Rodica Lăzărescu - pro-saeculum.ro · dare, vorba lui neica Zaharia Trahanache! Nici nu ştiţi,...

1SAECULUM 1-2/2019PRO

editorial

Sunt o mare admiratoare a înţelepciunii popularetranspuse în vorbe memorabile. Mintea românului nu ade pe urmă, ci aceea cristalizată şi şlefuită de cel puţindouă mii de ani de funcţionare, acţionând precumscoica – un corp străin, ceva deranjant declanşează„mecanismul” îmbrăcării în straturi-straturi, sidefii, a in-trusului, până la perfecţiunea perlei, a vorbei concen-trate, plastice, mustind de adevăr, de inteligenţă, dar şide poezie. Nu există situaţie de viaţă fără chintesenţalingvistică ce-o exprimă concis şi la obiect – fie că i sespune proverb, dicton, aforism, cugetare, maximă, sen-tinţă, adagiu, apoftegmă…

Iată, de pildă, un exemplu! Cine n-are bătrâni să-şicumpere. Emoţionant, suprem elogiu adus înţelepciuniice vine odată cu vârsta şi atinge maximul la anii senec-tuţii! Ei! Aici e problema. Când încep anii senectuţii, dela ce număr în sus adicătelea? Îmi tot pun această în-trebare fiindcă de la o vreme am motive să cred că ro-mânii sunt în mare criză de bătrâni. Ori aceştia s-auîmpuţinat (deşi nu cred să fi plecat prea mulţi prin celestrăinătăţuri la îngrijit alţi bătrâni ori la cules căpşunesau mai ştiu eu la ce), ori problemele care-i năpădescpe români s-au înmulţit şi aceştia au mare nevoie de câtmai mulţi bătrâni cărora să le ceară sfatul… Dar, cumromânul e descurcăreţ (chiar prea), a rezolvat iute pro-blema! Mă rog, nu toţi românii, ci cohortele de teleaşti.Parcă au intrat în concurenţă dragii noştri reporteri, şti-rişti, prompteriste – cine reuşeşte să mute cât mai jospragul biologic de la care începe bătrâneţea: Un bătrânde 64 de ani…, o bătrână de 54 de ani… mi-e groazăde ziua când voi auzi despre o bătrână de 40 de ani…(Or fi luat modelul de la producătorii din industria medi-camentelor care, ca să-şi vândă pilulele, au scăzut li-mita maximă a colesterolului, de pildă?)

Lăsând la o parte folosirea improprie a cuvântului(cu consecinţe dramatice în plan social – ar trebui, nu-iaşa?, scăzută drastic vârsta de pensionare), insist asu-

pra impoliteţii. Dacă ar fi după mine, aş interzice folosi-rea adjectivului (substantivizat) bătrân, indiferent de vâr-sta celui la care se referă ştirea. Cine se simteconfortabil – indiferent de datele din cartea sa de iden-titate! – când i se spune bătrân? Căci, vă asigur, sufletulîi e tânăr, mintea brici şi are toată viaţa înainte (dacăn-are ghinionul să-l lovească vreun şofer bezmetic –băut, drogat ori beizadea sau toate trei la un loc)! Iar denu mă credeţi pe mine, dacă nici nu vă mai aduceţiaminte de Gică Petrescu, vă povestesc o întâmplareaflată la rându-mi de la domnul Dinu Săraru, despreÎn altpreasfinţitul Gherasim, arhiepiscopul Râmnicului,care, aflat în preajma vârstei de 99 de ani şi întrebat ceproiecte are, a zis cam aşa: „Mă gândeam ca mai la bă-trâneţe să mă retrag la Arnota niţel să mă gândesc lanişte proiecte.”

Şi dacă nici acum nu mă credeţi, aveţi puţintică răb-dare, vorba lui neica Zaharia Trahanache! Nici nu ştiţi,dragii moşului, ce repede trec anii, vă veţi convinge pepropria piele! Ori speraţi să n-apucaţi?...

Să revenim însă la zicerea mai sus amintită, s-o în-toarcem şi pe partea ailaltă, să ne facem, cum ar veni,avocatul diavolului!

În fond, la ce-s buni bătrânii? Ok, îţi dau sfaturi, auo vorbă înţeleaptă pentru fiecare situaţie, dar mai alesscriu… şi scriu… şi scriu… – că dacă tot nu prea-i maiajută picioarele să ajungă-n piaţă după vreo legătură depătrunjel, să ducă nepoţii la şcoală şi gunoiul la contai-nerul din colţul străzii, nici să meargă pe la întâlniri, prinredacţii, ori până la cârciuma din cartier la un pahar devorbă cu prietenii, şed în casă şi scriu. Cărţi, păi ce alt-ceva?! Bune, uneori foarte bune, excelente! Atât debune, încât ajung în atenţia marilor decidenţi care îm-part certificatele de valoare – sub formă de premii, evi-dent – cu prilejul unor manifestări elocvent numiteCartea anului, Premiul Naţional „Mihai Eminescu”, Scrii-torul anului ş.a.m.d.! Mare bucurie pe capul nominali-

Rodica Lăzărescu

CINE N-ARE BĂTRÂNI SĂ-ŞI CUMPERE?

2 SAECULUM 1-2/2019PRO

zaţilor! Mai ales că recunoaşterea nu vine doar scrisăpe dreptunghiul unei diplome, ci se materializează în câ-ţiva bănuţi în cont (nu mulţi, dar bineveniţi lângă o pen-sie de cele mai multe ori puţintică în cifre). Toate buneşi frumoase... până la momentul decernării. Unde musainominalizaţii şi câştigătorul trebuie să facă act de pre-zenţă, să urce pe scenă, să împartă bezele în stângaşi-n dreapta, să-i vadă boborul (sal’tare, nene Iancule!),într-un arghezian strigăt al nevoii acestuia de certitu-dine: vreau să te pipăi şi să urlu: „Este!”. Să vadă unmare scriitor, copleşit de neputinţele vârstei, de ravagiilebolilor, al cărui spirit se înalţă până la cer, în vreme cenevolnicul trup îl trage spre pământ… Dar dacă nu sepoate, dacă e ţintuit în casă ori pe un pat de spital, dacăe netransportabil? Ei, în acest caz, se aplică reguladupă care se conduceau cei din Abanara – absurdulţinut condus de Armand, imaginat cândva de băcăuanulCicerone Cernegura (care sătul de „ţara” abanareză aplecat în Cetatea eternă şi nu s-a mai întors): Ai făcut ofaptă bună – poftim o medalie, ai făcut o faptă rea – pof-tim reversul medaliei! Adică, în litera şi-n spiritul golă-nesc al regulamentului, ia-ţi gândul, băăăi, de la premiu,de la bani… Nu-i meriţi, cin’te puse să îmbătrâneşti? Tecaută moartea p-acasă, aşteapt-o liniştit şi nu mai scrieatâta, că n-ai să vezi frun sfanţ dacă nu-ţi mişti fundu’încoa’!!

Nici măcar la celebrele Premii Oscar prezenţa câşti-gătorului nu este obligatorie, ele, premiile, se numescAcademy Award of Merit, adică răsplătesc valoarea, iarnu prezenţa fizică (chiar dacă vorbim de actori careşi-au câştigat statueta tocmai prin prezenţa fizică pe ma-rele ecran), deşi ar fi de înţeles dorinţa publicului de a-ivedea în carne şi (mai ales) oase pe covorul roşu, nudoar pe pânza albă, de a le admira frumuseţea, silueta,costumul, rochia, lipsa rochiei, de a le număra operaţiileestetice, dinţii din gură, ridurile, gafele ş.a.m.d.

Oare n-ar trebui ca celebrele regulamente (le-aş zicespartane, de vreme ce au doar alternativa arhicunos-cută sub scut sau pe scut, a se citi pe targă) care prevădobligaţia de mai sus să adauge o minimă cerinţă: la fi-nele cărţii, în loc de postfaţă, autorul să ataşeze un cer-tificat de sănătate, să nu se mai încurce juraţii cu d-alded-ăştia şi să scoată drept câştigător un neputincios co-pleşit de beteşuguri? Ce dacă-i bun? N-aţi priceput?!Noi premiem picioarele, nu capul!

PS Şi că tot veni vorba de prezenţa pe… covorulroşu, n-ar trebui să se impună, prin acelaşi regulament,o ţinută obligatorie ca semn al respectului faţă de spec-tatori, faţă de numele festivalului, faţă de sine însuşi,faţă de Poezie?!… Strai de purpură şi aur peste ţărânacea grea…

editorial

corul morilor de vânt


Moartea, care, metaforic vorbind, ar trebui să fieesenţa materiei amorfe, a materiei moarte, iată că şi laIon Creangă pare că nu este nici ca cât interesată demisterul apariţiei vieţii în lume!... Pe ea n-o obsedeazădecât sfârşitul lumii! Nu-i pasă de nimeni, de nimic, aşacă poate să pună capăt oricărei mişcări, oricărei răsu-flări, fără niciun efort şi fărănicio cauză... Se pare că ac-tivitatea sa nu-i pune în cârcănicio umbră de tristeţe, şi n-otulbură cu nicio bucurie... Nu-ipasă nici de povestea măruluicare a făcut posibilă excomu-nicarea peste pârleazul para-disului a celor două făpturi,Adam şi Eva, croite de Dum-nezeu chiar după chipul şiasemănarea cu Sine... Separe că şarpele-moarte eracontemporan cu Tătânele Ce-resc, dacă îşi putuse băgacoada unde nu trebuia, învă-luind mărul cu fericiri gus-toase, păcătoase, licenţioase,afrodisiace... Aşa că spiritulnumiţilor Adam şi Eva a deve-nit o podoabă inutilă!... Pânăsă ia, cot la cot, cunoştinţă dedezastrul propriilor lor fiinţe,Adam şi Eva, bucurându-se de o viaţă rustică paradi-siacă, trăind alături de vaci, capre, iepuri, cai, salcâmiînfloriţi, conifere spectaculoase, timpul fiind şi el para-

disiac, nu ştiau nici măcar ce este memoria, neavândnevoie de ea!... Doar după ce-au fost translaţi la Est deEden, au fost dotaţi cu numita memorie, ca să-şi deaseama ce pierduseră – eternitatea paradisiacă! Iar nudupă mult timp, după ce Cain n-a mai încăput de Abel,Adam şi Eva şi-au dat seama că în acest spaţiu geo-

grafic, în care fuseserăexilaţi, exista o făpturăcare te putea exmatriculade pe pământ,aşezându-te sub pământ!Ivan Turbincă, în armată,şi-a dat seama de capaci-tatea acestei făpturi, carea trecut prin secoli um-plând pământul cu mor-minte, cu oase, cucenuşă... Sigur, au existatşi destui oameni, care, co-pleşiţi de visuri poetice,uneori strâmbând din nas,totuşi, nu luau în seamăpână şi moartea unor îm-păraţi şi împărătese!... Alţiinşi au făcut lumea săplângă văzând – la teatru,bineînţeles! – cum a muritOfelia, între flori, cum amurit Hamlet, împuns –

într-un joc falsificat! – de sabia otrăvită a fratelui iubiteisale Ofelia!... Ah, da, puterea morţii s-a putut vedea, demilenii, în urne cu cenuşă, în piramide, şi chiar în cimi-

Acad. D.R. Popescu

IVAN TURBINCĂ ŞI EMINESCU

corul morilor de vânt


tire dacice şi protodacice! Pentru unii moartea a devenito baborniţă urâcioasă, iar pentru alţii o religie poetică!Aşa că ea a pendulat, nu de puţine, ori între criminalitateşi estetică!

Aşa că moartea şi-a dezvăluit personalitatea con-cretă la Est de Paradis, unde a început istoria omenirii...Istoria care începe cu Adam şi Eva, care veniseră pelume în paradis, ci cu săvârşirea din viaţă a lui Abel!Deci istoria începe cu o crimă, aşa că moartea, putemspune că este de-o vârstă cu istoria, de-o vârstă cu tim-pul... Dar, moartea fiind vie atâtea mii de ani, Ivan Tur-bincă n-o putea retrage din istorie decât băgând-o înturbincă! Doar Dumnezeu îi dăduse puterea de a intro-duce în turbincă tot ce i se părea pervers, viclean, ne-omenos, subomenesc, sublume!... Ivan Turbincă, aşachefliu cum era, nu dorea nimic pentru el!... Mai ales căvodca, având un caracter democratic, se găsea pe toategardurile! Aşa că turbinca trebuia folosită în folosul al-tora!... Mai ales că Ivan învăţase în armată o lege: totce nu are suflet, e mort!.. Ei, da moartea n-avea suflet!Norocul oamenilor mai era încă funcţional, pentru că is-toria mai avea niscaiva suflet, altfel ar fi fost şi eamoartă... Ea doar se ivise pe lume cu un mort, cu Abelîn frunte!... Dar Adam şi Eva procreaseră atâţia urmaşiîncât moartea nu-i putea buşi pe toţi!... Îi mai scăpaudestui printre degete! Drept pentru care Ivan Turbincăa considerat că moartea trebuia stârpită de pe pământ– prin aruncarea ei pe Apa Sâmbetei! – ca oamenii săse poată bucura producând urmaşi, cântând, şi che-fuind, mai ales cu vodcă!

Ivan se milostivise de un cerşetor bătrân, care stăteacu mâna întinsă!... Fără să ştie Ivan că acesta era Dum-nezeu!... Îi dăduse o carboavă, ca să aibă de-o fasolebătută, de-o vodcă!... Nu intrase în graţiile Tătânelui Ce-resc printr-o farsă a baricadelor vreunei revoluţii, nu seînălţase pe culmile sonore ale democraţiei politice!...Ivan Turbincă iubea pur şi simplu oamenii, vodca, dariubirea sa pentru vreo fată sau femeie rămăsese – da-torită instrucţiilor istovitoare din armată – nedospită!

Trei zile a stat moartea închisă în turbincă, bălegă-rindu-se pe ea, îngrozită de viitorul abisal ce-o aşteptape Apa Sâmbetei!... Trei zile n-a murit nimeni pe pă-mânt! Nici măcar o cucuvea, un măgar sau un porc! Treizile istoria a cântat, a petrecut, a băut vodcă, plină deeternitatea fericirii ce o copleşea – non-stop! Nu maiexista în nicio făptură numitul non-eu!

Creangă a fost prieten cu Eminescu! Dacă Eminescuapuca să trăiască în cele trei zile cât moartea a fost sur-ghiunită în Turbinca lui Ivan – şi nimeni n-a murit pelume! – Eminescu n-ar mai fi murit! Iar în cele trei ziledivine Eminescu s-ar fi vindecat şi de suferinţele păti-mite prin tot felul de spitale – până a ajuns la Mărcuţa,

unde a şi murit! Totul era absolut posibil! Căci Eminescuse mai simţise o vreme, bine, la Botoşani, unde-l îngri-jise sora sa, Harieta... În toamna lui 1887, VeronicaMicle l-a adus pe Eminescu la Bucureşti... Dar obosealasuferinţei l-a dat gata – cu siguranţă înainte de cele treizile, când moartea era ţinută în Turbinca lui Ivan şi ni-meni în lume nu putea muri!...

Din toate aceste fapte petrecute între Ivan Turbincă,Dumnezeu şi afurisita moarte, putem trage următoareaconcluzie: Eminescu a murit cu o zi înaintea celor treizile în care n-a murit nimeni pe pământ!

Apropo: Iona a stat trei zile în burta balenei şi n-amurit!... Iisus a stat trei zile pe cruce şi în mormânt – şi-aînvins apoi moartea, şi-a înviat! Moartea a stat trei zileîn turbinca lui Ivan şi n-a murit – iar în aceste trei zile, fi-reşte, nimeni n-a murit pe pământ! Deci, moartea a fostscoasă din uz doar după trei zile, de către Iisus, şi pen-tru trei zile, de către chefliul vodcangiu, Ivan Turbincă!

Eminescu s-a stins din viaţă, înaintea acestor trei zileîn care n-a murit nimeni pe pământ, dar cele trei zile ne-muritoare îl ţin în eternitatea lor!...

viața după viață


Spune Părintele Amfilohie Brânză, duhovnicul Mă-năstirii Diaconeşti (jud. Bacău), că, mergând să slu-jească în Spania, a văzut că românii creştini veneau laParohia Ortodoxă Română „Sfântul Cuvios Daniil Si-hastrul” în costume naţionale. Le luaseră cu ei acolo,departe, să nu-şi taie rădăcinile din pământul de acasă.Cioran, pe care N. Breban îl numeşte „un fugar degeniu”, a avut parte – sau a crezut el asta – de o iubireînşelată de România. Dar a simţit iubiură, nu dispreţ.Breban s-a întors din exilul parizian riscând. Paşaportulgerman nu l-ar fi protejat de măsuri represive dinspreCeauşescu, pentru că nu renunţase la cetăţenia ro-mână. Locul naşterii i-a răspuns printr-o energie crea-toare inepuizabilă. Terminase la Paris, între ’81-’83,Drumul la zid. Pare, în tot ce scrie, că subtextul este:Hai să iubim România. Doamne, de ce se dau numaiexemple negative, cu un fel de satisfacţie, de ce?N-avem Posada, n-avem Rovine, n-avem Podu Înalt?N-avem eroi adevăraţi, martiri adevăraţi, disidenţi ade-văraţi? Legendarul Ştefan cel Mare nu mai este erou,credincios, ctitor, ci Fane cel laş şi curvar. Cineva îi nu-măra bisericile, contestând numărul ştiut.

Comparaţi două mesaje:G. Liiceanu: „Românii de azi n-au în comun decât

ceea ce exclude comunul şi comunitarul: mitocănia lor,ura lor, individualismul lor, indiferenţa lor.”

Ioan-Aurel Pop: „Românii nu se pot integra în Eu-ropa nu fiindcă nu ar fi destul de europeni, ci pentru cănu ştiu să mai fie români, pentru că nu mai vin cu modullor de civilizaţie, pentru că imită şi ascultă, mereu su-puşi, de alţii.”

Da, ne trebuie orgoliu naţional ca să răzbim şi să fimcunoscuţi şi respectaţi. Să mai repet că o identitate pu-ternică înseamnă stat puternic, de luat în seamă? Or,noi am preluat din vocabularul Brucan sintagma „stupidpeople”; „defectologii” naţiei, cărora le place să aso-cieze vocabula noroade cu năroade, s-au întrecut în apune în circulaţie negativul, ca românii să fie văzuţi unsoi de pegră a lumii civilizate.

În lupta pentru valori etice şi estetice au avut de pier-dut – ca totdeauna – cei „învechiţi”, cei rămaşi, chipurile,

în urma vremii. Tema conştiinţei etnice a fost conside-rată de un „naţionalism-comunism deşănţat” de V. Tis-măneanu et alii eiusdem farinae. Dar politologul răsăditpeste ocean nu l-a lăudat pe Ceauşescu înainte de ase muta în alt popor? E şi cazul lui Boia, hotărât mem-bru OB al Universităţii Bucureşti, apoi anticeauşist la felde hotărât. Şi cât de departe s-a ajuns cu mistificările,dacă despre lăudători s-a spus, ca scuză, că au exage-rat cu elogiile numai ca să-l facă ridicol pe cârmaci. Căzelatorii lui Ceauşescu au exagerat anume, ca multiu-bitul să fie multurât, aşadar ar trebui motivaţi/iertaţipână-n pânzele roşii.

În epoca gubernizării României, „eliberatori” voraceau umplut gherlele de naţionalişti. Cei care n-au vrut sătreacă „prin focul internaţionalismului” proletar, cum for-mulează tov Ştefan, personaj din romanul Singura cale,au pierit, cu un gros mot, în pârnaie. Şi tot acest tovarăşîntrezărea că se va reveni la un fel de naţionalism, pen-tru a-i contracara pe alogenii atotputernici. Cică – zicetov Ştefan, organizatorul Securităţii: „a fost ordin de laURSS să nu punem în teritoriu români, ci alogeni, evreişi unguri. Că-n români nu se poate avea încredere DE-OCAMDATĂ”. În alte cuvinte, îi dăm noi pe brazdă dupăce le luăm brazda celor mai anticomunişti dintre români:ţăranii. Ţăranul clasic s-a vrut stăpân pe avutul lui, mult,puţin, l-a plătit cu morminte. Că Nicolae Ceauşescu ainstalat un naţionalism de faţadă cu „cadre” primitive nupărea atât de limpede în ’68; în ’71, da, era destul delimpede.

Să nu ştie politologul – raportor la procesul comu-nismului, Vladimir Tismăneanu, cum au fost distruse,din interior şi din exterior, partidele de tradiţie naţională,PNŢ şi PNL şi cum programul de distrugere s-a aplicatpostsocialist? Feseniştii, care nu gândeau, ci munceau,strigau pe străzi: „Liberali şi ţărănişti, puneţi mâna şimunciţi!”, decişi să-i nimicească pe „boşorogii fără dinţi”,la fel de decişi ca şi masele muncitoreşti mânate de„Scânteia” lui Brucan.

Profesorul Şerban Cioculescu şi-a pierdut catedrade la Universitatea „Al. I. Cuza” („Se suprimă postul şipersoana”, scria pe statul de funcţiuni), după Reforma

Magda Ursache

AMPRENTA BREBAN



din 1948, pentru că publicase în „Dreptatea”. Mi-amamintit de asta când era să iau bătaie la o coadă pentrupresă, cerând „Dreptatea” lui N. Carandino, ziar undemai publicam şi eu, şi Petru Ursache. Se putea şi mairău: Pamfil Şeicaru a fost condamnat la moarte în con-tumacie; Mircea Damian, directorul ziarului „Fapta”,opus „Scânteii”, a murit în închisoare. Nealiniaţii luaucunoştinţă de cumplitul Aiud, având în rimă, în poemullui Radu Gyr, zălud şi crud. „Aici e Aiudul, aici e Aiud!”Celularul „T” însuma 8 celule, pentru creştini ortodocşi.Fără lumină. Cuvântul zarcă venea din maghiară, în-semnând cuşcă. Agapi şi grupul său, oameni dedreapta, au fost omorâţi de ger, după un protest. Înzarcă, s-au strâns unul în altul, aşa au îngheţat şi aşa,nedezlipiţi, au fost puşi în căruţă şi duşi la groapa co-mună, în Râpa Robilor. În acel „timp oropsit” (Horia Sta-matu), „Scânteia” era poreclită „Scrânteala”, iarne-noima a durat până în 1989.

Au fost chemaţi mineri cu bâte şi cu topoare să rea-lizeze consensul lui Iliescu. Mi-am scos din vocabular,atunci, cuvântul, dar „unitatea” nu înseamnă „unanimi-tate” ceauşistă. Pledoaria pentru unitate, solidaritate,coeziune e taxată ca ipocrită de un semnatar în News-week. Dar dacă Dragnea vrea unitate, n-o să ceremdezbinare, separare, izolare în lagăr, război pe viaţa şipe moartea duşmanilor, ca-n kominternism.

Revenit postsocialist în România din exilul francez,N. Breban a văzut, desigur, cum un respectabil critic şiistoric literar, Al. Piru, a sărit în barca „Dimineţii” luiIliescu. Sub Băsescu, au proliferat ziarişti „indepen-denţi”, cu stelele de pe umeri „acoperite”. Clanţa Cotro-cenilor a fost lustruită, în folos propriu, de istoricul ZoePetre, care perora că istoria nu învaţă nimic pe nimeni(habar n-avea de „mersul de fier al istoriei”, în formula-rea lui C. Stere?; ce-i mai trist e că ştia), de servilii luiBăsescu, de servilii lui Iohannis. În pofida celor care facorice pentru lux de putere, Breban dixit: „Pentru operăfac orice”. Acest orice însemnând trudă la masa descris. Iar bogăţia nu-i alta decât a-ţi afla sensul vieţii,opera. George Enescu (în decupaj Lorian Carsochie) aspus: „Mi-am slujit ţara cu armele mele: pana, vioara şibagheta.”

Nu, niciunui scriitor important nu i-a priit apropiereade Putere, ci opoziţia trează, vie, ca obligaţie istorică,la care au răspuns marii oameni ai naţiunii, cu Emi-nescu în frunte. Nu spunea Camus că intelectualul e celcare spune NU?

Numai Tismăneanu crede că scena balconului a fosto mascaradă (în Raportul final), dar România s-a opusrepresiunii contrarevoluţionarilor cehi; Bulgaria – nu,RDG – nu, Ungaria – nu. Cehii numiseră o pâine ro-tundă Dubcek, ca să-i repete numele. Noi, eu şi Petru,cumpăram pâine neagră de la o brutărie din Podu Roşşi ceream la fel: Vrem o pâine Dubcek. Numai lui Tis-măneanu intervenţia din acel moment critic nu-i place.Ţara a recăpătat 27 de judeţe, fără oraşul Stalin, în fine.S-a încercat o perestroikă in nuce, înainte de peres-troikă, un fel de privatizare: restaurante în proprietateprivată, cu mandatari, locuinţe proprietate personală şi–oho! – cărţi care criticau obsedantul deceniu ’48-’58,perestroikă abandonată repede, pe motiv că „Vin ruşii!”Şi chiar a venit Gorbaciov! A urmat, în crescendo, sta-rea de rău proclamat bine al poporului. Ceau a luat-orazna, îmbolnăvit de el însuşi, dar şi de cei din jur,aplaudacii. În „Scânteia” de 26 mai ’88, 6 pag., 0,50 debani, număr luat la întâmplare, se putea citi că planul lacauciuc a fost îndeplinit; că Anvelope „Victoria” s-a au-todepăşit; la Bihor, alt efort creator. Pe miezul ziarului,Tezele pentru Plenara CC/PCR erau adânc comentate.Cât despre ştiinţele sociale (claxonism ştiinţific!), ele tre-buiau perfecţionate şi predate cât mai temeinic în învă-ţământul de toate gradele. Privind aprovizionareapopulaţiei, cooperatorii din Gârla Mare – Mehedinţi gă-siseră soluţia: din munculiţa lor, livraseră la fondul destat produse care le prisoseau, adică tăuraşi, porci,miei, lapte... Cinste gârlenilor şi altor bovine! Să vândănoroi cu cartofi aveau în grijă aprozarele socialiste.Acum, importăm porci din pustă, lapte SIM din pustă,pe care scrie „profund românesc”, mălai tot de pe-acolo,pere din Africa. Am aduce mărar şi pătrunjel din... Sa-hara, ca să fie mai scumpe decât legăturile vândute debăbuţa din colţul pieţii, alungată ciclic de poliţişti.

După „privatizarea” sub Darie Novăceanu, „Scrân-teala” a devenit „Adevărul”, unul cotidian, al semnatari-lor experţi în ocolirea adevărului, Brucan reapărând pepagină întâie, ca-n stalinism. „România liberă” a rămasliberă. Mi-a atras atunci atenţia, în 15 martie ’90, o ca-ricatură a lui Laviniu Leuca: „Cursa pentru refacereaeconomiei a început prin sistemul de grevă japonez”. Şinu s-au lăsat guvernanţii, începând cu Petrică Baricadă,spre a-i spune ca Niculae Gheran, până n-au pus pebutuci industria de fiare vechi, dar care funcţiona totuşi.Iar spaţiul a fost curăţat, ecologizat pentru colectare demuşeţel, pesemne.

Tăcerea e de aur? Ba e un păcat când nu acţionezi,când nu dai sfat bun, când nu mustri. Am crezut în opo-ziţia stradală, Petru şi cu mine nu ne-am ţinut deopartede amfiteatrul străzii, am protestat contra politicienilorurmărind satisfacerea interesului personal, nicidecumdatoria (îndatorirea) pentru binele general. În 19 august’98, ziarul „Naţional” anunţa: „tentaculele corupţiei aucuprins România”.

Revenit în ţară în 15 martie ’90, N. Breban a refuzatacest mai-mult-ca-prezent; s-a ţinut departe de politi-chia măruntă, de boulitică, de sfada dâmboviţeleană(mulţumesc, Paul Goma!), de trocurile de tarabă, în altecuvinte, de „teatrul obositor al politicii”. Atunci ricanam:doar n-o să ne întoarcem la Malherbe (1555-1628, vă



rog!), n-o să spunem ca el că „un poet bun nu e mai fo-lositor statului decât un bun jucător de popice”. Sau detenis. Sau de baschet. Nu, n-am vrut asta, dar ce-amreuşit a fost să ne maximizăm necazurile. Când PetruUrsache a cerut în presă să fie îndepărtaţi informatoriiSecu din posturile de conducere ale Universităţii„Cuza”, decanul l-a chemat la ordin şi l-a somat să deadezminţire, tot în presă. A dat-o: „Acum, în Facultateade Litere, mă simt în securitate”.

Pricep de ce orgoliosul Breban, cu un hybris (boalănecesară personalităţii creatoare) admirabil, n-a vrut săse amestece cu cei obsedaţi de uşile partidelor politice,mai ales de clanţa de la Cotroceni, visând să facă acoloPaştele şi Crăciunul, iar verile, la Neptun. Viţelul de aurnu l-a atras. O fi bine, o fi rău? Poate n-ar fi ajuns la vârflideriţele PNL Gorghiu –Turcan sau Roberta Anastase-PD, cu matematica ei precară la adunare şi la scădere.N-ar fi ajuns material electoral funia de usturoi a lui Mi-hail Neamţu, nici sutienul Elenei. Reputaţia oamenilorpolitici (de toată ne-isprava) n-ar fi tot căzut, până la ul-timii premieri. Îi pricep raţiunea de a nu renunţa la timpulsingurătăţii sale creatoare, sătul de „beţiile cu Marx” alefanilor lui Iliescu, de debilul Emil, de lichidatorul Bă-sescu îndemnând la emigraţie, de unde autoexilul pro-fesioniştilor. Poate şi de Herrr Nein, cum îi spune PetruRomoşan lui Iohannis, preşedintele care întreţine con-stant vrajba politică. Dar tot Nicolae Breban notează cutâlc: „revoluţie a fost cu adevărat dacă va fi!” În altă for-mulare: dacă vrem schimbare, e nevoie de o clasă po-litică verticală.

În martie ’90, Nicolae Breban vine de la Paris; înaprilie, scoate revista cu două nume, „Contemporanul.Ideea europeană”. Contextul era atât de neprielnic lite-raturii mari, că te puteai întreba: Quo vadis, Literatură?Spuneam că solul natal i-a dăruit lui Breban o incredi-bilă forţă, o covârşitoare, fantastică „putere de carte”:25 de volume scrise aici, dacă n-or fi deja mai multe.Amor omnia vincit, aşa erau intarsiate mobilele stil dincasele pubertăţii. În cazul său, e vorba de o dragostede carte, cea mai frumoasă formă de iubire. Şi cât iu-beşte romancierul dacă nu se opreşte din scris 7-800 depagini!

Nu, nu se poate vorbi, în legătură cu N. Breban, deevitarea a ceea ce numeşte „politică de-a dreptul” (Viaţamea, Polirom, 2017, p. 336), dimpotrivă. „Câinele degardă” al democraţiei, al libertăţii de expresie a tresăritdupă Tezele din iulie ’71. Stupiditatea lor i s-a părut de-osebit de periculoasă, cum a şi fost. Începutul sfârşituluilui Ceau l-a întrevăzut primul atunci. După scena bal-conului din ’68, multslăvitul a fost cuprins galopant de„boala fiinţei glorioase”, care pierde simţul realuluidintr-o din ce în ce mai augmentată încredere în sine(cu totul alt fel de hybris decât al creatorului). Predicţiecorectă.

De la început, grupul celor cinci muschetari, NichitaStănescu, Grigore Hagiu, Matei Călinescu, Cezar Bal-tag şi Nicolae Breban s-au orientat spre scris estetic in-tegral. Radu Cosaşu ceruse „adevăr integral” şi o păţiserău. Trei poeţi, un critic şi eseist, un viitor romancier seopuneau criticii de direcţie realist-socialistă, prestată deasfixianţii, sufocanţii I. Vitner, Paul Georgescu, Croh-

mălniceanu, Savin Bratu, Vera Călin, Vicu Mândra, Sil-vian Iosifescu, plus D. Micu, cronicar la „Scânteia”, careîi anihilau pe curajoşii mişcând în front sau îi marginali-zau. Pentru un scriitor, marginalizarea prelungită e omoarte înceată. Cei cinci, un ardelean, doi valahi, doibasarabeni, au fost foarte supravegheaţi, şi de activulUTC-PCR, şi de Securitate. În plin martiriu al bisericiicreştine, Cezar Baltag şi Nicolae Breban aveau „originenesănătoasă”, erau fii de preoţi, unul de peste Prut, ce-lălalt maramureşean, cu biserica greco-catolică desfiin-ţată. Matei Călinescu şoma, Nichita Stănescu deţineaun post amărât de corector II, la sovietiza(n)ta „Gazetăliterară”, Cezar Baltag era încă student.

Cât despre pâinea exilului, bagheta pariziană...După intervenţia contra Tezelor din ’71, „Mondul” goşisti-a spus lui Breban că dă apă la moară dreptei; „DieWelt”, că, având rezerve faţă de Ceauşescu, îşi calom-niază cuibul: „N. Breban beschmutzt sein Nest”. Suspi-ciunea vechilor exilaţi contra noilor exilaţi l-a mâhnit, caşi mâncătoriile interscriitoriceşti. Trebuie spus că nicicehii, nici ungurii, nici polonezii nu i-au „linşat” pe exilaţicum au făcut-o românii. Chiar şi acum, sau mai alesacum, când soldaţii Sörös au acceptat o misie anti-ro-mânească, dar şi când – vai nouă! – „se pare că amcăzut cu toţii în exil” (Viaţa mea, p. 240).

Spre finalul primului volum din Viaţa mea, N. Brebanse întreabă de ce n-a rămas în Germania, în Franţa, înSuedia. După un an la Stockholm, graţie editorului Co-ekelberghs şi lui Artur Lundkvist, preşedintele InstitutuluiNobel, se putea stabili acolo. S-a întors ca să intre anilungi în şomaj, să primească „atacuri de presă”. La În-gerul de gips a avut cronici negative comandate de Po-pescu-Dumnezeu şi scrise de Crohmălniceanu, AurelMartin, Valeriu Râpeanu, dar şi de prietenul Ion Ianoşi.Cât despre romanul Bunavestire, un activist mai lumi-nat, Ion Burtică, şi-a asumat răspunderea, nu directorulJunimii. Lui Iacoban i s-a telefonat şi a executat, spuneBreban. Restul e… mass-media. După lansarea roma-nului, în ’77, Ion Iliescu, prim-secretar de Iaşi, l-a invitatla cabinet şi i-a spus că ar fi trebuit să-şi exprime rezer-vele „acasă”. Unde? În ziarul standard „Scânteia” mareşi tare? Colegii ostili nu l-au votat ca „delegat”, să poatăparticipa la Congresul scriitorilor din mai ’72, unde ar fiputut cere cuvântul: „Lăsaţi-l încolo pe Breban, are pa-şaport german”. S-a opus careva când Titus Popovicii-a făcut praf Bunavestire într-o plenară, fără a-l numipe editor? Breban era cel care trebuia distrus. Numaică – zice Poetul şi eu îl cred pe Poet: „Când ştii să pierzie semn c-ai câştigat.” Postsocialist, i s-a mai organizatsubteran un exit, fiind acuzat, fără fir de dovadă, că arfi colaborat cu Pleşiţă. L-a apărat Paul Goma.

La acest de ce n-a plecat, prozatorul răspunde „cumâna pe inimă”: „Nu ştiu.” În fapt, bine ştie că solul naş-terii te hrăneşte şi te vindecă. Mai spune că îşi scrie me-moriile ca să se înţeleagă, să afle de ce a făcut astfelmarile alegeri, de ce a luat astfel marile hotărâri ale vie-ţii. Iar răspunsul final e iarăşi socratic (ştiu că nu ştiunimic): „Nu ştiu.”

Eu ştiu şi ştiu şi cititorii săi, cei pregătiţi pentru lec-tură complice, cei care aud vocile inimii şi ale minţii.

registrul LIS


Au apărut și continuă să apară scrisori ale poetuluidrag Aurel Dumitrașcu (dispărut la 35 de ani, în 16 sep-tembrie 1990, să ne amintim), în cărți și în reviste; auvaloare, istoria literară e mai bogată. Am și eu scrisoride la el, îmi era prieten, dar mă abțin să le fac publice(Aurel Dumitrașcu avea un fel de a scrie critic fără me-najamente, care ar răni pe mulți dintre cei pomeniți înele, odată citite). Motiv să aleg azi, pentru Pro Saecu-lum, o scrisoare a mea către Aurel Dumitrașcu (probabilcă se găsește în arhiva fratelui lui, Ionel Dumitrașcu,moștenitor). Public, totodată, și pagina de jurnal a zileiîn care am definitivat această scrisoare, în spiritul re-memorărilor mele biografice.

Vineri, 4 martie 1988. Focșani, Str. Bucegi, laintersecția cu Str. Brăilei. Am 38 de ani. Bărbierit, micdejun obișnuit (unt pe pâine cu gem și ceai neîndulcit)și la 8.20 sunt la Biblioteca Județeană (BJ), cu pantofi(a trecut iarna?). Pun la colecțiile BJ ce am frunzărit,ziare și reviste. Apoi alerg de la un raft la altul și alegcărți scrise de femei, mă ajută și Doamna Teodoru:carte tehnică, „socială” și literară, pentru trei vitrine (tre-buie să fac expoziție în holul BJ). Aduc la mine pe biroucolecțiile pe 1987 din revistele Femeia, Sănătatea șiRomânia pitorească, luni va trebui să mă ocup și de pa-nourile expoziționale de la intrarea în BJ. Ies la ora10.30, merg la Casa Pionierilor și predau DoamneiBlaga cele cinci poezii ale fiului, Laurențiu (are aceleașiinițiale ca mine, el e Laurențiu-Ion Stoiciu, îi spun LIS-Junior), le va trimite ea cu poeziile altor doi copii la Dej,la concurs, visează să plece cu copiii în luna mai acolo,îi urez să aibă parte de un juriu de scriitori adevărați.(Nota LIS-2018: Extraordinar, fiul, Laurențiu, la 13 ani,avea să fie premiat la Dej de celebrul poet de azi Ion

Mureșan, președinte al juriului!) Trec pe la OlgaNăsturaș, e bolnăvioară, cumpăr România literară (cupremiile Asociațiilor USR pe 1985!) și Săptămâna (pen-tru scandal). Trec și pe la Hala Moldovei, nimic nou. Înmagazinele alimentare aceeași sărăcie incredibilă, cași în cele de legume-fructe, unde se fac de la prima orăcozi în așteptare. Mizeria ia proporții, „foametea” conti-nuă. Revenit la BJ, mă apuc și citesc din grămada deabonamente (reamintesc, am de ținut o biobibliografiecotidiană a județului Vrancea, datorie de serviciu, con-semnez tot ce se scrie despre lumea vrânceană):Forum Nr. 1/1988, Revista de pedagogie Nr. 2, Pazacontra incendiilor Nr. 2, Ghidul candidatului Nr. 1, Erasocialistă Nr. 4, Știință și tehnică Nr. 2 (notabil, Ars Ama-toria reapare cu aceleași mici dedesubturi grozave),Viața studențească și Vatra nr. 2. Și ziarele. Cu trecereape deasupra fiecărui material în căutare de referințe lajudețul Vrancea și în revistele cumpărate de mine(adaug Amfiteatru). Cumpăr de la colega de birou,Doamna Zainea, foi de tort de 16 lei (nu prea ar fi vrutsă-mi dea, mă mir, era mereu drăguță, e vreun semnalcă a trecut Securitatea pe aici?). Cumpăr azi rahat de10 lei și pungi de bomboane galbene, de 15 lei. Plec la12.30 spre casă, în pauza de masă, mănânc singur: ter-min fasolea cu spanac și degust din conserva de peștesovietică. Plus halva. Dau cu mătura udă pe holuri și înbucătărie, în fața ușii, afară, scuturând preșul, șterg cuburetele ud. Scutur păturile de pe patul copilului, aeri-sesc. La ora 14 sunt deja la BJ: citesc intens presă.După ora 16 pun la colecții tot ce am citit. La ora 12, sănu uit, a apărut la BJ poetul Ioan Botezatu: vorbim deuna, de alta, îi dau să citească presă literară. Apropo,cuvântarea lui Nico. Cea. îi sperie pe țărani, dă o lovi-tură tradiției noastre: „Trebuie să reducem în mod radi-

Liviu Ioan Stoiciu

JURNALUL UNEI SCRISORI CĂTRE AUREL DUMITRAŞCU

(4 MARTIE 1988, FOCŞANI)

registrul LIS


cal numărul de sate – de la circa 13.000 în prezent, lacel mult 5-6.000”! De anul ăsta începând toate cadrelecare lucrează la țară se vor muta acolo! Așadar, vor dis-părea de pe fața pământului vetre strămoșești cu miile!Fantastic. Doamne ferește... Citesc din revista Argeșpână la ora 17, acum apare prozatorul Ioan DumitruDenciu, vrea să citească și el tableta lui RaduG. Țeposu! Îi citesc pe deasupra cele nouă pagini dac-tilografiate despre Zamolxis, aduse cu el (va publica ocarte cu Zamolxis): interesant, documentat, îndrăgostitde mitologie... Apar acum prozatoarea Janina Vadislavși prietena ei Adriana Preda: sunt afectate de moarteacolegei mele de serviciu Rodica Elefteriadis, de la carefăceau rost de cărți. Apare și poetul C. Ștefănescu, facecaz că eu sunt tutuit de cine vrei și cine nu vrei, și numă supăr. Apare și criticul Mircea Dinutz (e cu antipati-cul lui director de la Doaga, care nu dă doi bani pe poe-zia mea, din câte mi-a spus Mircea Dinutz fără să-lîntreb, cum naiba îl cheamă?). Apare acum și profesorulIon Leu, redactorul-șef al publicației literare Preocupări,venit aici să ia colaborarea lui I.D. Denciu (cu „vaurma”), ce o va citi azi la cenaclul BJ, sufletist cum e.Apare în sfârșit directoarea BJ, Liliana Zaharia, la ora17.30 plec împreună cu Ion Leu, lăsându-i bosumflațipe cenacliști că eu nu rămân la ședința cenaclului BJ(nu mă interesează, să nu se supere). Jumătate de orămerg vorbind cu profesorul Ion Leu (cel care m-a anga-jat prin concurs pedagog la Liceul 1 din Focșani întoamna anului 1975, era director), observ că se salutăcu toată lumea, politicos: îi spun că ar trebui să profitede independența financiară pe care i-o dă Lucian Du-mitrescu (secretar cu propaganda la PCR Vrancea; pro-fesor și el), care vrea să facă din Preocupări o revistă atuturor școlilor din județ, nu numai a Liceului 1. Să ig-nore partea politică, dacă i s-a promis că nu se ames-tecă nimeni în sumar. Va trebui să schimbe coperta șisă înmulțească paginile revistei. Totodată, e cazul săceară colaborări externe de la scriitori profesioniști, sănu se mai cramponeze de clanul profesoral de la Liceul1. Că pentru istoria literaturii se vor consemna tocmaicolaboratorii cunoscuți, scriitori, la o adică! Înțeleg, el arfi mândru să debuteze copii minune în literatură, darosatura revistei trebuie să fie pe scriitori de renume,cumva... Îl laudă pe Laurențiu, fiul, cu poezia lui, se bu-cură sincer că tocmai revista Preocupări l-a debutat pecopil! Îmi pomenește și de „materialul” lui Mircea Dinutzadunat în mapa revistei. Deocamdată nu are idee cumva arăta acest nou număr al revistei Preocupări, formatnou. E posibil să fie schimbată titulatura foii... Vin acasă,aflu că e tot apă călâie la robinete, în timp ce în cartierulSud și în centrul Focșanilor e apă fierbinte! Merg laPunctul termic 44 și mă cert urât cu cei de acolo, îmispun că sunt 62 de grade la agentul termic și doar 32 degrade ajung la robinete, apa e abia atinsă de soare. Îlreped pe maistrul ce se dă mare și ajunge să-mi cearăel socoteală, îi atrag atenția că de aia e plătit, să dea

apă caldă. Un instalator e amuzat că nu prea înțeleg cese întâmplă cu agentul termic... Vin acasă și dau telefonla Dispeceratul IJGCL: asta e situația, agentul termic,până să ajungă la Punctul termic 44 se răcește în cir-cuitul închis față de alte puncte termice, mai apropiatede Centrala termică mare. În plus, Punctul termic 44 esupraîncărcat: dacă ar fi la mijloc doar câteva blocuri,atunci... Firește, ghinionul nostru dintotdeauna că amvenit în acest bloc de locuințe. Mănânc un pic de cârnatfript cu muștar. Stau în pat un sfert de oră. Ascult RadioEuropa Liberă, emisiunea culturală, nu mai are niciunhaz, se tot repetă. Televizorul iar nu are tensiune, se dăimaginea peste cap, mă chinuiesc degeaba să-l reglez:nimic nu mai e normal. Las la o parte faptul că n-amnimic de pierdut, la TVR nu e nimic de vizionat, nici laTV Chișinău, îl închid. Pun cazan cu apă pe aragaz,după ora 20.30, „dc”, baie generală, spăl baia, îmi taiunghiile. La cină, ciorbă de fasole și cartofi și ce-a mairămas din friptura de porc de ieri. Plus rahat. Îl cert pecopil că mănâncă la nesfârșit dulciuri, eu sunt de vinăcă-i cumpăr mereu alte dulciuri. Definitivez scrisoareacătre Aurel Dumitrașcu. Doina se culcă înainte de ora23, la 23.30 se culcă și Laurențiu. Afară, soare azi, fru-mos, 7 grade, vine primăvara? Am îndoieli. Mă culc laora 1.

Iubite prietene poet Aurel Dumitrașcu,

Îți mulțumesc pentru felicitarea zilei mele de naștere,zi uitată de Dumnezeu: tu ești atât de atent! Nu mai enimeni ca tine... Te îmbrățișez frățește.

În legătură cu scrisoarea ta: nu o să încetez să teproslăvesc, ai un dar al „colocvialității prin poștă” ce nus-a mai pomenit și nu pot decât să regret că nu-ți potține nici pe departe piept, să am cât mai multe aseme-nea texte de istorie literară de la tine...

Între timp, de când nu mi-ai mai scris, am priceputbine, ți-ai mai clarificat cumva poziția față de putere: odetești, nu-i mai cauți scuze pentru incompetență, laorice nivel ar fi ea. Mă bucur sincer deocamdată pentrufranchețea ta în acest sens. Cu sau fără Securitatea Fri-cii (frica de Securitate), ieșirea din contemplativitate nupoate decât să aducă odată pentru totdeauna cu picioa-rele pe pământ pe orice visător care mai crede în cevasfânt...

Mi-ai scris cu ochii împăienjeniți de lumina lumânării(doar e Epoca Luminii de Lumânare), cu semnul mirăriiși întrebării după câte un „tipărim mai puține cărți decâtîn 1953” sau „oare suntem toți nebuni și chiori”, otrăvitde informațiile unui turnător ordinar local și îndulcit desărutările prințesei ieșene. Ce să-ți răspund, până una,alta? Fii conștient că ești cineva (un Poet-Dintâi-cu-capul-pe-umeri al acestor zile de restriște) și că-ți poțipermite să fii tu însuți.

Ultima ta carte de versuri a avut un succes meritat,fără doar și poate: am citi deunăzi cronicile din Tomis

registrul LIS


(V. Bălănică) și Tribuna (Ioana Bot), să nu-ți fie cu de-ochi, ai toate motivele să fii fericit o clipă. O clipă câtsă... să rememorezi un triumf personal la fiecare 24 deore. Gloria literară a început să-și arate colții, fii cu ochiiîn patru...

În ce mă privește, nimic nou, stau în aceeași espec-tativă. Pe moment, vine primăvara și mă tem de ea, eaîmi exacerbează convulsiile interioare. Am îmbătrânit șinu am învățat nimic din atât de optimistele reînvierianuale...

Nu demult, că îmi veni în minte, l-am repezit în scrispe Traian T. Coșovei, reacționând cu vehemență la unmaterial imbecil al lui împotriva „radicalilor” din nouapoezie de la noi, publicat în Tribuna (pe 29 octombrie1987) – dacă te interesează, în scrisoarea următoareîți pot cita pasaje. Ei bine, am trimis, cu totul întâmplător,să mai avem ce schimba o vorbă, lui Liviu Antonesei ocopie – că am dactilografiat indignarea mea către TraianT. Coșovei. Apoi, tot lui Liviu Antonesei i-am trimisanume o adeziune a mea la pamfletele lui Dan Petrescu– o carte poștală adresată lui –, însoțită de o scrisoareprin care îl rugam pe Liviu Antonesei să i-o înmâneze,numai dacă Dan Petrescu... merită, părându-mi-se a fi

la mijloc o mică diversiune, pentru a fi trimis „cu forța”peste hotare, ca exilat politic, mare afacere. De ce-ți re-latez ție toate acestea? Uite de ce: Liviu Antonesei numi-a mai dat niciun semn până azi și vreau să înțelegce se întâmplă, de fapt. Sper să fie sănătos Liviu Anto-nesei și fericit de postura în care se află acum, în pragulunei duble apariții editoriale. Oare Liviu Antonesei numai are chef să „corespondeze”? Ridic din umeri. Ori-cum, normal ar fi să mă pună la punct. Firește, măaștept de la oricine la orice. Știu că tu ești în relații debună pace cu Liviu Antonesei, poate mă poți lămuri. (Oparanteză: provincia focșăneană mă mănâncă de viu,nu am idee ce să mai cred de articolul întristător alacestei marionete M.R. Iacoban, apărut în Contempo-ranul împotriva lui Dan Petrescu, ce este, înscenare?Orice se poate înscena azi pentru a fi compromis. Tareaș vrea să cunosc „adevărul gol”...)

Am citit azi poemele tale, cu totul încântătoare, dinConvorbiri literare: nu vorbesc prostii, ești un poet fărăde care poezia noastră ar fi prea săracă. (Și ce bine îțistă îndrăgostit...)

Devotat, același al tău,LIS

eminesciana


În postumele lui Eminescu, Orfeu se dovedeşte a fiîncarnarea unui mit al suferinţei nesfârşite. El coboarădintr-o Thracie păduroasă cu lira lui plină de neguri, pe-regrinând prin lume şi eliberând-o de durerea pe careşi-o adaugă şieşi, spre a reveni, în cele din urmă, dupăun straniu periplu, în patria thracă. Are un suflet înne-gurat, plin de toată durerea universului, dar mistuit, înacelaşi timp, de dorul propriei mântuiri. El se opreşte peţărmul mării întunecate: „Iar pe piatra prăvălită lângămarea-ntunecată/ stă Orfeu, cotul în razim, pe-a lui arfăsfărâmată/ ochiu-ntunecos şi-ntoarce şi-l aruncă aiu-rind/ Când la stelele eterne, când la jocul blând al mării ”.„Îmflată” de cânturi, harfa lui e forţa potenţială, care,provocată ar rupe echilibrul Cosmosului, iar lumile, îndevălmăşie, s-ar destrăma în propria lor muzică: „De-arfi aruncat în chaos harfa-i de cântări îmflată/ Toatălumea după dânsa de-al ei sunet atârnată/ Ar fi curs învăi eterne, lin şi-ncet ar fi căzut/ caravane de sori regii/cârduri lungi de blonde lune/ şi popoarele de stele, uni-versu-n rugăciune/ în migraţie eternă lin şi-ncet ar ficăzut”.

Având credinţa predestinării sale întru durere, Orfeuschiţează imaginare gesturi de revoltă, fiind incapabilînsă de a se revolta cu adevărat. El îşi trăieşte destinul,îl împlineşte trăindu-şi durerea până la pragul ei maxim,până la împietrire: „singur stau cu fruntea-ntunecată/ cenu pot plânge pentru că durerea/ Ochiu-mi a stors şi su-fletul meu aspru/ l-a împietrit”. Încercarea de a evada,de a sparge limitele propriului destin ar fi în contradicţiecu însăşi raţiunea sa de a exista: „Au nu ştiu ei cu toţii/că dacă vor seca a mea durere/ cu mângâieri – atunceaşi izvorul/ De cânturi va seca?”

El nu poate fi mântuit. Cel mult poate avea doar visulacestei mântuiri, aşa cum se prefigurează el într-unfragment din „Odin şi poetul”. Gândind pierirea lumii,Orfeu nu-şi duce gândul la împlinire, iar echilibrul cos-

mosului rămâne netulburat. El îşi aruncă „arfa” în mareacare se încarcă de durerea adunată în ea, în timp ce else cufundă în visul Walhalei ca într-un ultim liman al ră-tăcirii sale. Acolo „împărăţeşte blândul Odin”, înconjuratde zeităţi ale Nordului. Orfeu e primit aici cu o neprefă-cută admiraţie, el se aşază într-un scaun, iar zeii îl pri-vesc mângâindu-şi „lungele barbe” cu gesturi de magitroieniţi în amintirea vechimii lor. Însuşi Odin întindenoului venit, cu mâna sa, o cupă plină cu auroră – li-coare sacră menită a aduce sufletului său alinarea, to-pirea „fierei cu care ei m-au adăpat în lume”. Walhalalui Odin e un imperiu acvatic, cosmosul muzical undeastrele strălucesc într-o lumină de vis, lunele – căci suntmai multe – ard „lin”, emanând o lumină răcoroasă(eterna obsesie eminesciană a recelui), auros-mitică.Este imaginea, oglindită, a unui cosmos aievea, cu bolţiuriaşe şi portaluri înalte strălucind de-o albeaţă imate-rială. Peste tot se aude o muzică lină, născând o sen-zaţie de continuu alunec, de cufundare într-un somnmuzical, care e însuşi balsamul, uitarea în care durerealui uriaşă se destramă. E aceasta o viziune a morţii caspaţiu muzical ce vom mai întâlni-o într-o altă nuanţăînsă, într-un pasaj din Diamantul Nordului, unde Emi-nescu imaginează o Walhală cu înfăţişarea de paradispustiit în care zeii nordici au murit, iar prin sălile părăsitebântuie o muzică ce se naşte din acordurile grave alemării amare – muzica – vaier. Orfeu mărturiseşte luiOdin că vine din „fundul Mării Negre”, că a trecut prinlume „ca luceafăr”, după ce a „privit” în ceruri şi pe pă-mânt, iar acum a coborât aici cu sufletul „plin de cântec”(care cântec e, de fapt, însăşi durerea lumii adunată însufletul său). Dacă Odin doreşte, el va înstruna lira saca să reverse din ea o cântare gravă, întunecată ca în-suşi sufletul său: „De vrei s-auzi al iernii glas vuind/ Şilunecând în strunele-mi de fier/ De vrei s-auzi cum vis-coleşte-n arfa-mi/ Un cânt bătrân şi răscolind din

Teofil Răchiţeanu

EMINESCU: ORFEU – UN MIT AL SUFERINŢEI NESFÂRŞITE

eminesciana


fundu-i/ Sunete-adânci şi nemaiauzite/ Ordonă numai –sau de vrei ca fluviul/ De stânci bătrâne, într-o limbăaspră/ Şi veche –, însă clară şi înaltă/ Ca bolţile ceruluitău, o, Odin,/ Spune-mi atunci să-strun ale ei coarde”.Dar Odin îi întinde cupa cu licoarea binefăcătoare.Bând, bardul alunecă într-un al doilea vis (Visul din vis)în care i se arată o zână de o frumuseţe mistică (celălaltchip al erosului): „Văzut-am o copilă dulce, albă/ Subţireca-ntruparea unui crin/ Mâinile-i reci ca doi crini albi, în-cearcă/ În van a împleti părul de aur/ Gura-i o roză su-râzând deschisă/ Ochii-i albaştri luminau ca stelele/ Iarpe-ai ei umeri albi abia se ţine/ Haina cea lungă şi bo-gată”, căreia Orfeu, devenit acum un „blând copil amării”, i se abandonează cu voluptate. Este acea obse-dantă imagine eminesciană a morţii ca „înger pal” învraja căreia îi place să se scufunde ca într-o altă viaţă.

În vis, Orfeu are iluzia salvării, viziunea ultimuluiliman. Ieşind din vis, Orfeu se regăseşte pe sine, regă-sindu-şi durerea, cutremurându-se de noianul ei. Înacele clipe el gândeşte, ca în Memento mori, pieirealumii, gând pe care nu are puterea de a-l împlini. Deaceea el îşi regăseşte neîncetat adevărata sa condiţie,reluându-şi peregrinările.

În călătoria sa astrală, magul din Povestea maguluicălător în stele întâlneşte pe ţărmul mării un călugăr-ascet ce rătăceşte cântând dintr-o arfă de aramă cucoardele ruginite. Este arfa din care Orfeu voia să cânteîn faţa zeilor Valhalei. E acolo un templu pustiit, înecatîn ape, prin sălile căruia călugărul-ascet îşi sună paşiica într-un mormânt. E viziunea din Diamantul Norduluicu templele pustiite din care zeii au dispărut. Călugă-rul-ascet e Orfeu într-o ipostază predilect-eminesciană,un tânăr de o frumuseţe hieratică, intonând un cântecamar ca însuşi amarul mării cu care-şi potoleşte seteaşi care cheamă la sine durerea întregului univers: „Eude pe stâlpul negru iau arfa de aramă/ Arfa al căreisunet e tulbur, tremurat/ Arfa care din pietre durerile lecheamă/ Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat”. Raze lu-minoase vin să mângâie fruntea călugărului. Îmbătat depropria-i durere el cade în vis şi i se năluceşte, acolo,iarăşi, arătarea aceea în chip de „înger pal” cu care seidentifică: „Nu e vreo fantasmă nebună şi deşartă/ E ofăptură-aievea, un gând din gândul meu/ Dintr-un noiande raze am întrupat-o eu/ Şi inima-mi o cheamă, gândi-rea-mi o dezmiardă/ Şi sufletul din mine e şi sufletulsău/ Tot ce-am gândit mai tânăr, tot ce-am cântat maidulce/ Tot ce a fost în cântu-mi mai pur şi mai copil/S-a-mpreunat în marea aerului steril/ Cu razele a luneice-n nori sta să se culce/ Şi a format un înger frumos şijuvenil”. Invocând moartea, el nu doreşte însă cu ade-vărat să moară ci să vieţuiască în ea ca într-o nouăviaţă: „O, de ar fi o moarte fără ca eu să mor/ Eu aş cu-prinde-o-n braţe şi aş strânge-o cu dor”. Orfeu e un Nar-cis îndrăgostit de fantasma propriei dureri.

Într-un alt poem (În căutarea Şeherezadei) ideea deperiplu se adânceşte: „În mări de nord, în hale lungi şi

sure/ M-am coborât şi am ciocnit cu zeii/ Atârnândharpa-n vecinica pădure/ M-am îndulcit cu patima fe-meii/ În stele i-am topit aurul din plete/ În poale-am scu-turat piatra cameii/ Din ochi i-am sărutat privirile şirete/De umeri rezemat am râs cu dânsa/ Şi-am potolit dingură lunga-i sete/ De-amor. Apoi m-am dus – eaplâns-a/ Mi-a deschis marea porţile-i albastre/ Şi Nordul– frig durerea-mi caldă stins-a”. Şi călătoria continuă,Orfeu străbătând peisaje şi lumi halucinante, tărâmurinisipoase bântuite de duhul pustiului, văi cu izvoareînalt-murmurătoare, codri gigantici „ca nişte cetăţi pier-dute-n soare”, ţări deasupra cărora „Norii spânzură pecer fantasme”, rătăceşte pe ţărmuri care „se îndoaie cao liră”. În drumul său întâlneşte un prooroc cugetând lapropria-i nimicnicie: „Tu eşti cenuşa iară viaţa-i fumul”.Periplu continuă şi-l aflăm apoi în plin Orient. Într-unpalat unde pe un tron stă Şeherezada, la care vine săcaute înţelepciune. Orfeu se pleacă în genunchi depu-nând, precum în faţa zeilor Walhalei, la picioarele ei,omagiul său, având iarăşi sentimentul atingerii ultimuluisău liman. Dar periplul nu s-a încheiat însă. Căci îl reîn-tâlnim pe Orfeu reîntorcându-se în codrii Thraciei mitice:„De-aceea-n codri negri/ Mă-ntorc să rătăcesc/ Înumbra lor eternă cu umbra-mi mistuiesc/ Privesc cumpeste frunze uscate fără urme/ Aleargă zimbrii negri şicerbii fug în turme/ Iar lângă vechi fântâne de lumedate-uitării/ Privesc în iarba-naltă sirepii albi ai mării”.Refugiul în peisajul patriei thrace se va dovedi a fi tot oiluzie. Căci fugind de durere el o regăseşte în codrii re-fugiului său, ca o uriaşă stihie într-un uriaş dialog cumarea întunecată: „Se clatin visătorii copaci de chipa-ros/ Cu ramurile negre uitându-se în jos/ Iar tei cufrunza lată, cu flori până-n pământ/ Spre marea-ntune-cată se clatină de vânt.” Singura realitate a lumii e du-rerea, element şi principiu unic al ei: „Toate sunt cojidurerii celei nepieritoare”...

memoria istoriei


În 1875, „cu ocazia săpăturilor efectuate pentruridicarea Peleșului” (există surse care menționează cătezaurul s-a aflat în Peștera/Grota/Schitul Sfânta Ana,situat pe drumul spre Cota 1400, nu departe de loculnumit Stâna Regală, lăcaș de cult atestat încă de la1453, când s-au refugiat aici primii pustnici, alungați depe Muntele Athos; chiar hramul schitului reprezintă otrimitere către un lăcaș de cult similar, de pe MunteleSfânt; la mijlocul veacului al XIX-lea, locuia aici un ultimpustnic, Inochentie, cunoscător, se pare, al limbilorgreacă și germană, căutat adesea de fostul prim-ministru al lui Cuza Vodă, asasinat pe dealul Mitropolieila 8/20 iunie 1862, Barbu Catargiu; renumită cândvapentru viața religioasă înfloritoare, grota naturală pestecare a fost construit schitul a rămas, sute de ani,singurul deal unde s-au oficiat slujbe religioase, dintoată zona Bucegilor; cu timpul, schitul a căzut în declin,fiind readus la viață abia după 1960, când s-a construitdrumul spre Cotă; azi, un lăcaș de cult nou dă mărturiedespre prezența pustnicilor pe aceste meleaguri – n.n.)a fost descoperit un tezaur alcătuit din aproximativ300 de tăblițe de aur și de plumb (un inventar completnu a existat niciodată! – n.n.), dar și alte obiecte,respectiv un inel dintr-un aliaj de cupru și zinc, numit șiSigiliul lui Burebista, și o plăcuță de argint, numităMedalionul de ambasador al lui Pudio Atleu (numerele112 și, respectiv 113, de catalog – n.n.). Specificulacestor obiecte, numite de la început drept piesedacice, constă în abundența de imagini cripto-simbolice, precum și litere în relief, un amestec decaractere grecești și altele, necunoscute.

Privite exclusiv ca având o valoare „materială”,obiectele, inclusiv cele de aur, au fost oferite deguvernul pro-carlist al lui Lascăr Catargiu, Domnitorului,fiind transferate „în mare taină” și sub protecțiajandarmilor, în custodia Coroanei. A existat șisuspiciunea, neconfirmată de nicio sursă, că piesele deaur, puține raportate la cantitatea totală a tezaurului,constând în special într-un număr cu totul neprecizat deplăcuțe, de dimensiunea de 9X16 cm, au fost topite, iarcu aurul rezultat s-au plătit lucrările pentru palat. Certeste că ele au dispărut, pur și simplu, fiind, fie

depozitate separat, fie depuse la diferite bănci oriinstituții (există varianta că ele au fost atașateTezaurului încredințat în 1916 Rusiei țariste, niciodatărestituit proprietarului de drept, Statul român – n.n.),celelalte plăcuțe, din plumb, numite de primul cercetător„oficial” al lor, inginerul Dan Romano, drept Cronica getăapocrifă pe plăci de plumb (Ed. Alcor, 2005), au fostdepuse, o parte la Mânăstirea Sinaia (ctitorie a mareluispătar Constantin Cantacuzino, din 1695; completată,între 1842-46, cu o nouă construcție, tot în stil bizantin,restaurată, la rândul ei, în vremea domniei lui Carol I,între 1893 şi 1903, după planurile arhitectului GeorgeMandrea, și pictată în ulei, pe fond de mozaic, poleit cuaur, de pictorul danez Aege Exner – n.n.), restulplăcuțelor, majoritatea, la fostul Muzeu de Antichități,Institut de Arheologie al Academiei, unde se află și azi.

