secţia pictură:„Am participat cu un proiect intitulat Metanoia.Toate lucrările au fost realizate în ulei pe pânză,cu o tehnică clasică, referindu-se la cum poţi săpui în aceeaşi imagine, partea sacră şi partea pro-fană, ce modalităţi plastice pot să abordez ca să

pot să redau ceea ce nu este vizibil pentru ochiul liber. În mare parte, lu-crările sunt figurative, cu anumite influenţe abstracte legate de texturi saude cromatică. Metanoia înseamnă o schimbare a percepţiei, a minţii: pentrua putea să vezi ceea ce nu există de fapt, trebuie să înveţi să foloseşti alţiochi.”

A


(urmare din pag. 3)

Conferinţa Judeţeană a Sindicatului din Învăţământcţionăm în echipă, să lucrăm în spirit decooperare întru realizarea obiectivuluinostru comun – promovarea adevărului is-toric şi a valorilor româneşti. Suntem con-vinşi: UNIREA se face doar muncindîmpreună.

Dragi colegi! Aş vrea să vă exprim pro-funda noastră gratitudine pentru solidarita-

tea de care daţi dovadă de fiecare dată când avemnevoie. Mulţumiri speciale adresăm domnului pre-şedinte Gabriel Ploscă şi echipei sale. Vă simţimsusţinerea frăţească şi vă suntem recunoscătoripentru asta.

Daţi-mi voie să urez succese mari lucrărilorConferinţei, şi ce e şi mai important, activităţilorcare vor urma după Conferinţă. Doamne ajută!

Cu profundă consideraţie,Ghenadie DONOS, preşedinte

În finalul părţii întâi a Conferinţei, dl. Ga-briel Ploscă mulţumeşte pentru întreaga activitateşi acordă Diplome de recunoştinţă din parteaS.L.L.I.C.S. unor lideri sindicali, foşti membri aiConsiliului Judeţean – Dumitru Luchian (Aga-pia), Constantin Timofte (Bălţăteşti), Elena Ena-che (Cotu-Vameş) precum şi domnilor IosifAlexandru Covasan, director economicS.L.L.I.C.S. Neamţ şi Mircea Zaharia, redactor-şef al revistei Apostolul. Programul artistic susţi-nut de ansamblurile „Plăieşii” (V-VIII) şi„Ozana”, coordonat şi prezentat de dl. DănicăGârlan, a pus punct părţii întâi a Conferinţei.

După pauză, lucrările Conferinţei au urmatpunctual programul anunţat iniţial. Renunţăm ladetaliile tehnice ale desfăşurării lucrărilor, reţi-nând pentru cititorii revistei noastre doar compo-nenţa Consiliului Judeţean şi Biroului Operativale S.L.L.I.C.S Neamţ.

Consiliul Judeţean al S.L.L.I.C.S. Neamţ:Zona Piatra-Neamţ: Grigore Gabriela, Ni-

colae Livia, Mancaş Margareta, Milea Elena,Roşu Ramona, Fronea Mariana, Dascălu Liliana,Cehan Gabriela, Roxana Irina, Felea Luminiţa,Hociung Ionel, Rusu Liviu Constantin.

Zona Roman: Ploscă Gabriel, Lemnaru Mi-nodora, Bârgăuanu Camelia, Giurgică Petrică,Michiu Cristian, Moise Maricela, MovileanuOvidiu, Păduraru Iulian, Ştefan Valentin.

Zona Târgu Neamţ: Murariu Constantin Ci-prian, Gorea Alina, Hălăciungă Elena, TarhonBianca, Borş Humulescu, Băloiu Mihai.

Biroul Operativ al S.L.L.I.C.S. Neamţ: Ga-briel Ploscă (preşedinte), Gabriela Grigore (se-cretar general), Lemnaru Minodora(vicepreşedinte, zona Roman), Murariu Ciprian(vicpreşedinte, zona Tg. Neamţ), Hociung Ionel(vicepreşedinte, zona Piatra-Neamţ).

(urmare din pag. 3)


a

Vineri, 29 iunie 2018, în organizarea Sindicatului din Învăţământ Neamţ, Asociaţiei Învăţătorilor şi revisteiApostolul, în sala Theodor Macarie a Liceului de Artă Victor Brauner din Piatra-Neamţ a avut loc SărbătoareaZilei Învăţătorului. Evenimentul a fost însoţit de lansarea oficială a numărului 211 al revistei Apostolul şi de ceade a treia ediţie a Premiilor iniţiate de această revistă. Amfitrionul acestei întâlniri a fost profesorul Liviu Rusu,preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ, secondat la ceremonia de acordare a premiilor de prof.Mircea Zaharia, redactorul-şef al revistei şi economistul Iosif Covasan, directorul economic al S.L.L.I.C.S. Neamţ.

P

APOSTOLULPag. 4iulie-august 2018

Eveniment


Laureaţii Premiilor „Victor Brauner”n acest an, Premiile „Victor Brauner” au fost decernate artistei plas-tice Violeta Dinu, muzeograf la Muzeul de Artă Piatra-Neamţ şi pic-torului Grigore Agache, profesor la Liceul de Arte „Victor Brauner”Piatra-Neamţ. Festivitatea de pre-miere a celei de a III-a ediţii a avutloc cu ocazia Zilei „Victor Brau-ner”, organizată vineri, 15 iunie, laSinagoga Catedrală „Baal Shem

Tov”, la 115 ani de la naşterea renumitu-lui pictor, originar din oraşul nostru.

„Premiul este foarte râvnit şi sper săcontinue oferirea lui şi în anii următori.Toţi colegii mei merită să fie recompen-saţi cu acest premiu”, a declarat VioletaDinu.

„Mulţumesc pentru această apre-ciere. Este un premiu deosebit. Victor

Brauner a fost un mare artist. Mă simt onorat de acest premiu”, a spus şiprofesorul Grigore Agache.

Anul trecut, prima manifestare din cuprinsul Zilei „Victor Brauner”,Expoziţia „Om – Zid – Arhetip”, de la Muzeul de Artă, a aparţinut picto-rului Grigore Agache.

Reviste şcolare nemţene,laureate pe plan naţional

La etapa naţională a Concursului de jurnalism şi reviste şcolare 2018,trei publicaţii şcolare din judeţul Neamţ au obţinut Titlul de laureat. S-auaflat în top revista „Adobiografiinţa” a Colegiului Naţional „CalistratHogaş” Piatra-Neamţ, profesori coordonatori Gheorghe Brânzei şi ManuelaPreisler, revista „Anotimpuri”, a Colegiului Tehnic „Gh. Cartianu” Piatra-Neamţ, profesori coordonatori Raluca Orza şi Mariana Paleu, şi revista„Crai nou” a Şcolii Gimnaziale nr. 5 Piatra-Neamţ, profesori coordonatoriClaudia Păduraru şi Petronela Herciu.


Î

nspector general adjunct Ioan Milea: „E oonoare pentru mine să particip astăzi, aici,la această întâlnire şi vreau să spun urmă-toarele: nobleţea profesiei de dascăl se în-trupează din două calităţi care vin diametralopuse, respectiv din harul pe care ni-l dăDivinitatea şi din truda migăloasă care iz-vorăşte din conştiinţa noastră de dascăli.

Această nobleţe ne ajută să luăm din noroi, cumspune Ţuţea, o bucată de lemn, s-o şlefuim şi săo facem mobilă de lux. Pentru acest lucru Inspec-toratul Şcolar mulţumeşte tuturor cadrelor didac-tice pentru munca pe care o desfăşoară la catedrăşi nu numai. Mesajul nostru este următorul: să fiţisănătoşi, dumneavoastră împreună cu toţi ceidragi dumneavoastră. La mulţi ani tuturor cadre-lor didactice şi o vacanţă care să vă întremeze şicare să vă facă din nou apţi de muncă în noul anşcolar ce se apropie. La mulţi ani!”

Directoarea Casei Corpului Didactic Neamţ,prof. Florentina Moise: „ Este un eveniment de-osebit şi pentru că suntem în anul Centenaruluişi aş vrea să considerăm şi această activitate oparte din sărbătoarea românilor. Daţi-mi voie săvă felicit, să vă spun La mulţi ani, putere demuncă, să vă salut cu tot dragul din tot sufletulmeu, pentru că îmi văd mentori în sală, văd pro-fesori de renume, cadre didactice pensionare carepe parcursul vieţii mele atât ca preşcolar, elevşcolar cât şi licean v-am cunoscut, vă stimez, văiubesc, vă apreciez, iar instituţia Casa CorpuluiDidactic vă este mereu aproape”.

Preşedintele de onoare al AINT, prof.Gheor ghe Amaicei: „În primul rând felicit cole-gii cu această ocazie şi vreau să spun că eu ţinfoarte mult la armata noastră, a învăţătorilor. Măfrământă tot timpul trei lucruri: până când vor totdispărea şcolile din mediul rural, din cătune, dinsate? Până când noi, cadrele didactice, care deşisuntem organizate în asociaţii, în sindicate, în fe-deraţii, vom rămâne dezbinaţi? Oare când vomreforma armata cadrelor didactice, care pe vre-mea ministrului Angelescu se numea Armata în-văţătorilor?! Ceea ce mă frământă foarte multeste situaţia elevilor noştri. Vreau să mă adresezlor, să fie alături de dascălii lor. Să deschidă ochiişi să privească la rezultatele din judeţul Neamţ,la Evaluarea Naţională din acest an, 2018, cânddin cei 4058 elevi care vor participa la admitereîn clasa a IX-a sau la o şcoală profesională, suntdoar 3 elevi cu nota 10 şi peste 1000 de elevi cunote sub 5, mai exact 1299 de cazuri. Dragi elevi,datoria voastră nu este de a lăsa totul în pasivitate.

Gândiţi-vă la cele spuse de dascălii voştri, reflec-taţi şi începeţi munca voastră cu încredere în voi,căci aşa a voastră va fi izbânda. Cu speranţa căaşa se va întâmpla, vă doresc multă sănătate, pu-tere de muncă şi numai bucurii!”.

Întrucât dl. Gabriel Ploscă, preşedintele Sin-dicatului din Învăţământ Neamţ nu a putut parti-cipa la această sărbătoare, fiind plecat într-odelegaţie în afara graniţelor, mesajul său cătreparticipanţii la eveniment a fost citit de dna. Ga-briela Grigore, secretar-general al S.L.L.I.C.S.Neamţ. (N.R. Textul mesajului poate fi regăsit peprima pagină a revistei noastre)

În deschiderea ceremoniei decernări premii-lor, dl Mircea Zaharia a acordat un premiu spe-cial domnului inspector şcolar general adjunctIoan Milea pentru că a fost alături de Premiile re-vistei Apostolul încă de la prima lor ediţie, şi pen-tru că la Conferinţa Sindicatului din ÎnvăţământNeamţ de la Văratec a afirmat, fără să se prefacă,că „are sentimentul că ne aflăm în aceeaşi tabără,indiferent de ce parte a baricadei suntem”. Dl.Mircea Zaharia a precizat că principalul criteriuîn acordarea premiilor a fost performanţa dincolode catedră, dar că ele se acordă exclusiv oame-nilor de la catedră. Protocolul desfăşurării eve-nimentului e simplu: un laudatio rostit de cinevacare cunoaşte bine activitatea nominalizatuluieste urmat de cuvântul acestuia şi decernarea pre-miului. „Ca la Oscar, dar fără covor roşu”.

Premiile revistei APOSTOLUL se acordă:

Prof. SABINA PETRARIU, director la Li-ceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau”Vânători-Neamţ.

Laudatio – prof. Laura Elena Panaite: „Custudii universitare la Iaşi, la Facultatea de

Zootehnie şi Medicină Veterinară, în anul 1991schimbă rigoarea de inginer pe fantezia inovativăde dascăl, intrând în rândul cadrelor didactice,la liceul din comuna Vânători-Neamţ, ca urmarea absolvirii de studii universitare de reconversieprofesională. Parcurge pas cu pas treptele per-fecţionării didactice prin susţinerea examenelorde specialitate, prin stagii de perfecţionare înţară dar şi în străinătate. Devine mentor, profesormetodist, coordonator de centru pedagogic, ex-pert în domeniul educaţional, membru în diferitecomisii la nivel judeţean şi naţional, devine di-rector adjunct la liceul din Vânători în anul 2015,iar actualmente este director al aceleiaşi institu-ţii. Îşi desfăşoară activitatea didactică în paralelcu o bogată activitate extracuriculară, în domeniivariate. Doamna director Sabina Petrariu este unmodel pentru oricare cadru didactic, prin impli-carea în orice fel de activitate legată de şcoală,prin dăruirea şi responsabilitatea de care dă do-vadă, pri promovarea unui învăţământ de bunăcalitate. Pe de altă parte, omul Sabina Petrariueste întruchiparea modestiei, a bunului simţ, arespectului şi a echilibrului în viaţa de zi cu zi.Este un veritabil lider, un mentor şi un prietenpentru colegi, un exemplu pentru elevi. Cu ade-vărat, omul sfinţeşte locul, dar poate a fost ade-vărată şi reciproca: locurile au sfinţit omul”.

Prof. Sabina Petrariu: „Am venit de la oîntâlnire a cadrelor didactice în Norvegia şi amînvăţat multe lucruri interesante, dar ce vreausă subliniez este că toate cadrele didactice careau vorbit acolo înaintea mea mi-au întărit con-vingerea că trebuie să ţinem la tradiţia noastrăşi să nu pierdem nimic, nimic din ce ne-a formatca popor român. Am văzut că norvegienii suntfoarte mult înaintea noastră în privinţa învăţă-mântului, dar am înţeles şi noi, au înţeles şi ei,că noi avem ceva ce lor le lipseşte: nu mai autradiţii. Şi văzându-ne în ziua în care noi ampregătit o zi românească, de dimineaţa pânăseara, cu o parte din obiceiurile pe care am reu-şit să le ducem acolo, au spus aşa: ei trebuieacum să inventeze, să creeze tradiţii prin tineriilor, pentru că nu mai au nimic din urmă. Nicimuzică populară, nici costume, nici alte obice-iuri. Aş putea parafraza un proverb şi să spun cărădăcinile muncii sunt amare, dar roadele suntdulci. Aşa s-a întâmplat şi cu acest premiu care

I

Prof. dr. Mihai FLOROAIA(continuare în pag. 6)



Eveniment


ouă eleve din redacţia revistei „Adobiografiinţa” (Popa Daniela-Elena şi Gondor Sânziana) au participat la Tabăra naţională de revisteşcolare şi jurnalism, care s-a desfăşurat la sfârşitul lunii iunie laSfântu Gheorghe, în judeţul Covasna.

„Theoria” lui Matei Enric,la Galeriile de Artă „Lascăr Vorel”

Galeriile de Artă „Lascăr Vorel” din Piatra-Neamţ au găzduit în pe-rioada 1-14 iulie 2018 expoziţia personală „Theoria” a artistului MateiEnric.

Matei Enric (născut în 1978 în Bucuresti) este licenţiat în restaurare-pictură murală la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, are laactiv vreo zece expoziţii personale şi a participat la peste cincizeci de ex-poziţii de grup în ţară şi străinătate. Personale: „Solve et Coagula” (2013,Galeria Alchemia), „Gotic” (2008, Galeria La Perne), „Refacerea Frag-

mentului” (2014, Galeria Occidentului) ş.a. Colective: „Identităţi” (2011,Institutul Francez din Bucureşti), a cincea ediţie a EU Open House (2011,

Ambasada Română din Washington şi Bibliotecadin Cleveland Park, SUA), expoziţia „A Sym-phony of Symbolism” (2008. Agora Gallery, NewYork, SUA) ş.a.

„Expoziţia de faţă porneşte de la cuvântul„theoria” care în greaca veche însemnă a contem-pla, a examina, a privi, încercând să pătrunzi sub-stanţa lucrurilor. Am ales acest titlu pentru adefini căutările mele plastice. Pictura mea cumu -lează reflexia lumii în conştiinţa mea şi drumurilecroite în găsirea unui adevăr. Este un dialog,multe întrebări adresate Acelei entităţi care câr-muieşte destinul tuturor. Consider că procesul in-terogaţiei este important. Dacă vrei să primeşti

răspunsul corect, trebuie mai întâi să ştii cum să formulezi corect întreba-rea, pentru că răspunsul se află deja în întrebare’’, a mărturisit pictorul.Vernisajul – marţi, 3 iulie. A prezentat criticul de artă Lucian Strochi.

(urmare din pag. 5)

D

ă onorează şi mă responsabilizează pentrua păstra învăţământul la un standardfoarte ridicat. Doamne ajută! Vă dorescmultă, multă sănătate şi pace”.

Profesor pentru învăţământul preşco-lar CRISTINA IONESCU – ŞcoalaGimnazială nr. 3 Piatra Neamţ.

Laudatio – prof. Ramona Roşu: „Sunt de-osebit de onorată să îmi exprim admiraţia şi pre-ţuirea faţă de o personalitate importantă dinînvăţământul preşcolar nemţean. Evidenţiem opersonalitate puternică, un model de profesiona-lism, cu multă putere de muncă, dedicat cariereide educator, care a obţinut, pe parcursul a 40 deani de activitate rezultate de excepţie, pentru caremerită toată lauda. Descinde dintr-o familie demari intelectuali ai învăţământului nemţean, con-firmând că în ADN-ul său există talentul didactic.Este un merit certificat şi de Premiul de excelenţă„Domnu Trandafir” (2013), atribuit după ani demuncă şi acumulare de experienţă profesională.Este un reper al învăţământului nemţean, o certi-tudine a calităţii în educaţie şi dacă ar fi să definimprofesionalismul pe tărâmul preşcolar, este sufi-cient să spunem – profesor CRISTINA IONESCU!

Prof. înv. preşcolar Cristina Ionescu- ŞcoalaGinazială nr. 3 Piatra Neamţ:

„Da, vreau să spun că provin dintr-o familiecu tradiţie: fratele cel mare al bunicului meu, învă-ţător, a murit în Primul Război Mondial, iar cel de-al doilea frate, învăţător de carieră, a fost consideratdispărut la Cotul Domnului, apoi unchi, mătuşi,doar un nume dacă aş mai da – familia Văideanudin învăţământul nemţean, familia Petraru – pro-fesorul Petraru de la Dragomireşti şi mulţi, mulţialţii.

Mă opresc un pic pentru a-i da un răspunsdomnului profesor Amaicei, care-mi este foarte,foarte drag, şi care spunea că armata, învăţămân-tul şi cultele – preoţii – sunt la fel ca misiune.Dar singurul lucru care le-a scăpat în cazul nostrueste uniforma. Deşi s-a dorit să ne bage şi în uni-formă la un moment dat. Şi să ştiţi că asta con-tează totuşi foarte mult, pentru că educaţieînseamnă şi ţinuta vestimentară. Să ştiţi că elevulîl place pe dascăl şi după cum se îmbracă. Îmiera drag un pulover al profesorului meu de ma-tematică din liceu. Îmi plăcea parfumul uneidoamne profesoare şi crema de mâini. Deci suntlucruri care influenţează, pe toate canalele, ceeace plămădim noi la clasă, în orice clipă.

Iar porecla mea era Smărăndiţa a popii, într-ovreme în care se repudia religia, într-un fel. Vă daţiseama cât de cuminte am fost. Ei, aşa că să nu nemai supărăm pe copiii năzbâtioşi. Pentru că, pânăla urmă, ei duc motorul mai departe, ei ne repre-zintă. Din liceu, ce să spun, da, mi-a plăcut. Darsă ştiţi că nu am mers la un liceu pedagogic pentrucă am hotărât eu, copilul de clasa a opta. Un unchi,fratele cel mare al mamei, a venit de la Piatra-Neamţ la Ploieşti să le spună părinţilor: copilulvostru trebuie să urmeze tradiţia familiei, mergela Liceul Pedagogic din Piatra-Neamţ. A coinciscu mutarea tatălui meu la Piatra-Neamţ, deci amajuns acolo. Mulţumesc dascălilor mei că m-aufăcut să iubesc copilul şi să iubesc ceea ce încer-cam eu să îmi reprezint despre viitoarea meserie.Mai departe mi-a plăcut când am avut prima meadoamnă director, Dumnezeu s-o odihnească, a fostun om de excepţie, care nu m-a înfricoşat, ba dim-potrivă, m-a ajutat ca să rămân în acest învăţă-mânt. Am avut parte de acele atingeri cruciale pecare le pomenea Noica, prin oamenii pe care i-amîntâlnit. Dragi seniori, vă doresc multă sănătate,să vă bucuraţi de odihna bine meritată, iar dragicolegi care încă mai sunteţi în activitate vă dorescsă trudiţi până la capăt cu acelaşi elan şi să nu ab-dicaţi niciodată de la calitatea unui dascăl ilustru”.

3. Prof. FLORIN MOLDOVANU, Cole-giul Naţional „Roman Vodă” Roman.

Laudatio – prof. Monica Drimbe: „Nu voi vorbi despre realizările lui Florin

Moldovanu pentru că sunt foarte, foarte multe,începând de la olimpiade şi concursuri, termi-nând cu meseria de profesor… Ce pot să spuneste că el a avut, are şi dăruieşte ceva de preţ.Spunea Dalai Lama aşa: dăruieşte persoanei pecare o iubeşti aripi pentru a zbura şi rădăcini pen-tru a se întoarce. Iar asta face prin propriul exem-plu. S-a întors în locul unde s-a născut,profesează aici şi a demonstrat că se poate obţinesucces şi în ţara ta. Şi motivele pentru a rămâne– probabil că le-a găsit în familie, în elevi, înprieteni, în ceea ce-l înconjoară. Se spune că uniioameni apar în viaţa ta ca o binecuvântare, alţiica o lecţie de viaţă – asta a spus-o Maica Tereza.Florin a apărut în viaţa mea şi ca o lecţie, şi ca obinecuvântare, încă de mic copil. Pentru că a fostfoarte isteţ, dădea soluţii neaşteptate la problemeşi încă de atunci a rămas cinstit, a rămas corectşi respectuos. Cariera lui didactică este străluci-toare, iar eu sunt mândră că m-a depăşit…”

Prof. FLORIN MOLDOVANU, ColegiulNaţional „Roman-Vodă”, Roman: „Sunt onoratsă primesc premiul revistei Apostolul, mulţumescdoamnei Monica Drimbe, profesoara mea de ma-tematică, cea care mi-a dat aripi să zbor prinacele cuvinte pe care eu nu le-am uitat niciodată:„soluţia ta este mai bună decât a mea”. Sunt sigurcă este şi o strategie didactică. Mulţumesc elevi-lor mei romanvodişti, care îmi dau aripi să con-tinui, să mă autoperfecţionez”.

4. Prof. DAN ŢÂRDEA, profesor de arte vi-zuale la Liceul „Vasile Conta” din Târgu Neamţşi la Seminarul Teologic Ortodox „VeniaminCostachi” Vânători-Neamţ.

m

(urmare din pag. 5)



Eveniment


Povesti despre oraşul meu* Desene, lucrări de grafică şi pictură create de copii

şi tineri, pe simezele Bibliotecii Judeţene

n perioada 20-30 iunie 2018, pe simezele Bibliotecii Judeţene„G.T.Kirileanu”, în sala „Victor Brauner” au fost prezentate lucrărileparticipante la EXPOZIŢIA DE ARTE PLASTICE PENTRU COPII„POVEŞTI DESPRE ORAŞUL MEU”. Manifestarea este la cea dea III-a ediţie, fiind dedicată oraşului şi patronului său spiritual – SF.PROOROC IOAN BOTEZĂTORUL. Cele peste o sută de desene,lucrări de grafică, pictură şi icoane pictate pe sticlă şi lemn care al-cătuiesc expoziţia, au fost realizate cu drag şi străduinţă de copii şi

tineri cu vârste cuprinse între 5-18 ani, membri ai Clubului de Arte Vizuale„Atelierul de Arte” din cadrul Asociaţiei Culturale „Arte. Ro” din Piatra-Neamţ. Tot în cadrul vernisajului a avut loc şi înmânarea în cadru festiv apremiilor naţionale şi internaţionale pe care copiii de la Asociaţia Culturală„Arte. Ro” le-au obţinut în intervalul ianuarie – iunie 2018 la competiţiileinternaţionale destinate elevilor, peste 60 de trofee, medalii şi premii speciale

adjudecate în: Macedonia, Belarus, Portugalia, Bulgaria, Turcia, StateleUnite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii. Felicitări profesoareiCristina S. Petrariu, preşedinte Asociaţia Culturală „Arte.Ro”, laureaţilorşi expozanţilor. Tuturor, o vacanţă frumoasă, colorată şi creativă!

De Ziua Iei, IA NEAM(Ţ)ULUIIa sau cămaşa populară femeiască reprezintă una dintre cele mai fru-

moase piese ale costumului popular românesc. 2013 a fost primul an cânds-a marcat Ziua Iei, care s-a transformat într-un adevărat fenomen.

„Şezătoarea de Piatra” din cadrul Centrului pentru Cultură şi Arte„Carmen Saeculare” este formată din doamne iubitoare de frumos, de tra-diţii, de port popular, înzestrate cu multă răbdare şi talent. Din această în-tâlnire s-a născut ideea IA NEAM(Ţ)ULUI, menită să promovezefrumoasele cămăşi populare femeieşti din judeţul Neamţ. Sub acest semnvor fi reproduse circa 20 de ii, toate (cele vechi şi cele noi) urmând să facăparte dintr-o expoziţie. Aşa cum erau acum 100 de ani sau în vremea Ro-mâniei Mari, aşa vor fi şi în anul Centenarului! Vernisajul a avut loc du-minică, 24 iunie 2018, la Muzeul de Artă Piatra-Neamţ.

Î

audatio – prof. Oana Grădinaru: „Este,pentru mine un moment unic, memorabil,să fiu în postura de a omagia personalita-tea mentorului, cu o bogată activitate di-dactică şi artistică, care i-a adus unprestigiu recunoscut. La acestea se adaugăcaracterul, profesionalismul, angajamen-tul faţă de tot ceea ce depinde de domnia

sa, relaţionarea cu cei din jur, principii sănă-toase, autoritate morală care completează ounică identitate, aceea a profesorului Dan Ţâr-dea. Format pe puternice fundamente creştine,este un om de speţă rară, unul dintre cei aleşi,un domn Trandafir din altă epocă. Altruist dinfire, a influenţat viaţa celor care au avut şansasă-i fie în preajmă. A contribuit, de asemeni, labunul renume pe care-l au cele două licee de acăror carieră se leagă numele domnului profe-sor. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: «Nu existăartă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorulşi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar edu-catorul creează un chip viu; uitându-se la el, sebucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu». Înacest caz educatorul, profesorul este prin vocaţieşi artist, dublând astfel bucuria pe care o trans-mite celor din jur. Format pe puternice funda-mente creştine, este un OM de speţă rară, dintrecei aleşi, un Domnul Trandafir din altă epocă.”

Prof. DAN ŢÂRDEA, profesor de arte vi-zuale la Liceul „Vasile Conta” din Târgu Neamţşi la Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin

Costachi” Vânători-Neamţ: „Sunt deosebit deonorat să mă aflu aici, în faţa dumneavoastră şimă înclin cu respect în faţa dumneavoastră, acelor care, de la catedră, încercaţi de multe ori,în condiţii neprielnice, sau chiar împotriva voin-ţei copiilor, să faceţi educaţie şi instrucţie. Toatălumea ştie care sunt condiţiile în care lucrăm.

Mulţumesc organizatorilor care au crezut de cu-viinţă că activitatea mea merită să fie evidenţiată.Eu cred că toţi ne străduim să facem azi lucrurilemai bine decât ieri şi mâine mai bine decât astăzi.Vă doresc multă sănătate, încredere şi speranţă”.

5. Prof. VIOREL VANZARIUC, directoral Şcolii de Artă „Sergiu Celibidache” Roman.

Laudatio: secretar Marcela Moise: „Existăoameni cu care poţi să comunici, oameni care-ţiinduc o stare de bine, oameni care te fac să tesimţi tu, brusc să fii natural, firesc, uman. Unastfel de om este Viorel Vanzariuc. Care sunt cu-vintele cheie asociate cu personalitatea domnu-lui profesor? Dăruire pentru muzică, talent,perseverenţă şi implicare în tot ceea ce face. Tra-iectoria vieţii dumnea-lui a fost şi esteîndreptată spre muzică.De aceea, în anul 1980,la Şcoala de Muzică în-fiinţează cvartetul decoarde „Armonia”,formaţie camerală deprestigiu, cu care a sus-ţinut numeroase recita-luri,(…) orchestra demuzică populară „Cu-nuna Moldovei”, cucare şcoala se mân-dreşte, obţinând nume-roase premii naţionaleşi turnee în străinătate,(…) o nouă orchestrăpopulară, „Moldova”,sub bagheta dirijoruluiValentin Purice, (…)festivalul-concurs „Do-ruri Muşatine”, în par-

teneriat cu mai multe instituţii, festival care sebucură de un real succes. A dorit din tot sufletulca şcoala să reziste, menţinând cât mai înaltă ca-litatea învăţământului, luptându-se atât cu cei cedoreau desfiinţarea şcolii de artă cât şi cu stareade degradare a clădirii. Asta se reflectă prin nu-mărul mare de premii obţinute an de an de eleviinoştri, atât la nivel naţional, cât şi internaţio-nal”.

Prof. VIOREL VANZARIUC, director alŞcolii de Artă „Sergiu Celibidache” Roman:„Pentru mine este ora bilanţului. Este un bilanţpozitiv, sigur că sunt subiectiv, dar las în urmă,zic eu, o şcoală puternică. Am organizat peste1000 de concerte, copiii noştri au luat sute depremii la concursuri naţionale şi internaţionale.Elevii noştri sunt liceeni la licee bune, avem stu-denţi în ţară şi în străinătate, în Anglia, Scoţia,copii de care suntem mândri. În acelaşi timpcred că am format un colectiv foarte bun laşcoală, colectiv de specialitate, o parte adus demine din Republica Moldova, o echipă valo-roasă, cu care am câştigat premiile despre carevă vorbeam. Am preluat o şcoală generală cupromovabilitate zero şi am adus-o, după patruani, la stadiul de a fi singura şcoală din oraş dincare toţi copiii au trecut de acest examen. Într-un cuvânt pot să spun, fără să mă laud, că las înurmă performanţă. Le doresc la fel şi celor carevin după mine”.

L



Lecţia de istorie

● Pe urmele ostaşilor români căzuţiaici, în cea de a doua conflagraţie

mondială

este 120.000 de militari români şi civiliasimilaţi eroilor de război, care au căzut ladatorie pe câmpul de luptă, se află înhu-maţi în afara graniţelor ţării. RepublicaMoldova reprezintă un caz deosebit, întru-cât pe teritoriul acesteia au fost înfiinţate,în perioada celui de Al Doilea RăzboiMondial, peste 240 de cimitire de război

româneşti. Mare parte din aceste necropole derăzboi au fost distruse după anul 1945, astfel că,în prezent, eroilor de război români nu li se potaduce onorurile cuvenite.

Dată fiind situaţia în care se află mormintelemilitarilor români căzuţi pe câmpurile de luptă,ce îşi dorm somnul de veci pe teritoriul Republi-cii Moldova, a apărut necesitatea identificării, re-construcţiei şi amenajării acestor locuri deînhumare, pentru păstrarea vie a memoriei celorcare, făcând sacrificiul suprem, au oferit patrieimamă jertfa supremă – viaţa.

Aceste demersuri se pot desfăşura numai încondiţiile existenţei unui cadru legal care să re-glementeze regimul juridic al mormintelor eroi-lor români de pe teritoriul Republicii Moldova.

În data de 29 noiembrie 2005, primul-minis-tru român, Călin Popescu Tăriceanu a semnatMemorandumul de Aprobare a negocierii şisemnării Acordului între Guvernul României şiGuvernul Republicii Moldova privind regimuljuridic al mormintelor de război româneşti si-tuate pe teritoriul Republicii Moldova.

În aprilie 2010, Ministerul Apărării din Mol-dova, în calitate de structură responsabilă din ca-drul guvernului a comunicat, prin intermediulataşatului român al apărării la Chişinău, că pro-iectul avea avizul celorlalte ministere şi, în cazulîn care partea română era de acord cu conţinutulacestuia, Acordul interguvernamental ar fi pututfi propus pentru semnare în cadrul următoarei în-tâlniri la nivel înalt între premierii celor două state.

Analiza documentului pus la dispoziţie departea moldoveană a evidenţiat faptul că, deşitextul proiectului de Acord interguvernamental,elaborat de Oficiu în colaborare cu M.A.E. re-glementa – aşa cum era firesc, având în vedererealităţile istorice – situaţia mormintelor şi ope-relor comemorative de război româneşti din Re-publica Moldova, cât şi celor moldoveneşti dinRomânia, acesta a complicat suplimentar situaţianegocierilor, motivele fiind evidente. Mormin-tele de război ale militarilor moldoveni intră subincidenţa Acordului interguvernamental cu Fe-deraţia Rusă (ratificat în 2006) prin care partearusă îşi asumă mormintele eroilor tuturor cetăţe-nilor ruşi şi cetăţeni ai fostei URSS care au făcutparte din armata sovietică (Extras din: „Proiectulde Memorandum pentru aprobarea semnăriiacordului între Guvernul României şi GuvernulRepublicii Moldova privind regimul juridic alMormintelor de război româneşti situate pe teri-toriul Republicii Moldova”).

În 2012 a fost semnat un Acord între Gu-vernul Republicii Moldova şi Guvernul Ro-mâniei privind regimul juridic almormintelor de război româneşti situate peteritoriul R. Moldova. Acordul reglementează

situaţia mormintelor militarilor români căzuţi pecâmpurile de luptă, înhumaţi în peste 240 de ci-mitire militare aflate pe teritoriul R. Moldova şicare, în mare parte, au fost desfiinţate după anul1945. Acordul prevede identificarea, reconstrui-rea şi amenajarea locurilor de înhumare, „astfelîncât eroilor de război români să li se poatăacorda onorurile cuvenite”.

Activitatea de protejare a mormintelor şioperelor comemorative de război româneşti dinRepublica Moldova se desfăşoară în baza Legii57/2013 pentru ratificarea Acordului dintre Gu-vernul României şi Guvernul Republicii Mol-dova privind regimul juridic al mormintelor derăzboi româneşti situate pe teritoriul RepubliciiMoldova, semnat la Iaşi, la 3 martie 2012.

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor(O.N.C.E.) este un organism în subordinea Mi-nisterului Apărării Naţionale, abilitat să caute, săidentifice mormintele şi operele comemorativede război şi să organizeze sistemul naţional decercetare şi evidenţă a mormintelor de război, ro-mâneşti şi străine, aflate pe teritoriului României,precum şi a celor româneşti din străinătate. Ofi-ciul Naţional pentru Cultul Eroilor colaboreazăcu Ministerul Afacerilor Externe şi ia măsurilenecesare pentru înfiinţarea şi protejarea cimiti-relor aflate în străinătate, fiind abili-tat să reprezinte Guvernul Românieila activităţile din afara graniţei.

Iniţiativa comemorării eroilorromâni a căror oseminte se află pecâmpurile de luptă din RepublicaMoldova a apărut încă din iarnaacestui an, în cadrul Proiectului«Maluri de Prut – Basarabia necu-noscută», organizat de Biblioteca Ju-deţeană „G.T. Kirileanu” Piatra-Neamţşi Radio Chişinău. Cu aceste ocazii,întâlnirile dintre gazetarul Ina Guţu,de la Radio România Chişinău şiprof Gh. Amaicei, Preşedintele deonoare al Asociaţiei Învăţătorilor, fi-liala Neamţ, s-a schiţat programulpelerinajului pentru Ziua Eroilor dinperioada 16-18 mai 2018, fixându-se şi princi-pale obiective: Cimitirul Vărzăreşti, CimitirulŢiganca, Cimitirul Călăraşi şi Cimitirul Eroilordin oraşul Chişinău. Grupul care a participat laaceastă manifestare comemorativă a fost formatdin: col. Cristian Hâra – preşedintele FilialeiNeamţ „Ştefan cel Mare” a Asociaţiei Naţionalea Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere„Alex. I. Cuza”, col. Gheorghe Popescu – mem-bru, Baston Ion – maistru militar, membru al bi-roului permanent, Dan Molie – maistru militar,membru mr. Gheorghe Amaicei – membru alAsociaţiei Naţionale Cultul Eroilor, „ReginaMaria”, filiala Neamţ, dar şi membru al FilialeiNEAMŢ „Ştefan cel Mare” a Asociaţiei Naţionale

a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere„Alex. I. Cuza”, Mihail Apăvăloae – membrusimpatizant al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroi-lor, filiala Neamţ.

În prima zi de 16 mai 2018 ne-am deplasatla Mănăstirea şi Cimitirul Eroilor din comunaVărzăreşti (raion Nisporeni). Cimitirul a luat fi-inţă în luna august 1941, aici fiind înhumaţi – în93 morminte individuale şi 5 gropi comune –178 militari români (100 identificaţi şi 78 ne-identificaţi) care au luptat în diferite regimentede Artilerie (nr. 2, 3, 5, 13, 53, 63, 67), Infanterie(nr. 27, 50, 67), Roşiori (nr. 8, 10), Grăniceri (nr.4), Vânători (nr. 7), Dorobanţi (nr. 8), ArtilerieGrea (nr. 5). La data de 28 mai 1998, Societateaculturală „Ginta Latina” (filiala judeţeană Sân-georz-Băi), cu mijloace proprii şi cu sprijinul de-osebit al primarilor de atunci, ing. Vasile Arteni(Nisporeni) şi prof. Ştefan Guţu (Vărzăreşti) şi aromânilor din aceste localităţi, a reamenajat ci-mitirul de la Vărzăreşti, însă nu la nivelul exi-genţelor unui cimitir de onoare, din cauza lipseimijloacelor materiale.

Cimitirul are forma unui dreptunghi cu lun-gimea de 50 m şi lăţime de 40 m. Este împrej-muit cu gard metalic. Mormintele sunt dispuseîn două parcele a câte 50 de morminte fiecare.

Dacă în trecut fiecare mormânt avea însemne decăpătâi, în prezent se mai păstrează doar 20 crucide campanie.

Pe lângă acestea în cimitir se mai găsesc otroiţă („Răstignirea”) situată în partea din spatea cimitirului, o cruce mare din lemn în dreaptaintrării şi un monument comemorativ din cără-midă (de formă tronconică, cu o cruce de inox lapartea superioară) în stânga intrării. Pe faţadaacestuia din urmă se găseşte următoarea inscrip-ţie: „Omagiul nostru şi veşnica pomenire ostaşi-lor români căzuţi pentru apărarea pământuluistrămoşesc”.

Inaugurarea Cimitirului Românesc de Onoa -re de la Vărzăreşti a avut loc pe 21 septembrie

P

Pelerinaj în Basarabia

16‐18 mai 2018. Echipajul nemţean: maistru militar Ion Bostan, col. Gh. Popescu,col. Cristin Hăra, mr. Gh. Amaicei, pens. M. Apăvăloae, maistru militar Dan Molie

16 mai 2018. Cimitirul VĂRZĂREȘTI de lângă orașul NISPORENI


Lecţia de istorie

010, zi cu triplă semnificaţie pentru comu-nitatea locală – prin sărbătorirea şi a Naş-terii Maicii Domnului (pe stil vechi) şi aHramului Satului. Serviciul liturgic a fostoficiat de către un sobor de preoţi, înfrunte cu Inaltpreasfinţitul Petru, mitropo-litul Basarabiei.

Cimitirul de Onoare de la Vărzăreşti repre-

zintă al optulea proiect de reconstrucţie a cimiti-relor eroilor români din Republica Moldova,iniţiate şi finanţate de către Oficiul Naţional pen-tru Cultul Eroilor de la înfiinţarea sa în 2004,după cele de la Ţiganca, Neculăieuca, Feşteliţa,Micleuşeni, Cania, Dealul Epureni şi Vărvă-reuca. Delegaţia noastră a depus buchete de flori,a aprins lumânări şi a păstrat un moment de re-culegere la Troiţa din centrul Cimitirului, careeste foarte bine îngrijit.

În ziua de 17 mai 2018, de Ziua Eroilor, aÎnălţării, ne-am deplasat la Cimitirul EroilorŢiganca, raionul Cantemir, prima necropolă derăzboi de pe teritoriul acestei ţări, reconstruită decătre Oficiu.

Luptele desfăşurate în prima jumătate a luniiiulie 1941 în capul de pod de la Ţiganca suntcomparabile cu marile bătălii purtate de armataromână în zonele Odessa, Cotul Donului,Kuban, Caucaz, Stalingrad sau Crimeea în tim-pul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Din cauza pierderilor mari înregistrate pen-tru atingerea aliniamentului Cania – Stoieneşti –Ţiganca în zonă au fost amenajate peste 25 decimitire de campanie, la Ţiganca fiind înhumaţi1020 de morţi, în memoria cărora, în toamna lui1941, a fost instalată o troiţă. Când, în vara anu-lui 1944, acţiunile militare s-au mutat la vest dePrut, a început demolarea tuturor cimitirelor iardin cauza intervenţiilor făcute asupra locului, in-clusiv cu buldozerele, oasele celor căzuţi pentruţară au fost purtate de şuvoaie şi împrăştiate întoată valea.

Până în anul 2005, la 60 de ani de la înche-ierea războiului, singurul semn al recunoştinţeiromâneşti a fost o troiţă instalată în 2004 pe loculfostului cimitir, de Asociaţia Culturală „Româniadin Inima Mea” din Bistriţa-Năsăud.

În acest context, Oficiul Naţional pentruCultul Eroilor a lansat – la data de 9 iunie 2005,de Ziua Eroilor – proiectul reconstrucţiei acestuiveritabil memorial, iar lucrările de reamenajarea cimitirului, finanţate integral din bugetul Ofi-ciului, au început la 25 octombrie 2005, de ZiuaArmatei României.

Reconstrucţia cimitirului de Onoare Româ-nesc de la Ţiganca a constat în: împrejmuireaacestuia, reamenajarea celor 9 gropi comune, in-stalarea a 142 de însemne de căpătâi (cruci creş-

tine), amplasarea a 11 plăci de marmură (pe 9dintre ele fiind înscrise numele celor 830 de eroiromâni identificaţi), amenajarea peisagistică şi acăilor de acces, montarea unei troiţe, a unei porţimonumentale tradiţionale şi a candelelor ce vorarde întru veşnica recunoştinţă a celor ce s-au sa-crificat pentru Ţară.

Ceremonia de inaugurare oficială a Cimiti-rului de la Ţiganca, încare sunt înhumaţi1020 eroi români că-zuţi în luptele din varalui 1941, a fost organi-zată de Oficiul Naţio-nal pentru CultulEroilor şi a avut loc deZiua Eroilor, la 1 iunie2006.

La eveniment auparticipat înalte oficia-lităţi, foşti combatanţi,veterani de război, ur-

maşi ai eroilor, pelerini veniţi din România şi lo-cuitori din zonă. Din partea României aparticipat o delegaţie oficială condusă de TeodorAtanasiu – ministrul apărării naţionale. A fost deasemenea prezent, aflat în vizită privată, M.S.Regele Mihai.

Tot la Ţiganca se va construi o mânăstire acărei fundaţie este deja turnată. Cei care vor săcontribuie la construcţia acestui edificiu, sau chiarsă devină ctitori pot lua legătura cu Tanase SilviuEmanuel, stareţ al Mănăstirii Eroii Neamului Ţi-ganca, sat Stoianovca, Raion Cantemir, RepublicaMoldova, E-mail: [email protected];tel. Ro: +40/751.889.873; tel. Md:+37/767.178.40.

Pentru noi cei din delegaţia judeţului Neamţ,locurile şi oamenii din aceste locuri au fost o des-fătare, fiind siguri că vom reveni curând,înainte de sfinţirea viitorului lăcaş.

În ziua de 18 mai 2018, ne-am opritpentru prima parte a zilei în CimitirulEternitatea a Oraşului Chişinău, la mor-mintele eroilor, chiar la intrarea în acestedificiu.

Cimitirul eroilor din Chişinău a fostamenajat în perioada interbelică pentru aadăposti osemintele militarilor români,ruşi, austrieci, cehi, francezi şi polonezicăzuţi în Primul Război Mondial. Accesulîn cimitir se făcea printr-o intrare monu-mentală, compusă dintr-o scară – având 50de trepte şi 6 m lărgime – şi un portal ar-hitectonic constituit din doi piloni de 10metri înălţime, purtând fiecare câte un vul-tur cu aripile desfăcute. De forma unui po-ligon neregulat cu suprafaţa de 2,4 ha,cimitirul avea în centru o capelă în stil bi-zantin vechi. În jurul acesteia au fost ame-najate 6 parcele de morminte – cu 136morminte (individuale şi comune) în careau fost înhumaţi 202 eroi şi două cripte cu572 eroi români şi ruşi neidentificaţi. După anul1941 aici au fost amenajate morminte şi pentru96 militari români căzuţi în Al Doilea RăzboiMondial. Cimitirul a funcţionat până în anul1959.

În ultimii ani ONCE a început demersurilecu autorităţile locale din Chişinău, pentru recon -strucţia capelei-osuar, în memoria militarilor

români şi străini înhumaţi aici în ambele răz-boaie mondiale.

Nu am putut pleca de aici fără să trecem pela mormântul lui Grigore Vieru şi cel al soţilorAldea-Teodorovici, unde ne-am recules în taină,aducându-le flori. Am vizitat lăcaşul din centrulcimitirului, ce are o arhitectură aparte mai alesîn interior. Acest lăcaş construit în sec. XIX-lea,deţine un iconostas deosebit, care în prezent estedus la un atelier pentru restaurare. Am beneficiatşi de prezenţa preotului paroh, ce păstoreşte acestlăcaş de peste 40 de ani, care ne-a dat binecu-vântarea sa, după o interesantă lecţie de istorieal lăcaşului, dar şi a oraşului.