Date despre „descoperirea” tezaurului și destinulsău modern, au fost transmise/colportate, „pe surse”,de urmași ai unor foști primari ai orașului Sinaia, unelefiind consemnate în cartea jurnalistului și scriitoruluiDumitru Manolache Tezaurul dacic de la Sinaia.Legendă sau adevăr ocultat (Ed. Dacica, 2006), oinvestigație jurnalistică „menită să tulbure somnulistoricilor”, transformată în laboratoarele Securității în„fals patriotic”. Între cei mai vocali istorici amatori s-aaflat și inginerul silvic Vasile Al. Ionescu, cetățean alorașului Sinaia, din 1921, care a susținut că, încopilărie, ar fi văzut astfel de tăblițe în casa părințilorsăi, iar, personal, a mai descoperit (!) încă 6 plăcuțe(? – n.n.), pe care, ulterior, le-a înmânat, personal,arheologului Constantin Nicolaescu-Plopșor(1900 - 1968, descoperitorul, în 1934, al lui Homooltenensis, cea mai veche fosilă umană, datând de…2 milioane de ani).

Târziu, foarte târziu, inginerul Dan Romano, care înanii `40 fotografiase plăcuțele de la Institutul deArheologie, a publicat un album ce a stârnit o imensăreacție. Apăreau astfel, pentru prima dată, la iveală, dinapele cenușii ale plumbului vechi, imaginea unorcavaleri/luptători, purtători de stindard, chipuri de zeisau de conducători, splendide cetăți, palate și temple,toate decorate cu însemne heraldice și, de jur-împrejur,

Marian Nencescu

HIPERBOREII ŞI TĂBLIŢELE DE LA SINAIA

memoria istoriei


cu grupuri de litere (texte), unele cu aspect grecesc,altele necunoscute până atunci. S-a spus, cu acestprilej, că plăcuțele sunt o cronică dacică, o istorie, ocronologie, probabil, a unor evenimente anterioarecuceririi romane, o evocare a unor evenimente, bătălii,poate niște tratate diplomatice, menite a fi expuse înpublic, în interiorul sau exteriorul unor temple, de multruinate.

S-a mai presupus că textele ar fi fostturnate/scrijelite direct pe metal, de casta preoțească avechii Dacii, deținătoarea tainelor, dar și a spirituluicredinței zalmoxiene. O primă încercare de evaluare aconținutului textelor de pe tăblițe, aparține, din 2004,cercetătoarei Aurora Petan, doctor în lingvistică, careare intuiția de a porni de la teza că limba tăblițelor nu euna inventată, un „fals”, cum s-au grăbit mulți să afirme,ci o limbă reală, cândva vie, poate limba vechilor geți.Teoria era îndrăzneață și a fost greu acceptată demediile academice, conservatoare de felul lor, în cadrulcărora circula versiunea că tăblițele, aduse la Institutulde Arheologie de Grigore Tocilescu, reprezintă „sută lasută” o făcătură a lui Hasdeu, savant cunoscut prinîncăpățânarea de a dovedi că limba dacilor nu a pierit.De altfel, arheologul Alexandru Vulpe (1931-2016), altfelun cercetător acribios al civilizației traco-geto-dacilor,cel care a localizat celebra cetate a lui Burebista,Argedava, era convins că Hasdeu a recurs la mai multefalsuri („Știrea am preluat-o de la generația de dinainteamea”, afirma savantul într-un interviu), în ideea de aacredita teza sa, că ar fi existat un alfabet getic. La fel,suspect de fals ar fi și Nicolae Densușianu (1846-1911)care, în cartea sa Dacia preistorică (publicată, postum,în 1913), a sugerat că romanii ar fi urmașii dacilor, iarnu invers, și că aceștia vorbeau deja o limbă latinăînainte de fondarea Romei („Astfel de cărți erau atuncila modă în Europa, dar niciun om de știință nu iaasemenea teze în serios”, afirma Alexandru Vulpe).

În acest context, analizând plăcuțele de plumb, dela București, cercetătoarea Aurora Petan constată că,având în vedere numărul, dimensiunile și mai alesmulțimea de litere, semne și ideograme, pentru a seproduce un „fals” ar fi fost nevoie de o muncă „sisifică”,de care nici marele Hasdeu nu ar fi fost capabil. Maimult, există și ipoteza că plăcuțele nu „ar fi fostdescoperite” pe timpul săpăturilor de la Peleș, ci ele arfi fost depozitate demult, fie la Mânăstirea Sinaia, fie laSchitul Sfânta Ana, unde s-ar fi aflat, din vremuri pre-creștine, o capiște (altar) al cultului zalmoxian. Cu altecuvinte, textele scrise pe plăci de aur, sau de plumb, auun caracter sacru, magic, producerea lor fiind oocupație rezervată preoților cultului zalmoxian, carereînnoiau periodic arhiva neamului (tribului), cu noitexte. Cum, la Sinaia și în împrejurimi nu au mai fostdescoperite și alte „depozite” de obiecte de plumb,similare, teza depozitării deliberate a tezaurului rămânehotărâtoare. E posibil ca piesele să fi fost ascunse într-ozonă ferită, într-un loc considerat sacru și accesibil doarpreoților, susține Aurora Petan. La fel, piesele nu suntvaloroase prin cantitatea de aur, cât prin conținut. Oastfel de „arhivă” trebuia păstrată și conservată, risculde a cădea în mâna dușmanului fiind acela de anularea înseși identității neamului care le-a scris și turnat înmetal. De aici, au plecat și multe alte „zvonuri”, unuldintre ele fiind că, în țară, s-ar fi aflat nu unul, ci trei

tezaure similare, cel de la Sinaia, altul la Tismana, iarun al treilea la Sarmisegetuza. Evident, în lipsa unordocumente concludente, și acestea sunt piste false.

Lucrurile se complică mai mult atunci când se trecela descifrarea plăcuțelor. La o primă vedere, dupăparcurgerea a 74 din 100 de plăcuțe cercetate, AuroraPetan a identificat un număr semnificativ de caractere,ce pot fi regăsite în: alfabetul latin; semnele folosite deplutașii de pe Bistrița la crestarea lemnelor (răbojulstrămoșesc); alfabetul chirilic (folosit de „rumunii” dinBalcani de peste 3.000 de ani); alfabetul grecesc vechiși modern; alfabetul „secuiesc”, inspirat după vechiulalfabet al vlahilor/blachilor autohtoni; rune, utilizate degoți la începutul secolului al IV-lea. În legătură cu acestamalgam lingvistic găsim o referire și într-o carte din1597 a unui autor „belgian”, Bonaventura Vulcanius,care a scris despre Limba și literele Geților/Goților,tipărită și la noi, pe la 1900, și republicată, parțial, înrevista Getica (nr. 5-6, 2005).

Față de această abundență de informații, nu nerămâne decât să constatăm că: geții scriau cu multînainte ca episcopul „got” Wulfila să traducă Biblia înlimba gotică (anul atestat, 369 d.Ch.). Alfabetul său,gotic, amestec de litere grecești, latinești și de alteorigini este, în fapt, getic, confuzia dintre geți și goți fiindpromovată încă din vremea lui Jordanes (sec. VI d.Ch.,got romanizat, care a scris De origine activusqueGetum, pe scurt Getica, pe care a prezentat-o drept oistorie a goțior).

Creatori de cultură, după Herodot: „Seminția cea mainumeroasă după inzi; dacă ar avea o singurăconducere și s-ar înțelege între ei, ar fi după părereamea, de neînfrânt, cu mult mai puternici decât toatesemințiile pământului”, geții/tracii dețin, după unii istoriciși prioritatea scrisului, având, după Heliade-Rădulescuși avantajul alfabetului fonetic, generator de ordine,gândire logică și viață socială: „Acestea nu sunt porunciomenești, Domnul meu, ci ale limbii care strigă:Vedeți-mă, căci în verbii mei sunt cea mai regulatădintre toate limbele, nu mă schimb, o idee o exprim cuaceleași litere; de ce mă sugrumați, de ce mă facețianevoie de înțeles și anormală? (Gramaticaromânească, Sibiu, 1828), iar Eminescu o spunea șimai răspicat: „Românii sunt și ei o insulă ideală și eposibil ca limba noastră să fie cu adevărat linquaromana rustica” (s.n.).

Trecând, așadar, peste răboj, despre care TheodorBurada scria că e posibil să facă parte dintr-un alfabetarhaic, și în care cercetătorii au identificat 14 semne dinalfabetul chirilic, 15 din cel grec și 17 din cel latin, restulfiind rămășițe din pelasgă, berberă, etruscă și feniciană(în vreme ce scrierea runică nu avea șase semne – E,K, S, T, Z, și Y – prezentate doar în aria traco-pelasgică), ca și peste plăcuțele de la Tărtăria, primulscris din lume, aparținând culturii Turda-Vinca, șilocalizate în sec. VII-VI î.Ch., despre care un savantbulgar, Boris Perlov, afirma că: „Fac parte dintr-unsistem de scriere larg răspândită, de origine locală”,rezultă că strămoșii noștri au cunoscut scrisul, de vremece poate fi identificată o sinteza dintre alfabetul propriu-zis și însemnele de pe mobilier, cusături, unelte și chiarouă încondeiate, toate înscrise într-o geometriearmonioasă, venită din preistorie și care are drept semncentral pentagrama, moștenire magică de la pitagorei

memoria istoriei


(v. Tudor Diaconu, Scrierea secretă, II, Ed. Obiectiv,Craiova, 2004, p. 34).

Mai mult, vorbind despre o națiune „care a schimbatsoarta Europei arhaice”, Nicolae Densușianu îi indicăpe pelasgi: „Tipul originar al popoarelor așa-numitearice, care au introdus în Europa cele dintâi beneficiiale civilizației” (Dacia preistorică. Tom IV, edițiefacsimilată, Ed. Obiectiv, 2006). Prezenți pe treicontinente, din munții Norvegiei până în pustiul Sahareiși de la Urali la Oceanul Atlantic, pelasgii, cel mai vechipopor cunoscut pe pământ (To archaion to menPelasghikon ethnos), au civilizat multe popoare aleAntichității, inclusiv pe greci, cum ne asigură și Eschil:„Prometheu, din neamul pelasgilor, fiul lui Iafet și alGeei, i-a învățat pe oameni să-și facă case și corăbii,să vindece bolile, să cunoască rostul fructelor și alsemințelor, dar, cu deosebire, sistemul științelor, modulcum să scrie și să țină minte, ca și lucrurile ascunse subpământ, arama, fierul, argintul și aurul” (Aeschil,Prometheus victus).

Între popoarele antice cu o populație aproape înîntregime pelasgă au fost și macedonenii, care, condușide patriarhul Macedo, un descendent al lui Pelasg, s-austabilit în Câmpia Pindului (Dacia preistorică, ibidem,p. 83). La fel, Thracia era considerată în Antichitate oțară pelasgă, despre care tot Eschil ne învață că regelePelasg, din Argus, se trăgea dinspre nord, „din parteade unde apune soarele”, respectiv de lângă Istru, fluviulcel mai faimos al Antichității. Un centru cultural alpelasgilor era insula Delos, din arhipelagul Cycladelor,numită și Pelasgia, apoi insula Creta, reședința Jununeipelasge, precum și insula Lesbos, patria unor bărbațierudiți, filosofii Pittacos, Teofrast și Anacharsis, toți deneam get (amintiți și în Istoria filosofiei românești, Ed.Academiei, 2018, cap. Perioada străveche. Înțelepțiitraco-geților, p. 8 și urm.) Fără a mai insista asuprapelasgilor din Lybia, Palestina ori Italia (vecheapopulație rustică, din Liguria, era alcătuită, dupăStrabon, din arimani sau romaioi, fiind identificați înepoca romană cu numele de rama), vom regăsi pelasgiși în Sarmația europeană, între Vistula și Carpathos(vechea denumire a munților Tatra), cunoscuți ca„protopărinți” ai latinilor.

La Turda, și în împrejurimi, în apropierea râului cepoartă aur, Arieșul, locuia, acum 6.000 de ani, un tribnumit, din timpurile romane, sarmați, prelucrători șiadunători de aur, din ginta dacilor, adoratori cudeosebire ai lui Hercule (ibidem, p. 107). Dintre aceștia,o fracțiune, numiți deciași sau deci, au trecut Alpii șiPirineii, și s-au stabilit în ținuturile nordice ale PeninsuleiIberice căci, după Strabon, longuedacii/langue d`oc-iidin Galia meridională erau populația cea mainumeroasă de urmași ai volocilor. Să ne mai mirăm decică învățații de la Societatea pentru studiul limbilorromanice, din Montpellier, centrul regiunii Languedoc-Roussolion, i-au acordat, în 1878, lui Vasile Alecsandri,premiul ce purta chiar numele unei poezii asărbătoritului: Cântecul gintei latine?

Majoritatea acestor populații vorbeau o limbărustică, barbară, moștenire de la Țara Mamă a triburilorpastorale pelasge, numită și Țara cea veche (Terraantiqua) situată în părțile de nord ale Istrului. Locuitoriiei s-au numit pelasgi, un termen corupt, peiorativ utilizatși de Homer, ce corespunde modului de pronunțare al

grecilor. În realitate, erau planomenoi, rătăcitori cuturmele, termenul de pelasgi având etimologic șirădăcina belasci/belaschi. Așadar: arimi, rami, arami,balaci, belaci, volosci, vlaqui ş.a. sunt unul și acelașineam de păstori nomazi care, de la un capăt la altul alEuropei, au scos oamenii din caverne, i-au rânduit însate și au introdus legile morale, ce le-au schimbatdestinul. Vechea teologie pelasgică se baza, ne asigurăNicolae Densușianu, pe eroi civilizatori, oameni care,asemenea zeilor, au luminat neamurile instituindsacrificii și sărbători, legende, rituri, comunități de preoți,oracole și altare.

Ideea că pelasgii nu au cunoscut scrisul esteinfirmată de cea mai cunoscută invenție locală, tăblițacerrată (tabulae ceratae, cum i-au zis latinii), preluatăde cuceritori și transformată în cel mai eficientinstrument de răspândire a culturii cunoscut vreodată.Tăblițele simple, duble sau triple, cu o ramă de lemn,acoperite cu ceară, permiteau gravarea, cu ajutorulstil-ului (pixul/creionul de azi) a caracterelor pesuprafața velină, de ceară. Că, mai târziu, placa a fostînlocuită cu pânza, pielea, piatra ori pergamentul ținede vremuri și de civilizații (Al. Doboș, Dacia, izvorulneamurilor, II, Ed. Obiectiv, Craiova, 2008, p. 104).

În aceste condiții, nu ne miră că „centrul lumiipreistorice” s-a aflat în teritoriile din jurul Dunării și că„misterul” plăcuțelor de la Sinaia trebuie pus,obligatoriu, în legătură cu cultul zalmoxismului, practicatde pelasgi, precum și cu prezența, la gurile Dunării,într-un estuar (actualmente deltă) a orașului sfânt alpelasgilor, centrul religios și politic – azi Insula Șerpilor– unde se afla Templul circular al lui Apollo, zeul supremsolar, întruchipare a Soarelui. Apollo mai era numitAmon/Amon-Ra („razele soarelui”) ori Moloh („zeulsoarelui și al focului”). Anticii îl confundau adesea și cufenicianul Baal („domnitor/rege”). Era reprezentat șiprintr-un taur. Purtător al cerului, Taurus era stăpânpeste Caucaz (cel mai înalt loc al lumii antice) și aveatemplul pe insula Tened („netedă”) de la gurile Dunării,Insula Șerpilor. Unul dintre preoții lui Apollo a fostZalmoxis, „medic” trac, după Platon, care îl prezintă înDialogul Charmides astfel: „Iar tracul acesta arata că nuvindeci ochii fără cap, și nici capul fără trup, și nici trupulfără suflet, iar aceasta este pricina pentru care multeboli rămân nevindecate…” (Dialoguri, E.P.L., 1968,p. 156). La rândul lui, Strabon ne spune, în Geografia(București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1974), că:„Zalmoxis ar fi fost sclavul lui Pitagora, și a deprins dela acesta unele cunoștințe astronomice. Întorcându-sela el în țară, s-ar fi bucurat de mare trecere laconducători și popor... El a devenit, mai întâi, preotulzeului cel mai slăvit la ei. El își petrecea viața într-opeșteră și rareori se întâlnea cu cei din afară,sfătuindu-se doar cu regele. Iar oamenii credeau căporuncile ce le dădea regele, erau dictate de zei...Peștera unde locuia el era pe un munte, socotit sfânt,ce se zice Cogaion (Kogaionon), și este lângă râul cecurge pe lângă el. În vremea asta, regele se numeaBurebista, iar marele preot Deceneu… Şi a dăinuit lageți obiceiul pitagoreic, de a nu mânca carneaanimalelor…”.

Așadar, marele preot Decaienos (Deceneu) erapitagoreu și avea obiceiul să prorocească. El îl întrupape Zalmoxis (Samolses) care a fost și om și zeu, și care

memoria istoriei


se arăta în public însoțit de două fecioare (CarolusLungius, Zamolxis, primul legiuitor al geților, Ed. Axxa,2002). De-a lungul timpului, nu puțini au fost cercetătoriicare au încercat să identifice „adevăratul” Cogaion și,odată cu el, toponimia zalmoxiană. Popor monoteist,purtând în sânge amintirea Țării Sfinte, pelasgiiconsiderau că regiunea divină, unde se aflau „munții ceisfinți” și „coloanele cerului”, locul renașterii și al viețiiveșnice, spre care se duceau sufletele celor decedați,„regiunea divină a grâului”, cum o numeau vechilecronici egiptene, unde: „paiul creștea de 4 coți, iar spiculavea trei coți” (Cartea morților), se afla „la marginilepământului”, lângă Oceanus Potamos, zis și Istru(Dunărea, de azi). Aici locuiau hiperboreii, deținătoriidoctrinei celei sfinte, pelasgice, dar și al marilor mistere.Era locul unde Amon sau Hamon, ambele cuvintepelasgice, susține Densușianu, „a ridicat cerul în sus șia împins pământul în jos”, de parcă „o emigrațieputernică operase în vremurile îndepărtate, de laCarpați, spre Elada, și apoi, spre Marea Egee, și spreșesurile Nilului (Dacia preistorică, II, op. cit., p. 133).

Fără excepție, toți autorii antici admit că limbabarbară vorbită de acești borei, sau chiar hiperborei,reprezintă un dialektos superior, existând o limbă cultă,a preoților și nobilimii, și una comună, populară, din careau derivat și unele limbi actuale, între care cea maiveche și mai aproape de pelasga originară ar fi limbamakedo-românilor, neschimbată, susține un savantmacedonean contemporan, Branislav Stefanoschi (AlDabija) „de aproape 4.000 de ani”! (Hyperboreii șizalmoxismul, București, Ed. Uranus, 2013). Înîncercarea sa de a descifra misterul plăcuțelor de laSinaia, Branislav Stefanoschi folosește dreptechivalente lingvistice, moștenite din limba comună,getica și daco-gotică, respectiv din vremea când limbanu fusese latinizată și care, logic, a fost utilizată pentruscrierea plăcuțelor. Surprinzător, autorul stabileștelegături etimologice și cu limba română actuală, semncă nu e departe de adevăr.

Analiza „fizică”, pe care Branislav Stefanoschi o faceasupra tăblițelor îi permite să constate că sunt originale,fiind confecționate din plumb turnat, peste care au fostadăugate, prin apăsare, reliefurile, semnele și literele.Uneori, dimensiunile mai mici nu au permis turnarea șis-a procedat la zgârierea/scrijelirea literelor, mai ales căplumbul (ca și aurul) este un material cu calități plastico-deformatorii.

Toate plăcile au fost destinate expunerii publice (lafel se proceda și la Templul lui Apollo, de pe insulaTened/Șerpilor, de azi, unde plăcuțele erau de regulă,de aur). „Lectura” pe care Branislav Stefanoschi o faceplăcuțelor analizate îi permite să afirme că ele dateazădin vremea lui Burebista și până la Decebal și că redaucursiv, cronologic, evenimente consemnate și în altesurse istorice. În ce privește alfabetul folosit, autorulafirmă că este unul fonetic, în care sunt redate inclusivsunetele ce, ci, ge, gi etc. Semnele ortograficecorespund, în bună măsură, alfabetului chirilic (derivat,la rândul lui, din vechea scriere de tip bizantin, uncialăsau liturgică), în text fiind intercalate și imagini, cucaracter cripto-simbolic.

Există și teza că plăcile au fost executate laGenucla, localitate de pe malul Dunării (Istria, de azi),fiind destinate Bisericii Cerești a Zeului Luminos

(probabil, templul lui Apollo de pe actuala Insulă aȘerpilor). Cum au ajuns ele în Bucegi, lângă Sinaia, ținede vremuri. Probabil, plăcile au fost „depozitate” șipăzite, de vreme ce au ieșit la lumină intacte.

Pentru a înțelege modul cum Branislav Stefanoschia procedat la „traducerea” și interpretarea lor, vomcerceta și noi Placa, nume de catalog 117, intitulatăSargeto Mole Davio Sacoto (Din cetatea sfântă asargeților, orașul lui Moloh). În centru, în cartuș, găsimun cap de zeu, un templu, probabil peștera lui Zalmoxis,o coloană cu un vultur pe ea, un rege și o regină. Elereprezintă partea sacră – nescrisă. Cuvintele, despărțiteîntre ele, sunt scrise în alfabet pelasg, iar nu în limbajulcursiv, popular. Ele au un caracter ceremonios,impersonal, sacru. Așadar: Din cetatea lui Moloh(Molidava), situată în ținutul sargeților (râul getic, de lacare a derivat și patronimul sargeți/sarmigezetuzi-n.n.),oraș sfânt, veșnic, cazemată, falnicul înțelept,arhipreotul/marele preot C(i)enyo/Ceneu, duce șijudecător veșnic, se adresează aramilor/sciților, înnumele lui Zamolxis (Zamolhiout) închinător al lui Apollo(Alologot), ca unui zeu născut/întrupat dintr-un bou etc.Cercetări întreprinse de același autor (Din arhiveleDaciei, Ed. Uranus, 2013) plasează orașul Molidava pevârful Muncelul, în apropiere de Sarmisegetuza Regia.Aici, într-un templu dedicat lui Moloh (Apollo), eracelebrat Taurul sacru, întruchipare a zeului.

În concluzie, procesul de descifrare și interpretare atăblițelor de la Sinaia parcurge același traseu, ca șirecunoașterea lor: sinuos, ezitant, fără siguranța uneirezolvări rapide. Vor mai trece ani până când istorianațională adevărată (căci cea sinceră se pare că nune-a ajutat prea mult!) își va intra în drepturi.Deocamdată, oficial, originea națiunii române edovedită. Dar, oare, originea limbii? De la Hasdeuîncoace, ne căutăm originile dacice. Asta, câtă vremelângă noi (mai sunt) frații makedo-români, care ne potda veste despre trecutul istoric comun. și, mai ales,despre limba română, instrument strategic de securitateși supraviețuire, pe care o abandonăm pe zi ce trece,din considerații obstinat-confortabile.

Plăcuţa nr. 117

memoria istoriei


În cele ce urmează redăm circuitului științific un setde scrisori semnate de Mihail Manoilescu și DimitrieGusti.

Înainte de a purcede la acest lucru, am găsit decuviință să prezentăm câteva date despre cele douăpersonalități.

Dimitrie Gusti (1880-1955) a fost unul dintre mariigânditori care a rămas în istoria sociologiei naționale caîntemeietor de sistem sociologic, fondatorul Asociațieipentru studiul și reforma socială, devenită mai apoi In-stitutul Social Român cu a sa revistă Arhiva pentruȘtiința și Reforma Socială ce va deveni în decursul ani-lor o uriașă sinteză sociologică a realităților româneștiinterbelice și al Muzeului Satului, director al Casei pen-tru Cultura Poporului (1922), decan al Facultății de litereși filozofie din București (1928), senator, ministru,președintele societății „Amicii Statelor Unite”,președintele Academiei Române în anii ce au urmatcelui de-al Doilea Război Mondial.

A fost un apropiat al Regelui Carol al II-lea, fiind că-sătorit cu Elena Melitineanu, nepoata Elenei Lupescu.

Pentru contribuția sa la ridicarea social-economicăa satului românesc, Dimitrie Gusti a fost declaratcetățean de onoare a numeroase comune: Sant (Nă-săud), Rușet (Brăila), Cornova (Orhei), Draguș(Făgăraș), Fundul Moldovei (Câmpulung), Goicea Mare(Dolj), Nereju (Putna), Voșlăbeni (Ciuc) etc.

Nu putem trece cu vederea că a fost inițiatorul ȘcoliiSuperioare Țărănești din Poiana Câmpina. După 1947a fost marginalizat de regimul comunist și pentru a-șicâștiga existența a fost nevoit să se angajeze la o co-operativă meșteșugărească din comuna Cățelu, undeconfecționa jucării de cauciuc pentru copii.

Mihail Manoilescu (1891-1950), ilustrul descendental logofătului Tăutu, sfetnicul lui Ștefan cel Mare, proe-minentă personalitate a vieții economice și politice

românești în perioada interbelică, principalul teoreticianîn materie de economie politică, acesta a fost inițiatorulAsociației Generale a Inginerilor din România, guverna-tor al BNR și inventatorul unui model original de obuziernumit „Obuzierul de 210 mm model Iași”. Lucrarea sa„Forțele materiale productive și Comerțul exterior – Teo-ria protecționismului și a schimbului internațional”, apă-rută în 1929 la Paris sub titlul „La théorie duprotectionnisme et de l’échange international” este con-siderată și acum printre realizările de excepție ale do-meniului. A făcut parte din statul major al mișcăriilegionare alături de prof. univ. Octav Onicescu.

Apropiat politic al generalului Al. Averescu și adeptal revenirii prințului Carol pe tronul României, militant alstrângerii relațiilor dintre România și Italia, admirator allui Mussolini, în 1938 conduce un pelerinaj de 1500 depersoane în Italia pentru a aduce de acolo o piatră dinColumna lui Traian care urma să fie reconstituită laBucurești. A fost membru al Institutului Social Romândin care făceau parte și doi prahoveni: Andrei Rădu-lescu – membru al Academiei Române și judecător laÎnalta Curte de Casație și Calypso Botez – președinta

Constantin Dobrescu

PREMIUL „INGINER MIHAIL MANOILESCU”

Mihail Manoilescu

memoria istoriei


asociației pentru drepturile femeii. În calitate de Ministrude Externe în guvernul Gigurtu, Mihail Manoilescu esteîmputernicit de guvernul român să semneze la Vienadocumentele „Arbitrajului” impus de Hitler și MussoliniRomâniei, prin care partea de N-V a Transilvaniei eracedată Ungariei horthyste. Mihail Manoilescu a fost au-torul unor interesante memorii. Va cunoaște suferințași umilința, alături de elita intelectuală și politică româ-nească la închisoarea Sighet, unde se stinge din viațăla 30 decembrie 1950. Schimbul de scrisori dintre celedouă personalități din anul 1922 se referă la instituireaunui premiu intitulat „Premiul inginer Mihail Manoilescu”,cu scopul de a recompensa cele mai bune și originalelucrări din domeniul economiei.

1922 martie 27Scumpe și stimate domnule Prezident,

Cu prilejul primei expoziții-târg a industrieiromânești, pe care am avut onoarea să o organizez încalitate de Comisar general al guvernului, d-niiindustriași expozanți au binevoit să-mi puie la dispozițieîn semn de omagiu o sumă de 190.000 lei.

Nu am crezut că pot da o mai bună întrebuințareacestei sume, decât destinând-o să constituie fonduricu caracter cultural.

În această direcție primul meu gând a fost către In-stitutul Social Român, al cărui membru am onoarea săfiu și ca urmare îmi iau libertatea de a vă aduce lacunoștință că:

Pun la dispoziția institutului într-un cec alăturat sumade opt mii lei pentru completarea bibliotecii și cheltuielide imprimare.

Ofer Institutului suma de 80.000 (opt zeci mii lei) înefecte Impr. „Unirii” 1919 cu dobândă fixă 5% din alecăror cupoane să se acorde anual, un premiu indivizibilde 4.000 lei celui mai bun studiu original asupra oricăreichestiuni din domeniul economiei industriale din Româ-nia.

Modalitatea atribuirii acestui premiu ar urma – încazul de binevoiți a accepta propunerea mea – să se fi-xeze printr-un scurt regulament alcătuit de Comitetul In-stitutului Social Român.

Rugându-vă să considerați această modestăcontribuție ca un semn al devotamentului meu pentruscumpa noastră instituție, rămân cu cele mai distinsesentimente,

Al d-voastrăMihail Manoilescu

B-dul Colței, 63

Stimate și Scumpe D-le Coleg,

Comitetul „Institutului Social Român”, luândcunoștință din scrisoarea dumneavoastră, de donațiape care ați binevoit a i-o face, de 8.000 lei pentru spo-rirea fondului destinat cumpărării de cărți, și de80.000 lei din ale căror dobânzi să se acorde anual unpremiu indivizibil de 4.000 lei celei mai bune lucrări ori-ginale asupra oricărei chestiuni din domeniul economieiindustrial din România, mă însărcinează să vă exprimmulțumiri recunoscătoare și tot odată să vă comunic căîn unanimitate s-a hotărât ca premiul, ce ați creat, săpoarte numele d-voastră și să fiți rugat a participa la lu-crările comisiei, aleasă din sânul comitetului, pentru al-cătuirea regulamentului privitor la modalitatea atribuiriiacestui premiu.

Frumosul d-voastră gest, alături de valoroasa activi-tate desfășurată de dv. în sânul Institutului nostru, con-tribuiesc într-o largă măsură la înfăptuirea grelei șimultiplei opera, ce-și propune Institutul Social Român.

Primiți, iubite domnule coleg, odată cu cele mai cor-diale salutări, asigurarea înaltei mele stime colegiale.

Președintele Institutului Social RomânDimitrie Gusti

***

REGULAMENTUL PREMIULUI ING. MIHAIL MANOILESCU

Art. 1. – Din venitul fondului de 80.000 lei, în rentaîmprumutului „Unirii” din 1919, donat Institutului ded-l inginer Mihail Manoilescu, membru al Institutului, seînființează un premiu anual de 4.000 lei.

Acest premiu se va numi Premiul „Inginer Mihail Ma-noilescu”.

Art. 2. – Premiul se acordă celei mai bune lucrări ori-ginale asupra oricărei chestiuni din domeniul economieiindustriale din România, conform normelor de mai jos.

Art. 3. – În regulă generală, poate concura la acor-darea acestui premiu oricine a făcut o lucrare, cu su-biectul ce singur și-a ales, din domeniul mai sus arătat.

Totuși Comitetul ISR poate hotărî a se ține concurspentru un subiect anume determinat, cu condiția caanunțarea chestiunii de tratat să se facă cel puţin un anînainte de data fixată pentru depunerea lucrărilor desti-nate concursului.

Comitetul ISR mai are dreptul să acorde premiul,după propunerea vreunui membru al ISR și în confor-mitate cu art. 9, chiar unui autor care nu și-a prezentatlucrarea la concurs.

Art. 4. – Lucrările înaintate pentru concurs trebuiescscrise în limba română și tipărite sau în manuscris. Înacest din urmă caz scrisul va fi citeț și îngrijit, altfel lu-

memoria istoriei


crarea nu va fi primită la concurs.Art. 5 – Lucrările imprimate vor fi prezentate în cinci

exemplare. Lucrările manuscrise vor fi depuse fără a seindica numele autorului, însă vor purta pe prima paginădeviză sau un motto. Ele vor fi însoțite de un plic sigilat,în care va fi reprodusă deviza sau motto, și în care seva arăta și numele autorului. Numai plicul lucrării pre-miate se va deschide în public, celelalte plicuri nu sevor deschide decât în cazul când, cerându-se înapoie-rea manuscriselor, persoana însărcinată cu aceastăoperație, va avea nevoie să deschidă plicurile, pentru ase putea stabili proprietatea manuscrisului reclamat.Această persoană este obligată a nu divulga conținutulplicului deschis în acest scop.

Art. 6 – Comitetul Institutului are dreptul să repro-ducă lucrarea premiată, în revista Institutului, fără caautorul să aibă vreo pretenție din această cauză.

Art. 7 – Manuscrisele nereclamate rămân după unan proprietatea Institutului și pot fi înscrise în bibliotecasa.

Art. 8 –Lucrările care concură la premiu trebuiesc săfie depuse cu cel puțin 2 luni înainte de data fixată pen-tru acordarea premiului. Această dată se stabilește deComitetul ISR și se publică în revista Institutului și încâteva ziare, din cele mai răspândite.

Art. 9 – Comitetul ISR hotărăște care din secțiile ISRurmează a examina, după competența sa, lucrările pre-zentate la concurs. Secția sau secțiile astfel desemnate,aleg unul, sau mai mulți raportori, care vor cerceta lu-crarea și referi secției, printr-un raport motivat. Raportulse citește și se discută în ședința secției și apoi fiecarelucrare este pusă la vot secret, după normele stabilite

în art. 6 din statutele ISR. Rezultatul votului se comu-nică comitetului I.S.R., care este ținut a confirma alege-rea făcută de secție, asupra lucrării care a întrunit celemai multe voturi, după normele stabilite în art. 6 din sta-tute. Comitetul poate infirma votul secției, în cazurile încare secția nu și-a exprimat votul conform art. 6 din sta-tute, adică numai pentru chestiuni prea formale, fără aputea aprecia valoarea lucrării. În acest caz secția vaproceda la o nouă votare.

Art. 10 – Proclamarea rezultatului definitiv se vaface, pe cât posibil, în ședință publică și solemnă, cândse va citi și raportul asupra lucrărilor prezentate. Rapor-tul se va publica în revista Institutului.

Dacă într-un an nu s-a acordat premiul, valoareapremiului se rezervă pentru anul viitor; Comitetul poatedecide și că ea se va adăuga la valoarea premiului dinacel an, de asemenea el poate decide capitalizarea pre-miului.

În caz când Institutul Social Român s-ar dizolva, ca-pitalul premiului va trece la Academia de Înalte StudiiComerciale și Industriale din București, cu destinațiaprevăzută în scrisoarea de donație a d-lui inginer MihailManoilescu.

Lucrarea socotită cea mai bună, tipărită în cursulanului trecut asupra oricărei chestiuni din domeniul eco-nomiei industriale din România, va primi premiul de4.000 lei pe 1922. Autorul, titlul și raportul care a cerutpremierea se vor da publicității la timp, prin „Arhiva pen-tru Știința și Reforma Socială” și ziarele mai însemnate.

(Arhiva pentru Știința și Reforma Socială, Anul IV,Nr. 4-5/1923, pp. 644-646)

Dimitrie Gusti

critica criticii


Interesul lui Pompiliu Constantinescu pentru operalui Tudor Arghezi a fost constant şi progresiv. În 1940,el culminează prin cea dintâi monografie închinată poe-tului Cuvintelor potrivite şi tot din acelaşi an datează şitextul care ne preocupă acum. „Nota” criticului are capunct de rezistenţă constatarea coexistenţei în viziuneaargheziană a două interpretări cel puţin opuse cu privirela esenţa actului creator. Acesta ar fi când meşteşug,când har, pendularea poetului între o estetică şi o mis-tică verbală caracterizându-i aşadar o concepţie oare-cum contradictorie.

Semnalând încă de la început faptul destul de para-doxal că atât admiratorii, cât şi detractorii lui Arghezii-au remarcat forţa extraordinară a invenţiei expresive,P. Constantinescu consideră că, dacă atitudinea celordin urmă era de aşteptat în faţa revoluţiei verbale înfăp-tuite de poet, „mai ciudat e fenomenul celălalt, al pre-ţuitorilor”, care s-ar mulţumi a-i socoti opera „dreptexpresia unui «geniu verbal», cu exclusivitate sau încea mai mare măsură”. Explicaţia acestei „judecăţi uni-laterale”, venind tocmai din direcţia „unei părţi din criticapozitivă a operei argheziene”, o caută criticul în elemen-tele înseşi ale formaţiei şi devenirii poetului. Preocupa-rea pentru estetica verbală este legată astfel deambianţa cenaclului macedonskian. Sunt numeroasetextele în care Arghezi îşi mărturiseşte o artă poeticămarcată în chip substanţial de experienţele artistice aletinereţii sale: „Este neîndoios că poetul Cuvintelor po-trivite a folosit lecţia «esteticii verbale» a lui Macedonskişi a simbolismului francez, dacă ne raportăm la epocasa de formaţie, şi că niciodată n-a încetat să socoteascăarta lirică drept o inovaţie în expresie, în ce priveşte la-tura formală a poeziei”.

Arghezi a evitat însă excesele maestrului său atâtprintr-o indiscutabilă superioritate a înzestrării poetice,cât şi „prin structura sa de poet religios, prin intuiţiile

sale lirice, atât de opuse cântăreţului Nopţii de mai”.Fără a renunţa vreodată la „concepţia sa de «esteticăverbală»”, Arghezi a îmbrăţişat, pe lângă această vi-ziune formală, „şi o concepţie mistică a creaţiei literare”,care şi-ar avea „origini mai depărtate decât teoriile in-strumentaliste macedonskiene şi decât sugestiile pri-mite din simbolismul francez” şi ar urca până laexperienţa religioasă a poetului, considerând Biblia ca„permanentul său izvor de inspiraţie, oricâte abateri armanifesta, uneori, de la această matcă”, încât conchidecriticul printr-o sugestivă formulare: „Cultura beletristicăa d-lui Arghezi s-a grefat pe structura sa de călugăr”.Există argumente şi există texte care vorbesc deopo-trivă despre această ambivalenţă a gândirii şi a practiciipoetice argheziene: „Conştiinţa estetică şi conştiinţamistică a scriitorului au mers mână-n mână, înainte decele mai caracterizate opere ale maturităţii sale, de poetcreştin”.

Este momentul pentru critic de a-i face poetului opertinentă portretizare. Arghezi n-ar fi „un poet muzical;lirica sa e plastică interioară, viziune, tradusă în plasti-citatea figurativă a expresiei”. Poetul român s-ar apropiamai ales de Hugo şi Rimbaud, meşteşugul întrecând lael mistica verbală de tip Mallarmé, întrucât Arghezi n-arfi mers niciodată atât de departe încât să-şi mutileze vi-ziunea lirică „de dragul de-a inventa un limbaj exclusival poeziei, cum a sfârşit mucenicul celui mai sublim şiabsurd vis, care a fost autorul lui Un coup de dés”. Spe-culaţia lui P. Constantinescu devine totuşi discutabilă înacest punct, căci dincolo de mistica verbală evidentă şirecunoscută de el însuşi, la Mallarmé, nici aplicaţia es-tetică artizanală nu poate fi subestimată, în timp ce laHugo şi mai cu seamă la Rimbaud mistica poeziei e vi-zibilă cu ochiul liber.

Oricum ar fi, Arghezi se mărturiseşte singur contem-poran „cu Homer, cu Moisi, cu evanghelistul Ioan şi cu

Florin Mihăilescu

POMPILIU CONSTANTINESCU: „NOTA LA ESTETICA ARGHEZIANĂ”

(revizitări critice)

critica criticii


Anton Pann, cântăreţul de la biserica Olari”, o ipostazăpe care o confirma fireşte nu Ioanele de lemn, cu vio-lenţa lor satirică, dar cu siguranţă Psalmii, aşa cum eine pun „în faţă pe căutătorul arzător, sfâşiat de îndoielişi obsedat de chipul Tatălui ceresc”. Considerând căpoetica afirmată de Arghezi în Testament „nu defineştealtceva decât «estetica verbală»”, P. Constantinescutrece din păcate, după cum ni se pare, puţin prea re-pede peste nişte versuri care atestă şi la acel momentcoabitarea şi colaborarea celor două concepţii poetice:„Slova de foc şi slova făurită/ Împărechiate-n carte semărită”. El acordă în schimb deosebită atenţie „poemeiliminarei a volumului Flori de mucigai”, în care desco-peră, pe drept cuvânt de altfel, sugestia posibilităţii „uneiinspiraţii mistice, dincolo de meşteşugul scriitoricesc”.

Impresia criticului este că „preocuparea de meşte-şugul scrisului, obsesia «esteticii verbale»” se ate-nuează cu timpul în beneficiul „concepţiei mistice ainspiraţiei”, aşa cum se poate cu claritate desprinde şidintr-un volum ca Hore. Însă grija poetului pentru acu-rateţea şi expresivitatea verbală rămâne mereu la fel demare ca totdeauna, îmbinând constant note variate şichiar contradictorii şi închegând în ultimă instanţă unportret de maximă complexitate, care-l determină peP. Constantinescu să conchidă, în această primă partea articolului său, că „lirica argheziană este un universmoral destul de complicat şi, sub vorba de foc sausuavă care acoperă intuiţiile ei poetice, se deseneazăo structură de un mare dramatism interior şi se zbateun spirit religios de accente profetice sau de preamăriri de psalmist”.

În continuare, criticul aminteşte opinia lui MihaiRalea cu privire la „revoluţia” pe care verbul argheziana săvârşit-o în „arta scrisului românesc, şi în proză, şiîn versuri”, opinie care a făcut carieră în critica noastrăşi a condus la variaţii pe această temă, dintre care ceamai interesantă a fost probabil aceea datorată lui Vla-dimir Streinu. Acesta din urmă a utilizat într-un articolformula de „geniu verbal”, punându-l pe poetul românîn relaţie de dependenţă cu structura spirituală a luiBaudelaire, de unde mai apoi concluzia negativistă a luiEugen Ionescu „care-a voit să reducă lirica arghezianăla virtuozitate retorică şi la anecdotism pitoresc”. Totîntr-un asemenea context de interpretare s-a născut şiatitudinea la fel de depreciativă a lui Nicolae Davidescu„care a dedus din «estetica verbală» a poetului, văzutăca o artă senzorială a cuvântului, caracterul de creaţie«minoră» a întregii opere argheziene”.

Dornic „să fixeze mai de-aproape spiritul esteticii ar-gheziene, valabil şi sub aspectul «esteticii verbale» şial concepţiei mistice a inspiraţiei”, P. Constantinescu seapleacă şi asupra altor texte, extrase din Cartea cu ju-cării şi din Hore, unde viziunea artei ca meşteşug e du-blată de aceea a artei ca har de origine divină. Dereţinut este observaţia criticului conform căreia, în cazullui Arghezi, „concepţia mistică a inspiraţiei se deose-beşte de cunoscuta concepţie romantică” prin faptul că

merge „spre izvorul biblic; ea face din actul poetic undicteu al Duhului Sfânt”. De o reală utilitate este şi con-sideraţia că ideea artei-meşteşug „nu contrazice întrunimic perspectiva mistică a inspiraţiei, căci se comple-tează într-un fel de identitate a Poetului cu Dumnezeu,creatorul lumii”. Asemenea acestuia, artistul îşi treceopera prin „două stadii distincte; unul aparţine inspira-tului, duh revărsat din duhul divin, şi altul meşteşugaru-lui, care prin strădania «cuvintelor potrivite» îşimodelează inspiraţia, aşa cum şi Dumnezeu, în virtuteaputerii lui creatoare, şi-a modelat universul cu unelte caşi omeneşti în cele şase zile ale facerii”. Criticul citeazăîn acest sens versuri semnificative din cunoscutelepoeme argheziene Facerea lumii şi A.B.C.,atrăgândatenţia deopotrivă asupra existenţei a „numeroase frag-mente şi poeme întregi” din volumul Ce-ai cu mine, vân-tule?, care probează în mod evident aceeaşi împletirea celor două concepţii despre „poeta faber” şi poetul in-spirat. Şi P. Constantinescu reia afirmaţia deja făcutăcă „teoriile simbolismului s-au grefat pe stratul originaral monahului, care l-a căutat pe Dumnezeu în singură-tate şi în viaţă, după cum îl caută, îl simte şi-l trăieşte înactul creator poetic, semn el însuşi al misterioasei puteria Creaţiunii”. În fine, criticul încheie îndemnându-ne sănu uităm „că izvorul Cuvântului mistic e în Biblie” („Laînceput era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şiDumnezeu era Cuvântul”) şi că Tudor Arghezi „s-a măr-turisit, cum ştim, contemporan în spirit cu evanghelis-tul”.

Întreaga demonstraţie a lui P. Constantinescu aretoate elementele necesare pentru a ne convinge. Pelângă exemplele pe care ni le oferă el însuşi, se potdescoperi şi altele mai noi la fel de concludente. Osci-laţia poetului între cele două perspective nu este pe dealtă parte, într-adevăr, cât de puţin contradictorie, în mă-sura în care se impune cu evidenţă oricui faptul, uşorde verificat, că munca singură, fără scânteia unei inspi-raţii preliminare, nu poate genera mai mult decât unsimplu şi minor obiect artizanal, a cărui eventuală îm-plinire tehnică nu va produce însă niciodată autenticulfior al artei. Tot astfel nici iraţionala inspiraţie nu estedecât primum movens al elaborării unei opere artistice.Poetul trebuie să fie prin urmare un „iluminat”, prin gra-ţia divinităţii, după cum era convins Arghezi, dar în ace-laşi timp un mare truditor, care să onoreze prin efortulsău darul ales ce i s-a făcut. Creaţia autorului Cuvintelorpotrivite rămâne prin ea însăşi de fapt ilustrarea cea maigrăitoare a armoniei dintre har şi meşteşug, încât ideealui P. Constantinescu aproape că nu mai are nevoie dealte argumente. Dincolo de declaraţiile alternante alepoetului, atât de convergente în acelaşi sens, opera luieste cu siguranţă cea mai strălucită expresie a sintezeidesăvârşite dintre inspiraţie şi efort, iar în felul acestaşi demonstraţia cea mai vie şi mai convingătoare, pedeasupra oricărei demonstraţii critice, inclusiv aceea alui P. Constantinescu însuşi.

cronica limbii


Tinerii din ziua de astăzi sînt altfel decît vîrstnicii. Sespune aceasta mai mereu şi pretutindeni, cu o emfazăde parcă s-ar descoperi cine ştie ce adevăr. Numai căadevărul acesta a devenit truism, căci, de cînd lumealume, tinerii au fost altfel decît vîrstnicii. Că „tinerii dinziua de astăzi” (am pus expresia între ghilimele nu pen-tru vreo conotaţie, ci pentru că mereu se spune aşa)sînt altfel decît tinerii de ieri sau alaltăieri rămîne de de-monstrat. Accesul rapid la informaţiile cele mai diversenu probează că sînt altfel, ci doar că sînt mai informaţi.Fiecare generaţie a crezut sau a sperat să fie aşa şi fap-tul a fost remarcabil, mobilizîndu-le energiile. A fost de-viza generaţiei de după primul război mondial şiperioada interbelică a însemnat un pas enorm pentruîntreaga societate românească. Dar afirmaţia o făceaucei din generaţia cu pricina despre ei înşişi şi s-au do-vedit consecvenţi, cu sau fără generaţia mai vîrsticilor.Nu am vreun cuvînt împotriva tinerilor. Nume sonore dinrîndul lor devin cunoscute în ţară şi peste hotare. Darafirmaţia că tinerii din ziua de astăzi sînt altfel se audeîndeosebi din gura mai vîrsticilor (le cer iertare pentrucuvîntul acesta, dar îmi pare cel mai potrivit, din multepuncte de vedere!), care parcă ar încerca să se deabine pe lîngă tineri, din nu ştiu ce motive. Îmi pare că ti-nerii fac, ceea ce este demn de toată stima.

În directă legătură cu ideea că tinerii din ziua de as-tăzi sînt altfel este aceea că tinerii din ziua de astăziscriu altfel decît ceilalţi (aici se includ nu numai maivîr stnicii, ci şi tinerii de altădată). Afirmaţia este fie untruism, fie un fals. Există o ştiinţă care se cheamă gra-fologie şi care se ocupă cu studierea particularităţilor in-dividuale ale scrisului, stabilirea autenticităţii diferitelorînscrisuri (documente olografe, semnături etc.). Pebaza experienţei acumulate s-a trecut la identificareaparticularităţilor autorului înscrisului, de mare impor-tanţă în grafologia patologică, preocupată de deformă-rile scrierii, provocate de cauze maladive.

Nu numai scrisul diferă de la o persoană la alta, ci şivorbirea curentă. Făcînd abstracţie de stilul ştiinţific,unde se caută (se ajunge la) formulările cele mai clareşi care aproape s-au pietrificat, de tipul suma unghiurilorunui triunghi este 180o, vom constata că fiecare vorbitor

ţine să-şi personalizeze enunţurile. Simpla rearanjare acuvintelor se datorează dorinţei vorbitorului de a trans-mite o informaţie altfel. Putem proba aceasta cu între-barea Este aici Ion?, care spune şi nu spune acelaşilucru cu Ion este aici?, sau Este Ion aici?, căci diferăaccentul logic. Chiar dacă vorbitorul nu ar vrea, ar oferiinformaţii despre el. Aşa aflăm informaţii despre sex(comp. Sînt fericit cu Sînt fericită), despre apartenenţala un anumit strat de cultură (comp. sper cu nădăjdu-iesc, hazliu cu ilar, determinat cu hotărît, dressing cusos, cool cu mişto etc.) etc. Folosirea unui cuvînt sau aceluilalt se înscrie în limitele corectitudinii, afară de si-tuaţia cînd am pune în gura unui personaj din secolul alXIX-lea cuvinte care nu intraseră în limba română. Afir-maţia că cineva vorbeşte literar cînd comunicarea sanu transmite nici o informaţie despre sine e, deci, numaiparţial corectă. De obicei note particulare transpar la totpasul, prin variante familiare ale formelor literare. Fie-care om vorbeşte într-un fel într-o conversaţie cu prie-tenii şi altfel într-un raport de serviciu.

Aşa stînd lucrurile, nu trebuie probat că, dacă fiecareindivid vorbeşte într-un mod aparte, grupurile de vorbi-tori au şi ele particularităţi de comunicare, ca atare nuse poate respinge ideea că tinerii au particularităţile lorlingvistice. Afirmaţia de la care am pornit e, deci, untruism.

Pornind de la afirmaţia acceptată, s-ar putea înţe-lege şi că tinerii din ziua de astăzi au dreptul să vor-bească şi să scrie altfel, pentru simplul motiv că sîntaltfel. S-ar ajunge, însă, la un nonsens; limba este celmai important mijloc de coeziune socială, asigurînd co-municarea în interiorul unei generaţii, dar şi între gene-raţii. Este cazul să amintim că trecerea de la grafiachirilică la cea latină a întîmpinat rezistenţa celor con-ştienţi de ruptura ce se producea în cultura română.Consultarea arhivelor vechi e astăzi îngreuiată întîi defaptul că limba oficială a fost, pînă în secolul al XVII-lea,cea slavonă şi, apoi, chiar dacă se scria româneşte, sefolosea scrierea chirilică, astăzi cunoscută de din ce înce mai puţini.

În orice variantă a ei, limba actualizează particulari-tăţi individuale şi de grup, dar, conştienţi de acest fapt,

Gheorghe Moldoveanu

A SCRIE ALTFEL

cronica limbii


vorbitorii renunţă la tot ce ar putea împiedica procesulde comunicare. Fiecare vorbitor foloseşte în comuni-care mai multe registre ale limbii, pe primul loc fiind re-gistrul (varianta) literar(ă), şi cel (cea) familiar(ă), ceimai mulţi avînd şi conştiinţa celor două variante, şi a fo-losirii lor în mediul specific. Faptul presupune că vorbi-torul face distincţie între variante, cunoaşte şi leexploatează virtuţile. Această experienţă se dobîndeştepe parcurs, copiii ajungînd să înţeleagă că, aşa cum nuse pot comporta în toate locurile ca în familie, anumitecuvinte şi forme lingvistice acceptate în familie nu facimpresie bună în altă parte. Tot în timp se conştienti-zează faptul că în comunicarea orală regulile sînt maipuţin stricte decît în cea scrisă. Explicaţia e relativ sim-plă. Pe de o parte posibilitatea apariţiei greşelilor e maimare în comunicarea orală, mai ales în cazul persoa-nelor cu ritm alert al comunicării. Timpul pentru alegereacuvintelor şi a formelor este mai limitat, cuvintele îşi iauzborul (porumbelul!) şi corectarea nu e posibilă (şi deteama că ar atrage atenţia asupra greşelii). În scris, tim-pul necesar selectării e mai lung şi, în cazul unei greşeli,se poate reveni, pentru corectare. Greşeala din expri-marea orală e privită cu mai multă îngăduinţă, chiardacă e observată (există însă, şi posibilitatea să scapeneobservată), pe cîtă vreme greşeala din scris este multmai aspru sancţionată.

Faptul că pentru procesul de transpunere în scrisdispunem de mai mult timp decît pentru comunicareaorală este compensat de posibilitatea apariţiei mult maimultor greşeli. Normele recomandă pronunţarea diferităa lui e la început de cuvînt sau silabă în cuvintele dinvechiul fond faţă de cuvintele noi, dar în pronunţareacurentă caier se pronunţă la fel cu aer, iepure la fel cuepopee etc. şi nu deranjează prea mult; în scris însăgreşeala nu scapă nesancţionată. Îngăduinţa pentruabaterea de la pronunţarea corectă este justificată,într-un fel, de existenţa unor norme oscilante; el, este,era se scriu fără i semivocalic, pentru că aşa s-au scristotdeauna, dar, fiind cuvinte vechi, se pronunţă cu i se-mivocalic (ĭeste, ĭel, ĭera). În schimb cuvîntul iele, nu-mele zînelor rele, rezultat din substantivizareapronumelui ele, se scrie precum se pronunţă, asigurîndşi deosebirea valorii celor două cuvinte. Şi nu sînt sin-gurele dificultăţi, căci uneori ce scriu diferit secvenţe so-nore asemănătoare (e scor nul, dar nu-l văd; cîntă încor, dar cred c-or veni etc.). Să nu mai vorbim desprefolosirea a două litere diferite pentru acelaşi sunet, î şiâ. Înainte de a pricepe că neînţeles e format prin deri-vare de la înţeles, copilul trebuie să ştie că acest cuvîntse scrie cu î, deşi litera e în interiorul cuvîntului, dar înneînţelegând trebuie să folosească o dată î şi o dată â,în ambele situaţii literele aflîndu-se în interior.

Comunicarea în scris pretinde, deci, mai multă aten-ţie decît cea orală. Unele motive le-am văzut mai sus.Rigiditatea normelor ortografice („aşa da, aşa nu!) estede fapt contestată de tinerii care văd în ortografie un as-pect exterior al comunicării, căruia nu ar trebui să i seacorde aşa de multă atenţie. Se extinde, într-un fel, ati-tudinea faţă de scris.

Varianta orală a comunicării verbale se foloseşte cu

mult mai frecvent decît cea scrisă, chiar şi în cazul celorpreocupaţi de semeseuri. De aici dezinteresul faţă descriere; din moment ce vorbirea este dobîndită de la na-tură, şi, de bine, de rău, toată lumea vorbeşte (nu avemîn vedere cazurile patologice!), scrisul a fost inventat deom sau de cel cu coarne pentru a complica situaţia oa-menilor, iar atunci nu merită atenţie. Aşa se explică fap-tul că la puţină vreme de la absolvirea clasei a VIII-amulţi nu mai ştiu să scrie şi să citească: lipsa practiciide a scrie şi a citi. În schimb s-a răspîndit în rîndul celorcu mai puţină ştiinţă de carte comunicarea prin telefonsau facebook. O privire fugară asupra mesajelor trans-mise pune în lumină dezinteresul total pentru felul cumse scrie; important e să comunici! Pardon, să sociali-zezi. Cineva îmi reproşa că nu poate socializa cu cîinelemeu.

Semeseurile nu sînt prin ele înseşi un rău; au apărutdin nevoia de a transmite cît mai repede o informaţie încît mai puţine cuvinte. Dar cînd vezi că doi oameni staualături şi comunică prin semeseuri nu se poate să nu teîntrebi despre eficienţa demersului lor. Cel de alături ela aceeaşi distanţă cu cel din Australia. Şi, cum un răunu vine niciodată singur, aceste semeseuri pocesclimba, în multe feluri. Invocarea grabei nu poate justificagreşelile, cum graba nu poate justifica neglijenţa vesti-mentară. Dacă vom aduce în discuţie prescurtările şilipsa diacriticelor, nu mai e nevoie să vorbim despre or-tografie.

Întotdeauna prescurtarea cuvintelor a ajutat la înre-gistrarea mai rapidă a informaţiilor. Din această nece-sitate s-a creat stenografia. Dar procesul scrierii sebazează pe nişte convenţii (ortografia însăşi e conven-ţională). Este motivul pentru care lucrările care nor-mează scrierea au şi un capitol Abrevieri. Celelalteabrevieri sînt individuale şi a pretinde altcuiva să le fo-losească pe ale tale este lipsă de eleganţă (era să ziclipsă de educaţie, dar nu am zis!). Nefolosirea semnelordiacritice poate conduce la grave confuzii. Ce sens areenunţul Sotia ta e de prost gust? Dacă citim „şotie”,poate fi în regulă, dar dacă citim „soţie” e o jignire. Nudiscutăm aici despre echivocul intenţionat. Am publicato vreme în urmă cartea cu titlul Tarasenii, citit de unii„tărăşenii”, ceea ce nu era greşit, cuvîntul apărînd încarte de mai multe ori; doar cei care au citit cu atenţieau constatat că titlul este „ţărăşenii“, un cuvînt inexistentîn limba română, denumind grupa oamenilor care auplecat de la ţară, dar nu au ajuns la oraş; sînt jumătateţărani, jumătate orăşeni.

Am găsit pe un site matrimonial invitaţia făcută dori-torilor de relaţii matrimoniale să fie atenţi la ortografiecînd îşi scriu semeseurile, pentru că riscă să fie des-consideraţi înainte de a începe relaţia dorită. Nu esteexclus ca autorul invitaţiei să fi fost prof de rom (scuzaţiprescurtarea, folosită de cei mai mulţi dintre elevi!), dare prea puţin probabil. Eu am găsit sfatul unui om bineintenţionat, care vrea să menţină site-ul la un standardridicat; aşa cum oricine merge la prima întîlnire cu o per-soană trebuie să aibă vestimentaţie potrivită, în scristrebuie să folosească limba potrivită. Comparaţia nu edeplasată; scrisul a fost considerat haina de sărbătoare

cronica limbii


a limbii şi textul scris este apreciat ca fiind cartea de vi-zită a celui ce scrie. Nu cred că e nevoie de alte consi-deraţii.

Ciudat e că chiar unii dintre dascălii de limba şi lite-ratura română nu văd necesară insistenţa pe scrisul co-rect. În cancelaria unui liceu industrial am deschis acestsubiect şi unul dintre luptătorii pentru cauza limbii ro-mâne, cum îmi place să le spun colegilor de aceeaşidisciplină, a formulat sec: cu ce îl ajută pe mecaniculauto cunoaşterea ortografiei? Se împiedica de propriasa necunoaştere. Ortografia pune ordine în scriere, iarlipsa de ordine aduce prejudicii în orice domeniu. Cinedovedeşte neglijenţă în folosirea limbii lasă loc neglijen-ţei şi în alte activităţi.

Nu am vorbit despre scrisul de mînă, care se dete-riorează de la o zi la alta. Motivul este foarte simplu:spaţiul redus acordat acestei activităţi în şcoală. Moder-nizarea, a cărei contribuţie la dezvoltarea învăţămîntuluinu poate fi contestată, a făcut ca scrisul să-şi piardă dinimportanţă. Profesorul foloseşte calculatorul, elevii pre-iau informaţiile prin copy-paste direct în tablete. La te-mele pentru acasă (dacă se dau!) se foloseşte acelaşiprocedeu pentru preluarea informaţiilor din alte surseşi, puse cap la cap, formează dosarul cu informaţii ce-rute de profesor. Înainte se zicea că cine scrie citeştede două ori, are mai mari şanse să ordoneze informa-ţiile, să le transforme în cunoştinţe. E uşor de înţeles căprin copy-paste informaţiile nu se structurează; nu tre-buie să mire că doar unii dintre elevi, cei mai dotaţi, des-cifrează sensul noilor informaţii. Încă de acum două miide ani latinii ziceau est modus in rebus „este o măsură

în toate”. Este bine ştiut că orice foaie îşi are reversul;folosirea calculatorului în procesul de învăţămînt pre-zintă nenumărate avantaje, dar aduce şi dezavantaje.Pierderea deprinderii de a scrie este unul dintre aces-tea. Nu am înţeles nici de ce şcoala a renunţat la cali-grafie. Au apărut însă firme care au ca obiect caligrafiaşi nu duc lipsă de cursanţi. Va fi fost considerată in-utilă?! Dar dacă îi învăţăm pe elevi frumosul în vesti-mentaţie, şi e foarte bine, de ce să nu-i învăţăm şi săscrie frumos, că frumosul trebuie să-i însoţească în totce fac?

Vorbesc şi scriu tinerii din ziua de astăzi altfel? A lecontesta particularităţile ar fi o greşeală de neiertat, dara le reduce limba la particularităţi ar fi o greşeală maimare. În vorbire particularităţile se fac mult mai simţite,iar scrierea face abstracţie de acestea, lăsînd loc de ac-ţiune normelor literare. Altfel tinerii riscă să nu mai poatăcomunica decît între ei, renunţînd la enorma experienţăsocială pe care o cunosc în primul rînd prin limba scrisă.Calculatorul nu face abstracţie.

Dacă se invocă faptul că tinerii sînt altfel, pentru ale trece cu vederea neglijenţele, de orice fel, atunci tre-buie să spunem că neglijenţa nu e o particularitate a ti-nerilor, că a caracterizat şi va caracteriza lipsa deeducaţie, indiferent de vîrstă şi că, din păcate, lipsa deeducaţie se accentuează cu timpul. Şi primii care ar tre-bui să conştientizeze faptul sînt mai vîrstnicii care, fărăinformaţii minime în funcţionarea limbii, promovează unfals. Nici o generaţie nu se poate caracteriza prin neîm-pliniri.

Suceava, februarie 2019

sămânța de vorbă


Nume de firmă SRL, de atelier creativ, de grup dedesigneri, de site cu bancuri, titlu de film, de cântec, despectacol teatral, de show pentru tineret, nume de con-curs de pictură pentru copii, pentru adulți ori picturănaivă, subiect de aforisme etc., „caii verzi pe pereţi” esteuna dintre cele mai prolifice și mai ofertante expresii,pliabilă în toate domeniile posibile, inepuizabilă în pu-terea cameleonică de adaptare, de a fi factotum.

Atrage expresia pentru evadarea „sans frontières” înimaginar, fantastic, poetic, ludic, filosofic, antropologic,biblic și-n câte și mai câte daraveri existențiale sadea.

În arta graffiti toți caii sunt verzi (uneori albaștri, movori roz-bombon) - maro, albi, căci negri ar fi prea banali,fără șarm.

„Cai verzi pe pereti” este „un atelier creativ dedecorațiuni pentru interior: autocolante decorative deperete, fototapet” – oricând să puteți decora camera co-piilor cu cai verzi pe pereți și alte personaje imaginarețâșnind din curcubeul minții. Uite cum și pereții potspune basme! Cu autocolante devii ilustrator de perete,cu „patalama la mână”. Reclama la tablouri decor im-primate „digital forex”, „cai verzi pe pereți”, ca musai săpui caii ăia verzi pe pereți și nu altundeva, pe acoperișsau pe hubloul avionului, ori în copaci, pe o pajiște al-bastră ori liliachie…

La Brașov nu mai visez bilete la „Cerbul de Aur” , cila Grupul de sunete-litere-şi-culori „Caii verzi de pe pe-reţi”, la o agapă cenaclieră, tot m-am virusat eu rău cucenaclurile astea.

O firmă „cai verzi pe pereţi” SRL este chiar înscrisăîn registrul de comerț, cu tot tacâmul birocratic necesar:detalii de identificare, cod unic de înregistrare, numărde înmatriculare, sediu, informaţii de contact (telefon –fax – email) toate mai mult sau mai puțin fantomatice,ori cu echivoce puncte de suspensie ori spațiu alb caperetele pentru bătut cuiul de agățat numele firmei și alcailor. Producătoare de Tshirt – tricouri „cai verzi pepereți”, cu o simpatică mutră de cal zâmbitor neche-zând, un logo de milioane, ca de umor de export laOZN.

Versurile unei melodii (nu știu dacă a devenit hit) alui Smiley – printre altele și cântăreț de pop și dance,au ca poveste din culise declanșatoare reproșul mamei:„visezi la cai verzi pe pereți”. Când viața te loveșteparșiv „zâmbești și continui să speri, visând la cai verzipe pereți”, „Fii optimist, vei găsi paradisul promis,/ L-amgăsit și acum ce credeți că vedeți, cai verzi pe pereți”.

Traducerea în engleză, literală, „green horses on thewall”, pare cam à la Chirița, gen „pour les fleurs de cucu(de florile cucului)”. În texte gen Studies in Political Hu-mour) sensul expresie perceput de englezi, definește oatitudine la români, de „comportament prostesc” (beha-ves foolishly). Echivalența aproximativă engleză ar fi înexpresia „to chase the wild goose”, care pentru noi, adlitteram, „să vânezi gâște sălbatice”, sună la fel, destulde anost, fără șarm figurat, nu prea sugerează „a urmărihimere”, „ballyhoo” (născoceli gen „cai verzi pe pereți”).

Expresia e chiar titlu de film: „Și caii sunt verzi pepereți ”, un lung metraj, comedie de Dan Chișu, „Un dis-curs despre relația dintre fraieri și nemuncă,” „Să po-vestim despre cum am luat ţepe”, Despre iluziaîmbogățirii și ieșirea salvatoare din ea: „Greu mi-a fostcât am fost bogat, da’ acu gata. Am scăpat!”. Film ajunsși pe la Festivalul de Film de la Varna, și astea zău cănu-s „cai verzi pe pereți”!

Parafrază la „Și caii se-mpușcă?”. Cum ai trageîntr-un dolar de film, „Un dolar găurit”. Și dolarii suntverzi, verzișori, nu?!

O piesă de teatru: „Cai verzi pe pereți”, adaptare deGabriel Apostol după Viorica Huber se asezonează curecomandarea „copiilor peste 6 ani”.

Visezi la cai verzi pe pereţi? – denotă semn deinteligență, titrează un blog al fericirii.

Ori un cabinet psihologic (iată o nouă terapie, terapieprin vis, oniricoterapie).

Și mai ales unul de consultanță managerială: cumsă ajungi în „Business Magazin” făcând bani din „caiverzi pe pereți”.

Sinonim: „ești cu capul în nori” și cum asta a devenit

Maria Nițu

HERGHELIA DE „CAI VERZI PE PEREŢI”



etichetă pentru poeți, iată-te și poet, sigur avangardist.Cine nu te înțelege, nu-ți înțelege nici visele de poet,unde orice e realizabil, dacă ai credința în puterea ta.

Oare așa sunt și omuleții verzi din OZN-uri?! „Cai verzi pe pereți” există cu adevărat, altfel n-ar

umbla atâta lume după ei” (decreta aforistic Mihail Ma-taringa).

&Să revenim la caii noștri! (expresia de fundal „să re-

venim la oile noastre” – revenons à nos moutons!, lasubiect, mon cher! e o altă temă de casă, work home,că tot se poartă englezismele, noul trend!)

(Notă interstițiu: temeinic, etimologia expresiei ogăsiți în dicționarul de expresii românești al lui Sorin Du-mistrăcel, ori Cristinel Munteanu dixit, într-un articol cuun motto poetic din Nichita: „Frunză verde de albastru /Mă doare un cal măiastru” etc. Dezlegăm ghicitoareaascultând și poveștile lingviștilor, cum stau ei la taclale– E. Coșeriu, H. Tiktin, Rodica Zafiu, Gr. Brâncuș etc. –gâlceava înțelepților cu lumea vorbelor, încercând sădezlege ghemul logicilor, logica limbajului şi logica gra-maticii, împletite ca șnurul de mărțișor).

La început doar sintagma „cal verde” ar fi circulat cao metaforă a absurdului. (În albaneză la fel poți întâlni„cal verde” „kalë jeshil” – ceva imposibil, inexistent).

Expresiile metaforice, ca frumoase fiice ale imagina-rului, sensul figurat derivat din cel imediat, concret, se

regăsesc multe și în alte limbi, consecință a contactelor– fericite logodne și mariaje mixte, din dragoste, bat-ovina – într-o tainică transhumanță culturală. Se gene-rează astfel un fel de universalii metaforice, imaginare.

Pentru a întări ideea imposibilului, pe lângă „laPaștile cailor”, se adaugă „la Paștile cailor verzi”.

De la Tiktin citire, pasăm în voleu enunţul paremio-logic „Cal verde şi grec (armean, sârb) cuminte (nu s-avăzut)”. Poporenilor ăstora le mersese buhul din ve-chime de tare nărăvași ce erau. E în istoria lor să fieaprigi, doar știm de războiul troian, de genocidul ar-mean, de luptele de la Kosovo …

Mai cunoscut, la popoare mai pașnice, așa ca noi,de văzut nu s-a mai văzut „babă tânără și copil cuminte”,ori „drac mort şi raţă înecată” etc.

Expresie „a visa cai verzi pe pereți”, cu fasonul ei ar-gotic e consemnată în DEX, ex aequo cu alternativa „avisa potcoave de cai morți”, vrând să taxeze camaceeași chestie, că visezi la ceva de neatins, imposibile,speri lucruri irealizabile, îți faci planuri absurde. („Me-teahnă” din idealism ori, mai pragmatic, din neseriozi-tate, depinde cum e stofa omului.)

Poți și să „îndrugi cai verzi pe pereți”, să spui„brașoave”, lucruri de necrezut, fanteziste. Să auzi și sănu crezi! „A îndruga cai verzi pe pereţi”, ni se spune,s-ar fi contaminat (căci pălăvrăgeala e molipsitoare) cu„a îndruga verzi şi uscate” care, spune DEX-ul, în-seamnă „a înşira, a spune fleacuri, minciuni, născociri,vrute şi nevrute”. A îndruga e a toarce lână sau cânepăpentru țesături, dar cânepa trebuie să fie uscată bine!Dacă amesteci fire verzi, iese ceva de mântuială, nere-zistent, lucru făcut degeaba.

Poți chiar și să umbli după cai verzi pe pereți, con-taminare cu frazeologismul a umbla după potcoave decai morţi (tot argotic) să fii complet nerealist, neserioschiar, un pierde-vară. Se pare că umblatul ăsta dupăpotcoave de cai morți ar avea povestea lui, mai multsau mai puțin fantezistă din vremurile când fierul erafoarte scump și se practica și o astfel de activitate (de„colectare a fierului vechi”), a umbla după cai morţi pen-tru a le lua potcoavele (cu puține șanse de îmbogățireînsă).

Eu chiar am găsit o potcoavă pe câmp, chiar dedouă ori în copilărie, bucuroasă nevoie mare, căci sespune că aduce noroc. Când găsești o potcoavă îndrum e noroc și trebuie s-o pui la grinda casei. Putea lafel de bine să fi fost de la un cal mort, pierdut în negurapământului! Ar fi trebuit retrocedată proprietarului, viusau mort, nu?! Cum să te bucuri de însușirea ilicită abunurilor altora pierdute?!

Prefer caii verzi, sunt mai jucăuși, decât caii morțicare pot ascunde finaluri sumbre, morți în război, ori înfurtuni, ori de trudă multă, de hămălit ca măgarii de po-vară…

În școală chiar colecționam mărțișoare cu noroc, pelângă trifoi cu patru foi și coșari, multe erau cu potcoavenorocoase! Și când am ajuns ditamai adult am primit o



potcoavă: în Tabăra de Literatură de la Oravița, premiul(pe lângă un tablou de Igor Isac – basarabean pripășittemporar prin văile Muntelui Rol) era o potcoavă – cunoroc pentru câștigători, dar urmau celelalte, imaginare– de cai verzi pe pereți, pentru cei necâștigători.

Astfel că și verbele cu care se însoțește cucoana ex-presie sunt diverse: umblă, trombonește, îndrugă etc.,dar mai ales visează! Vizualul totuși domină! Încă de miide ani vechime, de la desenele preistorice din grota Al-tamira. Doamne ce se mai visează „cai verzi pe pereți”,de parcă se tânjește după herghelia de la Mangaliapierdută la poker după revoluția de la ’89, că atunci totuls-a vândut și s-a privatizat pe trei parale, vorba „Ziaruluide Vrancea”, dilemateca 22: „de doi bani speranță saucai verzi pe pereți?!”.

Adăugarea unui hipodrom pentru herghelia asta de„cai verzi” și anume pereții (prin complementul circum-stanţial de loc pe pereţi) poate fi printr-un voluptuosavânt ludic, prin ritm și rimă – deseori imperfectă,asonanță (din belșug în proverbele și expresiile popu-lare). Expresia a prins circulație și prin asonanțaghidușă, eufonică,„gâghilă plăcut urechea”: „cai verzipe pereți”. La fel de bine s-ar datora nevoii de accen-tuare a ideii de absurd, de imposibil, prin atribuirea unuiloc concret pentru ceva abstract, dislocarea din mediulambiant natural într-un loc total impropriu, imposibilpentru el. Când imaginarul devine absurd prin plasareaimposibilă din fantezie într-un real concret. Abstractul,imaginarul e concretizat, adus la botul calului, în „reali-tatea imediată”, vorba ceea, „cu picioarele pe pământ”(și cu trupul și galopul pe pereți!) Să vezi și să nu crezi!

Și unde e mai vizibil pentru orice om, decât perețiicasei, ai odăii zilnice?! Ecranul dintotdeauna al

proiecțiilor cinema, când visezi cu ochii deschiși și te uiţipe pereți ori pe tavan!

Când visezi cu ochii deschiși și privești cerul și nupereții, deja e posibil iarăși totul, apar figurile fantasticeale norilor ademenitori, ori în noapte tainaconstelațiilor...

Basmele ți-o spun pe șleau că ce e scris pe pereți efantasmagorie,nu e adevărat: „De când se scria muscape părete / Mai mincinos cine nu crede”.

În basme, cum e credibil „Verde Împărat”, credibil eși calul verde al eroului cu puteri supranaturale.

Pe pereții unor biserici pictați cu scene apocaliptice,apar cai verzi! Pentru că sunt la fel caii din Apocalipsă.

În Biblie, în Apocalipsa lui Ioan, în versiunea gre-cească, apare calul verde apocaliptic pe care vine alpatrulea călăreț, Moartea. E drept că românii, mai re-pede după versiunea latină, a Vulgatei „equus pallidus”,au tradus „cal galbin/galbân”.

Culoarea verde se pare că e tare incitantă: unii„umblă după icre verzi”. Un erou al lui Ispirescu (în Ceitrei frați împărați) nu vede cai, ci icre verzi „umbli dupăicre verzi”, ca un pierde-vară, vai de capul său!

Că „vezi stele verzi” uneori, nu te contrazice nimeni,când de durere nu mai știi nici ce vezi!

Oricum, caii ăștia verzi pe pereți, așa „născociri min-cinoase” cum se spune despre ei, sunt delicii euforicepentru suflet, de la picturile rupestre la arta modernă în-coace, la caii verzi ai lui Paul Gauguin…

În creația artistică totul e posibil, e verosimilul înhaina metaforică. Chiar şi să te doară un cal măias-tru! „Arta este o minciună ce ne apropie de adevăr” (Pi-casso).

istorie literară


Ignorat sau indiferent Ştefan Petică n-a fost nicio-dată criticilor – nici în timpul vieţii şi nici după repedeacomutare în lumea drepţilor. Trecea drept o doxă şi unscriitor bine aşezat în caruselul literaturii europene, bachiar era la curent cu tot ce se procesa în literatura uni-versală. Cunoştea mai multe limbi şi era în corespon-denţă cu multe librării din Europa de unde îşi procuracărţile care să-l ţină la curent cu noutăţile literare şi cutendinţele care nervurizau literatura universală.

Totuşi critica românească – exceptând câteva numeapropiate generaţiei sale, precum Gr. Tăbăcaru sauO. Densuşianu – arăta o anumită rezervă faţă de tână-rul poet tecucean. Poetul bârlădean George Tutoveanuchiar îi reproşează lui Ilarie Chendi, în numărul specialal revistei Freamătul consacrat în întregime omagieriipoetului, că s-a gândit să scrie despre el doar la moar-tea lui şi că l-a neglijat complet în timpul vieţii.

În spaţiul cultural al Moldovei de Jos însă, bunăoarăîn arealul tecucean şi bârlădean, numele lui Ştefan Pe-tică a fost deseori evocat de cărturarii acestui spaţiugeografic şi nu odată mărturiile lor au adus contribuţiiserioase la cunoaşterea vieţii şi operei poetului.

Aminteam mai sus de revista Freamătul, care aapărut la Tecuci în anul 1911 sub redacţia magistratuluiConstantin Doboş şi a avocatului Dimitrie Zbârnea,într-o frecvenţă lunară şi chiar reuşise să-şi croiască unvad de afirmare în spaţiul cultural al Moldovei de jos.Din păcate, a încetat după primul an, mai exact s-atransferat la Bârlad, sub conducerea poetului GeorgeTutoveanu, unde se părea că există condiţii mai priel-nice pentru a-i asigura o anumită longevitate. Aici, laBârlad, sub veghea delicatului poet G. Tutoveanu s-apritocit nr. 1-3/1912 al revistei dedicate în întregimepoetului Ştefan Petică, iar G. Tutoveanu explică şi mis-terul imaginii reproduse de noi, în aceste rânduri în carepoetul (în picioare) apare împreună cu fostul lui colegde şcoală primară din Buceşti, învăţătorul D. Popa. Aterminat Normala la Bucureşti şi-a ajuns învăţător, maiapoi director la Şcoala primară din Sinaia, unde fostulsău coleg de ciclu primar, în căutare de aer curat, cereadeseori găzduire. Era interesat de folclor şi tot GeorgeTutoveanu ne mărturiseşte că a publicat încă de pe

când era la Şcoala de institutori un volum de basmeInelul de izbândă pentru care T. Speranţia i-a scris Cu-vântul înainte plin de laude. Ce nu spune G. Tutoveanueste că, probabil sub influenţa lui Petică, a înfiinţat unclub socialist în chiar casa lui Ianache Petică (tatăl poe-tului) şi, în aprilie 1897, cu prilejul celui de al IV-lea Con-gres al Partidului Social-Democrat al Muncitorilor dinRomânia a semnat, împreună cu Ianache Petică, o te-legramă de solidaritate pe adresa Congresului şi-i doreaizbândă strălucită.

Foarte interesante sunt şi mărturiile lui PetruCrăescu, fostul coleg al lui Petică de la cursul superioral liceului brăilean, în care vorbeşte despre cercul so-cialist din Brăila condus de Isabela Andrei şi despre re-laţiile sale afective cu Petică, faţă de care era mai învârstă cu cinci ani.

Se ştie că tatăl poetului s-a înduplecat greu să-iachite taxele şcolare în ultimele clase de liceu şi-a ac-ceptat numai după făgăduinţa poetului că-i va restituisuma de 120 lei în rate de câte 10 lei pe lună. Poetulspera, probabil, să scoată ceva bani din publicistică şi,tot probabil, din meditaţii. Din mărturia lui Petru Crăescuaflăm că Isabel Andrei l-a folosit de intermediar pentrua-i înmâna lui Petică suma de 20 lei, fără a face cunos-cută adevărata provenienţă a banilor. Petru Crăescu s-afolosit atunci de o strategie, deşi cunoştea bine relaţiaIsabelei Andrei cu Petică. Este singurul căruia poetul i-amărturisit în scrisoarea din 15 octombrie 1895 că evorba s-o ia pe I. Evident, sub iniţiala I. se ascunde nu-mele fiicei lui Morţun, Isabela, căsătorită ulterior cu fra-tele lui Mihail Sadoveanu, generalul AlexandruSadoveanu.

Revista Freamătul dovedeşte, nu doar prin numărulspecial consacrat cinstirii memoriei lui Petică, ci printoată colecţia, o fidelitate neobosită faţă de poetul bu-ceştean şi de scrierile sale. În general, scriitorii – mulţi-puţini – câţi s-au ridicat din zariştea spiritului tecuceanşi bârlădean – au fost marcaţi de destinul tragic al poe-tului şi l-au evocat în cuvinte calde şi pline de solicitu-dine ori de câte ori li s-a oferit ocazia.

A fost şansa Tecuciului ca după excluderea sa de laUniversitate, profesorul-pedagog Grigore Tăbăcaru, un

Ionel Necula

ŞTEFAN PETICĂ – UN POET AL AREALULUI TECUCEAN

istorie literară


apostol traversat de gânduri luministe, să ajungă aici,la efemera Şcoală Normală din localitate, prilej cu carea dinamizat întreaga viaţă culturală a oraşului. Printrealtele a avut iniţiativa înfiinţării, în 1924, a unui Ateneucultural menit să iniţieze, să organizeze şi să coordo-neze toate acţiunile de cultură mai importante din oraş.Noul aşezământ conceput de Grigore Tăbăcaru eraprevăzut să fie secondat de o revistă cu acelaşi nume,Ateneul cultural, care să dea seama de activitatea Ate-neului şi de implicarea membrilor săi în acte de culturăautentice şi cu trecere la public. Din păcate (sintagmaaceasta a însoţit de multe ori devenirea istorică şi cul-turală a Tecuciului), iniţiatorul acestui proiect a fosttransferat la Şcoala Normală din Bacău şi-a luat cu elşi ceea ce plănuise să înfăptuiască la Tecuci. Nu maispun că buletinul informativ, conceput ca o prelungirepublicistică a activităţii Ateneului, va căpăta statut derevistă de sine stătătoare şi va fi una dintre cele mai lon-gevive reviste din ţară, cu apariţii reluate până în zilelenoastre. La Tecuci n-au apărut decât primele două nu-mere ale Ateneului cultural, iar numărul doi chiar că-pătase aspect de revistă independentă şi punea îndezbatere, pe lângă o evocare a poetului Ştefan Petică,problemele mari ale culturii naţionale.

Un alt scriitor tecucean care a scris despre ŞtefanPetică a fost Constantin Doboş – unul dintre iniţiatoriirevistei Freamătul din 1910, alături de D. Zbârnea. Prin1906 făcuse armata la Tecuci, cu un văr de-al poetuluişi acesta îi povestise multe despre scriitor. După pro-pria-i mărturisire, l-a cunoscut pe Ştefan Petică prin1902, când era student în Bucureşti, la cenaclul luiAl. Macedonski, unde l-a însoţit pe George Bacovia. Înseara aceea Şt. Petică a vorbit mult cu Bacovia, peatunci necunoscut şi el; autorul volumului de versuriPlumb, nici astăzi apreciat la justa lui valoare, era unfervent simbolist cu principii socialiste.

Scris în 1924, la două decenii de la moartea lui Pe-tică, articolul-evocare a fost publicat în revista orădeanăCele trei Crişuri (nr. 7 din iulie 1924) şi prezintă încăinteres din mai multe puncte de vedere. Ideea că poetuls-a apropiat de mişcarea socialistă dintr-o dorinţă deemancipare a vieţii ţăranilor mi se pare verosimilă. So-cialismul lui Petică avea de izvor o dragoste adâncă faţăde ţăran; dorea din tot sufletul lui să schimbe mai sprebine soarta ţăranului român, singurul păstrător credin-cios al limbii, datinilor şi credinţelor noastre, singurulizvor inspirator de poezie, singurul menit să regenerezeneamul nostru, deci singurul sprijin al viitorului ţăriiacestea. Din acest punct de vedere socot că poetul afost un naţionalist.

Nu ştim cât credit am putea acorda ideii lui Constan-tin Doboş, dar chiar dacă n-a fost de la început naţio-nalist, e sigur că va deveni odată cu împărtăşireadoctrinei liberale, care avea ca deviză prin noi înşine.Interesant este însă portretul pe care îl face poetului,după ştiinţa noastră cel mai complet din câte am cunos-cut: să fi avut atunci 24-25 de ani; era mic la trup, palid,iar pe umerii obrajilor ieşiţi în afară, două pete rozediagnosticau surparea zi de zi a plămânului şubred.Părul îi era în neregulă; nasul puţin coroiat, urechilestrăvezii, fruntea lucioasă de parcă ar fi fost aprinsă olumânare înăuntrul unui corp de ceară. Purta o barbămică, blondă, împărţită în două, care completa ovalulfeţei; doar ochii lui albaştri, floare de cicoare arşi de fri-gurile boalei, îţi mai spuneau că ai în faţa ta un om su-

perior, un visător. Şi era trist în seara aceea, trist că fărăvoie te simţeai înfiorat ca de o nenorocire, ce avea săsosească, iar glasul lui şoptit, părea că vine din mor-mânt, ca din altă lume. Dacă ar fi plâns în clipa aceea,cred că am fi plâns cu toţii.

Să mai notăm, măcar fugos şi succint, că analogiacu Eminescu este, de asemenea, bine susţinută epis-temic. Autorul ştia despre prietenia ce-l lega de prietenulsău D. Popa din Sinaia şi crede că versurile din Fe-cioara în alb nu sunt decât dragostea pe cât de aprinsăpe atât de subtilă a poetului faţă de una din călugăriţelemănăstirii Sinaia. Constantin Doboş este unul dintre ceipuţini care a cercetat, cu mijloace estetice adecvatedramaturgia lui Petică – dramele Solii păcii şi Fraţii –conchide pe bună dreptate că amândouă suferă de oîncetinire în mişcare, dar conchide că regizorul careşi-ar da osteneala a pune la punct Solii Păcii şi Fraţiiar îmbogăţi repertoriul teatrului nostru românesc atât desărac şi ar câştiga un titlu asupra recunoştinţei publicu-lui.

Este evident că toate constatările lui C. Doboş tră-dează o cunoaştere deplină a operei lui Petică şi pot ficreditate ca rezolubile. Dar fostul redactor al revisteiFreamătul este doar unul dintre cărturarii arealului te-cucean care l-au ţinut în atenţii şi-n graţii receptive pepoetul simbolist. În acest cadru mai pot fi menţionaţiscriitorul Gabriel Drăgan, G.G. Ursu şi – mai aproapede zilele noastre – Constantin Trandafir, autorul primeilucrări monografice despre poet. În 1977, când s-au îm-plinit o sută de ani de la naşterea poetului, Casa de Cul-tură din Tecuci a organizat un simpozion omagial larealizarea căruia şi-au adus contribuţia Eufrosina Mol-cuţ, G.G. Ursu şi C.D. Zeletin – ultimul consemnândevenimentul în revista România literară.

moșteniri culturale


Mi-a spus un coleg că Ovidiu Bârlea s-a aflat, spresfârşitul anului 1989, la sora sa de la Cluj-Napoca.După o vreme de stat acolo, i-a spus colegului IonCuceu, căci despre el este vorba, că pleacă laBucureşti, hotărât să-nceapă să-şi scrie memoriile,gând pe care nu şi l-a înfăptuit, moartea găsindu-l acolola 7 ianuarie 1990. Tristul eveniment ne-a lipsit de unpreţios document, în care marele etnolog şi-ar fi evocataccidentatul său drum, între marile traume ale salefigurând prizonieratul timp de patru ani la ruşi, desprecare ştim atât de puţin, din scrisorile către colegul săude facultate George Meniuc şi din cele către Ion Taloş.S-ar fi putut să nu ajungă la noi nici scrisorile cătreacesta. La 29 noiembrie 1975 i-a făcut acestuiamărturisirea: „Am constatat că lucrez ca un şcolar leneş,adică mă apuc de ce e mai uşor, dând mereu la o partece e mai greu, cu gândul că le voi face la urmă, pentruca să constat totuşi când m-apuc de redactare că ceeace mi s-a părut mai uşor ar fi mai greu decât celestabilite iniţial... A trebuit să vină o astfel de lucrare casă ajung – şi după cât timp! – dar, vorba franţuzuluimieux vaut tard que jamais!” Observând îndată că adezvăluit un secret al atelierului său de creaţie, OvidiuBârlea l-a prevenit foarte decis pe destinatarul scrisoriică nu are voie să dezvăluie ceea ce i s-a spus, altfelemiţătorul scrisorii fiind obligat să recurgă la o măsurădrastică: „Să nu-ţi faci cumva planul că-mi vei speculaaceastă confesiune, mai cu seamă în cadrul plănuiteiarhive de scrisori, fiindcă s-ar putea întâmpla să scriuîn testament ca Ion Taloş să-mi ardă toate scrisorile cele are de la subsemnatul (să fie şantaj, sau...?)” Sevede că Ion Taloş a respectat condiţia pusă de OvidiuBârlea, cel puţin cât a trăit acesta, şi astfel avem înepistolele primite de la el veritabile documente,publicate în cartea Ovidiu Bârlea – Ion Taloş,Corespondenţă 1963-1977, ediţie îngrijită de AndreeaBuzaş, introducere şi note de Ion Taloş, EdituraCentrului de Cultură „Augustin Bena”, Alba Iulia, 2017,

298 p.).Ion Taloş se adresează unui mare învăţat, căruia, în

răstimpul schimbului lor epistolar, i-au apărut cele maimulte cărţi şi a debutat în volum şi ca prozator, care afost, între anii 1949 şi 1969 cercetător la Institutul deEtnografie şi Folclor, care era unul dintre cei maiexperimentaţi cercetători pe teren, cunoscător direct altuturor zonelor folclorice din ţară. Formula de adresareeste mereu aceeaşi: „Mult stimate şi iubite tovarăşeprofesor” până prin 1971, iar după aceea, „Mult stimatedomnule profesor”, „Iubite domnule profesor”, „Multstimate şi iubite domnule profesor”. Pline deconsideraţie sunt şi formulele de adresare pe care leutilizează Ovidiu Bârlea: „Iubite domnule Taloş”, „Dragulmeu”, „Iubite amice”. Formulele amintite nu au fost nicipentru Ion Taloş, nici pentru Ovidiu Bârlea niştepoliteţuri. În caracterizarea pe care i-a făcut-o lui IonTaloş în vederea obţinerii unei burse Humboldt, OvidiuBârlea spunea răspicat, amintindu-i cercetările, căcercetătorul clujean este „cel mai temeinic folclorist dingeneraţia celor tineri şi poate fi caracterizat prinpasiunea adâncirii unei teme şi prin elaborărisubstanţiale şi dense atât în articole de mai miciproporţii cât şi în studiile întinse. Nu se putea face oalegere mai bună printre tinerii folclorişti pentru orecomandare pentru o bursă Humboldt. Iată pentru ceîl recomand cu toată căldura.” Demersul acesta multiplual lui Bârlea pentru conturarea ştiinţifică a personalităţiilui Ion Taloş a îmbrăţişat multe forme, atât cât Taloş s-aaflat în ţară, cât şi când s-a aflat în Germania, unde erasfătuit să se dedice exclusiv cercetării, să nu devinăfustangiu: „Ştii ce ai de făcut, nu te mai dădăcesc,adaug doar că nu e bine să te ţii de curul muierilor,fiindcă nu face să prăpădeşti o bursă Humboldt pentruaşa ceva.”

Demersul plural al lui Bârlea întru formarea ştiinţificăa lui Taloş a fost real şi pentru el acesta n-a precupeţitformulele de recunoaştere, însă Bârlea nu şi-a arogat

Iordan Datcu

OVIDIU BÂRLEA ÎN DIALOG CU ION TALOŞ



exclusiv pentru sine această contribuţie. După moartealui Ion Muşlea, i-a scris lui Taloş: „Să te consideri unprivilegiat că ai avut prilejul să înveţi de la el osumedenie de lucruri, mai cu seamă acele mărunţişuricare par cu totul neînsemnate – dacă nu de prisos – laprima vedere. Ele compensează cu mult slăbiciunile pecare de altfel le are fiecare şi care sunt partea cea maicaducă – din fericire pentru omenire.”

Contribuţia lui Bârlea nu s-a rezumat la sfaturile pecare i le-a dat permanent lui Taloş, însoţite nu o singurădată de tachinări, ci ea a constat în primul rând înaprecierile privind demersul ştiinţific al lui Taloş,entuziaste când acestuia i-a apărut monografiaMeşterul Manole. Contribuţie la studiul unei teme defolclor european (1973), prilej cu care Bârlea nu s-arezumat la recenzia pe care a publicat-o în „Limbă şiliteratură”, ci i-a trimis autorului cărţii şi o scrisoareelogioasă: „Apoi trebuie să spun că mi-a făcut o mareplăcere Meşterul Manole. O seară întreagă numai l-amrăsfoit şi m-am uitat la fiecare pagină, apoi l-am citit îndouă zile şi ceva. E lucrat aşa cum mi-am închipuit eucă ar trebui scrisă o carte despre această temă. Analizaeste clară, ai ştiut să ieşi foarte bine din stufozitateadiversificărilor care îi zăpăcesc pe cei mai mulţi care îşiies din matcă din cauza aceasta. În consecinţă, şi stiluleste limpede, à l’aisance, cum zice franţuzul, încâtcartea se citeşte uşor şi, când ajungi la sfârşit, îţi pareoarecum rău că s-a terminat. Peste câtăva vreme, vatrebui să-mi găsesc răgaz să o mai citesc o dată, maiales că lectura de acuma a fost cam grăbită, vei aflamai târziu ce. (...) Nu ştiu în ce măsură sufletul dumitalese poate bucura în toată deplinătatea cuvenită desoliditatea lucrului bine făcut, m-aş bucura dacă ea n-arfi mai scăzută decât a altora, cel puţin a câtorva. Poţisă exclami cu toată mulţumirea: ecce opus! şi cei de labursa Humboldt pot fi satisfăcuţi pe deplin că de dataaceasta nu şi-au mâncat pita în zadar. Ion Muşlea şiLucian Blaga nu mai sunt să se bucure în maniera datăpământenilor, dar cred că în clipele dumitale de intensăcomuniune spirituală cu amintirea lor, vei percepeexprimarea mută a mulţumirii lor... postume: e supremasatisfacţie pe care o poate avea un om.”

Într-o densă introducere la volum, Ion Taloş extragedin scrisorile lui Ovidiu Bârlea o serie de situaţii, afirmaţiicare contribuie la portretul acestuia: preocuparea luiprioritară, cercetarea ştiinţifică, dragostea lui de adevăr,tăria de caracter, dragostea pentru mocani, apreciaţi ca„singurii oameni autentici“, modelele lui (Hasdeu, Iorga,Caracostea, Densusianu, Muşlea, Caraman, Brăiloiu,Chinezu, Breazu, Golopenţia, Cocişiu), viaţa lui deascet şi renunţările lui, ironia îngăduitoare. Apreciem căla observaţiile lui Taloş – dintre care am amintit câteva –mai pot fi semnalate şi alte aspecte semnificative pentrupersonalitatea lui Bârlea. Acesta îşi învaţă emulul să nufacă o preocupare în sine pentru exhaustivitate: „Dacăvrei să mai asculţi şi de alţii mai păţiţi, nu-ţi fă iluzii căîn folclor vei face ceva exhaustiv din atâtea şi atâteamotive pe care le ştii. Numai proştii ăia care au referatdespre Poveştile lui Creangă au putut să scrie că ar fi

exhaustivă! Desigur că lucrările de seamă, precum şiceea ce este semnalat de alţii şi îţi stă la îndemână –se cuvine să le parcurgi, dar informaţia pe totmapamondul devine fără sfârşit. Încât timpul pe care îlmai ai de petrecut în Germania nu trebuie consumat învânătoare de informaţii, răsfoind tomuri de cărţi şireviste ca să mai dai de cine ştie ce notă, mai cu profitva fi să citeşti lucrări de bază care lipsesc la Cluj şi chiarla Bucureşti.” Într-o altă scrisoare crede că de acestpăcat se face vinovat Adrian Fochi: „Trebuie să admirila el arta de a împleti şi despleti aşa fel, că atunci cândprinzi un fir, se desface totul de parcă nici n-ar fi fost. Elsuferă de patima veche de a face muşuroiul cât maimare şi în privinţa asta este neîntrecut în a da luciu deerudiţie. Dar numai luciu, fiindcă sondarea se opreştela suprafaţă.” Un alt sfat priveşte pericolul de a rămânecantonaţi în regionalism tinerii cercetători de la Cluj,care pregăteau catalogul tipologic şi bibliografic alcolindelor: „...e bine să ieşiţi din găoacea regională şisă păşiţi pe plan naţional pentru ca lucrarea să fieîntr-adevăr la înălţime!” Altă dată condamnă amânareaprea îndelungată a tipăririi unei lucrări în speranţa cănu va rămâne nimic neacoperit, în acest sens aducândsfatul pe care i l-a dat Nicolae Iorga lui D. Caracostea:„Mă. Când ai un lucru de făcut publică-l, că pe urmă poţiveni cu completări şi rectificări!” Spunându-şi părereaasupra studiului lui Taloş Interes pentru folclorulromânesc în Banat, Bârlea îl sfătuieşte să se fereascăde ostentaţie, păcat pe care l-a întâlnit şi în scrisul luiIon Muşlea: „Articolul e bine scris, argumentareastringentă şi logică, dar are un beteşug, care e tot«muşlenist»: prea multă ostentaţie, prea mult subliniatfaptul că «cel dintâi», «cu atâţia ani înaintea luiAlecsandri», care revin mereu şi care denotă un aer denegustoraş care îşi laudă excelenţele mărfii lui. Înprivinţa asta e tipică afirmaţia lui Muşlea – pentru carede altfel am toată stima pentru ceea ce a făcut şi face – ,dar acesta e un beteşug de care nu s-a putut dezbăra –când spune despre culegerea lui Cipariu «nu se va maiputea scrie de-acum despre proverbele şi locuţiunileromâneşti fără să se consulte şi colecţia lui Cipariu».Dar aceasta se-nţelege, doar articolul nu e scris pentrutâmpiţi, ci pentru specialişti şi dacă ai atras atenţia că e«prima» sau «poate prima», e destul.” Scrisorile vin şicu o mărturie privind bucuria imensă a lui Bârlea cândcitea ceva nou, spectaculos prin valoarea şi noutatealui. Când citeşte colindul de doliu Mă luai – luai, culesde muzicologul Gottfried Habenicht, trăieşte emoţiiputernice, descoperirea realmente năucindu-l: „Mi-afăcut o mare plăcere Mă luai – luai, din care mi-amcopiat două variante, fiindcă nu m-am putut abţine.Poimâine, adică luni, voi analiza una la seminar, ca săvadă şi ei că sunt lucruri poate mai grozave decâtMioriţa. În orice caz, o aşa îmbinare între moarte şiiubire pe un atare plan al sugerării – e un model fărăpereche de ceea ce înseamnă sugerarea în artă – nuştiu dacă se mai află undeva, folclor sau creaţie cultă.Iar unele figuri şi imagini poetice pur şi templu m-aunăucit. Intenţionez să fac un studiu despre colindele de



doliu, dacă mă voi simţi în stare, fiindcă la aşa ceva enevoie de o putere de pătrundere şi o profunzimecorespunzătoare.” În privinţa marii lui curiozităţi, mariilui dorinţe de a intra în posesia unor cărţi, din străinătateşi din ţară, scrisorile ne aduc multe exemple, însă neoprim la unul singur. În vreo şapte scrisori ale sale, dinanii 1970, 1971, 1973 îşi exprimă nerăbdarea de a aveaediţia Alexiu Viciu, Flori de câmp. Doine, strigături,bocete, balade, îngrijită, cu studiu introductiv, note,indici şi glosar de Romulus Todoran şi Ion Taloş, cares-a aflat ani de-a rândul în planul de rezervă al edituriiclujene Dacia şi a apărut abia în anul 1976. Bârlea aveapentru acest folclorist, cum mărturiseşte, „maresimpatie, aş zice chiar şi slăbiciune”.

La amărăciunile pe care le-a avut la Institutul deFolclor din Bucureşti s-a adăugat, fără-ndoială şitergiversarea programării susţinerii doctoratului său cuteza Poveştile lui Creangă; tot aşteptând programareasusţinerii doctorandul şi-a tipărit lucrarea. După ce afost anunţată o comisie, în timpul căreia au fost pierdutedouă exemplare dactilografiate ale tezei, a fost numităo a doua comisie, din care au făcut parte ŞerbanCioculescu, Iosif Pervain şi Constantin Ciopraga.

S-ar putea spune privind impunătoarea operă a luiBârlea, personalitate de prim-plan a etnologieiromâneşti, că atât cât a trăit, editurile şi revistele s-auîntrecut în a-i solicita colaborarea. Lucrurile n-au statînsă chiar aşa. Istoria folcloristicii româneşti i-a fostrespinsă de şefii de la Editura Minerva. La propunereade a fi tipărită la editura clujeană Dacia i s-a răspuns căva fi pusă în planul de perspectivă. Aceeaşi editură nui-a răspuns la propunerea de a i se tipări volumul De lafolclor la literatură, în care şi-ar fi inclus studiile despreIon Budai-Deleanu, M. Eminescu, Ion Creangă,I.L. Caragiale, Octavian Goga, Lucian Blaga ş.a. Propu -nerea făcută Editurii Eminescu de a tipări ediţiaDemetriu Boer, Mircea Vasile Stănescu Arădanul,Ştefan Cacoveanu, Poveşti din Transilvania, alcătuităîmpreună cu Ion Taloş, a primit şi ea un refuz.Prezentând, în 1964, studiul Rădăcinile folclorice aledramei Hamlet revistei „Viaţa românească”, acesta s-acodit să-l ia. Nu este exclus ca romanele care au apărutpostum, Drumul de pe urmă (1999) şi Se face ziuă.Romanul anului 1848 (2001) să fi fost propuse deBârlea însuşi unor edituri, care nu s-au lăsat convinsecă etnologul este şi prozator.

Nu este exclus, de asemenea, să fi propus volumulsău Urme pe piatră vreunei edituri care tipărea prozăoriginală şi primind de la ea răspuns negativ s-a văzutconstrâns să-şi tipărească schiţele şi povestirile laEditura Litera, în regie proprie.

Ca un contrapunct la cele de mai sus, reamintim cămai multe cărţi ale sale au apărut la două edituri:Editura pentru Literatură şi Editura Minerva. La prima is-au tipărit: Antologie de proză populară epică (I-III,1966), Poveştile lui Creangă (1967), Petrea Făt-Frumos. Poveşti populare româneşti (1967), Folclorulîn „Țiganiada” lui Ion Budai-Deleanu, în volumul colectivStudii de folclor şi literatură (1967, pp. 497-576),

Metoda de cercetare a folclorului (1969). La cea de adoua i-au apărut: în colaborare cu Ion Muşlea, Tipologiafolclorului din răspunsurile la chestionarele luiB.P. Hasdeu (1971), în colaborare cu D. Caracostea,Problemele tipologiei folclorice (1971), Folclorulromânesc (I-II, 1981-1982). Pe lângă acestea, i-au fostcomandate câteva prefeţe şi referate externe la cărţi aleunor autori, toate acestea primind drepturi de autor,care atunci erau substanţiale.

În absenţa memoriilor şi a unor interviuri, cele câtevavolume de corespondenţă propun preţioase informaţiiprivind viaţa şi activitatea lui Bârlea. Aceste volume, cudeosebire Corespondenţă Ovidiu Bârlea-Doina Blaga(2017) şi Ovidiu Bârlea-Ion Taloş. Corespondenţă 1963-1977 (2017) amândouă îngrijite cu mare atenţie deAndreea Buzaş, sunt autentice instrumente de lucru.



Metodele de cercetare științifică evoluează și seîmbunătățesc de la o generație la alta, chiar și în dome-nii care avansează mai încet decât cercetarea spațială,cum ar fi cercetarea în filologie, în știința religiilor sauîn alte domenii umaniste. Noi avem acum alte mijloacede informare decât au avut predecesorii noștri, putemciti cărți care încă nu apăruseră pe vremea lor,exigențele au sporit, am învățat multe din greșelile tre-cutului, mentalitățile s-au schimbat, avem o vedere multmai largă decât aveau generațiile anterioare și este nor-mal că noi gândim mai altfel decât au gândit savanții,care au fost ce au fost și nu mai sunt. De bună seamăcă metodele cercetătorilor anteriori ai Mioriței, în mă-sura în care au avut vreo metodă clară, sunt mult ră-mase în urmă și nu mai corespund exigențelor de azi.Cu așa metode cum erau cândva, nici nu e de mirarecă au ajuns la concluzii care au stârnit nedumeriri, auprovocat vrajbă între savanți și amărăciune sau descu-rajare la cam toți dintre noi cei mulți. Pe unii ne-a mâh-nit, pe alții ne-a indignat. O sumedenie de interpretăricontradictorii au ca numitor comun înțelegerea Miorițeipe dos, denigrarea poemului nostru național, a cioba-nului și a românilor în general. Interpretările predomi-nante și bine trâmbițate ale Mioriței, oricât debinevoitoare ar vrea să fie, sunt o insultă națională. Nuputem accepta să rămânem cu ochii în noroiul, în carea fost trântit poemul nostru național și să fim terfeliți înacest fel.

Dacă nu facem o nouă cercetare, atunci o avemnumai pe cea veche și învechită. Scopul meu este săpun în discuție Miorița dintr-o nouă perspectivă, lumi-noasă și pătrunzătoare, cu metode noi de sfredelit înadânc sau de analizat și să las o mică contribuție, ceva putea fi continuată de cercetătorii mai tineri, mai har-nici, mai bine informați și mai competenți. Orice cititor,fără cine știe ce studii în acest domeniu, vede că eu nucritic și nu acuz pe nimeni din cercetătorii anteriori. Nue vina lor și a nimănui, că metodologia pe vremeaaceea era așa cum era. Eu pornesc de la rezultatul lacare au ajuns înaintașii noștri și folosesc tot ce e bun

din achizițiile lor, drept argumente constructive în lucra-rea mea.

Cea mai amplă și mai amănunțită analiză a varian-telor Mioriței a făcut-o Adrian Fochi în masiva sa mono-grafie din 1964, aspru criticată încă de la apariție, pentruorice altceva în afară de metodă, întrucât nu metodolo-gia era principalul defect. Fochi aplică metoda cantita-tiv-statistică, respinsă de către Mircea Eliade cufermitate. Statisticile, procentele, coeficienții și diagra-mele nu pot explica conținutul de idei, de sentimentesau frumusețile poetice și nicidecum nu pot desluși me-sajul literar sau înțelepciunea multimilenară a străbuni-lor noștri. Fochi se alătură tradiției instaurate de alțicercetători renumiți, care cenzurează Miorița. Ei vor săeliminăm tocmai cele mai frumoase versuri din poem,pasaje întregi. Să nu fi știut ei, oare, că imperativul fun-damental al cercetării științifice interzice modificareatextului cercetat? Demersurile lor – desigur nevinovațichiar dacă s-or fi lăsat manipulați prin vorbe aruncateîn vânt de niște zăpăciți, creatori de opinii – constituieetape din strategia așa numitei „fereastra Overton”, alcărei scop final este să aruncăm toată Miorița la gunoi,ca și pe Eminescu și tot ce avem mai valoros de oricefel, și să ne ducem să ne spânzurăm. Să se spânzuredescreierații care orchestrează așa ceva. Rezultatelecercetării anterioare, oricât ar fi de îndoielnice, sunttotuși valoroase, iar dacă le cernem bine, putem facepâine sau chiar și colaci de parastas pentru iertarea su-fletelor celor greșiți cu voie sau fără de voie.

Cercetarea anterioară este încoronată cu contribuțiaștiințifică a lui Mircea Eliade la înțelegerea Mioriței, înDe la Zalmoxis la Gengis-han. Eliade prezintă mai pelarg istoricul cercetării anterioare (23 pag.), decât pro-priul său aport (5 pag.). Nu rezultă suficient de clar dacăEliade este sau nu este – eventual când este și cândnu este – de acord cu afirmațiile celor pe care îi citează.La fel de neclar este dacă el aplică teoriile sale laMiorița, sau aplică Miorița la teoriile sale. Eliaderăstălmăcește și adaptează mesajul literar al străbunilorla propriul său mesaj personal, pe care ni-l oferă ca și

Victor Ravini

METODE VECHI ŞI NOI



cum ar fi mesajul lăsat de străbuni ca testament. El pre-zintă ciobanul ca un introvertit contemplativ, resemnat,pasiv față de „teroarea istoriei” și afirmă că acestaînfrumusețează tragismul și absurditatea morții sale cao nuntă fericită, pentru a suporta moartea mai ușor. Înloc de argument, Eliade susține că așa am făcut noi, ro-mânii, întotdeauna și am înfrumusețat tragismul istorieițării noastre, ca să suportăm mai ușor „teroarea istoriei”.

Cu prestigiul lui științific incontestabil și de laînălțimea catedrei sale, el pune ștampila de subiecti-vism pe cărțile de istorie scrise de către români șitrezește suspiciunea străinilor față de felul cum își pre-zintă românii propria istorie. Eliade îmbogățește stilulacademic cu stilul epistolar și cu inovația de a se adresaîntr-o lucrare științifică, la persoana a doua singular fie-cărui român, ca un părinte binevoitor, după bunul exem-plu al lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie.Eliade zice la pagina 249: „Deși ești gata să săvârșeștiorice, cu toate sacrificiile și oricât eroism, ești condam-nat de istorie, aflându-te la răspântia invaziilor (...) învecinătatea marilor puteri militare dinamizate de fana-tisme imperialiste. Nu există apărare militară sau poli-tică eficace în fața ’teroarei istoriei’ prin simplul fapt alinegalității zdrobitoare între invadatori și popoarele in-vadate”. Așa ne îmbărbătează Eliade? Cu deznădejdeasa? Un asemenea mesaj sceptic... cât poate fi de încu-rajator sau de luminos?

Chiar dacă ar fi adevărat că istoria terorizează vreunpopor sau altul, Eliade bagatelizează eficiența românilorîmpotriva „terorii istoriei”, propovăduiește resemnareași confundă patriotismul cu auto-compătimirea. Mila fațăde noi înșine nu cred că poate fi cea mai constructivăformă de patriotism. Nu cred nici că Eliade și-a datseama de efectul negativ pe care putea să îl aibă teorialui despre „teroarea istoriei”. Este o teorie tristă, scep-tică și fără speranță, menită să ne dezarmeze cu unmesaj strecurat sub pragul conștiinței și care în text clarar putea să sune cam așa: „Deșteaptă-te, române prost!Nu te mai sacrifica, nu mai săvârși nimic, nu mai fi erou,află de la mine că «ești condamnat de istorie ... nuexistă apărare...», stai în banca ta și acceptă să fii slugăla dârloagă! Capul plecat, sabia oricum ți-l taie. Amin șiDoamne ajută!” Mulți au căzut în cap prin fereastraOverton, însă nu și Eliade. Nimeni nu l-ar fi putut mani-pula tocmai pe el, care era atât de integru pe cât se știe,încât nu a renunțat la convingerile sale politice, pe caremai toți le-au renegat, numai el nu. Eliade proiecteazăasupra ciobanului din Miorița propria sa deznădejde cucare privea situația României, propriul său fatalism, pe-simism și resemnarea sa față de „teroarea istoriei”, așacum l-a terorizat pe el, cu închisoarea pe motive politiceși cu groaza de a fi trimis pe front, ca alți intelectuali.

Teoria lui Eliade despre „teroarea istoriei” propune oviziune sceptică, tragică asupra istoriei, fără speranță,fără optimism, pe care el o aplică la istoria noastră și laMiorița. El e convins de zădărnicia optimismului: „Dareste în zadar să se caute «optimismul» Mioriței (...) Nuse poate vorbi despre optimism pentru că este vorba deo revelație tragică” (p. 248). El vede tragism în Miorițași vrea să transfere asupra tuturor românilor concepțiilesale personale despre viață și despre istorie, în răspăr

cu spiritul de libertate și de combativitate al națiuniinoastre, ca să nu fie singur cu ideile sale tragice. E fi-resc să facă așa. La fel ca el, așa avem fiecare din noitendința să îi convingem pe alții de propriile noastreconvingeri. Și eu fac același lucru aici, cu deosebireacă eu sunt un optimist iremediabil și contagios, cumzicea un recenzent al cărții mele Doldahavsrullarna. Așacă, feriți-vă! Optimismul, ca și pesimismul, se ia.

Ce poate fi mai sceptic, mai pesimist și mai fără nă-dejde decât teoria cu „teroarea istoriei”? Poate fascinape oricine cunoaște istoria superficial și se află într-odepresiune psihică. Luată în serios, este descurajantă,deprimantă, nocivă. Felul în care Eliade aplică teoria sala istoria României contravine afirmației hotărâte, publi-cate anterior de către patru savanți români co-semna-tari, care nu s-au zbătut să aibă renumele internaționalal lui Eliade, dar își cunosc mai bine țara pentru cares-au zbătut. Alexandru Amzulescu, Fochi, I. C. Chițimiași Gheorghe Vrabie (în Istoria Literaturii române, vol. 1,p. 123, Ed. Academiei, 1964) resping interpretările –care circulau încă înainte de Eliade – și care atribuieciobanului resemnare, fatalism și o atitudine contempla-tivă. Ei zic: „De altfel și bunul-simț respinge interpretărilearbitrare pomenite, deoarece un popor care timp dedouă mii de ani și-a apărat cu străjnicie libertatea îm-potriva cotropitorilor, din afară și împotriva asupritorilordinăuntru, nu este nici resemnat nici fatalist, nici nudorește moartea ca pe o ‘mireasă’ a lui și a lumii.” Oriceromân cu cugetul limpede poate fi de acord cu cei patru.Și totuși, în apărarea lui Eliade, pe care îl stimăm cutoții, eu aș zice că el are o interpretare strict personalăa istoriei propriei sale patrii – e dreptul lui și al fiecăruiadin noi – și nu are importanță faptul că realitățile istoriceși bunul-simț îl contrazic.

O altă teorie importantă din studiul lui Eliade este„creștinismul cosmic”, pe care îl semnalează în Miorițaastfel: „Acest «creștinism cosmic» nu este atât de evi-dent în Miorița, cât este în alte piese ale folclorului reli-gios românesc” (p. 246). „Acest creștinism cosmic nueste decât aluziv și cifrat în baladă…” (p. 250). Nuputem pune la îndoială aceste afirmații – chiar dacă nuprecizează care sunt acele „alte piese” și nici în ce ver-suri este „aluziv și cifrat” – întrucât Eliade însuși se ex-primă aluziv și cifrat. Victor Kernbach (1994, p. 321)spune: „Eliade a încadrat structura baladei în ceea ceel numește ‘creștinism cosmic’ – sintagmă care nu emai mult decât o gratuitate.” Oricât ar fi de regretabil,opera lui Eliade nu oferă argumente împotriva acesteiconstatări. G. Călinescu afirmă cu tărie că Miorița esteun mit fundamental. Eliade, fără a se referi la Călinescu,la Ovid Densusianu sau la alții care susțin aceeași idee,îi condamnă cu dispreț suveran și fără a numi vreunul,pe toți cei care văd în Miorița un conținut mitologic. Elpune în evidență și se alătură la interpretarea juridică,bine bătătorită de către filozoful marxist-leninist PavelApostol (fost Pál Erdös) și de Fochi, pe care îi citeazăfără rezerve, fără comentarii. Pe cine să mai credem?

Ne putem întreba: de ce Kindlers Neues LiteraturLexikon nu acordă nicio importanță orientării juridice șinici contribuției lui Erdös sau a lui Eliade la studiulMioriței? Lexiconul german, post-comunist, a rămas la



interpretarea marxist-leninistă a lui Fochi, pe linia tra-sată de partidul comunist. Ne putem întreba: de ce stu-diul lui Eliade nu a anulat concepția acreditată decomunism? Interpretarea Mioriței de către Eliade estescrisă într-un stil fermecător de elegant, aluziv și cifrat,împănat cu paradoxuri seducătoare, contradicții bizareși contrazice realitățile din istoria României. Eliadestăpânește arta de a spune totul și exact contrariul, laun nivel intelectual superior și fascinant. Acesteinadvertențe pot trece neobservate la o lectură grăbită,însă nu și la o lectură mai atentă. El are autoritateaștiințifică, ce îi poate permite să înțeleagă istoria țăriinoastre pe cont propriu și să propovăduiască resemna-rea în fața terorii istoriei, chiar dacă asta contravine in-tereselor noastre, ale fiecăruia și ale națiunii.

Încă o idee tristă ce se desprinde din studiul luiEliade este aceea că România are un destin prestabilitde situația geo-politică a țării, față de care „nu existăapărare”. E bine știut că el și-a mai exprimat și cu alteocazii convingerea că românii sunt predestinați de oforță nevăzută, vreun blestem. Istoricii serioși excludpredestinarea. O înțelegere fatalistă a istoriei nu esteproductivă în cercetarea științifică și nici în politică, însăeste utilă dușmanilor tradiționali ai României și deaceea încearcă să ne-o bage pe gât, prin chiar cei maibuni români.

Exegeza lui Eliade, pentru mai buna înțelegere aMioriței, este încununată de o elegantă și ademenitoareapăsare pe pedala amărăciunii, scepticismului și a tra-gismului și trage frâna de mână. Eliade excelează cusoluții și formulări absolute, menite să ne încânte prinfrumusețea stilistică, astfel încât să nu ne îndoim deafirmațiile lui și să credem că orice continuare a cerce-tării Mioriței este inutilă. Nicolae Steinhardt ne atrageatenția, că absolutul soluțiilor formulate de către Eliadene duce într-un impas al cunoașterii, pentru că împie-dică o continuare a discuțiilor: „Interpretarea eliadianăare într-însa ceva din absolutul soluțiilor după a cărorformulare orice discuție devine inutilă.”

Academicianul suedez Carl Martin Edsman de laUniversitatea din Uppsala afirmă într-un anuar univer-sitar din 1985 (Ros, ris och undran om Eliade = Laude,critici și mirarea despre Eliade): „De aceea, opera luiEliade, deja prin felul de a aborda cercetarea, este încel mai înalt grad problematică, iar metoda lui e neisto-rică și filozofic neclară. (…) Eliade renunță la distanțafață de obiectul cercetării și e captivat de o viziune crip-toreligioasă și romantică a unei viețuiri agrare a naturii,orientată cosmic”. Să nu fi știut Edsman că Eliade estetotodată și un mare scriitor de literatură beletristică, cuo fantastică viziune criptoreligioasă și romantică? De-sigur că știa. Edsman spune, cu scandinavă subtilitate,că se poate pune semnul egalității între opera științificăa lui Eliade și cea literară, la fel cum opera științifică aaltor savanți are în primul rând o mare valoare literară.Pin aceasta, putem înțelege că Edsman îl ridică peEliade printre cele mai marcante personalități contem-porane. Britt Dahlström afirmă într-un dicționar suedez(1984): „Mircea Eliade este unul dintre cele mai mar-cante personalități din vremea noastră”.

În concluzie, Eliade rămâne la înălțimea la care s-a

situat întotdeauna, deasupra oricăror critici ce i s-arputea aduce, în panteonul culturii noastre. Chiar și soa-rele de pe cer are pete, și nu ne poticnim de ele. Eliadeeste cel mai de seamă în fruntea celorlalți cercetătoriromâni anteriori, care la fel ca și el se bazează peintuiție și sentimente, iar nu pe lucrări de referință, fărăsă mai fie necesar să precizeze ce metodă aplică fie-care sau dacă aplică vreo metodă. Lipsa exigenței me-todologice din cercetarea anterioară a Mioriței era lamodă pe atunci cam peste tot – cu unele excepții, cauniversitățile din Suedia – și este compensată deexigența cu care sunt contraziși ceilalți cercetători, iarcâte unii, în ardoarea de a contrazice, se contrazic peei înșiși. Toate erorile din cercetarea anterioară suntscuzabile și ne sunt de folos, ne ajută să cunoaștemstadiul de dezvoltare a filologiei și a metodologiei decercetare a Mioriței din vremurile trecute. Ne ajută sănu fim dezorientați sau grandilocvenți, ca mulți cercetă-tori sau simpli ignoranți, care îi critică pe alții, numai casă atragă atenția asupra lor înșiși, să se pună pe eiînșiși în evidență și să ascundă că nu au nimic altcevade spus. Grandilocvența camuflează bine ignoranța, de-zorientarea și regretul de a nu fi ceea ce ar vreagrandilocvenții să fie.

Niciunul dintre cercetătorii anteriori nu ne prezintă oanaliză care să fi fost verificată de cineva competent șineutru. Cine putea fi mai competent decât Eliade sauacademicienii noștri? Renumele, prestigiul și autoritateapredecesorilor noștri țineau loc de garanție științifică.Așa era pe atunci, nu numai la noi. Redactorii de la Edi-tura Academiei sau de la Editura Științifică nu au îndrăz-nit să atragă atenția celebrilor autori asupra unorprejudecăți neîntemeiate, afirmații fără acoperire,inexactități flagrante, lipsei de informație și nici chiarasupra unor greșeli lexicale, de ortografie sau de gra-matică, pe care dascălii le subliniază în caieteleșcolarilor cu creionul roșu. În felul acesta, multe afirmațiieronate au fost publicate sub oblăduirea unor edituri deprim rang și rămân ca gropi cognitive, în care ceineatenți și-ar putea frânge gâtul. Le-am semnalat încarte pentru cei grăbiți, iar cei atenți să nu creadă că euam fost orb de nu le-am văzut și am căzut în acele gropisau că am transcris greșit citatele.

Însă eu nu condamn erorile semnalate sau drumurilepăguboase pe care au mers unii înaintași. Eu îi respectchiar și pe cei care nu și-au dat seama că au trântit înnoroi Miorița de pe piedestalul ei luminos, unde fusesepusă încă de la început de către traducători și exegețidin Occident. Erorile și drumurile rătăcite din trecut nesunt azi utile, ca să știm ce s-a făcut până acum, ceavem de făcut și să nu repetăm aceleași greșeli, ci săapucăm alte făgașuri, mai bune. Avem datoria să repu-nem poemul nostru național acolo unde îl puseseră oc-cidentalii, alături de cele mai grandioase opere clasiceale literaturii universale, așa cum o considera teoreti-cianul literar austriac Leo Spitzer. Oricât nu le-ar plăceaMiorița unora sau altora, este grandioasă nu prin dimen-siuni sau cantitate, ci prin calitate, prin conținutul sublim,pe atât de înalt pe cât e de profund, prin frumusețeaim aginilor sau a ideilor, cât și prin mesajul mereu actualpretutindeni, pe orice meridian. Am arătat în carte pe



larg actualitatea universală a Mioriței și utilitatea ei caghid pentru înălțare spirituală în cele mai înalte sferedin universul poeziei. Varianta publicată de Vasile Alec-sandri este printre cele mai lungi, are 123 de versuriscurte, care scrise în continuare încap pe o pagină. Nucunosc vreo altă capodoperă din literatura universalăcare să fie atât de concentrată, într-un stil atât de lapi-dar ca Miorița. Orice variantă a Mioriței conține maimulte idei decât cuvinte. Această bogăție de idei sevede printr-o descifrare a tezaurului de metafore și ale-gorii cu sensuri simbolice multiple, pe mai multe niveluri,sau se simte cu inima. Însă pentru asta trebuie să avemcreier și inimă. Grandioasă mai este și răspândireacelor peste două mii de variante, cum iarăși nu știu sămai fie vreo altă operă literară din lume, cu așa marepriză la vreo națiune.

Intenția mea (în cartea Miorița – Izvorul nemuririi,Alcor, București 2016 și 2017, ediția a doua având unsupliment de 8 pagini cu considerații critice la edițiaîntâi) este de a analiza din perspectiva științei religiilorcâteva elemente și credințe precreștine în diferite va-riante ale Mioriţei, cu metodele pe care le-am învățat lacursul de Metodologia cercetării, la facultatea de ȘtiințaReligiilor de la Universitatea din Göteborg, în Suedia.Știința religiilor este interdisciplinară și înmănuncheazăistoria religiilor, fenomenologia religiilor, antropologie,etnografie, filologie, sociologie, arheologie, istorie, isto-ria ideilor, filozofie, psihologie și toate științele sau com-partimentele umaniste. Cine ar putea analiza Miorița dintoate aceste perspective și câte mai sunt? Generația tâ-nără va putea.

Profesorii care m-au pus pe făgașul cercetăriiMioriței admirau Miorița în diferite traduceri și regretaucă Eliade nu a acordat mai multă atenție poemului nos-tru național. Ei cunoșteau tot ce a scris Eliade. Citiserăce au spus despre Miorița americanul Ernest H. LathamJr. sau suedezul Strandberg și alte cărți de referință îndiferite limbi. Pentru profesorii mei, am tradus Miorițacât mai exact, altfel de cum fusese tradusă în suedezăla mâna a doua, printr-o traducere germană, pe vremealui Alecsandri. Am tradus în suedeză și diferite variantenemaitraduse în nicio limbă, vreo 1500 de versuri, casă poată profesorii să mă îndrume și să controleze ana-liza pe care am făcut-o Mioriței. Am clasificat în per-spectivă sinoptică – aplicând diferite criterii – și amanalizat prin metoda calitativ-comparativă toate varian-tele din antologiile lui Adrian Fochi, Virgil Medan și Cris-tea Sandu-Timoc, în total 973 de variante ale Mioriţei.Asta înseamnă nici măcar jumătate din toate varianteleMioriței. Am folosit metode de cercetare noi, care de-sigur că se vor învechi în curând, cât și definiții din teo-ria literaturii și din știința religiilor, care nu s-au schimbatde sute de ani și nici nu se vor mai putea schimba. Amapelat la cercetători și gânditori români, ca Ovid Den-susianu, Dumitru Caracostea, G. Călinescu, VictorKer nbach, Constantin Noica, Pavel Ruxăndoiu, Alexan-dru Amzulescu, Ion Filipciuc și încă alții, la care am găsitcheile pentru înțelegerea Mioriței, așa cum a putut figândită de străbuni. Am apelat și la numeroşi savanți șigânditori străini, neimplicați în disputele noastredâmbovițene și fratricide, unde am găsit instrumente de

lucru, clarificări fenomenologice și sprijin pentruargumentație.

Am formulat zece întrebări principale și am răspunsla ele așa cum se poate vedea în cele 340 de pagini alecărţii. Este o traducere selectivă după Miorița – Odöd-lighetens källa tipărită la Stockholm, ce are peste500 de pagini. Spre deosebire de cărțile cercetătoriloranteriori, neverificate științific de nimeni, analiza mea afost îndrumată, controlată și aprobată de către doi pro-fesori universitari emeriți, suedezi: Gudmar Aneer șiFolke Josephson. Spațiul nu-mi permite să prezint aiciși argumentația sau dovezile din carte. Însă oricine esteliber să vină cu argumente și dovezi contrare, iar dacănu, se știe că atacurile la persoană și insultele au făcutparte din repertoriul multora, în vajnica noastră tradițiedâmbovițeană. Oricum, nimeni nu are nimic de câștigatsau de pierdut, orice ar zice oricine, fiindcă nimeni nudepinde cu ceva, de nimeni și de nimic. Așa cum niciMiorița nu depinde de nimeni, însă noi depindem deMiorița, întrucât în acest poem național se întâlneșteinima noastră cu inima strămoșilor noștri, de la care amprimit moștenirea genetică, tradițiile, limba și identitateaculturală.

Limbajul în Miorița e figurativ și simbolic. Termeniiconcreți din metafore sau alegorii, cu aceleași sensuriabstracte, se regăsesc atât în folclorul român, cât și înliteratura cultă a altor popoare. Putem avea toatăînțelegerea pentru cei ce se opresc la sensul concret alcuvintelor și nu pot vedea sensurile abstracte. Toatăcompasiunea pentru cei cărora nu le place Miorița. Di-plomele și titlurile universitare sau premiile literare nudecernează și gust literar sau inteligență, însă dau cre-dit unora ce fac pe grozavii și îndrugă baliverne, ca să-șiconsoleze orgoliul rănit de propria lor neputință intelec-tuală. Nu au mai găsit cu ce să denigreze Miorița și aurâs de Marin Sorescu, pentru că o pune alături de Lu-ceafărul lui Eminescu. Mulți scriu cu risipă, fără să știecă ei nici nu știu să scrie. Unii își ascund sterilitatea in-telectuală și se fac auziți prin a da cu pietre în Miorița,în Eminescu sau de jur împrejur, în orice are o valoareși le stârnește invidia. Nimic nu poate fi mai mare decâtinvidia mediocrităților înfumurate. Orice panglicar în pa-painoage, ce insultă țara, se dă drept scriitor și creatorde opinii. Asta poate, asta face. Fiecare din noi, cu ceputem. Ei cu murdăriile lor, noi cu florile noastre.

Au aruncat cu murdării în Miorița și au zis că ar fidăunătoare individului și națiunii. Miorița nu poate fidăunătoare. Străbunii nu puteau să ne lase moștenireceva dăunător. Dăunătoare este metodologia cu care afost cercetată Miorița, lipsa oricărei metodologii sau pă-rerismul ca metodă de cercetare. Nu Miorița să fie arun-cată la gunoi, ci teoriile care ne-au explicat-o într-unmod dăunător. Cam mulți savanți văd în Miorița o crimăjosnică pentru jaf. Romulus Vulcănescu (Etnologie juri-dică, Ed. Academiei, 1970) argumentează că invers,ciobanul e pedepsit cu moartea, pe drept sau pe ne-drept, pentru că ar fi comis toate cele unsprezece fără-delegi ce se pedepsesc cu condamnarea la moarte. Cadovadă, el aduce existența acestor legi. Nu știu vreoțară în care existența legii e dovada că cineva a încălcatacea lege. Iată cum un academician respectabil supune



ciobanul din Miorița unei judecăți cum numai în Proce-sul lui Kafka mai există așa ceva. Alții reduc Miorița laun bocet, la un program de înmormântare, la frica destrigoi. La p. 235, Eliade preia ideea lui Constantin Brăi-loiu, că Miorița descrie una din acele „Numeroase ce-remonii funerare… [ce] trebuie să fie efectuate ca săîmpiedice mortul să «devină nefast» și să se întoarcăprintre cei vii, sub formă de strigoi”. Eliade (p. 243) con-firmă fără rezerve părerea lui Brăiloiu, H.H. Stahl șiFochi, după care Mioriţa este un bocet și că bocetuloilor din Miorița are aceeași funcțiune ca și boceteleobișnuite de la cimitir. Fochi are un întreg capitol de40 pag. (pp. 491-530) în care caută coșciuge prin toatețările, din Irlanda și Scandinavia până în China, cu aju-torul cărora ne explică Miorița. Eliade e de acord cuFochi că sensul Mioriţei „este apărarea de puterea ma-lefică a mortului” (Fochi: 529). Pentru criminalitate șipentru frica de strigoi admiră occidentalii Miorița? Ase-menea aberații le putem da la spate și pot fi puse la unmuzeu pentru istoria învățăturilor rătăcite.