În partea a doua a zilei de 18 mai 2018 ampoposit la cimitirul din Dealurile Răciulei –oraşul Călăraşi.

Aici, în zona oraşului Călăraşi au fost ame-najate, în anii celui de Al Doilea Război Mondial,mai multe cimitire militare în care au fost înhu-maţi, atât militari români, ruşi, cât şi germani.Unul dintre aceste locuri de înhumare a fost ame-najat pe dealul Răciulei, la cca 8 km nord de Că-lăraşi, în dreptul şoselei Călăraşi-Răciula. Aici aufost înhumaţi 43 de militari români (21 identifi-caţi, 22 neidentificaţi) aparţinând Regimentului55 Infanterie, morţi pe data de 8 iulie 1941.

Acesta avea instalate 30 cruci de beton la că-pătâiul mormintelor, precum şi o troiţă de lemnîn centrul cimitirului. Cimitirul păstrează în pre-zent şi o troiţă zidită, cu o icoană pictată unde sepot aprinde lumânări. Pe locul acestuia – în loculnumit „La eroi” – autorităţile locale intenţio-nează să ridice o capelă, după ce, în prealabil,zona fostului cimitir a fost scoasă din circuitulagricol fiind destinat exclusiv cinstirii memorieieroilor.

(N. R.: Material realizat de grupul Asocia-ţiilor cu caracter profesional şi patriotic din ju-deţul Neamţ ce a participat la sărbătorireaZILEI EROILOR căzuţi la datorie pe tărâmurileistorice ale Basarabiei în cel de Al Doilea Răz-boi Mondial)

Mr. R. prof. Gheorghe AMAICEI,prof. Mihai APĂVĂLOAE

2

Pelerinaj în Basarabia

17 mai 2018. CIMITIRUL ŢIGANCA, raion Cantemir

18 mai 2018. Cimitirul Eroilor din oraşul CHIŞINĂU


n vălmăşagul tulbure al vremurilor deacum, cu solicitări de cea mai materialistăspeţă, rare sunt iniţiativele care depăşescsfera interesului personal, îngust, în gene-ral orientate spre profit pecuniar. De la untrend atât de generalizant, motivaţii de na-tură contrară, cu scopul de a trezi în sufle-tele semenilor satisfacţii de cu totul alt

ordin se constituie − când apar − în adevărateevenimente trezitoare de conştiinţă. Un asemeneafapt îl constituie publicarea în colecţia„Paideuma” a editurii pietrene „C.M.Imago”, aalbumului fotografic, realmente de artă, ArtistulFotograf Adolphe A. Chevallier în colecţia mea,de Constantin Horghidan. Apariţia editorială sebucură de o succintă prefaţă a acad. RăzvanTheodorescu şi de o postfaţă a prof. Gh. Ţigău.O echipă meritorie de oameni inimoşi a lucratpentru a da viaţă unui proiect recuperator de va-lori locale. Volumul este o cvasi monografie aunui profesionist al imaginii, (1881, Broşteni –1963, Baden), recomandat de titulatura „fotografal Curţii Regale” din România. Cine este acestpersonaj pe care parcă providenţa însăşi l-a trimisîn misiune pe plaiurile moldave spre a imortalizapentru eternitate locuri şi oameni de pe aceastămioritică „gură de rai”? Aşa cum strădaniile co-lecţionarului Constantin Horghidan ne lămurescprin prezentarea de materiale documentare ilus-trative: acte din arhive diverse, naţionale şi stră-ine, mărturii, imagini grăitoare, corespondenţe,rod al investigaţiilor amănunţite şi aproape ex-haustive, precum şi prin comentarii explicativede bună calitate, ne aflăm în prezenţa unui per-sonaj demn de toată atenţia. Adolphe este unuldintre copiii unui furnizor regal elveţian, A. Che-vallier, stabilit în comuna Broşteni şi căsătorit cuo localnică. Şi-a oferit serviciile administrativepentru domeniul forestier al Coroanei, în zonaBarnarului, şi a fost apreciat pentru felul în careîşi îndeplinea cu cinste şi pricepere atribuţiunile.Având, printre altele şi pasiunea de fotograf ama-tor, i-a transmis acest „microb” artistic şi unuiadintre copii, căruia i-a acordat şi prenumele, ceeace s-a dovedit o alegere binecuvântată, viitorulfotograf devenind nu doar un as al surprinderiirealităţii, ci şi un artist al imaginii, unul de ceamai elevată clasă. Foarte puţini colegi de breaslăl-au egalat în măiestrie profesională, iar pentruoraşul Piatra-Neamţ a fost un adevărat noroc săaibă între personalităţile sale din prima jumătatea secolului trecut un astfel de meşter dăruit. Pe-riplul românesc al familiei fotografului regal,care a primit cetăţenia română abia la 59 de ani,mai cuprinde escale vremelnice la Bacău, Sibiuşi Bucureşti. Majoritar alocuit şi lucrat în Piatra-Neamţ, oraş de care afost foarte ataşat şi alecărui împrejurimi bistri-ţene l-au inspirat în do-rinţa sa de a imortalizalocuri de sinceră rezo-nanţă sufletească. Toatălumea bună frecventastudioul său din centruloraşului (lângă clădirealiceului Petru Rareş), iarlucrările sale erau cotateca produse de aleasă ţi-nută artistică. Departe dea fi un meseriaş oarecare,cu servicii de rutină pen-tru membrii colectivităţii,

Chevallier era o figură notabilă a urbei, aşa cumreiese din mărturiile scrise ale contemporanilor.Voi selecta doar două dintre acestea. DoamnaElena Botez-Butnaru, artistă pietreancă, prim so-listă a Operei Române din Timişoara, şi-l reamin-teşte astfel: „un om potrivit de statură, calm,paşnic şi echilibrat, minuţios în aranjarea deco-rului şi a personajului... în permanenţă îmbrăcatîn costume foarte elegante şi purtând pălării cuborurile mari, ajutat de soţia sa, (săsoaica Ilze,

calfă fotograf), cu care vorbea numai în ger-mană.” G.T. Kirileanu, personalitate culturală deprim ordin de pe meleagurile noastre, director alBibliotecii Academiei, stabilit pentru finalul vie-ţii la Piatra-Neamţ, avându-l colaborator cu ma-terial iconografic pentru multe proiecte editorialepe prietenul A. Chevallier, îi reiterează frumoaseaprecieri, în corespondenţă, amicului retras în El-veţia din pricina vicisitudinilor politice de dupărăzboi: „Toţi ... te iubim şi te preţuim după cuvi-inţă pentru bunătatea dumitale sufletească şi pen-tru marile merite ale artei d-tale, care a dat laiveală frumuseţile mamei Bistriţe cu locuitorii ei,precum şi a monumentelor istorice din Mol-dova...”

Doritorii de informaţii mai extinse pot afladin rândurile colecţionarului Horghidan date şi

împrejurări de viaţă din cele mai interesante şicare jalonează biografia artistului fotograf. Elesunt rodul unei pioase devoţiuni faţă de omulcare s-a dovedit purtător al unei simţiri autentice,rezonând profund cu realităţile contemporane aleţinutului pe care-l va socoti până la moarte ade-vărata sa patrie. Rezultă din munca sa un riguroscompendiu monografic care, fără a fi extins, sealcătuieşte din elemente cu îngrijire alese, sensi-bil modulate şi armonios îmbinate. Pasajele cufragmente din corespondenţa artistului ne pre-zintă un cunoscător al unei limbi mai curândorale, moldoveneşti get-beget: „Eată acum de ceam a mă plânge ... am pierdut în douî veri câte olună pentru a face fotografii... Nu voi face boibălţaţi cu ele...” De asemenea, comentariile per-sonale sau micro-citatele folclorice şi literare cucare îşi însoţeşte piesele colecţiei, montate într-odefilare ingenios compartimentată, stau mărturiecă autorul nu face doar o simplă etalare de reuşitecerte ale unui artist, ci rezonează cu fiecare ima -gine ca un pasionat degustător de frumos şi deimagini memorabile. Odată ajunşi aici, să punc-tăm şi câteva impresii personale, cu scopul măr-turisit de a trezi curiozitatea viitorilor privitoriasupra acestui tezaur de chipuri, peisaje, instan-tanee naturistice, etnografice sau culturale dincare se alcătuieşte partea cu adevărat rezistentă aalbumului. Imaginea selectată pe prima copertăne reaminteşte de tema obsesivă a campestruluicar cu boi (din cele vreo 40 de tablouri cu aceastătemă) a lui N. Grigorescu, corifeul picturii româ-neşti. Fotografia campată cam din acelaşi unghi,într-un cadru strict realist, scoate în evidenţă nudoar un atelaj rustic îndreptându-se spre locul demuncă ori înturnându-se, descărcat, de la cor-voadă. E mai curând o efigie a activităţii de bazăa omului de la munte, înfrăţit întru dăinuire cuvite nu tocmai bine hrănite, ca şi el de altfel, orisecătuite de munca necurmată, ilustrând vizualzicerea unui poet: Cu ochii umezi şi cu pasul rar,/Supuşi şi vrednici, pururi înjugaţi, / Şi zestrea şiistoria, în car / Purtatu-ne-au: din şesuri în Car-paţi. (Boii) La fel evantaiul larg de imagini cesurprind specificul ocupaţiilor de la leagăn lamormânt ale locuitorilor Văii Bistriţei în amontede Piatra: ciobănitul, îngrijirea vitelor la păscut,plutăritul pe râul tutelar, cusutul, torsul şi ţesutulfemeilor, cositul şi strânsul fânului, fasonatul ar-borilor etc. La mai puţin de un secol de când aufost surprinse pe viu şi în ipostaze mereu repre-zentative, aceste imagini ne vorbesc de o lumecare se confundă cu arhaicul fără de timp. Portulţărănesc, atât cel de sărbătoare cât şi cel demuncă, este doar cel popular, care se făceanumai de mâna pricepută şi în pururea neodihnăa femeilor de toate vârstele, lucru de neimaginatastăzi. Vămuirea de timp şi de energie pe care opresupune o lucrare atât de laborioasă, cu tribu-tul plătit nesomnului şi cu ochii împăienjiniţi delumina scăpătată a lămpii ori a lumânării trebuiecă l-au impresionat până în străfunduri pe celcare s-a determinat să aducă, prin arta sa, unomagiu acestui fel de a fi în lume vrednic detoată stima, necunoscuţilor eroi ai existenţei încondiţii precare de vieţuire. Eroismul muncii ne-pregetate, abnegaţia trăitorului căruia munca dinzori în noapte de abia îi ajunge să vieţuiască cumdă Domnul, iată ce l-au atras pe omul sensibil la„năcăfalele” (cum le zice Creangă) semenilor.Peisajele de munte de frumuseţi ameţitoare îlatrag magnetic pe orăşan din tihna atelierului,iar truda sa merită toată consideraţia. Au rezul-tat instantanee de unică măreţie şi splendoare.

Arte şi meserii

Virtuţile unui album fotografic de excepţieÎ

PROIECT CULTURAL

Mariana Traicu


Arte şi meserii


Virtuţile unui album fotografic de excepţiencursiunile în spaţii îndepărtate, precumCernăuţii sau mânăstirile din nordul Mol-dovei, au acelaşi scop, de a smulge risipiriide către timp acele podoabe imagisticevrednice de a ne sta mărturie de râvna întrustatornicie şi frumuseţe a înaintaşilor dinsecolele trecute. Fotografiile făcute fami-liei regale în preajma reşedinţei de la Bicaz

se constituie în autentice documente istorice. Nu

de o mai mică importanţă se dovedesc chipurilede ţărani şi orăşeni parcă anume selectate spre afigura într-o panoplie cu exemplare din frumuse-ţea înaintaşilor locali. E un adevărat câştig că elenu s-au destrămat, aidoma purtătorilor, ci ni s-autransmis ca un depozit etnografic de mărturii des-pre neamul nostru de obârşie. Şi, privindu-le dins-pre posteritate, chiar că avem cu ce ne mândri.Sunt viţe şi rădăcini care ne făgăduiesc o sănătategenetică şi un curaj moral de a înfrunta greutăţilevieţii, ca dintr-o lecţie de pedagogie naţională ceni se propune spre a ne-o însuşi cu folos. Se cu-vine, aşadar, să fim recunoscători antecesorilorde la care putem lua bune pilde de vieţuire, să ne

bucurăm că ţinuturile noastre pot rivaliza întrumăreţie şi frumuseţi cu oricare altele din aceastălume. Şi, în egală măsură, să le mulţumim tuturorcelor care şi-au adus contribuţia la întocmireaacestui album de suflet, din care trecutul apropiatne urmăreşte îndeaproape în imaginar, unul do-cumentar de astă dată. O imagine nu face doarcât o mare sumă de cuvinte, ci poate, atunci cânde surprinsă în autenticul ei, selectată cu har, săsuplinească orice zicere care nu s-ar încumeta săo descrie. De aici impactul ei inegalat asupraconştiinţei privitorului atent şi sensibil.

Mihai BOTEZ

I

„Artistul Fotograf ADOLPHE A. CHEVALLIER în colecţia mea” de Constantin HOR-GHIDAN, un proiect cultural al Fundaţiei „C.M.Imago” Piatra-Neamţ, realizat cu sprijinul Con-siliului Judeţean Neamţ şi care a contat pe principalii susţinători: Ambasada Elveţiei înRomânia prin Fondul Cultural Elveţian „Swiss Sponsors' Fund”, Le ServiceBiblioteques&Archives de la Ville de Lausanne, Sinar Photography, Alan OGDEN, Dome-niul STYRCEA, Asociaţia Artiştilor Fotografi din România, Primăria Piatra-Neamţ, Pri-măria Bicaz, RIFIL, Lafor, CONTRAST, ADF, Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ, BicoIndustries, Ancroma, TCE Mobile Dryers, Contrast, Sestri Café, Outsider Art, APMRC,Ordinul Arhitecţilor din România, Uniunea Scriitorilor din România, Fundaţia Naţionalăpentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani”, Asociaţia „PiatraArt”, Biblioteca Orăşenească „MihaiEminescu” Bicaz, NTV Dancri, UAP Bacău, Zile şi Nopţi, Realitatea Media, Monitorul deNeamţ, VIAŢA nemţeană, Editura „C.M.Imago”.

Constantin HORGHIDAN – manager de proiectSorin MIHĂILESCU – manager promovare proiectFlorin MIHAI – consultant imagineCornel MIFTODE – asistent manager de proiect – membru al AAFRCornel Alexandru NIŢĂ – consilier economic – economist, membru CECCARLăcrămiora OANA – şef departament tehnic – specialist [email protected] • [email protected] • www.colectiadeazi.roFamilia Ioan și Elena Horghidan

Proiecte educaţionale implementate de Asociaţia Culturală Studian perioada 1 mai-31 iulie 2018, Asociaţia Culturală Studia Piatra-Neamţ a implementat două proiecte finanţate de către MunicipiulPiatra-Neamţ: Bun venit la Piatra-Neamţ! Să descoperim îm-preună Perla Moldovei... şi Spune STOP violenţei în mediul şco-lar!

Ambele proiecte au demarat în urma unor discuţii şi analizerealizate de către membrii asociaţiei şi voluntari cu diverse per-soane din Piatra-Neamţ (părinţi, elevi, societatea civilă) şi au vizat,

pe de o parte răspunsul la nevoile cetăţenilor, iar pe de altă parte moda-lităţi de petrecere, într-un mod activ, a timpului liber al elevilor de gim-naziu şi liceu pe durata vacanţei de vară.

În cadrul primului proiect menţionat au fost promovate valorile cul-turale, istorice şi turistice din Municipiul Piatra-Neamţ: Muzeul de Isto-rie, Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, Muzeul de Artă, Muzeul deEtnografie, Curtea Domnească, Pivniţele I şi II ale Curţii Domneşti, Tur-nul Clopotniţă, Biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, BibliotecaJudeţeană „G. T. Kirileanu” Neamţ, Casa Memorială „Calistrat Hogaş”,Muzeul de Ştiinţe Naturale, diverse biserici din oraş, unele clădiri de pa-trimoniu, Teatrul Tineretului etc. Astfel, peste 100 de elevi proveniţi dela Colegiul Tehnologic „Spiru Haret” Piatra-Neamţ, Şcoala Gimnazială„Constantin Virgil Gheorghiu” Războieni şi Centrul pentru Educaţie In-cluzivă „Alexandru Roşca” Piatra-Neamţ au beneficiat, în mod gratuit,de vizitarea obiectivelor menţionate anterior, la care s-a adăugat admi-rarea panoramei oraşului prin călătoria cu telegondola pe ruta Piatra-Neamţ (Gară) – Muntele Cozla şi retur. Grupul ţintă al proiectului a vizatelevii proveniţi din mediul rural cărora să li se prezinte obiectivele cul-turale şi turistice importante din municipiul reşedinţă de judeţ. Eleviiparticipanţi au fost însoţiţi şi coordonaţi de către şase cadre didactice dela unităţile de învăţământ menţionate, partenere în proiect.

Cel de-al doilea proiect, Spune STOP violenţei în mediul şcolar!, avizat derularea unor campanii de prevenire şi combatere a violenţei înrândul tinerilor din Municipiul Piatra-Neamţ. Chiar dacă, în cazul ado-lescenţilor direct implicaţi nu s-au înregistrat până acum cazuri de vio-lenţă fizică sau verbală, prin acţiunile desfăşurate (campaniile deinformare, studiile de caz prezentate, mesajele transmise societăţii etc.)au demonstrat că violenţa, indiferent de natura ei, nu poate duce la nimic

bun. Au fost promovate: cultura toleranţei şi de acceptare a celorlalţi, in-diferent de statutul social, provenienţă, mediu familial etc.; promovarea

activităţilor recreative care să ducă la buna înţelegere între tinerii din di-ferite medii sociale; stimularea voluntariatului în rândul tinerilor; pro-movarea dialogului intercultural şi combaterea rasismului, xenofobiei şiintoleranţei în rândul tinerilor. Totodată nu putem fi indiferenţi faţă deun asemenea fenomen care a luat amploare în şcoala românească în ul-timii ani.

Ambele proiecte au promovat obiectivele turistice, culturale şi isto-rice din oraş, au încercat să atragă implicarea unui număr cât mai marede persoane în astfel de activităţi şi au promovat modalităţi prin care potfi obţinute mici finanţări în vederea implementării acestora.

Feedback-ul activităţilor a demonstrat dorinţa elevilor de a se im-plica în astfel de proiecte educative şi recreative, la care s-au adăugatnoile informaţii dobândite în domeniile istorie, arheologie, geografie,educaţie civică, artă, sport, timp liber, bullying în şcoli etc.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

î

Paşi spre Europa

Şi dincolo de graniţe e orizont românescentru că se împlinesc 100 de ani de laMarea Unire, umblu pe urmele românilordin Cernăuţi, Balcic şi Chişinău. Le ascultpoveştile, graiul şi le admir dragostea deRomânia! Aflată pe ţărmul românesc alMării Negre, am auzit că se organizeazăexcursii la Balcic în Bulgaria şi nu am ezi-

tat să mă înscriu. Ştiam că fusese teritoriu româ-nesc între 1913 şi 1940. Că să ajungem la castel,trebuie să coborâm pe alei de piatră, prin grădinicu ronduri imense de flori, gazon, arbuşti şichioşcuri de fier forjat îmbrăcate în trandafiri.

Timpul pare să stea în loc, iar aerul e mai li-niştit decât dincolo de porţi. Trecem pe lângăVila gheretă a santinelei, vedem sera de cactuşiuriaşi, cea mai mare colecţie din Europa centralăşi de sud-est. Aici, cactuşii înfloresc în toatenuanţele de roşu, galben, oranj, roz sau alb. O ex-poziţie permanentă de tablouri cu vânzare învio-rează severitatea braţelor pline de ace aleplantelor deşertului.

Coborând încă, pe sub ramurile arborilor se-culari, prin Grădina labirint, pe trepte înguste depiatră lată, pe lângă Vila Gutman, Vila Suită,Vila Izbânda şi Vila Ciupercă – clădiri de pia-tră, joase, cu ferestre zăbrelite în ziduri groase,şi cu uşi istorice de lemn masiv, ferecate în metal.Pe versant, pe albii-cascadă, înalte de zeci de

metri, curge apa celor trei izvoare de la Fântânade argint, sculptată în marmură.

E răcoare printre copaci şi porţile negre defier forjat, cu arcade rotunde de piatră, despartaleile, creând mister. Suspendată pe versantulmuntelui e Grădina labirint. Trecem Punteasuspinelor peste cascada de lângă Casa Moriişi zărim silueta inconfundabilă alb – imaculată,cu minaret, a castelului – Cuibul liniştit. Aco-perişul e din ţigle roşii, terasele, treptele, balcoa-nele şi tâmplăria – din lemn negru. Călătorulostenit se poate odihni câteva clipe pe băncuţe depiatră. Iată-ne pe treptele de la intrare! Deja pasulreginei şi unduirea straielor ei sunt în pasul nos-tru. Pereţii albi ai salonului principal contrasteazăcu podeaua neagră, lăcuită. Aici sunt expusedouă din tablourile pictate de ea însăşi – Criniimperiali şi Trandafiri englezeşti. Întregul peretecu vedere la mare e dantelat de ferestre imense.Putem şedea pe pervazul lat, spre a privi marea.Biroul de lemn şi scaunul roşu de catifea amin-tesc prezenţa ei, să ia condeiul, să îl înmoaie încălimară, spre a scrie marilor puteri ale vremiidespre România Mare.

Despre şemineul alb, înalt şi simplu al aces-tei încăperi este o poveste. Ghidul spune că, înă -untrul lui există trei tuburi care conduc sunetulvocilor din salon într-o cămăruţă secretă de laetaj. În salon erau invitaţi oficialii Europei la unpahar de vin de smochine, de trandafiri sau unpinot noir din producţia proprie şi la o narghilea

în care se strecura în secret puţin opiu, de li sedezlegau limbile şi astfel regina afla planurile lorsecrete. Opus ferestrelor, pe un postament înalt,e patul reginei, modest, acoperit cu o cuverturăde catifea. La cap, e portretul ei în mărime natu-rală şi, în lateral, un crucifix. În contrapondereacandelabrului masiv din fier, din centrul salonu-lui, lămpi maure din sticlă colorată vegheazăpatul. O uşiţă dă în baia reginei, construită în stiloriental – o încăpere de piatră, cu o cupola înaltăşi câteva luminatoare de sticlă colorată, o cadă înmijloc şi spălătoare de marmură sculptată, pe pe-reţii circulari. În faţa castelului, aproape de ţăr-mul mării, e Grădina Vălul Albastru. Aici,pavimentul e brăzdat de canalete înguste de pia-tră, prin care curge apa spre bazine cu nuferi în-floriţi. La umbra smochinului japonez sunt tronulşi măsuţa de marmură ale reginei, pe jumătate în-toarse spre mare. Ne îndreptăm spre GrădinaCurtea Englezească, împodobită cu cei mai fru-moşi trandafiri din lume. Trecem apoi în Gră-dina Ghetsimani, umbroasă şi mistică. Printrecopaci zărim silueta capelei Stella Maris. Por-tretul votiv al Mariei străjuie în stânga intrării,iar al Principesei Ileana, ţinând în mâini o barcă,în dreapta. Se spune că rugăciunile fierbinţi alefiicei au salvat-o pe mamă de la naufragiu, întimpul unei furtuni pe mare. Pe peretele dindreapta, într-o firidă, se vede locul unde, într-ocasetă de argint, a fost depusă inima RegineiMaria, la marea ei trecere. Acum, firida e goală– preţioasa casetă a fost mutată la Bran în 1940,când Cadrilaterul a revenit Bulgariei. La micădistanţă de capelă se află Templul Apelor – ar-cadele sprijinite pe colonade sunt acoperite defresce florale în auriu şi albastru, ce mărginescun bazin dreptunghiular de piatră, dăruind călă-torului tihna şi meditaţia binevenite după un pe-riplu de suflet, pe urmele paşilor Reginei –luptătoare pentru România Mare. Am scris aces-tea în anul 100 de la Marea Unire, ca un omagiuadus admirabilei ambasadoare a celui mai fier-binte ideal românesc.