Am făcut această analiză cu toată modestia cuvenităși fără nicio pretenție, numai ca să aflu de ce a ajunsMiorița să fie disprețuită în țara noastră și să văd ce amputea face pentru a o repune la locul de cinste de undea fost răsturnată, așa cum sunt răsturnate statuile cândnu le mai place unora de ele. Oricine poate să răspundăaltfel la aceste întrebări sau să vină cu încă alte între-bări și să răspundă la ele. Faptul că nimeni până acumdin cercetătorii anteriori, nici chiar Blaga sau Eliade, nua pornit de la o metodologie clară, cu expunere de pro-bleme sau de întrebări la care să răspundă, nu ne poateîmpiedica să facem oricare din noi acest lucru, așa cumne impune noua metodologie universitară.

1. Uciderea ciobanului este motivată juridic sau reli-gios?

– Ca să putem înţelege atitudinea ciobanului în fațamorții, trebuie mai întâi să știm care este cauza și sco-pul uciderii lui. Pentru a răspunde la această întrebarefundamentală, putem porni de la un cuvânt cheie, pre-zent în sute de variante ale Mioriței. Mulți cercetătoris-au poticnit de cuvântul lege și au crezut că ciobanuleste pedepsit cu moartea, după o judecată dreaptă saunedreaptă. Niciun savant nu a deschis vreun dicționarromân-român. În toate dicționarele limbii române scriecă înțelesul de lege juridică este recent, iar înțelesul maivechi, singurul răspândit în cultura populară orală, estereligios. Chiar și la scriitori clasici, ba chiar și la unii con-temporani de ai noștri, când scriu despre mediul rural,lege continuă să aibă sens religios, iar nu juridic. Cara-costea și Noica au arătat că lege în Mioriţa are înțelesulde nomos, ordinea din cosmos, nu ordinea din socie-tate. Însă niciunul din ei nu a fost luat în serios. Caatare, sensul religios al cuvântului lege implică un omorce are o cauză religioasă cu implicații cosmice și unscop religios, tot cu implicații cosmice. Conotațiile cos-mice abundă în toate variantele Mioriței. Concluzia meaeste că orientarea juridică în cercetarea Miorițeipornește de la o premisă neîntemeiată și că trebuie săcăutăm implicațiile religioase – mai exact mitologice –ale Mioriței.

2. Ce înseamnă unele cuvinte și expresii nefirești,

ciudate?– Mai multe cuvinte și expresii, din variantele Miori-

ţei, par lipsite de logică – străinel ca un inel, străinel cao lună de inel, sprintenel ca o lume de inel și multe al-tele. Cercetarea anterioară vede în ele dovada pentruura față de străin în general și față de ciobanul moldo-vean în special, dar nu ne explică ce este cu inelul, culuna, cu lumea și cu celelalte expresii asemănătoare.Tras ca prin inel, a fost interpretat că el era subțirel destatură, sau cam cum am zice azi xxx-smal. Aceastăconcepție este combătută de Amzulescu și ceilalți trei,care menționează la p. 124: „Portretul ciobanului nu neprezintă un personaj identificabil prin detaliul individual,pitoresc și singularizator, ci exprimă idealul defrumusețe tinerească și de cuceritoare bărbăție ce și l-aformat poporul nostru.” Până aici putem fi cu toții deacord. Însă pe aceeași pagină, ei mai spun: „Portretulacesta nu s-a născut o dată cu Miorița, ci a fost preluatdintr-alte zone ale folclorului (...) Arta acestui portreteste fără analogii în cuprinsul întregului nostru folclor.”Nu înțeleg cum „a fost preluat dintr-alte zone ale folclo-rului”, dacă „este fără analogii în cuprinsul întreguluinostru folclor.” Cum se împacă aceste afirmații contra-dictorii în același paragraf? Iată arta derutantă de aspune ceva, cât și contrariul, arta de a spune și da șinu.

Amzulescu și ceilalți trei consideră că portretul cio-banului prezintă idealul de frumusețe exterioară, ceeace nu este greșit, dar nici nu epuizează sensurile poe-ziei. Pentru a putea înțelege Miorița mai în profunzime,trebuie să știm ce înțelesuri abstracte a vrut autorul co-lectiv și anonim să sugereze cu fiecare cuvânt concretdin fiecare vers. Cuvintele concrete conțin sensuri abs-tracte, metaforice, cu sensuri multiple, pe diferite nive-luri. Excepție fac doar unele improvizații adăugateulterior și care au derutat pe cei ce au datat Miorița învremuri recente. Cercetarea sinoptică scoate înevidență ceea ce poate fi mai vechi sau eventual au-tentic și ceea ce în mod sigur e adaos târziu, adeseaimprovizație individuală și nereprezentativă pentru an-samblul variantelor. Tot ce este autentic în Miorița e sim-bol și abstracțiune, nimic nu e concret și real. Până șipeisajul geografic în care se află ciobanul este un pro-cedeu literar pentru a zugrăvi peisajul lui interior, psihic.Acest procedeu, de a combina imagini exterioare cuim agini interioare, este arhicunoscut și folosit denenumărați poeți din literatura universală. Dar câți dintrenoi mai citim azi poezie? Unii citesc Miorița ca poeziesublimă, chiar și în traduceri ce nu pot fi perfecte, alțiica un „fapt divers” din ziar. Din respect pentru ei, nu îimai numesc și aici. Afirmațiile lor regretabile sunt citateîn carte, pentru a pune în evidență cât mai bine rezul-tatele pozitive ale cercetării lor. Fiecare, după educațiași sensibilitatea estetică pe care o are sau nu o are. Nutoți putem avea educația și sensibilitatea poetică a luiMarin Sorescu.

Eu consider că însușirile exterioare din portretul cio-banului sunt un procedeu literar pentru a zugrăviînsușirile lui interioare, psihice. Acest procedeu nu esteo noutate, ci e arhicunoscut. Portretul ciobanului, însensul concret al cuvintelor pare nefiresc și nelogic. În



sensul abstract al acelorași cuvinte, ca portret interior,totul devine firesc și logic. Descrierea înfățișării cioba-nului pare mai degrabă să fie expresia unui portret in-terior decât exterior. Întreg portretul exterior alciobanului este compus din cuvinte ce simbolizeazămomente din ritul de pasaj prin care a trecut el anteriorși are ca scop să prezinte frumusețea lui lăuntrică, pro-filul lui moral și spiritual. Multe expresii sunt rămășițefragmentare, ca un fel de cioburi sparte, ale unor meta-fore sau alegorii, al căror înțeles a fost uitat de către ceice ne-au transmis textul și uneori l-au modificat.Însușirile aparent concrete ale ciobanului au fost la în-ceput metafore pentru ceva abstract, legat de procedu-rile de inițiere ale ciobanilor arhaici. Procedurile tainices-au pierdut, iar sensul tainic al cuvintelor de aseme-nea. Totuși, metaforele pot fi reconstituite – cam la felcum reconstituim obiectele arhaice de ceramică saustatuile sparte – și dezvăluie că ciobanul a trecut ante-rior printr-un rit de inițiere, care îl califică pentru a trecela un nivel superior, o moarte rituală simbolică și o nuntăcosmică. El poate juca rolul unui erou mitologic, careobține nemurirea și reînnoiește lumea.

3. Cum pot să fie ciobanii frați când ei provin din di-ferite regiuni? Și ce e cu fratele străin?

– Textele variantelor conțin date contradictorii: cio-banii provin din trei regiuni diferite și totuși sunt frați.Încă o contradicție: ciobanii sunt frați sau veri primari,iar unul dintre ei e străin. Acest lucru e lipsit de logicăsau are vreun înțeles special, care s-a pierdut?

Ciobanii din Miorița fac parte dintr-o frăție profesio-nală cu o coeziune sacră. Se știe că în societățile ar-haice coeziunea frăției profesionale este garantată prinjurământ solemn și e mai presus decât legăturile desânge sau deosebirile regionale. Crima împotriva unuimembru al frăției este considerată trădare, mai gravădecât fratricidul obișnuit. Rudele victimei se răzbunăasupra întregului clan al ucigașului. Nicio variantă nucondamnă uciderea baciului, fiindcă el nu este ucis înrealitate, ci e vorba despre un omor teatral, simbolic. Înmai multe variante, ciobanii suflă în buciume, să seaudă pretutindeni că ei încep ritualul. Cine a mai văzutcriminali care să anunțe societatea înconjurătoare că eivor comite o crimă?

Am prezentat în carte elemente din care rezultă cuclaritate că baciul a trecut deja printr-un rit de inițieresacră, a ajuns la nivelul că poate vorbi cu animalele șiurmează să mai treacă un prag inițiatic superior. El evăzut ca un înstrăinat de viața materială și ca un străinde această lume profană. Pe deasupra, el este indivi-dualist și se simte mai acasă în sfera muzicii și poeziei.El cântă din fluier dar nu pentru ciobani, ci pentru oilesale și pentru câinii săi, pentru munți, pentru brazi, pen-tru păsări, pentru soare, lună și stele, altfel spus, pentrusine însuși. Baciul este străin în sensul că sufletul lui emai legat de aspectul sacru al universului și al omului,decât de aspectul profan, cum sunt legați ceilalți doi cio-bani subalterni.

4. Uciderea este un rit sângeros și o realitate, sauceva ce se petrece ca o dramă rituală în mijlocul naturii,ori numai în psihicul ciobanului? Și ce fel de etică auciobanii?

– Fără să știm ce fel de acțiune este, ce rol are cio-banul acolo, în ce situație e și ce se petrece de fapt, nuputem înțelege atitudinea și răspunsul lui – și nici me-sajul Mioriței. Antropologul scoțian V. Turner neamintește ceea ce știm cu toții, că aspectul modal alverbului predicativ este hotărâtor în orice comunicare.El arată că acțiunile din teatru sau ritualuri, unde omulmimează o acțiune (plays), sunt la modul conjunctiv saualte moduri prezumtive. Pe când acțiunile adevărate,când omul face ceva (works), sunt la modul indicativ.Am clasificat variantele și după aspectul modal al ver-belor. Am constatat că omorul, de cele mai multe ori, sepetrece la modul condițional-optativ sau la conjunctiv,considerate în Gramatica Academiei noastre ca moduriprezumtive, pentru acțiuni ipotetice, eventuale și neîm-plinite. Adesea, ciobanul însuși cere la modul imperativsă fie ucis. El folosește imperativul cu forme din graiulpopular, având înțelesul de conjunctiv sau decondițional-optativ. Ba chiar cere să fie ucis de trei ori:la răsăritul soarelui, la amiază și la apusul soarelui. Ucisîn diferite locuri și îngropat pe rând în diferite locuri.Numai la teatru sau într-un ritual teatral se pot repetaaceste acțiuni. În scenariul tuturor riturilor inițiatice pen-tru trecerea celui mai înalt prag – de la șamanii analizațide Eliade mai bine decât de oricine și până la francma-sonii de azi – se înscenează pasajul prin moarte și în-viere, iar cifra trei e nelipsită.

Am refuzat să cred că aici ar fi vorba despre den Tre-faldiga Döden (moartea triplă, din sacrificiile umane înScandinavia pre-creștină), cum credea la început unuldin profesorii mei și îmi promitea marea cu sarea dacămergeam pe această idee și anexam Miorița la mitolo-gia nordică. Pe parcursul lucrării, argumentele din ca-pitolele următoare l-au convins că moartea șiîngroparea în Miorița nu pot fi adevărate și nu au nimiccomun cu mitologia nordică, ci sunt scene de teatru, odramă rituală, în care ciobanul este un personaj mitolo-gic anterior mitologiei nordice și tuturor mitologiilor in-doeuropene. Cei în rolul de ucigași sunt frați buni cuucisul, veri primari sau ortaci loiali, care joacă teatru așacum le spune baciul. La fel ca și baciul, ei respectă echi-librul între cele trei componente: etica onto-, teleo- șideontologică – deci o etică totală, ce cuprinde toate ce-lelalte subdiviziuni – și au o moralitate ireproșabilă. Înmarea majoritate a variantelor, omorul este la moduriprezumtive, nu se efectuează, ciobanul nu este ucis. Înfoarte puținele variante unde omorul este la indicativ tre-cut, ciobanul e un erou mitologic, reînviat de mama lui.Cercetătorii care au văzut asemănări cu alte rituri saumituri de la noi sau din alte culturi, în care eroul esteucis și reînviat, au fost distruși de către ceilalți cercetă-tori.

5. Ce este cu mama ciobanului?– Perspectiva genului nu s-a mai discutat până

acum. Am arătat în carte indiciile după care putem de-duce că femeile au avut un rol precumpănitor la creareași transmiterea Mioriței. Nu există niciun indiciu pentrua exclude această ipoteză. Mama ciobanului a fost so-cotită ca un adaos târziu și nesemnificativ, care nu aveanevoie să fie analizat. Am analizat rolul mamei cioba-nului pentru a înțelege deosebirea dintre concepția des-



pre lume a bărbaților și a femeilor, cât și urmările omo-rului asupra raportului de forțe sociale.

Concluzia mea este că mama ciobanului are un rolimportant în Miorița. În unele variantele apare cu un re-pertoriu mai amplu sau mai simplificat ori e absentă. Ease oglindește în divinitățile naturii, cu care are legăturidirecte, vorbește cu ele și este o „matriarhă” cucapacități ca ale șamanilor. Ea și divinitățile ei nu au unechivalent masculin. Arheologii nu au găsit echivalentemasculine ale miilor de statuete feminine din paleoliticși matriarhat, ci doar sporadice simboluri masculine,destul de târzii și nu la fel de semnificative. Echivalentemasculine apar abia în neolitic, ca de exemplu Gândi-torul și Gânditoarea de la Hamangia. Miorița poateînfățișa o vreme când bărbații preiau rolul primordial înpractica religioasă, în familie și în societate și astfel seface trecerea de la matriarhat la patriarhat.

6. Oile, mioara și câinele sunt animale adevăratesau fabuloase? Ce simbolizează?

– Cercetarea anterioară crede în unanimitate cădoar mioara e fabuloasă, pe când celelalte animale arfi reale. Știm cu toții că niciun autor, de nicăieri, nuamestecă animale fabuloase cu animale reale înaceeași acțiune sau narațiune. Naratologia nu permite.

În partea expozitivă din varianta Alecsandri, până laversul 21, animalele sunt enumerate cantitativ și pentruvaloarea lor materială, deci pot fi animale concrete. Înpartea narativă, începând cu conjuncția adversativă dinversul 22, mioara se detașează de animalele reale, esteanimal fabulos (năzdrăvană) și vorbește. În versurile70-74, ciobanul vorbește despre oi ca despre un per-sonaj colectiv cu însușiri umane. În teoria literaturii, ani-malele cu însușiri umane nu sunt concrete, ci suntpersonificări care simbolizează ceva abstract. Oile decare vorbește ciobanul pot fi personificarea societății dinafara familiei și a frăției. Mioara nu poate fi un oracol,cum au crezut unii cercetători remarcabili. Am arătat cănu întrunește criteriile pentru a fi oracol. Mioaraîntrunește calitățile unui călăuz spiritual și este un mis-tagog, cum era Virgiliu pentru Dante sau calul pentruHarap-Alb și alți Feți-Frumoși. Dialogul cu mioara esteun monolog interior.

Mioara poate simboliza Anima, partea feminină dinsufletul omului (Jung, 1941). Versurile 21 și 41 din va-rianta Alecsandri menționează că ciobanul are mai mulțicâini. Atunci de ce îi spune mioara să își cheme numaiun singur câine? Orice țăran știe că un singur câine, nicichiar cel mai bărbătesc și cel mai frățesc, nu își poateapăra stăpânul împotriva a doi adversari. Mioara nuvorbește despre un câine adevărat, care nici nu ar fi ca-pabil să îl apere cu succes, ci câinele aici poate simbo-liza Animus, partea masculină din sufletul omului.

7. Cine este sora soarelui, mândra crăiasă a lumiimireasă, fata de crai, fata de maior sau fata frumoasăde pe munte, cu care se însoară ciobanul?

– Ca să înțelegem nunta cosmică, este important săștim dacă denumirile sora soarelui, mândra crăiasă saufata de crai sunt cuvinte care înlocuiesc moartea, cums-a crezut până acum, sau sunt metafore care în-seamnă altceva. Trebuie să știm cine este fata de maiorsau fata frumoasă din alte variante, dacă aceasta e o

fată în carne și oase, cum s-a crezut, sau cine este.Fără să știm asta, nu putem înțelege nici rolul ei, nici alcelorlalte echivalente ale ei în cer și nici ce vrea cioba-nul. Concepția unanimă în cercetarea anterioară estecă nunta ar fi o alegorie a morții și că mireasa lumii emoartea, „singura mireasă care n-a înșelat pe nimeni”(cum comentează traducătorul suedez Strandbergacum vreo 160 de ani). Din aceasta rezultă că, pentrutoți acești bărbați, mireasa și nunta sunt însăși moartea,deoarece asta e părerea lor despre femei: toate mire-sele își înșală bărbații. Cei care nu au avut asemeneaprejudecăți misogine despre femei și au comparat mân-dra crăiasă din cer cu zeități din alte mitologii au fostdiscreditați, fără drept de apel.

S-a crezut că fata frumoasă de pe munte este o fe-meie adevărată, o nimfomană fără rușine, careamenință ciobanii cu pușca, iar uciderea ciobanului erezultatul rivalității dintre ciobani pentru favorurile ei.Pușca sau alte adaosuri și modificări târzii se abat dela versurile autentice din alte variante mai vechi și maibine păstrate, așa că nu pot fi cele mai reprezentativepentru fondul întregului material cercetat. Accesoriile re-cente și relatarea confuză a recitatorului cu memoriescurtă nu modifică funcția mitologică a personajului fe-minin și nu pot fi definitorii pentru a o reduce la un „faptdivers”, cum zice un academician.

Unii cercetători susţin, că la început personajul fe-minin de pe munte era o fată de maior, pe care poporulîn cele din urmă a urcat-o în cer și a făcut-o ființă mito-logică, sora soarelui. Eu clasific toate aceste personajefeminine pe o scală între cer și pământ. Clasificate ast-fel, se observă că valoarea poetică a versurilor respec-tive este descrescătoare. Cele din josul clasamentului,oricât de modificate și deteriorate ar fi, rămân totuși păs-trătoare ale unor simboluri solare sau lunare. Clasifica-rea sinoptică arată că nu fata de maior a fost urcată lacer și transformată într-o ființă mitologică, cum s-a cre-zut, ci invers, fata de crai și sora soarelui a fost coborâtăpână la o fată de maior sau de oameni săraci. Așadarnu personajul cu aspect uman a fost mitologizat, cums-a crezut, ci personajul mitologic a fost umanizat. Con-cluzia mea este că fata de pe munte întruchipeazăapariția (hierofania) unei divinități.

8. Ce vrea să spună ciobanul cu alegoria morții și anunții sale?

– Alegoria morții și a nunții a stârnit aprige contro-verse printre cercetători. Care mai de care s-au întrecutsă confecționeze un portret jignitor al ciobanului și al ca-racterului românilor, ceea ce pe bună dreptate a provo-cat surprinderea și indignarea tuturor. Eliade, înstrădania sa de a spăla portretul ciobanului și al româ-nilor, îl pângărește și ne ponegrește încă și mai rău.Cercetarea anterioară, inclusiv Eliade, consideră înunanimitate că această alegorie înlocuiește moartea –care este adevărată – cu nunta, care e o minciună fru-moasă, pentru a ascunde sau înfrumuseța realitateatragică. Eliade a formulat cel mai clar concepția cămoartea e înfrumusețată ca o nuntă, iar în felul acestainacceptabilul devine acceptabil. După el, ciobanulînlocuiește moartea sa nefericită și absurdă cu o nuntăfrumoasă, pentru a își înnobila soarta tragică și fără



sens, dându-i un sens superior și sublim. În acelașisens înțelege și Blaga. El definește metafora pornindde la înțelegerea deja existentă a Mioriței, iar cu ajutorulacestei definiții explică cum să înțelegem Miorița (Ge-neza metaforei și sensul culturii, 1937 pp. 40-41). Dacătocmai Blaga a căzut în lațul cercului vicios creat de el,cum mai este logica altora?

Eu arăt pe bază de definiții consacrate (formulate deRuxăndoiu și mulți alți străini) că, dacă ar fi oînfrumusețare a realității, așa cum afirmă Eliade, Blagași toți ceilalți, atunci aceasta nu corespunde cu definițiaalegoriei sau a metaforei, ci cu definiția eufemismului.Cum de nu a observat asta nimeni până acum? Cerce-tarea anterioară înțelege acest pasaj ca un eufemismși îl etichetează că ar fi alegorie. Confuzia dintredefiniția alegoriei și a eufemismului este o regretabilăeroare metodologică, ce a dus la interpretarea dezas-truoasă a Mioriței, la denigrarea ciobanului și la murdă-ria care a fost aruncată asupra românilor. Arăt căașa-zisa alegorie a morții și nunții face un amalgam, oîncâlcitură, din două alegorii sau metafore diferite și dis-tincte. Moartea este o metaforă ce simbolizeazărenunțarea la cele materiale, iar nunta cosmică e altămetaforă și simbolizează înălțarea spirituală. Acesteasunt două trăiri mistice foarte cunoscute în istoria reli-giilor și bine studiate de psihologi. Moartea ciobanuluieste aceeași metaforă pe care o folosesc Plotin, apos-tolul Pavel și mulți alți mistici, pentru a spune că ei seîndepărtează de lumea materială, ca să se apropie delumea spirituală.

Nunta cosmică a ciobanului exprimă metaforic uni-rea sufletului cu universul divinizat, bine-cunoscuta hie-rogamie. Sora soarelui, mândra crăiasă și alte varianteale ei în cer sunt divinități uranice din mitologia arhaicăa ciobanilor, iar fetele frumoase ce urcă pe munte șicaută ciobanul sunt divinități chtonice. Ciobanul cautădivinitatea din cer pentru o hierogamie uranică, iar înalte variante divinitatea îl caută și vine la el pentru o hie-rogamie chtonică. Acestea sunt cele două căi spiritualede unire cu divinitatea, relatate de cei ce au avutexperiențe mistice: sau omul se înalță spre divinitatesau divinitatea vine la om. Personalități celebre, ca Ioanal Crucii, Meșterul Eckhart și alții, care au avutexperiențe de extaz mistic, au numit propriul lor suflet:femeia, ea sau sufletul mireasă (the „Bride Soul”).Nunta cosmică din Miorița se petrece în sufletul cioba-nului. Nu înseamnă că devenim mistici când ne minu-năm de frumusețea naturii și simțim – ca și ciobanul –o bucurie în suflet, ca un dor de a fi una cu natura. Toțiiubim natura. Frumusețile naturii ne pot extazia fără săfim religioși și ne minunăm sau nu, după starea sufle-tească în care ne aflăm.

9. În ce fel transmiterea orală a dus la apariţia uneidiversităţi de variante și a modificat poemul de la colindla baladă sau de la baladă cu conținut sacru la înțelesuriprofane?

– Trebuie să știm în ce măsură variantele conțin datemai mult sau mai puțin autentice și modificări sauimprovizații ulterioare. Eu analizez versuri deterioratefonetic, lexical și semantic, le sortez pe o scală relativă,și astfel apare limpede că toate modificările au fost fă-

cute în aceeași direcție, chiar și cele reușite poetic, dela o înțelegere mitologică la una lumească, de la mythosla logos, de la sacru la profan. Din ce în ce mai puțineleaspecte mitologice și poetice au fost eclipsate și înlo-cuite cu aspecte materialiste, ceea ce a creat confuziiprintre cititori și cercetători, iar uneori chiar și printrețăranii care nu au mai înțeles versurile pe care le auzi-seră și le-au modificat, ca să le adapteze la necazurilelor personale.

10. Ce elemente sunt în text pentru a putea datacrearea Mioriței?

– Pentru a înțelege mai bine conținutul Mioriței șimesajul ciobanului, este de mare folos să știm ce feno-mene și aspecte sociale, economice sau religioase șice vremuri istorice sunt oglindite în text. Metodologiacercetării filologice ne învață că toate datele concretedin metafore și alegorii, cu sensuri oricât de abstractear fi, sau oricât de fanteziste ar fi textele, au de bunăseamă o legătură directă cu societatea care le-a creat(Sharan B. Merriam). Datele concrete din metaforelesau alegoriile din Miorița, precum și întreg textul tuturorvariantelor reflectă societatea care le-a creat și fac deciposibilă o datare relativă a compunerii poeziei. Adaptă-rile pot fi și ele datate.

Unii cercetători datează crearea Mioriţei în secolulal XVIII-lea, iar alții cel mai înapoi în timp pe vremea da-cilor. Afirmațiile lor se bazează mai mult pe intuiție decâtpe argumente sau dovezi și nicidecum pe vreo lucrarede referință. Așa era stadiul în care se afla metodologiacercetării în generațiile trecute.

Eu încerc o datare comparativă, relativă, pe trei cri-terii: 1. Elemente care se pot relata la indoeuropeni,2. Elemente care se pot relata la pre-indoeuropeni,3. Perspectiva genului. Concluziile la care se poateajunge pe aceste trei criterii converg spre o datare acreării Mioriței pe vremea pre-indoeuropenilor.

Miorița era deja alcătuită și circula oral înainte de ve-nirea indoeuropenilor. Textul variantelor păstreazămulte elemente provenite din societatea vânătorilor ar-haici, ce au precedat domesticirea oilor și păstoritul. Le-xicul din Miorița a putut urma evoluția limbii, la fel cuma urmat și Crezul ortodox de la Nicaea (325), fără să fietradus din latină în română. Miorița poate fi mai vechedecât Gânditorul și Gânditoarea de la Hamangia.Așa-zisa Urballade poate fi veche de 8000 de ani sauchiar mai mult, poate corespunde cu trecerea de la ma-triarhat la patriarhat și are multe rădăcini în cea maiveche societate de vânători arhaici. Miorița poate să fifost creată în epoca de piatră, cam în aceleași vremuriîn care antropologul francez Claude Lévi-Strauss spunecă s-au făcut marile descoperiri fundamentale, ce staula baza civilizației actuale: domesticirea animalelor, agri-cultura, ceramica și țesutul.

Oricât de incomplet sau de eronat ar fi rezultatulanalizei din modesta mea contribuție – prea pe scurt re-zumată aici – sunt convins că tânăra generație va pre-lua ștafeta și va veni cu noi rezultate, la înălțimeapiedestalului pe care fusese pusă Miorița încă de la în-ceput, de către occidentali și unde am încercat eu să orepun la locul ei de onoare.

radiografia unei capodopere


Motto: „...gestația primei capodopere s-a dovedit extrem de anevoioasă, istoria cărții fiind ea însăşi

un roman, având ca temă cumplita trudă a creației.”Niculae Gheran, Tânărul Rebreanu

ContextulÎn dimineața zilei de duminică 27 august 1916, toate

drumurile, şoselele din Muntenia şi Moldova ce duceauspre Transilvania au fost blocate de autoritățile militarecu aproximativ cincisprezece km de frontieră. Decizia aprovocat o neliniştită aşteptare.

În aceeaşi zi, la ora 2100, Eduard Mavrocordat, am-basadorul României la Viena, a înmânat contelui BurianIstvan, ministrul austro-ungar de Externe, declarația derăzboi a statului român, care-şi motiva astfel intrarea înconflict alături de Puterile Antantei: ele „puteau garantarealizarea unității naționale a României”. Intrarea înconflictul european era motivată. Cu zece zile în urmă,România încheiase un tratat secret cu Rusia. Țarul apromis României restituirea Bucovinei, a Transilvanieişi a întregului Banat, dacă va declara război Austro-Un-gariei. Trupele ruseşti aveau dificultăți enorme pe frontulde Est.

Declarația de război a României a avut o triplăconsecință. Generalul Erich von Falkenbayn, şeful înal-tului Comandament german a fost înlăturat din funcție,pentru că nu a prevăzut la timp intrarea României înrăzboi. Deoarece Austro-Ungaria nu avea suficientecadre de conducere operativă, generalul destituit a fostnumit la conducerea unei a doua armate, care a pătrunsîn Transilvania la 29 septembrie. În Sud, generalul Au-gust Von Mackenson, comandantul armatelor germano-bulgare, va lansa atacul împotriva Dobrogei.

În seara zilei de 27 august, la ora în care ambasa-dorul României înmâna, la Viena, ministrului de Externedeclarația de război, în Bucureşti, Liviu Rebreanu a în-

ceput redactarea întâiului capitol din romanul Ion: „Dela ora nouă seara, până la şase şi ceva dimineața, amstat la birou şi am lucrat fără întrerupere.” În noapteaaceea, a scris 42 de pagini, întreg capitolul întâi, „celmai lung din roman, şi începutul celui de-al doilea.”Găsise „cuvântul magic”, cuvânt ce a provocatdeclanşarea „elanului creator”. Pentru sine va mărturisiulterior, chinurile insuportabile, specifice redactării, erauprovocate de „prima frază şi primul capitol”

Structurile arhietipaleDe la început – afirmă Rebreanu, în 1932, în fața

studenților de la Facultatea de Litere şi Filosofie aUniversității din Bucureşti, a avut conştiința vocației deromancier. Inițial, simple conținuturi sufleteşti latente,dezvoltate pe incipiente tipare arhietipale.

Romanul s-a cristalizat din sinteza a patruexperiențe de viață, distanțate în timp şi fără legăturăcauzală între ele. Primele trei: două trăite personal, unacunoscută direct s-au desfăşurat înainte de a trece ho-tarul în România. Ion – sublinia Rebreanu – îşi are ori-ginea într-o secvență existențială, percepută într-odimineață la început de primăvară, la puțină vremedupă ce-şi dăduse demisia din armata austro-ungară.Ieşise la vânătoare de porumbei sălbatici. Atunci a zăritun țăran, îmbrăcat în haine de sărbătoare. Crezându-sesingur, bărbatul s-a aplecat şi a sărutat pământul ca peo ibovnică. Scena a fost receptată cu uimire şi s-aîntipărit în memoria tânărului ca un simplu fapt divers.

O săptămână mai târziu, o altă întâmplare a reținutdin nou atenția tânărului, precum şi comentariulcolectivității rurale. O tânără fată înstărită a rămasînsărcinată cu cel mai „bicisnic” flăcău din sat. Fata afost bătută cumplit de tatăl ei, văduv, deoarecepăcătuise, dar şi pentru că el, fruntaşul satului, era ne-voit să se înrudească şi să dea „o zestre bună unuiprăpădit de flăcău care nu iubea pământul şi nici nu ştia

Ion Bălu

REBREANU – ELABORAREA ROMANULUI ION



să-l muncească.” Evenimentul l-a impresionat pe Re-breanu, nu atât de puternic, încât l-a schițat în nuvelaRuşinea. Publicată de Niculae Gheran în Addenda laOpere 4, textul este întâiul fragment din viitorul roman.

Confesiunile lui Ion Pop al Glanetaşului, țăran vred-nic, deznădăjnuit că nu avea pământ, a rămas, de ase-menea, încrustată în memoria tânărului. Ascultându-i„jelania”, Rebreanu şi-a amintit de bărbatul care, cudoar câteva săptămâni în urmă, sărutase pământul. Înclipa aceea va fi făcut o conexiune plauzibilă. Dacă Ional Glanetaşului „ar ajunge să dobândească o bucată depământ ar fi în stare să-l îmbrățişeze şi el [...] poatechiar cu mai multă ardoare”.

Sinteza celor trei momente existențiale a fostrealizată de Rebreanu prin atribuirea lui Ion, cumotivările sociale şi trăirile psihologice specifice, a ce-lorlalte două aspecte de viață cunoscute anterior. Tutu-ror le-a găsit o semnificație superioară şi le-a întrezăritaptitudinea de a releva constantele eterne ale sufletuluiuman. În acelaşi timp a sesizat că toate se grupeazăîntr-o totalitate solidară prin stabilirea unui raport deinterdependență între întreg şi părțile componente. Fărăsă ştie, Rebreanu găsise o temă semnificativă – cumse va exprima ulterior G. Bachelard: „...orice realitatetematică importantă este legată de o experiențăoriginară.”

Pe acest suport conflictual, viitorul romancier vaaşeza pământul – una dintre temele semnificative aleromanului Ion, dar şi ale momentului istoric – şi-l va ex-tinde treptat până la dimensiunile unei trilogii. Întâiulvolum urma să înfățişeze aspirațiile țărănimii ardelene.Un altul, drama colectivă a lumii rurale din Muntenia, întimpul răscoalei din 1907. Iar ultimul, rămas în fază deproiect, reconstituia aspectele sociale şi naționale ca-racteristice statului românesc din Basarabia, aflatăatunci sub dominație țaristă.

Receptată cu impersonală detaşare şi incipientă pri-vire critică, problematica întâiului volum i se arată relativmonotonă: „Era o poveste romantică, sentimentală şibanală, cu țărani la modă pe vremea aceea.” în litera-tura română. Tânărul romancier a intuit necesitatea unuial doilea plan narativ, care să-l scoată pe cel dintâi dininexpresivitatea în care i se părea cufundat, prin relua-rea unei teme frecvent întâlnite în proza inspirată dinlumea statului autohton.

Luni, 15 octombrie 1909, o zi mohorâtă de toamnă,Liviu Rebreanu a sosit în Bucureşti, unde – va mărturisiulterior – nu cunoştea pe nimeni. S-a stabilit inițial –notează Nicolae Gherman – la Hotelul „English”. A douazi, a făcut o vizită poetului G. Coşbuc. În aceeaşi zi, aînceput redactarea nuvelui Volbura dragostei. Totatunci, în controlul de rutină al poliției, a fost descoperitîn hotel de agentul de poliție Gavrilaş, „fost coleg deşcoală cu Vasile Rebreanu”. El l-a luat „în gazdă”. Citităde Coşbuc, nuvela a fost recomandată de poet profe-sorului Mihail Dragomirescu. În seara zilei de 19 octom-brie, Rebreanu a participat la una dintre şedințele delucru ale cenaclului „Convorbiri Critice”, desfăşurată în

biroul profesorului, la ora 2100. În monografia despresoțul său, Fanny Rebreanu menționează prezența aşapte scriitori cunoscuți, dar „şi alți scriitori din epocă”,cifre evident exagerate.

Prezentat de profesor celorlalți, tânărul a ascultatatent lectura invitaților. La sfârşit, Dragomirescu i-acerut să-i lase manuscrisul şi să-i noteze adresa. În scri-soarea expediată a doua zi, profesorul se scuza:„...aseară am uitat de nuvela dumitale”. Uitarea avea untâlc, subconştient motivat: „...n-aş fi vrut să te expun laun nesucces”, necunoscând „calitățile” textului. „Astăziînsă am citit-o şi te felicit, e foarte interesantă povesteaşi cu însemnate calități literare.” Laudele nu erau decircumstanță. În narațiunea tânărului, Dragomirescu vafi intuit un accent personalizat. Nuvela a fost inclusă înConvorbiri literare, în numărul din 25 octombrie 1909.Tot profesorul i-a găsit la începutul lunii noiembrie „oocupație publicistică”: i-a facilitat angajarea la Ordinea!

La puțină vreme după stabilirea în Bucureşti, precizaRebreanu în aceleaşi Mărturisiri – un eveniment dinpropria-i familie i-a sugerat introducerea unui al doileaplan narativ în structura romanului, idee asumată ime-diat cu încredințarea că atribuie textului o identitatedistinctă şi îi conferă o semnificație superioară. Lainsistențele părinților, Livia, cu patru ani mai mică decâtLiviu, acceptase logodna cu un tânăr preot. Peste câ-teva săptămâni, o scrisoare din partea mamei îi aduceavestea ruperii logodnei. Într-un post scriptum, Liviaadăuga o succintă motivare: „Mi-a fost peste putință.Prefer să rămân fată bătrână decât să-l iau pe el”. Ges-tul fetei, rar întâlnit în epocă, a fost aprobat de Liviu: nupoți accepta un soț pe care nu-l iubeşti! Livia se vacăsători doi ani mai târziu cu Octavian Hulea, „profesorşi poet, multă vreme director la liceul din Aiud”.

Gestul surorii sale, intrată în universul ficțional cuprenumele Laura, i-a oferit fratelui elementele unei altelinii epice, cât şi liantul ce urma să solidifice trilogia dininterior prin planuri epice individualizate, astfel „încât săle țină laolaltă şi în acelaşi timp destul de elastice, cafiecare parte să poată exista independent de celelalte”.În consecință, Rebreanu a imaginat căsătoria Laurei cuteologul George Pintea şi, prin bătrânul cuscru, a găsitmodalitatea firească a conexiunii viitoarelor romane: nu-meroasa familie a preotului Pintea avea rude stabiliteîn regat, la Cernăuți şi în Basarabia.

ArestareaÎn 15 ianuarie 1910, guvernul maghiar a solicitat

autorităților române extrădarea lui Rebreanu Oliver.Marți, 15 februarie, Rebreanu a fost arestat şi anchetatde Cabinetul V al Tribunalului Ilfov. Deşi – precizeazăNiculae Gheran – tânărul a probat cu acte nevinovăția,dovedind cu înscrisuri „parafate” de Tribunalul din Gyulaclasarea „vinovăției” pentru că fusese nevoit săpărăsească definitiv armata maghiară. În ciuda actelorprobatoare, instanța a decis întemnițarea la închisoareaVăcăreşti. Iar dosarul a fost înaintat Consiliului deMiniştri pentru a decide.



În închisoare, Rebreanu a redactat un Memoriu încare îşi expune situația. „Deturnarea de fonduri” pentrucare era urmărit de autoritățile maghiare era un pretext.Motivul „adevărat” era altul: „...activitatea desfăşuratăpe tărâm publicistic”, pusă în slujba românilor de pestemunți. În tot acest timp, în periodicele din Bucureşti şiTransilvania au continuat să-i apară schițe şi nuvele.

La 19 iulie, deținutul a fost trimis autorităților judiciaredin Gyula. Dosarul a fost reanalizat şi „pertractat”, redis-cutat. Joi, 11 august 1910, Curtea de Apel a decis eli-berarea. Delictul a fost ispăşit prin cele şase luni deînchisoare, petrecute în Bucureşti şi Gyula. Lunile deînchisoare au cosntituit pentru Rebreanu o etapă delecturi temeinice. Dar şi elaborarea unor texte noi. Dupăachitare, tânărul s-a întors, pentru puțin timp, în Prislop,aşteptând suma de bani trimisă de Mihail Dragomi-rescu, pentru a se reîntoarce în Bucureşti.

Din toamna anului 1910, întreg anul 1911 şi începu-tul celui următor, Liviu Rebreanu a desfăşurat o febrilăactivitate literară. Împreună cu Mihail Sorbul a editatzece numere săptămânale din Scena, revistă de teatruşi muzică. A redactat cronici teatrale. Emil Gârleanu, di-rectorul Teatrului Național din Craiova, l-a numit secre-tar general. Colaborează la Viața Românească,Rampa, Ramuri ş.a. Şi un eveniment matrimonial: la19 ianuarie 1912, s-a căsătorit cu actrița Ștefana, FannyRădulescu. În iunie, i-a apărut primul volum de nuvele,Frământări.

ElaborareaVocația de romancier, mărturisită în fața studenților,

în 1932, îl stăpâneşte în toți aceşti ani. „Motive” dinroman au fost identificate de Niculae Gheran în nume-roase schițe şi nuvele. Însă o dublă reticență l-a opritsă-şi divulge predispoziția nativă spre roman. Lipsurilemateriale „mici şi mărunte” l-au silit să muncească dingreu, spre a se menține „în vârtejul vieții de toate zilele”.Rezerva avea şi o justificare morală: „Cum să mărturi-seşti o asemenea blestămație”, într-o perioadă tempo-rală dominată de nuvelă: „Te făceai de râs...”

Tânărul Rebreanu trăia într-un timp real, obiectiv, pu-ternic marcat de precaritatea cronică a resurselor ne-cesare unui trai decent. Un timp şi un spațiu completdiferit de lumea rurală din care plecase. Peste timpulreal, prozatorul a aşternut un timp personalizat, nedes-tăinuit, de ceea ce Roman Jakobson va denumi pestecinci decenii „funcție referențială”. Rebreanu constru-ieşte cu dificultate o lume ficţională, cu accent pe as-pectele informative ale comunicării: „Numai rareori îmiapăreau în suflet personagiile încă nelămurite deplin,pe care le născocisem acasă.” În „lumea nouă”, în carese află acum, a început să-şi noteze „din când în când,noi crâmpeie, în caietul cu subiectul romanului”.

La 11 august 1910, a schițat în Zestrea trăsăturile fi-zice ale viitorului personaj principal. La 22 august 1912,a revăzut textul Zestrei şi a elaborat un plan amănunțital întregului roman. Se vede bine acum febra căutării.Fiecare segment narativ este reluat şi dezvoltat în felu-

rite variante. În vara anului 1916, a redactat întregulplan ficțional, a redistribuit personajele şi a segmentatacțiunea în secvențe autonome, repartizate în treispre-zece capitole, fiindcă – va motiva ulterior – treisprezece„mi-e aducător de noroc.”

Acum abia, între subiectul în ansamblu şi părțile luicomponente s-a stabilit un raport de interdependență.În acest spaţiu, Rebreanu percepe „perfect tonul roma-nului, îl vede cu ochii sufletului”. Pe o hârtie rătăcită înarhiva scriitotului, descoperită de Niculae Gheran, Re-breanu a notat, printr-o metonimie, titlul definitiv al ro-manului: Ion, însoțit de încrustrarea în vremelniciatemporară: „20-VI-1916”.

Lipsea numai „cuvântul magic” care uneşte „elanulcreator”. Pentru Rebreanu, „chinul cel mai mare esteprima frază şi primul capitol”. Prin metafora „cuvântmagic”, Rebreanu denumea momentul trecerii din tim-pul realității cotidiene, în timpul ficțiunii, timpesențializat, încorporând în substanța lui premiseleeternității.

Drumul în noapte spre Maieru, un stat în apropierede Rodna, unde familia Rebreanu se muta, a răsăritacum în amintirea prozatorului. În căruță, printre bagaje,în zgomotul monoton al roților, copilul care nu împlinisetrei ani adormise. Deodată, „încetarea bruscă a acestuizgomot adormitor prin insistența lui mi-a deşteptat şimi-a deschis conştiința”. Drumul – preciza Niculae Ghe-ran – era „cea dintâi amintire” a viitorului scriitor. „Cu-vântul magic” care a declanşat în seara zilei de27 august 1916 intrarea în timpul ficțiunii este imagineadrumului, recuperată dintr-un „continuu de întuneric”, „oamintire închisă în conştiința scriitorului” – cum se vaexprima Roland Barthes în Le Degré zéro de lˊécriture.

„Cuvântul magic” a fost introdus de narator în primafrază a romanului: „Din şoseaua ce vine de la Cârlibaba,întovărăşind drumul când în dreapta, când în stânga,până la Cluj şi chiar mai departe, se desprinde un drumalb, mai sus de Armadia, trece râul peste podul bătrânde lemn...”

Imaginea „şoselei” aparține timpului real, obiectiv.Însă „drumul alb” nu mai face parte din realitatea ime-diată. Fraza următoare, identic de amplă, aparține inte-gral ficțiunii. „Drumul alb”, personificat asemenea unuicălător, „urcă anevoie”, apoi „înaintează vesel”, „ascun-zându-se” printre fagi, mai „poposind” la Cişmeaua Mor-tului, „pentru a lua o gură de aer răcoritor”, alunecă„brusc” pe sub Râpele Dracului „ca să dea buzna” înPriporul ascuns „într-o scrântitură de coline”.

Prima frază a romanului imprimă ritmul narațiunii –va mărturisi, ulterior, Rebreanu. „După ce am găsit-opare atât de naturală, încât te miri cum te-ai putut gândila altceva. Conținutul ei, cuvintele, cadența, toate o ca-racterizează ca fiind singura posibilă şi indicată să des-chidă poarta unei lumi noi”, în care „lupta pentru primafrază şi primul capitol e cea mai aprigă”.

Din ce cauză Rebreanu rămâne în pragul romanuluiIon, dar şi al celorlalte narațiuni, săptămâni, luni, ani, caşi cum ar bate la o uşă nevăzută şi de dincolo nu i se



deschide decât după trecerea unei perioade de chinui-toare aşteptare? „Cuvântul magic” – s-ar putea răs-punde – marchează trecerea din timpul realitățiicotidiene, timp diseminant în preocupările lipsite derelevanță, în tmpul ficțiunii, timp esențializat, încorpo-rând în substanța lui premisele eternității.

Pentru naratorul omniscient, situat în afara univer-sului ficțional, dificultatea constantă rămâne sincroniza-rea efectivă cu timpul narațiunii, în vreme cetransfigurează realitatea prin descriere, narație şi dia-log. În acest proces, Rebreanu sesizează „cu mare lu-ciditate” cum „i se scurge în picături lente sângele şiviața ca să se transforme în oameni noi şi într-un uni-vers nou” – se confesa într-o scrisoare.

Un capitol „trebuie să fie o grupare firească, solidă,cel puțin ca un act la o piesă de teatru. Atunci am în-cercat un aranjament după trebuințele evoluțieiacțiunilor şi după respirația naturală a întâmplărilor. Ma-terialul s-a grupat aproape de la sine în treisprezece ca-pitole mari, nota în Mărturisiri. Dar până să ajungă aici,fiecare proiect de capitol a fost descompus în scene,acestea în momente, întregul travaliu conturând imagi-nea unui strateg de Stat Major care, dorind să prevadătotul în cele mai inifinite amănunte, studiază atent hartaoperațiunilor militare.

UnicitateaLiviu Rebreanu se depărtează atât de scriitorii con-

temporani, cât şi de predecesori, prin prezența uneirig uroase obiectivități, o răceală a observației şi o im-pasibilitate a relatării necunoscute prozei autohtone,înainte de Primul Război Mondial. În acest mod, ro-mancierul se disociază fără echivoc de imixtiunile de-viante ale subiectivității, întâlnite la Nicolae Filimon sauDuiliu Zamfirescu. Consecința imediată a acestei atitu-dini o constituie senzația de adevăr răsfrântă de lumeaficțională imaginată.

Structurile informaționale, transmise prin intermediulimaginilor artistice şi ale expresiei lingvistice,condensează rezultatele unei activități specifice decunoaştere, reflectă particularitățile, mecanismele şistructura reală a lumii statului ardelean de la începutulsecolului al XX-lea. Pe de altă parte, Liviu Rebreanurenunță la orice tendință. Refuză să accepte operaliterară ca expresie a unei atitudini politice sau sociale.El nu-şi subordonează romanul unei năzuințe ideolo-gice sau unui anume ideal etic. Cu instinctul prozatoru-lui înnăscut, Rebreanu a intuit statutul ambiguu aloperei literare: creația este eternă prin valoarea eiestetică, dar rămâne vremelnică prin balastul ele-mentelor eteronome. De aceea, prozatorul a diminuatla limită structurile extraestetice, năzuind să obțină oautonomie estetică deplină, prin scoaterea narațiunii desub balastul tendințelor extraestetice.

Se adaugă apoi prezența unui univers uman şi so-cial distinct, de superioară pregnanță estetică. Dincolode structura de suprafață, romanul dezvăluie înadâncime obsesii, structuri mitice şi arhietipale, ce îl

apropie firesc de romanul realist european de la sfârşitulveacului al XIX-lea şi începutul celui următor. Peisaj lite-rar, în care operele de referință rămân Țăranii deBalzac, Pământul de Emile Zola, Pelle Cuceritorul deMartin Anderson Nexo, Țăranii de Wladyslav Reymont,roman recenzat de Rebreanu.

În romanele lui Balzac – sublinia Albert Béguin – nuse află nici un personaj cu adevărat balzacian „qui nesont dévoré de la passion de connaître, cachée sousles deguisement d’une autre passion, d’un vice, d’uneavidité materielle.” (Balzac lu et relu, preface de GaëtanPicon, Edition du Seuil, Paris, 1965, p. 33).

Asemenea lui Eugène de Rastignac din Père Goriotde Balzac sau Julien Sorel din Roşu şi Negru de Sten-dhal, Ion de Rebreanu nu are un model formativ înpărintele său. Personajele complexe, nuanțate, impre-vizibile, toate sunt prinse între un ideal şi duritateaexistenței exterioare. Pentru toți, realitatea în caretrăiesc reprezintă o modalitate de potențială ascensiunespre treptele ierarhiei sociale.

În noaptea propriei sale nunți, căsătorit cu Ana, Iondansează cu Florica „şi-n vălmăşagul asurzitor sepomeniră amândoi aproape de uşă, unde era mai întu-neric. Nu deschisese gura niciunul dintre ei; iar el fier-bea şi-şi închipuia că Florica e mireasa lui. Deodatăapoi îi şopti repezit, cu ochii înflăcărați:

– Numai tu îmi eşti dragă în lume, Florică, auzi tu?...Auzi? o strânse năvalnic la piept, crâşnind din dinți,încât fata se înspâimântă şi se uită ruşinată în jur.”

În aceeaşi noapte, în subconştientul lui Ion seînfiripă o hotărâre. Ca într-o simfonie a destinului, seaud primele acorduri prevestitoare. Nimic nu esteîntâmplător. Totul este anticipat, avertismentele apar latot pasul, dar Ion se îndreaptă hipnotizat spre sfârşitulprevizibil.

Se petrec lucruri uimitoare cu acest proces decreație, va mărturisi tulburat prozatorul, două deceniimai târziu: „Simți cum se desprinde o lume nouă dintine... o frază, două cu un conținut tulburător pe careniciodată nu le-ai fi putut întrezări.” Peste alte două de-cenii, Albert Béguin va afirma o idee similară: „...lemonde réel ne paraît si réel que parce qu’il est la sur-face transparente de l’autre.”

Începută de la 27 august 1916, întâia versiune a ro-manului a fost încheiată la 12 iulie 1917. Redactareatextului – nota Niculae Gheran – este relativ uniformă –„câteva file pe noapte, aşternute cu calm, cu o grafiedantelată...” În toată această perioadă, vor fi fost şi„nopți albe” la masa de scriere, „în fața aceluiaşi ma-nuscris”. Redactarea este nouă „în toate privințele”.Însă existența unei versiuni anterioare, realizată în1913, la care romancierul trimite în Mărturisiri – observăGheran – „nu se probează”.

Întâmplări neprevăzute l-au determinat pe Rebreanusă părăsească Bucureştiul şi să se refugieze la Iaşi.Manuscrisul romanului a fost păstrat de Fanny Re-breanu, într-un pachet sigilat!

romanele poeților


Horia Gârbea se mişcă dezinvolt cam prin toatestructurile literare, încât ai spune că acele caracteristicicare definesc speciile şi le individualizează devin iluzo-rii. A debutat editorial în literatură cu teatru (DoamnaBovary sunt ceilalţi, 1993), iar cu poezie doar după treiani, în schimb cu două volume (Text biografic şi Probacu martori), apoi cu un volum de proză scurtă (MistereleBucureştilor, 1997) şi, în sfârşit, a urmat primul roman,Căderea Bastiliei (Editura Allfa, 1998, cu două reedi-tări), operă răsplătită din belşug cu premii literare. Auvenit alternativ, în acelaşi mod, volume care au consa-crat un scriitor ce se simte acasă în toate genurile lite-rare (se adaugă celor enumerate mai sus volume depublicistică, traduceri, critică literară, literatură pentrucopii). Al doilea roman apare în 2006, Crime la Elsinore(Editura Cartea Românească, reeditat la rândul său în2016).

De-a lungul bogatei sale cariere literare, Horia Gâr-bea avea să se întoarcă spre poezie în mod constant(2003, 2011, 2012, 2016, 2017, 2018), cu o mai marefrecvenţă a volumelor în ultimii ani, cum se vede, caspre o iubire regăsită. În vreme ce Nicolae Manolescu,în Istoria critică a literaturii române (2008), vede debutulsău în poezie sub influenţe soresciene (insistând înesenţă, în prezentarea sa, asupra contribuţiei scriitoruluila conturarea dramaturgiei de azi), Radu Ilarion Mun-teanu afirmă despre unul dintre ultimele sale volume depoeme (Celălalt ţărm, Editura Neuma, 2017), într-untext postat pe blogul său: „Dincolo de fondul comun, re-găsit în proză şi în piesele de teatru, poezia din acestcel mai recent volum (mă feresc, în general, de aspune ultimul, ar fi restrictiv) e cât se poate de îndepăr-tată de cea senzitivă, simbolică (nu simbolistă, deşi edeparte şi de cea simbolistă), onirică, abulică pe alocuri.Nici un strop de transă. Aproape toate poemele sunt hi-brizi între ultramicronuvele şi demonstraţii geometrice.Nota bene, fără a face apel la termeni din lexicul tehnic.

În locul unui caleidoscop de imagini poetice, întâlnit înproporţii diferite în oferta poetică curentă, ni se servescistorioare. în fiecare pas e urmarea logică a celui pre-cedent. (…) Cuvinte din cel mai larg spectru sunt maidegrabă înzestrate prin sugestie cu valenţe poeticedecât a le avea în manieră intrinsecă şi a fi descoperite.Senin, poetul dispreţuieşte falsa pudibonderie, orice cu-vânt e pus la locul lui să joace rol de verigă logică.” (Op-timism fără festivism)

În acelaşi timp, romancierul Horia Gârbea, cred eu,reprezintă o prezenţă cu totul aparte în literatura noas-tră de azi. Ar fi un mare autor satiric dacă nu ar fi şi unmelancolic din când în când. Ironia şi umorul duse pânăla grotesc au totuşi transparenţă, încât dincolo de elese conturează drame profunde, pentru cine este dispussă le vadă. Am ales drept titlu pentru rândurile de faţăun fragment din mottoul care stă în fruntea romanuluiCrime la Elsinore alături de un citat din Titus Andronicusal lui William Shakespeare, fragment din folclorul demahala al Bucureştilor (nu cred să avem alt oraş în Ro-mânia care să-şi fi dezvoltat o cultură de mahala de luatîn seamă, precum capitala). Romancierul, pe bunădreptate, deşi cu îndrăzneală, asortează textul din Sha-kespeare cu folclorul dâmboviţean, pentru că dincolode umor, de transformarea tragicului în derizoriu, de oatitudine care pare să ia dramele vieţii à la légère, con-dimentate din belşug, există drama fiinţei umane, aşacum Shakespeare o comunică prin măscăricii din teatrulsău, dar şi prin alte personaje memorabile, sau cum seconturează dincolo de gesturile şi rostirile aparent ba-nale din piesele lui Eugen Ionescu. Ele vin desigur din-spre Caragiale. Dar dinspre care dintre cei doi?Romancierul, fie el poet şi dramaturg în acelaşi timp, îşiînsuşeşte, din perspectiva naratorului, fără să o deose-bească de cea a autorului, o postură de-a dreptul ine-dită, pentru că nu rămâne romancierul obiectiv care săfie invizibil în spatele personajelor sale şi al destinelor

Andrei Moldovan

„OPRIŢI DRICUL! MORTUL VREA SĂ BEA UN CI-CO”

romanele poeților


acestora, dar nu înţelege să fie atât de subiectiv încâtsă se implice în naraţiune riscând să tulbure, poate înmod imprevizibil, structura epică aparent fragilă, precumlumea pe care o oglindeşte. Autorul însoţeşte demersulnarativ precum corul antic acţiunea tragediilor greceşti(împrumutându-i până şi limbajul), uneori cu comentariicare vin dinspre un spectator implicat.

De altfel, primul roman, Căderea Bastiliei, pare săaibă structura unei piese de teatru. Autorul pregăteştecu grijă scena pe care vor evolua personajele, le con-turează pe fiecare în funcţie de mişcările scenice pecare i le rezervă, ia seama la „decoruri” ştiind bine căorice element scenic va avea un moment al său caresă îi justifice existenţa. O face cu umor din belşug tre-când spre ironie, sarcasm şi grotesc, lăsând să plu-tească mereu deasupra o posibilă intrigă, ceea ce dăpagini de real interes pentru cititor. Aşa-zisa mansardădin strada „Căderea Bastiliei”, dincolo de faptul că esteun loc sordid în care câţiva scriitori amici (ce se pizmu-iesc în acelaşi timp, se înţelege), chiriaşi cu rândul, îşiduc cuceririle ocazionale sau strategice pentru partidede amor, are în acelaşi timp şi valoare de simbol pentrudescompunerea morală din tagma actorilor culturali aivremii noastre. Dacă la I.L. Caragiale, în comedii şischiţe, avem de-a face cu o lume a mahalalei în plinasalt asupra centrului, în romanele lui Horia Gârbeacentrul este demult cucerit de spiritul mahalalei care-şietalează cu nonşalanţă lipsa de conţinut bine lustruită,accentuând o răsturnare a scării valorilor, fie şi în lumealiterară. Personajele sunt în căutarea sclipiciurilor caresă le justifice poziţia într-o ierarhie fragilă de altfel. AlduRădulescu este prozator şi fost boxeur, om cu o culturăîndoielnică, capabil să o seducă pe Alteea Fleciu, re-dactor de revistă şi critic literar, cam străină de farme-cele feminităţii, doar în speranţa unei cronici literarefavorabile. Autorul-însoţitor are pentru fiecare un potopde apelative care să le nuanţeze profilul. Iată doar câ-teva dintre ele, atâtea câte am putut contabiliza în pri-mul capitol, pentru că este aproape imposibil să lenumeri şi să le înşiri pe toate: om cu puşcăria făcută,criminal, trivialul, scabrosul, perversul, mardeiaşul, ro-manţierul, om de mahala, neştiutor de carte, figură demotan vagabond, mâzgălitorul, scriitorul crăcănat, pum-nangiul, hăndrălăul (pentru Aldu Rădulescu); redacto-riţa, fătuca, criticessa, urâta, dălăuca, gâlma defecioară, monstrişoara filologică, scorpia, bestia, Bisi-sica, contessina, pocita, floriceaua (pentru Alteea Fle-ciu). Să nu se creadă că doar aceste două personajebeneficiază de astfel de alintări din partea autorului! Totaşa intră în scenă, pe rând, Rafael Robănescu, editorullui Aldu, co-chiriaş şi el al mansardei din „Căderea Bas-tiliei”, Marin Popan, aspirant la Premiul Academiei, CălinŢâru, şef la Radio şi realizator de emisiuni, cu subal-terna sa, Clotilda, marele mistic, Popescu, precum şicâteva pitoreşti apariţii episodice, precum ar fi poetuldamnat din cimitir, cu goarna, la vremea când au înce-put să moară scriitorii, ţiganca Lambada, poeta boci-toare, dar şi cea poreclită Pena Corcoduşa, fostă glorie

a realismului socialist, acum cerşetoare cu puseuri pro-fetice, dovedind că lumea Crailor… este greu să apunăpe meleagurile dâmboviţene. În sfârşit, figură aparteface Mitică Unguroiu, romancier din provincie, un soi de„cavaler al tristei figuri”, o fiinţă ce trăieşte ca într-un visîntr-o lume cu care nu este compatibil.

Autor inteligent, înzestrat în acelaşi timp cu o spon-taneitate dezarmantă, liber de orice inhibiţii, Horia Gâr-bea realizează o ţesătură narativă în care livrescul dăculoare, una de fond, constantă, fără să iasă înprim-plan, mulţumindu-se să se arate discret, sprijinindde cele mai multe ori ironia, sarcasmul, parodicul, pri-mind chiar nuanţe de simbol pentru lumea evocată.Iată, drept exemplu, o trimitere spre Marin Preda cu unhipertext care, dincolo de caricatură, de parodic, devineo imagine emblematică a unei lumi în degradare:„Într-un orăşel de câmpie timpul ajunsese să manifestefaţă de oameni o nesfârşită lehamite. Nici nu-i mai atin-gea, atâta scârbă îi făceau. Nici ei nu mai puteau răbdaatâta nepăsare. Şi continuau să facă lucrul pe care-lştiau cel mai bine: se îmbătau.” (Căderea Bastiliei,p. 32; trimiterile le facem, în cazul ambelor romane, tot-deauna la prima ediţie, n. n.). Romancierul se contami-nează şi de ironia corozivă a lui Mihai Eminescu, celcare, luând în seamă articolele publicate în ziarul ad-versarilor săi politici, îşi începe comentariile sale nu depuţine ori cu: „Organul d-lui Rosetti ne spune că…”, ali-mentând astfel, fără cruţare, tendinţa spre ambiguizarepoetică a limbii române. O face şi autorul Căderii Bas-tiliei, cu aceleaşi nobile intenţii şi cu rezultate asemă-nătoare, raportându-se desigur la personajele sale(Op. cit., pp. 12, 78).

Limbajul, coborâtor dinspre I.L. Caragiale, adus însăla zi, este partea de rezistenţă a romanului. Autorul ex-ploatează din plin etimologiile empirice, atracţiile paro-nimice (Ibid., p. 26) şi nu ezită, în numele unei falsepudibonderii, să recurgă la expresii ceva mai tari dacăele optimizează comunicarea: „Multe femei al căror cre-ier e puţinel mai greu au damblaua asta. Ele aşteaptăca legea învăţământului să permită purtarea demnităţi-lor universitare mai la vedere, precum coaiele la ber-bec.” (Ibid., p. 27)

Vrând-nevrând, Horia Gârbea zugrăveşte o lume ve-ridică a scriitorimii bucureştene actuale. Pentru că as-pectul anecdotic joacă în acest sens un rol important,în mod firesc, există tentaţia identificări personajelor cupersoane din realitate: „Valeriu Iacub era obraznic cufemeile şi avea şarmul lui. Pe o scriitoare, care era ne-vastă de fotbalist, o întrebase în auzul public dacă «re-zonează intelectual cu soţul». La o întâlnirecomemorativă sau simpozion, naiba ştie, despremadam Bengescu, se trezise s-o întrebe pe eminentaşi universitara moderatoare dacă, aşa, după părerea ei,romanciera fusese chiar atât de «barosană» cum pre-tindea bârfa din epocă.” (Ibid., p. 24) Semnalul uneicurse a identificărilor îl dă chiar autorul în Avertismentulcare precede textul cărţii, în care aproape că îi afuri-seşte pe cei care ar îndrăzni să meargă pe o astfel de

romanele poeților


cale, sfătuindu-i totodată, în spiritul lui Baudelaire, săarunce mai degrabă cartea, ca să scape de blestem.(Precizările care însoţesc romanul următor fac acelaşilucru.) Nici că se putea o mai puternică ademenire! Maimult, Dan Silviu Boerescu scrie o scurtă postfaţă cu titlulNu credeţi în „Avertisment”! Suficiente argumente pen-tru a îngroşa numărul cititorilor amatori de anecdotic,bârfe, picanterii. Autorul lasă portiţe inclusiv pentru pro-pria-i identificare, şi nu mă refer la accidentala pomenireîntr-un dialog a numelui său. În ce ne priveşte, nu avemcum să ne îndoim de existenţa modelelor din realitate(se simt chiar o seamă de pasaje cu adresă!), de un fi-resc mimesis, dar a confunda realitatea cu literaturaeste ca şi cum am vrea să culegem fructe din imagineaunui pom oglindit în lac, nu din cel care se oglindeşte.Să lăsăm mai bine întreaga poveste să o rezolve clienţiiterasei din spatele Muzeului (dacă o mai fi existând!),ceea ce nu ne împiedică să fim convinşi că lumea evo-cată de Horia Gârbea este aidoma realităţii, că este oimagine durabilă, deasupra timpului, tocmai de aceeaidentificabilă în orice timp şi în orice spaţiu.