Profesor Aurora MOSCALU, Liceul Tehnologic Economic Administrativ

P

Ziua Franţei, marcată la Biblioteca „G. T. Kirileanu”iblioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu” Neamţ a organizat pe 11 iulie 2018 activităţi ce readucîn atenţie valori spirituale, simboluri şi personalităţi emblematice, cu prilejul Zilei Naţionalea Franţei, sărbătorită în fiecare an pe data de 14 iulie.

Astfel, pe simezele Sălii „Cupola” au fost expuse imagini de epocă reprezentând eve-nimente istorice şi ştiinţifice, personalităţi, anecdote referitoare la Turnul Eiffel – monumentdevenit simbol al Franţei şi una dintre cele mai frapante piese de artă arhitecturală din lume,inaugurat în onoarea centenarului Revoluţiei franceze (1889).

În cadrul Secţiei de Arte, Multimedia şi Carte Străină „Victor Brauner” a fost organizatăo expoziţie de carte în limba franceză, iar de la ora 15.30, Clubul de conversaţie în limba franceză,coordonat de profesor Elena David, şi-a axat tema pe istoricul Zilei Naţionale a Franţei, pe con-turarea activităţii unor personalităţi reprezentative pentru spiritul francez, precum şi pe importanţaDeclaraţiei drepturilor omului şi cetăţeanului din 1789 – carta fundamentală prin care au fost pusebazele democraţiei moderne în lume.

Reamintim, cu acest prilej, că istoria şi cultura românească au fost marcate, de mai bine dedouă secole, de o componentă francofonă importantă şi că anul acesta se împlinesc 25 de ani decând România a devenit stat membru cu drepturi depline în cadrul Organizaţiei Mondiale a Fran-cofoniei, promovând, alături de alte state, limba franceză, solidaritatea, dialogul şi diversitateaculturală. (Biblioteca „G.T. Kirileanu”)

B


Arte şi meserii

Biblioteci nemţene – memorie şi cultură Biblioteci nemţene – memorie şi cultură” este unproiect deosebit de interesant şi generos şi a fostastfel conceput încât să asigure valorificarea pa-trimoniului cultural local în comunităţi localecare, prin implicarea directă a membrilor aces-tora, vor avea şansa de a-şi pune în valoare moş-tenirea culturală şi de a-şi consolida identitateaculturală.

Proiectul, susţinut şi de Consiliul Judeţean Neamţ,se doreşte a fi o extensie la nivelul întregului judeţ a pro-iectului de succes „Biblioteca Văii Muntelui” şi presu-pune înregistrarea şi valorificarea patrimoniului culturalimaterial – obiceiuri, meşteşuguri, legende locale din câtmai multe localităţi din judeţul Neamţ cu potenţial tu-ristic, prin intermediul bibliotecilor publice.

La nivel judeţean, activităţile de lansare ale proiec-tului au avut loc în zilele de 17 şi 18 iunie, la Biblioteca„I. I. Mironescu – Tazlău”, respectiv Biblioteca Bâra,unde bibliotecarii prezenţi au beneficiat de expunereape tema realizării proiectului susţinută de prof. MihaelaMereuţă, directorul Bibliotecii „G.T. Kirileanu” Neamţşi de explicaţiile privind logistica, asigurate de către Vir-gil Cojocaru, managerul de proiect. De asemenea, laaceste evenimente a participat şi o delegaţie de nouă bi-

bliotecari din raioanele Ungheni şi Nisporeni din Repu-blica Moldova, veniţi într-o vizită de studiu şi documen-tare la bibliotecile publice din judeţul Neamţ, cu dorinţade a-şi însuşi din experienţa profesională şi bunele prac-tici ale colegilor din România.

Echipa acestui proiect este aceeaşi (Ion Asavei –bibliotecar şef Bicaz, Monica Dieaconu – bibliotecarGrinţieş, Virgil Cojocaru – bibliotecar coordonare me-todologică Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu”) ce aconstatat potenţialul foarte mare al bibliotecilor şi bi-bliotecarilor în dezvoltarea comunitară, având compe-tenţele necesare în implementarea acestui proiect devalorificare a patrimoniului cultural imaterial şi care potface eficient transferul de competenţe către membrii co-munităţii locale, asigurând astfel o continuitate a meto-dologiei implementate şi a îmbogăţirii continue amaterialelor culturale culese şi prelucrate.

Materialele realizate vor putea fi urmărite şi pe site-ul special, deja creat, pentru acest proiect – „Bibliotecinemţene.ro”, numele său arătându-ne că iniţiatorii îşidoresc ca proiectul să fie continuat şi extins în anii ur-mători la nivelul întregului judeţ şi speră ca sprijinul sănu vină doar de la Consiliul Judeţean Neamţ, ci şi de laautorităţile publice locale. (Viorel NICOLAU)

„

● Punct şi de la capăt

n festival care în decurs de patruzeci şişase de ani îşi asumă patruzeci şi cinci deediţii, devine un eveniment de marcă al lo-cului. Este cazul Vacanţelor Muzicale, omanifestare care, alături de Festivalul deteatru pentru tineret şi copii (Acesta e nu-mele sub care a debutat în 1969 festivalul

teatral pietrean!)şi Bienala deArtă Plastică„Lascăr Vorel”,este pentru jude-ţul Neamţ unadevărat brandcultural.

Povestea –una adevărată –spune că la înce-putul anilor 70 aiveacului trecut,trei dintre profe-sorii Conserva-torului ieşean –Mihail Cozmei,

Ion Baciu şi Achim Stoia – propuneau organelorjudeţene de partid transformarea practicii agri-cole a studenţilor în una… pedagogico-artistică.Demersul lor fiind refuzat,în ajutorul personalităţilormuzicale menţionate ausărit forurile culturale şipolitice de la Neamţ. Con-stantin Potângă a adus re-zoluţia pozitivă din parteapartidului, iar GheorgheBunghez s-a obligat, prinechipa organizatorică pecare o coordona, să asigureoaspeţilor ieşeni suportuluman şi logistic necesardesfăşurării la Piatra-Neamţ, timp de o lună dezile, a unui stagiu de studiumuzical concretizat princâteva ieşiri la rampă alestudenţilor, recitalurile şi

concertele urmând a fi desfăşurate, în principal,la Teatrul Tineretului.

Astfel, s-au pus bazele primei ediţii a Vacan-ţelor, care a avut loc în luna august 1972.

În această vară, Vacanţele auajuns la ediţia a 45-a. Pentru acinsti memoria iniţiatorilor (pelângă cei cinci menţionaţi, lista ecompletată cu alte zeci de numerămase anonime), ediţia curentăi-a avut în prim-plan, în primulrând, pe muzicienii, studenţi sauprofesionişti, veniţi din Iaşi.

Astfel, între 1 şi 7 iulie, Va-canţe Muzicale, devenite deceva timp un proiect tradiţionalîn calendarul cultural al judeţu-lui, au programat, pe parcursul aşapte seri douăsprezece eveni-mente muzicale. Desigur, succe-sul cultural al manifestării nu se cuantificariguros. Tehnic însă, pot fi reţinute câteva noutăţi(de la prezenţa celebrei Elena Moşuc, la cea aoperei pop-rock „The One Born From A Tear”),dar şi câteva date statistice:

– pe scena Festivalului (evenimentele artis-tice au avut loc la Teatrul Tineretului, respectivPiaţa Turnului) au urcat opt ansambluri: două co-rale (Corul „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii

„Moldova” Iaşi şi Corul „Cantores Amicitiae”;trei orchestre simfonice (respectiv cele ale Filar-monicii „Moldova”, Operei Naţionale şi Univer-sităţii Naţionale de Arte „George Enescu”, toate

din Iaşi); o orchestră folclorică (Orchestra „Fol-clor” a Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunche-vici” din Chişinău); un ansamblu de dansuripopulare (Ansamblul „Hora” din Chişinău); nuîn cele din urmă, Ansamblul cameral „Pro Mu-sica Academica”;

– cel mai mare număr de spectatori la spec-tacolele din sală a fost înregistrat la concertul dedeschidere, cel al orchestrei simfonice şi al co-rului „Gavriil Musicescu” ale Filarmonicii „Mol-dova” Iaşi;

– cel mai mare număr de spectatori la spec-tacolele din Piaţa Turnului a fost consemnat latrei evenimente: respectiv, la spectacolul folclo-ric oferit de îndrăgiţii basarabeni (Orchestra„Folclor” şi Ansamblul „Hora”, la concertul Lo-redanei, din penultima seară, şi la concertul sus-ţinut de Elena Moşuc şi Bogdan Mihăilescu,acompaniaţi de orchestra Operei Naţionale Iaşi,din seara de închidere a Festivalului;

– la festival, ediţia a 45-a au fost invitaţi (şiau participat) două sute şaptezeci şi nouă de ar-tişti muzicieni (solişti, instrumentişti, dansatori,actori), dintre care o sută optzeci şi unu au evo-luat pe scena mobilă din Piaţa Turnului şi o sutănouăzeci şi opt pe scena Teatrului Tineretului.(Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saecu-lare” Neamţ)

U

„Vacanţele Muzicale”, ediţia a 45 - a


Arte şi meserii

CALENDAR– iulie 2018

1. MILESCU SPĂTARUL, NICO-LAE (1636-1708) cărturar, scriitor, di-plomat; 310 ani de la moarte;

01. ZIUA JUSTIŢIEI ROMÂNE(prima duminică a lunii iulie);

03. CANTACUZINO, IOAN(1757-1828) poet, traducător; 190 ani dela moarte;

06. BĂLĂCEANU-STOLNICI, CON-STANTIN academician, medic, scriitor; 95ani de la naştere;

06. FLORESCU, ARTA (1921-1998)soprană; 20 ani de la moarte;

06. MAUPASSANT, GUY DE (1850-1893) scriitor francez; 125 ani de la moarte;

07. CIULEI, LIVIU (1923-2011) regizor,actor, scenograf; 95 ani de la naştere;

11. ARCIMBOLDO, GIUSEPPE(1527-1593) pictor italian; 425 ani de lamoarte;

12. IVASIUC, ALEXANDRU (1933-1977) scriitor; 85 ani de la naştere;

13. MARAT, JEAN-PAUL (1743-1793)medic, jurnalist, politician; 225 ani de lamoarte;

14. BERGMAN, INGMAR (1918-2007) regizor suedez; 100 ani de la naştere;

16. LOVINESCU, EUGEN (1881-1943)critic şi istoric literar, prozator; 75 ani de lamoarte;

18. NEGULESCO, JEAN (1900-1993)pictor, regizor şi producător de filme; 25 ani dela moarte;

19. MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI(1875-1938); 80 ani de la moarte;

20. CRISTEA, MIRON (1868-1939)primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române;150 ani de la naştere;

21. ALECSANDRI, VASILE (1821-1890) scriitor, om politic; 197 ani de la naştere;

21. BĂRNUŢIU, SIMION (1808-1864)om politic, istoric, filozof; 210 ani de la naş-tere;

23. IOAN IACOB DE LA NEAMŢ,SFÂNT (1913-1960) / 105 ani de la naştere;

29. ZIUA IMNULUI NAŢIONAL ALROMÂNIEI, „DEŞTEAPTĂ-TE RO-MÂNE!”. (Red.)

0

Lecţia de istorie r Lecţia de istorie r Lecţia de istorie r Lecţia de istorie r Lecţia de istorie

IULIE 2018

2/1933 – n. Alexandrina-Camelia Al.Mancaş, la Chilia, Talpa, Neamţ profe-soară, prozatoare, memorialistă. A urmatŞcoala Primară din Talpa, Liceul „PetruRareş” din Piatra-Neamţ şi Facultatea deEducaţie Fizică şi Sport din Bucureşti. Ca-riera didactică: laLiceul Teoretic din

Bicaz şi la Liceul „PetruRareş”. A debutat editorialcu romanul „Eternitate detrei ani”, prefaţat de Du-mitru Almaş. Alte cărţi:„Iepurii de la Iepureni”(colab.), 1997; „Alb”, ver-suri 1997; „Şerbeştii luiTalpă”, monografie(colab.) – 2004. Colabo-

rări: „Apostolul”, „Asachi”, „Ateneu”, „Revistade educaţie fizică şi sport” ş. a.

■ 2/2007 – d. Traian Cicoare, la Piatra-Neamţ (n. 25. 01 1925, Vâgiuleşti, Mehedinţi, azi,Gorj).

■ 3/1953 – n. Luminiţa Cojocaru-Urbac-zek, la Piatra-Neamţ (d. 14. 03. 1997, Piatra-Neamţ). Încă de pe când era elevă de liceu, afrecventat Cenaclul literar „Calistrat Hogaş” dinPiatra-Neamţ. Poezia sa a fost apreciată de AdrianAlui Gheorghe, Dan-Silviu Boerescu, ConstanţaBuzea, Daniel Corbu, Ion Cristoiu, Cristian Li-vescu, Vasile Spiridon ş. a. Scrieri: „Cenuşi peGolgota”, 1992; „Numele care mi se cuvine”,1996; „Ştreanguri de vânt”, 1997.

■ 6/1958 – n. AdrianAlui Gheorghe, la Topo-liţa, Neamţ, scriitor. Fa-cultatea de Filologie, Iaşi,dr. în filologie. A condusCercul Literar „Tinereţefără bătrâneţe” din Piatra-Neamţ, profesor, ziarist,director de muzeu, consi-lier, deputat, director alDirecţiei pentru Cultură

Neamţ şi al Bibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu”.Distins cu Premiul Naţional al U. S. şi cu OrdinulMeritul Cultural, în Grad de Cavaler şi în Grad deOfiţer. Fondator al Colocviilor Naţionale de Poezie.Cărţi: „Ceremonii insidioase”, „Poeme în alb-negru”, „Intimitatea absenţei”, „Cântece de îngropatpe cei vii”, „Fratele meu, străinul”, „Supravieţuito-rul şi alte poeme”, „Titanic şvaiţer”, „Complicitate”,„Goliath”, „Îngerul căzut”, „Bătrânul şi Marta”,

Rememorări nemţene

n

Interviuri în dimensiunea românească

e obicei când vreau să cumpăr o carte sau mise oferă cu sau fără autograf, se insinueazăîntrebarea de mai sus şi caut să găsesc argu-mente pentru a o citi.

De regulă, primele argumente în favoa-rea lecturii se află în aspectele exterioare, pecoperta I (numele autorului cunoscut din cărţicitite anterior, titlul şi subtitlul cărţii, numele

editurii, uneori şi al colecţiei şi imaginea) şi pe co-perta a II-a (sumare date biobibliografice, textescurte despre conţinutul cărţii sau chiar citate dinaceasta).

Alte argumente se găsesc fie pe foaia de titlu,pe paginile preliminarii în care sunt date referitoarela alţi realizatori ai volumului respectiv, precum şitexte ce preced conţinutul propriu-zis (argumenteale autorului, prefeţe) sau de la sfârşitul volumului(menţiuni bibliografice, note, dicţionar, iconografie,postfaţă). Uneori, şi cuprinsul, dacă există, poateconţine argumente care să determine hotărârea de aciti cartea respectivă.

În cazul de faţă, primind cartea semnată de Ti-beriu Roşu (Interviuri în dimensiunea românească),însoţită de solicitarea de a realiza o postfaţă, am ple-cat în căutarea unor argumente în plus faţă de celela care am făcut deja referire. Cauza care ne-a de-terminat să găsim şi alte motivaţii s-a născut din cu-noaşterea faptului că interviul, această speciepublicistică, îmbracă mai multe forme şi dă naştereunei game variate de interes pentru conţinutul unorasemenea convorbiri. De la banalele şi neinteresan-tele discuţii premergătoare unei angajări, la capo-dopere ale speciei care au devenit celebre din punctde vedere al interesului cultural.

Aşadar, în speranţa că aceste rânduri pe careautorul va binevoi să le aşeze la sfârşitul cărţii sale,iar cititorii care vor încheia lectura la ultima pagină,îşi vor compara propriile impresii cu ale noastre,prezentăm în continuare câteva aprecieri, desigursubiective despre valoarea celor 16 texte care alcă-tuiesc volumul. Deşi pare nefiresc, întreprindereanoastră a început cu citirea cuprinsului unde amavut ocazia să ne aflăm în faţa unei surprize deose-bit de plăcute, aceea de a constata că numele celor16 intervievaţi de Tiberiu Roşu sunt tot atâtea per-sonalităţi ale vieţii noastre culturale pe care noi

înşine am avut ocazia pe unii să-i întâlnim, pe alţiisă-i urmărim în diverse domenii în care şi-au des-făşurat sau îşi desfăşoară activitatea, multora cunos-cându-le operele. Acesta a fost argumentul care ne-adeterminat să începem lectura neîntârziat, conside-rând că ne aflăm în faţa unei cărţi de excepţie.Această convingere s-a întărit pe parcursul lecturii,devenind certitudine şi iată şi alte motive.

Pentru a nu da naştere unor interpretări nelalo-cul lor autorul a aşezat cele 16 interviuri în ordineaalfabetică a intervievaţilor. Toate cele 16 interviuri,prin conţinutul lor, alcătuiesc o imagine a societăţiiromâneşti din ultimul secol dar şi din perioada post-decembristă aşa cum au trăit-o şi au văzut-o cei 16interlocutori ai autorului, mai ales că aceştia suntaleşi dintre numele reprezentative ale mai multordomenii de activitate şi medii sociale: cadre univer-sitare şi oameni de ştiinţă (Liviu Antonesei, Con-stantin Bălăceanu Stolnici, Tudor Ghideanu,Nicolae Manolescu), oameni ai scenei (Radu Beli-gan, Dan Puric, Dionisie Vitcu), scriitori şi publicişti(Liviu Apetroaie, Ana Blandiana, Daniel Corbu,Emilian Marcu, Tudor Opriş, Cassian Maria Spiri-don, Horia Zilieru). O imagine aparte este realizatăîn această carte asupra unei perioade întunecate dinistoria noastră, de tristă amintire din primii ani aiinstaurării regimului comunist, imagine realizatăprin trei interviuri în care interlocutorii depun măr-turie atât prin relatarea perioadei de detenţie ca încazul lui Grigore Caraza, cât şi prin relatările AneiBlandiana şi ale Măriucăi Vulcănescu (fiica filozo-fului Mircea Vulcănescu) despre chinurile înduratede cei apropiaţi lor în perioada comunistă.

Valoarea acestei cărţi constă şi în faptul că Ti-beriu Roşu aşează la începutul fiecărui interviu câteo succintă dar consistentă notă biobibliografică afiecărei personalităţi. Nu putem încheia aceste câ-teva constatări fără a sublinia două virtuţi conţinutede două dintre cele 16 texte ale cărţii. Avem în ve-dere analiza deosebită, concretă şi reală a fenome-nului literar, mai ales a poeziei contemporane,analiză efectuată de Emilian Marcu şi, nu în ultimulrând de interviul cu poetul Horia Zilieru, un adevă-rat poem în proză ce are în centrul un portret superbal poetului român din Basarabia, Grigore Vieru. Dealtfel, acest ultim interviu încheie în mod fericit unvolum în care sunt oferite câteva modele demne deurmat, o carte ce merită a fi citită şi datorită faptuluică autorul are ştiinţa de a pune întrebări şi de a al-cătui o carte, care pe lângă multe cunoştinţe oferămultiple virtuţi literare.

Constantin TOMŞA

De ce ar trebuisă citim această/

o carte?D


Arte şi meserii

CALENDAR– august 2018

1. HALIPPA, PAN.(telimon) (1883-1979) scriitor, om politic, academi-cian; 135 ani de la naştere;

03. SOLJENIŢÂN, ALEK-SANDR (1918-2008) romancier rus,laureat Nobel; 10 ani de la moarte;

06. (†) SCHIMBAREA LAFAŢĂ A DOMNULUI;

06. GRIGORE, DAN pianist; 75 ani dela naştere;

12. PHILIPPIDE, ALEXANDRU(1859-1933) lingvist, filolog, academician;85 ani de la moarte;

13. LĂNCRĂNJAN, ION (1928-1991)prozator; 90 ani de la naştere;

15. (†) ADORMIREA MAICII DOM-NULUI (zi nelucrătoare);

16. HURMUZAKI, ALEXANDRU(1823-1871) publicist, om politic; 195 ani dela naştere;

17. DE NIRO, ROBERT actor ameri-can; 75 ani de la naştere;

19. ONICESCU, OCTAV (1892-1983)matematician, academician; 35 ani de lamoarte;

20. NEGRUZZI, COSTACHE (1808-1868) scriitor, academician; 150 ani de lamoarte;

20. POGOR, VASILE (1833-1906)poet, traducător; 185 ani de la naştere;

22. ALECSANDRI, VASILE (1821-1890) scriitor, om politic, academician; 128ani de la moarte;

23. PLEŞU, ANDREI scriitor, jurnalist,publicist, profesor universitar; 70 ani de lanaştere;

24. IORGULESCU, MIRCEA (1943-2011) critic, istoric şi eseist literar; 75 ani dela naştere;

25. BERNSTEIN, LEONARD (1918-1990) pianist, dirijor şi compozitor ameri-can; 100 ani de la naştere;

27. ZIUA NAŢIONALĂ A REPU-BLICII MOLDOVA;

28. HOGAŞ, CALISTRAT (1848-1917) prozator; 170 ani de la naştere;

31. ZIUA LIMBII ROMÂNE. (Red.)

0


România pe înţelesul tuturor”, „Gloriamilei”, „Ce rost are să trăieşti în Româ-nia?”, „Tinereţe fără bătrâneţe şi sentimen-tul tragic al timpului”, „Părintele IustinPârvu şi morala unei vieţi câştigate”,„Podul”, „Poezii alese”, „Cu părintele Ius-tin Pârvu, despre moarte, jertfă şi iubire”,„Daruri duhovniceşti”, „Părintele Iustin

Pârvu: o misiune românească şi creştină”, „Frig”.„Epistolar (1978-1990)”, „O dramă la vânătoare”,„Paznicul ploii”, „Contribuţii la estetica umbrei”;„Urma”, „Laika”. A îngrijit multe cărţi din creaţialui Aurel Dumitraşcu.