„Punerea în scenă” ocupă, antrenant ce-i drept,prima jumătate a volumului, cu destule momente careau din belşug potenţial epic. Adevăratul conflict, capabilsă dea desenul întregii structuri, se întâmplă precum unfenomen al naturii, pe terasa Muzeului, unde sunt defaţă mai toate personajele romanului: vestea că vor fidecernate premiile scriitorilor! Energiile se pun în miş-care, competiţia fără reguli se inflamează, jocurile deculise se intensifică, pentru că toţi ştiu cum se jurizează:„Pentru a dobândi înalta distincţie, oricare dintre pen-sionarii terasei ar fi ucis cu sânge rece. Numai că princrimă nu se dobândea nimic. Măritul Conciliu lucra cuimparţialitatea judecătorului din ceruri. Aceasta pentrucă după obiceiul pământului, scriitorii nu se citeau întreei. Ar fi fost de dorit ca toţi cei 13 să fi citit toate volumelepropuse. De obicei se întâmplă invers. Nici unul nu ci-teşte aproape nimic. Cel mult cronici scrise de alţii.”(Ibid., p. 52) Două întâmplări sunt de natură să amplificestarea conflictuală. Mai întâi, fosta scriitoare a realismu-lui socialist, acum cerşetoare, într-un „scurt moment deluciditate”, se duce la masa principalilor pretendenţi lapremii şi îi blestemă, apoi, profetic, arată spre masa luiUnguroiu, fără să-l cunoască, ca spre omul care arputea fi providenţial („Tu o să-i spargi pe fandosiţiiăştia.”) Prozator din orăşelul Drăculeşti, unde starea na-turală a întregii populaţii era beţia, Mitică Unguroiu, ri-diculizat între concitadinii săi pentru că era incapabil săse adapteze stării generale a urbei, este suficient denaiv ca să vină la Bucureşti cu exemplare multiplicatedin romanul său Scriptura Păcătoşilor şi să le lase prinmai toate redacţiile unde, desigur, nimeni nu le lua înseamă. A doua întâmplare este descoperirea romanuluide către Aleteea Fleciu care, entuziasmată, îl impunejuriului care acordă premiile. Totul se petrece, cum defapt este sugerat, ca într-o judecată a lui Pillat.

Într-un alt plan narativ, cu admirabilă forţă de evo-care, este adusă în prim-plan viaţa de noapte din

preajma tipografiilor, de la expediţie, unde se lucreazăşi cu oameni ai străzii, fiind pentru ei o modalitate de aface rost de un ban. Este locul în care, din când în când,eşuează romancierul boxeur sau poate că se regăseşteacolo, dar unde ajunge să fie implicat accidental într-ocrimă (înjunghierea lui Onorius, poet fără volum, dar „înbani”, fumător de „Kent”). Arestarea lui Aldu şi anchetade la poliţie reprezintă un prilej pentru autor să evoceîncă o faţă a realităţii bucureştene. Ele nu sunt aspectecare reprezintă divagaţii la coerenţa naraţiunii, ci se to-pesc într-un anumit fel în atmosfera scriitorimii capita-lei.

Festivitatea de premiere, cu partea sa organizato-rică, scoate în evidenţă improvizaţia şi superficialitatea.Totul este confuz şi pripit. Sarcasmul autorului tindespre grotesc şi absurd, în ciuda unor scurte pasaje în-cărcate de lirism. Evident, marele absent de la festivi-tate pare să fie premiatul, deşi este de faţă,întorcându-se apoi la Drăculeşti bolnav şi fără baniipentru premiu, care au dispărut în confuzia generală.Lumea este grăbită să îşi redobândească ritmul normal,mediocru şi meschin, în care existenţele, fie ele şi alescriitorilor, se consumă, se irosesc în „ce le dă viaţa”.

Cel de-al doilea roman, Crime la Elsinore, apărut laopt ani după primul şi reeditat, explorează lumea tea-trelor de azi cu actori şi regizori, directori şi responsabilipolitici implicaţi, în aceeaşi manieră satirică (mereuproaspătă!), cu ironie (aminteam că am identificat şisecvenţe de autoironie!), sarcasm, grotesc şi chiar ma-cabru uneori, adesea vizând absurdul. Nu lipsesc inter-ferenţele poematice plecând de la un subiectivismprofund, cum ar fi fragmentul în care autorul, cu un li-rism puternic (pare că îşi desluşeşte sieşi!), are obser-vaţii în privinţa raportului actor-scenă-sală-spectator,rânduri pe care nu le poate scrie astfel decât cinevacare are scândura în sânge: „Acolo, pe scenă, te simţica într-o burtă de mamă. La fel de ocrotit şi de neliniştitcă vei fi zvârlit printre uşile batante, într-o lumină crudăşi un vuiet de bulevard. La început, când te trezeşti sin-gur pe scândurile negre şi prost vopsite, cu milioanelede zgârieturi în toate direcţiile, umbli apăsat, căutândsă faci zgomot. Un zgomot care se vătuieşte imediat,neliniştindu-te.”(Crime la Elsinore, p. 104)

Omul de teatru care este Horia Gârbea nu se dez-minte nici de această dată şi pregăteşte mai întâi scenaîn care plasează personajele şi decorul, fiind atent catotul să intre în atmosfera evocată, în care „nobleţeadâmboviţeană” tronează. Figura centrală este IvanCosma, regizor, autor al dramatizărilor pe care le joacă,originale desigur, pentru că, lipsit de cultură fiind („cititorde texte poliţiste”), introduce şi replici din operele altorautori. Ca snob ce se află, unul de lux, se înconjoarăde mediocrităţi, pentru a nu fi pus în umbră, îşi stabi-leşte domeniul la Călăraşi din aceleaşi motive, îşi cultivăun lustru care să întreţină în jurul lui o aură necesarăîntreţinerii relaţiilor cu autorităţile dătătoare de bani, îşiademeneşte oamenii şi clientela cu turneele din stră-inătate, de unde se întoarce cu câteva decupaje din

romanele poeților


ziare obscure, având grijă să le prezinte ca o încunu-nare internaţională a geniului său, îşi sapă concurenţacu abilitate. În jurul său, cum am spus, sunt oameni pemăsură. Actorul Iacint Manoil, intrat pe şpagă la actorieşi repartizat graţie aceleiaşi nobile modalităţi, nu citeştecărţile după care se realizează textul dramatic, este lip-sit de talent, ceea ce îl determină să teatralizeze, să cul-tive urletul pentru a impresiona. Şi nu este greu săimpresioneze un public adus de şeful de la salubritateprin ordin drastic de a se prezenta la spectacol cu în-treaga familie şi cu precizarea că „absenţii urmau săpiardă leafa pe trei luni”. Lor li se adăugau rudele şi prie-tenii actorilor din capitală, autorităţile, fetele de la liceultextil, câte un grup de jandarmi, snobii oraşului carevoiau să fie văzuţi în postură de intelectuali. Nu lipseaunici ziariştii casei, cei care dădeau startul unei „compe-tiţii a elogiilor”. Aşa se face că, prin abilitatea lui Cosma(director în acelaşi timp), lipsa de substanţă era coloratăputernic. Coregraful Sasu, supravieţuitor şi el dintr-oaltă epocă, este mâna dreaptă a regizorului în montareaspectacolelor şi realizarea unei confuzii generalizate,un maestru în a umple scena de fum şi gaze. În acestecondiţii, actorii şi actriţele contau mai puţin, talentul lorfiind dovedit mai cu seamă în „zelul extrascenic”, în stra-tegia pe care Cosma o avea pentru întreţinerea relaţiilorcu străinii şi cu autorităţile, cu oamenii influenţi.

Prezenţa inginerului Camil Deleanu, pentru carespectacolul de teatru e o adevărată povară, se dato-rează doar soţiei sale, profesoară, care nu iese din ti-parele uneia dintre categoriile de spectatori dejapomenite. El preferă ieşirile „cu băieţii” la „Castravetelede mare”, un local în care se simt în largul lor, pizmuiţide neveste, şi unde meniul pe care au grijă să-l co-mande din timp este demn de paginile lui I. Creangăsau M. Sadoveanu. Merită să îl menţionăm: începeaucu icre negre şi câteva ţuici, pateuri în aspic şi ficaţi degâscă, pentru ca apoi să treacă la specialitatea casei,plăcintă cu brânză de trei feluri şi verdeţuri, moment încare începeau şi vinurile seci care însoţeau şi peştele(pană de somn, păstrugă pe grătar, „felia groasă câtcartea de telefon”, fileu de somon, ştiucă umplută); vinulroşu însoţea fripturile care urmau (purceluş de lapte,medalion de căprioară sau iepure); desertul era maisimplu, cu clătite, cafele şi cu coniac franţuzesc sau unCotnari. Cu un astfel de meniu nu era de mirare că ră-mâneau indiferenţi la femeile localului: „La «Castrave-tele de mare» nu veneau răsuflături de Griviţa sauparaşute de Banu Manta, de care se zicea că au acţiunila fabrica de antibiotice ori că le scrie pe cur «penici-lină». Se adunau dame finuţe, de familie. Multe aveauharapul lor şi ieşeau numai aşa, să facă un ban cinstitde ţigări şi-o bârfă cu colegele.” (Op. cit., p. 33) Dinaceastă atmosferă, inginerul Deleanu alunecă uşor sprepolitică, mai întâi ca fapt divers, dus de Virgil Motancea,profesor de fizică, din „gaşca mâncătorilor”, dar până laurmă ales consilier la un sector, iar de acolo viceprimar,în atribuţiile căruia intrau şi problemele de cultură.

Aşa se trezeşte Deleanu, în biroul său de viceprimar,

faţă în faţă cu directorul Teatrului Naţional „StrăbunulDromichetes” din Călăraşi, nimeni altul decât IvanCosma, venit să îi solicite sprijin financiar pentru mon-tarea unui spectacol de teatru nemaiauzit: „… intenţionasă facă un colaj din toate crimele premeditate şi sinuci-derile accidentale din operele lui Shakespeare şi sătrântească un măreţ spectacol ce ar fi zguduit Europaca un cutremur cu epicentrul la Călăraşi. Dar nu aveabani. Impunătoarea făcătură trebuia să poarte numireacomercială zguduitoare Crime la Elsinore.” (Ibid., p. 86)Viceprimarul nu prea vrea să intre în jocul lui Cosma,dar nici nu poate să îl refuze („bani se mai găseau dacăştiai să întinzi mâna spre buzunarul statului, larg ca ogăoază de bivoliţă şi la fel de nepăzit”), aşa că mediazăprin intermediul a două funcţionare, Ana, jurista prefec-turii, şi Alina Aluniţa, consilier la primărie, o perecheasortată precum termenii unui oximoron, numai potrivitpentru ca Deleanu să nu se lase prins deplin în strategialui Cosma.

Până aici, narativul a ţinut mai mult de evocări şi deanecdotică, episoade montate şi abil plasate, de naturăsă zugrăvească mai bine personajele, cu condimenteledeja cunoscute. Aşa ar fi, spre exemplu episodul cuprinderea în flagrant a celei de a treia soţii a lui IacintManoil, „proasta” care face mâncare, contabilă la „Rol-carton”, păcătuind cu căpitanul echipei de fotbal a în-treprinderii, prilej cu care actorul primeşte o lovitură decap în plină figură, singura reuşită de fotbalist în în-treaga sa carieră, ne asigură autorul, utilă şi lui Iacintpentru divorţ. Spectacolul lui Cosma însă, împlinirea „ţe-lului său ticălos de a concasa împreună multiple pieseale nevinovatului Shakespeare” marchează, fie şi sim-bolic, starea de maximă degradare a unei lumi care estebolnavă, care se cufundă iremediabil în grotesc, darcare refuză să moară. Poate pentru că ar mai bea unCi-Co! Ea nu iartă nimic. Nătângul Motancea, precummelcul naiv al lui Ion Barbu, până să deschidă ochii casă vadă ce e cu descântecul din jurul lui, este deja prăjitîntr-o lume în care tot ce este mai rău dobândeşte totmai multă strălucire. „Şnurul” spectacolului, dar mai alesbanchetul strategic de după, cu invitaţi ca pentru un pre-ludiu al gloriei, este dat peste cap de întâmplări impre-vizibile, dar compatibile cu starea generală. Nu e demirare că autorul încheie apoteotic şi sarcastic în ace-laşi timp, printr-o aluzie parodică la Cea din urmănoapte a lui Mihai cel Mare.

Romanele lui Horia Gârbea, pe lângă faptul că do-bândesc valoare de simbol, sfidează cu naturaleţe ca-noanele genului, fără însă a-l părăsi. Poate că de aicişi opinia unor cronicari, cum că s-ar abate de la roman.Eu cred că, venind dinspre teatru şi poezie cu lejeritateşi fără complexe, îmbogăţeşte imaginea complexă a ro-manului şi izbuteşte, cu seninătate să ofere chipul uneilumi vii, deşi în plin proces de descompunere a valorilor.Nu ne rămâne decât să spunem, îndemnaţi de roma-nele lui Horia Gârbea: Opriţi dricul! Mortul a ieşit doarla plimbare, eventual să bea ceva, să schimbe o bârfă,nicidecum să meargă la cimitir.

contemporanii noştri


De la o vreme, nu mă mai miră nimic. M-am obișnuitcu gândul că trăiesc în țara tuturor posibilităților și astamă face să fiu mai înțelept, aplecând urechea în stângași-n dreapta, dispus să dau dreptate tuturor, precum ra-binul din poveste. Azi ești, mâine nu eşti, bucură-te cătrăiești, nu ca-n București, plus „elita” din Ploiești. Și nudoar de acolo. Cu cinci ani în urmă, candida lapreședinție, milionară din nimica, azi mămică-n CostaRica. M-am obișnuit să vorbesc mai puțin și s-ascult maimult, poate că și unde Creatorul m-a înzestrat cu douăurechi și-o singură gură. Vorbesc mai intens cu mine,după care întreb și ascult ce spun şi alții. De dataaceasta, i-a venit rândul lui Niculae Gheran, temător căiar îl voi întreba ceva despre Rebreanu, după ce, de-clarat unanim „doctor honoris causa”, ca avocat din ofi-ciu, a izbutit să-i consacre o ediție critică în 23 detomuri, căreia, în pofida asprei cenzuri politice dinEpoca de Aur și a celei economice din zilele Epocii deArgint și Tinichea – cum o denumește domnia sa pe ceade azi –, i-a adăugat două volume de sinteză, plus altedouă anexe documentare, la Editura Academiei. Sprerușinea românilor, este singura ediție integrală, din mul-tele inițiate și abandonate de iluștri cărturari români, caPerpessicius, Rosetti, Vianu sau Cioculescu (de-ar fidoar ei). Cu miile de pagini din cărțile închinate aceluiașiuriaș, Gheran a concurat de unul singur cu o instituție,tetralogia „Arta de a fi păgubaș”, scrisă cu-n zâmbetamar de la un cap la altul, dezvăluind și caratele unuiprozator de mâna întâi, înzestrat cu satiră și umor. Atrasîn actualitatea noastră, l-am întrebat și ne-a răspuns.

– După aproape 30 de ani de la revoluția sau lovi-tura de stat – încă nu s-a stabilit cu exactitate ce s-a în-tâmplat în decembrie 1989 –, consider că ar fimomentul să aruncăm o privire în urmă, să descoperimîn noi ce-a mai rămas de spus, de afirmat, de corectat

Niculae Gheran

„DEOCAMDATĂ, SĂ-L CREDEM PE NICOLAE IORGA: ÎŢI IERT ORICE,

NUMAI PESIMISMUL NU, CÂND E VORBA DE VIITORUL ŢĂRII TALE”

- Interviu de Virgil Raţiu -

Niculae Gheran El, cel greu de privitşi de înţeles decât (poate) după mai multe

pahare de struguri striviţi. 16/5/1984(Niculae Gheran văzut de Eugen Drăguţescu)



privind zilele de 14-22 decembrie, și sigur, după aceea,până în 31 decembrie1989. Într-o întrunire recentă aparticipanților clujeni la acele evenimente, încă dinseara lui 21 decembrie, în urma cărora au fost înregis-trate 6 victime și 23 de răniți, dovedindu-se că ispravaasta a făcut-o armata română, revoluționarii susțin căse simt jigniți atunci când despre respectivele eveni-mente se afirmă că n-au caracter de revoluție, ci a fostdoar o scânteie a societății civile, o mare manifestarede stradă, în mai multe orașe din țară și în principal înBucurești, repede transformată în lovitură de stat, ma-nifestările de atunci ajungând să fie numite „loviluția dindecembrie”. Chiar numai atât este capabil să producăpoporul român în absența manifestă, generală, a ade-vărului clar, răspicat despre acel fierbinte sfârșit de an?Putem trage o concluzie, totuși?

– Batem apa-n piuă, riscând să repetăm banalități.Înainte de a ne întreba dacă a fost revoluție, răscoală,lovitură de stat, să plecăm de la certitudinea că eveni-mentele din decembrie 1989 sunt file dintr-un calendareuropean, un bumerang al vechilor decizii de la Teheranși Yalta, sau consecințe ale unor înțelegeri mai recente,pe care nici până azi nu le știm ca lumea, fiind îndesfășurare. Despre ce voință națională vorbim, atâtatimp cât, ca la popice, regimurile comuniste din Germa-nia, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria picaserăîn pace și onor? Încă de la tocmeala cu rușii asuprareîntregirii Germaniei și dărâmarea zidului berlinez adiaun vânt de libertate. Numai că, la fel ca și acum, alți co-legi de lagăr s-au grăbit să scape de vecheapăduchelniță proletară, doar noi și albanezii lui Hogearămăseserăm legați de căruța dracului. Ca la noi, la ni-meni. În locul unor modificări democratice, efectuate pecăi pașnice, aveam să asistăm la încleștări bezmetice,soldate cu inutile vărsări de sânge. E fără de tăgadă căprovocări din afara țări au existat în mișcările de stradădin Timișoara, numai că înăbușirea lor a aprins scânteiaunei răscoale generalizate, ce-a dus la desființareadomniei unui singur partid și la germenii unui regim par-lamentar – mânia populară fiind însă acaparată de-o lo-vitură de stat. În tetralogia „Arta de a fi păgubaș”, ambotezat noua etapă de după decembrie 1989 „Bordelnou cu șteoarfe vechi”, cu gândul la galeria celor careau preluat puterea în stat.

– Să înțelegem că înainte era mai bine?– Doamne ferește! Am scăpat însă de Dracu ș-am

dat de Frati-su. Numai că o expresie precum „Ce-amavut și ce-am pierdut?!” – până deunăzi similară – numai e totuna cu „Tanda sau Manda”. Fiindcă în afară dedesființarea monopartitismului și libertatea cuvântului –realizări de seamă –, am avut parte și de multe pierderi.Mai degrabă am putea înlocui expresia cu „Unde dai șiunde crapă?!”. Visat-au oare cei care în decembrie1989 s-au ridicat împotriva lui Ceaușescu – săturați defrică și frig în case, de restricții alimentare, cu regim car-telat la pâine, ouă și doi pui sfrijiți, de le ziceam „frațiiPetreuș”, săturați de cozi kilometrice la rații de zahăr șiulei –, visat-au oare s-ajungă aruncați în stradă, fără lo-curi de muncă, nevoiți să plece peste 4.000.000 de inșipeste hotare, să slugărească la străini, fiindcă la eiacasă-s de izbeliște, obligați să-și abandoneze familiile,

lăsând copiii în grija bătrânilor? Cu un buget dezechili-brat între investiții și un consum adecvat bunului trai,vechiul regim a înfometat un popor, Ceaușescu fiind ob-sedat s-achite toate datoriile externe prin export de ali-mente și produse industriale. Avea să plece pe cealaltălume fără să datoreze nimănui vreo rublă sau dolar, cidoar poporului său o viață omenească, mai ales că, dinpunct de vedere financiar, bugetul țării se echilibrase,alți parteneri de afaceri datorându-ne sute de milioane.Existau deci condiții ca după „revoluția” din ’89 să nă-zuim la mai bine. Da’ de unde? Astăzi, cei care au pre-luat puterea nu doar c-au golit visteria țării, ci ne-au robitbancar cu peste 100 miliarde de euro, risipiți bramburasau furați. Praful și pulberea s-au ales din avutul țării,din zestrea materială a unui popor ce avea toatecondițiile să trăiască mai bine. Despre ce revoluție vor-bim?

– Ceea ce șochează, într-adevăr, e contrastul fan-tastic dintre frumusețea și bogățiile țării, pe de-o parte,și starea jalnică a populației.

– Racilă veche, dar ca acuma niciodată. Ca mâineîmplinesc vârsta jenantă de 90 de ani, dar nici în aniirăzboiului nu mi-a fost dat să constat o polarizare a să-răciei și a bogăției ca azi. Și, slavă Domnului, născutîntr-o familie relativ bogată, în clasa medie de oameniavuți, dar cu rude risipite în lumea rurală și muncito-rească, aveam cunoștințe de traiul lor. Chiverniseala sedobândea prin muncă, nu ca acum, când, fără să pro-duci nimic, unii, din umili gândaci, au ajuns elefanți sau,mai grav, din păduchi, crocodili. Închiriată țara la nemțipe bani cinstiți, nu pe decorații și bărbierit pădurile, lo-cuitorii ei ar fi câștigat mai mult. E de-ajuns să privimcum își valorifică arabii „aurul negru”, cum aratăîmpărățiile lor, spre deosebire de noi, bogați în aur-aur,cărora ni se propune să-l scoatem la suprafață, cu su-doarea noastră, în favoarea unor magnați, contra sala-rii, ce i-ar scăpa pe mineri de actualul șomaj planificat.Comerț păgubos cu învoieli dubioase, jaf în avutul pu-blic, de pe urma căruia, culmea, românilor le-ar reveniobligația să muncească pe salarii mici, iar beneficiile,aproape în integralitate, să ia calea investitorilor dinafara țării, mai ceva decât pe vremea sovromurilor,măcar sortite să împartă veniturile juma’-juma’. La vre-mea respectivă, apăruse zicala „rușii ne iau grâul, iarnoi le dăm în schimb petrolul”, pe când acum, în urmanoilor tocmeli, profiturile zboară în afara granițelor, iarnouă, în urma muncii prestate, ne cresc datoriile ex-terne cu noi miliarde. Vulgar spus: „Și f..., și cu baniiluați”.

Incompetența guvernanților și căpătuiala lor, urmă-rită cu prioritate, ca și servilismul nemărginit față dearoganța unor parteneri de afaceri, pot explica stareadeplorabilă în care ne aflăm pe harta mondializării. Cupretextul că statul nu e bun gospodar – în principiu deluat în seamă – s-a lansat ideea salvatoare a privatizăriieconomiei naționale. Rezultatul? Faliment total, soldatcu lichidarea multor întreprinderi rentabile, cu vindereape mai nimic a unor obiective industriale, pierderea lo-curilor de muncă, fără garanții contractuale care să ga-ranteze eficiența deciziilor luate. Interesant e cămajoritatea investițiilor aparțin capitalului străin, cu pro-



fituri plecate în țările de origine, dar când e vorba decorupție, monopolul în făr’de legi îl deținem noi, românii,nicidecum vreun anglo-american, franco-belgian, italo-elvețian, evreu, ungur, turc, rus, neamț, german sau teu-tonic ș-alte neamuri înrudite, deși cuvinte ca bacșiș,șpagă, mită sau șperț nu le-am moștenit de la Traian șiDecebal, de unde s-ar părea mai curând c-am preluatzicala „capra bese și oaia le trage”.

– Există o instituție specializată, îndrituită să recu-pereze pagubele aduse bugetului de stat și pedepsireainfractorilor.

– Te referi la Direcția Națională Anticorupție, instituțieextrem de costisitoare, inexistentă în multe țări civili-zate, în care domnia justiției tronează, ca în orice statde drept. Ai furat? Dai banii înapoi și, ca dobândă, faciolecuță pârnaie sau mai multă, în funcție de cuantumulșmanglelii. Numai că la noi s-a schimbat rostuladministrației: „paradeala” adversarului politic – ca sămă exprim în limbajul „unității de elită” de la Ploiești – adevenit primară. Ghilotina a fost instalată de AdrianNăstase și, potrivit zicalei biblice, „cine scoate sabia dinteacă de sabie va pieri”, el avea să-i facă safteaua,fi in dcă, vorba ceea: „nu-i pentru cine se pregătește, cipentru cine se potrivește”. A urmat apoi o paradă acătușelor, noua procuratură, ceva mai „neutră”, ochindcăpeteniile guvernante, dar și caprele fostului baci – de-venit între timp moșier –, să se sature de mangleală șiplimbări prin străinătățuri, una ca supra-doamnă, altade rivală în profesie, preferând să-și acopere rușinea șinepriceperea cu decorații și cu tot ce-i cade mai de-aproape pe pofta inimii, ferită de ochii lumii. Numai căroata morii se-nvârtește. Cearta muierilor și ciondănealapolitrucilor n-ar fi demne de urmărit, dacă cheltuielileinstituției de apărare a avutului obștesc n-ar depășienorm bruma de bani recuperați. E de aşteptat ca o vii-toare conducere să rentabilizeze instituția, să-i creascăutilitatea, în folosul statului, nu să-i macine fondurile cuscopuri de partizanat politic, extrajudiciare. Să nu seprevaleze de micile găinării ale unor dușmani proprii,reale sau improvizate, petrecute cu mulți ani în urmă,și să răspundă în fața legii de fals și uz de fals, de in-strumentări frauduloase. Ca simplu cetățean, mă inte-resează să văd pe rol procese penale împotriva celorcare au adus țara în starea jalnică de azi, concomitentcu propria căpătuială, soldate cu confiscarea veniturilorilicite. Mai mult decât să aflu dacă două servitoare cemătură la un partid figurează pe un alt stat de platădecât firma unde robotesc, dacă un lider politic a înca-sat „pe degeaba”, de la un coleg particular, bani pentruo consultație profesională – cu zece ani în urmă – cândnu avea nicio funcție obștească și plătise impozitele cu-venite administrației de stat, mă interesează depistareași pedepsirea subminării economiei naționale. Altmin-teri, culmea ridicolului: dotăm tehnica de investigare arăului cu aparate ultra sofisticate, lansăm mandate ju-diciare de urmărire mai numeroase decât ale StatelorUnite ale Americii și-n final ne mândrim cu descoperireaunor struți ilegali prezenți în ograda unui înalt judecătorde stat sau câteva ouă, oferite de-o babă unui magistratca bacșiș sinistru. A făcut cineva socoteala cheltuielilorextinsului control telefonic, efectuat „în apărarea țării”,

a miilor de dosare alcătuite inutil-degeaba de „vigilența”unor procurori de mântuială în procesele achitate de ju-decători? Există vreo răspundere a erorilor judiciare, si-milară în practica legislativă a celorlalte domenii deactivitate? Măcar în cazul instrumentărilor frauduloase,cu fals și uz de fals, trucarea mărturiilor prin șantaj?!Eroarea este eroare și se sancționează în funcție deprejudicii, iar reaua intenție, cu falsificarea probelor șișantaj se pedepsește penal. Până la aplicarea unor mă-suri coercitive, exemplare, cărăm apa cu furca...

– A fost anul 2018. S-au împlinit 100 de ani și amaniversat Statul Unitar Român, România Întregită. S-avorbit pe multe căi despre acest mare și glorios momental istoriei noastre. Dar la finalul anului 2018 am consta-tat cu uimire că pentru Țară nu s-a împlinit mai nimic.Mă refer la construcția țării. Mă refer la partide, Parla-ment, Guvern și Președinție. Este politica unei națiunimai importantă decât istoria ei? Cum arată România deazi? Cu ce ochi o vedeți?

– Ne învârtim în jurul cozii. Vorbim mult și facempuțin. Grav e că ne facem că nu vedem ce se întâmplăîn jurul nostru. Politica de partid a trecut de mult pe pri-mul plan, înaintea politicii de stat. De 30 de ani suntemîntr-o continuă campanie electorală, asistăm la o per-manentă luptă pentru cucerirea puterii, indiferent de re-zultatul alegerilor, în favoarea unor interese de grup,nicidecum de progres în favoarea neamului. Decădereaeconomiei naționale, paralel cu starea pauperă apopulației nu trebuie argumentată. Se vede și e omolo-gată în statisticile europene. Anul care a trecut s-ar ficuvenit să fie pe deplin al centenarului unirii noastre.Din toate punctele de vedere, numai că de mult, ca șiacum, ne-am meritat și ne merităm conducătorii, lipsițide demnitate, de simțul unității naționale. Slugarnici,s-au gândit mai mult la ei decât la neam, noțiune pecale să devină peiorativă. Mai totdeauna istoria euro-peană ne-a schimbat geografia. La 1812, după șase anide război între ruși și otomani, măria sa turcul se îndurăși cedă Basarabia din principatul Moldovei, în contulprotectoratului pe care ni-l asigura că-i pupăm papucul.Peste un secol, după căderea Imperului Țarist și Aus-tro-Ungar, plătind cu sânge, ne reîntregirăm fruntariile,ca nici bine să nu treacă un alt veac și înțelegerile dintreHitler și Stalin, Hitler și Horthy să se soldeze, între al-tele, cu pierderea Bucovinei de Nord și Basarabiei, fărăa socoti Cadrilaterul. Pactul nazisto-sovietic dintre Rib-bentrop și Molotov, convenit asupra cedării Basarabiei,a rămas până azi valabil. Ne-am fi așteptat ca anul 2018de care vorbești, an centenar, să ne afle mai uniți ca ni-ciodată. Nici vorbă. Ne-a găsit mai învrăjbiți ca nicio-dată: unii împotriva altora; procentual cam juma’-juma’;când ursul pe capră, când capra pe urs, neîmpărțiți peclase sociale, culori simbolice, niveluri de cultură, ideo-logii sau vârste, ci pe haite, izolate și centralizate con-tracost, tocmite pe interese, de unde și oportunitateasporită a unui agent electoral sau primar, în comparațiecu un om de cultură, de știință, ființe rătăcite, indiferentde caratele lor, în raport cu înghesuiala și răcnetul hai-tei. Lipsa de educație politică triumfă mai ales în lumearurală, tradiție din străbuni, de unde și interesul față depăstorii comunali, cu precădere față de măgarii și câinii



turmei.Că ne-am scoate ochii acasă – ca să nu zic în șatră

– treacă-meargă, dar e jalnic să vezi reprezentanți aiRomâniei în plenul Parlamentului european protestândîmpotriva țării lor, mai rău ca într-un stabor, acolo cuscuza că o fac între ei. Altminteri, pe stradă, în tramvai,în genere într-o colectivitate, ia-te de un țigan, să vezicum e apărat de etnie. (O spun fără pic de reproș, ci cuinvidie, doamnă Macovei, fostă procuroare împotriva ră-ilor, nu a țării pe care o reprezinți, nu a unui partid, știindcă rufele murdare se spală în familie, nu ridicându-țipoalele.) Mă gândesc ca român cum se comportă veci-nii noștri în cazuri similare și nu pot uita ce mi-a fost datsă văd în cazuri comparabile. Astfel, participând la unsimpozion de literatură enciclopedică în Roma anului1984 – găzduit de Institutul Giovanni Treccani, la Enci-clopedia Italiană –, am asistat cu surprindere cum, înpofida adversităților politice, confrații budapestani, darși anticomuniștii din imigrație făceau front comun cândunele probleme în dezbatere – greșite din punctul nos-tru de vedere –, le conveneau din punct de vederenațional. Cu aceeași ocazie, pictorul Eugen Drăguțescu(1914-2014) – personalitate artistică afirmată în Italiade dinaintea declanșării celei de a doua conflagrațiimondiale – îmi spunea, de pe poziții totalmente apoli-tice, dar nostalgic pentru România tinereții sale: „I-aivăzut cum își iubesc țara? Îi urmăresc cu admirație demult: joacă pe toate cărțile, cu speranța, deloc absurdă,că una le va fi câștigătoare. Voi jucați pe una singură:pe Ceaușescu. Vă doresc succes, dar dacă zbârciți?(Vorbea cu mine ca și cum lucram în Externe.) Ce-avețicu cei din emigrație? Unii-s de mare prestigiu, respectațimai mult în Occident decât în țară. Ungurii trimit pestehotare profesori șlefuiți, unul ș-unul; voi, ciurucuri, carenici românește nu vorbesc corect. Interesat să știu maidirect ce se petrece în țară, am invitat pe unul de la Am-basada Română, care mi s-a părut mai ca lumea – cămă tot poftea la diverse ocazii – și, înțelegând greșitintenția mea, primul lucru pe care l-a făcut când a venitla mine în vizită a ținut să-mi vadă tot apartamentul șisă mă întrebe dacă mai am și o altă ieșire, în cazul cândar vrea să părăsească clădirea, fără să fie observat peunde a dispărut.”

Spui că în anul 2018 nu s-a împlinit mai nimic. Pro-babil că în bilanț te-o fi reținut ridicarea Catedralei Mân-tuirii Neamului, monument important, mai ales dacă înmultele etaje și clădiri adiacente se va găsi și o cantinăpentru săraci, cum existau pe vremea copilăriei mele,plantate în diverse locuri ale Capitalei –mult redusă caîntindere –, acele așa-zise „Pâinea zilnică” –, unde oriceorfan sau milog își putea potoli foamea, de altfel ca șila arhondaricul oricărei mănăstiri, așezămintecălugărești ospitaliere în caz de nevoie. Mai mult decât2018, de care mă întrebi, pe mine mă îngrijorează anul2020. Poate nici nu-l prind. Deocamdată însă, nu potignora ce se petrece peste gard, să subapreciezintențiile vecinilor unguri, care de mult au creat un de-partament Trianon, bine subvenționat de la buget, cuacțiuni vădit contrare tratatului stabilit cu un veac înurmă. Cadre universitare și alți oameni de știință și cul-tură prestigioși sunt trimiși în marile metropole să

conferențieze pe teme istorice, de dinaintea și de dupăcelor convenite la Trianon. În plus, asistăm la o intensi-ficare a politicii externe, cu un pod peste țara noastră,în relațiile cu puterea de la Kremlin, idem în raporturilecu Casa Albă, acțiuni diplomatice complementare celoroficiale, impuse de apartenența Ungariei la Uniunea Eu-ropeană, de statutul de membră a organizației de co-operare de la Vișegrad, alături de alte trei țăricentral-europene, Cehia, Polonia și Slovenia, după cumGermania își îngăduie să cultive înțelegeri reciprocavantajoase cu Rusia, iar SUA cu China. Numai noi, co-piii cuminți ai UE, purtăm ochelari de cai, privind dreptspre Bruxelles și cu ochii sașii spre Washington,chemați la ordine și amenințați cu măsuri disciplinare,de un parlament european și atenționați în fel și chip deambasadorii unor state, amestec grosolan în treburi in-terne, ce le depășeşte mandatul, pe care diplomații ro-mâni nu și-l permit, fără riscul de a fi expulzați.Guvernanții noștri, deopotrivă de ce parte a eșichieruluipolitic se află, văd și tac, preocupați ca, prin diversealianțe, să-și mențină sau să dobândească o majoritateparlamentară, nicidecum să apere suveranitateanațională în comunitatea europeană, în folosul propriu-lui popor, pe baza egalității în drepturi și datorii față decelelalte state. Magia alegerilor și setea de putere auorbit într-atât politica de partid a celor îndrituiți să neconducă, încât au pierdut total busola unității naționale,abaterile grosolane ale celor ce încearcă să dezechili-breze ordinea de stat făcându-i să nu reacționeze cumăsuri menite să asigure liniștea bunei conviețuirii a lo-cuitorilor țării. Bune sunt jocurile și cântecele populare,festivismul care a inundat programele culturale, dar fărăo politică externă adecvată, replică la acțiunileextremiștilor ce militează în spirit revanșard, nu văd lim-pede viitorul apropiat, după cum și resetarea gândiriieconomice ne-ar putea reechilibra existența. Teama căaplicarea unor măsuri drastice i-ar face pe guvernanțisă-și piardă majoritatea parlamentară e pericolul majoral zilelor ce ne așteaptă. E timpul ca în locul orgoliuluiexacerbat, de tipul „vreau un guvern al meu”, „avem ne-voie de un guvern de dreapta”, „de stânga”, „de ameri-cani”, „de nemți”, „de ruși”, „de chineji”, „de liberali”, „desocialiști”, de „Cioloș”, „Dragnea”, „Iohannis”, „Tări-ceanu” – bărbați de-o seamă – de „Gabriela Firea”,„Codruța Kövesi”, „Monica Macovei” și, de ce nu?, „Mo-nica Tatoiu” – careu de dame și drame –, să ne solida-rizăm forțele în folosul unei Românii unite, conștientăde propriile ei interese, cu un glas comun în conclavuleuropean.

Gata! Ajunge cu joaca de-a democrația. Acum e ne-voie de noi toți, de renunțat la palavre, ne poate salvadoar munca, de cărat dărâmăturile războaielor româno-române, de socotit cu migală adevărata „paradeală” aprivatizărilor – multe planificate și tocmite din umbră –,de stabilire, bob cu bob, a răspunderilor, de recuperatmasiv ce se mai poate recupera, legal și penal, din ces-a înstrăinat, din încasările „pe blat”, nu doar de la galaBute – unde azi nimeni nu pute, fiindcă averile, mobileși imobile, stațiuni de odihnă, hoteluri, iahturi, vile în țarăși străinătate, moșii, case cu duiumul, păduri și lacuri,conturi grase în valută etc. etc. nu s-au făcut doar din



meditații, la drum de seară și așternut. Fostul dictator –Dumnezeu să-l ierte, că are ce ierta –, a fost pus la zid,între altele pentru „subminarea economiei naționale” –delict pe care nu-l regăsim în noul cod penal. Mai multdecât dubios, deși starea la care a ajuns viața Românieiactuale ar impune sancționarea responsabilităților. Sim-pla comparație a stării materiale de dinainte și de dupăexercitarea funcțiilor încredințate unor demnitari și su-balterni din aparatul de stat și a partenerilor de afaceri– pe fondul sărăciei generalizate – ar limpezi câmpulinfracțional, bun de arat retroactiv.

– După atâtea evenimente sociale, economice, ban-care, politice, istorice, pe care le-am trăit în ultimii 30 deani, îmi pare că România joacă rolul unei țări pierdute,căreia i s-a furat busola cu voia și fără voia mai-marilornoștri, pe care îi cunoaștem, cu care suntem contem-porani. Mai avem vreo șansă de reviriment național?Ori toată istoria a fost îngenuncheată în favoarea lupteipentru mai binele particular al unuia sau altuia? Poateistoria să se răzbune, să ne răzbune?

– După mine, cuvântul „recuperare” ne-ar fi mai utildecât „răzbunare”, în raport cu un ipochimen ținut vre-melnic la răcoare și lăsat apoi să domnească în huzur.Moral ar fi să-l lași cu buzunarele goale, existent la datacând a intrat în joc, cu tot ce-a acumulat cinstit pe par-cursul vieții, eventual cu ce-a mai ciupit de pe mare saude la soare pe vremea lui Nea Nicu – mici găinării devamă, cu pachete de Kent, de cafea, lame Gilette, pre-zervative și chiloți tanga, blugi şi geci, calciu Sandozsau „ciungă”, nu moșii și case de zestre, conturi ban-care ș-alte marafeturi, recompense de primari saufuncționari cu drept la ștampilă, că de n-ar fi, nu s-ar po-vesti. Viitorul? Cum spuneam, slabă speranță să-l apuc.Deocamdată, e și greu de prevăzut, fiindcă în mare mă-sură e dependent de tocmeala dintre marii jucători ailumii libere, nu și a celor din colonii. „Ai să râzi!” – auto-matism verbal, parafrazat de Zaharia Stancu, desprecare s-ar cuveni să vorbim odată –, dar, paradoxal, Ro-mânia a fost totalmente independentă, într-un scurtrăgaz, în vremea lui Ceaușescu. După ce a debutat caslugă cominternistă și i-au crescut aripi oblojit de sovie-tici, când târându-și coada printre buruieni a ajuns săcreadă că-i prea mare pentru o țară mult prea mică, s-aumflat ca o broască, de-a crezut că-i elefant, și s-a de-clarat independent, cu prețul înfometării unui popor, puss-achite forțat datorii bancare, comandate tot de el.Atunci a crescut și-n ochii lumii, vizitat de maripersonalități, precum De Gaulle, Nixon, Ciu Enlai, Yas-ser Arafat, Golda Meir – altă marfă decât Gitenstein șiKlemm – când însăși regina Elisabeta a II-a l-a întâm-pinat în gara Victoria, să-l plimbe apoi în caleașcă im-perială, în uralele londonezilor, onorat cu cele mai înaltedistincții, bașca Leana academiciana, plimbată și dânsapeste tot, de se plângea c-o dor picerele... Viitorul? De-ocamdată să-l credem pe Iorga, care, între altele, zicea– citez din memorie – îți iert orice, numai pesimismulnu, când e vorba de viitorul țării tale. Cu ochiiîntredeschiși la ziua de mâine, văd România dezvoltatăca o țară turistică, valorificându-și frumusețile șibogățiile naturale, înzestrată cu o industrie adecvatătehnicizării agriculturii, mineritului, producției animaliere

și alimentare, cu micro-întreprideri rurale, de prelucrareşi de conservare a produselor locale, cu drumuri de-alungul și de-a latul țării și canalizarea satelor, scutiți deprivate și privatizări dubioase, să putem exporta maimult și importa mai puțin. Nu să vindem păduri, ci săexportăm mobilă, nu să exportăm cereale, ci produsefabricate, cu tractoare și tractorașe pe măsura întinde-rilor de pământ, nu revenind la plug, ci în pas cu lumeamodernă, nu încă tributari feudalismului, cu haznale șiulițe înglodate în noroi, că aur, uraniu, argint, gaze șipetrol am avea. Ne-ar mai trebui muncă și cinste, dra-goste de țară, mult pomenita minte a românului de peurmă.

– Vorbeați de Zaharia Stancu...– Apropo de expresia „ai să râzi” – abuziv folosită

de confratele Sorin Arghir, ce scrisese despre dânsul omonografie. Conu Zaharia ne alesese prematur să în-grijim ediția postumă a operelor sale, pentru care, cumult înainte de a deveni președinte de breaslă, în locullui Beniuc, ne convoca la Teatrul Național, unde era di-rector, ori să luăm cina la Athénée Palace, unde, întrealtele, pălăvrăgeam despre libertatea cuvântului și po-noasele lui. Cu o astfel de ocazie, ne-a dăruit câte-ocarte, mie o reeditare, iar lui Sorin Arghir un volum depoezii, cu următoarea dedicație (citată din memorie):Aceste versuri, ai să râzi,/ Le-am scris cândva întinerețe,/ Am luat pe ele multe bețe/ Și peste gură,ai să râzi!

– S-ar putea ca pentru convorbirea de-acum să con-tăm și noi pe cevașilea bețe, așa că îndrăznesc să văîntreb, în perspectiva apropiatelor alegeri președințiale:din candidații pomeniți, pe mâna cui ați merge?

– Ai să râzi, pe niciuna – deși, în sinea mea, pe unuldintre ei îl consider mai reprezentativ, prin comparație,în careul de valeți amintiți. Motivația? Pe oricare dintreei aș miza, teoretic aș beneficia de agrementul a 50%din electorat și de ocări din partea celeilalte jumătăți. Șiasta pentru că mai toți „suveranii” de până acum,cocoțați la Cotroceni, nu s-au comportat regește, ci careprezentanți ai propriilor partide și oficine din umbră,nicidecum ai întregului electorat, deloc imparțiali, cusentimente și resentimente sectare. Mai-mai să regrețiun regim monarhic (nu totuna cu altețele Margareta șiDudă). O poți închipui pe regina Elisabeta a II-amulțumind minerilor c-au făcut ordine cu bâta la Buc-kingham? Sau îmbrăcată într-un jantirboc roșu, partici-pând la o manifestație neautorizată, protestândîmpotriva unei alte părți a propriului popor? Ura ce ne-aînvrăjbit și ne învrăjbește trebuie curmată și, după opi-nia mea, doar desemnarea unei personalități, relevanteîn istoria contemporană a țării, nu în ghiftuirea perso-nală, independentă total de viața partidelor, ne poatereechilibra, în folosul unei solidarități pusă în slujba unorinterese comune. Doamne ajută!

I-am mulțumit lui Niculae Gheran pentru onestitateși îndrăzneala răspunsurilor, cu promisiunea că îmi varăspunde la fel și la celelalte întrebări. Deocamdată,„Non multa, sed multum!”

Fragment dintr-o carte de interviuri şi mărturisiri, în cursde pregătire.



– Stimate domnule Vladimir Găitan, mi-e foarte greusă vă provoc la o confesiune, după ce aţi dezvăluitmulte întâmplări/momente din viaţa dumneavoastră nudoar în câteva interviuri, ci şi în „discuţia” cu Maria Ca-pelos adunată între copertele cărţii Zig-zag în alfabetulvieţii. Mi-e greu şi fiindcă-mi amintesc o declaraţie de-advs.: „Cred că e bine să păstrezi ceva pentru tine, suntlucruri care ţin de stricta ta intimitate şi e bine să le ştiinumai tu…”

Încerc totuşi, cu speranţa că ceva-ceva care poatefi spus a mai rămas, ascuns în tainiţele sufletului sauprin cămările neştiute ale amintirii…

„Parcă am fost făcut din mângâieri”

– V-aţi ivit în lumină într-o duminică, a doua zi a luniifebruarie 1947. Babilonienii spuneau că nou-născutul

de duminică este înţelept, bun şi vesel. Fiind sub tutelaSoarelui, persoana născută duminica este deosebit deatrăgătoare în societate. Subscriu! Zodiacul europeanatribuie vărsătorilor afirmaţia următoare: „Apă dătătoarede viață sunt, care curge pentru oamenii însetați”. Zicşi eu precum rabinul – şi tu ai dreptate! – şi vă întreb,rugându-vă să faceţi un exerciţiu de imaginaţie: ce-or fimenit ursitoarele noastre venite la pătuţul pruncuţului înacea zi de februarie a anului 1947?

– Nu ştiu ce-au spus ele, dar ştiu că săracu’ tata avenit la spital cu o sanie – eu încerc să-mi imaginez ozăpadă bogată, puţin cehoviană, siberiană – spitalul dinSuceava era cu sobe cu lemne şi el, drăguţul de el,care, din păcate a avut vederi de stânga, până ce l-auarestat comuniştii şi a făcut patru ani puşcărie şi s-a le-cuit, avea pe-atunci vederi de stânga şi unele posibili-tăţi, era secretarul primăriei, şi-a venit cu o saniesuperbă, cu doi cai cu clopoţei, plină cu lemne, pe care,sigur, o parte, le-a donat şi altor camere, şi-a intrat încamera mamei cu un braţ de lemne – şi-ncerc să amimaginea aia, aşa, plin de zăpadă, cu lemnele alea înbraţe… Lemnele mi-au însemnat apoi copilăria, la Su-ceava aveam sobă cu lemne şi era corvoada mea –„mai du-te, tătuţule, şi-adu nişte lemne!”. Imaginea estefoarte frumoasă! A intrat, n-a recunoscut-o pe mama,care născuse un monstru, fiindcă eu am avut 5 kile şi600 de grame. Mama era o femeie mărunţică, draga deea, şi era să moară de hemoragie când m-a născut –se năştea pe cale naturală atunci… Şi-a cerut tatascuze: „Vai, doamnă, iertaţi-mă!”, şi-a vrut să iasă afarădin salon. Mama, cu jumătate de glas, l-a strigat: „Nu-cule!” El era Traian, şi de la Traian era Trăienucu. „Nu-cule, eu sunt, vino-ncoace!” Sigur că el s-a bucurat, a

Vladimir Găitan

„AM RĂMAS UN OM BUN, IUBINDU-MI SEMENII ŞI TRECÂNDPESTE FOARTE MULTE LUCRURI

PE CARE LE-AM VĂZUT ŞI LE-AM IERTAT”

- Interviu de Rodica Lăzărescu -



adus lemnele alea, a făcut cald în salon… Sub semnulacesta m-am născut – al unei ierni extraordinare. Asta-ipovestea mamei.

Nişte părinţi foarte speciali – în casă la noi nu s-aţipat, nu s-au certat, n-am auzit niciodată cuvinte greleşi, vorba aia, motive ar fi fost. Şi cu bogăţiile astea, caresunt, de fapt, baza ta spirituală, care te formează şi temodelează, aşa, eşti un lut în care nu se intră cu pum-nii, parcă am fost făcut din mângâieri, tot timpul, şi lu-crurile astea s-au cunoscut, pentru că am rămas un ombun, iubindu-mi semenii şi tre când peste foarte multelucruri pe care le-am văzut şi le-am iertat.

„Şi ăsta vrea să se facă actor!”

– La teatru cum aţi ajuns?– A fost şi asta cu cântec. Iniţial eu trebuia să fiu geo-

log – dădusem în primul an la Geologie şi-am căzut cumare succes, mi s-a explicat că din cauza dosaruluitatei, care fusese deţinut politic, şi-atunci eu n-aveamvoie să cunosc secretele – geologia presupunea patro-najul securităţii – şi în mod normal nu intrau decât ori-ginile sănătoase. Am căzut cu o medie foarte mare şiam fost atenţionat de un bun prieten mai în vârstă unpic decât mine că n-o să am nicio şansă să intru la Geo-logie, să-mi schimb viziunea despre viitorul meu inte-lectual şi chiar el mi-a şi sugerat – „De ce nu dai lateatru? Tu eşti bun!”. Eram într-adevăr hâtru, îmi plăceasă fiu în centrul atenţiei, cum bine aţi spus în zodiac, şilucrurile astea mă recomandau ca un om deschis şi plă-cut – zic eu! – în societate. Mi-a sugerat să dau la tea-tru, mi-a dat şi primele poezii şi aşa se face că am datla Institut şi spre ruşinea mea am intrat cu media ceamai mare, şocând pe toată lumea. E foarte adevărat căo lună de zile m-am pregătit la marele nostru actor –Dumnezeu să-l odihnească – Petre Gheorghiu. Omulacela a făcut minuni cu mine, pentru că el avea elevi pecare îi pregătea de un an de zile, or eu am venit cu douăsăptămâni înainte de examen.

– Cum a fost întâlnirea cu regretatul Petre Gheor-ghiu?

– O întâmplare foarte nostimă! Ajuns în Drumul Ta-berei, unde stătea Petrică Gheorghiu – era un şantiertotul, cartierul atunci se năştea, efectiv, mergeai pescânduri, printre grămezi de nisip, şanţuri, blocul erasingular într-o demenţă întreagă de şantier. Am găsituşor blocul, am sunat, s-a deschis uşa şi la masă stă-teau – n-am să uit – doi îngeri, care din păcate, nu maisunt nici ei, Florian Pittiş şi Cătălin Naum. Bineînţeles,cu o scrumieră imensă în faţă, plină de mucuri de ţigări.Era vară, era cald, Petrică era într-un maiou, cu burticalui bonomă. „Ce vrei, mă?” – m-a întrebat foarte puţinîncurajator. „Vreau să dau la teatru.” „Auziţi, mă, şi ăstavrea să se facă actor! – a zis Petrică – hai, intră-n casă!”Am intrat, s-a-nchis uşa, ne-am aşezat. Zic: „Pot săfumez şi eu?” „Păi hai în camera cealaltă să-mi spuinişte poezii, să văd ce ştii, dacă nu eşti peltic, dacă nueşti strâmb, dacă… Staţi aicea, băieţi, nu plecaţi!” Şi amers cu mine într-o altă cameră, i-am spus Minulescu.„O tâmpenie.” – mi-a zis el. „Altceva. Ce mai ştii?” I-ammai spus nu mai ştiu ce. „Gata, mi-ajunge.” Am zis c-o

să mă scoată afară. Ne-am aşezat la masă, iar am zis,tremurând: „Pot să fumez şi eu?” „Fumează, dar aruncămizeria asta de-aicea, scrumiera…” Şi-am luat scru-miera – n-am să uit câte zile oi avea – m-am dus în bal-con şi-am aruncat-o. Scrumiera! Şi-am înnebunit. Atuncia hotărât Petrică Gheorghiu să mă pregătească, pentrucă a intrat o fantomă de pe balcon şi-a spus cu glasulpierdut: „Domnu’ Gheorghiu, v-am aruncat scrumiera!”Acesta şi-a dat o palmă peste frunte, i-a pufnit râsul petoţi, eu eram atât de emoţionat… Bine, nu era frumosnici că aruncasem mucurile alea în drum, dar ţinândcont că de jur împrejur era tot o groapă şi-un şantier, nucontau mucurile noastre de ţigări. Am spus: „Mă duc săvăd.” Am coborât. Era întreagă întreguţă, doar un colţi-şor puţin ciobit, nimerise într-o grămadă de nisip. Şi-amfost cel mai fericit om din lume că nu s-a făcut ţăndăriscrumiera lui Petrică! I-am adus-o victorios. Am mai statpuţin de vorbă şi-mi spune: „Bă copile, eu mâine dimi-neaţă plec la Cheia, am elevi cu care lucrez de-un ande zile. Dacă eşti în gară la 6 dimineaţă la trenul deMoeciu, te iau şi vedem ce putem face.” Ce-or fi vorbitei cât timp am coborât după scrumieră nu ştiu, dar afost de bine. Am intrat – primul… […]

„N-am avut niciodată orgoliul să-mi aflu originea”

– Dicţionarul consemnează două sensuri ale sub-stantivului comun găitan: unul, să-i zicem artistic, de or-nament la unele obiecte de îmbrăcăminte, altul,războinic, de împletitură făcută din găitane care înlocuiaplatoşa în oastea Moldovei din Evul Mediu. Să maiadaug şi etimologia turcă a cuvântului. De unde vă vinenumele, stimate domnule Găitan? De care dintre celedouă sensuri vă simţi mai bine reprezentat?

– M-am interesat, nu vă ascund! Numele areaceastă origine legat de podoaba celebrelor sumanenegre, care, sigur, au o faimă tristă, se ştie că la un mo-ment dat au fost uniforma legionarilor. Aceste sumaneaveau toată înfloritura asta superbă din fir de urzică, în-floritură care la noi, în Bucovina, se numea găitan. Eu,pe timpul lui Ceauşescu am cunoscut o doamnă su-perbă, după numele căreia mi-am şi botezat fetiţa, Glo-ria Găitan Esteban… şi mai nu ştiu cum, care eraambasadoarea Columbiei la Bucureşti. M-am trezit cuun telefon într-o zi acasă, am răspuns, o voce-mi zice:„Tizule, eu sunt, Gloria!” Am stat şi m-am gândit: „CareGloria? Vă rog să nu vă supăraţi pe mine…” „Ei! – zice– sigur că n-ai de unde să ştii. Sunt ambasadoare…”Eu când am auzit de ambasadoare m-am cam emoţio-nat, mi se părea o chestie extraordinară, aşa o funcţieînaltă, mai ales o femeie ambasador. „Sunt ambasa-doare şi mă numesc Găitan, dragă!” Scurt pe doi! ŞiGloria, pe deasupra! „Sunt ambasadoare şi vreau să necunoaştem, unde să-ţi trimit invitaţia?” Zic: „La Teatrulde Comedie, că eu stau în gazdă, nu ştiu cum ajungeinvitaţia…” Dar totdeauna îmi veneau invitaţiile la o săp-tămână după petrecere! O sunam de la celebrul telefonpublic cu 25 de bani şi-i spuneam „Dragă (acum ne tu-tuiam, parcă o ştiam de-o viaţă pe această Gloria Găi-tan), băieţii cu ochi albaştri iarăşi stau împotriva uneiiubiri între noi (nici nu ştiam câţi ani are, cum arată!),



mi-a venit invitaţia şi…” „Da’-mi imaginez, şi-acum neînregistrează, eu nu-mi fac probleme d-astea! Vreau sănu ai tu probleme, să suferi…” Şi lucrurile rămâneau totaşa. Şi-a terminat mandatul şi a plecat. A venit Revolu-ţia şi m-am trezit iarăşi cu un telefon de la ea: „Sunt laParis, sunt stabilită aici, nu m-am mi întors în ţară pen-tru că ţara mea e foarte violentă şi nu-mi place vio-lenţa…” Era dintr-o familie foarte bogată şi i-au fostrăpiţi nişte veri, s-a cerut răscumpărare… „M-am stabilitla Paris, unde te-aştept cu mare drag, dar până atuncivreau să-ţi trimit pe vărul nostru (deja eram veri!) JoseGăitan şi mai nu ştiu cum, care este ziarist, şi te rog fru-mos să mergi cu el şi să daţi de unde şi cum s-au aşe-zat Găitanii în România, pentru că în ţara mea suntfoarte mulţi Găitani şi vreau să ştiu care este legătura.”Eu n-am avut orgoliul acesta, dar provocat de Glorial-am aşteptat pe vărul Jose care-a venit – un tip cu-minte, îi zic: „Ai adus cocaina?” A început să se bâlbâie– „Nuuu… Vladimir…” Era săracul îngrozit de umorulmeu! Mă gândeam – unde să-l duc eu să aflu ce-i cuGăitanii ăştia, şi-am avut un moment de sclipire, degeniu – m-am dus la Muzeul Militar. La Muzeul Militarera director un colonel de armată, istoric, un tip ferme-cător, care m-a primit imediat, m-a îmbrăţişat, parcă neştiam de-o viaţă, era după Revoluţie, lumea începusesă devină normală, ca să zic aşa, şi mi-am spus păsul:„Uite, sunt cu vărul din Columbia, care vrea să ştie, Găi-tan acesta…” „Şi tu nu ştii chestia asta?” „Păi nu ştiu,spune-mi matale cu Găitanii ăştia!” I-am spus că suntbucovinean, că sunt de lângă Suceava, din satele aleacelebre, că ştiu de sumanul negru… „Nu numai asta –îmi zice. Ştefan cel Mare, când a pus piciorul în prag, şidomnia lui deja făcea zece ani, a început să aibă totfelul de ambiţii: pictori veneţieni, aducea pictori de bise-rici, meşteri, din Veneţia, care sigur că-i învăţau şi pe-ai noştri, dar era obsedat de Italia, că acolo sunt cei maibuni meşteri. Când şi-a făcut garda lui pretoriană, caresă-l apere, a zis că trebuie uniforma ăstora să arate de-osebit, şi-atunci a apelat tot la meşteri italieni, dar dinGaeta.” Gaeta este o localitate la mijlocul Italiei, undevaaproape de mare. Culmea ironiei – fetiţa mea, Gloria, emăritată cu un băiat a cărui mamă e stabilită în Italia şicăsătorită cu un general de armată, Gabezzi, şi careare o casă lângă Gaeta. Şi m-a invitat la vară, el a fostvara asta, l-am dus în Deltă, l-am dus peste tot, şi, con-trapartidă, m-a invitat să cunosc oraşul meu de origine,Gaeta. De unde au venit aceşti meşteri italieni pe careŞtefan cel Mare i-a încurcat cu nişte moldovence fru-moase, de ăştia n-au mai plecat – vă imaginaţi ce dru-muri erau şi cum se călătorea. I-a umplut cu tot felul dedrepturi şi le-a dat pământ, originile Găitanilor, stră-stră-bunicii noştri au avut manufactură de găitane, aceastăînfloritură care are la origine nişte meşteri italieni bunidin celebrul oraş Gaeta. Asta-i toată povestea şi mi-azis colonelul: „Mă mir că nu ştii.” N-am avut niciodatăorgoliul să-mi aflu originea. Şi mai am o picătură desânge polonez, de conte polonez, chiar nobil. Mama afost născută dintr-o poveste de iubire superbă. Armatapoloneză, în 1917 nu mai luptă, ca şi cea rusească, ruşiipleacă, iar polonezii rămân prizonieri, pentru că în Po-lonia era război civil. Şi lucrează lângă Suceava, la Pă-

trăuţi, unde sunt nişte păduri minunate şi unde pădura-rul care era văduv avea o frumuseţe de fată, de carecontele von Sidlovski se înamorează. Era un bărbat la42 de ani, se naşte mama, e botezată Hedviga, numepolonez, contele o recunoaşte la biserică, îşi declarăpaternitatea, am găsit documentele la biserica catolicădin Suceava Se termină războiul în ’18 şi contele vreasă plece să-şi ducă regimentul, se jură în faţa pădura-rului că se întoarce şi-i ia fata de nevastă. Nu mai vine,nu se ştie ce s-a întâmplat cu el, era război în Polonia,el era ditamai colonelul şi nobil, şi, una peste alta, pă-durarul, care era o brută şi un tip necioplit, îşi terori-zează fetiţa, care într-o zi se aruncă în fântâna dinocolul silvic. Bătrânul o dă pe Hedviga la orfelinat, că el„nu creşte copii din flori”. La biserica catolică din Su-ceava se aude că e de înfiat fetiţa contelui Sidlovski fă-cută cu pădureanca frumoasă care se aruncase înfântână, este o licitaţie nebună şi familia Lainweber(Carol şi Veronica) ia fetiţa. Ei sunt părinţii adoptivi aimamei, pe care au crescut-o ca pe o prinţesă, au iubit-o nespus – doi oameni deja în vârstă care, nemaiavândcopii, au făcut o donaţie bisericii catolice şi au înfiat-ope asta mică, ce avea vreo doi anişori, era mică, o gă-mălice de om. Mama povestea că au iubit-o ca pe ochiidin cap. Dovadă că i-au lăsat toată averea, au măritat-o cu tata, şi-au făcut datoria de părinţi cum poate nu şi-ar fi făcut-o nişte părinţi adevăraţi. Eu la un moment datam vrut să fac o nebunie şi să rămân în străinătate.Dacă demonstrai că ai educaţie catolică nu stăteai înlagăr. Şi-atunci m-am dus la biserica catolică, mamaîncă trăia drăguţa ea, şi preotul s-a uitat şi a găsit toateactele, iar de la polonezii mei de-aici primesc aceastăimagine – scutul, cornul de cerb şi cornul de zimbru –blazonul contelui Sidlovski. Astea sunt originile mele!

– Înseamnă că putem face o sugestie lingviştilor pri-vind etimologia cuvântului găitan, ca provenind dintr-untoponim – Gaeta, aşa cum există în limbă atâtea altele.

– La chestii d-astea lingvistice nu mă bag, nu m-ampriceput niciodată, la şcoală teza la gramatică mi-ofăcea colegul meu de bancă, Alex Ştefănescu – scriamai întâi lucrarea mea, apoi o făcea şi pe a lui şi o zbu-gheam afară să jucăm şah!

„Mi-ar fi plăcut să trăiesc în perioada lui Napoleon”

– Că veni vorba de joacă, în copilărie vă jucaţi printreruinele Cetăţii de Scaun a Sucevei, aţi fost chiar ghid înacest loc de glorie. V-aţi imagina trăind în acele vremide Ev Mediu? Făcând ce?

– În Evul Mediu, nu, dar dacă mi-aş fi dorit să trăiescîntr-o poveste d-asta, mi-ar fi plăcut, mai alesaflându-mi originile astea poloneze, de care nu vă as-cund că sunt puţin mândru, ca orice polonez, aroganţapoloneză e binecunoscută, dar are la origini un compor-tament vertical extraordinar, o demnitate, şi citind foartemulte lucruri, mi-ar fi plăcut să trăiesc în perioada luiNapoleon, să conduc un regiment călare, mai ales căam făcut foarte multe filme cu Sergiu [Nicolaescu, n.n.]şi calul pentru mine este o a doua natură, călăresc bine,mi-a plăcut mult, spre deosebire de foarte mulţi colegide-ai mei care erau terorizaţi când Sergiu spunea „hai,



acum filmăm cu caii”, eu eram cel mai fericit – călăreamcel mai bine dintre toţi şi aveam o bucurie extraordinarăşi am zis că eu ar fi trebuit să mă nasc în fruntea unuiregiment de husari şi să lupt pentru armata lui Napo-leon, pe care eu l-am divinizat, ca personalitate istorică,chit că are pe conştiinţă o groază de crime şi alte alea.Dar pentru mine Napoleon rămâne personajul istoric îna cărui epocă mi-ar fi plăcut enorm să trăiesc.

„Nu m-am dezlipit niciodată de biserică şi de religia mea”

– Aţi crescut şi aţi trăit mai tot timpul lângă o biserică,biserica Mirăuţi. Poate de aici relaţia făcând parte dinfirescul vieţii cu această instituţie, cu oamenii săi, cu di-vinitatea. A existat vreun moment în viaţa dvs. în careaceastă relaţie să fie zdruncinată, pusă sub semnul în-doielii?