■ 6/2002 – d. Marin-Marcel Drăgotescu, laPiatra-Neamţ (n. 4. 02. 1934, Craiova)

■ 9/1946 – n. Mircea-Răzvan Ciacâru, laCluj, pictor. Cursuri primare, gimnaziale, licealeşi Facultatea de Arte Plastice (1973), toate la Ti-mişoara. Repartizat în Judeţul Neamţ (1973), apredat la şcolile din Bălţăteşti şi Negreşti, apoi, la

Şcoala Populară de Artă, până în 1981, când s-atransferat la Complexul Muzeal Judeţean Neamţ(muzeograf restaurator). Expoziţii personale(1974-2013) la: Piatra-Neamţ, Bucureşti, Tel Aviv,Almere – Olanda, Frankfurt pe Main. Expoziţii de

grup şi colective (1970-2014) la: Timişoara, Arad,Turnu Severin, Iaşi, la Pa-latul Parlamentului, Bie-nala „Lascăr Vorel”,Piatra-Neamţ, Expoziţia„Voroneţiana”, Suceava.Expoziţii interjudeţene(1980-2007): Braşov, Su-ceava, Galeria „Apollo”,Expoziţie de grup la Bru-

xelles. În colecţii: Olanda, Franţa, Canada, S. U. A.,Germania, Israel, Suedia, Italia.

■ 16/1838– n. Silvestru Bălănescu (din botez,Simion), la Pângărăcior, Neamţ (d. 25. 11. 1900,Bucureşti), episcop, profesor, a învăţat cu dascăluldin sat, continuă la Piatra şi la Mănăstirea Biseri-cani. Călugărit (4. 04. 1854) urmează Seminarul dela Socola, la Kiev, obţine diploma de candidat alAcademiei Duhovniceşti; profesor la Seminarul dinRoman (1874), profesor, apoi director la Seminaruldin Bucureşti, arhiereu (Piteşteanu), profesor supli-nitor şi decan al Facultăţii de Teologie din Bucureşti,ales episcop de Huşi (10. 12. 1886). A tradus în ro-mână: „Curs de drept bisericesc”, „Teologia dog-matică ortodoxă”, „Carte pastorală către preoţii şicreştinii eparhiei Huşilor”, „Tipicul serviciului ar-hieresc în zilele de sărbători mari” ş. a.


Constantin TOMŞA(continuare în pag. 16)

„

eşi are 86 de ani, se dăforţos şi tare ca Ceahlăul,la umbra căruia s-a năs-cut şi a crescut. Conduceo limuzină bengoasă cuITP-ul la zi şi în fiecarevară vine la Iaşi, oraş bo-ieresc universitar. Moti-

vaţia? Se întâlneşte cu foştiicolegi de studenţie de la Facul-tatea de Istorie şi Filosofie, gru-pele 134 şi 135, promoţia’57-’62. Nu a absentat nicio-dată. În fiecare vară, în primasâmbătă din iunie e prezent înfaţa Universităţii, la umbra sta-tuii lui A. D. Xenopol. Vine în„dulcele târg” când înflorescteii lui Eminescu. S-a obişnuitcu parfumul lor, inconfundabil,impresionant mai ales înCopou. După strângerile demâini şi tradiţionalele pupături,tomnaticii studenţi, tot mai pu-ţini de la an la an, urcă în amfi-teatru II-7, numit „al istorici lor”.Aici, dau drumul la amintiri.Foştii studenţi, astăzi profesoriuniversitari Ion Todiraşcu şiDumitru Vitcu – fratele artistu-lui, Dionisie, fac expuneri deactualitate. Nu lipsesc întreru-perile intenţionate, bancurile şiapropourile hazlii. Odată cursu -rile terminate se trece Str. Mo-hănescu şi se ajunge la CasaUniversitarilor unde începe oluptă crâncenă cu berea, vinulsau votca. Fiecare după pungăşi starea sănătăţii, care la mulţicam lasă de dorit.

A doua zi se pleacă în ex-cursie pe un itinerar de mult sta-bilit. Anul trecut, de pildă,petrecăreţii au campat la Piatra-Neamţ, la „Troian” unde obiş-nuieşte să servească masaîndrăgita artistă Draga OlteanuMatei. De aici, băieţii veseli auluat-o pe la Poiana Teiului spreVăratec, Secu şi Agapia. A fostţuţi, zic participanţii.

Să revenim la Moş Ţuiac,pe numele lui întreg şi corect,Constantin Cojocaru din satulLunca Gâştei, judeţul Neamţ.Înainte de a fi moş a fost ţânc catot omul, apoi a ajuns la vârstasenectuţii. În copilărie a mers laşcoală cu pluta. Ieşea la malulgârlei, a Bistriţei, se urca pe ungrind îndemânos şi de acoloţuşti pe prima plută ce coboraspre „Chiatra”. Avea dexteritatela urcat şi coborât din „tram-vai”. Instalat pe plută se lăsa le-gănat 7 km până la şcoala dinBorca, aici, iarăşi ţuşti pe mal şiintra în şcoală ca un localnic.Ingenios, nu? Cum se întorceaacasă? Perpedes apostolorum,pentru că mersul pe jos face pi-ciorul frumos. Numai că, ulcio-rul nu merge de multe ori laizvor. Într-o zi frumoasă de pri-măvară, când Bistriţa era mai„umflată” şi furioasă, şcolaruldin poveste era să se înece. Abiaa scăpat din braţele Bistriţei.Când a intrat în clasă era muratca o varză în preajma Crăciunu-lui. Culmea, profesorul de fi-zică, Alexandru Ţăranu l-a luatla întrebări iar loazele, colegii,au râs de el cu lacrimi. Cum asunat morala dascălului de lacatedră? „Bine mă Ţuiac, acumtreci în bancă, dar te sfătuiescsincer când vii la şcoală să re-nunţi la acest mijloc de trans-port, deoarece te expui la mariprimejdii!” De ce Domnul de lacatedră l-a poreclit pe poznaşulelev „Ţuiac”? Pentru că eraînalt, ciolănos şi ascuţit la boi,semăna cu ţuiacu – unealta cucare se oprea pluta. Se poves-teşte că, pentru sfidarea Bistri-ţei, Ţuiac a încasat o bătaiestraşnică de la părinţi. Că vorbaaia, un copil nebătut e ca unogor neprăşit.

Şi anii au trecut, „Ţuiac” aterminat liceul din Borca, a dat

admitere la Facultatea de IstorieFilosofie din Iaşi şi a ajuns pro-fesor. Că în tinereţe a fost şi plu-taş cu carnet pe Bistriţamoldovenească, muncitor neca-lificat la pădure şi bucătar deocazie la... asta e deja altă po-veste. În vara lui ’62, când făceaa doua convocare militară destudent, cea de 90 de zile, fecio-rul de ţăran de sub semeţulCeahlău a fost recrutat de Mi-nisterul de Externe pentru Di-plomaţie. A ajuns în „oraşulluminii”, la Paris, ca diplomat laAmbasada României. L-a imitatpe colegul său de studenţie SicuV. Macovei, care a desfăşurat oprodigioasă activitate diploma-tică la Berlin, Madrid, Santiagode Chile, Rio de Janeiro, Mon-tevideo şi Cuba. E ceva feno-menal ca fiul unui ţăran, a unuiplutaş, cu mâinile bătătorite detopor, ţapină şi ţuiac să ajungădiplomat în ţara lui „Voltaire”.Astăzi, când românii „ajunşi”,servesc la sindrofii homari sausomoni afumaţi, iar alţii mergîn Spania la cules de portofele,faptele lui „Ţuiac” par nor-male. Ultima ispravă e erouluinostru, dascăl la Universitateade Medicină şi Farmacie dinTg. Mureş – a fost scriereaunei cărţi frumoase. Numeleei? „Plutăritul pe Bistriţa. In-cursiune în Istorie”, 2010, 326de pagini. Cum prima ediţie apomenitei cărţi s-a epuizat, re-cent autorul a prezentat laCasa Cărţii din Piatra-Neamţ,ediţia a doua „revăzută şiadăugită”. Cine vă garanteazăveridicitatea acestor informa-ţii? Faimosul Moş Ţuiac prinautograful semnat la 29 mai2010. Citez! „Profesorului Du-mitru Rusu cu prietenie de lacolegul său de facultate dinIaşi”.

Dumitru RUSU

Moş Ţuiac, un dascăl veşnic tânăr

D


Paşi spre Europa


18/1933 – n. Magdalena, Popescu-Marinla Roman, cercetător ştiinţific. A absolvitFacultatea de Filologie din Bucureşti(1957), cercetător la Institutul de Lingvisticăal Academiei Române. Doctor în filologie(1974). Cărţi (coautor): „Dicţionarul in-vers”, „Gramatica limbii române”; „Îndrep-tar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie”,

„Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic allimbii române”, „Dicţionar practic al limbii ro-mâne”, „Dicţionar explicativ şi enciclopedic allimbii române”, „Dicţionar român de neologisme”,„Formarea cuvintelor în limba română”. A îngrijitşi a tradus din spaniolă, cu Tudora Şandru-Mehe-dinti, „Dicţionarul etimologic al limbii române” deAlexandru Ciorănescu. Coordonatoare la volumul„Formarea cuvintelor în limba română din secoleleal XVI-lea – al XVIII-lea”. A publicat peste o sută

de studii ştiinţifice în limba româna sau în limbistrăine. A început (1973), studiul retoromanei şise afirmă ca traducătoare, unică specialistă dinRomânia şi din Balcani. Membră U. S.

■ 18/1933 – n. Mihai-Emilian Mancaş, la

Dobreni, Neamţ, profesor,poet, prozator, dramaturg,eseist. A absolvit Liceul„Petru Rareş”, Piatra-Neamţ şi Facultatea de Fi-lologie a UniversităţiiBucureşti. Profesor laBicaz şi Piatra-Neamţ.Deputat (1990). A debutatîn „Iaşul nou”. A colaboratla revistele: „Luceafărul”,

„Asachi”, „Ateneu”. Volume: „Freamătul luminii”(colab. 1958); „Iepurii de la Iepureni” (colab.),„Sine ira”. „Bistriţă, apă vioară”, 2010, „Mămă-liga”, 2011; „Poezii din juneţe”, 2012; „Teatru”,2012; „Zilele: Lumea lui Iţă, 2013; Moara lui Tu-doran”, 2014.

■ 23/1950 – n. Lucian Strochi, la Petroşani,Hunedoara, profesor, doctor în filologie, scriitor,critic literar şi de artă. Absolvent al Facultăţii deFilologie a Universităţii Bucureşti, profesor la Taz-lău şi Piatra-Neamţ; după 1990, director la CasaFranţei, funcţionar la Prefectură, la Consiliul Ju-deţean şi la Primăria Piatra-Neamţ, director al Di-recţiei pentru Cultură, director artistic al T. T. Adebutat în „Steagul roşu” din oraşul natal, peste 80de premii la concursuri literare. Editorial a debutatcu „Penultima partidă de zaruri”, proză scurtă(1985). Este autor a peste treizeci de volume deproză scurtă, romane, poezie, teatru, teorie şi critică


(urmare din pag. 15)

n

n perioada 18-23 iunie 2018,Centrul de Agrement Oglinzidin judeţul Neamţ a fost gazdaunui concurs excepţional dedezbateri între elevii de liceu,organizat ca un parteneriatîntre reprezentanţi ai Ministe-rului Afacerilor Interne prin

Direcţia Generală Anticorupţie(DGA), Ministerului Tineretului şiSportului (care a oferit fondurile ne-cesare) şi Ministerului Educaţiei Na-ţionale prin inspectoratele şcolare alecelor trei judeţe participante şi anumeNeamţ, Sibiu şi Constanţa.

Ideea acestui proiect a pornit dela comisarii Rareş Bostan (DGANeamţ), Alexandra Ivănuţ (DGA

Sibiu) şi Lavinia Roşu (DGA Con-stanţa), care, în vara anului 2017 aufost martorii concursului de la Costi-neşti „Lideri pentru integritate” orga-nizat de colegul lor Dan Moldoveanudin Bucureşti. Aşa s-a născut ideeaconcursului regional „Gândesc, vor-besc şi acţionez Pro-integritate!”, lacare, din parte Inspectoratului ŞcolarJudeţean Neamţ a aderat cu dăruire şiabnegaţie dl. inspector Ioan-RomeoRoman.

Regulamentul prevede ca dincele trei judeţe selectate să participeprimele şase echipe care s-au calificatîn urma etapelor judeţene, însoţite deprofesorii lor coordonatori. Neamţula fost reprezentat de Colegiul Naţio-nal „Petru Rareş” (coordonator prof.Simona Huţu), Liceul TehnologicEconomic Administrativ – Piatra-Neamţ (prof. Gianina Buruiană), Co-legiul Tehnic „Miron Costin” Roman(prof. Paraschiva Buciumanu), Li-ceul cu Program Sportiv Roman

(prof. Mirela Bumbu), Liceul „VasileConta” – Târgu Neamţ (prof. Ema-nuel Bălan) şi Seminarul TeologicOrtodox „Cuvioasa Paraschiva”(prof. Radu Pintilie).

Elevii s-au confruntat doar cuechipe din judeţele adverse, câte 12dezbateri fiecare, urmând ca primele

clasificate să se califice laetapa următoare, care vaavea loc în perioada 4-9iulie la Valea Sadului (ju-deţul Sibiu) iar finala se vadesfăşura la Eforie Sud(13-18 august).

Catalizatorul întregiicompetiţii a fost dl. Cătă-lin-Mihăiţă Mihai, profe-sor de psihologie laColegiul Naţional de In-formatică „Tudor Vianu”din Bucureşti, care, cu

multă experienţă, expertiză, dragostepentru copii dar şi cu inteligenţă şiumor a condus toate operaţiunile le-gate de organizarea rundelor de dez-bateri; a fost însoţit de şapte elevi aiaceluiaşi colegiu, performanţi în con-cursuri de dezbateri, care au fost ar-bitri principali ai meciurilor, pe carele-au judecat cu multă acribie, obiec-tivitate şi competenţă. Dl. profesorCătălin-Mihăiţă Mihai împreună cudiscipolii săi au propus şi moţiunilepentru dezbatere, una mai interesantădecât alta şi care au dat multă bătaiede cap concurenţilor, ce s-au plasatalternativ pe poziţia guvernului şi aopoziţiei.

S-a muncit mult la pregătireamoţiunilor, s-a transpirat intens lasusţinerea poziţiilor în dezbateri...

Ca membru secund în jurii amrămas uimită de creativitatea elevilor,de calităţile oratorice, de ingeniozita-tea argumentelor, de entuziasm, pros-peţime şi originalitate. Au fost zile de

emoţii constructive când am trăit şieu alături de elevii mei suspansulaflării deciziei juriului. S-au dat feed-back-uri foarte consistente care i-auajutat pe toţi să progreseze foarte

mult de-a lungul întrecerii, lucru cares-a văzut în ultimele confruntări,când unele echipe de începători erauaproape de nerecunoscut.

Dar tabăra a avut şi un alt aspect,acela al recreerii, organizatorii ofe-rindu-ne şi o meritată drumeţie la Ce-tatea Neamţului pigmentată deexplicaţii picante şi foarte interesantefurnizate de dl. comisar dr. Vitalie Jo-sanu, explicaţii care i-au încântat peelevi dar şi pe cadrele didactice înso-ţitoare. Nici Humuleştiul lui Creangănu a fost ocolit, la vizitele menţionateadăugându-se serile distractive, orelede socializare în Oglinzi, focul de ta-bără din ultima seară... S-au legatprietenii parfumate cu farmecul deneuitat al adolescenţei!

Dar a venit şi ultima zi când s-auaflat laureaţii! În Neamţ clasamentul

a fost următorul: Premiul I – ColegiulNaţional „Petru Rareş”, Premiul II –Liceul Tehnologic Economic Admi-nistrativ iar Premiul III – ColegiulTehnic „Miron Costin” Roman. Pre-miul pentru cel mai bun orator s-aatribuit elevului Daniel Ordean dinSibiu, care ar face gelos orice parla-mentar impresionând prin acurateţeadiscursului, logica imbatabilă a înlăn-ţuirii ideilor, elocvenţă, tonalitate şiritm impecabil ale vocii, persuasiuneşi calm.

Iată ce au spus elevii la sfârşit:„Acest concurs m-a ajutat să-mi dez-volt stima de sine şi curajul, necesarepentru a putea vorbi în public” (Be-niamin Cordoneanu); „Calitateaacestui proiect constă şi în dorinţămembrilor juriului de a stimula can-didaţii, de a le îmbunătăţi stilul şistrategia în dezbateri” (Mălina Rân-daşu).

Iar noi, profesorii, ne-am um-plut sufletele de speranţă şi încân-tare, ne-am înclinat în faţa acestorelevi, concurenţi şi arbitri totodată,şi ne-am declarat visători spre o ţarăcare va avea parte în viitor de poli-ticieni tineri şi motivaţi să aducă oschimbare în bine şi să lupte cutoate forţele pentru o Românie pros-peră.

Prof. Gianina BURUIANĂ

Î

„Gândesc, vorbescşi acţionez Pro-integritate!”

Tabăra Oglinzi


Paşi spre Europa

iterară, antologii.Face critică de artăplastică. Director alRevistei „Asachi”.Este membru al U.S. şi al U. A. P. Altecărţi: „Gambit”;„Cicatricea”; „So-

nete”; „Memoria fulgeru-lui”; „Monere 50”;„Versuri”; „Emisferele deBrandenburg”; „Introducere în fantastic”; „Fantas-ticul în proza românească”; „Paradoxala Olanda”;„Antologie a muntelui”; „Ceasornicul lui Eliade”;„Teatru”; „Ore suplimentare”; „Funia de nisip”;„Alfabetul animalelor” I-III; „Despre esenţe şi tinc-turi”; „Poesii vechi şi nouă”; „Gânduri-rânduri;„Ancade şi alte poezii de formă fixă” ş. a.

■ 31/07/21. 08. 1888 – n. Max(imilian) Cos-

tin, la Piatra-Neamţ (d. 28. 08. 1938, Bucureşti),violonist, muzicolog, pedagog, poet, publicist, tra-ducător. A cântat în orchestra liceului şi a susţinutconcerte la Ateneu. Studii muzicale la Paris, Ber-lin şi Bucureşti, elev al lui George Enescu. A înfi-

inţat Societatea Compozitorilor Români,Societatea „Amicii Muzicii”, Bucureşti, colecţiile„Biblioteca Muzicală” şi „Şcoala Nouă pentruVioară”. Debut editorial cu „Sfârşitul lumii” de C.Flamarion (tr.). Colaborări (pseud. Coman):„Doina doinelor”, „Dimineaţa” (pseud. Măşcuţă),„Adevărul”, „Furnica”. „Belgia Orientului”. Vo-lume: „Poezii”; „Şoimii patrupezi”. Traduceri:„Poezii” (după St. Malarmé); N. Berlioz, „Simfo-niile lui Beethoven”.

AUGUST 2018

■ 2/1878 – n. Constantin C. Braiesku, laRoman (d. 8. 11. 1951), jurist, publicist. A ab-solvit Facultatea de Drept Bucureşti şi Conser-vatorul de Muzică şi Declamaţie, secretar literarla Teatrul Naţional, doctor în drept (Paris). Demai multe ori deputat şi senator, primar generalal Capitalei (1938). Debut, în Revista „Lumeaveche” (1896) cu o epigramă, semnată CostacheAristol. Colaborări: „Propaganda”, „MoşTeacă”, „Evenimentul”, „România jună”,„Dreptatea”, „Adevărul”, „Litere şi arte”, „Mof-tul român”, „Zeflemeaua” ş. a. A scos Revista„Zigzag” (1901-1902) şi a condus Ziarul „Sem-nalul” (Râmnicu-Sărat, 1909-1911). Cărţi:„Arta şi şcoala dramatică”, „Epigrame”, „Mir-cea”.



l


Proiecte pentru copiii Neamţului● Taberele ranger‐junior

ouă asociaţii nemţene deru-lează în acest an două proiectededicate tinerilor din judeţulnostru, dar nu numai. Astfel,Asociaţia Ecologică Corolardin Crăcăoani continuă acţiu-nile dedicate „rangerilor-ju-niori” şi încearcă să creeze

noi echipe de elevi ocrotitori ai na-turii şi în special ai celor trei ariiprotejate din Neamţ: Ceahlău, Hăş-maş, Vânători. Lansarea proiectuluis-a făcut în Parcul Natural Vânători-Neamţ, elevi din Grinţieş, PoianaLargului, Pipirig şi Ceahlău s-aualăturat celor din Crăcăoani şi Aga-pia pentru o excursie tematică, pen-tru descoperirea frumuseţilor floreişi faunei zonei, punctul principal deatracţie fiind, bineînţeles, zimbrii,care s-au lăsat studiaţi de către tine-rii rangeri la punctul de informare şivizitare al parcului, dar şi în munte,la Chitele. N-a lipsit din traseul ex-cursiei lacul Cuejdel, o adevăratăminune a naturii. Urmează în iulie otabără ranger-junior în Parcul Naţio-nal Ceahlău, concentrată pe fauna,flora, mitologia şi geologia munte-lui, pe cărările sihaştrilor, pe urmelecaprei negre şi în căutarea covoare-lor de flori de colţ şi sângele voini-cului. În august vom avea o nouă

tabără, în Hăşmaş, unde vor fi cău-tate grotele şi avenele muntelui, su-perbele chei ale Bicazului şiBicăjelului, acestea din urmă puţincercetate de nemţeni.

În septembrie se va reveni laVânători, pentru noi acţiuni de foto-safari, pentru „drumul mănăstirilor”,astfel tabăra va cuprinde şi itinerariispirituale. Tinerii rangeri vor deveni

proteguitori ai naturii şi sprijinitoriai rangerilor seniori în acţiunile lorde ocrotire a celor trei parcuri.

● A doua ediţie a„Festivalului Haiducilor”

Prima ediţie a „FestivaluluiHaiducilor” s-a ţinut într-o poianăde sub muntele Grinţieşului anul tre-cut la început de septembrie. A fostun succes, promovat excelent deemisiunea „Exclusiv în România”realizată de Cristian Tabără şi Da-niel Georgescu, care, dacă în 2016au venit pentru o emisiune „Teatruhaiducesc ca la … Grinţieş”, în 2017au venit în „Ţinutul haiducilor”.Prima ediţie a fost o manifestare încare s-au îmbinat muzica populară,muzica folk, dansul popular, buca-tele tradiţionale, şi întrecerile haidu-ceşti: călărie, trasul buşteanului cucalul, tăiatul butucului cu beschia,

aruncarea baltagului şi, de aseme-nea, a fost premiat şi cel mai fru-mos animal de la munte, toatestimulate de atractive premii, maiales pentru copii. Căci organizatoriisunt profesori şi învăţători, şi e fi-resc să se adreseze elevilor. Cânte-cul şi dansul au fost completate debucate tradiţionale, haiduceşti şiciobăneşti, iar la concursuri s-a asu-dat din belşug.

Anul acesta Asociaţia ProGrinţieş pregăteşte un nou „Festivalal haiducilor” la poalele munteluiGrinţieşului la sfârşit de august şi aprimit din nou sprijinul ConsiliuluiJudeţean Neamţ şi are din nou caparteneri Consiliul Local şi PrimăriaGrinţieş şi speră la o nouă colabo-rare cu Centrul de Cultură şi Arte„Carmen Saeculare”. Pentru lansa-rea proiectului, pe lângă conferinţade presă de prezentare a proiectuluide către echipa de implementare lamuzeul de istorie şi etnografie dincentrul comunei, s-a făcut o drume-ţie artistică la locul de desfăşurare afestivalului, în poiana de sub munte.„Ceata lui Vasile cel Mare” a pregă-tit câteva doine şi balade haiduceştişi în mijlocul pădurii de brad au ră-sunat „Cântecul lui Bujor”, „Cânte-cul lui Vasile cel Mare”: „Grinţieş,munte frumos/ Ia scoboară-te maijos/ Să mă urc în vârful tău/ Să măuit în satul meu…”

Au fost invitaţi cântăreţi cunume, rapsozi populari, ansambluripopulare, meşteri locali. Va fi pre-zent Vasile Arhire, reputat realizatorde emisiuni la TVR Iaşi şi TVR 3 şiîl aşteptăm din nou pe Cristian Ta-bără. Tinerii folkişti şi interpreţi demuzică populară se vor întrece îndouă concursuri şi nu vor lipsi niciîn acest an întrecerile de iscusinţă şiputere haiducească. Până la festival,Poiana lui Vasile cel Mare primeştela mijloc de iulie o tabără a „Cerce-taşilor României” din Iaşi care vorfi aici timp de cinci zile într-un locde o sălbatică frumuseţe.

Festivalul haiducilor se va des-făşura în perioada 24-26 august2018 într-un loc mirific, o poianălargă, mărginită de un pârâu lim-pede, înconjurată de brazi. Mulţi oa-menii din satele din jurul Ceahlăuluideja şi-au anunţat prezenţa, nu doarca spectatori, ci cu dorinţa de a arătacă încă s-au mai păstrat vii virtuţilehaiduceşti. Mai sunt încă atâţia bu-tuci cât să fie traşi de cai sau tăiaţicu beschia. Organizatorii aşteaptăsăteni, turişti care pot fi primiţi înospeţie, pot încerca pensiunile locu-lui sau îşi pot întinde corturile, po-iana este încăpătoare şi poate primipe toţi cei ce iubesc natura şi înţelegşi respectă spiritul munţilor.

Vor participa la festival maimulte ansambluri folclorice şcolare:grupul de chitarişti de pe Valea Bica-zului „Eu cred” conduşi de profesoa-rele Marin şi Ropotoaia şi poliţistulCoşerariu, „Şoimii Hangului” dinHangu, „Muntenii Broştenilor” dinBroşteni, „Florile Ceahlăului” dinCeahlău, „Plaiuri tulgheşene” dinTulgheş, „Flori de munte” de laCorbu, „Ceata lui Vasile cel Mare” de

la Grinţieş. Îi aşteptăm pe elevi, peprofesori, pe părinţi şi pe turişti să nise alăture în poiana de sub munteleGrinţieşului…

Prof. Daniel DIEACONU

D


Şcoala românească, la zi

2/2006 – d. Ion Cârnu, la Piatra-Neamţ,(n. 19. 12. 1947).

■ 3/1948 – n. Maria Gh. Apetrei, laFarcaşa, Neamţ, profesor, muzeograf, ab-solventă a Liceului „Mihail Sadoveanu”,Borca, Neamţ, a Facultăţii de Biologie, Bu-cureşti, a predat la Şcoala Generală dinRediu, Neamţ, iar din 1981, muzeograf, şef

de secţie la Muzeul de Ştiinţe Naturale din Piatra-Neamţ. A publicat în volumele: „Lucrările cele de-a III-a Conferinţe Naţionale de Entomologie”,1983; „ A IV-a Conferinţă Naţională de Entomo-logie”, 1986; „Congresul Naţional de Biologie«Emil Racoviţă»”, 1992.

■ 15. 08. 1898 – n. Ştefania Zotoviceanu-Rusu, la Roman (d. 25. 12. 1953, Bucureşti).După Facultatea de Litere şi Filosofie, Iaşi, se sta-bileşte la Bucureşti, va frecventa Cenaclul „Sbu-

rătorul”. Debut în „Bazarul săptămânal” (1925).Bibliotecară şi secretară a Comitetului de lecturăla Teatrul Naţional, unde i se va juca piesa „Uce-nicul vrăjitor” (1926). Alte piese: „Fluxul”,„Urangutanul”, „Când bântuie furtuna”, „Livada

cu pruni”, „Cu nerodul satului la alegeri”. Îm-preună cu soţul ei, Silviu Rusu, înfiinţează EdituraStelei, şi „Buletinul Stelei” (1929-1933). Din1943, a devenit membră a Societăţii ScriitorilorRomâni. Colaborări: „Adevărul”, „Basarabia”,„Familia”, „Gândirea”, „Limba română”, „Ori-zont”, „Premiera ilustrată”, „Rampa”, „Timpul”,„Universul”, „Viaţa”.

■ 17/1943 – n. Mariana Costrăş, în Balaia,Filipeni, Bacău, a frecventat grădiniţa înfiinţată

de mama sa; clasele pri-mare cu tatăl său, gimna-ziul din Mărăşti, ŞcoalaPedagogică şi Facultateade Filologie, Bacău (1968).Activitatea didactică: edu-catoare (Judeţul Bacău şiPiatra-Neamţ), profesor delimba şi literatura română(Neamţ), inspector şcolarla I. Ş. şi metodist la C. C.D. Neamţ. A fondat Asociaţia Pedagogică „Edu-catoarea” (1991). Colaborări: „Revista de peda-gogie”, „Tribuna învăţământului, „Preocupărididactice, „Învăţământul preşcolar”, „Epifania” ş.a. Lucrări: „Cântece şi poezii pentru-ai noştridragi copii”, culegere; „Valorificarea creaţiilor li-terare ale educatoarei în procesul instructiv-edu-cativ din grădiniţă” şi „Ipostaze ale grădiniţelor




n

ncep cu nişte numere, nu dedragul lor, ci pentru stabilireaunui adevăr autentificat de is-torie cu privire la neamesteculpoliticului şi al improvizaţieiîn ceea ce însemna conduce-rea de odinioară a unităţilorde învăţământ, măcar a şcoli-

lor primare. Am cules datele din is-toria unei şcolii din Neamţ, pentrucă le cunosc foarte bine, fiind şi euabsolvent al acelei şcoli rurale.

Între anii 1869-1900, Româniaa fost condusă de un rege şi 33 (trei-zeci şi trei) de guverne, de diferiteculori politice. În tot acest timp,şcoala cu pricina l-a avut institutorşi „diriginte” (aşa se numea atunci)pe eruditul Constantin Darius.

Între anii 1900-1930, ţara a nu-mărat patru regi şi douăzeci şi cincide guverne, iar şcoala amintită,funcţionând cu 3-5 posturi, a fostcondusă de învăţătorul GheorgheCojocaru, cu toate că a avut, dupăprimul Război Mondial, câţiva ani,şi clase gimnaziale.

Din anul 1930 şi până la sovie-tizarea învăţământului românesc(1948), în România, după doi regisiliţi să abdice, s-au înscăunat maimulţi preşedinţi. Deşi au fost dinnou multe guverne, şcoala cu pricinaa fost condusă în tot acest timp deun singur director, învăţătorul N. M.

Prin urmare, mureau, abdicau şise schimbau regii, se succedau zecide guverne, vreo 90 la număr, iar oşcoală comunală, în tot acest inter-val de 79 de ani, a avut doar trei di-rectori, doi dintre ei până s-aupensionat, al treilea fiind demis decomunişti, exilat şi împins spremoarte prematură.

Se spune că în România regală,ca şi azi, la schimbarea guvernelorse schimbau mai toţi slujbaşii, desus până jos, până şi moaşele comu-nale. Dacă e aşa, atunci cum se ex-plică duratele mari ale directoratelorde şcoli primare? Să ţii pe postvreme de 30 de ani dascăli care nuau dat concurs pentru ocuparea pos-tului, ci au fost numiţi ţinând seamade calităţile lor de educatori? Astanu era o raritate, o eroare, ci a fost o

regulă, o garanţie a stabilităţii, ordi-nii şi calităţii procesului didactic.Din şcoala cu pricina a roit ca dintr-un stup sumedenie de intelectuali.

Voi fi întrebat: Dar noul? Darreforma? Dar lupta cu …? Dar luptacontra …? Bag seama că noul şi re-forma tocmai acei directori le imple-mentau, fiindcă erau aleşi din rândulcelor mai competenţi, mai culţi(Constantin Darius vorbea curentşase limbi, după cum atestă Con-

stantin Luchian în cartea sa despreistoria şcolilor nemţene.), mai dis-puşi să introducă noul în şcoala lor.Să nu uităm că ei au pus în mişcarereforma haretiană, pe care o amin-tim şi acum cu oarecare nostalgie. Şisunt convins că nu-i preocupau defel„lupta cu” şi „lupta contra”, ci „şco-liţa” lor, adesea adăpostită într-ohardughie acoperită cu stuf, că atâtaputea atunci statul român.

Trecem dincolo de anii 1948 –

1989, peste schimbările şi hibele în-văţământului din acea epocă, şibăgăm de seamă desele şi uneoristraniile mişcări zgomotoase ce seiscă acum în lume, nu doar la noi,sub tutela cuvântului sacramental„reformă”. M-am oprit aici doar la

una dintre formele fără de fond rea-lizate de dragul modei, la regimuldirectorilor de şcoli primare şi gim-naziale, promovaţi prin concurs şi ţi-nuţi temporar pe post, ca preşedinţiide ţară. Poate fiindcă avem un pre-şedinte cu dăscălia ca meserie debază …

Găselniţă. Şcoala româneascănu de astfel de „reformă” are nevoie,şi nici de înlocuirea vechilor voca-bule cu altele, mai englezeşti ori mai

latineşti, ci de o adevărată REVO-LUŢIE, de (1) un nou tip de dascăl,definit prin modul de a gândi rostulnou al şcolii, nu are nevoie de flea-curi calendaristice etc., ci de (2) onouă structură pe verticală şi (3) unnou program, despre care citesc cumare interes în literatura străină, despecialitate, câtă mai supravieţuieşteîn globalizarea prin imitaţie, secondhand.

Povestea cu profeţii grăind în

pustiu, nisipului şi vânturilor, e fu-mată de prea multă vreme, ca şimulţumirea de sine, ca şi spiritulfuncţionăresc, ca şi lipsa selecţionă-rii pentru învăţământ a celor cu vo-caţie, ca şi lipsa de orientareprofesională a viitorilor dascăli, ca

şi plasarea permanentă a şcolii drepta cincea roată la căruţă, ca şi ames-tecul politicului unde nu-i fierbeoala, ca şi …

Exempla docent! Prin anii 30 ai veacului trecut,

când naţional-ţărăniştii au cedat pu-terea către liberali, tânărul revizorşcolar de Neamţ (Avea doar vreotreizeci de ani.), fruntaş ţărănist,s-a întors la şcoala sa, unde era di-rector, fiind înlocuit la revizorat deC.L., liberal, un stâlp al şcolii nem-ţene de pe vremea aceea, bărbat demare cultură, deosebit de compe-tent.

Una din primele inspecţii înjudeţ a făcut-o C. L. fostului revi-zor, taman când acela se afla înclasă. S-a aşezat cuminte în ultimabancă şi a aşteptat cu răbdare săsune clopoţelul de recreaţie. Înpauză, cei doi au intrat în cancela-rie, unde cel asistat i-a ţinut inspec-torului următoarea cuvântareveselă, de întâmpinare:

- Costică, dacă ai venit la noi cugând de şicane politice, am pentrutine, după uşă, o coadă de greblă,nouă şi lucioasă. O pot măsura pespinarea ta! Dacă nu vii cu gânduribelicoase, atunci mai întâi ai să beio cafea, că eşti obosit de drum lung,şi pe urmă stăm de vorbă.

Revizorul, fruntaş judeţean alP.N.L., s-a amuzat copios, fiindcădescinsese la directorul ţărănist cuun scop deosebit de incitant: tocmaise pregătea să scoată o revistă a în-văţătorilor din Neamţ şi avea nevoiede colaboratori competenţi. A găsit.Cinci la număr. Semnăturile lor aparîn prima serie a revistei „Apostolul”(1934 – 1942).

Mi se pare un model bun deaplicat şi azi! Dincolo de politică …

N. B. Nu am cerut cuvenitulconsimţământ de la urmaşii lui C.L.; prin urmare, nu am primit permi-siunea dumnealor, de a folosi nu-mele eminentului revizor şcolarliberal; dar sunt sigur că toţi cititoriirevistei „Apostolul” îl cunosc.

Mihai-Emilian MANCAŞ

Î

Reforma second hand


Şcoala românească, la zi


in Judeţul Neamţ”. Titlul de educatoareevidenţiată şi diploma de excelenţă acor-dată de Inspectoratul Şcolar al JudeţuluiNeamţ.

■ 20/1938 – n. Doru Albu (pseud. luiEmilian Simion), Teleorman, absolvent alFacultăţii de Filologie a Universităţii Bucu-reşti, stabilit la Piatra-Neamţ, a fost cores-

pondent radio pentrujudeţele Neamţ şi Bacău.Este autor al volumului depoezii „Paradis refuzat.Simfonie în 5 părţi şi maimulte nostalgii”.

■ 20. 08. 1944, Pa-rasca Agape (n. Boca), însatul Răchiţi, Judeţul Su-ceava. A absolvit: şcoalaelementară la Botoşana, o

şcoală de surori, a lucrat în domeniul sanitar, apoiInstitutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bu-cureşti, (1975). A predat desenul la şcoli din Neamţ.Prima personală la Galeria „Alfa” Piatra-Neamţ(1981). A expus pictură şi grafică în expoziţii per-

sonale (design vestimentar la Bicaz şi Piatra-Neamţ), împreună cu Mihai Agape şi în expoziţiicolective organizate de Filialele Bacău şi Neamţ aleU. A. P. (1975-2014). A participat la Bienala „LascărVorel”, la „Voroneţiana” din Suceava, la mai multetabere de creaţie. Lucrări în colecţii din ţară şi din:S.U.A., Germania, Italia, Spania, Anglia.

■ 24/1928 – n. Constantin I. Borş, la Bor-şeni, Războieni, Neamţ (d. 27. 04. 1996), profesoruniversitar, doctor docent, om de ştiinţă, publicist,

a absolvit Liceul „PetruRareş” din Piatra-Neamţ,Facultatea de Matematică-Fizică şi Facultatea de Con-strucţii, Iaşi. Contribuţiideosebite în domeniile: me-canica mediilor continue,teoria elasticităţii, mecanicacerească şi teoria relativită-ţii. Specializare în Polonia şiSUA. Cercetător ştiinţific la

Institutul de Matematică al Academiei. Numeroasestudii de specialitate în reviste din ţară şi străină-tate. Cărţi: „Teoria elasticităţii corpurilor anizo-trope” (1970), „Tratat de mecanică” I-II, pentrustudenţi. A susţinut lecţii la universităţile din Paris,Berlin, Praga, Varşovia, Roma, în centre din Alge-ria şi Zair.


d


Bacalaureat 2018● Rezultatele pentru judeţul Neamţ, sesiunea iunie‐iulie

umăr de elevi înscrişi: 3.769 ● Promovabilitate: 67/66% ●Număr de elevi prezenţi: 3.400 (90,21%) ● Număr de elevi ne-prezentaţi: 369 (9,79%) ● Eliminaţi: (0,03%) ● Respinşi: 1.098(32,28%) ● Reuşiţi total: 2.301 (67,66%)

Topul primele licee după procent de promovabilitate: Cole-giul Naţional „Petru Rareş” Piatra-Neamţ – 99,45% ● ColegiulNaţional „Roman-Vodă” Roman – 97,35% ● Colegiul Naţional„Calistrat Hogaş” Piatra-Neamţ – 96,26% ● Colegiul Tehnologic

„Spiru Haret” Piatra-Neamţ – 93,65% ● Colegiul Naţional „GheorgheAsachi” Piatra-Neamţ – 92,59%

Top ultimele licee după procent de promovabilitate: Colegiul Teh-nic de Transporturi Piatra-Neamţ – 4,17% ● Liceul Tehnologic „IonCreangă” Pipirig – 0% ● Liceul Tehnologic „Ion Ionescu de la Brad”Horia -0%

Medii de 10 la nivel judeţean – patru medii de 10 (trei medii laColegiul Naţional „Petru Rareş” Piatra-Neamţ şi o medie la Liceul Teo-logic Ortodox „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” Piatra-Neamţ). Ju-deţul Neamţ ocupă locul al 16-lea în ierarhia naţională apromovabilităţii Examenului de Bacalaureat 2018, sesiunea iunie-iulie,înainte de contestaţii.

Inspectoratul Şcolar Neamţ a centralizat 1.332 de contestaţii, dincare 608 la limba şi literatura română şi 289 la matematică. După con-testaţii, numărul mediilor de 10 a rămas neschimbat.

● Rezultate finale la nivel naţional

Rata de promovare (după soluţionarea contestaţiilor) înregistratăde absolvenţii care au finalizat studiile liceale în promoţia 2017-2018şi au susţinut probele examenului de Bacalaureat în prima sesiune estede 74,7%, în creştere cu 2% faţă de rata iniţială (72,7%). Rata generalăde promovare, incluzând şi absolvenţii din promoţiile anterioare, estede 69,7% (în creştere de la 67,7%.). Numărul mediilor de 10 a crescutla 132 (iniţial au fost înregistrate 104).

Astfel, au promovat 86.162 de candidaţi dintr-un total de 123.619candidaţi prezenţi.

În total, au fost depuse 44.401 contestaţii. În medie, după reeva-luarea lucrărilor contestate, notele au fost modificate cu până la 0,5puncte. Astfel, în cele mai multe dintre cazuri (peste 35%), notele aucrescut cu până la 0,5 puncte. În aproximativ 20% dintre cazuri, dupăcontestaţii, notele au scăzut cu până la 0,5 puncte.

Din totalul celor 136.866 de candidaţi înscrişi, s-au prezentat123.619 candidaţi. Au fost eliminaţi pentru fraudă sau tentativă defraudă 117 candidaţi. Aceştia nu se vor putea înscrie la următoareledouă sesiuni ale Bacalaureatului.

Ratele finale de promovare în anii precedenţi au fost de: 72,9% în2017, 68,1% în 2016, 67,8% în 2015 şi 60,6% în 2014.

Red.

Evaluare Naţională, 2018onform datelor furnizate de Ministerul Educaţiei după primele rezultatepublicate, anul acesta 73,5% dintre candidaţi au obţinut peste media 5,un procent mai mic faţă de anul trecut, când era de 76,9%. A scăzut şinumărul mediilor de 10 obţinute. Anul acesta vorbim despre 319 mediide 10, în timp ce anul trecut au fost 440. Se pare că cea mai grea probăa fost matematică pentru că doar 61,3% dintre candidaţi au obţinutpeste nota 5, în timp ce la română procentul e de 83%.

După contestaţii, potrivit datelor publicate pe 23 iunie a.c., numă-rul candidaţilor cu medii mai mari sau egale cu 5 a crescut de la 104.972 la105.109. În procente, majorarea este de 0,10% (de la 73,5% la 73,6%).

A crescut, de asemenea, şi numărul candidaţilor cu media generală 10,de la 319 la 345 (cei mai mulţi provin din Capitală – 55). S-a redus, înschimb, numărul candidaţilor cu medii sub 5: de la 37.875 la 37.738. Petranşe de medii, cele mai multe medii sunt cuprinse în intervalul 7 – 7,49:12.815.

La proba de Limba şi literatura română, 119.163 de candidaţi (83,2%)au încheiat examenul cu note peste 5 (2.172 candidaţi au obţinut nota 10), iarla Matematică, 87.767 de candidaţi (61,4%) au primit note peste 5 (1.953 can-didaţi au obţinut nota 10).

Au fost depuse 23.761 de contestaţii, număr ce reprezintă 8,07% din to-talul lucrărilor susţinute (294.590). Dintre acestea,12.372 de contestaţii auvizat lucrări la Limba şi literatura română, 10.958 la Matematică şi 431 laLimba şi literatura maternă. În cazul a 14.747 de lucrări, notele au fost mărite,iar în cazul a 7.541 de lucrări notele au scăzut.

În topul reuşitelor sunt Cluj şi Prahova. De cealaltă parte, cele mai slaberezultate sunt în Giurgiu. Doar 56.6% dintre candidaţii de aici au obţinutmedia 5. Procentaje asemănătoare s-au înregistrat în Teleorman şi Caraş-Se-verin.

Evaluarea Naţională în NeamţSâmbătă, 23 iunie, au fost publicate rezultatele finale, după contestaţii,

ale Evaluării Naţionale din acest an. După contestaţii, numărul elevilor pro-movaţi din judeţul Neamţ, cu medii peste 5, a crescut doar cu patru, de la2.755 la 2.759, dintre cei 4.058 de elevi din judeţ care s-au prezentat la am-bele probe. Astfel, promovabilitatea din Neamţ creşte cu doar o zecime deprocent, de la 67,89% înainte de contestaţii, la 67,99%, cele mai slabe re-zultate din judeţ din anul 2013 încoace.

După contestaţii, numărul mediilor de 10 din judeţul Neamţ a crescutde la cinci la şase, incluzând încă un elev din Piatra Neamţ, de la Şcoala„Elena Cuza”. Între elevii cu media 10 se numără doi de la Colegiul Naţio-nal „Roman-Vodă” din municipiul Roman: Iarin-Cristian Bârgăoanu şiDiana-Elena Manolache. Celelalte trei medii de 10 din Neamţ aparţin unorelevi de la Liceul „Vasile Conta” din Târgu Neamţ, Colegiul Naţional „PetruRareş” din Piatra-Neamţ şi Şcoala Gimnazială Domnească „Grigore GhicaVodă” din Târgu Neamţ. Anul trecut, şapte elevi din judeţ au reuşit aceastăperformanţă.

Cele mai multe medii finale generale, la nivel de judeţ, respectiv 642,s-au situat între notele 6 şi 6,99. 358 de elevi au primit note între 9 şi 9,99,519 elevi au primit între 8 şi 8,99, 593 au obţinut între 7 şi 7,99, 642 deelevi au primit note între 6 şi 6,99, 641 de absolvenţi au trecut puţin pestelimita de admitere, obţinând între 5 şi 5,99, 548 de elevi au fost notaţiîntre 4 şi 4,99, 413 – între 3 şi 3,99, 255 – între 2 şi 2,99, iar 83 – între 1şi 1,99. (Red.)