– Nu, din fericire nu. M-am gândit la întrebarea asta,m-am gândit de foarte multe ori, mai ales că am avutcâteva momente grele, unul dintre ele a fost dispariţiapărinţilor – au murit în opt zile unul după altul. A fost şo-cant… De fapt, s-au dus unul după altul, s-au iubit atâtde mult, încât n-au conceput să trăiască separat şiparcă s-au tras unul pe altul. Bucovina e, fără doar şipoate, o gură de rai, dar are şi o cruzime legat de în-mormântare – are o penitenţă, se merge pe jos, seopreşte la fiecare biserică, se face slujbă… Deci douăînmormântări în două zile e o încercare pe care nu odoreşti nimănui, sufletul ţi-e pus la grea încercare şi to-tuşi nu m-am dezlipit niciodată de biserică şi de religiamea, de Dumnezeu. Paradoxal, sunt căsătorit cu o un-guroaică, e catolică, am acceptat mici compromisuri,chiar şi nunta am făcut-o la o catedrală catolică, astapoate că partea poloneză din mine a adus un omagiuacestei picături de sânge care e în mine, dar am rămascredincios bisericii mele, la care mă ducea mama demână şi unde preoţii erau ca o familie a noastră, creş-team în curte acolo, în braţe, pe genunchii părintelui, unpreot superb, Coclici, cu ceva special, eram fascinat,avea manşetele roase şi cârpite de preoteasă… Acum,sunt puţin supărat pe preoţi, dar nu pe biserică, aceastărisipă de lux, odăjdiile astea, aurite, para-aurite, seschimbă pe culori, lanţuri groase, le-am şi spus, şi-acumla ziua lui Draga [Olteanu-Matei, n.n.], era un părintefoarte apropiat, şi i-am spus: „Părinte, schimbaţi odăj-diile astea!”. Părintele Coclici avea mânecile ţesute, căse rupseseră, dar el nu renunţa, dragul de el, îşi puneala o nuntă sau la botez patrafirul, şi-n rest era sutanaaia neagră, ţesută de nevastă-sa acasă, că se rupsese!Era de-o modestie, de-o bunătate rare, primea cozo-naci, care în Bucovina se fac frumoşi, şi el se ducea şi-idădea la săraci, „eu mai mult de-un cozonac nu pot sămănânc, hai să-i dăm, uite, sunt ăştia, ăştia!”, avea niştegesturi d-astea de mă făcea praf. Şi mi-a folosit: dacăstai în preajma unor oameni buni, n-are cum să nu fii şitu bun şi să-i ajuţi pe cei din jur. Deci nu – niciodatăn-am avut revolte d-astea! Dar mi-am pus întrebarea.

„Fără doar şi poate, filmele noastreau acest păcat… ”

– Aţi vorbit, cu multă luciditate şi cu tot atâta amără-ciune, despre mistificările din filmele istorice româneştide dinainte de 1989. Implicit despre compromisuri. V-aşîntreba dacă noua politică, cea postdecembristă, a fil-melor axate pe prezentarea, mai mult sau mai puţin hi-perbolizată, a unor aspecte mizere din România, aexacerbării acestor mizerii, politică aducătoare de pre-mii internaţionale, nu este tot un fel de mistificare. Sauun compromis.

– Ştiu ce spuneţi. Chiar la Piatra Neamţ am fost cuDan Puric – nu ştiu dacă băiatul acesta vă place, pemine mă încântă şi în societatea lui chiar mă simt şi eubine, simt plăcere, prefer să stau în societatea lui, şi-ammai stat cu Ovidiu Culcer, un coleg de-al meu mai tânărcare între timp n-a derobat de la meserie, dar a făcutTeologia. Şi-are un grad până ce va lua o parohie, dardeocamdată încă mai joacă, la Naţional, culmea! E unamestec foarte ciudat la acest Ovidiu, e şi preot şi actor,şi e un băiat cultivat. Şi-am stat lângă ei, la un momentdat s-a vorbit de film şi de premii, şi le-am spus că Ursulde aur – ştiam de la Irina Nistor – l-a luat o româncăcare a făcut un film de care Irina mi-a zis „tu pleci înju-rând după trei minute! Timp de o oră jumătate e o oli-gofrenă care se masturbează cu un alt oligofren,undeva, într-un spital. Este ceva abominabil. Am vrut săplec şi să nu mă mai uit înapoi, dar eram acolo trimisăde redacţie şi trebuie să scriu despre film.” Filmul acestaa luat Ursul de aur! Şi subiectul acesta s-a dezbătut lamasă – Draga şi cu musafirii, era o masă mare, bogată,organizată de nemţeni. Era şi Dorel Vişan, care-i unbăiat deştept. Fără doar şi poate, filmele noastre auacest păcat… Hai să vă dau repede un exemplu – cândmi-am cunoscut nevasta şi m-am însurat cu ea la Aradfăceam „Pe aici nu se trece” – e povestea unei şcoli desubofiţeri de la Lipova, se rupe frontul, nemţii se scur-geau şi voiau să plece spre Ungaria. Am vorbit chiar cuTitus Popovici, o mare personalitate a noastră, carene-a spus cam aşa: „Copii, aici n-a fost picior de neamţ,în bătălia de la Păuliş, au fost numai trupele maghiare,horthiste, de care eu n-am scris, pentru că suntem înPactul de la Varşovia şi ăştia sunt prietenii noştri şi în-ţelegerea este să nu ne… Înţelegeţi, să spui că unguriiau împuşcat români nu se putea. Şi-atunci, am dat-o ia-răşi pe nemţi care oricum nu se mai supărau, că ştiatoată lumea că ei au declanşat al Doilea Război Mon-dial.” Deci e un fals în istorie, într-o poveste foarte mică,un grăunte în universul ăsta – întâmplarea de la Arad eo falsificare a istoriei, în loc de trupele horthiste cu careelevii ăştia s-au luptat, au fost băgaţi iarăşi nemţii.Acesta a fost un aspect, al doilea au fost filmele cuagronomi, am jucat într-unul, „Din nou împreună”, cuIlarion Ciobanu, Mircea Diaconu, eu eram un ingineragronom şi raportam tot felul de producţii la hectar.Astea-s nişte falsuri locale, nesemnificative, că efectivnu le consider compromisuri cumplite, cu repercusiunigroaznice. În rest, Sergiu a avut o calitate – în reconsti-tuirile pe care le făcea, sigur că era foarte naţionalist,



vorbim de „Mihai Viteazul”, de „Mircea” şi aşa mai de-parte, erau eroi de eroi. Astăzi aflăm că Mihai Viteazulîşi avea şi el originile lui, că de fapt era un fel de mer-cenar, că nu mai puteau ai noştri să le ştie, aşa cum aufost ele şi să scăpăm de orgoliul acesta – Mihai Viteazula fost, se pare, un mercenar, foarte bun luptător, care aavut acest destin, aici, pe lângă noi.

– Putem vorbi de necunoaştere a realităţii?– Ce se întâmplă? Sergiu avea un bun obicei – se

informa. De două ori ne-a dus la Biblioteca Academieişi fiecare am luat ce vrem, să ne informăm – pentru1877 [serialul „Războiul Independenţei”, n.n.], în care l-am jucat pe Candiano, am luat poveştile cu Kogălni-ceanu – Carol I, despre Candiano, toată povestea luişi-am citit câteva lucruri interesante, pe care el le-a res-pectat, n-a încălcat nimic, şi să nu uităm că filmul a fostfăcut sub comunişti! Dar acolo unde nu se putea – cuma fost „Pe aici nu se trece” – filmul românesc a păcătuit,a avut această clară falsificare a istoriei, care sigur căvenea „de sus”.

„Ce-a fost s-a dus”

– Unul dintre rolurile dvs. de excepţie este TudorGheorghiu din „Ultima noapte de dragoste”, sub ba-gheta lui Sergiu Nicolaescu. Sunt delicioase, hazoase,dramatice întâmplările de la filmări, dacă vă amintiţiacum una nemaipovestită, m-aş bucura s-o consem-nez. Dar eu aş vrea să vă întreb cum vedeţi dvs. ches-tiunea fidelităţii faţă de romanul ecranizat. Până undepoate merge libertatea cineastului în raport cu textulconsacrat? (Glumind, aş zice că o libertate prea mareeste o adevărată catastrofă pentru elevii de liceu carepreferă să vadă filmul decât să citească romanul!)

– Am revăzut filmul recent, la Muzeul Literaturii Ro-mâne, care are un program cu filme româneşti şi amdiscutat despre filmul acesta, deci m-aţi prins în pro-blemă! Eu consider că aceste licenţe poetice ale regi-zorilor noştri nu sunt un păcat. Schimbarea finalului şidramatismul unde-l duce Sergiu a fost o intervenţie be-nefică pentru poveste. Întâmplarea a făcut ca după Re-voluţie, prin doamna Valmy, să primesc un premiu,„Camil Petrescu” – băiatul lui făcuse o fundaţie şi ne-achemat pe supravieţuitorii din film, la Teatrul Naţional afost – şi cu ocazia asta l-am întrebat dacă e supărat căSergiu a schimbat… „Nu! Eu vreau să cred că dacă tataar fi auzit, poate că i-ar fi plăcut mai mult varianta asta,pentru că are un dramatism de care nu se ferea şi i-arfi plăcut”. Deci consider că sunt admise aceste lucruri,sigur că ele trebuie făcute în spiritul poveştii şi făcutecu măsură, nu sărit calul. Am ştiut povestea cu „Ultimanoapte…” şi am acceptat-o fără nicio mustrare de con-ştiinţă.

– De ce v-a fost dublată vocea de Florian Pittiş? – A fost un moment foarte rău – în ultima zi de fil-

mare, în roman este capitolul „Ne-a acoperit pământullui Dumnezeu”, din cauza geloziei mele că eu stau laCâmpulung şi în timpul acesta compania mea este de-cimată de tunurile germane, eu vin alergând, ajung înlinia întâi… mă rog. Era o filmare de noapte, foarte grea,cu sârmă ghimpată, gropi, era reconstituit în poligonul

de la Făgăraş un câmp de război, foarte bine făcut, şialergam şi scoteam morţii ăia din pământ, le dădeampământul de pe faţă, îi îmbrăţişam… Papaiani, Orghi-dan cum se numea în film, era prietenul meu, era lacompania de lângă mine, luptam pe două linii apropiate,nu ştiu ce s-a întâmplat că n-a fost la filmare în ziua aia.Şi-atunci Sergiu m-a pus să fac scena aia de plâns sco-ţându-l pe Mihăiţă de sub pământ şi îmbrăţişându-l, fă-când o scenă de dramă. Acum, ce se întâmplă? Mai ştiuşi eu câteva lucruri despre istoria noastră! Ofiţerii erauo castă, arogantă, iar soldatul român era o slugă, nuexistau „ce mai faci, prietene? Te pup, hai că ne vedemdiseară la o bere!”. Erau două lumi diferite, total diferite.Sigur că era o aroganţă a corpului ofiţeresc… Or, toatăscena asta… I-am spus lui Sergiu: „Sergiule, nu e logic!Ofiţer, să nu mai pot eu de Mihăiţă, care era un fel de…, nici măcar ordonanţă. Un soldat, plângi după toţi sol-daţii?!” Cu Orghidan, care este din lumea mea, în afarăde faptul că era prietenul meu, scena avea sens: dincauza lui moare prietenul său cel mai bun, scena arealtă greutate, alt dramatism şi eu sunt motivat să factoată scena asta de plâns, şi de urlet… Sergiu mi-a ziscă nu, că Papaiani e liber… „Foarte rău, hai să lăsăms-o fac cu Papaiani, merită şi el scena asta, să închidemfilmul aşa!” Eu îmi permiteam cu el să discut şi erafoarte decent ce-i ceream. Foarte decent şi foarte ade-vărat. Dar pe el chestia asta l-a deranjat foarte tare,pentru că erau toţi de faţă ziceau „da, Vladimir are drep-tate”. Avea altă greutate, să-ţi moară, din cauza gelozieitale paranoice, cel mai bun prieten. Şi-a rămas ca Ser-giu. Am făcut scena cu Mihăiţă, n-am crezut în ea, Ser-giu mi-a zis ceva de genul „aşteptam mai mult”, unreproş adică. Nu mi-a ieşit scena, eu recunosc că el înfelul lui a avut dreptate. Dar nu Mihăiţă trebuia să fieacolo. I-am răspuns foarte dur: „Pentru că tu eşti un re-gizor de cai şi mitraliere, că dacă erai un regizor ade-vărat, îl aduceai pe Papaiani şi făceam o scenănormală”. Astea au fost cuvinte grele. Sergiu, cât de or-golios era, nu ţinea la supărare, dar… îţi plătea poliţa!Ţi-o trăgea, ca să spun aşa! Şi-atunci, el cu Salamanian[Anuşavan, inginerul de sunet, n.n.] au hotărât să măînlocuiască la voce, Sergiu având această obsesie încăde la Amza [Pellea, n.n.], pe care-l dubla la voce Ema-noil Petruţ. Au ajuns ei la concluzia că eu nu sunt potri-vit, or, de mine poţi să spui multe – şi că am talent, şică n-am, dar că n-am o voce plăcută, că nu eram – cavoce, strict – de-acolo, era rolul meu… Ce m-a deranjatcă nu mi-au dat şansa nici măcar să dau o dublă, oprobă. A fost clar o pedeapsă pe care mi-a aplicat-oSergiu! După care a fost momentul împăcării – puţinălume îl cunoaşte – la moartea mamei lui. Înainte, eumergeam în casă la Sergiu, mă puneau la masă, fă-ceam parte din familie deja. M-am dus cu nişte flori fru-moase la înmormântare, l-am văzut pe Sergiu, dar nul-am băgat în seamă, am pus florile pe mormânt şi amvrut să plec. M-a strigat, a venit după mine, a pus mânape mine şi mi-a spus: „Îţi mulţumesc că ai venit. Şi săştii că-mi pare foarte rău pentru ce ţi-am făcut cu dubla-jul.” I-am spus: „Lasă, Sergiu, acum ai alte probleme…” După Revoluţie ne vedeam, am făcut vreo trei filmecu el, Supravieţuitorul, Ultimul corupt, Poker – trei filme



cu roluri principale, înainte să moară trebuia să facemun film – „Candele pe zăpadă” –, să joc iarăşi un rolprincipal, şi eram nedespărţiţi.

Mi-a spus într-o zi: „Vladimir, eu nu sunt împăcat cuce ţi-am făcut”. Eu şi uitasem. „La ce te gândeşti?” „Căte-am dublat la Ultima… Am posibilitatea şi am bani sărefacem ps-urile astea la Budapesta.” Sergiu lucrafoarte mult cu ungurii, ei au cele mai performante dotări,îşi dublează toate filmele cu actori… „Mergem acolo,stăm o săptămână şi faci din nu filmul.” Asta mi-a pro-pus Sergiu. Şi-am spus: „Nu, e târziu. Ce-a fost s-adus.”

„Când se rupe în tine ceva – se rupe”

– Între pânză (pe care aţi jucat de la 21 de ani) şiscândură (unde aţi ajuns la 32 de ani) – ce aţi pune peprimul loc, care este dragostea cea mare?

– Scândura. Pentru că ea stă şi la originea existenţeitalentului meu pe pânză. Partea de scândură ţine departea profundă a acestei meserii, este altceva decâtfilmul. Faptul că eşti într-un contact atât de prezent cuspectatorul, că sala aia respiră prin tine şi tu prin ei,emoţiile alea sunt… şi vreau să vă spun că diferă enormde film. La film există o stare emoţională în care e foartemultă tehnicitate, pentru care tu te pregăteşti; pe scân-dură nu-ţi permiţi chestia asta. Ăia 500 de oameni însală, când se rupe în tine ceva – se rupe. Iar eu întâm-plător am fost actorul rolurilor dramatice, şi „Pescăruşul”şi „Trei surori”, mai ales în astea ruseşti care au o în-cărcătură extraordinară, şi în „Fuga” lui Bulgakov, amavut şansa să joc, să iau şi nişte premii… o recunoaş-tere d-asta…

La Teatrul de Comedie eu am intrat ca actor de film,l-am şi întrebat într-o zi pe Georgescu: „De ce m-aţi luat,domnule Georgescu?”, „În primul rând că eşti vedetuţădeja, şi-un teatru nu poate trăi fără vedete. Şi până teconstruiesc eu într-o vedetă pe scenă, pe scândură, îmitrece timpul. Eu am nevoie ca teatrul acesta să fie devedete.” D-asta Teatrul de Comedie era la data respec-tivă cu Dinică, Marinuş Moraru, Iurie Darie, Amza Pel-lea, Tapalagă… Spuneţi-mi un teatru din toate teatreledin Bucureşti care să aibă ora actuală o asemenea pa-letă! Fiecare teatru îşi avea identitatea lui extraordinară,plus televiziunea care ne-a adunat foarte des. Şi-atunciel a spus: „Eu n-am timp, te-am vrut, te-am văzut în film,ai fost bun, am zis o să fie bun şi pe scenă”. Atuncimi-am dat examenul, iar colegii şi marile prietenii alemele cu aceşti monştri care au venit ceva mai târziu –Ştefan Iordache, Gheorghe Dinică şi Marin Moraru – aufost prietenii târzii, cum le spun eu, dar adevărate. MarinMoraru – ultima strângere înainte de a muri în mânaasta a fost, şi-avea o răceală care am ştiut că-i a morţii.Poţi să iei gheaţă în mână, e rece, zăpada – e rece, darrăceala morţii este cumplită. Am ştiut că nu-l mai găsescîn viaţă. Mergeam cu soţia lui de la spital să-i duc niştelucruşoare acasă şi i-am spus pe drum: „Lucica, pregă-teşte-te pentru ce e mai rău”. „Lasă, că stă pe oxigen… ”„Lucica, am dat mâna cu el, nu pot să-ţi spun ce-amsimţit…” Şi-ntr-adevăr, după ce-am plecat noi, el…

Prietenia asta s-a legat pentru că oamenii ăştia m-au

văzut pe scândură. Pe Marin, cu care am fost poate celmai apropiat, l-am întrebat: „De ce staţi voi cu mine?”(totuşi era o diferenţă de vârstă), şi Marin mi-a spus:„Ţi-ai dat examenul în faţa noastră, pe scândură”.

„Ce-are în plus femeia asta?”

– Ce simte un actor când aude bătaia unui gong? – Ei! Emoţia este inerentă şi nu lipseşte în niciun mo-

ment, nici la al trei sutelea spectacol şi nici la senectute,când s-ar zice că eşti hârşâit! Emoţia este aceeaşi, iarbătaia aia de gong este fără doar şi poate ca un clopot,face parte, aşa, din copilăria ta!

– Dar când aude ţârâitul unui telefon mobil în întu-nericul sălii ce îţi aşteaptă replica cu răsuflare tăiată?

– Adevărul este că mi s-a întâmplat şi de câteva oriam avut reacţii chiar dure. De pierdut au avut spectato-rii, că te-au scos din misterul acela. Am păţit însă şi lu-cruri nostime! La un moment dat, îl jucam pe Escu(personajul meu Escu pe care l-am făcut acum mai labătrâneţe şi-am jucat vreo 14 ani „Escu”, şi chiar l-amjucat foarte bine), soţia mă întreabă (era o farsă caremi se făcea şi eu îi tot explic, credeam că e una caremă iubeşte foarte mult): „Ce-are femeia asta faţă demine, care am stat lângă tine, ce-are în plus femeiaasta?” Şi-n momentul acela – că aşa se-ntâmplă, cândîşi bagă coada ştiţi dumneavoastră cine – i-a sunatunuia telefonul, şi atunci eu i-am răspuns soţiei: „Dragă,are telefon mobil!” A fost sala pe jos, s-a aplaudat cinciminute, nu mai puteam să reluăm! Sigur că am ieşit dinmister, am ieşit din poveste, am ieşit din tot, dar nu pu-team să nu am o replică! Salvăm şi noi cum putem!

Mulţumindu-i domnului Vladimir Găitan pentru căl-dura taifasului dintr-o zi de iarnă, nu-mi rămâne decâtsă sper că acest dialog n-are nevoie de nicio replică degeniu pentru a fi salvat! Că se salvează prin el însuşiadică…

eseu


Se ştie că postmodernismul pretinde că deschide unnou ciclu poetic, cu o mai pronunţată implicare a ambi-guităţii. Pe de o parte, se situează pe un alt palier faţăde modernism, pe de altă parte, promovează unele ten-dinţe comune celor două direcţii, în fond complemen-tare. Chiar şi principiul recuperării unor retorici vechi leapropie mai mult decât le desparte, dacă se au în ve-dere poeţi de mărimea unor Bacovia, Arghezi, Blaga,Nichita Stănescu. Aşa-numiţii scriitori-sinteză. E preacunoscut că respingând „înaltele” cu care se împău-nează modernitatea, se adoptă, mai mult sau mai puţin,şi „joasele”. Rimbaldianului postulat („trebuie să fim ab-soluţi moderni”) i se opune, de la o vreme, imperativulde a fi absolut postmodern, care ar fi cam acelaşi lucrudacă există, sigur, consecuţia. Canonul modernist ceredescoperirea sacrului şi a sublimului în dezordinea spi-ritului, iar poetul este proclamat proroc sibilinic. Asta nuconvine deloc esteticii „strict” postmoderniste. Şi atuncise produce, aparent, ori ruptura, ori proclamarea unei(aparent) paradoxale corelaţii.

Spunea Jean-François Lyotard: „O operă poate de-veni modernă doar dacă e, mai întâi, postmodernă. Alt-fel înţeles, postmodernismul nu e modernismul în starenăscândă – şi această stare e constantă”. Umberto Ecovorbeşte de „rădăcini homerice” ale acestei episteme.Alţii, mai just, elimină ideea disjuncţiei nete şi acceptărealitatea unui proces de continuitate. Cât priveşte poe-tica, e de crezut că orice operă bazată pe un joc speci-fic, deopotrivă complex şi bizar, pe o structură parodicăşi metalingvistică este preeminent postmodernistă. Bi-neînţeles că inamicii conceptului s-au năpustit imediat,iar mai încoace rivalitatea a căpătat proporţii incredibile.„Utilitariştii”, „fracturiştii”, „apocalipticii”, „minimaliştii”,„transmoderniştii” ş.a. cată să se acrediteze ca adver-sari ireductibili ai conexiunii modern-postmodern.

Aceste cuvinte liminare vor să aproximeze locul luiNichita în tabloul general. Fiindcă el şi mai toată gene-raţia lui au fost acuzaţi de întunecatele păcate ale unui

modernism factice şi expirat. S-au neglijat dimensiunilecomune, care constituie şi elementele de căpătâi ale„noului val”. Dacă se are în vedere această grilă, Baco-via, Arghezi, Adrian Maniu, Marin Sorescu sunt cel puţinprecursori. Ca să nu mai vorbim de Leonid Dimov, Mir-cea Ivănescu, Virgil Mazilescu etc. Iar poezia lui NichitaStănescu arată cât de corelative sunt diversele feţe alemodernităţii. De aceea experienţele recuperatoare, fa-bulaţia ludică, perspectiva parodică şi altele obligă iden-tificarea contextului în unitatea contrariilor lui. În afaraelementelor de modernitate „înaltă” ori „adâncă” („spirital adâncurilor”), de o fenomenologie a sentimentelor,de viziunea profetică a literaturii, de tentaţia abstracţiu-nilor (acestea şi altele în regim îndeobşte retorizant),există în poezia lui Nichita Stănescu suavităţi imponde-rabile, ”evocări”, „cântece”, reflecţii şi autoreflecţii mo-derne şi tipice textualismului; există nuanţeexpresioniste şi impresioniste, „recitiri”, dispoziţie ludicăşi parodică, atingeri cu discursul avangardist şi chiar re-curs la poetica absurdului, căruia i se caută un senspentru redescoperirea lumii în multipla ei condiţie:socio-istorică, anodină, ontologică, antropocentrică. Ex-perienţa „avangardistă”, în cazul lui Nichita Stănescu,este expurgată de frivolităţi şi anticlasicism/tradiţiona-lism. Pomenita dicţiune urmuziană nu se revendică, lapoetul Necuvintelor, din suprarealism sau din absurdulîn accepţie consacrată, potrivit cu aporiile lui Zenon, cuantinomiile metafizicii lui Aristotel sau cu faimosul dictonal lui Tertulian: „Cred pentru că e absurd”. Un absurd„pur”, zice Nichita, care e totdeauna inovaţie: „Orice lo-vire de cuvinte nepotrivită vechilor feluri de loviri de cu-vinte este absurdă. La rândul lor, vechile împreunări decuvinte erau absurde.” Altfel vorbind, nu sunt decât fi-reşti tangenţe, sub raport artistic, cu tradiţia tragi-comi-cului, cu sentimentul alienării, cu grotescul şi paradoxul:„Şi-am zis verde de albastru, / mă doare un cal măias-tru, / şi-am zis pară de un măr, / minciună de adevăr...”Sau dintr-o poezie mai puţin cunoscută: „Triunghi, pă-trat, / voi sunteţi forme ale libertăţii de gândire, / cercul,calota, cerburg cel cu fiinţe / care merg cu picioarele pe

Constantin Trandafir

NICHITA STĂNESCU. MOBILITATEA PRIVIRII

eseu


cer / şi cu fruntea în nămolul miezului, / cerburg, oraşpe dos, / oraş nefrumos / oraş limitat, / sclav fără aripi,/ lanţ fără verigi, / sare, sare / fără cristale” (Împotrivamării). E o declarată tendinţă a „ridicării de cuvinte”,când şi absurdul trebuie asumat necuvintelor, întâlnirea subiectului cu obiectul şi o estetică a nonexpresiei.

Absurdul e un joc şi un sfârşit de joc. Mereu o inter-determinare ludică. Am arătat cu altă ocazie cum celedintâi versuri ale lui Nichita Stănescu, Argotice, îl daula iveală pe ucenicul în registrul realităţii anoste şi al lim-bajului de bas-étage, continuă „în dulcele stil clasic” şipurcede la „recitirea” scrierilor de odinioară în chiar poe-zia sa, adică în bună relaţie cu intertextualitatea, fărăsă fie înfeudat pe suprafaţa textuală. Nici într-un caz olume insulară şi lipsită de transcendenţă. Astfel, tărâmulexperimentat se dezmărgineşte şi face loc deliciilor jo-cului, ceea ce însemnă mişcare în deplină libertate,dusă până la „nobila inutilitate”. Dar mai ales e ludiculca resort al provocării cuvintelor şi ca o detonare a fan-teziei. Spectacolul se bizuie pe surpriză şi ingenuitate,pe o, cum s-a spus, „de-dramatizare a realului”, pe „ostrategie a instaurării semnului” (Ion Pop). Bunăoară,un bombardament e văzut de copil ca „un joc rotund deavioane”, „unele aurii, altele argintii”. Însăşi „vârsta deaur a dragostei”, adamică, se instituie ca un joc, se si-tuează între ceremonial şi joc al imaginarului: „E un sen-timent dulce acesta, / de trezire, de visare, / şi iată-mă,fără să dorm,/ aievea văd zeii de fildeş, / îi iau de mânăşi / îi înşurubez râzând, în lună, / ca pe nişte mâneresculptate, / cum trebuie că erau pe vremuri, / împodo-bite, roţile de cârmă ale corăbiilor. // Jupiter e galben, şiHera / cea minunată e argintie. / Izbesc cu stânga-nroată şi ea se urneşte. / E un dans, iubito, al sentimen-telor, / zeiţele aerului, dintre noi doi. / Şi eu, cu pânzelesufletului / umflate de dor, / te caut pretutindeni, / şi lu-crurile vin / tot mai aproape, / şi pieptul mi-l strâng şi mădor.” Lumea magică a jocului îl face pe om un puer ae-ternus, iar în creaţie devine o „metaforă a spiritului”(Nietzsche), a vieţii, a cunoaşterii şi a culturii, dar şi in-trare în mister. „Marele joc” presupune asumarea vieţiiîn ipostaza ei neînchingată, nu neapărat comunicarea,„doar nevoia fundamentală a sufletului uman de aprinde sensul lumii” (G. Călinescu). Mai e şi jocul-limită,cu moartea. Ca integrare în natură, ca restituire în or-dine cosmică şi ca re-naştere în Cuvânt. E o trecere„prin tunelul oranj”: „Cu spăimântătoare viteză am trecutprin tunelul oranj, / cu spăimântătoare viteză, / cândm-am trezit eram chiar pe câmp, / căzut de pe cal, / m-am bucurat de gângănii, / de mâini m-am bucurat şi depicioare, / de cerul albastru şi mare, / iar nu oranj. / Ahtu, tunel! / Ce glonţ ai tras prin tine? / Şi înspre cine-aitras? / Şi înspre cine?” (Prin tunelul oranj I). Din acesttunel oranj nu se vede decât o tulbure amintire, totodatăademenitoare şi sinistră, ca o presimţire thanatică.

Sunt şi alte semnificaţii, nenumărate, ale „metaforeijocului”, cele mai multe desluşite. Numai că această pa-radigmă trebuie racordată mai nuanţat la „jocul” recep-tării. Mai cu seamă se cuvine observat cum e jocul înartă, să se scrie despre acest joc, adică despre faptulde a scrie (cf. Jacqueline Risset).

Din categoria jocului face parte şi strategia parodică.O apropiere şi o distanţare cordială, în ton propriu. Un

joc de răsfrângeri livreşti, în absenţa ironiei de orice fel,unde umorul e doar subsecvent. Se poate spune: bu-curia spectacolului, în definitiv bucuria creaţiei. Şi încă,precum bine s-a observat, parodicul în poezia lui NichitaStănescu nu bagatelizează demistificator, el recurgenumai la amoroasă parafrazare şi la simpatie complicecu cititorul. Principiul jocului fiind în esenţă sărbătoresc,parodia concurează la această practică a fericirii, de-opotrivă profană şi sacră. „Dulcele stil clasic”, trubadu-resc şi sentimental, declamativ şi moralicesc, eprevalent: „Ea mi-a spus, căci mă iubise, – / despre ma-rele Ulise, / care tocmai plânsu-mi-se / de rău gând, denegre vise. // El mi-a spus, căci mă urâse, – / desprelucrurile plânse, / despre vremurile scurse, / despre pa-temile duse. // Ei mi-au spus, căci mă uitară, – / des-pre-o grea şi dulce seară / când trei magi din Sud picară/ cu trei cai de sare-amară // Cu trei cai de unt-de-lemn,/ cu trei cai de lemn solemn, / cu trei cai de rădăcină /în zăbale de lumină // Cu trei cai de chiparos / cu treicai sculptaţi din os / de din osul meu din piept potcovitşi înţelept // ...de când tu l-ai sărutat / cu un tandru ne-chezat.” Parodice sunt şi tiparele romantice (ex. Multochii romantici), şi lamentaţiile Văcăreştilor sau ale luiConachi, şi Anton Pann, Cârlova, Heliade, Bolintineanu,Alecsandri. Şi Eminescu. Din dragoste pentru un spirital artei, care poate fi resuscitat prin parafrază empatică.

eseu


În anul 2012, Iulian Chivu publica volumul I din Ior-dan Datcu sau a trăi printre şi pentru cărţi (Editura Graişi Suflet – Cultura Naţională, Bucureşti, 576 p.). Carteaconţinea în majoritatea covârşitoare a paginilor (500)receptarea critică a întregii opere de până atunci a et-nologului, istoricului şi editorului care devenise în timpIordan Datcu. Aceasta ţinea să se constituie într-unomagiu la rotunjirea vârstei de 80 de ani (10 iunie2013). Anul trecut, gestul s-a repetat cu volumul II (RCREditorial, Bucureşti, 2018, 574 p.), la împlinirea vârsteide 85 de ani. E un mod original şi, în plus, pe deplin ar-monizat cu personalitatea proteică a savantului IordanDatcu. La un moment dat, înlăuntrul cărţii aici în discu-ţie, Ion Taloş comentează într-un mod aparte aceastămanieră de a celebra vârsta cuiva, dar nu pe a oricui,ci pe aceea a lui Iordan Datcu: „Volumul pune în dificul-tate orice încercare de a scrie un articol omagial închi-nat lui Iordan Datcu. Numărul personalităţilor care aucreionat portretul şi personalitatea lui, care subliniazăeforturilor de o viaţă ale autorului omagiat, se apropiede o sută. Nu cunosc un etnolog roman despre a căruiopera să se fi scris atât în timpul vieţii lui. Numărul mareal participanţilor la volum se datoreşte celor nouăspre-zece cărţi, patruzeci şi opt de ediţii, opt prefeţe, postfeţeşi cuvinte înainte, care i-au adus un număr mare de pre-mii, diplome şi medalii, dintre care cele mai importantemi se par a fi Premiul «Timotei Cipariu» al AcademieiRomâne şi Ordinul «Meritul Cultural în Grad de Cava-ler», conferit de Preşedintele României” (p. 160). Dar,de fapt, am citat un paragraf subtil-retoric, omagial prinel însuşi.

Cartea are, așa-zicând, două părți: prima, însumând532 p., cuprinde receptarea critică a operei sărbătoritu-lui prin cronici, recenzii, portrete literare, ici-colo prin ar-ticole de sinteză. „Majoritatea textelor – citim în Notăasupra ediției – au apărut în reviste de specialitate întreanii 2013 și 2018. Am recuperat însă câteva texte careau apărut înaintea acestui răstimp.” A doua, numărând31 p., conține cinci interviuri: cel mai vechi, din 1993,tot la o aniversare pare-se: 60 de ani, cel mai recent,din 2018. Să reținem, înainte de a trece mai departe,interesul pe care-l poate stârni și mai ales valoarea pe

care o capătă pentru disciplina respectivă asemeneacorpusuri ale receptării critice a operei unei maripersonalități științifice. Plecând de la constatarea că„Abia peste o generaţie sau două, apariţia unei biblio-grafii va îngădui accesul la informaţia de la care sepoate porni în investigaţii”, Constantin Eretescu trageîncheierea că „A avea, de aceea, la îndemână, strânseîntr-un volum, întregul sau aproape întreg fondul dereacţii la cărţile tipărite în cursul unei vieţi este o noutateeditorială care se cere remarcată” (p. 135). Şi încă: „Co-mentariile recenzenţilor sunt importante fiindcă, alăturide justificatele recunoaşteri ale calităţilor lucrărilor, nuau fost puţini aceia care au găsit necesar să semnalezeomisiuni sau să sugereze îndreptări. Faptul de a includeîn corpusul cronicilor asemenea texte îl absolvă pe edi-tor de posibila tentaţie de a-şi flata mentorul spiritual.Ceea ce-l interesează pe autor şi pe editorul lucrăriieste, înainte de toate, o dreaptă recunoaştere a meri-telor, dar şi căile prin care punctele de vedere sau aser-ţiunile pot fi schimbate în bine în ediţiile viitoare (p. 136).

Criteriile după care o carte sau alta e întâmpinată cucronici sunt variate. Cel mai adesea pare a prevalaobiectul/subiectul/personalitatea căreia aceasta îi esteconsacrată. De pildă: monografia Ovidiu Bârlea, etnologşi prozator (RCR Editorial, Bucureşti, 2013, 231 p.) stâr-neşte entuziasmul şi interesul a nu mai puţin de opt re-cenzenţi (dacă am numărat bine). Monografia despreOvidiu Bârlea a putut suscita interesul specialiştilor prinprestigiul savantului. Dar nu numai: pe de o parte, Bâr-lea a avut, ca individualitate, o soartă vitregă; pe de alta,recenzenţii pun în evidenţă faptul că Ovidiu Bârlea semanifestă ca om de ştiinţă într-o perioadă fastă, strictdin punct de vedere ştiinţific, când activitatea la Institutulde Folclor era marcată şi de alte personalităţi, precumMihai Pop, Adrian Fochi, Alexandru I. Amzulescu. Re-marca apare într-un text al lui Nicolae Constantinescu(„...cei patru, cu toate animozităţile, neînţelegerile, racilecare le-au înnegurat existenţele, au marcat decisiv oetapă importantă a folcloristicii româneşti, etapa depli-nei sale maturităţi şi modernităţii“, p. 228), dar şi la alţisemnatari de texte, precum Constantin Eretescu, OtiliaHedeşan ş.a.

A.Gh. Olteanu

OMAGIEREA UNUI SAVANT GENEROS

eseu


Alte cărţi ale lui Iordan Datcu, cum ar fi Jurnal 1981-1989 (RCR Editorial, Bucureşti, 2014, 300 p.+7 p. foto)(tot opt recenzii), atrag atenţia şi rețin interesul prinobiectivitatea, simplitatea şi onestitatea însemnărilor.Ion Taloş chiar subliniază: „Sinceritatea şi onestitatealui Datcu merită cu atât mai multă atenţie, cu cât se cu-nosc destule cazuri când cineva şi-a riscat cariera, întimpul regimului totalitar, pentru cei aflaţi în pericol, daraceştia, în libertate, în loc să procedeze ca Datcu ştergcu buretele respectivul episod din biografia lor. Uniichiar îşi desconsideră binefăcătorii şi urzesc dezgustă-toare intrigi în jurul lor” (p. 343).

Mărturisirea lui Iordan Datcu din Argument cum că„Am consemnat ceea ce am trăit, ceea ce am citit, ceeace am văzut, ceea ce am auzit” îşi află deplină acoperireîn materia Jurnalului. Şi mai e ceva. Iordan Datcu e undiarist atipic. El nu ocupă niciodată avanscena notaţiilorzilnice, dovedindu-se parcimonios cu însemnările deordin personal. Abia ici şi colo câte o referire la o rudăsau la mama sa, a cărei moarte este evocată, totuşi, cudescrierea de către etnologul care e, a obiceiurilor fu-nebre specifice spaţiului teleormănean. E, vreau săspun, în jurnalul lui Iordan Datcu o anumită discreţie aautorului care rămâne mereu în plan secund, ascun-zându-se, parcă, în spatele întâmplărilor, al colegilor, alcelebrităţilor evocate. Chiar şi când spune despre sinecă lucrează îmbrăcat ca afară, cu căciula pe cap, dincauza frigului din apartament, lasă impresia că nu des-pre sine e vorba, ci de mulțimile umilite de un regim po-litic aberant. La fel, pericolul reducerii personaluluiredacţional nu pe el îl priveşte, ci pe ceilalţi. În orice caz,o solidaritate, un anume tip de altruism, pentru că o la-mentaţie directă, personală, nu se află niciunde. Oexcepție de la această constatare găsim abia într-oMărturisire din afara Jurnalului (pp. 277-286), publicatămai întâi în „Meandre” din Alexandria (2005), cu un văditcaracter autobiografic, gest de gratitudine părinţilor careau făcut eforturi notabile pentru şcolaritatea sa.

De notat că o recenzie a mea (Un rechizitoriu, în „Li-tere”, Târgovişte), nr. 9 (150), sept. 2014, pp. 46-47 şi60) (ar fi fost a noua la Jurnal) a fost omisă/trecută cuvederea/scăpată din vederea alcătuitorilor volumului. Ospun nu cu reproș, nici din cine ştie ce sentiment al frus-trării sau al vanităţii, ci pentru a sugera că, asemeneaacesteia, vor mai fi fost omise/scăpate din vedere, laoricare dintre cărţile din răstimpul 2013-2018 ale lui Ior-dan Datcu, și că, deci, receptarea lucrării acestuia încultura română este încă mai amplă. (Afară de nu vor fifost alte motive, ţinând, să zicem, de o anumită limitarea dimensionării volumului). De n-ar fi un text cam lung,l-aș insera aici, pe motiv că pune în evidenţă, cu metodăaş zice, viziunea lui Iordan Datcu asupra „deceniului sa-tanic”, nu a recenzentului, cum am citit unele cronici.Recenzentul îşi poate creiona viziunea asupra uneianumite perioade în alt tip de texte: un eseu, un articolpur şi simplu, un pamflet, un jurnal sau memorii dacă leare etc. În fine... Ghinionul însă mă mai urmăreşte odată. E vorba de recenzia la cartea Revelaţiile lecturii,pe care Iordan Datcu o publică la Editura Bibliotheca,Târgovişte, 2016, 544 p., recenzie cuprinsă în volumulde faţă între pp. 468-476. Ea se încheie cu paragraful2 de la p. 476, cu fraza „Cititorul poate fi sfătuit să ţină

cartea... are şi un pronunţat caracter formativ”. Textulînsă continuă cu încă 4 p. (până la p. 480), „contami-nându-se” cu un fragment de recenzie la o antologie debasme populare româneşti tradusă în limba germanăde Ovidiu Bârlea şi Felix Karlinger, cum pare a rezultadin notele de subsol 1-4 de la p. 476. Oricum, totul ră-mâne confuz, fiind vorba de un fragment fără titlu, fărăautor şi fără sursă bibliografică. O încurcătură, în fine,care a scăpat cui trebuia să vegheze la ordonarea ma-terialelor.

Mai sunt, fireşte, şi alte cărţi ale lui Iordan Datcu, deautor sau îngrijite, ce rețin atenţia deosebită a recen-zenţilor: cu câte şapte recenzii: monografia Petru Ursa-che (Editura Eikon, Bucureşti, 2016, 229 p.+40 p.iconografie) şi Nichita P. Smochină, Din literatura popu-lară a românilor de peste Nistru, ediţie îngrijită şi intro-ducere de... (RCR Editorial, Bucureşti, 2015, 239 p.).Cu câte şase recenzii: D. Caracostea, Mărturisiri lite-rare, ediţie critică de Iordan Datcu, RCR Editorial, Bu-cureşti, 2013; Adrian Fochi. Receptarea critică a opereişi bibliografie, RCR Editorial, Bucureşti, 2016, 383 p.;Etnologi basarabeni, nord-bucovineni şi transnistreni,RCR Editorial, Bucureşti, 2014, 270 p. Menţiune spe-cială cred că trebuie făcută pentru interesul manifestatfaţă de cărţile consacrate, cum s-a văzut, etnologiei dinBasarabia şi din celelalte provincii româneşti răpitenouă de o istorie strâmbă şi de lăcomia unor vecini.

Sunt în antologie şi câteva texte de sinteză, cum arfi, printre altele, Spiritul unei generaţii de Ana Dobre (pp.304-307), Protectoratul Datcu de Nicolae Constanti-nescu (pp. 352-356), Iordan Datcu – Vocaţia de cerce-tător de Victor Petrescu (pp. 377-382).

Relevantă mi se pare şi constatarea că la cele 11-12cărţi de autor sau îngrijite de Iordan Datcu în răstimpul2013-2018 (am luat o anumită marjă de eroare, fiindcăici şi colo, în antologie, apar inerente scăpări de carenimeni nu e scutit) s-au scris peste 60 de cronici şi re-cenzii. Se adaugă alte peste zece texte cu alt profil:omagiale pur şi simplu, portrete literare, texte de sin-teză, cum s-a văzut, dar care şi acestea fac referire,încă mai pe larg, tot la opera de etnolog, editor sau is-toric literar lui Iordan Datcu.

Trecând la secţiunea Interviuri, se poate spune căacestea evidenţiază două preocupări mai importanteale dialogurilor: a) situarea lui Iordan Datcu în peisajulştiinţific al perioadei străbătute, adică a doua jumătatea secolului al XX-lea şi primele decenii ale secolului alXXI-lea şi b) evaluarea cercetării etnologice actuale şiîn perspectivă. În ceea ce priveşte (a), e interesantă au-todefinirea sa ca folclorist şi apoi ca etnolog: „În 1979am debutat ca folclorist, prin Dicţionarul folcloriştilor,elaborat împreună cu Sabina-Cornelia Stroescu, şi caistoric literar... De prin 1998 am socotit că mă reprezintămai bine titulatura de etnolog. Din acel an o lucrare amea s-a intitulat Dicţionarul etnologilor români. Câtevalucrări ulterioare, au avut aceeaşi orientare...” (p. 544).De subliniat, încă o dată, onestitatea dusă dincolo deorice închipuire a lui Iordan Datcu. La un moment dat,în interviul luat de profesorul Mihai Stan de la revista„Litere” din Târgovişte, în 2017, acesta avansează niştecifre ale realizărilor intelectuale ale interlocutorului său.La volumele de autor, se vede bine că plusează (nu

eseu


ştim dacă în mod deliberat sau din dificultatea de a le fisocotit cu exactitate): „Cu peste 40 de volume de autorşi alte vreo 50 de «îngrijiri» ale unor ediţii sunteţi, credeu, unul dintre cei mai prolifici etnologi...” La care replicalui Iordan Datcu vine prompt: „Am publicat 21 de cărţide autor [cu alte cuvinte, nu «peste 40», n.m., A.Gh.O.]şi vreo 70 de volume de ediţii îngrijite. Toate rodul uneidăruiri totale.” (p. 564).

În ceea ce priveşte (b), trebuie reţinut, mai întâi, răs-punsul dat de Iordan Datcu, din interviul luat de LuciaNegoiţă în 2016, la întrebarea: „Putem vorbi, domnuleDatcu, despre viitorul unei meserii nobile, cea de editor,de cercetător?”: „Urmăresc, pe cât îmi e cu putinţă, ac-tivitatea puţinilor editori serioşi pe care îi mai avem. Me-seria de cercetător, de editor trebuie să-şi găseascăprețuirea meritată. Altfel, rămânem fără atâtea lucrăride care cultura românească are nevoie. Rămânem încontinuare la Enciclopedia României înfăptuită deşcoala Dimitrie Gusti, rămânem fără atâtea ediţii criticedin opera unor scriitori reprezentativi. Retribuireademnă a cercetătorilor, a editorilor este esenţială.”(p. 555). Iar din interviul lui Iulian Chivu luat în chiar2018, câteva păreri privind politica editorială din dome-niul etnologiei de la noi: „O orientare pe care o văd im-perioasă este tipărirea sistematică a materialelor cares-au adunat în cele câteva arhive de folclor din ţară.Este demnă de semnalat în acest sens tipărirea răspun-surilor la chestionarele de folclor lansate de Ion Muşlea

în cadrul Arhivei de Folclor de la Cluj (astăzi denumităArhiva de Folclor). A apărut primul volum, conţinând răs-punsurile din Basarabia şi Bucovina. Tipărirea celorlalte16 volume se va întinde pe mulţi ani de acum încolo”(p. 569). Și încă: „Pentru a intra în circuitul pe care îlnumiţi, aş spune că cercetarea etnologică româneascătrebuie să se achite de elaborarea lucrărilor fundamen-tale, care o recomandă şi lumii ştiinţifice internaţionale.Să încheie lucrările pe care le-a început. Nu ne aştep-tăm să fie adusă la zi – golul este de peste un secol –bibliografia generală a etnologiei şi folclorului românescpentru că nu mai avem bibliografi şi bibliologi ca Ion Mu-şlea şi Adrian Fochi. Să termine, spre exemplu, douămari corpusuri, ale colindelor populare româneşti lacare s-a lucrat timp de mai mulţi ani, şi corpusul prover-belor româneşti, ambele neîncheiate (veşnicul nostruadamism?)” (pp. 569-570).

Se cuvine, în încheiere, să aducem mulţumiri lui Iu-lian Chivu şi lui Iordan Datcu însuşi pentru efortul de apublica cele două volume Iordan Datcu sau A trăi printreşi pentru cărţi, iar pe domnul Datcu să-l felicităm pentrucei 85 de ani împliniţi şi să-i urăm încă mulţi mai de-parte, eu sănătate şi putere de muncă, exprimându-neconvingerea şi speranţa că, așa cum îl cunoaştem, vamai pune la îndemâna celor interesaţi încă multe instru-mente valoroase de lucru. Căci alt etnolog de talia saştiinţa românească nu mai are.

Constantin Cubleșan

REGELE POET COTYS ŞI EXILATUL OVIDIU

Discuțiile privind existența (sau nu) a unei literaturiromâne vechi a adus în polemică numeroși istorici și is-torici literari, teologi nu mai puțin, în comentarii privi-toare cu osebire la textele de ordin religios înregistratechiar înainte de secolul al XVI-lea, care din punct de ve-dere estetic pot fi prea puțin acceptate în rândul opere-lor beletristice propriu-zise. Există însă voci care cată aimpune o coborâre mult mai profundă în vechime, vor-bind despre literatura scrisă în limba latină (în majori-tate) în spațiul locuit de strămoșii noștri geto-daci peteritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, de fapt un te-ritoriu mult mai extins, cunoscut ca fiind Dacia Pontică,

Scytia Minor ș.a. Aici s-a scris frecvent în limba latinădupă creștinare (sec. IV-VI, perioada propovăduiriicreștinismului în zonă), în centrele de elevație reli-gioasă. Există însă mărturii evidente că sciții scriau înlimba lor proprie, cu alfabet propriu, abordând specii li-terare cum ar fi oda, peanul, imnul sau scoliile (lirică dedragoste), torcelliile (bocetele) care constituie, în felullor, o literatură cultă. În secolele IV-V, Aethicus Histricusscriind Cosmographia sa, menționa în capitolul final al-fabetul utilizat de geți, alcătuit din 23 de semne, inspiratdin literele grecești. Cu această grafie, în limba getă,regele Cotys I (un militar destoinic având înclinații spre

eseu


artă și cugetare) și-a scris poemele, de o valoare artis-tică reală, după cum ne încredințează Ovidiu, în Pon-tice: „O! tu, regească stirpe, a căreia noblețe/ De laEumòlp se trage (…) N-ai scris tu însuți versuri? De n-arfi al tău nume/ În fruntea lor, n-aș zice că le-a făcut untrac./ Orfeu, deci nu e singur poet pe-aceste locuri;/ Bi-stonia se poate făli cu al tău talent” (Către regeleCotys. Traducere de Teodor Naum). E de reținut și fap-tul că în această limbă au fost traduse texte scripturale,pentru cunoașterea lor de către populația autohtonă.Mitropolitul Ioan Gură de Aur (Chrisostomos), într-uncuvânt al său din anul 399, menționa că „tracii au tradusScripturile în limba lor națională” (v. G.D. Iscru,Strămoșii noștri reali: geții-dacii-tracii-ilirii…, ed. aV-a, Editura Mica Valahie, București 2010).

Exilat la Tomis în anul 8 d.Hr.,unde a rămas pe du-rata unui întreg deceniu, săvârșindu-se din viață, bol-nav, în anul 17 d.Hr. (sau 18), Ovidiu s-a acomodatpe-ncetul cu viața dură a populației din Pont, cunos-cându-i obiceiurile, cunoscând ținutul, și în cele dinurmă învățând limba acestora, în care a scris elegii șiepistole ce completau Tristele și Ponticele, redactateîn limba latină. Relatările sale referitoare la clima ano-timpurilor de aici sunt pline de emoție și chiar de oanume gingășie, ca în Primăvara (Cântul XII din Car-tea a treia a Tristelor): „Zefirii moaie frigul, dar mieiarna asta/ Din Sciția mai lungă mi s-a părut a fi (…) Co-piii cei zburdalnici, copilele voioase/ Culeg din iarbaverde sfielnici toporași/ Cu flori în fel de fețe câmpiilese-mbracă/ Și păsări guralive pe ramuri ciripesc./ Și uiterândunica sub grindă-și face cuibul,/ Sărmana! Ca săpoată spăla al ei păcat./ Și, uite grâul verde, ce-a statascuns sub glie,/ Își scoate colțul fraged din umedulpământ./ Pe unde crește vița, dă mugurul de curpen,/Pe unde cresc copacii, se urcă mustu-n ramuri (…) Iareu? Eu văd aice cum neaua se topește,/ Nu se maiscoate apă din lacul înghețat,/ Nu mai îngheață marea,nu mai auzi pe Istru/ Cum scârțâie căruța văcarului sar-mat”. E imaginea edulcorată, firește, a unei destinderi,căci altfel frigul iernilor îl îngrozește („iată, bate vântulvenit de la apus,/ Iar crivățul sălbatic din receamiazănoapte” și „marea răscolită de vifore cumplite”,Tristele, Cartea întâia), iar populația i se înfățișează laînceput în imagini aproape înspăimântătoare: „Vrei tusă afli, poate – i se adresează unui amic de la Roma –și cine-s tomitanii/ Și ce fel de năravuri se văd în jurulmeu?/ Cu geții în amestec, sunt grecii de pe-aice,/ Dargeții cei sălbatici îi covârșesc pe greci./ Călări pe cai,puzderii, sarmații și cu geții/ Tot mișună pe drumuri:când vin, când iar se duc!/ Nici unul nu-i să n-aibă ladânsul arc și tolbă,/ Și cu venin de șarpe sunt unse-alorsăgeți./ Au glas și chip sălbatic, aidoma lui Marte;/ Nicibarba nu și-o taie, nici pletele din cap/ Și mâna lorîndată te-njunghe cu cuțitul,/ Căci tot bărbatul poartă lacoapsă un cuțit./ Și eu îi văd de-aproape, i-aud, eu,cântărețul/ Iubirilor gingașe! Eu azi trăiesc cu ei” (Tris-tele, Cântarea a cincea, Între barbari).

Într-o împrejurare oarecare îl cunoaște pe RegeleCotys la Tomis (probabil) și între ei se leagă o relațieapropiată, așa încât Ovidiu nu ezită a-i solicita protecția

(„Pe cei căzuți un rege se cade să-i ajute,/ Dar înc-unrege mare, așa cum ești și tu! (…) Deci tu, odraslădemnă de-al tău părinte, Coits,/ Ajută-l pe pribeagul cezace-n castrul tău!/ A ajuta pe oameni e-a omuluiplăcere,/ Și inimile altfel nu poți să le câștigi” (Către re-gele Cotis, în Ponticele, Cartea a doua). Regele nuvorbește latina (Pe unul dintre fiii săi, Rhoemetalces îltrimite însă la Roma spre educație, unde seîmprietenește cu viitorul despot Caligula), așa încât Ovi-diu învață limba sciților (nu numai) pentru a-i putea citiversurile („Poetului poetul întinde-a-sale brațe”), elînsuși începând a scrie în această limbă: „poetulaproape că e get (…) am scris în graiul getic,/ Cuvintelebarbare le-am pus în vers latin! (…) Aici, între sălbaticiam nume de poet” (Către Carus, în Pontice, Cartea atreia). E interesantă observația pe care o face Ovidiuprivitoare la limba sciților: „Și ei vorbesc o limbă corcităîntre dânșii” (Cu barbarii din Tomis, în Tristele, Carteaa cincea). Despre această limbă nu puțini filologi de-ainoștri, moderni, s-au exprimat în sensul că aceia careo practicau pot fi considerați drept „scriitori străromâni”(lingvistul Sextil Pușcariu în Limba română, Priviregenerală; teologul dr. Ioan G. Coman în Scriitoribisericești din epoca străromână și mulți alții). DanHoria Mazilu, în cartea sa Recitind literatura românăveche, se exprimă tranșant în acest sens: „Dacă îi evocpe acești dacoromani (cărora unii le zic străromâni sauprotoromâni) și textele lor, o fac pentru că prezența lor,eforturile unora dintre ei au menținut duhul protector alneamului ce se năștea la Dunărea de Jos”. Dacă acestetexte s-au pierdut, e de-ajuns că la ele se referă nume-roase personalități ale vremii, pentru a le putea socotica aparținând începuturilor culturii poporului nostru,care-și revendică strămoși tocmai în acești daci, traci,sciți, din ținuturile vechi pontice (în extensie). Ele pot fiasimilate astfel, chiar înaintea scrierilor latinești datoratelocuitorilor acestor ținuturi, ca mărturii ale culturii ce sezămislea atunci, ca fundament pentru ceea ce a urmatîn evoluție de-a lungul istoriei. Practica e frecventă îndestule mari culturi europene care își asimilează scrieridin epoci revolute, texte în care abia se distinge (dar e,totuși, o certitudine) elementul incipient al unei culturinaționale (moderne, firește). În acest sens se exprimași Gabriel Țepelea în Pentru o nouă istorie a literaturiiși culturii române vechi, sugerând „o redimensionarea culturii române prin includerea scrierilor în limba latinădatorate unor autori din Dacia, precum și a celor de alteseminții care și-au desfășurat activitatea (…) în ScythiaMinor (Dobrogea), așa cum procedează și alte istorii li-terare din Occident”. Nu spun că întreaga operă lirică alui Ovidiu scrisă în exilul său tomitan, ar trebui să ne-oapropriem, dar parte din ea se referă cu mare strictețela realitățile existențiale din acea epocă, ale populațieiautohtone și poate constitui pe bună dreptate o paginăde referință pentru creația antichității noastre. Așa suntși scrierile poetice ale Regelui Cotys, mărturii decultură/literatură geto-dacică. E de reținut propunerea,în acest sens, pe care o ilustrează într-o excepționalălucrare de istorie literară (Istoria literaturii dacoro-mane), analitică, Mihail Diaconescu: „Noțiunea de

eseu


«literatură autohtonă» are o sferă de cuprindere multmai largă decât «literatura străromână» pentru motivulcă însumează și creațiile populare sau culte realizate înspațiul etnic al strămoșilor noștri geto-daci până laapariția «autorilor creștini», respectiv a «autorilor patris-tici»”. În lucrare, autorul consideră că „literaturadacoromană (…) are avantajul de a indica vechimea,fondul etnic, contextul socio-istoric și socio-politic, pre-

cum și climatul cultural în care au apărut și s-au impus”aceste opere. Scrierile regelui Cotys în vecinătatea poe-melor lui Ovidiu nu fac altceva decât să probeze, printocmai mărturia poetului latin, utilizarea în Scythia Minora unei scrieri avansate care a produs pagini de literaturăcu valoare estetică autentică, demne de a se fixa într-uncapitol aparte al începuturilor culturii noastre, în vechi-mea antichității istorice.

Ionel Popa

SPAŢIUL LITERAR ÎN ROMANUL ROMÂNESC

Inventar fenomenologicMax Blecher

SPAŢIUL ZEULUI BOALĂ(I)

La apariţie, romanele Întâmplări în irealitatea ime-diată (1936) şi Inimi cicatrizate (1937) au fost bine în-tâmpinate de criticii literari, dar îmi permit să cred: nuatât pentru că au fost înţelese în fibra lor adâncă, câtpentru a face faţă situaţiei neaşteptate de a fi puşi înfaţa unor texte de-a dreptul şocante pentru ei, care ve-deau modernizarea romanului nostru doar prin operaHortensiei Papadat-Bengescu şi Camil Petrescu şiemulii lor. Aşa că repede Max Blecher a fost încadrat înliteratura de analiză psihologică, a „experienţei” şi „au-tenticităţii”, alături de Mircea Eliade, Mihail Sebastian,Anton Holban ş.a. – generaţia tânără a anilor ’30. Ob-servaţiile cele mai pertinente au fost formulate de Pom-piliu Constantinescu, Mihail Sebastian şi EugenIonescu, însă nici Pompiliu Constantinescu, nici Sebas-tian n-au renunţat la clişeele în vogă: „roman psiholo-gic”, „analiză psihologică”. Au fost şi aprecieri deosebite.Acum, la o privire retro, cele 16 rânduri de coloană alelui G. Călinescu sunt de o superficialitate… halucinantă:„Max Blecher a fost bolnav adevărat (sintagma e destulde ambiguă), totuşi romanul Inimi cicatrizate (primulroman, Întâmplări…, e de-a dreptul ignorat) pare o imi-taţie după Der Zanberberg de Thomas Mann. În loculsanatoriului alpin de tuberculoşi pulmonari, avem înain-tea noastră un sanatoriu maritim de tuberculoşi osoşi.Ca şi în romanul lui Thomas Mann, bolnavii duc o viaţă

proprie şi completă cu universul lor. Tot ce are raport cufiziologia este remarcabil. Din acest punct de vedere ro-manul e un reportaj superior. Aplicarea gipsului, sufe-rinţa de mumie vie a bolnavilor, murdăria inerentă,fistulele sunt momente ale dramei ce dezvăluie trista la-ture a existenţei [cititorul se poate întreba dacă „divinulcritic” nu consideră romanul o monografie a tuberculo-zei osoase]. Dar când romancierul începe să romanţezedevine absurd, iar când cade în erotism, de-a dreptulrespingător.”1 Din stilul alunecos al criticului se poatededuce că autorul Inimilor cicatrizate ar fi un epigon alnaturalismului rătăcit în plină modernitate literară desecol XX.

Doar mai recent au apărut expresiile critice „romanal crizei ontice”, „proză existenţialistă” prin care s-au de-păşit cele vechi, elastice şi vagi. Primul care se opune,în parte, folosirii epitetului psihologic este Nicolae Ba-lotă care remarcă „natura primordială ontologică (nupsihologică) a experienţelor” din textele lui MaxBlecher.2 Atitudine antipsihologistă în comentarea ope-rei lui Blecher are Nicolae Manolescu3 care argumen-tează că universul ficţiunilor scriitorului nu epsihologizat, ci „mitizat şi se impune ca viziune a mate-rialităţii, nicidecum trăire psihologică”, contactul cu rea-litatea nu mai „este psihologic”. La autorul Vizuiniiluminate, afirmă criticul, plecând de la comparaţia cu

eseu


romanul Hortensiei Papadat-Bengescu, „imaginile sereflectă exclusiv în trup, sufletul pare pus în paranteză”,imaginile „anticipează o altfel de introspecţie decâtaceea cu care ne-a deprins psihologismul. Ea nu maiare în vedere fiinţa emoţională sau reflexivă, ascunsăîn adâncul sufletului, ci pare a pregăti revelarea unei fi-inţe de carne şi oase, aflată «dincoace de piele» într-ointerioritate pur fizică. Ochiul închis afară înăuntru sedeşteaptă, dar nu spre trăirile povestitorului, ci spre hi-merele lui […] înăuntrul vizuinei nu e loc pentru suflet.Interioritatea este deci la Max Blecher decât o masă desenzaţii şi de fluide emoţionale, şi anume un topos nuo activitate” (sub. în text). „Viziunile povestitorului luiMax Blecher sunt himerice, ontic, nu pur şi simplu re-zultatul unei relativizări psihologice”4 Universul scriito-rului nu este psihologic, ci concret, obiectual. TripticulÎntâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate, Vi-zuina luminată povestesc drame existenţiale ale cău-tării identităţii, pun „teribila întrebare «cine sunt eu»”.Trupul bolnav este spaţiul în care se reflectă lumea ex-terioară. Această lume e bolnavă.

Am făcut această „introducere” pentru a ajunge lateza noastră: importanţa spaţiului (morfologie, locul întrama romanului, minuţiozitatea descrierilor) în proza luiMax Blecher. Numai neacordarea atenţiei cuvenite spa-ţiului a putut duce la considerarea textelor scriitoruluidoar drept proză de analiză psihologică. Mult mai târziu,după ce opera lui Blecher a intrat cu adevărat în con-ştiinţa literaturii, s-a glosat pe marginea originalităţii şisemanticii viziunii spaţiale prezentă în operă.5 Sensurileşi valorile operei blacheriene ni se revelează numaidacă hermeneutica subiectului e însoţită şi de cea aspaţiului. La autorul Întâmplărilor… rolul de muză îl arevederea, olfactivul şi auzul fiind însoţitori permanenţi.

În mod obsesiv scriitorul leagă condiţia fiinţei umanede spaţiu, dar importantă nu e prezenţa spaţiului cadecor neutru, ci ce devine el semantic. În viziunea exis-tenţialistă a scriitorului spaţiul e un vast sanatoriu încare locul zeilor şi al destinului l-a luat o altă divinitatesupremă: BOALA. Lumea e bolnavă, nu oamenii ca fi-inţe individuale. Naratorul lui Max Blecher este purtătoral durerilor şi suferinţelor acestei lumi (VT – Isaia, 53-3).

În cele trei proze, sanatoriul, emblema acestei lumi,are o mulţime de „sinonime”: casa, odaia, salonul, cori-dorul, cuşca, pivniţa, podul, gangul, râpa, grota, scobi-tura, cinematograful, bâlciul (circul), panopticum,noroiul. Toate aceste spaţii sunt variante ale unui arheu:caverna. Spaţiul-cavernă ne apare ca replică maleficăla Peştera lui Platon. În caverna lui Blecher, spaţiu spe-lucan (termenul aparţine lui N. Balotă), nu mai vedemidei. În această lume-sanatoriu ochiul schimbă perma-nent perspectiva deformând starea de existenţă şi de-corul, generând reprezentări bizare. Materia şi obiecteledevin agresive (Alina Pamfil).

Textele lui Blecher sunt lipsite de epicitate. Persona-jele sale nu săvârşesc nimic, ci doar există şi se mişcăîntr-un spaţiu. Pentru fiecare personaj şi stare existen-ţială scriitorul imaginează un spaţiu perfect adecvat, pu-ternic sugestiv şi expresiv. Personajul-narator din

Vizuina luminată recunoaşte: „Poate mai mult decât oînşiruire de întâmplări, povestirea amintirilor şi gânduri-lor mele ar trebui să fie o înşiruire de odăi cu lumini di-ferite, de cele mai multe ori mohorâte şi nostalgice, odăiscufundate în lumini de ploaie unde zăceam cu ochiideschişi, ascultând trecerea vieţii prin corpul meu,moale, inert, cu conştiinţa cenuşie şi senzaţia de a numai exista.”

Fiecare roman are tema sa (Î.i. – cunoaşterea lumii;I.c. – cunoaşterea bolii; V.l – rememorarea unor întâm-plări din sanatoriul din Berck şi călătoria prin corp) şi na-ratorul său (persoana întâi în Î.i.; în I.c. relatarea se facela persoana a treia, protagonistul fiind nominalizat:Emanuel, locatar al sanatoriului din Berck; în V.l. se re-vine la relatarea la persoana întâi). Aceste deosebiri te-matice şi naratologice nu afectează relaţia dintre celetrei romane, ci, în mod paradoxal, pun în evidenţă toc-mai unitatea lor de trilogie.