C

N


24/1928 – d. Aurel Băeşu, la Piatra-Neamţ(n. 26. 05.1896, Fălticeni, v. fişa lunii mai.)

■ 24/1928 – n. Florin Gheorghiţă, laTârgu-Neamţ, inginer electronist, specialistîn OZN-uri, publicist, traducător, absolvental Facultăţii de Elec-trotehnică a Institu-tului Politehnic din

Iaşi (1952), debut publicis-tic în FSR, Anglia (1969),în ţară, „Cronica” (1972).A scris despre fenomeneleparanormale. La Congresulinternaţional din Barcelona(1978), toată sala a fost im-presionată de cercetărilelui. El a ales să vorbeascădespre faptul că OZN-urile sunt corpuri care se

bazează pe alte legi şi principii fizice. A debutatcu „OZN – o problemă modernă” (1973), urmatde: „Enigme în galaxie”; „Întrebările ştiinţei”;„Straniile inteligenţe invizibile”; „Comunicări cucealaltă lume”; „Spirit şi destin cosmic”; „Astralii

in Orientul Antic” ş.a. Distins cu multe premii,membru fondator preşedinte al Asociaţiei InventTerra-Nova, Iaşi (1995).

■ 30/1960 – n. Ştefan Potop, la Tazlău,Neamţ, profesor, artist plastic. Absolvent al Aca-demiei de Arte „George Enescu”, Iaşi (1987). Esteprofesor la Liceul de Artă „Victor Brauner” dinPiatra-Neamţ şi deţine funcţia de preşedinte al Fi-lialei Neamţ a U. A. P. din România. Expoziţii:Bacău, Baia Mare, Bucureşti, Buzău, Gura Humo-

rului, Iaşi, Piatra-Neamţ,Târgu-Mureş, Veneţia,Praga. Tabere de creaţie:Ardeluţa, Brateş, Viişoara,Borca, Dumbrava, Potoci,Durău, Văratic, Tarcău,Tazlău.

■ 31/1924 – n. TituGrecu, la Roman, inginer,profesor universitar, a ab-solvit Liceul „Roman-

Vodă”, Facultatea de Mecanică, specialitateaturbo-maşini termice, la Institutul Politehnic dinBucureşti. A obţinut titlul de doctor (1982) cu lu-crarea „Contribuţii la studiul ciclurilor de turbinecu gaz”. Lucrări: „Maşini tehnice şi hidraulice”,I-II (1954, 1956); „Turbine şi turbocompresoare”,(1958. 1964); „Turbine cu abur” (1975); „Maşinimecano-energetice” (1983) ş. a.

Lecţia de istorie




n

3 Martie 1918 este ziua când la SorocaAdunarea generală a Zemstvei, precum şia Consiliului comunal Soroca, bazându-sepe date istorice şi etnografice, votează înunanimitate şi cu mare entuziasm o mo-ţiune prin care cere ca Sfatul Ţării să gră-bească Unirea Republicii Moldoveneşti cuRomânia.

Cum au derulat evenimentele la Soroca? Marile schimbări care au avut loc în viaţa

social-politică din oraşul şi judeţul Soroca la1917-1918, precum şi votul din 13 Martie se da-torează lui Vasile Sacară şi susţinătorilor săi.Din puţinele dosare care se mai păstraseră dinperioada interbelică la prefectura judeţului So-roca, istoricul Paul Vataman ne comunică în fai-moasa lui lucrare „Figuri Sorocene” despremunca asiduă a acestui mare patriot al NeamuluiRomânesc din Basarabia – Vasile Sacară, care s-anăscut la 6 aprilie 1881, în satul Rudi din judeţulSoroca.

La 1917, la Soroca, o Societate culturală depe lângă Zemstvă edita gazeta săptămânală„Vestnic sorocscovo Zemstva” (Curierul Zem-stvei Soroca), redactată de învăţătorul evreuMazur. Sub influenţa Comisiei şcolare, din carefăcea parte Vasile Sacară, începând cu 25 sep-

tembrie 1917, are loc o schimbare de imagine a„Curierului zemstvei Soroca”. Deşi tipărit la în-ceputuri în limba rusă, noua ediţie tindea să lă-murească şi să pregătească populaţia judeţuluiprntru noile schimbări ce aveau să aibă loc înBasarabia, şi la Soroca inclusiv: „Lupta cu anar-hia şi consecinţele triste ale manifestaţiunilor eiîn judeţul nostru, ai căror martori suntem, esterezultatul ignoranţei maselor ţărăneşti, ignoranţă

menţinută intenţionat de regimul ţarist. Lumina-rea acestor mase este scopul urmărit de comisiaşcolară”,.

Stând odată de vorbă cu Vasile Sacară, Gheor -ghe Boieru (profesor care preda în acel timp laCursurile pentru învăţători delimba română, geografie şi istoriea României de la Soroca), pro-pune ideea publicării unei gazetepur româneşti pentru judeţul So-roca. Vasile Sacară, care pe lângăconştiinţa şi deplina înţelegere aproblemelor anului 1918, maiavea şi autoritatea de prefect aljudeţului Soroca şi întreaga liber-tate de acţiune, a acceptat ideeapropusă de Gheorghe Boieru.

A doua zi după convorbirealui Vasile Sacară cu Gh. Boieru,şi cu Comitetul societăţii cultu-rale din Soroca, ia decizia de aedita la Soroca începând cu 1mai, gazeta românească „Deş-teptarea”, organ de propagandănaţională şi culturală.

Comitetul de redacţie al gazetei a fost com-pus din V. Sacară, V. Caisân şi I. Coşciug. Redac-

tarea gazetei i-a fost încredinţată lui Gh. Boierul.Gazeta rusească „Curierul Zemstvei Soroca” şi-a încetat existenţa.

Primul număr al gazetei ,,Deşteptarea” afost tipărit la 10 mai 1918, având ca articol-pro-gram „Cuvântul nostru”, semnat de Gh. Boierul,care dă explicaţii privitor la editarea unei gazeteromâneşti la Soroca, apoi articolul de salut „CuDumnezeu înainte”, ieşit de sub pana lui Th.

Iacobescu, lector la a doua serie de cursuri învă-ţătorii din judeţul Soroca, iar din 1933 deputatla Cetatea-Albă.

Au urmat apoi poezia „Pe-al nostru steag”,evenimente din ţară, din străinătate, din oraş şi

judeţ şi „O pagină glorioasă din istoria neamuluiRomânesc”.

Ţinând seama de scopul ce-l urmărea gazeta– propaganda naţională şi culturală – aceste sar-cini au şi fost puse în fiecare număr pe patru pa-gini la început, iar peste două săptămâni, pe şasepagini. Nu lipsea din fiecare număr câte o poeziepatriotică sau populară şi câte o pagină glorioasădin istoria neamului. Cel mai activ colaboratoral gazetei a fost Gheorghe Boieru. Un număr im-punător de articole de bază au fost scrise dedumnealui: Luminătorii satelor, Apostolii nea -mului, Bine aţi venit (cu ocazia sosirii învăţăto-rilor la cursuri), Basarabia şi Ardealul(deosebirea în ce priveşte conştiinţa naţională),Naţionalizarea învăţământului şi altele.

Gazeta „Cuvântul Moldovenesc” scria de laChişinău: În oraşul Soroca a început să iasă dela 10 mai, o nouă gazetă românească (moldove-nească) cu numele „Deşteptarea” cu foaie depropovedanie a îndemnurilor societăţii culturaledin judeţul Soroca.

Numărul cel dintâi se înfăţişează bine şi areplanuri frumoase de muncă. Vrea să facă fraţiiMoldoveni să îndrăgească limba noastră mol-dovenească-românească şi să-i ajute la cât mairepede a lor luminare.

13 Martie 1918 – ziua sacră a Sorocii

Nadejda SEREDOVSCHI este profesoară deistorie a românilor şi universală, graddidactic I, la Liceul teoretic «Constan-tin Stere» din oraşul Soroca şi preşe-dinte al Consiliului raional Soroca alFederaţiei Sindicale a Educaţiei şi Şti-inţei, din Republica Moldova. Articolulalăturat – „13 Martie 1918 – ziua sacră aSorocii” – reia textul comunicării susţi-nut la Simpozionul „Centenarul Unirii Ba-sarabiei cu Ţara-Mamă” desfăşurat laSeminarul Teologic Ortodox „Veniamin Cos-tachi”, Neamţ, 24 martie 2018.

1

Zemstva ţinutului Soroca, în timpul Imperiului Rus


Lecţia de istorie

re şi un adaos rusesc cu publicaţii oficiale.Se tipăreşte cu slove ruseşti, până când vaavea litera latinească (românească).

Îi dorim noroc şi spor! Nicolae Iorga scria în „Neamul Ro-

mânesc” (Iaşi): La Soroca apare un nouZiar românesc, cu litere chirilice, „Deş-teptarea”, al Societăţii Culturale din ju-

deţul Soroca. Acolo fiecare ziar nou înseamnăun ajutor pentru neam, iar nu o intrigă ori o în-treprindere de câştig necinstit.

În ianuarie 1918, oraşul Soroca este cuprinsde teroare, provocată de pogromuri şi devastăriale căror autori erau unităţile militare ruse infec-tate de virusul bolşevismului şi care, aflate îndescompunere, se retrăgeau într-o dezordine to-tală de pe Frontul românesc, trecând val dupăval peste biata Basarabie. Fostul comisar al ju-deţului, numit în această funcţie administrativăprin Ordinul Ministerului de Interne din 30 sep-tembrie 1917, preluând funcţia la 27 ianuarie şipână la 6 februarie 1918, a avut nevoie de multtact ca să poată stăpâni situaţia. Vasile Sacară adepus eforturi enorme pentru a trezi conştiinţanaţională a românilor din Soroca. „Blocul mol-dovenesc” organizat de dânsul câştiga mereuteren, sporea zilnic, cucerind noi adepţi. Anume,

lui îi datorăm în mare parte istorica zi de 13Martie 1918 a judeţului Soroca.

La 15 februarie 1918, la Soroca este anun-ţată Adunarea Zemstvei Soroca, dar din unelemotive, în urma intervenţiei lui Vasile Sacară, afost amânată pentru 1 martie, iar mai apoi pentru13 martie 1918. Aceasta, din cauza anarhieicreate de armata rusă, aflată în retragere spreRusia, dar poate şi din cauză că evenimentul ceurma să aibă loc nu fusese pregătit îndeajuns. Nuprindeau bondari în lunca Nistrului nici comite-tele alcătuite din bolşevici, care duceau un lucrusubversiv împotriva României şi a întreguluiNeam Românesc. Lupta se ducea piept la piept.

Paul Vataman reînvie acel eveniment de im-portanţă majoră ce a avut loc în ziua de 13 Mar-tie 1918 la Soroca:

Conform ordinei de zi a Adunării ZemstveiSoroca, convocată pentru 13 Martie, aceasta nucuprindea întrebarea „Unirii Basarabiei cu Ro-mânia”, însă la punctul 24 prevedea să se punăîn discuţie „Organizarea comitetului moldove-nesc”, iar la punctul 54 „Înfiinţarea comisiunilorculturale naţionale”.

Şi cu toate acestea, actul măreţ al Unirii cuRomânia s-a înfăptuit la 13 Martie 1918. Votuldat de soroceni Unirii Basarabiei cu România aavut loc numai datorită acţiunilor înţelepte şibine chibzuite întreprinse de Vasile Sacară, care

i-a pregătit din timp pe membrii adunării. Folo-sindu-se de funcţia administrativă pe care o deţi-nea, de comisar / prefect al judeţului Soroca, „ela invitat la Prefectură pe reprezentanţii celor 12plase, convingându-i de imperioasa necesitate aunirii Basarabiei cu Patria-mamă. Acelaşi lucrul-a făcut cu consilierii judeţeni şi mai apoi dupăaceastă pregătire şi înţelegere frăţească au ple-cat cu toţii de la Prefectură la Zemstva judeţului(actualul palat administrativ), unde avea să aibăloc Adunarea generală. Numărul reprezentanţi-lor trece de 200” (P. Vataman, Figuri..., p. 154).

Adunarea s-a început cu un serviciu divin,după care emoţionat şi responsabil de ceea ceavea să se întâmple, a vorbit Vasile G. Bârcă,preşedintele Zemstvei Soroca. Acesta a vorbitdespre importanţa momentului şi a cerut votarearealipirii Basarabiei la România.

Nicolae Soltuz, primarul oraşului Soroca aîndemnat Consiliul Judeţean Soroca (Zemstva)să ia pildă de la judeţul Bălţi şi să voteze Unirea.Judeţul Bălţi votase Unirea la 3 Martie 1918.

În acelaşi sens au vorbit consilierul comunalGanea, consilierii judeţeni, Grosu şi Groapă.Vrânceanu, membru în Sfatului Ţării, a vorbitadunării despre grozăveniile războiului civil,care a cuprins întreaga Rusie, argumentând fap-

tul că pentru salvarea provincieinoastre, se impune, neapărat, re-venirea ei la Patria-mamă.

În numele proprietarilor dinjudeţ a vorbit adunării DimitrieMeleghi, care prin luarea sa decuvânt i-a susţinut pe ceilalţi vor-bitori.

Colonelul Gaicu, vădit emo-ţionat ca şi ceilalţi vorbitori, a fe-licitat adunarea pentruîmprejurarea unică şi sfântă încare a fost chemată să delibereze,a prezentat publicului istoriculBasarabiei, evidenţiind că ea afăcut parte din trupul Moldoveiistorice, de la care a fost dezlipită

numai de 100 ani şi a încheiat arătând că a sositceasul, când această provincie trebuie să reia ve-chea legătură, ruptă vremelnic.

La urmă a luat cuvântul Vasile Sacară, carea citit limpede şi răspicat moţiunea pregă-tită de el şi mai apoi votată în unanimitatede adunare (Paul Vataman, Figuri..., p.152-155).

Reproducem această moţiune publi-cată de Paul Vataman în „Figuri sorocene”,dar şi de Petre Cazacu în cartea sa „Mol-dova dintre Prut şi Nistru”:

Adunarea generală a zemstvei din dis-trictul Soroca, născută din alegerile regio-nale din Decembrie 1917, fiind convocatăpentru astăzi 13 Martie 1918, spre a-şialege preşedintele, a vota bugetele şi a luamăsurile necesare bunului mers al admi-nistraţiei şi vieţii economice din aceastăregiune; după ce şi-a ales preşedintele şiînainte de orice altă lucrare, a discutat, îm-preună cu micii şi marii proprietari ai dis-trictului, cu membrii comunei Soroca, cumembrii clerului, cu membrii învăţământului şicu toţi cetăţenii, cari au fost prezenţi şi au votatîn unanimitate următoarea moţiune:

Poporul Moldovenesc înfiinţat de aproape20 veacuri, de către străbunii Romani şi deose-bit apoi între Nistru şi Prut de fraţii săi, rezemat

pe principiile marii revoluţii a popoarelor fos-tului mare Imperiu al tuturor Ruşilor, care odatăcu libertatea şi egalitatea tuturor indivizilor înfaţa legilor, a proclamat în primul rând: liber-tatea naţionalităţilor de a dispune singure desoarta şi aşezămintele lor prezente şi viitoare, aproclamat în ziua de 2 Decembrie 1917 Basara-bia ca Republică Moldovenească independentăşi de sine stătătoare.

Ţinând seama că viaţa şi propăşirea econo-mică şi culturală a unui popor este în raport di-rect cu forţa vie şi aptitudinile, cu careDumnezeu le-a hărăzit, că în unire stă putereaşi că unde-s doi puterea creşte;

Ţinând seama că în timp de 19 veacuri, Ba-sarabia a fost totdeauna un trup cu Moldova depe dreapta Prutului, şi că soarta ei a fost deapururea legată de aceia a Principatelor dună-rene, cu care a îndurat aceleaşi suferinţe, gus-tând aceleaşi bucurii şi având aceleaşi nevoi;

Ţinând seama că în anul 1812 în urma sân-geroaselor frământări ale tuturor popoareloreuropene, Basarabia a fost smulsă de la trun-chiul politic şi etnografic al naţiunii sale de ori-gine;

Ţinând seama de înălţătoarea pildă dată detânărul Regat al României în scurtul timp decând a fost recunoscut ca Stat independent, atră-gându-şi prin muncă, prin ordine, admiraţiuneaşi iubirea tuturor popoarelor din lume, şi chiarrespectul duşmanului comun;

Proclamăm astăzi în mod solemn şi în faţalui Dumnezeu şi a întregii omeniri, că declarămunirea Basarabiei cu Regatul României, sub alcărui regim constituţional şi sub ocrotirea legi-lor căruia de monarhie democratică, vedem si-guranţa existenţei noastre naţionale şipropăşirea economică şi culturală.

Facem apel la Sfatul Ţării şi la toate adu-nările constituite din întreaga Basarabie, de laHotin până la Ismail să se unească prin votullor la moţiunea noastră şi să trimită delegaţiunicu reprezentanţi din toate adunările regionale şiproprietare pentru a depune la picioarele Tro-nului României omagiile noastre de devotamentşi credinţă către Regele Ferdinand I, rege al tu-turor Românilor...

Azi suntem mândri pentru faptul, că printrecei ce şi-au adus aportul la înfăptuirea Unirii aufost şi înaintaşii noştri de la Soroca.

Prof. Nadejda SEREDOVSCHI

13 Martie 1918 – ziua sacră a Sorocii

A

Cetatea Soroca

Prefectura Soroca în perioada interbelică


Dubito, ergo cogito

incolo de explicaţiile care ţin de conjunctură (un arbitraj favorabil înfinală, un adversar mai obosit etc.), victoria Franţei vine dintr-o culturăa construirii succesului.

Sigur, ea s-a câştigat pe teren cu fotbalişti uriaşi, dar s-a câştigatpentru că pe lângă aceştia care au fost la Moscova mai sunt acasă miişi mii de fotbalişti francezi buni şi foarte buni. Care au fost crescuţi sădevină aşa.

Victoria Franţei vine în ciuda rasiştilor cu mintea îngustă, la marecăutare în secolul XXI, care îşi fac din omul portocaliu chip cioplit. Nu e însăo victorie africană decât dacă înţelegi din viaţă cât ciobanii mistici de la noide pe tarla. E o problemă de cultură. Imperiul colonial francez a fost construitpe promisiunea: când veţi creşte, veţi fi francezi (spre deosebire de cel englez,care promitea altceva: când veţi creşte, veţi fi liberi). Toţi aceşti copii de emi-granţi din Africa au fost crescuţi ca să devină francezi, ei sunt francezi, eiaduc astăzi glorie Franţei, şi asta e o veste grozavă pentru umanitate. Ea edemonstraţia că o societate deschisă câştigă întotdeauna mai mult decât unacare se închide şi se baricadează între graniţe.

Altfel, fotbalul e un joc care ţine enorm de imaginar. Românii s-au nă-pustit să ţină cu Croaţia, fiindcă s-au simţit bine în concediu de odihnă, vara,în Dubrovnik sau în, mă iertaţi, Pula. Românii care iubesc Franţa o iubescpentru vin, melci şi Edith Piaf, nu pentru fuleul lui Mbappé (nu s-a mai văzut

aşa adolescent în fotbal, de la Pelé încoace).Dar toate acestea nu explică nimic. Explicaţia pentru care Franţa a de-

venit campioană mondială (a jucat trei finale în ultimii douăzeci de ani) estealta: fotbalul francez a muncit raţional, cu metodă, la selecţia copiilor, la for-marea lor. Fotbalul juvenil e în Franţa o sărbătoare programată, nu o întâm-plare, ceea ce înseamnă că Franţa va mai câştiga titluri europene şi mondialeşi nu va depinde de generaţii de excepţie.

Franţa a devenit campioană mondială pentru că s-a programat să devinăaşa, nu s-a câştigat la loz în plic. Asta face o cultură mare. Devine şi se rein-ventează de fiecare dată.

Franţa a pariat – şi nu de ieri – pe muncă titanică, pe organizare riguroasă,pe sistem.

Franţa a triumfat pentru că e, dacă nu vi se pare prea mult, un proletarcartezian, între ţări care s-au agăţat fie de ritualistică magică, fie de banalitateaexcepţionalului.

Franţa a devenit campioană mondială pentru că s-a programat să devinăaşa, nu s-a câştigat la loz în plic. Asta face o cultură mare. Devine şi se rein-ventează de fiecare dată.

(N.R.- Preluare din www.ziarulmetropolis.ro)

Andrei CRĂCIUN

De ce a câştigat Franţa Mondialul?D

upă studii temeinice, încununate de două li-cenţe, în matematică şi fizică, şi un doctoratîn filosofie, toate obţinute la celebra univer-sitate Sorbona, din Paris, profesorul univer-sitar Spiru Haret, la începutul veaculuitrecut, a pus bazele şcolii româneşti mo-derne, luând ca model structura excelentă aînvăţământului francez.

Ca zidurile cetăţii Neamţ, pilonii solid împlân-taţi atunci în sol românesc încă rezistă eroic, deşise sapă cu dezinvoltură pentru deplina lor demo-lare.

În vreme ce învăţământul nostru, de vreo treisferturi de veac, vrea să se modernizeze împrumu-tând cu speranţă diferite noutăţi din toate punctelecardinale, unele potrivite, altele deplin fanteziste,şcoala franceză, pe care o luasem ca model, a su-ferit o fractură dramatică în anul 1968. Imediatdupă stupida „revoluţie a studenţilor şi a elevilor”,care l-a înlăturat de la putere pe eroul naţionalCharles de Gaulle, învăţământul francez a fosttransformat în victimă colaterală.

Din acel moment, pentru şcoala franceză autrecut cinci decenii de frământări sterile, de ama-torism criticat vehement de către profesori şi aca-demicieni, cu precădere în presă şi în volumesemnate de nume cu autoritate în cultura univer-sală.

Trebuie să amintesc cititorilor că am semnalatla vreme în presa nemţeană protestul vehement allui Maurice Druon, academician, scriitor celebru,„secretar perpetuu” al Academiei Franceze şi mem-bru de onoare al Academiei României, într-un arti-col intitulat „Apocalipsa după Druon”,referindu-mă la volumul „La France aux ordre d'uncadavre”, ed. Rocher, 2000. În extinsul său eseu,academicianul a inclus un capitol în care descriadegringolada şcolii franceze, odinioară model pen-tru întreaga omenire . Îl reproduc aici, integral, pen-tru bună amintire.

Apocalipsa după DruonMaurice Druon (Scriu pentru cei care au

uitat.) este unul dintre cei mai renumiţi „nemuri-tori” ai Academiei Franceze, autor, între multe altecapodopere, al celebrului ciclu de romane istorice„Regii blestemaţi”.