În Întâmplări… personajul-narator, aflat la vârsta co-pilăriei şi apoi a adolescenţei, zilnic părăseşte casa pă-rintească şi hoinăreşte prin diferite locuri (străzileoraşului, parcul, râpa râului în care se scaldă, odăile şipodul caselor cunoscuţilor, pline de obiecte prăfuite, ci-nematograful, bâlciul, panopticum). Aşa, personajul-na-rator descoperă un „paradis în destrămare”.Hipersensibilitatea eului face ca realul să fie trăit ca fic-ţiune, iar viziunea ca realitate (Alina Pamfil); eul pendu-lează permanent între starea de veghe şi coşmar şi numai percepe contradictoriu realul şi imaginarul, viaţa şimoartea. Mereu în confuzie, pentru personaj locurilesunt simultan „rele” şi benefice, comportamentul lui fiindbizar: „Pe de o parte, [personajul-narator] tinde să secontopească deplin cu lucrurile din jur […]; pe de altase loveşte de rezistenţa materialităţii, de care se simterespins, agasat, [luat prizonier]”7. Materia şi obiectelesorb vitalitatea fiinţei şi, căpătând viaţă proprie, devinindependente. În viziunea personajului-narator spaţiulse comportă asemeni unei hidre: „Tot ce mă înconjoarămă invada din cap până în picioare, ca şi cum pieleamea ar fi fost ciuruită… Lumea îşi prelungea în minetoate tentaculele, eram străbătut de miile de braţe alehidrei.”

Spaţiile sunt întunecate, iar atunci când sunt lumi-nate, sunt luminate de o „lumină moartă”. Şi întunericulşi „lumina moartă” deformează şi dezorganizează per-cepţia spaţiilor şi lucrurilor. Toate spaţiile indiferent căsunt infernale sau paradisiace, închise sau deschise auun ce comun, care provoacă personajului-narator,odată pătruns în ele, leşinuri, vertije, crize, căderi.

Întâmplările copilăriei au lăsat amintiri şi urme puter-nice: „Când intrai în adolescenţă nu mai avui crize, darstarea aceea crepusculară care le preceda şi sentimen-tul profundei inulităţi a lumii, care le urma deveniră oa-recum starea mea naturală. […] În inulitatea aceastacare mă înconjura şi sub cerul acesta pe veci blestematumblu încă şi azi.”

În adolescenţă are parte de alte întâmplări în urmacărora cunoaşte erosul, viciile, moartea; descoperă călumea e o mare scenă pe care se joacă o farsă tragică.Actorii de pe această scenă ştiau că „într-un univers

eseu


spectacular şi decorativ viaţa trebuie jucată fals şi de-corativ”.

O imagine sinteză a paradisului destrămat, a degra-dării totale a fiinţei este „întâmplarea” cu scufundareaîn noroi. Relatarea întâmplării şi descripţia spaţiului-noroi fiind ample ne rezumăm la reproducerea câtorvasecvenţe:

„În faţa mea se întindea maidanul muiat de ploaie cao imensă baltă de noroi. Bălegarul exalta un miros acidde urină. Soarele apunea deasupra într-un decor zdren-ţuit de aur şi purpură. În faţa mea se întindea până de-parte noroiul cald şi moale. Ce alta putea să-mi scaldeinima de bucurie, decât masa aceasta curată şi sublimăde murdară? […]

Intrai în noroi mai întâi cu un picior, apoi cu celălalt.Ghetele mele alunecară plăcut în aluatul elastic şi lipi-cios. Eram acum crescut din noroi, una cu dânsul, caţâşnit din pământ […] Nu era vorba, bineînţeles, de niciolegendă stupidă «din pământ ai ieşit şi în pământ te veiîntoarce». Asta era prea vag, prea abstract, prea incon-sistent în faţa maidanului cu noroi. Oamenii şi lucrurileţâşniră din chiar această balegă şi urină în care eu în-sumi îmi înfundam nişte ghete foarte concrete […] În ei[în oameni] zăcea implacabil, imperios şi elementar no-roiul; noroiul cald şi puturos.[…]

Eu însumi eram o creaţie specială a noroiului, un mi-sionar trimis de el în lume […]

În jurul meu se întindea maidanul plin de noroi…Aceasta era carnea mea autentică, jupuită de haine, ju-puită de piele, jupuită de muşchi, jupuită până la noroi(subl. în text).

Umezeala lui elastică şi mirosul lui crud mă primeaupână în adâncuri pentru că le aparţineam până în adân-cime […]

Umblai în toate direcţiile. Picioarele mi se înfundaupână la glezne. Ploua încet şi departe soarele se culcaîn dosul cortinei de nori sângeroşi şi purulenţi.

Deodată mă plecai şi băgai mâinile în bălegar. Dece nu? De ce nu? Îmi venea să urlu. (s.n.-I.P.)”

Un echivalent al noroiului este asfaltul din viziuneade coşmar cu Zed, căruia i-au fost amputate picioarele:„era soare afară; un soare extraordinar de alb şi strălu-citor într-un cer de senin de vară. Emanuel se găsea înmijlocul unui stadion sportiv. Toate băncile erau goale[…] Şi deodată apăru sărind Zed […] Atunci Emanuel îlprivi mai cu atenţie şi descoperi bizarele lui picioare.Când fuseseră tăiate? Încet, stadionul se prefăcu însmoală călduţă şi moale… Cu cât se îndepărta Zed, cuatât se afunda mai adânc în asfalt… Până la ge-nunchi… până la coapse… până la cap… În locul undedispăru scufundat, se ivi pe trotuar o foiţă subţire şitransparentă de piele roză ca o băşică de apă pe un pi-cior fript…” (I.c.)

Pe astfel de pagini şi-ar fi pus semnătura, fără ezi-tare, George Bacovia ori oricare expresionist.

Descrierile lui Max Blecher au fost raportate la su-prarealism, dar, aşa cum a remarcat şi Al. Protopo-pescu8, ele sunt mai apropiate de stilul expresionist.

Personajul-narator din Întâmplări… parcurge drumulde la copilărie la adolescenţă, având parte de o cunoaş-

tere dramatică la capătul căreia descoperă că mitul co-pilăriei paradisiace este un kitsch9. Întâmplările… potfi citite ca replică demitizantă a Amintirilor din copilărieale lui Ion Creangă. Analogia poate fi extinsă şi la bas-mul Harap-Alb10.

Orice cunoaştere implică o călătorie prin diferite spa-ţii consacrate pentru a trece nişte probe. În Amintiri…cunoaşterea lumii de către Nică este o creştere a fiinţeişi descoperirea organizării cosmotice a lumii. În Întâm-plări… situaţia este răsturnată, locurile „consacrate”străbătute de personajul lui Blecher sunt total străine desacru; se poate spune că sunt de un sacru diavolesc.

Ajuns la vârsta adolescenţei, personajul-narator dinÎntâmplări… părăseşte casa şi familia şi în noul spaţiuîn care intră – sanatoriul – va avea parte de alte întâm-plări care îi vor dezvălui alte faţete ale existenţei. Păşi-rea în maturitate (de data aceasta protagonistul estenominalizat, are un nume simbolic: Emanuel) înseamnăcunoaşterea formelor de manifestare a bolii.

Consultul medical la cabinetul de radiologie îi con-firmă lui Manuel boala: Morbul lui Pott. Relatarea pre-zentării la cabinet are, în mod evident, rezonanţesimbolice:

„Emanuel urcă scara întunecoasă. Mirosea în aeraproduse farmaceutice şi a cauciuc ars. În fundul corido-rului îngust, recunoscu uşa albă care îi fusese indicată.Intră fără să bată.

Încăperea în care păşi părea mai veche încă şi maimucegăită decât coridorul.”

Descrierea traseului până la cabinet şi a acestuiaeste atât de amănunţită, încât imaginea depăşeşte ca-drele realiste creând senzaţia de spaţiu SF. Urmându-lpe medic, Emanuel se trezi în faţa unei odăi întune-coase:

„Un bec slab se aprinse descoperind o sală plină deaparate medicale cu structuri nichelate de ţevi şi barede circ.

Erau atâtea fire electrice pretutindeni încât Emanuelrămase nedumerit în prag, de teamă că intrând şi atin-gând vreunul să nu declanşeze un formidabil curent plinde trăsnete şi scântei.”

În urma consultului medical, Emanuel are revelaţiacă „însăşi axa de susţinere a corpului e ruptă” (s.n.-I.P.).Este una dintre propoziţiile-cheie din romanul Inimi ci-catrizate.

Revenit în stradă, Emanuel constată că lumea, im-pasibilă la boala lui, nu s-a schimbat, doar pare mai„tri stă şi pustie”, iar „casele se dădeau cu frică la oparte” din drumul său. Emanuel descoperă singurătateafiinţei umane. Singurătatea e un „bârlog” în care omuleste închis. O metaforă a singurătăţii şi captivităţii esteşi acvariul din cabinetul medicului, în care peştii „nepă-sători continuau închişi hermetica lor migraţiune”. O pa-rabolă a omului captiv este imaginea şoarecelui care,prins în capcană, „se învârtea înnebunit de teroare înreţeaua de sârmă a capcanei”. Emanuel, spune nara-torul, „se simţea identificat cu şoarecele acela până încea mai măruntă atitudine. Umbla tot atât de îngrozit,tot atât de zăpăcit…”

Primul capitol din Inimi…se încheie cu imaginea cu

eseu


sensuri simbolice a sălii de masă din pensionul unde lo-cuia studentul Emanuel:

„Se aşeză încetişor pe scaun [..]În jurul lui, pereţii acoperiţi de oglinzi mari cu rame

bronzate, reflectau din compartiment în compartimentaceeaşi sală vidă cu aerul din ce în ce mai şters şi maiverzui, până ce, în ultimele oglinzi îndepărtate, sala de-venea apoasă ca acvariul din salonaşul doctorului.

Acolo, departe, în ape stătute şi întunecoase pluteasolitară şi palidă faţa puhavă de crap a caseriţei cu pri-virea lentă a ochiului ei rotund şi rece.” Imaginea e opunere în abis.

După ultimul „prânz de taină”, Emanuel pleacă laBerck, oraşul-sanatoriu, Golgota sa. „Trenişorul” ajungeîn gară. Peronul e pustiu. Uimirea cea mare şi stranie îlaşteaptă pe Emanuel la ieşire. Aflat în piaţeta din faţagării privi în jurul său şi „deodată rămase uluit”:

„Ce să fie oare asta? Un sicriu ambulant ori o targă?Un om stătea întins pe un pat de lemn, un fel de cadrucu saltea aşezat pe o montură cu patru roţi mari cau-ciucate. Era îmbrăcat normal din cap până în picioare.Purta cravată, beretă pe cap şi haină şi totuşi nu semişca, nu se ridica să umble ca toată lumea. Aşa culcatcum stătea cu capul sprijinit de perne, în timp ce un omîn dosul lui începu a împinge căruţul pe străzile oraşu-lui”.

Intrarea în spaţiul clinic e relatată printr-o descriereîn bună tradiţie realistă, numai că locurile prin care treceEmanuel şi lucrurile pe care le vede pun stăpânire peel, îl iau captiv. Imaginea realistă devine puternic sim-bolică.

Toate descrierile de spaţiu obiecte din Întâmplări…converg spre imaginea de sinecdocă a sanatoriului:lumea e un sanatoriu de bolnavi care nu se pot menţinevertical, nevoită să umble numai cu gutiera, îmbrăcaţiîn corsetul de ghips. Berck cu oamenii lui e un oraş ori-zontal. Această orizontalitate este „o boală foarte sub-tilă. Intrată de-a dreptul în sânge. Cine a trăit [în Berck]nu-şi găseşte loc nicăieri în lume”.

În odăile şi cabinetele sanatoriului „plutea un mirosvag de dezinfectante şi materii purulente. Era un mirosiute de legume putrede”. Bolnavii, „oameni vii şi totuşimorţi”, amăgindu-se, trăiesc într-un simulacru de viaţă:se strâng în sala de masă grupaţi pe „prietenii”, conver-sează, citesc gazeta, organizează serate, fac dragoste,fac plimbări. Iată descrierea sălii în care se serveamasa, care pare o sală de restaurant „vastă, înaltă,albă, cu perdeluţe la fereşti şi plante mari exotice în col-ţuri. Dar cine imaginase în această încăpere aranja-mentul acesta solemn şi spitalicesc? (Cine fuseseregizorul acestui spectacol corect şi halucinant?)

Înşiraţi de-a lungul pereţilor, doi câte doi la o masă,zăceau bolnavii întinşi pe gutierele lor. S-ar fi pututcrede un festin din Antichitate unde musafirii stăteauculcaţi la masă, dacă feţele obosite şi palide ale celormai mulţi dintre bolnavi n-ar fi arătat clar că e vorba dealtceva decât de convivii joviali ai unui vesel ospăţ.

Ce sumbră minte alcătuise cu elemente reale un ta-blou atât de dureros, de fantastic şi demenţial?”

Un carnaval grotesc este „serata mondenă” organi-

zată în odaia lui Ernest, unul dintre locuitorii sanatoriu-lui. Descrierea camerei în care „domnea un talmeş-bal-meş şi o dezordine de neînchipuit”, şi a comportăriiinvitaţiilor este atât de amănunţită, încât imaginea numai e reală, ci de coşmar.

Curând după sosirea în sanatoriu, Emanuel devine„omul de ghips”. Descrierea operaţiei de îmbrăcare încămaşa de ghips oferă un spectacol halucinant de carear fi fost mândru orice expresionist sau suprarealist. In-trat în odaia albă şi antiseptică, în mijlocul aparatelorortopedice Emanuel fu „întins cu burta în jos, pe douămese lipite una de alta. Apoi despărţite, Emanuel ră-mase cu mijlocul trupului suspendat în vid, făcând punteîntre ele.

În lighiane, pe scaune, aştepta praful alb, apa caldăşi fâşiile de pânză […] doctorul lua câte o fâşie, o tăvă-lea în ghips şi o muia în apă. Apoi o aplica în toată lun-gimea ei pe spatele lui Emanuel, ca pe o compresă.Baf! Una… Baf! Încă una… Se lipeau de coaste, depiept… de şolduri… aderau de piele ca nişte animale li-picioase, vii, insinuante. Doctorul lucra cu o repeziciunede zidar […] Zemuia ghipsul scurs cu palma întinsă, îlclipocea uşor şi îl modela pe trup. Fâşiile cădeau flascuna după alta şi îl închiseră pe Emanuel într-o tunicăalbă de la gât la şold.”

Emanuel devenise o momâie într-un sarcofag.Scena, ceva obişnuit într-un cabinet ortopedic, ia înfă-ţişarea suprarealistă ca efect al descripţiei făcută cu în-cetinitorul. De reţinut din descriere frecvenţa cuvintelorcare exprimă condiţia de prizonier. În timp ce Emanuelera îmbrăcat în noul costum, „afară începuse din nou oburniţă insistentă tamburând în geamuri”. La scurt timp,în interiorul ghipsului începură mâncărimile de piele.Emanuel încearcă să-şi amăgească starea de captiv si-mulând evadări: momente de amor, citirea ziarului, plim-bări prin oraş în gutieră, în afara oraşului. Peisajul,dominat de dunele de nisip şi de vuietul oceanului e po-somorât, ca de altfel şi oamenii. Aceste simulacre de li-bertate sunt tulburate periodic de moartea câte unuiadintre locuitorii sanatoriului. Starea de „eternă insomniea vieţii” îi este augmentată de lectura cărţii lui Lautréa-mont Les Chats Maldoron. Una dintre evadările luiEmanuel este cea de la „vila Elseneur”. Pe cât de ne-aşteptată, pe atât de simbolică e coincidenţa de nume:„vila Eleseneur” – „castelul Elsior”. „Încăperea în carese găsea acum era un salon foarte vast, cu uşile des-chise spre ocean. Tablourile de gust englezesc […] atâr-nau pe pereţi. Unul reprezenta o impozantă scenă devânătoare […] iar altul înfăţişa un bătrânel în halat denoapte, cu părul alb şi pielea fină a obrazului tare zbâr-cită […] Emanuel privea tablourile de pe păreţi. Eraacolo însăşi situaţia lui sintetizată de cele două gravuri.Bătrânelul care se pregătea de culcare era el însuşi, însolitudinea de acum a vilei «Elseneur». Aşa ca şi bătrâ-nelul, retras din lume […]. Şi alături tabloul de vână-toare, de a cărei hărmălae bătrânelul parcă se fereşteîntorcându-I spatele, reprezenta exact huietul oraşuluide care Emanuel fugise.” Din discuţiile cu doamna Tils,proprietara vilei, află povestea bătrânelului. Bărbatul eicu care venise la Berck, bolnav de Morbul lui Pott, mu-

eseu


rise acum opt ani, chiar acolo în vilă.Emanuel e nevoit să se întoarcă în sanatoriu în ve-

derea „eliberării” din corsetul de ghips.Ultimele pagini din Întâmplări…conţin imaginea sim-

bolică a „oraşului de ghips”, care, văzut din trenul ce-lduce spre Paris, pare „un vapor ce se scufundă, dispareîn întuneric”. Emanuel nu e liber întru totul şi definitiv.Este nevoit, la sfatul medicului, să petreacă câteva luniîn sanatoriul Lesin din Elveţia.

Ediţii din opera lui Max Blecher folositeÎntâmplări în irealitatea imediată, Ed. 1000+1 Gramar,

Buc.,1995; Inimi cicatrizate, Ed.100+1 Gramar, Buc.,1995; Vi-zuina luminată, C.R., Buc., 1971 (ediţie postumă îngrijită deSaşa Pană).

NoteG. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până

în prezent-1941, Ed. Minerva,1982, p. 966.

Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide – prozatori români aisecolului XX, E.E., 1974, p. 157.

Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol. 3, Ed. Minerva,1983, p. 56, 57, 64.

Idem, ibidem.N. Balotă, M. Blecher şi realitatea imediată a creaţiei în

op. cit.; Alina Pamfil, M. Blecher – poetica alveolarului în Spa-ţialitate şi temporalitate – eseuri despre romanul românesc in-terbelic, Ed. Dacopress, Cluj-Napoca, 1993; Simona Sora,Max Blecher – romanul ipseităţii şi romanul nebuloasei în Re-găsirea intimităţii, Ed. C.R., Buc., 2008.

Alina Pamfil, op. cit., p. 156.N. Manolescu, op. cit., p. 72.Al. Protopopescu, Romanul psihologic românesc, Ed.

Eminescu, Buc., 1978, p. 234.Gh. Lăzărescu, Romanul de analiză psihologică în litera-

tura română interbelică, Ed. Minerva, Buc.,1983, p. 230.Al. Protopopescu, op. cit., pp. 236-237

Viorel Chirilă

RECITINDU-L PE URMUZ

La aproape o sută de ani de la elaborarea „paginilorbizare”, burlescul imagistic care defilează prin fața lec-torului ne apare tot mai mult o scriere hieroglifică paro-dică, cu structură deschisă unor descifrări multiple, încare se înlănțuiesc hieroglife cunoscute cu altele inedit-năstrușnice, improvizate ad hoc, pentru a sugera oanume revoltă în fața dezumanizării aduse de structurilemodernizării în existența umană. Ele nu defilează în gol,oricâte s-au scris despre vidul de sens al unor secvențemai abracadabrante din firul epic. Textul și subtextul co-laborează permanent pentru a sugera când discret,când violent, declinul idealității, al sensurilor înalte, aceea ce numim Umanitate cu majusculă, a viziunii tri-umfaliste despre măreția omului și a actelor sale.Aceasta ne pare azi a fi sensul profund al narațiilor pa-rodic-alegorice ale lui Urmuz. Nu măreția împliniriiumane, ci lenta degradare a umanului și a actelor sale,căderea făptuirii și ființării în burlesc, derizoriu, rutină șiconformism deplorabil. Totul pare o mărturisire alegori-zată ironic a unui suflet care și-a trăit ratarea pe propriapiele, o descifrează și în destinul altora și, ca atare, vreasă o comunice semenilor ca avertisment, făcând haz de

necaz. De aceea toate destinele ilustrate de eroii-ma-rionetă care animă schițele-portret parcurg doar un tra-seu descendent, trec lent de la faza slujirii unor valorisau măcar a unor aparențe onorabile, la jalnica instalareîn alienare și ruină. Se raportează o vreme la unele va-lori sau se mișcă în perimetrele desemnate de acesteapentru a avea o imagine bună în fața propriului sine șiîn ochii lumii, apoi, de la un punct, totul se destramă.Ruina vine din urmă și devastează toată substanțaumană. Materialul care întregește schema epică proto-tip: avalanșa haotică de vechituri, proteze de lemn saufier înșurubate în trup, ipostazieri instantanee în obiecte,disfuncții, digestii și fiziologii scabroase, conduite ma-niace, fixații, automatisme, gesturi infantil-nătânge, rituriburlești, explozii de cruzime sadică, erotisme perverse,obsesii hilare, alăturări de fapte ce sfidează logica ve-rosimilului, absența dialogului, a psihologiei, a schim-bului de idei etc., sugerează aceeași regresie însubuman, nebunie și haos. Haos al lumii ce trebuie săaibă un ecou șocant și în reprezentarea sa de către li-teratură, se înțelege, de cea viitoare. Adevăruri teribilecomunicate într-o manieră nouă, teribilă și ea. Stamate

eseu


(Pâlnia și Stamate) are preocupări înalte decunoaștere și filozofie dar e păcălit de destin: idealulsău absolut și mitic devine repede o jalnică pâlnie rugi-nită, care mai apoi îl va trăda în maniera cea mai vul-gară, înrădăcinându-l definitiv în hilarele inerții și clișeece asigură mecanica specifică unei existențe prozaice,cu toate clișeele de rigoare. Căderea din sferele înalteîn burlescul unei obsesii erotice vulgare, în ipostaza deadulterin gelos și răzbunător de duzină vine să relevetocmai o asemenea degradare a umanului.

Belicosul Gayk (Emil Gayk) își vede destrămat sta-tutul de protector generos, superioritatea misionar-civi-lizatoare față de cei mai neajutorați prin chiar răzvrătireaprotejatei, nepoata sa, de care are grijă să devină o tâ-nără educată și ascultătoare. Când generozitatea un-chiului posesiv devine stânjenitoare, îi limitează dreptulmodern la libertate, aceasta declară război proteguito-rului și-l aduce în situația de a se face de râs în fațacelor care-l crezuseră un autentic filantrop. Nobila filan-tropie e demascată a fi un monstruos imperialism. Ade-vărul revelat de această încropire alegorică burlescă evalabil atât în plan familial cât și în cel al relațiilor politiceeuropene, pe care le are România în preajma PrimuluiRăzboi Mondial. Cavalerul rătăcitor și iubitor de libertateși de dreptate (După furtună), cu alură de Don Quijote,își suspendă peregrinările justițiare, își abandoneazăunicitatea, idealul libertății generoase și firea luptătoare(„sabia”). De oboseală fizică, din cauza demodării idea-lului cavaleresc ? Cert e că gesturile nobilului cavalerse degradează, sunt tot mai mult dictate deraționamente stupide, capătă o alura nătângă, în fațarealității și mai ales a încercărilor la care îl supun forțelecoercitive ale societății („Fiscul”) care-l vor înregimentatși cumințit. După câteva grimase prin care pare a-șiapăra libertatea, îl vedem lăsându-se înlănțuit treptatde forțele sociale meschine, degradat într-o jalnică făp-tură de duzină, prinsă pentru totdeauna în menghinaconformismului. Frumoasa prietenie și luminoasa relațiede complementaritate dintre un patron și subalternulsău, două ființe ce se sprijină reciproc și dezinteresat(Cotadi și Dragomir), se dovedește, prin intrarea în de-talii, o relație bestială de aservire și înstăpânire asupraceluilalt, împinsă ironic chiar și în postexistență. Profi-torul Cotadi vrea să beneficieze nu numai de serviciileantume ale servului ci și de atributele trupului său de-funct, specifice sfinților, evident, în folosul credințeiurmașilor proprii. Modul de viață burghez axat pe afa-ceri, negustorie, inițiativă, industrie etc. își aratăconsecințele alienante în Algazy & Grummer. Asocie-rea în afaceri, efortul de a face față împreunăconcurenței, fluctuațiilor de pe piață, relației cu consu-matorii – tipare de viață aduse în societate de modelulburghez – se vor dovedi un angrenaj de stârnit zgârce-nia, invidia, ura, rivalitatea și dorința de anihilare a ce-luilalt. Asocierea în administrarea magazinului degeamantane dintre Algazy și Grummer se degradeazăîn rivalitate stupidă, aberante șicane reciproce, indivi-dualism atroce și răzbunări cu alură de canibalism. Deșistomacul lor mistuie pe lângă diverse vechituri, „resturide poeme” și alte forme de literatură, pe care le decla-sează iremediabil și în ciuda faptului că tot acolo se în-

firipă „fiorii literaturii viitorului”, nevoia de „hrană ideală”nu-i salvează din bestialitate. „Mâncătoria” din vorbireafigurată, devine aici act pur denotativ, pură antropofagie,reciprocă. Aparența de onorabilitate sub care se as-cunde tinerețea aventuroasă și paradisul de plăceri de-ocheate ale rebelului Ismail, țesut de ambigua dar șioribila sa pornire libidinală (Ismail și Turnavitu), se vadestrăma prin trădarea partenerului-paravan, protectoro vreme în fața opiniei publice și discret furnizor de vic-time. Boema monstruoasă, drapată cu unele aparențede decență, va fi demascată de aliatul-unealtă, Turna-vitu, care îl va lăsa gol-goluț în văzul societății, în toatămonstruoasa-i derivă morală. Nici puritatea masculinăabsolută a imaterialului Fuchs (Fuchsiada) nu triumfăîntr-o împlinire creatoare sau una erotică, erotismul săupur nu e congruent cu sexualitatea concretă a zeițeiVenus, din unirea cărora se așteaptă nașterea unei noispecii umane, cum sugerează naratorul, pentru căaceastă calitate nu mai are căutare, a devenit incom-patibilă cu declinul și mizeria lumii terestre și cuaroganța faunei din ultimul Olimp, aflat și el în declininexorabil. Evoluția eroului-marionetă din Plecarea înstrăinătate se înscrie în același perimetru de sugestiiprivitoare la deformarea și mutilarea unei aspirații înalte.Ne propunem să zăbovim asupra acestui text mai puțincomentat în detaliu de critică, acceptat doar ca o paro-die a literaturii de călătorie.

Credem că mobilul profund care stă la baza epiculuieste o obsesie thanatică ce se materializează în mitullui Charon, hibridat cu motivul simbolist al plecărilorspre tărâmuri exotice. Această direcție de interpretarese leagă în plan exterior de apologia dedicată deUrmuz, prin 1914, revolverului ca zeu al morții volun-tare. Doar el poate decide destinul unui creier ce și-apierdut credința în divinitate. Dar și de decizia, poatedeciziile, grefierului de a ieși din lume mult înainte desoroc, în toamna anului 1923.

Obsesia thanatică este prezentă în structurile imagi-narului textual, însă e abil drapată în decorul unei călă-torii banale, mereu eșuate, în aventura unui călătorveleitar ce nu-și împlinește proiectul. Titlul întrețineaceastă diversiune în prozaic. Eroul pare a face doarjalnice pregătiri de pornire, dar nehotărârea îl abatemereu din drum. Informațiile furnizate de narator între-gesc când sensul prozaic al unei călătorii ratate, cândo aspirație eroic-thanatică a unui ins dezgustat de viață,obsedat de plecarea definitivă. Adevărul e că el urcă dedouă ori în luntrea mitică a lui Charon, cu gând să selepede de cele lumești, nu pentru o descoperirea a mi-racolelor lumii. Sufletul personajului ni se pare prins înmrejele gândirii sinucigașe, el face din moarte o ches-tiune egală cu cel mai înalt eroism. Ca marii eroi antici,el vrea o ieșire patetică din lume, fie și sub privirile se-menilor. Plecarea preconizată doar seamănă cu marileplecări simboliste peste mări, de fapt împrumută spec-taculosul acesteia. Moartea-călătorie râvnită de acestspirit decepționat e o reverie idealizantă, căci pare oplutire fascinantă peste apele primordiale și vămi. Nimicterifiant nu însoțește râvnita pornire în larg. Ea nu poatefi decât e eliberare binefăcătoare din mecanica răului.Din puținele reflecții despre lume, rămase de la autor,

eseu


aflăm că pentru el lumea de aici e modelată de un „răuactiv”, binele rămânând mereu „pasiv”. În cea de din-colo, natura celor două forțe modelatoare se inver-sează, binele devine activ, iar răul e vector pasiv. Cevadin acest tip de reprezentare a celor două tărâmuri sur-vine și în logica „plecării” eliberatoare a eroului sexage-nar. Obsesie, manie, reflex al dezabuzării, ideea plecăriidefinitive e un simptom al rupturii interioare.

Pregătirea marii aventuri e conturată cu detalii, cândverosimile, când năucitor-ironice; se vorbește întâi de„preparativele” voiajului, care în mare parte erau înde-plinite. Apoi protagonistul e pus brusc într-o poziție pre-cară, nu-și poate „chiria”, care altfel l-ar împiedica să-șiurmeze visul. Are nevoie de un suport financiar. Dar aju-torul nu vine de la mătuși sau alte rubedenii, cum ne-amaștepta, ci, stupoare, de la „două bătrâne rațe ale sale”.Metafora degradantă poate conota: două slujitoare sauvechi admiratoare. Acestea îi dau banii salvatori, sur-pând încă o dată registrul verosimil al unei întrajutorărifirești, – numai contra unui privilegiu naiv-burlesc: săfie primite câte o oră pe zi în camera de lucru a prota-gonistului, căci aceasta exala un „dulce și îmbătătormiros de ciurciuvele”. Deci o tranzacție gratuit-burlescă:bani contra unui miros insignifiant. Deși un „miros deciurciuvele” (unde ciurciuvelele pot conota fereastra,deschiderea), poate fi - in extremis – o metaforă apresimțitei eliberări a celui admirat peste măsură. Nai-vitate și admirație stupidă pentru idolul lor, care leapare, probabil, o încarnare a masculinității curajoase.„Bătrânele rațe” îl salvează prin gestul lor, de umilințade a apela fără succes la „mila vecinilor”. Circumscrie-rea epică a călătorului la început de voiaj e derutantă șiambiguă: verosimilă precaritate financiară și ajutorneașteptat venit pe coordonate burlești.

Preparativele fiind încheiate, acesta „se sui în cora-bie”. Motivul plecării poate fi citi în registrul denotativ alcălătoriei lumești, dar și în cheie mitică, a deciziei de arupe punțile spre lumea terestră. Perfectul simplu al ver-bului sugerează precipitarea, implicarea hotărâtă înacțiune. Substratul mitic e întreținut discret prin aluzii șiabsențe: ruptura de lume e definitivă, plecarea e fărădatorii, adică fără condiționări, ce ar impune și o întoar-cere. Întoarcerea nu e menționată, nu figurează înraționamentele eroului. Lipsește un motiv lumesc, unbeneficiu al „plecării în străinătate”. Aceeași funcție voravea faptul că aceeași corabie, nu alta, îl așteaptă răb-dătoare în port și gestul repetat al urcării pe aceeașipunte ce l-ar putea trece dincolo. Dar nu urmează, cumar fi de așteptat, instalarea temeinică pe corabie.Aceasta nu pornește imediat, nu auzim comanda deplecare. Din contră, survine renunțarea, deodată aflămcă marele vis e suspendat, prin urmare, tot efortul pre-gătitor a fost zadarnic: „Sentimentul puternic și neînvinsde tată îl trase însă înapoi la țărm”. În mod parodic, au-torul își pune eroul-marionetă în hilară derută, sugerândcă e scindat între două imperative: vocea datoriei fațăde fii și dorul difuz de ducă spre alte tărâmuri. Verbul „îltrase” sugerează o acțiune brutală, coborârea ar fi fărăvoința sa. „Fluxul vital universal” – evocat de Urmuz înunele notații aforistice – captat în ființele umane, e maiputernic deocamdată decât aspirația thanatică.

Sinucigașul mascat în călător părăsește cu lașitatebarca spre eternitate chiar în ultimul moment. Gestul fi-gurează ezitarea lamentabilă, renunțarea la eroica ple-care îl degradează în ochii lectorilor. Urmează motivulepic al reintegrării în lume, creionat în registru burlesc:„cu o mișcare distrată și nervoasă”, aflat din nou „în mij-locul poporului iubit”, își coase demonstrativ „două tam-poane de sugătoare” – simboluri ale activității de scrib,de mic funcționar, de copist prin cancelariileadministrației – „pe căptușeala mucegăită a smokingu-lui său”. Aceste artefacte administrative, dispărute dinuz odată cu tocul și călimara, sunt, aidoma epoleților luiGayk, o parodică avansare în grad. Ultimul detaliu ves-timentar este altă aluzie la condiția socială precară și laduplicitatea pe care funcționarul umil trebuie s-o joaceîn fața semenilor. „Smokingul” ar trebui să sugerezeapartenența la o elită, „căptușeala mucegăită” trădeazăuzura, învechirea. Reînscriere în conformismul vieții eîntărită prin alte fapte incoerente: „fără a mai pierde tim-pul, se furișează, neobservat de nimeni, în camerascundă din fundul curții”. Gestul ar semnifica o retragereîn sine, o cufundare în clocotul interior. Efectul recule-gerii este stupefiant, relevă firea de rebel, eroul își aban-donează creștinismul pentru a trece „la religiuneamozaică”. Trecerea la altă religie are semnificația uneifronde, e o sfidare a valorilor: religia nu e o valoare pe-renă, e o convenție. Stilul indirect reține în continuareraționamente tipice sinucigașului: motivul târziului, fap-tul că timpul său terestru și rosturile de aici s-au epuizat:„Nu mai avea niciun moment de pierdut. Intrase în alșaptezecilea an al existenței sale, lăsând în urmă untrecut glorios, și acum zilele îi erau numărate”. Punteindiscutabilă spre mit devine evaluarea: „ zilele îi eraunumărate”. Iată un enunț care ne instalează fără dubiiîn mitul lui Charon. Asemenea evaluări ultimativeaparțin numai thanaticului. Călătorul obișnuit poate facedoar bilanțuri parțiale, pentru anumite secvențe din bio-grafie, dar are și viitor. Călătorul lui Urmuz are ceva dinsleirea sufletească a unui „uomo finito” imaginat deG. Papini prin 1912, o profundă deznădejde în fațaabsurdității lumii, din care însă nu există ieșire. Deaceea face un bilanț final, trage concluzii ultimative: vapleca fără regrete, căci lasă în urmă un ironic „trecutglorios”, se înțelege, de privațiuni. Se gândește înclișeele unei gândiri aflate pe ultimul prag, împăcate cusine, ce favorizează desprinderea. Proiectează apoi unultim festin cu rol de despărțire de trecutul propriu și delumesc: serbarea nunții de argint, din care însă soția șicopii lipsesc. Se pare ca eroul nu celebrează bucuriilecăsniciei și ale vieții, ci eliberarea din ele. Normeleverosimilității sunt repede bulversate. Aflăm că eroul numai e un umil funcționar, ci un potentat cu o armată desubordonați. După ce acesta își cheamă toți „argații” lamasă, epicul se frânge în gesturi tragi-comice. Petrece-rea devine o farsă à la Mihnea-Vodă cel Rău (Odo-bescu) sau à la Lăpușneanul (Negruzzi): oaspeții suntinvitați „să ciugulească din niște sămânță de cânepă”,apoi sunt sacrificați, fără o motivație anume. Ceva maijos aflăm că ospățul are spectatori, mulțimea de gură-cască. Protagonistul face o demonstrație absurdă decruzime, își sacrifică toți subalternii aruncându-i „într-o

eseu


cristelniță cu var”. În paranteză, menționăm că Ubu,personajul burlesc al lui Alfred Jarry, ajungând regeleunei Polonii imaginare, prin complot, își măcelăreșteînalții funcționari, aruncându-i printr-o trapă în subsolu-rile palatului, ca să rămână unic stăpân și conducătorpeste regatul furat. Ca măcelul să fie deplin, eroul luiUrmuz mai aruncă în groapa cu var încă „trei impiegațidefinitivi de clasa a treia și un arhiereu”. De subliniat căierarhia administrativă rămâne o țintă statornică a ironieiauctoriale în toate textele. Mai apoi, tot ca în nuvela luiNegruzzi, protagonistul trebuie să facă unele concesiimulțimii revoltate. Neavând un Moțoc de serviciu, ca săpotolească protestele, își taie trei degete de la mânastângă. Efectul e cel dorit, plebea se potolește. Ospățulburlesc, proiecție a imaginației frustrate, poate fi o formăcompensativă de răzbunare a anilor de supliciuconsumați în administrație. Farseurul se defulează pemăsura măștii pe care și-o asumă, ospățul trebuie astfelsă devină o baie de sânge, demonstrația violentăvorbește în subtext de arbitrarul și absurdul mecanis-mului social. Mașinăria administrativă nu prețuieșteviața inșilor, ei sunt doar carnea de tun a nesfârșitelorabuzuri și sacrificii. Ospățul însângerat se încheie cureveria eliberatoare, incluzând aluzii explicite la actulsinucigaș, un scaun și un cap atârnând într-o frânghiesubînțeleasă. Tiranul „se sui apoi pe un scaun de ciz-mărie cu trei picioare, de unde, în sfârșit, spresatisfacția tuturor, ciocul său mătăsos putea să atârne,plutind liber şi nesupărat de nimeni pe apa rece şiproaspătă a pârăiaşului cristalin.” Eroul se vede obsesiatriumfând în acea plutire a chipului său peste apele Sti-xului mitic. Plecarea trebuie să fie un spectacol de curajce stârnește admirația, „satisfacția tuturor”, în ciuda fap-tului că e caricată, doar „ciocul mătăsos” al erouluiplutește liber pe apa rece și proaspătă. Acțiunea semută fără motivare în port, eroul se instalează pentru adoua oară „în corabia” lui Charon, mult mai hotărât înacțiunea sa.

Punctul culminant al narațiunii e reprezentat de adoua urcare pe puntea corabiei. Instalarea în gândulalunecării spre „infinitul mic” – dorit, de altfel, și de per-sonajul Stamate – va fi perturbată de un factor extern:îndărătnicia bătrânei sale soții, „care refuză să-l ur-meze”. Rolul perturbant al anturajului familial e contor-sionat de motivații psihologice caricaturale. Soția e„roasă” de „viermele geloziei”, presupune că soțul ar fiavut cândva „legături de inimă” „cu o focă” și că ar vreaiarăși să ajungă la amantă.. Plecarea în călătoria finalăa femeii alături de soț, practicată în societățile anticeorientale, era dovada supremă de fidelitate, expresiasacrificiului pentru cel iubit. Făcea parte din tragicul su-blim al clasicilor: Julieta nu poate supraviețui sinucideriilui Romeo, ține să-l urmeze în călătoria finală. În căsni-cia prozaică a eroului modern, consoarta rămâne anco-rată în fluxul vital, în logica lașă a consumării energiilorpână la capăt. În ciuda geloziei, soția își ascundeopoziția: „conştientă de îndatoririle ei de soţie şi pentrua nu se arăta prost crescută îi oferi la plecare două lipii,un caiet de desen de Borgovanu şi un zmeu cu speteze«în patru»”. Pentru noi, două din darurile alese, accen-tuează mitul plecării, țin de ritualul mortului: cele „două

lipii” sunt o caricatură a colacului de drum, „zmeul cuspeteze «în patru»” substituie ironic toiagul de drum. Altreilea obiect, „caietul de desen de Borgovanu”, face tri-mitere parodică la jurnalul de bord al călătoriilor teres-tre, perturbând deschiderea spre mit. Amestecul buf deelemente din călătoria mitică a sufletului spre eternitateși călătoria prozaică pe mări face parte din strategia am-biguizării, a demitizării zbaterilor umane,transpunându-le în registru burlesc. Situația pare ac-ceptabilă: sufletul thanatic își va primi darurile și își vaurma visul, iar soția va rămâne pe țărm neconsolată.Dar logica epică e frântă, despărțirea de rămas bun nuare loc. Marea evadare este iarăși zădărnicită: darurilesoției ofensează personajul. Dacă „lipiile” ar ține sufle-tului de hrană, l-ar fortifica pentru vămile ce urmează afi trecute, „caietul de desen” l-ar obliga să zugrăveascănoua geografie în care va intra, îl va întoarce iarăși laîndeletnicirile terestre. Cât privește zmeul-artefact, parea fi expresia maleficului, îi pune plecarea sub semnulblestemului, al Necuratului. Din cele trei daruri, trei caîn basm, ultimul pare a fi o maledicțiune. E adevărat căpentru soție, obsesia soțului este o formă de trădare, oplecare la amanta-focă, ce nu merită decât un blestem:să-l călăuzească zmeul! În ochii ei soțul e un posedatde o zeitate thanatică, o ispită malefică, cum era și Sta-mate de Sirenă. De aceea darurile ritualice sunt aleseca o sfidare a deciziei masculine. Femeia voluntară,energică, expresie a vitalității nestăvilite, abia așteaptăprotestul soțului ca să-l pună la punct, să-i calce în pi-cioare proiectul. Revolta masculină vine firesc, aceastaia o formă stupid-infantilă, își arată indignarea „scutu-rând niște alune într-un sac”. Tiranul din secvențaospățului devine, fără motiv, un papă-lapte penibil înfața autorității feminine. E un protest isteric, insignifiantcare îl transformă pe visătorul îndrăgostit de moarteîntr-un caraghios infantil. Asemenea răsturnări de vi-ziune și reprezentare se întâlneau în teatrul de mario-nete, dar și în dramaturgia burlescă al lui Jarry.Zgomotul de alune scuturate în sac e un sunet născutdin hazardul ciocnirilor, opus armoniei logosului, muziciiastrale, e o borboroseală a naturii reificate, un protestgolit de măreție. Aura tragică în care aspirantul la eter-nitate crede că se înveșmântează e spulberată prinaceastă gestică stupidă. Omul urmuzian își dorește omoarte măreață și își închipuie că oferă o probă decuraj excepțional, vrea să atingă grandoarea unei ple-cări care să copleșească asistența. Spectaculosul râvnitva fi anulat de fiecare dată de factori aparentinsignifianți. Femeia, nebăgată în seamă până acum demarele birocrat, devine obstacol decisiv. Ca născătoarea vieții, nu poate înțelege și accepta obsesiile thanaticeale nimănui, cu atât mai mult gândirea defetistă asoțului, filozofia absurdului în care s-a împotmolit. Deaceea feminitatea e fixată de narator ca voință devas-tatoare, ce nu admite replică: „Ambițioasă ca orice fe-meie și neputând suporta un asemenea refuz,netrebnica soție îl leagă atunci cu o frânghie de umeriiobrazului, după ce îl târî în mod barbar până la margi-nea corabiei, îl luă și îl depuse fără nici o formalitate peuscat”. Dinamica din aceste rânduri sugerează la fel debine o coborâre batjocoritoare de pe puntea unei corăbii

eseu


cât și o desprindere din frânghii a spânzuratului și o rea-ducere a lui la viață. Gândirea sinucigașă este des-prinsă din frânghiile obsesiei thanatice cu gesturibrutale, anulând efectul măreț-tragic scontat. În loc desublimă plecare-plutire liberă pe apa rece și proaspătăa eternității, eroul are parte de o cumplită punere lapunct. Verbele de acțiune îl transformă în marionetă jal-nică, obiect al unei cumplite manipulări descalificante:„îl legă”, îl târî în mod barbar”, „îl luă și îl depuse”. Dorulde integrare mioritică în elementar e terfelit. Adus pețărm, în acest „mod barbar”, soțul-nătăfleață trebuie sărenunțe definitiv la visul glorios, la reveria romantică aieșirii mitice din scenă. Voința eroic-tragică a eroului cea tăiat și a spânzurat pe alții este încovoiată burlesc deo femeie.

Deznodământul aduce o aparentă abdicare asoțului. Eul masculin al proiectului de protest împotrivaabsurdului mundan pare în final un dezarmat. Șansade ajunge erou thanatic sublim e anulată. Îi rămânedoar soluția unei ieșiri umile de pe scena lumii. Pe Ubu,când părea strivit definitiv de adversari, viclenia funciarăîl ajuta să se ridice la suprafață prin felurite vicleșuguriși farse. La fel stau lucrurile și cu eroul urmuzian. În-frângerea nu e definitivă, imaginația burlescă îl ajutăsă-și împlinească obsesia prin farsa căinței ascetice. Îșipăcălește, în sfârșit, toți adversarii. Naratorul îi înregis-trează gesturile teatrale și motivația interioară, în regis-tru parodic: „Dezgustat de viață și încărcat de glorie șiani își scoase căciula”. Gestul pare a semnifica abdica-rea în fața voinței feminine, o cedare în fața punctuluide vedere advers, al celor ce prețuiesc viața așa cumeste. Ritualul dezbrăcării, ce succede acestei „desco-periri” simbolice, rămâne tot ambiguu, pentru că suge-rează acceptarea vieții, dar și dezangajarea din mizeleei. Eroul formulează precipitat „ultimele dispozițiuni,care erau și ultima sa voință”. Ca un mirean convertit lacele spirituale, eroul joacă comedia lepădării de valorilemateriale: „Renunță la toate titlurile și întreaga avere,se dezbracă în pielea goală, rămânând încins numai cuo funie de tei”. Totul pare o pregătire pentru o nouăviață, una a ascezei totale, dedicată spiritului. Înregis-trăm și o ultimă privire de rămas bun spre fostul ideal:„mai privi o dată marea nemărginită”. Pare un adio, orenunțare la ieșirea prematură din lume, la alte tentativede evaziune thanatică. Motivul „privirii” încărcate de re-gret e însă un mod de deturnare a atenției celor care îlcred cumințit. Sinucigașul visător de mituri antice dă cutifla vechii formule epice, în fond o reverie devenităclișeu, prin care eroii ieșeau din scenă, pentru a inventaalta mai atroce, mortificarea lentă a omului modernprins în mecanica stereotipiei. Moartea-călătorie pesteape imaginare este înlocuită cu moartea treptată a spi-ritului, proprie birocratului burghez, ce și-a vândut debună voie libertatea. Evident, una deloc spectaculoasă.Nu mai aleargă în port, ci o ia spre oraș „cu prima căruțăcu arcuri ce întâlni în cale”. Se parodiază astfel motivuldezrădăcinării provincialului strămutat într-un cadru ci-tadin infernal, din proza sămănătoristă a vremii. Fugaîn orașul cel mai mare din apropiere echivalează cu odescindere în infernul terestru, modern. Moartea-tre-cere peste vămi acvatice e substituită de mortificarea

spirituală, sugerată prin înregimentarea în aparatulfuncționăresc: „Merse de se înscrise în Barou”. Plictisulexistenței birocratice e o altă formă de sinucidere. Dedata această, una reușită. Eroul, în sfârșit, păcăleșteforțele ostile ale elanului vital, gândirea thanatică îșiatinge obiectivul, mortificarea se va materializa lent, ru-tina administrativă îi va anihila zi cu zi ființa. Iată o ieșiredin scenă lipsită de orice măreție și curaj. Concluzia iro-nică a acestei derulări epice burlești este: ca să nu le-zeze sentimentele și tihna celor dragi, sinucigașii își potatinge visul devenind birocrați.

Ca să tulbure apele și mai mult, autorul încheieexercițiul său textual cu o morală parodică, rezumândrelația artistului nonconformist cu receptorii săi: „De vrețicu toții, în timpul nopții, un somn în tihnă să gustați,/ Nufaceți schimb de ilustrate cu cel primar din Cârligați.” Cevedem mai întâi în acest enunț aparent absurd ? „Som-nul în tihnă” e opus aici „schimbului de ilustrate cu pri-marul din Cârligați”. „Ilustratele”, deci, sunt sursavinovată care anulează orice somn tihnit. Ce vor fi cu-prinzând ele ? Ceva care să tulbure adânc liniștea citi-torilor potențiali. Imagini care să le trezească oroarea:de lume, de modul lor sau al semenilor de a fi, de pre-zent sau viitor. De ce nu, chiar de povestea născocităde mai sus ? Existența mic-burgheză, comodă („tihna”)e opusă ironic stării reflexive, meditației existențiale. Totironic, autorul își invită cititorii la odihnă și comoditatesacrificând „schimbul de ilustrate”, lectura ideogramelorsale încifrate. Oricum, meșterul primar de Cârligați,ghidușă figură a administrației, născocește doar „ilus-trate”, adică texte extrem de comprimate, care zdrun-cină însă conștiințele. Evident că „primarul din Cârligați”devine, prin textele sale subversiv-răscolitoare, omască a autorului. „Ilustratele” capabile să tulbure tihnarutinei existențiale sunt chiar „paginile bizare” oferite deUrmuz cititorilor săi. „Bizarul” din ele e ceea ce tulburăsomnul confortabil, inerția gândirii, lenta și comuna mor-tificare a spiritului. Recomandarea ironică de a nu face„schimb de ilustrate” e totuna cu retragerea din actul co-municării cu valorile culturii. „Somnul” liniștit al cititoruluisemnifică o retragere într-o existența stearpă, nonrefle-xivă, lipsită de problematizări și evaluări lucide. Moralaacestei recomandări trebuie înțeleasă pe dos, nuliniștea aduce împlinirea, ci zbaterea pe meterezelevieții, fie ea chiar și absurdă; este în fapt o invitația iro-nică la implicare.

Eroul antic visa o moarte eroică, o ieșire spectacu-loasă din scenă. Eroul modern, oricât și-ar dori specta-culosul thanatic al vechilor eroi, e sortit să moară lent,înnămolit în mediocritate. El e ucis de rutină, de mâzgaanodină a inerțiilor cotidiene. Moare întâi ca spirit lucid,ca trestie gânditoare, ca recipient al aspirațiile nobile cese iscaseră inițial în el. Înscrierea în „Barou”, accepta-rea rutinei, e adevărata sinucidere a modernilor. Toatăpoezia lumii legată de dorul misterios al morții este ter-felită de Urmuz, prin alegoria sa burlescă, în noroi. De-mitizarea marii teme thanatice e iremediabilă, aceastaa ajuns în ochii ironistului – se pare – doar un clișeu.

eseu


În cuvântul lămuritor, inspirat numit intro-ducere,poetul Nicolae Silade își definește creația situată subzodia unei autolegități deliberate, a unei „răfuieli” cu si-nele, a „gâlcevii” cu propriul eu (ce genereazăașezarea-reașezarea, „locuirea” confortabilă în interio-rul propriei ființe), o încercare de definire a proprieiidentități într-o mare de identități, a omului-insulă într-un ocean de solitudine. Tonul dubitativ al autorului sejustifică prin prisma imposibilității „celuilalt” de a intra înpielea scriitorului, de a trăi și simți în locul acestuia,scriitorul neputând fi cunoscut pe de-a-ntregul, cât maidegrabă intuit. „Haina” singurătății pe care acesta o îm-bracă e croită după propriu-i „calapod”, după propriile-imărimi și gusturi în materie de vestimentație (citeștegusturi estetice), e un „articol” ce vizează propria-i„ținută” (la modă sau nu, știut fiind faptul că nu tot ce ela modă într-un anumit moment ne avantajează sau nise și potrivește), croită după toate rigorile „fashion”-ului,pentru că, nu-i așa, literatura se aseamănă foarte multcu moda, ambele fiind acte de creație și, de ce nu, de(auto)analiză. „Haina” pe care-o îmbracă Silade are ca-racter de unicitate, de model unic, nefiind un „produs deserie”, pentru uzul comun, e o haină care-l „face” pepurtătorul său, care-i conferă prestanță, alură, stil șiștaif, o „haină” când ușor de purtat (de tipul cămășii în-florate, exotice, ce se potrivește sezonului estival), cândsufocant-împovărătoare (gen manta).

Dacă suntem de acord cu Silade că a sa creație „nue poezie. / nu e proză. nici filosofie. nici religie.” (p. 8),prin deducție ajungem la concluzia că respectivul nu enici poet sau prozator, nici cugetător sau afiliat uneiforme de spiritualitate. În realitate însă, există premiselecontrariului, Silade fiind din toate câte puțin (în ciuda„alintului”), fiecare domeniu menționat fiind și o ofertantă„garderobă” pentru cel care „probatul” și pendularea înfața oglinzii ține de stilul de viață al unui dandy veritabil.Singurătatea lui Silade nu este o problemă greu de

înțeles pentru cei „din afară”, cât, uneori, pentru sine,de unde și misterul propriei solitudini, solitudine pe careîncearcă s-o „aneantizeze” prin desele-i peripluri înpreajma mării (simbol predilect), al călătoriilor extinse.miniepistolele sale, 56 la număr (o posibilă cifră cuimplicații sentimentale personale), tot atâtea declarațiide dragoste, atunci când nu sunt autoadresate, au cadestinatar o „ea” universală care-l inspiră și pentru careface un adevărat cult, o „ea” la fel de tainică și de tu-multoasă precum valurile înspumate. Excepție face mi-niepistola adresată fiului – echivalentă cu o mărturisirede taină, de tip testamentar–, când își dezvăluietinerețea de tip bacovian: „ascultă-mă fiule ascultă-măcu atenție și cu luare aminte ascultă-mă / stau lângă ploibacoviene lungi și stropii bat în sufletul de cretă durerea/ lui rămâne violetă stau lângă ploi bacoviene lungi înparc pe-o bancă / toamnele de plumb se-așază leneșle privesc în față sunt laticlave // ce-au ieșit din ceațăsă zguduie simțirile de plumb da ai ghicit sunt / versurilemele de la douăzeci de ani dedicate lui bacovia pe cânderam / și eu bacovian” (p. 11). Acel „și eu bacovian” în-semnează recuperarea unui timp când era la modă săfii bacovian, să simți bacovian, să te porți bacovian, săfii una cu poetul lacustru.

intro-ducerea imaginată de Silade e un fel de peri-plu-„ducere” în interiorul labirintic al propriei ființe, o au-toscopie ce are drept rol cunoașterea sinelui, caprim-pas în cunoașterea „celuilalt”. Silade este un omcăruia îi este dragă viața (marele Pedagog, creație aÎnvățătorului Suprem), pe care încearcă s-o înțeleagăși s-o (pe)treacă, indiferent de serpentinele, barierelesau sinuozitățile întâlnite-n cale. Paradoxal pentru au-tointitulatul „bacovian” din tinerețe, Silade trece, la ma-turitate, de partea trăitului intens, „dezertează” înfavoarea lui carpe diem, al celebrării clipei, își schimbă„haina” și gusturile în materie de lirism, greutatea „plum-bului” și podurile trase de la mal nemaitentându-i scrii-tura. În fapt, viața e cea care-l ține „conectat” acum,care-i alimentează dorința de a scrie, care-l motivează

Florin-Corneliu Popovici

MINIEPISTOLELE LUI NICOLAE SILADE*

*Nicolae Silade, miniepistole [ediția a doua], Cluj-Napoca,Editura Grinta, 2019, 92 p.

eseu


pe de-a-ntregul, viața care nu contenește să-l surprindă,să-i dea elan vital (opus alienării), să-i alimenteze „com-bustia” și fascinația în fața vegetalului cu care o com-pară: „iasomie levănțică trandafir.” (p. 9) La Silade, celcare scapă / se dezice simbolic de melancolia baco-viană, dincolo de frumusețe, de miracolul existențial,viața are miros, uneori și gust. E un Silade „lăut”, „lă-murit” prin foc po(i)etic, pasionat de viața pe care otrăiește, de o viață care continuă și după disparițiaființei, de un întreg proces care evoluează după legi șirosturi pe care mintea omului nu le poate înțelege, de o„haină” pe care o îmbracă de fiecare dată curtenitor-celebrator. În fața vieții, Silade se comportă ca un „elev”silitor, o „citește” și o învață pe dinafară, cu dragoste,din dor, niciodată trufaș, ba dimpotrivă, „socratian”,înțelept. Persoanei care îi datorează totul, analogatăvieții înseși, este o „ea”-oază, de la care se „ucenicește”în tainele trăitului autentic, cu ochii larg deschiși la spec-tacolul mundan care-l înconjoară și din care se înfruptăprivind: „dacă n-ai fi tu / izvorul ei și delta și marea cumaș putea iubi vreodată altceva” (idem).

Alături de trăitul intens, Silade este fascinat de ideeade joc, semn al unei disponibilități totale de a se lăsape mâna vieții, de a i se abandona în totalitate: „tocmailuasem premiul nobel și începuse să ningă și am intrat/ într-un bar să beau o cafea să mă gândesc la mine latine la / trecutul tău viu la prezentul meu înstelat la vii-torul nostru” (p. 10). E scena unei imaculări generali-zate, a unei reușite depline în viață capabile să„croiască” o fericire după chipul și asemănarea celuicare își imaginează torențial. Înainte de a fi „suedez șibogat în ninsori în speranțe” (idem), Silade e îmbogățitsufletește, lirico-prozodico-spiritualo-filosofic. Prin inter-mediul modelatoarei vieți, autorul este și în același timpnu este, este „același” și mereu „altul”. Puritatea zăpeziiși a cernerii (întoarcerea la inocența primară, la stareade grație de dinaintea maturității alienant-claustrant-per-vertitoare) îl deturnează de la delicata problemă identi-tară, îl face să uite pentru moment de scrisoarea-s.m.s.gândită a fi trimisă persoanei iubite și prin careplănuiește să se „deconspire”, să spună „unde sunt cinesunt ce gândesc și cum mă împac cu cel care este”.(idem)

Deși pozează într-un însingurat (o solitudine pe-alo-curi benefică, creativă, de bun augur), Silade nu e unom fundamental singur. O dovedește felul cum știe săse raporteze la cuvânt (cel care duce, conduce și se-duce), să-l mânuiască și să călătorească în timp șispațiu prin intermediul său (cuvântul-vehicul). Aparențacu care se visează ca rezistând timpului, opunându-selui, rămânând în memoria colectivă sau în conștiințaumanității, nu e decât un joc elegant de-a eternitatea,al schimbului de roluri, în care, în orice moment, e dis-pus să-și cedeze postura imperial-„augustă” imaginatăoricărui doritor să se abandoneze ludicului: „voi apăreaîn curând în toate fotografiile în tonuri de sepia”, „voiapărea în curând în toate revistele lumii”, „voi apărea încurând în toate bibliotecile lumii” (p. 12) Nu e o infatuarea creatorului conștient de propria valoare, nu e egola-trie, ci o invitație la ieșire în lume prin intermediul poe-ziei.

Există momente (de exemplu, de ziua îndrăgostiților)în care Silade, la modul bizar, alege să fie singur, săabandoneze romantismul de care e capabil (și la caretânjește), să-și trăiască solitudinea ca pe-o poezie. Emomentul său de grație când își permite detașarea, nudintr-o criză de masculinitate sau de natură sentimen-tală, nu dintr-un preaplin de „ea”, ci dintr-o nevoie acutăde a se inspira din și a privi mostrele de iubire din jurulsău, prilej de a reveni îmbogățit și înnobilat sufletește.Pentru Silade, iubirea e o stare perpetuă, un mod de afi, el iubește iubirea, fiind oricând disponibil s-o trăiascăla modul plenar, de a fi în mijlocul Poeziei: „nu ți-am luatflori nu ți-am spus te iubesc nu te-am scos în / oraș nicicină romantică nu ți-am pregătit de ziua îndrăgostiților /dimpotrivă m-am plimbat singur și te-am lăsat singurăsă faci / curățenie-n suflet dumnezeu știe de ce și m-amuitat cu jind // după toate femeile și le-am făcut ochidulci puștoaicelor și / complimente doamnelor” (p. 13)

Iubita Victoria, prilej de recompuneri succesive pen-tru cel care o idolatrizează, e sinonimă cu victoria poe-tului în plan afectiv, o femeie imemorială pe care și-oproiectează pretutindeni, ca fiind dintotdeauna, anisto-rică și omniprezentă, indiferent de vremuri, depersonalitățile cu care intră în contact la modul simbolicși pe care le supune și înrobește prin frumusețe (Stalin,Alexandru cel Mare, Cezar, Mussolini, Che Guevara,Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul) și de locurile – realesau imaginare – spre care îl duc pașii pe poet (Havana,Cuba, Berlin, București, Cancun, Beijing, Shanghai,Lugoj, Roma, Copacabana). Geografia sa afectivă esteuna universal-acaparatoare, iar femeia iubită i se stre-coară printre degete, precum nisipul fin prin fanta în-gustă a clepsidrei: „ai un stil de madonă perversă întoate de la unul la altul / tu treci și prin moarte în limu-zine de epocă fluturând o eșarfă de aur olé” (p. 14) CuVictoria, poetul se află într-o relație de dependență afec-tivă, așa că orice întâlnire cu ea, orice întoarcere sim-bolică „acasă” generează din partea-i o explozie desentimente, semn că Bacovia, pentru care în tinerețefăcuse un adevărat cult, trece în plan secund, fiind datuitării: „nici nu știi cât mă bucură întoarcerea ta nici nuștii cât mă bucură / zâmbetul tău lumina din privirile taleca un val de înțelepciune care / se revarsă pesteînțelepciunea inimii” (p. 15)

Din dilema shakespeariană, Silade reține doar primaparte, el fiind interesat cu precădere de ființare, de acelcelebru a fi (a fi și prin intermediul Poeziei). Dar cummarele Will este astăzi în pericol de a aluneca în desu-etudine, iar poveștile sale de iubire să devină maculateprin convertirea brutală la facebook și la „votul” prin„like” sau „dislike” (de unde și ideea de comercializare-globalizare a afectului), statutul poetului are și el de su-ferit, supus fiind decredibilizării: „cine mai crede azi înpoet cine mai crede azi în iubire” (p. 16). În ciuda aces-tui fapt, Silade respinge inadecvarea la context,încăpățânându-se (rezistență sporită la abandon) să sepună de-a curmezișul tăvălugului de ignoranță caretinde să ne zdrobească și să creadă în continuare învalorile perene care înalță spiritual, miza fiind aceeașidintotdeauna, pe Poezie: „eu zic că există / și ce nu sevede iar cei care sunt totdeauna vor fi câtă vreme ei vin

eseu


/ și devin din cel care este dar să trecem peste și săspunem că lumea / e o poveste o dramă o comedie saudacă vrei un sonet iar dumnezeu / cel mai mare poetscrie și scrie și scrie până când totul devine de vis”(idem). Ultima parte aduce izbitor cu „la vida e sueño”,„viața e un vis”, a lui Calderón de la Barca.

Silade nu se sfiește să facă risipă de sentimente,să-și popularizeze trăirile într-o lume în care iubirea de-vine un „apendice” de care ne putem dispensa oricând,fără regrete. Abrutizarea generală o contracarează cuvorbe calde, tandre, exilurilor interioare le interpune ar-hipelaguri de iubire. Teama de îndrăgostire nu-i dă târ-coale defel, ba dimpotrivă, ușurătatea cu care creeazăsub auspiciile iubirii devine una contaminantă: „ne în-drăgostisem atât de tare încât până și dumnezeu /parcă fusese cuprins de marea noastră dragoste mare”(p. 17).

miniepistolele lui Silade au rol de balsam sufletesc.Adunate într-o carte și lansate-n lume, ele nu-i maiaparțin, devenind mesaj adresat tuturor. Confesiuneasa extinsă îl eliberează de presiunea ascunderii sau asecretului. Frumoasa sa „nerușinare” nu-i lezează delocbărbăția (în sensul dării pe față a sensibilității care-l ca-racterizează), poezia nefiind nicidecum apanajul exclu-siv al femeilor. Postura anacronică pe care o afișează,aceea a unui romantic „rătăcit” într-un peisaj social(post)postmodern aliena(n)t, nu-i dăunează delocsănătății spiritului. Refuzul lui Silade de a se da „pebrazdă”, de a crea în ton cu minimalismul zilelor noastre(în fapt, o mascare deliberată a trăirilor poetice, o ba-nalizare a trăitului și a consemnării cu acribie a cotidia-nului insignifiant) se justifică prin raportarea sa la calofil,dar și la credința în divinitate (ambele afectate de crizageneralizată pe care o traversează omenirea). În re-plică, Silade își „maximizează” trăirile: „doamne dacăsuntem doar noi dacă suntem acum și suntem / tot-deauna te rog spune-mi pe nume și-ți voi spune penume da/și iartă-mi scrierea cu litere mici și iartă-mi pă-catele mari doamne/tu cel fără de păcat m-ai și iertat îțimulțumesc doamne” (p. 18).

Nicolae Silade e dator întâmplării și totodată neîn-tâmplării de a fi. În relația cu propria-i existență, el secomportă onest. Filmul vieții pe care și-l proiectează șila care asistă alături de iubită (e prezent aici motivulvieții ca o sală de cinema și a celebrei cugetări rimbau-deene „Eu sunt un Altul”), în tripla ipostază de regizor,actor și spectator, e și o nostalgie a rememorării, a re-vederii sinelui modelat în timp prin iubire: „și mai e nos-talgia de care nu poți scăpa când se aprind luminile /când te îndrepți spre ieșire și ieși ca și cum ai ieși dintine însuți” (p. 19). Așadar, o nouă formă de „(auto)vul-nerabilizare” a poetului, nostalgia care-l îndeamnă săaglutineze înspre sentimentalisme și edulcorări roman-tice.

miniepistolele lui Silade se consumă pe fondul re-latărilor de călătorie, călătoria fiind percepută în sensextins, Iubirea, Cultura și Credința fiind unul dintre ele.Vizitarea Moscovei, de pildă, îi stârnește poetului emoțiiestetice puternice la întâlnirea cu marii corifei „dosto-ievski tolstoi pușkin esenin”, surprinși în ipostazeumane-celebratoare: „beau votcă pe gratis și cântă”

(p. 21). La fel de bine, capitala rusească e văzută ca unoraș cosmopolit, ce rezonează profund la și abundă decultură: „vă salut din această țară / în care se vorbeștelimba română vă salut din această țară în care / sevorbește eminescu și bacovia și arghezi și nichita stă-nescu”. (idem).