Academicianul Druon a scos, în octombrie2000, o carte dedicată Franţei de azi, intitulată in-citant „La France aux ordres d’un cadavre”,volum în care face o aspră analiză critică a socie-tăţii din ţara cu pricina, de pe poziţiile omului decultură europeană clasică, disperat la vederea ri-sipirii valorilor franceze sub presiunea hambur-gherului, dar nu din cauza Americii bogate şisemidocte, victorioase şi puternice, ci, foarte inte-

resant, din pricina bacteriei marxiste ce dospeşteîn forme alarmante, chiar distructive, în patria luiSaint-Simon.

Nu mi-am propus să prezint cartea în între-gime, deşi mi se pare deosebit de interesantă. O vatraduce oarecine, ori o va importa pentru uzul so-ciologilor şi nu numai al lor.

Eu mă opresc la capitolul al nouălea, intitulat,cu un joc de cuvinte aproape intraductibil, „En-seigner pour desapprendre”, în care se referă laşcoala franceză de după 1968, anul cunoscutei„revoluţii” a elevilor şi a studenţilor din ţara luiRousseau.

După Druon, ce se petrece acum în şcoalafranceză este un dezastru intelectual şi naţional.Acolo, după proiectele unui ministru numit Alain

Peyrefitte, de fapt un plan în27 de puncte, copiii dinprima clasă primară învaţăa citi cuvintele înainte de aşti să citească literele, ca înChina (Asta am constatat-oşi eu, având acolo o nepoatăchinuită astfel.); tezele de li-cenţă la Facultatea de Literecuprind greşeli gramaticaleşi inadvertenţe ortograficepeste care comisiile de exa-minare trec cu uşurinţă, ne-

penalizându-i pe candidaţi; de jumătate de secol,istoria a dispărut din programele şcolare; urma-rea: elevii plasează principatul lui Iulius Caesarîntre veacul al cincilea înainte de Cristos şi secolulal şaptesprezecelea, era noastră; nu se acordă pre-mii celor mai buni copii, pentru a nu-i stresa peceilalţi (?!?); „20% dintre elevi sunt incapabili săcitească şi să scrie la sfârşitul şcolii primare” (pag.106); s-a introdus un limbaj straniu, care nu aco-peră noutăţi, ci propune barbarisme de tipul „achi-ziţie cognitivă”; comparaţia a devenit un„descriptiv contrastiv”, raţionamentul – „o expli-caţie de proceduri de analiză”, o povestire devine„o schemă actantă” iar personajele – „actanţi”.

Rezultatul cel mai alarmant, descifrat de aca-demicianul Druon din toată această „revoluţie”,care seamănă teribil cu teoria „formelor fără defond” incriminate de Maiorescu, este aceasta: „Înnumele egalităţii de şanse, s-a stabilit egalitateaneşanselor”. (pag.110)

Citind cu foarte mare atenţie şi cu o spaimămotivată nu numai de fosta mea profesie, ci şi deasemănările până la identitate cu năzbâtiile peri-

culoase introduse, ca de obicei, fără a experimenta,în şcoala românească de azi, am înţeles de ce eleviidin România îi bat (încă) pe francezi la olimpiadeşi pentru ce absolvenţii universităţilor noastre suntmai buni ca ai lor: nu fiindcă am fi mai deştepţi cafranţujii, ci pentru că ei sunt mai avansaţi în „re-formă” (şi nu ştiu cum să repare ceea ce au stricat,după modelele rudimentar inculte, de import, în ul-timii treizeci de ani). – scriam eu în anul 2003.

Asta o bănuiam şi înainte de a-l citi pe amarulM. Druon, după discuţii îndelungate cu dascăli dinFranţa. Şi eram numai dezamăgit. Acum, după lec-tură, mă bântuie disperarea.

Starea alarmantă a şcolii franceze, până de-unăzi între cele mai bune din Europa, nu este oglumă. Ghinionişti, cum suntem noi, românii, mi-ecă am importat, cu mult înainte de bună-starea eu-ropeană, apocalipsa şcolară, cu care, desigur, nemândrim. Ca de obicei…

28 martie 2003 (când articolul a apărut – DE-GEABA! – în presă).

Şi iată că acum, în anul 2018, evenimentele iauo întorsătură menită să readucă şcoala din Hexagonla vechiul său nivel de performanţă.

La realizarea reformei naţionale, viguroasă şipusă în fapt de grupul de intelectuali condus de pre-şedintele Emmanuel Macron, (Emanuel, în ebraică,înseamnă „cu noi este Dumnezeu!”) a fost chematJean – Michel Blanquer, cărturar cu excelent re-nume, încărcat de titluri ştiinţifice, mason, autor alunui proiect de reformă radicală a învăţământului,descrisă pe larg în mai multe cărţi, între care„Şcoala de mâine”, Paris, 2016, şi recenta „Con-struisons ensemble l'Ecole de la confiance”, Ed.Odille Jacob, Paris, mai 2018, carte pe care o citesccu interes, bucurie şi emoţie, regăsind în paginilecalde principii şi inovaţii (surprinzător!) similarecu cele gândite şi experimentate cu real succes dedascălii liceului din Bicaz, între 1958 – 1968, şi la„Rareş”, în anii 1970– 1976. (Şi abandonate ime-diat, după vechile năravuri româneşti: lipsă de in-teres şi de bani şi preponderenţa unuiconservatorism atroce, conjugat adesea cu amato-rism în inovare, la fel de stricăcios.)

Sper ca lucrarea aceasta să ajungă cât mai cu-rând în mâinile dascălilor şi miniştrilor români,chiar în limba franceză, fiind uşor de citit. În ce măpriveşte, voi solicita o aprobare din partea autoru-lui, pentru a o traduce în româneşte. Dar asta ceretimp şi s-ar putea ca aprobarea să vină prea târziu.

Deocamdată voi încerca să transmit rezumativconţinutul cărţii prin bunăvoinţa revistei „Aposto-lul”.

Prof. Mihai-Emilian MANCAŞ

Modelul francez

D


Dubito, ergo cogito

Sumarheorghe AMAICEI, Mihai APĂVĂLOAE – Pelerinaj în Basarabia(pag. 8, 9)

Biblioteca G.T. KIRILEANU – Ziua Franţei, marcată la Biblio-teca „G. T. Kirileanu” (pag. 12)

Vasile BAGHIU – NOTE DE TRECERE: Copiatul, o boală gravăa sistemului de învăţământ (pag. 23)

Delia-Patricia BENCHEA – Cercetaşii Centrului Local „Cobo-rârea Duhului Sfânt”, Adjudeni – voluntari la C.S.E.I. – Roman (pag. 23)

Mihai BOTEZ – Virtuţile unui album fotografic de excepţie (pag. 10-11)Gianina BURUIANĂ – „Gândesc, vorbesc şi acţionez Pro-integritate!”.

Tabăra Oglinzi (pag. 16)Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ – „Va-

canţele Muzicale”, ediţia a 45 - a (pag. 13)A. M. CIOBANU – Penel tăcut, trecut în lumea de tăceri (pag. 23)Andrei CRĂCIUN – De ce a câştigat Franţa Mondialul? (pag. 22)Tereza DANCĂ – Festivalul Luminii – Adjudeni (pag. 23)Daniel DIEACONU – Proiecte pentru copiii Neamţului (pag. 17)Mihai FLOROAIA – Sărbătoarea Zilei Învăţătorului ● Premiile

revistei Apostolul, ediţia a III-a (pag. 4, 5, 6, 7) * Proiecte educaţionaleimplementate de Asociaţia Culturală Studia (pag. 11)

Mihai-Emilian MANCAŞ – Reforma second hand (pag. 18) * Mode-lul francez (pag. 22)

Mariana MEDREA – La mulţi ani, Mariana Buruiană! (pag. 23)Aurora MOSCALU – Şi dincolo de graniţe e orizont românesc (pag. 12)Violeta MOŞU – INFOCULT (pag. 2, 3, 4, 5, 6, 7)Viorel NICOLAU – Biblioteci nemţene – memorie şi cultură (pag. 13)Gabriel PLOSCĂ – La mulţi ani, dragii noştri învăţători! (pag. 1)Red. – CALENDAR – iulie 2018 (pag. 14) * CALENDAR – august

2018 (pag. 15) * Evaluare Naţională, 2018 (pag. 19) * Bacalaureat 2018(pag. 19)

Dumitru RUSU – Moş Ţuiac, un dascăl veşnic tânăr (pag. 15)Nadejda SEREDOVSCHI – 13 Martie 1918 – ziua sacră a Sorocii

(pag. 20 - 21)Constantin TOMŞA – Rememorări nemţene: iulie-august 2018 (pag.

14, 15, 16, 17, 18, 19, 20) * Interviuri în dimensiunea românească: De cear trebui să citim această/ o carte? (pag. 14)

Mircea ZAHARIA – Conferinţa Judeţeană a Sindicatului dinÎnvăţământ (pag. 1, 2, 3, 4) * La mulţi ani, Mariana Buruiană! (pag. 23)

G

Cercetaşii Centrului Local„Coborârea Duhului Sfânt”,

Adjudeni – voluntarila C.S.E.I. – Roman

ercetaşul iubeşte învăţătura şi la rândul său îiînvaţă şi pe alţii – aşa spune una dintre legileacestuia. La începutul anului 2017, câţiva cer-cetaşi exploratori (15-17 ani) de la CentrulLocal „Coborârea Duhului Sfânt”, Adjudeni,s-au străduit să aprofundeze fericirea adevărată,făcând voluntariat la „Centrul Şcolar pentruEducaţie Incluzivă” – Roman, oferind bucurie

copiilor de aici, sentiment ce s-a întors şi în inimilelor.

Totul a început în decembrie 2016, când atmos-fera Crăciunului i-a determinat pe aceşti cercetaşi săîmpartă bunătate şi bucurie celor din jur, astfel ajun-gând la acest centru de copii cu dizabilităţi. Neobiş-nuiţi cu astfel de momente, exploratorii au rămasuimiţi de căldura şi prietenia cu care aceşti copii i-auprimit şi s-au integrat imediat în activităţile propusede ei. Însă ceea ce a rămas obsesivă în minţile lor afost întrebarea pe care gazdele le-o tot puneau în mo-mentul despărţirii: „Când mai veniţi? Când mai ve-niţi?”. Şi cum această întrebare i-a frământat cevatimp – pentru că nu puteau să uite promisiunea făcutămicuţilor – au decis să revină cât de curând. Astfel,au luat legătura cu doamna prof. Tereza Dancă, au-toarea unui proiect educaţional intitulat „Împreună-imai frumos!”.

După trei luni de colaborare cu cadrele didacticefoarte deschise în activităţile propuse de cercetaşi co-piilor, după trei luni în care s-au legat strânse prietenii,voluntarii au decis să continue să meargă la aceşticopii şi în anul şcolar 2017-2018. Reacţiile cercetaşi-lor după perioada de voluntariat au fost unele pozi-tive, afirmând că au învăţat să se bucure de fiecarelucru mărunt ce li se întâmplă; au simţit că sunt şi eimembri din familia creată de Centrul Şcolar pentruEducaţie Incluzivă, aceasta fiind una dintre cele mairodnice experienţe din vieţile lor.

Astfel că noi, reprezentanţii cercetaşilor din Ad-judeni, am reuşit să simţim ceea ce înseamnă ade-vărata fericire şi am reuşit să o oferim şi altora,bucuria acestor copii minunaţi, ajutându-ne să înţe-legem că adevărata fericire constă în a-i face fericiţipe ceilalţi. Cred că aceasta este definiţia adevărateifericiri.

Delia-Patricia BENCHEA,Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, clasa a XII-a

C

Festivalul Luminii – Adjudenina dintre legile cercetaşului spune căacesta este curajos şi încrezător în pu-terile lui, vioi şi plin de însufleţire. Aşacă sâmbătă, 16 iunie 2018, cercetaşiide la Centrul Local „Coborârea Duhu-lui Sfânt” – Adjudeni au sărbătorit adoua ediţie a Festivalului Luminii,

fiind organizat de liderul centrului – DeliaBenchea.

Acesta este un eveniment naţional con-comitent al Organizaţiei Naţionale CercetaşiiRomâniei – ce a cuprins mai multe activităţiprintre care: ateliere, workshop-uri, flas-hmob-uri, scenete, cântece şi dansuri pregă-tite de cercetaşii centrului: castori (3-6 ani),lupişori (7-10 ani), temerari (11-14 ani), ex-ploratori (15-18 ani) şi seniori (19 -24 + ani).Au fost aprinse în jur de 4000 de gulguţe rea-lizate de către cercetaşii centrului în mareparte din hârtie reciclată.

La acest festival au fost prezenţi cerce-taşi din mai multe centre locale cum sunt:Pildeşti, Hălăuceşti, Focşani şi Piatra-Neamţ.Acestora li s-au alăturat şi persoane din lo-calităţile Tămăşeni, Roman şi Bacău fiind untotal de aproximativ 500 de participanţi.

Fiecare participant a avut ocazia să ex-perimenteze puţin din activităţile cercetăşieiprin probele de la diferite ateliere pregătitede cercetaşi. Ei au învăţat cum să se descurceîn diferite situaţii şi nu numai, scopul fiindacela de responsabilizare, socializare şi dez-voltare armonioasă a personalităţii. Totul afost armonizat de trupa de chitarişti a Cen-trului Scout din Adjudeni, sub aroma prăji-turilor pregătite de grupa de seniori şi a

popcornului. Au fost momente de neuitat,provocări şi acţiuni ce au pus în valoare spi-ritul creativ al cercetaşului.

La finalul serii am fost încălziţi de unspectacol cu foc realizat de patru tineri talen-taţi din Bacău. A fost un eveniment pregătitcu entuziasm, dar şi cu mult efort, fiind

GATA ORICÂND, de la cei maimici, până la cei mai mari pen-tru a da un plus de valoare zilei.Acest festival a fost unul atâtdistractiv – recreativ cât şi edu-cativ, prin activităţile pregătitede cercetaşi, care au contribuitla dezvoltarea personală a fiecă-ruia.

Dorim să aducem mulţumirisponsorilor Color Print, precumşi reprezentanţilor Primăriei Co-munei Tămăşeni, care, împreunăcu domnul primar, Ştefan Lu-caci, ne-au susţinut cu tot ce a

fost nevoie, atât material, cât şi financiar.

Prof. Tereza DANCĂ

U


Zig-Zag

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădaneil martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa Vasilca

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct, Mihai FLOROAIA, Irina NASTASIU, Gianina BURUIANĂ, Dorel NEMŢEANU – DTP;

Dorin DAVIDEANU – editor online.

ISSN - 1582-3121

Redacţiaşi administraţia:

str. Petru Rareş nr. 24,Piatra Neamţ.

Tel/fax:0233.22.53.32

[email protected]

NOTE DE TRECERE

Copiatul, o boalăgravă a sistemului

de învăţământbicei îngrijorător la noi prin incidenţă,copiatul este mai mult decât o abaterede la normele scrise şi nescrise ale şco-lii, pentru că intră în conflict cu scopulprincipal al educaţiei: formarea de cetă-ţeni cu un comportament etic-moral. Lafel de gravă pare a fi şi toleranţa cu careeste privit – deopotrivă de profesori, de

părinţi şi de elevi – în toate ciclurile sistemuluide învăţământ. Fenomenul induce practicideea că poţi reuşi în viaţă prin mijloace ne-cinstite.

În cunoscuta sa lucrare „Devianţa şco-lară”, Cristina Neamţu subliniază: „Ca formăspecifică de nesinceritate faţă de profesor, co-piatul poate fi încadrat în categoria conduiteloragresive, deoarece aduce un prejudiciu profe-sorului şi, uneori, grupului-clasă”.

Cele trei forme tipice ale fenomenului (co-piatul individual, copiatul solidar şi copiatulcolectiv) au ca factori favorizanţi deficienţelede supraveghere, atitudinile permisive ale pro-fesorilor, dar şi stilul profesorilor de a nota înfuncţie de fidelitatea reproducerii cunoştinţe-lor.

De asemenea, metoda (şi moda) referate-lor a devenit în şcolile noastre un fel de a douanatură care are, la rândul ei, un rol în aceastăecuaţie. Să ne înţelegem! În principiu, oricemetodă este bună dacă dă rezultate. Problemaeste dacă aplicarea ei se face în acord cu sco-pul pe care îl presupune. Prin urmare, este defolos elevilor să se documenteze şi să redac-teze un text pe o temă specifică având la bazao minimă bibliografie. Ceea ce nu mai esteînsă în regulă este că în loc de documentare şiredactare majoritatea elevilor copiază de mână(în cel mai bun caz) sau preiau pur şi simpluprin „copy-paste” textul de pe Internet, modi-fică pe ici pe colo titlul şi câteva chestiuni deamănunt nesemnificative, îşi completează nu-mele în capul paginii şi… gata „referatul”.

Problema aceasta nici nu ar fi, de fapt, atâtde gravă dacă nu ar determina şi încuraja în în-treaga societate un comportament deviant latoate nivelurile, dacă nu ar întreţine un soi decultură a plagiatului, a şmecheriei, a necinsteişi a dispreţului faţă de muncă. Este tocmaiceea ce trăim astăzi, într-o lume româneascăavând dificultăţi mari în încercarea de a-şi re-veni din traumele istorice recente, o lume încare în continuare nu meritele individuale con-tează în primul rând, ci tot păgubosul sistemde pile, cunoştinţe şi relaţii.

Prof. psih. Vasile BAGHIU

O

La început a fost tăcerea”.A fost de prima dată. Apoi s-a furişat

de Lume şi s-a retras pe-o insulă pustie pecare, printre stânci, erau lăsate o daltă şi-unpenel. În rest, tăcere. Acea tăcere din Ge-neză. Şi-aici, cu timpul, din acele două, s-auzămislit Sculptura şi Pictura. Ca Artele deacum ale Tăcerii. De-acolo a venit Dumi-

tru Savin cu un penel în mână, a poposit o vremeîn Urbea muşatină, şi, nu demult, s-a întorsacolo. Tot în tăcere. Tot lângă noi. PenelulSavin, însă s-a transformat în amintire, iar pân-zele, în Nemurire.

Nu a căzut vreo stea. Tăcerea n-are stele.Acestea sunt explozii, prăbuşiri, geneze noi înclocot şi răzvrătiri astrale. Pe când Sculptura şiPictura, opresc pe loc mişcarea şi o transformăîn tăcere. Baraje care, prin spiritul uman, punstavilă oricărei deveniri. Tu, Universule, „pe-aici nu se trece”. Se stă şi se gândeşte. Secreează. Apoi se recreează. De asta stele în că-dere nu-s.

Aşa a fost Dumitru Savin. A fost. De mâine,„este”. Dar fără „omul” El, ci EL, ca spirit, vi-ziune.

Penelul Savin, înnuntit cu Curcubeul, l-a

metamorfozat pe om în sensibilitate şi gândire.Refuză evadarea, perspectiva, cu liniile ei defugă. „O, timpule, opreşte-ţi zborul”. Aşa cuml-a oprit, pe pânze, Creatorul dus.

Dumitru Savin, înfăşurat în mantia-i tăcută.Ca o „Cetate, cu podul mereuridicat”. Un Cavaler al „Ordi-nului NU”. Şi Biosferei, ca şipentru „Homo”. Fără Vezuviisau Bermude. Un nu „naturiimoarte”, ci o natură fără viaţă.

Un lac montan, plin cu tă-cere. Un pisc de viziune şi degând, căzând din ceruri şioglindind finitul. Un Savin,un cristal de modestie, mereu

ascuns în umbra unui „nu-s”.De la primii săi paşi spre un „dincolo”,

Maestrul Savin a privit spre noi, zicându-ne,aristocratic şi în şoaptă, ce este cu acest „a fi” alfirii, cu-acest imponderabil fluviu de culoare.

Te binecuvântăm, tu, fără de vorbire acum,că ai rămas, prin ce-ai făurit, cu noi şi lângă noi,ca un simbol pentru un mâine şi ca un azi, drepttotdeauna.

Gheorghe A. M. CIOBANU

Pe de o parte, susţinem lucruri minunate,pe de alta, facem fapte groaznice de care, decele mai multe ori, nu suntem conştienţi...

Mariana BURUIANĂ

ctriţa, născută la Arad, ale cărei talent şifrumuseţe l-au determinat pe poetul EmilBrumaru să îi dedice câteva poezii, a îm-plinit anul acesta 63 de ani, pe 11 iulie.

După o studenţie promiţătoare, în1978, Mariana Buruiană termină Institu-tul de Teatru „I. L. Caragiale” din Bucu-reşti, clasa Marin Moraru, şi optează să

debuteze la Teatrul Tineretului din Piatra-

Neamţ. Joacă aici, printre altele, Irina din „Treisurori” de Cehov (regia – Emil Mandric, 1978),Bianca din „Îmblânzirea scorpiei” de WilliamShakespeare (regia – Iulian Vişa, 1979), Didina,în „D'ale carnavalului” de I. I. Caragiale (regia

Alexandru Dabija, 1980). Şi, ca să aruncăm unochi asupra scenei TT din acea perioadă, o sămenţionăm şi rolul Nicola Davies din spectaco-lul „Program special LB” (Titlul original „Cumse numeau cei patru beatleşi” fusese interzis), înregia lui Alexandru Tocilescu.

Se transferă apoi la Teatrul Bulandra la Bu-cureşti, unde confirmă cu brio stagiul nemţean.A jucat în numeroase filme, vocea ei fiind desauzită în mari spectacole de teatru radiofonic.

Debutul cinematografic a avut loc în anulîntâi de facultate în „Patima”, unde a interpre-tat-o pe Sabina. A jucat apoi în „Lumini şiumbre” în 1981, serial ce a adus-o în sufletul pu-blicului, iar prin rolul principal din „DomnişoaraChristina” din 1992 a cunoscut consacrarea defi-nitivă.

În 1995 a demisionat de la Teatrul Bulandrapentru a se transfera la Craiova unde joacă înspectacolul „Danaidele” după Eschil, evenimentteatral realizat de Silviu Purcărete.

Trei ani mai târziu, Mariana Buruiană, unadintre semnatarele Apelului pentru condamna-rea comunismului, îşi lansa cartea „Taina Măr-turisirii”.

Tot ce am trăit în viaţă, toată experienţamea din teatru, căsnicia, copilul, tot ce am scrisa fost numai pentru a înţelege şi a mă întâlni cuDumnezeu înăuntrul meu, cu Lumina ce se aflăîn adâncul inimii şi care îmbracă toate lucru-rile… Această lumină face posibilă iertarea,ştiţi… Dumnezeu ne duce foarte în adâncuri casă o putem descoperi… (…) Nu sunt un „caz ce-lebru”, ci doar un suflet ce s-a deschis limpezi-mii lui Dumnezeu. Atât. Spunea, cu ani în urmă,într-un interviu pentru revista VIP, Mariana Bu-ruiană. (M. Z. * Foto: Mariana MEDREA)

„

La mulţi ani, Mariana Buruiană!

A

Penel tăcut, trecut în lumea de tăceri

Irina în „Trei surori”

APOSTOLUL - slineamt.ro · pre „Domnul Trandafir”, ci să-şi îndrepte atenţia către el în...

Documents

Transcript of APOSTOLUL - slineamt.ro · pre „Domnul Trandafir”, ci să-şi îndrepte atenţia către el în...