În miniepistolele sale, Nicolae Silade este impre-sionat și de „minioameni”, în speță copiii, al căror sufletcandid deschide calea către o Poveste trăită cândva depoet: „întotdeauna mi-a plăcut să merg la grădiniță. /odinioară mergeam de mână cu surioara mea. un foto-graf / ne-a făcut atunci o poză. o poză alb-negru. De-colorată / în timp. o poză de colorat. în timp. o am șiacum. o port // în buzunarul de la haină ca pe un lucrude preț.” (p. 22). La fel de atașat este și de bătrâni, oa-meni mari cu suflet de copil, cărora le citește poeme dedragoste „de ziua poeziei” (p. 23).

Sufletul lui Silade este în permanență conectat la fru-mos. Natura, creație a lui Dumnezeu, cu tot ceea ceconține, îl impresionează până la lacrimi, îl mișcă, îlsfredelește pe interior. Ceea ce vede, înregistrează ar-tistic, pune deoparte pentru „vreme” rea, stratificăsufletește, decantează, alătură și se minunează. Suntimagini personalizate, amprentate de eu, pe care și leapro(p)rie, și al căror caracter de unicitate se păstreazămereu, în ciuda brutalei intervenții a omului, careschimonosește peisaje, obstrucționează natura, punebariere, ucide taina, îngustează perspectiva, acoperăorizontul, artificializează până la aneantizare: „în stângaera o biserică mare pe un deal aurit, cu două / turnurigemene. în dreapta un râu șerpuind printre sălcii. / înfață o câmpie cu lanuri de grâu. nesfârșită. și muntele /în spatele meu. acoperit cu zăpadă. apoi au construitun // bloc înalt în stânga. un bloc înalt în dreapta. unbloc înalt / în față și un bloc înalt în spatele meu. să nuse mai vadă / biserica. să nu se mai vadă râul. să nu semai vadă câmpia. / nici muntele acoperit cu zăpadă. dareu încă vedeam totul. (p. 24) Pentru a vedea, poetul enevoit să urce, să escaladeze, să treacă peste obsta-cole, pentru ca, odată ajuns sus, să aibă toate condițiilespre a reflecta asupra condiției ingrate de „captiv” urbanși de a privi în interiorul sinelui. Schimbarea paradigmeie echivalentă cu schimbarea focalizării, autoscopiafiind, la rându-i, un proces „obstaculat”, o probă inițiaticăgreu de trecut.

În cazul lui Silade, ieșirea optimă din sine se pro-duce în sânul naturii, în mijlocul ei. Contemplând natura,identificându-se cu ea, „învățând-o” pe de rost, poetul„rodește” la rându-i, devine parte din spectacol. Aban-donarea, pentru moment, a cuceririlor tehnicii, în spețăa feisbucului alienant și corupător, e un gest de frondăsimilar cu întoarcerea spatelui civilizației și cu a da curs,ce-i drept, destul de târziu, apelului rousseau-ist de în-toarcere la natură. Dacă regăsirea sinelui se consumăîn miniepistola precedentă „pe verticală”, aici întâlnireacu propriul eu are loc „pe orizontală”, în imensitateacâmpului înflorit, „la vedere”, în spiritul uneitransparențe totale.

Există momente când poetul se alintă, parcurgândstări de spirit înălțătoare care merg de la beatitudine,până la autoamăgire, basculând înspre „erezie” și în-

eseu


cremenirea „trecerii”. Așa se face că se imaginează cafiind stăpân absolut peste timp, ca biruitor al lui Cronos-cel-trimis-în-exil (și al cărui loc îl ia), de unde și plasareasa naivă în afara temporalului și a temporarului: „am tottimpul de pe lume și tot timpul de pe lume e al meu”(p. 26).

Apartenența la spațiul cultural românesc e un prilejpentru Silade de a trasa tușe fine ale propriei identitățimioritice, dar și o subtilă declarație de dragoste închi-nată limbii române, topos sacru prin excelență: „pentrumine românia a devenit literară îmi duc viața printre / li-tere sunt un om de litere așadar îmi duc viața printre cu-vinte / sunt un om de cuvânt așadar un om de litere unom de cuvânt / printre cuvintele limbii române aici în ro-mânia mea literară // și limba română este cea mai fru-moasă dintre toate limbile / pământului și cuvintele limbiiromâne sunt cele mai frumoase / mai melodioase cu-vinte și dumnezeu este român” (p. 27) Cele două ca-pete de „pod” existențiale, omul de litere și omul decuvânt, îi conferă lui Silade calitatea de om cu însușiri,opus omului musilian, în toate cele trei ipostazieri fiindprezentă moralitatea, eticismul.

În plan personal, întâlnirile (mai mult sau mai puținaccidentale) providențiale ale lui Silade cu Ellada de po-veste se consumă, paradoxal, în spațiul pur românesc,banal am putea spune: interiorul unui hipermarket. Eînsă locul unde o revede (sau are impresia că lucrurilese întâmplă aievea) pe Atena, persoana iubită, Atenasa, ce transcende legendarul și mitologicul, o Atenă hi-merică, ce nu se lasă „prinsă”: „s-a făcut nevăzută toc-mai când am văzut / că pe vechile rafturi marfă nouă sepune” (p. 28)

În miniepistolele lui Silade, vechiul și noul coexistă.Nu este vorba numai de aspecte citadine pe care ochiulpoetic le reține (exemplul Timișoarei istorice) și com-pară, ci și de oameni, cei „recenți” văzând lumina zileila maternitatea Bega. Poetul are știința ponderării, ru-ralul și citadinul fiind prezentate într-un tot armonios,ambele dobândind drept de cetățenie poe(i)tică. În ma-joritatea cazurilor însă, persistă ideea unei nostalgiidupă timpuri imemoriale, nepervertite de civilizație. Lafel de himerică precum Atena, o găsim pe bătrâna „laumbra nucului bătrân într-o zi de vară la țară” (p.30), obătrână solitară, melancolică și meditativă, depozitarăa unor sensuri, misterii și înțelesuri adânci, care scapăcelui care a trăit departe de natură. E o paralelă subtilăîntre tradiție și (post)modernitate, între lumea arhaică șicontemporaneitatea hăituită de spleen și în carecivilizația e o formă paradoxală de regres, de îndepăr-tare definitivă și ireversibilă de veritabil și de autentic.„Duilzamfirescianul” Silade conchide amar: „și viața lațară nu mai seamănă deloc cu viața la țară/nici cu moar-tea la țară și nici țara nu mai e ce a fost” (idem).

Nicolae Silade nu e atent doar la spectacolul mun-dan din jurul său, ci și la spectacolul naturii. Înflorireaunui trandafir în plină rouă, de pildă, egalează înfrumusețe, dacă nu chiar și depășește, sacrul. E felulpoetului de a ne face atenți la miracolele din imediatanoastră vecinătate, de a le trăi, însuși și duce mai de-parte vestea, de a le împărtăși, fie și prin intermediulmijloacelor moderne de socializare: „like &share așadar

pentru viață like&share pentru dragoste/like&share pen-tru trecerea asta și acum bucurați-vă” (p. 31) Tot de trăi-tul veritabil ține și miniepistola care îndeamnă laneacumularea, în timpul vieții, a bogățiilor materiale, cila înnobilarea cu cele care bucură spiritul, în paralel cuapropierea trupească de „celălalt”, semn al integrăriicosmice și al proiecției în absolut: „băiatule mă de cenu te duci să faci dragoste să citești o carte” (p. 32)

La fel de „insolent” este poetul când dă cu tifla morții,ignorând-o practic, făcând abstracție de ea, punând-oîntre paranteze, semn că trăirea exuberantă este sin-gura care rupe lanțurile și contează cu adevărat, trăirecare dă naștere literaturii cu menire soteriologică: „maitoți tinerii poeți scriu despre ea și mai toți tinerii critici li-terari iau de / bune versurile pe tema morții când de faptea sărmana nu există // și după ce lumea s-a sfârșit aînceput literatura aici mă simt eu ca/peștele în apă”(p. 33).

Alături de preluarea apelului rousseau-ist de întoar-cere la natură, Silade postulează ideea „debirocratizării”iubirii, a ieșirii acesteia de sub tutela castratoare a ac-telor și a documentelor care (ipocrit) o consfințesc șicare, în realitate, nu fac altceva decât s-o văduveascăde esență. Cei ce se iubesc nu ar trebui ținuți laolaltăde un banal petic de hârtie fără valoare sentimentală,dragostea neavând nevoie de „scripte” sau de consem-nări funcționărești în registre ale stării civile, ci denaturalețea exprimării neîngrădite a manifestărilor deafectivitate: „am înțeles că atunci când îți alegi jumăta-tea ai nevoie de / o dovadă de dragoste certificat de că-sătorie adică dar de ce / îți mai trebuie certificat dedeces asta n-am înțeles niciodată / dacă oricum nu-lmai vezi dacă dincolo n-ai nevoie de acte” (p. 35). Ironiesubtilă, o profundă înțelegere a lucrurilor!

Și cum poetul e în tot și în toate, „sunt un om caresimte / gândește și scrie nimic din ce e omenesc / numi-e străin nici dumnezeirea nu mi-e străină” (p. 36),cum „poezia e viața și mai mult decât viața” (idem), mi-niepistolele lui Silade au rol de mesager. Pentru a evitamonotonia sau cantonarea în tipare, autorul lor le seg-mentează după un prim lot de douăzecișiopt, prilej dea-și îngădui un fel de „respiro” poetic materializat prinintroducerea unui insert în care schimbă maniera de aversifica și așezarea în pagină, totul desfășurându-sede astă dată sub auspiciile călătoriei prin spații exoticecare-și pun amprenta asupra scriiturii.

Insular, reflex al omului-insulă (singur, dar nu singu-lar) care este poetul, unele poeme poartă un titlu (ex.binecuvântările – când i se adresează direct lui Dum-nezeu, mulțumindu-i, dar și cerându-i protecția), fiindstructurate „canonic” (grupate câte cinci sau câteșapte). E momentul când Silade își trăiește profund dra-gostea pentru mare, când își consemnează itinerariileprin lume, Grecia (leagănul civilizației europene) fasci-nând cu predilecție. Marble Beach, Golden Beach, SanAntonio, Kavala, Thassos sunt doar câteva toposuricare cartografiază adevărate geografii interioare afec-tive: „sunt locuri pe pământ care trebuie văzute suntfrumuseți / fără de care sufletul ar fi mai sărac sunt lu-cruri pe care mintea / nu le înțelege dar inima le poateexplica” (p. 43).

eseu


Inserturile lui Silade nu fac altceva decât să-i reîn-noiască invitația adresată celor mulți de a-și trăi viața laparoxism, de a călători, bucura și înnobila sufletește, dea refuza postura sedentară (sinonimă cu ignoranța), dea îndrăzni să descopere și să se descopere. Nu prin in-termediul facebook-ului, ci prin „contaminare” directă,de la sursă. Sunt poeme despre frumusețeaîmpărtășită, despre călătorii reale sau în imaginar, carese doresc să alimenteze predispoziția la visare, la eva-dare din banalul cotidian, la descătușarea sinelui. Veri-tabile lecții de estetism, luate individual sau colectiv,poemele din insert îndeplinesc același rol celebrator aliubirii, frumusețe supremă: „pentru că tocmai desprefrumusețe voiam să-ți vorbesc / despre frumusețea carese înfățișează vederii și frumusețea care stă ascunsăaşteptând să o descoperi” (p. 44).

Poemele lui Silade, itinerarii spirituale povestite,scrise sub imperiul entuziasmului (de unde și tentațiaîntregitoare, de a cuprinde totul), au rol coagulant, înele coexistând spectacole ale naturii (răsărituri desoare, dar și apusuri, marea în întreaga sa splendoare),dar și cele făurite de om. Scrise sub semnul „ecume-nismului”, ele postulează dreptul la credință și la liberealegere: „cum să nu-ți scriu despre minunatele / răsări-turi de soare și încă mai minunatele lui apusuri de dupăcetate despre / vocea muezinului din vârful minaretei șiclopotul ortodox care bate // chemând la vecernie la ru-găciunea de seară musulmani și creștini / și atei deopo-trivă” (p. 49). Dar, dintre toate frumusețile consemnatede poet, cea mai impresionantă rămâne frumusețeacare sălășluiește în oameni: „cum să nu-ți scriu despre/ oamenii care surprind în imagini un paradis regăsit fieși pentru o clipă” (p. 50).

O notă aparte în cadrul volumului de miniepistoleo face împărțirea poemelor pe șapte zile (parte a cicluluiintitulat a doua venire, de unde și ideea de pelerinajperpetuu, de întoarcerea la „matca” poetică), toate cuun titlu propriu, în care poetul își însușește rolul de„ghid”, nu numai geografic, ci și spiritual, o încercare apoetului de adecvare la context și de autoplasare înspațio-temporalitate, dar și de structurare-condensare,în cheie poetico-lumesco-simbolică adaptată cerințelor(post)postmoderne, după modelul Genezei biblice:[ziua întâi. repornirea timpului], [a doua zi. regăsireaspațiului], [ziua a treia. reconfigurarea traseului], [apatra zi. un parasailing în zori], [ziua a cincea. unrefresh vizual], [a șasea zi. in love reloaded], [ziuaa șaptea. o hologramă vie].

După acest periplu în șapte trepte, Silade își conti-nuă miniepistolele de unde provizoriu le-a lăsat. Astfel,miniepistole II le cuprind pe cele din intervalul două-zeci și nouă-cincizeci și șase, de la cea dedicată „unuibun prieten” (p. 65) trecut în eternitate și pe care-l re-vede pretutindeni cu ochii minții, în diverse capitale eu-ropene, până la ultima, când, în ritualul zilnic, îșipropune să nu se grăbească-pripească, să se „autocon-serve”, să întârzie cât se poate rămânerea în sine și ză-bovirea asupra propriei persoane, să nu se abandonezetumultului citadin.

miniepistole deschid calea interpretărilor multiple.Adresate unui destinatar real sau imaginar, dedicate ci-

titorilor săi sau autoadresate, „scrisorarul” lui Silade îșipropune să celebreze clipa. Indiferent însă de forma încare apar, ele sunt o consecință a trăitului pluriplan,când ludic-jovial, când amprentate de spiritualitate. Celedouă ipostazieri nu se exclud una pe cealaltă, ba dim-potrivă, se completează reciproc, întrepătrunzându-se:„mă înțelegi tu oare frumoasă domnișoară hai / mai binesă ieșim afară să ieșim râzând din rând și să dansăm /în ploaie goi cântând cum nu mai cântă nimeni pe pă-mânt” (p. 66), versus „și a zis sufletul către mine: fericede / cel ce puritatea găzduiește ferice de cel ce ocoleșterăutatea și lângă / izvorul apelor se așază și de luminalumii se lasă purtat pe căile sale” (p. 67). Aceasta și suntpoemele lui Silade, ieșire din rând, „chivoturi” purtătoarede mesaj pacifist, îndemnuri la a fi, confesiuni-spove-danii extinse. Și cum frumusețea îmbracă o infinitate deforme, Silade „păcătuiește” privind totul din jur cu unochi expert, asemenea unui „voaior”-artist ce se fereștesă cadă în plasa ipocriziei: „să nu spui că nu-ți place /să privești o femeie frumoasă cea mai frumoasă femeiedin lume/goală când trece dintr-o încăpere în alta goalăcând se dezbracă/ de frumusețea ei de tinerețea ei”(p. 68).

miniepistolele lui Silade sunt ode închinate iubirii,frumuseții, existenței trăite la cote înalte. Lămurite înfocul dogoritor al cuvântului, „forjate” în „athanor” poetic(în care „piatra filosofală” este tocmai Femeia, cea pre-dispusă la seducție), „alchimia” poeziei lui Nicolae Si-lade este una la îndemână, având un caracteruniversalizant: cu puțină voință, deschizând ochii mari,dându-le voie sentimentelor benefice să se manifesteși să ne cotropească, deszăgăzuind baierele inimii,așternându-se la drum, omul poate recupera oricândstarea paradisiacă, cea care cu-adevărat înalță, conferăSens, cea care permite ca identitatea fiecăruia să nu fiedoar o sumă de limitări sau de documente arhivate, ciilustrare a originalității/unicității din noi. miniepistolelenu contenesc să caute „acele cuvinte magice” (p. 71)spuse in presentia, și nu in absentia. Și cum cuvintelesunt un „vehicul”, poetul, ajuns la maturitate, îșiîmplinește visul de tinerețe, acela de a deveni „un maretaximetrist pe / o dacia 1300 sport” (p. 70), nu într-o „itbfloreasca” (idem), devenită între timp iluzorie, nu con-ducând un automobil, ci călătorind (însoțit sau nu) înlumi poetice de o frumusețe aparte.

Scrisul, indiferent de forma sub care e practicat (cupenelul sau pe laptop), e o „conectare” la sine: „cândmă conectez la mine însumi devin liber devin puternicdevin / și atunci încep să-ți scriu despre devenire des-pre ființare / și în timp ce îți scriu / simt că exist mă simtveșnic precum munții de la băile herculane // stâncilede la meteora alpii francezi sau ca mureșul dunărea”(p. 72). Trăgând cu ochiul înspre timpuri imemoriale,im aginând un refugiu la țară, dar, în același timp, expri-mându-se și prin intermediul inovațiilor în materie de so-cializare, Silade înțelege să se manifeste plenar, să fieprezent. O face când curtenitor, când grav: „niciodatăn-am reușit să aleg între o femeie frumoasă și o cartebună / mi-au plăcut întotdeauna femeile întotdeaunacărțile nu le poți separa / sunt dătătoare de viață amân-două amândouă sunt izvor de iubire și de / înțelepciune

eseu


dar o femeie frumoasă citind o carte bună ehei o femeie// frumoasă citindu-mă ca pe o carte bună în timp ce eucitesc toate / femeile frumoase ca să înțeleg viața șifrumusețea ei și misterul da” (p. 74).

Indiferent că e Marea Mediterană, Marea Egee,Marea Roșie sau Marea Moartă, adevărata mare con-vulsivă, misterioasă, capricioasă și, în același timp fas-cinantă precum o femeie este, pentru Silade, Poeziaînseși. În fața spectacolului naturii, poetul rămâne inter-zis, iar tot ce a acumulat în materie de cunoaștere dis-pare în fața frumuseții valurilor, a insulelor și a plajelorînsorite. Devenit brusc „socratic”, conștientizând că, înraport cu universul, e doar un bob de nisip, singura calede a fi care se conturează la orizont este cea a Iubirii:„cu ochii închiși vei vedea și dragostea ce-nvăluie / totuldragostea din care totul se naște vei privi înlăuntrul tău/ și te vei vedea pe tine însuți și te vei bucura și te veiminuna.” (p. 76).

Potrivit lui Silade, ab initio, cu toții suntem un „pro-dus” al binelui, cu toții avem un fond sufletesc bun și o„genă” cu potențial soteriologic, însă pervertirea,sfârșitul inocenței se instalează brusc la cei predispușila faptul reprobabil, care au nesăbuința să dea luminape întuneric: „toți dictatorii lumii au fost la începutinocenți iată-l pe / hitler scâncind în brațele mamei saleși iată-l pe stalin sărutând / prima oară o fată iată-l pemao la școală învățând alfabetul chinez” (p. 77).

De nostalgie e vorba și în situația în care Silade faceo radiografie a actualei Românii, cândva o țară de po-veste, cu adevărat pitorească, în care geografia e mu-tilată barbar de istoria haină: „iarna în sat drum de oiprin nămeți și sunete de clopoței la stână care / cu fântrase de boi de bivoli de vaci nu pot să uit nu am uitatde capra / neagră din munții carpați de lupii urlând înpădure da ce mult ce mult / ne-am schimbat după douărăzboaie și un comunism eșuat” (p. 79).

Silade ne îndeamnă să privim viața în ansamblul ei,fără ochelari care s-o modifice virtual. Deficționalizareadepinde de fiecare dintre noi, la fel și marjarea pe bu-tada ,viața bate filmul”. Ideea care rezultă de aici e sătrăim cum se cuvine, și nu să ne lăsăm trăiți. Fiecaredintre noi suntem apți de a deveni propriul regizor, pro-priul scenarist, propriul recuziter. Vital este cum „filtrăm”,cum interpretăm ceea ce vedem, ce reținem din filmulnumit viață, cum ne gândim existența, cum selectămpersonajele cu care intrăm în contact: „scoate-ți din cap// pe cel ce gândește în creierul tău așează-te conforta-bil în fotoliul / imax și proiectează și urmărește aceleim agini unice cu tine însuți” (p. 80).

Parte din miniepistolele lui Silade sunt adresate luiDumnezeu, perceput ca o certitudine și nu ca pe undeus otiosus sau deus absconditus. Relația lui cu divi-nitatea ține, cum e și firesc, de domeniul intim, personal,iar comunicarea cu acesta este una directă, fără inter-mediari. Departe de a se crede o ființă perfectă, poetulîși recunoaște deschis nimicnicia, dar e de nezdruncinatcând vine vorba de credința sa. Portretul pe care i-Lface lui Dumnezu e o încercare de (con)figurare a nefi-gurabilului: „dar eu știu că tu ești deasupra și dedesubtdeasupra / și dedesubtul a toate și interiorul și exteriorulși timpul și fărătimpul / și acumul și totdeauna și pretu-

tindenea împlinirea rugilor mele” (p. 82).Poet solar, Nicolae Silade nu contenește să elogieze

viața în scrierile sale. „Viețaș” în toată puterea cuvân-tului, cu o filosofie existențială sănătoasă, simplă, darnu simplistă, el vorbește cu dor, cu dragoste și din dra-goste despre frumosul care îl înconjoară. Într-o vremecând taman urâtul și florile veștede ale răului tind să în-locuiască „corola de minuni a lumii”, demersul optimistal lui Silade este cu atât mai îmbucurător. Felul cum îșigândește volumul de miniepistole, „orizontal”, „pe lat”(a se vedea și prețul pus pe cartea-obiect de artă) esteo formă prin care, din tot noianul de nonvaloare care ela modă astăzi, el se dorește (și reușește să fie) funda-mental și structural „altfel”.

eseu


Partea a II-aDostoievski, psihologul-filosof

E greu să-l urmăreşti pe Ion Fercu cel „Îmbrâncit înParadis”, de fratele său de cruce, Dostoievski FiodorMihailovici. De ce? În primul rând, pentru că măsoară –asemenea mentorului său – prin cuvinte, cele nemăsu-rate. Apoi, pentru că aruncă „a gândului frânghie” înadâncimea fără limite a sufletului omenesc! Iată-l într-oastfel de operaţie, dar în romanul său, Audienţa, 2012:„Oamenii, Adam, sunt pragmatici, trec peste suferinţeleceluilalt, adică şi peste cadavrele prietenilor, pentru căvor să-şi salveze amărâta lor fiinţare. Dar, uneori, maişi clachează. Şi ştii de ce? Pentru că sufletul omuluieste de o rară parşivenie: uneori îl trădează chiar şipe… proprietar. Sufletul este o jucărie delicată; o jucăriecare se poate defecta chiar atunci când ai cea mai marenevoie de ea.” I.L. Caragiale ar fi spus: curat-dostoiev-skian…! Şi totuşi expresia nu-l cuprinde pe filosoful(auto)exilat în Buhuşul, care avea cândva cea mai com-petitivă Fabrică de Stofe din Europa. Astăzi are, înschimb, o Şcoală de Literatură: Ion Tudor Iovian, ElenaCiobanu, Ion Dinvale, Ion Rotaru, Ion Fercu etc.

Remarcaţi, vă rog, excelentul titlu ales pentru parteaa II-a a acestui atipic roman plutitor, eseistico-filosofic,polemic, polifonic, interogativ ce creează, deja, criticilor(nu şi cititorilor!) mari probleme de interpretare. Aşa cumîl cunosc (dacă poţi cunoaşte cu adevărat pe un scrii-tor-filosof!?), autorul mizează pe definiţia pe care adat-o, în stilu-i caracteristic, Fr. Nietzsche, psihologului:„cel ce trebuie să se ferească de el însuşi – ca să poatăvedea.” Ei bine, cât a reuşit autorul acestei (re)con-strucţii erudite – Prin subteranele… –, dar intens sim-

patetică, să se ferească „de el însuşi”, pentru a putea„vedea” un posibil model atemporal de viaţă spirituală?Un posibil geniu al umanităţii? Să reţinem, cartea revelăcu eleganţa filosofului (post)modern, mai ales felul mis-terios, în care se nasc întâlnirile purtătoare de destin!Este vorba în context şi despre efortul lui Ion Fercu, dea-şi găsi locul, menirea, dincolo de instituţii, sisteme po-litice, prietenii de circumstanţă etc.

Dar ca să poţi „vedea” ideii, sentimente, stări, anxie-tăţi, suflete etc. trebuie să fii un maestru al lecturii lente,să te grăbeşti încet, cum ar spune latinul, să fii filosof,adică „un medic al sufletelor otrăvite de fanatici”, al su-fletelor cuprinse total de fanatism, să fii un tip capabilsă gândească/ traducă „pădurea de simboluri” care neînconjoară cu indiferenţa sfinxului. Aşadar, psihologul-filosof de tip dostoievskian trebuie să fie capabil să „semire de propriile sale idei” (Fr. N.), să aibă un ochi epis-temic, intuiţie artistică şi ideatică, să vadă – paradoxal– că Universul se sprijină pe absurdităţi, cum era con-vins Ivan Karamazov, şi, mai ales, să poată alege singurîntre bine şi rău!?

Să poată „vedea” condiţiile tragico-absurde, în careviaţa şi moartea ne sunt date aşa, aici, acum, nu aiureaşi nu oricând. Să înţeleagă că „la acelaşi şir de patimideopotrivă suntem robi, fie slabi, fie puternici, fie geniiori neghiobi” (Eminescu). I.F., el însuşi filosof – şcoalaieşeană a filosofiei româneşti – şi romancier neglijat de„marea critică” (sintagma îi aparţine lui Gr. Codrescu,pe el întrebaţi-l ce înseamnă…) a intuit existenţa înOpera dostoievskiană, a unui simbolic destin al priviriice revelă şi caută sisific, inefabilul şi dimensiunile su-fletului rusesc. Câte popoare, atâtea suflete?! Aşa seexplică prioritatea de semnificaţie şi de parabolă a ori-cărei cărţi dostoievskiene. Unicitatea ei configurează,în fapt, privirea atipică a genialului scriitor rus.

Privirea – simbol suprem al pământenei noastre

Petre Isachi

DOSTOIEVSKI ŞI DRUMUL SPRE CENTRU*

(II)

Fluxul energetic al privirii şihaosmosul dostoievskian

*Ion Fercu, Prin subteranele dostoievskiene, Editura Ju-nimea, Iaşi, 2018

eseu


condiţii itinerante de rătăcitor – ne vizualizează cel maitentant, frumos şi tragic joc de-a existenţa. Poate şi deaici fascinaţia şi patima pentru jocurile de noroc de carea fost toată viaţa, înrobit autorul „Fraţilor Karamazov”…Trebuie să vezi şi să studiezi „privirea” jucătorilor de ru-letă, pentru a intui fluxul energetic misterios, al privirii!Dar pentru a înţelege şi mai bine magia privirii să nuuităm că somnul şi visul izvorăsc din ochi – ca şi dra-gostea, ca şi moartea! Nu întâmplător, artele sculpturalesau picturale sunt fiicele legitime şi moştenitoarele dedrept ale privirii. Să nu uităm privirea Sfinxului, întreba-rea pe care i-o adresează lui Oedip, patricidul şi incestulpredestinat al acestuia, interogaţiile constitutive ale mi-tului şi interpretarea lui antropologică.

Creatorul Soniei Marmeladov intuieşte că prima şicea mai utilă poetică în actul creaţiei este cea a privirii.Ea ne ajută să percepem virtual realitatea: „Dacă vreisă vezi raiul pe pământ, priveşte în ochii unui copil”.Dacă admitem puterile nebănuite şi efectele benefico-malefice sau/ şi malefico-benefice ale fluxului energetical privirii, ne putem explica ipoteza tragică pe care oemite Ilie Bădescu, directorul Centrului de Geopoliticăşi Antropologie Vizuală al Universităţii Bucureşti: trium-ful mondial al „Statului magic”!? Deci, nu statul absurd-kafkian, ci statul-magic dostoievskian sau statul-virtualconfigurat de reţelele de socializare! Să nu uităm ordi-nea cuvintelor din titlul Părţii a II-a: „Dostoievski, psiho-logul-filosof”: priveşti şi apoi gândeşti, analizezi etc.

Cei doi scriitori cu destine aparent aleatorii se întâl-nesc în poetica privirii. Adică în tentaţia imaginarului dea cuprinde farmecul sfânt/ diabolic al Lumii. Tentaţie,simbolică prin excelenţă, care vizează proiecţia sinelui,utopia ca deschidere, reconstrucţie a unei Lumi în des-trămare, aflată simultan, în timp şi în afara timpului.Crescut la şcoala subteranismului dostoievskian era/este firesc ca autorul Ostaticului Umbrariei să aibă oprivire de „cârcotaş”, asupra mentorului. Priviţi-i/ ascul-taţi-i stilul şi veţi înţelege că numele rămâne, ca şiopera, o transcendenţă aşezată pe crucea destinului:„…Ai simplificat prea mult discursul epic, Feodor Mihai-lovici, i-am zis. Ai fi putut-o „transfera” pe Gruşenka din„Fraţii Karamazov”, adorata regină a neruşinării, cum îizici tu, lângă Raskolnicov, pentru a-i face concurenţăSoniei, pe Golgota către ocnă. Ar mai fi sărutat Raskol-nikov, în genunchi, picioruşul Soniei sau s-ar fi aruncatîn poalele Gruşenkăi?... De ce l-ai lipit pe Kirilov, de pis-tol? Puteai să-l agăţi de-un meteorit, de-o cometă. Ho-tăra Dumnezeu nu glonţul, sinuciderea… Dacă lui Aloşai-ar fi trecut un fior mai acătării prin naturelul inocent,atunci când Nastasia Filippovna i-a zgândărit libidoulamorţit, nu crezi că ar fi fost aruncat frumos, graţie sfin-telor/ posibilelor, păcătoşenii, după tipicul canonizăriiprea lumescului Augustin, de pildă, în calendarelesfinte?... Ivan, dragă Feodor Mihailovici, n-ar fi trebuitsă înnebunească? Mă rog, ar fi trebuit s-o ia razna unpic mai mult decât noi, anormalii de serviciu al Lumii.Omul avea un cap atât de asediat de doioridoifacpatru,încât trebuia lăsat să primească o patalama de fiinţăcare are nevoie de contraargumente… Mai ai şi pro-blema aceea cu pruncul Kolea. E prea de tot. Vrea săsufere pentru omenire! E un ambâţ prea mare pentru

vârsta lui, crede-mă!... Nu ne-am armonizat prea multnici în privinţa lui Marmeladov. Atunci când acest decă-zut mi-a spus că orice om trebuie să aibă măcar un locpe lume unde să se poată duce, ca să încerce Salva-rea, m-a cucerit. Îmi venea să-i sărut păcătosul pocal…Când ticălosul Rogojin i-a înfipt Nastasei Filippovna cu-ţitul chiar sub ţâţe, m-am revoltat. Trebuia găsit un altloc, dacă nu puteai evita peşterismul! Nu poţi păcătuiastfel, profanând centrul decent al universului erosului,decât dacă eşti ticălosul ticăloşilor.” (Îmbrâncit în pa-radis).

Îndrăznelile ferculesciene confirmă privirea germina-tivă, plină de tensiuni, nelinişti, taine, mirări etc. speci-fică lui Dostoievski Fiodor Mihailovici. Privire care fie teînalţă în paradis, fie te aruncă în iad. Dar să-l vedem şipe discipolul său, I.F., glosând în Z despre cum „s-auaşezat prăpăstii” peste devenirea umanităţii. Iată-ne(de)căzuţi din ordinea cosmică, striviţi de libertate, nuînsă şi de responsabilitate!? Viziunea ferculescianăpare să o depăşească pe cea a mentorului: „Am ajunso specie defectă, dereglată, Doamne! Ce zici de un noupunct zero al aventurii noastre prin lume? Nu se poatesă nu vezi că între proiectul Tău şi devenirea noastăs-au aşezat prăpăstii. Nici iadul nu mai este precum in-fernul din acel proiect, dacă este adevărat ce spuneAndra că el a devenit neputinţa noastră de a iubi. Nu tepune pe gânduri, Doamne, strigătul Andrei, durereaacestei fiinţe care ne spune că întregul glob pământescnu se poate afla într-o mizerie mai mare decât un singursuflet?”… (Z)

Cei doi prieteni întru spiritul lui Heraclit – I.F. şiD.F.M. – nu au o pasiune pentru filosofia de manual/ ca-tedră, văd realitatea cu ochii proprii (nu înseamnă că ig-noră realitatea kantiană, cea văzută cu ochii omuluicomun), nu scriu şi nu subscriu la „apologia raţiuniipure” (L. Şestov), dimpotrivă, intuiesc conexiunile dintrepeştera lui Platon şi „locuinţa-închisoare” (care-mi amin-teşte de modernul arest la domiciliu al „ocnaşului” con-temporan, fără aplicare către „subteranele umane”!),cercetează cu acribie aparent inexplicabilă, „destine aleexistenţei”, nu părăsesc „diagrama actualităţii”, (de)con-struiesc sub semnul unei subiectivităţi inerente motive,mitologii, filosofii, puncte de vedere etc., înlesnesc citi-torului „întâlniri culturale”, cu anormalii de serviciu aiLumii, cum îi numeşte Ion Fercu-Buhuşanul.

Foarte, foarte important! Autorul pretinde că ne oferăspre lectură o poveste – „povestea mea – despre celcare mi-a spus că 2 . 2 nu este viaţă, ci începutulmorţii…” , cum îmi scrie I.F., în dedicaţia de pe primapagină a romanului polifonic Prin subteranele dosto-ievskiene. Da. Citim o poveste despre cauzele începu-tului continuu al morţii noastre spirituale, morale, o cartedespre stingerea „omului cultural”, cum argumentează,desigur, într-o configuraţie/retorică ce-i este specifică,prof. univ. dr. Mircea Braga, în volumul Ultima fron-tieră. Elemente de teoria lecturii, (Ideea Europeană,2018), fără a pretinde că ar învăţa pe Cineva, „ce, cumşi de ce să citească”…

Coordonatorul Monografiei oraşului Buhuşi – toto poveste (observaţi fibra de romancier a filosofului),dar „de dragoste pe care au zămislit-o vreme de 580 de

eseu


ani” locuitorii urbei – cercetează o bibliografie selectivăşi o bibliografie electronică, ce se întinde între pp. 599-612 (vă rog să remarcaţi tendinţa spre exhaustiv şi ac-tualitatea Titlurilor studiate. Impresionant!) care impunevolumului Prin subteranele… poziţia relativismului ra-dical, atât de evident astăzi, nu numai în lumea acade-mică, ci şi în cea social-politică. Altfel spus, aceastăcarte ce sugerează permanent posibilitatea că „totul efals” este în fapt o afirmare a adevărului – obsesia au-torului volumelor: Jurnal de scriitor, Visul unui om ri-dicol etc. – afirmaţie care este negată violent derelativismul radical al binomului Ion – Fiodor (v. Dosto-ievski, filosofia şi filosofii şi Filosoful Dostoievski).Se ştie: gândirea se poate îndoi de toate, în afară deea însăşi?

Dacă „totul e fals” înseamnă că însuşi relativismulradical e fals, încât gândirea abandonată sieşi nu poatefi decât falsă. La fel sentimentele, instinctele, stările etc.Profesorul şi scriitorul Ion Fercu ne propune, credemnoi, o metodologie a îndoielii: să nu accepţi nimic, fărăsă verifici tu însuţi, cam în felul în care o fac Rascolni-kov, Mîşkin, Stavroghin, Ivan Karamazov, Marele Inchi-zitor etc. Propunându-l pe autorul Fraţilor Karamazovdrept o „bibliografie-hobby”, I.F. de Buhuşi configureazăşi transfigurează simfonic problematica din marea filo-sofie a lumii: omul ca enigmă-ne-nţeleasă, voinţa de pu-tere, suferinţa, înstrăinarea, speranţa, mila, dedublarea,mântuirea religioasă, revolta, iubirea, mântuirea etică,libertatea, frumosul şi arta, destinul, (ne)dreptatea,crima, angoasa, cunoaşterea şi adevărul, „fraternitatealinşorilor”, spaţiul şi timpul etc.

Ce mi se pare mie că revelă, într-un mod original,autorul volumului Prin subteranele… este (co)relaţiaintrinsecă: evidenţa absolută – faţă în faţă cu evidenţaabsurdă. Cu alte cuvinte, distincţia capitală între „muri-tul” ca „absenţă a prezenţei” şi moartea ca „prezenţă aabsenţei”. Prin această prezenţă a absenţei, Fiodor şiIon ne insinuează estetico-filosofic (invers e poate, maicorect?) ideea că „moartea de sine” este tocmaiaceastă conştientizare bruscă şi totală că totul e fals în-cepând cu noi. Conştientizare a morţii ca „existenţă fărădevenire”…

Dar să-i vedem şi opinia lui Mihail Bahtin (v. Proble-mele poeticii lui Dostoievski, 1970) despre (dis)con-fortul ideilor teribile, dostoievskiene, care încântă şidescântă cititorul, fratele nostru, care ne uită sistematic,fără să înţeleagă că despărţindu-se de scriitori se în-străinează de sine: „Cercetând bogata literatură consa-crată lui Dostoievski, rămâi cu impresia că ea nu seoferă la un singur scriitor artist, autor de romane şi nu-vele, ci la o întreagă suită de expuneri filosofice aparţi-nând mai multor scriitori gânditori – Raskolnikov, Mîşkin,Stavroghin, Ivan Karamazov, Marele Inchizitor şi alţii.Pentru critica literară, opera lui Dostoievski apare scin-dată într-o serie de construcţii filosofice autonome şi re-ciproc contradictorii, susţinute de eroii săi. Printre ele,concepţiile autorului însuşi nu figurează nici pe departeîn prim-plan. Pentru unii cercetători, vocea lui Dosto-ievski se contopeşte cu vocile unor eroi ai săi, pentrualţii ea constituie o sinteză sui-generis a tuturor acestorvoci ideologice, în sfârşit, pentru alţii, aceste voci aco-

peră vocea scriitorului.” Excelent remarcat: o suită defilosofii! Nu însă contradictorii, ci complementare! Doarîmpreună, expunerile filosofice înlesnesc drumul dos-toievskian spre „centru”…?!

Toţi cercetătorii, inclusiv filosoful-romancier IonFercu, caută sub „ameţeala” dostoievskiană, aletheia– adevărul privit cu sensul de ne-ascundere, totuşi, ade-vărul aflat lângă un Nu privativ, specific filosofului, psi-hologului şi psihanalistului rus – care coexistă tragic, cusuferinţa, cruzimea, amărăciunea, indiferenţa. Aletheianu se confundă cu Nu-ul ionescian. Important mi separe şi punctul de vedere al scriitorului B. Fundoianu:„Dostoievski ştie ceea ce Heidegger ne ascunde,anume că actul cunoaşterii,că formula lui doi ori doi facpatru, nu constituie doar un simplu proces-verbal deconstatare, ci o artă de temut, îndreptată împotriva ace-lei existenţe care este esenţa Fiinţei.” Filosoful buhu-şean, colaborator al revistelor de cultură din Bacău(Ateneu, 13 Plus, Vitraliu, Plumb etc.), dar şi din Iaşi,insistă pe deosebirile dintre Heidegger, care „aruncă ac-cente pe privaţiune, interdicţie şi contradicţie, în vremece „subteranistul” operează cu suferinţa, cruzimea şiamărăciunea”, încât nu-l poate contrazice pe Dimitri Ka-ramazov, atunci când acesta afirmă, aparent paradoxal,că „Frumuseţea este ceva cumplit şi înspăimântător”!Poate de aceea o căutăm, suntem fascinaţi de ea, darşi fugim de ea…?

Deşi sunt un „bătrân învechit în rele” (Voltaire) şi „unanimal metafizic” (Schopenhauer) influenţat filosofic deI.F. şi F.M.D., nu reuşesc să înţeleg de ce ar putea să-miplacă suferinţa, „teribil, până la pasiune”, să cred căaceastă boală „învie omul din om”, mai ales când ştiucă „omul nu va renunţa niciodată la adevărata suferinţă,adică de la distrugere şi haos. Doar suferinţa este sin-gura cauză a suferinţei”. (v. Suferinţa). Aplecarea spre(auto)distrugere şi haos, condiţia noastră de „iudacain”(= omul ce trăieşte demonic lumea, simultan ziditor decetăţi, etern trădător, dubitativ, (ne)vinovatul urmărit depăcate şi de remuşcări, „criminalul în serie”, orbul, ră-tăcitul, înstrăinatul, „mereu aceeaşi victimă, mereu ace-laşi ucigaş”, simbolul egolatriei neamului omenesc, celce crede că a dobândit puterea de a crea deasupra bi-nelui şi a răului, încât se defineşte opunându-se luiDumnezeu) potenţează boala suferinţei, interpretată,după necesităţi contextuale, drept concept, virtute, calede purificare, viciu, utopie de tipul celei dorite de Kolea:„Vreau să sufăr pentru omenire”, sau autoflagelare cespală păcatele…

Mesajul ar putea fi: să suferim pentru omenire, aşacum a făcut-o Iisus! Oare, întâmplător, Stavroghin pre-feră să rămână cu Iisus Cristos, decât cu „adevărul in-cendiat” (sintagmă ferculesciană), aflat în mişcare şi încontradicţie perpetuă? Până şi succesul ar fi împotrivafirii, credea F.M.D.! În ceea ce priveşte „succesul” la noi,românii, autorul Soniei Marmeladova are perfectă drep-tate! E împotriva firii noastre – nu credeţi – să ducempână la capăt o idee de succes/ schimbare. „Încreme-nim în proiect”, vorba lui Liiceanu. Proiectele autostră-zilor? Proiectul unei „culturi luptătoare”, cum visa unNicolae Iorga? Al unei schimbări la faţă a României,cum o gândea Cioran etc. Deşi suferinţele ne-au însoţit

eseu


de-a lungul Istoriei (nu doar în acest centenar excesivfestivist, cred eu, s-ar putea să nu am dreptate!) nu amobservat să fi înviat românul din român/omul din om…

Demersul auctorial interferează neîncrederea în lim-baj („cuvântul care ascunde”: Nietzsche, Heidegger,Gadamer etc.), cu „gândirea slabă” (Vattimo), cu exer-ciţiul deconstructivist (Derrida) şi potenţează biblic, im-presia de sfârşit al istoriei (Fukuyama) şi al declanşăriiunui post-umanism ireversibil, ce sfârşeşte prin a-şinega subiectul. Nu întâmplător, Fercu insistă pe dife-renţe: „Dacă la grec ideile erau prototipuri ale existenţei(se referă la Platon – n.n.), la Dostoievski ele sunt des-tine ale fiinţării, energii incandescente primare… Strigă-tul rusesc are în fiinţa sa apocalipticul şi nihilismul.”Strigătul românesc îi adaugă – credem noi – resemna-rea şi ortodoxismul de tip gândirist, ce-l ajută pe româ-nul „de pretutindeni”?!, cu puţin noroc, săsupravieţuiască, mai bine zis, să suporte teroarea ab-surdă a istoriei.

Convingerea psiho-filosofului F.M.D., că pentru po-porul rus este esenţială „nevoia de suferinţă perpetuăşi nepotolită, pretutindeni şi în toate” pare să se potri-vească şi poporului român, contaminat superficial, doardin interes teoretic, de faustianismul goethean, de eu-ropenismul clamat în stânga şi în dreapta. Rămâne des-chisă întrebarea: cât întăreşte şi cât spiritualizeazăsuferinţa mentalul colectiv? O certitudine mi se pareconcluzia lui N. Steinhardt, care a experimentat sufe-rinţa, aproape dostoievskian: „suferinţa e veşnic nouă,proteică la infinit, oricând proaspătă”. Cu siguranţă,noutatea acestei boli îndurate „în tăcere”, specifică su-ferinţei din „gulagul” comunist românesc, îl va fi deter-minat pe evreul N.S. să se convertească la ortodoxism!

Umanitatea dostoievskiană de la A la Z devine înacest summum al iluziilor tragice, numit Prin subtera-nele… un personaj colectiv, psihanalizat cu rigoare, deeseistul-romancier Ion Fercu: „Eroii lui Dostoievski sfi-dează aroganţa echilibrului nostru prea cuminte, tern,rostogolind mereu destinul lor în prăpăstii din careuneori reuşesc să evadeze mai frumoşi, mai puternici,mai oameni, chiar dacă simt că acest mod de a trăi îiţine perpetuu aproape de marginile fiinţării. Ei ştiu cămarea taină a existenţei umane nu constă în a trăi, ciîn a şti să trăieşti, că omul este nefericit pentru că nuştie că este fericit. Fiinţe sustrase legii, căzute din ordi-nea cosmică, aruncate în lume, cum va spune Sartre,aceşti eroi sunt striviţi, uneori, de consecinţele libertăţiilor. Conştienţi de posibilele consecinţe, ei şi le asumă,căci au o foame nebună de iraţional, de suferinţă, nutind niciodată către avantaje, aşează mereu libertateadeasupra fericirii.”

Libertatea – paradoxal – nu este un drept, credeBerdiaev, ci o obligaţie. Obligaţia de a-şi fi „singur scopşi nu este un scop pentru altul”, cum a susţinut toatăviaţa, Aristotel. Şi totuşi, o libertate fără limite ucide li-bertatea visată de eroii dostoievskieni. Să ne reamintimce ne spune părintele Karamazovilor: „Nu există pentruomul liber o grijă mai statornică şi mai chinuitoare decâtaceea de-a afla mai degrabă în faţa cui să se plecepână la pământ”, încât el „preferă liniştea şi chiar moar-tea, libertăţii de a alege singur între bine şi rău”. P r e -

destinarea nu poate fi învinsă: „Nu există ceva mai ade-menitor decât libertatea conştiinţei, dar în acelaşi timpnu există ceva mai cumplit”. Aceasta este tragedia omu-lui dostoievskian! Libertatea opţiunii se impune parcăde la sine, cititorului lui I.F.: suferinţa – virtute creştină?Un firesc al fiinţării sau întoarcere la opinia stoicilor cene propun încă, un alt tip de virtute – cea născută dinindiferenţa la durere şi suferinţă?

Kazaciocul estetico-filosofic din Libertatea şi aver-tismentele sale capătă accente dramatice, dacă ob-servăm cât de repede ne îmbătăm cu esenţelemetafizice ale libertăţii. Construite şi centrate pe para-bola biblică a bobului de grâu, care rodeşte doar mu-rind, romanele dostoievskiene (Adolescentul, Idiotul,Demonii, Fraţii Karamazov, Crimă şi pedeapsă etc.)prefigurează toate avertismentele lansate de-a lungultimpului de „Mai marii de serviciu ai Lumii” (I.F.), de lacea a lui I. Kant („Cine se face vierme nu se poateplânge că a fost călcat în picioare”), la Hölderlin („Ceeace a făcut întotdeauna din stat un iad pe pământ a fosttocmai faptul că omul a încercat să-şi facă din el unrai”), la Benitto Mussolini („Libertatea individului trebuiesă devină cât mai restrânsă, cu cât formele civilizaţieisunt mai complexe”), Churchill („Democraţia este ceamai proastă formă de guvernare, cu excepţia tuturor ce-lorlalte care au fost încercate”) şi, să nu-l uităm, KarlPopper („Politica înseamnă alegerea răului celui maimic”) etc. Cum pot fi contrazise aceste avertismente?

La fel de importante mi se par întrebările insolubilecare perpetuează şi potenţează starea de haosmos şide indecizie: * este sufletul cu adevărat liber?; * fericireaautentică nu poate fi dobândită decât prin durere?; * vasalva lumea frumuseţea, în condiţiile în care „frumosuleste ceva cumplit, înfiorător”?; * măreţia îşi află obârşiadoar în umilinţă?; * nu putem trăi fără să tiranizăm/ tră-dăm şi fără să fim tiranizaţi/ trădaţi?; * ce să alegem:Dumnezeul-Om (v. Kirilov din Demonii) sau Omul-Dumnezeu (v. Aşa grăit-a Zarathustra)?; trăim în cos-mos sau în haosmos?; suicidul ar demonstra că existălibertate absolută?; au banii, în primul rând, o funcţiemetafizică? etc.

Sisific insistă Ion Fercu, asupra haosmosului: „Tipa-rele sunt făcute ţăndări. Omul din subterană definit deînsuşi Dostoievski ca fiind paradoxalist… Eroul luiF.M.D. nu trăieşte nici în kosmos, nici în haos. Nu esteprizonierul ordinii sau dezordinii absolute. El fiinţeazăîntr-un univers hibrid, în haosmos , la limita mereu tra-gică dintre ţicneală şi luciditate, trăieşte în mrejele unuiechilibru inedit, dostoievskian, care sfidează orice legi-tate.” Să fie născut aşa-zisul „echilibru inedit” (după noi,mai curând, dezechilibru) de taina nepătrunsă a frumu-seţii lumii/ omului? Acolo unde se dă lupta între Diavolşi Dumnezeu, în acel „câmp de bătălie” numit sufletulomului? Utopia că doar luptând „cu obişnuinţa şi vomdeveni Zei” se loveşte de fatalul şi eternul „zid” ce neobligă să trăim la nesfârşit, conform algoritmului fiinţării.Nu cumva pactul cu „zidul”/ hotarul/ interdicţia figurează„un spectacol pentru a potoli foamea ridicolului”? (v.Zidul)

Omul dostoievskian încredinţat „de originea ome-nească a tot ce-i omenesc” este fiul revoltei, al demni-

eseu


tăţii sinucigaşe şi al convingerii camusiene că orice des-tin poate fi „depăşit prin dispreţ”. Acest tip de om nu ad-mite să fie o „banală clapă de pian”, se vrea un căutătorde frumuseţe şi de bine, inclusiv în propriul suflet, unsfidător, un revoltat cioraniano-ionescian ce striveşte si-sific „zidul” şi paradigmele existenţiale, ce se doreşte oîntruchipare a principiului psalmic: „Înţelepţeşte-mă şivoi fi viu”. De reţinut rolul sapienţialităţii în (in)ecuaţiaexistenţială, simultan sublimă, tragică şi absurdă!

Iată cum vede filosoful Ion Fercu, sfidarea subtera-nistului ce expulzează omul din omul pe care-l trimitecând către Dumnezeul Om, când către Omul Dumne-zeu: „Zidul dostoievskian este şi numele dat prăpăstiilordintre Om şi Lume, dintre Eu – Tu, dintre Eu – Eu, dintreinfernul din noi şi infernul din alţii. Este limita pe careumanul încearcă s-o depăşească, iar omul, negator prinexcelenţă de limite, încearcă, atunci când se loveşte ob-sesiv de el, să cugete după sugestia unui eseist carene spune că eşecul este locul din care te ridici pentru amerge mai departe. Zidul subteranistului dostoievskiannu este doar numai spaimă şi eşec. Prin metafizica re-nunţare la acel 2 . 2 = 4, la nenorocitul nostru algoritmal fiinţării, zidul poate fi învins, cel puţin uneori.” Totuşi,fiinţa care sfidează legile naturii este o fiinţă sortită eşe-cului! Se ştie, nu există revoltă fără pedeapsă. De cesfârşeşte în nebunie, revolta raţiunii lui Ivan Karama-zov? Ivan îşi pierde minţile, pentru că nu a avut curajulsă semneze pactul faustic?, se întreabă nu fără temeiautorul volumului Prin subteranele…: „Tare mai eştiprost,zău! Prost ca noaptea! (…) Ce-ţi închipui c-o sămă dai gata cu realismul tău, c-o să mă faci să cred căexişti într-adevăr? Ei uite că nu vreau să cred! Şi n-amsă cred!”

Cele trei ipostaze fundamentale ale fiinţării, Dimitri(hedonistul), Ivan (filosoful, intelectul, raţiunea), Alexei(credinciosul, „simbol al trăirii spirituale şi al apropieriide Dumnezeu”) plus Fiodor Pavlovici Karamazov, tatălcelor trei fii, „depravatul”, dar şi bastardul Smerdeakov,configurează ideea că nu doar religia, mitologia,(ne)credinţele, eresurile, ritualurile, moravurile etc. sepetrec înspre şi întru un Centru, ci şi fiinţarea. La nivelintegrator atingerea „Centrului” căutat de F.M.D. repre-zintă situarea într-un „punct” – în ordinea terţului inclus– unde nu se cunosc antinomiile şi unde disjuncţiile îşigăsesc rezolvarea. Originalitatea romanului eseistico-filosofic al scriitorului dostoievskian Ion Fercu constă înconfigurarea existenţei ce depăşeşte mereu secvenţia-lul şi se concretizează în drumul şi în căutările genialuluiscriitor rus. Istoria se desprinde în cele peste 600 depagini ale cărţii, drept marcaj al neantizări ontologicului.Fiinţarea pare să fie asemenea celei asumate şi de Mir-cea Eliade: „Îmi dau acum foarte bine seama de toateprimejdiile pe care le cuprinde această îndelungată cău-tare – în primul rând, riscul de a uita că am un ţel, cămă îndrept undeva, că vreau să ajung la un CENTRU.”

Miracolul întâlnirii nemijlocite cu Satana (v. Diavolulşi filosoful) este (im)posibil într-o lume locuită de atei,lume în care „Dumnezeu a murit”? Argumentele diavo-lului pot fi cu greu combătute: „Când cineva este silit săcreadă, ce valoare mai pot avea convingerile lui? Încazul acesta, niciun fel de valori, nici chiar cele mate-

riale, nu folosesc la nimic. Toma a ajuns să creadă nupentru că l-ar fi văzut cu ochii lui pe Hristos înviat dinmorţi, ci pentru că era înclinat să creadă înainte de a fiavut prilejul să-l vadă.” Diavolul dostoievskian – nespune Ion Fercu – nu dispune de măreţia şi grandoareatransfigurărilor lui Goethe, Milton, Byron, Lermontov,Madách Imre, Thomas Mann ş.a., el este umanizat deraţionalul Ivan, care intuieşte „filosofia de mâine” ivitădin principiul nietzscheean: „Dacă Dumnezeu nu există,atunci totul este permis”?! Dar nu a murit oare şi Lucifer,s-ar putea întreba Măria Sa Cititorul? Sau de ce numoare şi Lucifer…?!

Legenda Marelui Inchizitor din centrul romanuluiFraţii Karamazov nu reprezintă doar un rechizitoriu dis-perat împotriva lui Dumnezeu/ Cristos, ci şi o condam-nare sarcastică/ ironică a libertăţii: cauza paradoxală atuturor relelor?! Discursul Marelui Inchizitor este para-bola idealului nihilist: dă-i omului pâinea şi circul pămân-tesc cu preţul libertăţii sugerate/ asigurate de Cuvântullui Dumnezeu, care însă nu te obligă să crezi, cum in-sinuează Diavolul…

Profesorul şi filosoful Ion Fercu interpretează şi lite-

eseu


raturizează eseistic, genialitatea scriitorului rus, pe careLegenda Marelui Inchizitor, nu-l împiedică să fondezepsihohristologia ce poate fi folosită de credinciosul au-tentic ca hristoterapie. Prin subteranele… revelă ne-ostentativ, originalitatea teologică şi arta scriitorului rus,de a include parabolele evanghelice în substanţa şi pro-blematica romanelor sale. Parabolismul îi asigură nudoar „depăşirea simplei reflectivităţi în accesarea pro-funzimii sensurilor” (I.F.), ci-i şi singularizează scriituraprin configurarea unei relaţii atipice dintre sacru şi pro-fan. (v. Parabole dostoievskiene).

Comparaţia dintre operele unor scriitori precum Ga-briel García Márquez, A. Gide, Thomas Mann, WilliamFaulkner, Albert Camus, Franz Kafka, Bertolt Brecht,Boris Pasternak, Mihail Bulgakov, Dino Buzzati ş.a. şiromanele dostoievskiene: Fraţii Karamazov, Crimă şipedeapsă, Idiotul, Demonii evidenţiază metafizicaprofundă a filosofului/ psihologului, poetica tainei ceconfigurează omul ca o enigmă eternă. Vă rog să-mipermiteţi, în încheiere, să citez câteva rânduri pentru ci-titorii mai puţin familiarizaţi cu „viermele” lubric ce ase-diază tainele omului dostoievskian: „Noi, toţiKaramazovii, suntem la fel, şi în sufletul tău, îngere,viermele trăieşte şi e sortit să dezlănţuie adevărate fur-tuni! Furtuni, îţi spun, fiindcă desfăşurarea se dezlănţuieca o furtună, mai aprigă chiar decât o furtună! Frumosuleste ceva cumplit,înfiorător! Înfiorător, înţelegi? Pentrucă nu poţi să-l cuprinzi, nu poţi să ştii ce-i acolo, în fond,şi nici n-ai cum să ştii, fiindcă Dumnezeu ne-a pus înfaţă numai enigme. Aici se întâlnesc toate extremele, şitoate contradicţiile sălăşluiesc laolaltă.”

Sunt sigur că aţi reţinut: „viermele” e sortit! Enigmafrumuseţii e sortită să dezlănţuie sufletul împărţit, sfâşiatal bărbatului: „Şi apoi, nu pot să suport gândul că uniioameni cu suflet şi luminaţi la minte încep prin a slăviidealul Madonei, ca să ajungă pe urmă să năzuiascăspre alt ideal, idealul Sodomei! Dar şi mai îngrozitoreste atunci când omul în al cărui suflet sălăşluieşteidealul Sodomei nu înseamnă că-şi întoarce faţa de lacelălalt ideal al Madonei, fiind singurul care-l însufle-ţeşte şi pentru care inima lui arde, arde cu adevărat, caîn anii neprihănitei tinereţi. Nu, sufletul omului e larg,mult prea larg, n-ar strica să fie puţin îngustat! Dracu săînţeleagă! Acolo unde mintea vede numai ruşine, inimadescoperă frumosul. Poate, oare, Sodoma să repre-zinte frumosul? Crede-mă că pentru cei mai mulţi oa-meni frumosul este însăşi Sodoma! Poţi tu să dezlegitaina asta?”

Întrebarea este dacă zbuciumul lui Ivan, trăirile, cre-dinţele şi enigmele lui, etern nerezolvate, se petrec în-spre şi întru un Centru sau ne rătăcim – predestinat –pe un asemenea drum, într-o asemenea misterioasăcăutare?! Stareţul Zosima este însă încântat de sufletul„ales” al lui Ivan Karamazov, cel convins că dacă nuexistă nemurirea sufletului, nu există nici virtute, pecare-l sfătuieşte: „Mulţumeşte-i însă Creatorului că ţi-adat un suflet ales, în stare să fie chinuit de o asemeneasuferinţă, să cugete la cele mai presus de fire şi să râv-nească la ele, căci viaţa noastră în ceruri este. DeaDomnul ca hotărârea la care să vă ajungă inima dumi-tale s-o poţi dobândi aici pe pământ. Blagosloveşte

Doamne, căile robului tău!”În Partea a III-a, Nuanţele Strigătului – *Singură-

tatea; * 2 . 2 = 4, formula morţii; * Dublul dostoiev-skian; * Crima; * Criminalul ca doctrină;Sinuciderea; * O aiureală: Dostoievski, comparat cuHitler – pe care o vom interpreta în numărul următor alrevistei „Pro Saeculum”, vom căuta, împreună cu auto-rul volumului Prin subteranele…, să răspundem la în-trebarea: de ce Karamazovii sunt bântuiţi de TainaRăului, taină pe care nicio teologie/doctrină nu o poatejustifica, deşi nicio justificare sau explicaţie nu schimbăfascinaţia Sodomei!

Aţi remarcat deja că pentru a înţelege „povestea” luiIon Fercu-Buhuş, despre cel ce i-a spus că „2 . 2 nueste viaţă, ci începutul morţii” trebuie să-l (re)citim peF.M.D. S-ar impune o lectură bacoviană: Singur, singur,singur…!

decembrie 2018, Bacău(continuarea în nr. următor)

eseu


Dacă nu asimilăm restrictivul ai dreptul să cu facul-tativul ești liber să, înseamnă că înțelegem conformita-tea cu norma ca a fi altceva decât exercițiul de liberăvoință și astfel avem considerentele minimale, dar sufi-ciente ale unei divagații. Desigur că diferențierile se facîn altă parte detaliat sub determinare strict profesionalăsau sub interese culturale cu titlul de drepturi și libertăți.Și, până la urmă, orice eventuală confuzie va fisancționată, firește, în jurisprudență doar când aduceprejudicii în drepturile și libertățile celorlalți.

Uitați-vă, de pildă, la joaca unui grup de copii și vețiînțelege de ce atunci când norma impune ceva, cei carenu subscriu convenției părăsesc jocul în numelelibertății. Jean Piajet, se știe, a consacrat acestor as-pecte, doar aparent minore, un studiu de referință pri-vind întemeierile morale ale viitorului adult (Teoriadezvoltării morale prin joc). Acolo se făcea observațiacă și când subscriu normei, copiii joacă preoperaționalpropria versiune a aceluiași joc în virtutea unui egocen-trism greu modelabil înainte de perioada operațională.Aşa se face că un copil de vârstă mijlocie, argumentaPiaget, va considera mai puțin vinovat un alt copil carea spart o farfurie intenționat decât un altul care, neatent,a spart un set de farfurii în timp ce se juca și asta pentrucă, în judecata lui, nu intenția este criteriul vinovăției, cimărimea prejudiciului.

În plus, nota undeva medievalistul olandez JohanHuizinga (Homo ludens), jocul își continuă funcțiile mo-delatoare până la vârsta maturității; subspecie culturală,jocul, sub diferite forme, va însoți ca bucurie a spirituluitoate vârstele omului, iar psihoterapia prin joc, de pildă,în acest temei e o soluție medicală cu rezultate durabile.Însăși civilizația umană se naște și se dezvoltă în joc șica joc. Și nu trebuie să fii pedagog ca să observi că uncopil se joacă numai dacă e cu adevărat liber și dacă esănătos. Jocul, nu joaca, accede cu toată ne-seriozita-tea lui spre cultură, aceasta fiind ea însăși, cum vomvedea, o subspecie ludi, aidoma comicului.

Potrivit observațiilor aceluiași Huizinga, jocul nu intrăîn relație nici cu Adevărul și nici cu Binele, fiindcă aces-

tea i-ar prisosi și e posibil ca tocmai din această cauzăjocul să se situeze în interiorul esteticului, condiția luide libertate fiind similară cu aceea a artistului; joculîntrunește funcția de exprimare, apoi funcția de afirmare(crește tonusul vital al individului), creează ordine și pre-figurează idealuri sociale. Ordinea jocului presupuneresponsabilitate colectivă transmisibilă, cooperare, ega-litate și autoritate. În raportul lui cu jocul, copilul mic segăsește într-o etapă heteronomă, când cei mai mari îiprescriu regulile, iar el trebuie să le accepte, altfel nureușește să se încadreze în joc.

Trece mai târziu la etapa de autonomie, când el sesustrage constrângerilor adulte din rațiunea că poatesingur să-și gândească și să-și urmeze normele, în spe-cial conduita de rol, norma morală. Să remarcăm că defiecare dată jocul își păstrează nevoia de libertate ca ocondiție fundamentală; în definitiv, cum sublinia Kant(Bazele metafizicii moravurilor), omul, de-a lungulexistenței sale, nu concepe cauzalitatea voinței propriialtfel decât sub ideea de libertate. Pasiunea jocului,deci, nu poate atinge plăcerea decât în condițiile mani-festării voinței sub garanția libertății efective. Pasiuneaaceasta îi face pe actanți captivi ai normei, ai scenariu-lui, ai inventivității, ceea ce își găsește contiguitateauneori în furia rituală, în coribantism. Chiar și captivita-tea creației atinge tensiunile jocului; Socrate identifica,astfel, nebunia poetică întreținută de muze, nebuniaerotică sau afrodisiacă, alături de nebunia profetică sauapolinică și de nebunia telestică sau dionisiacă.

Cu o funcție evidentă de defulare controlată a ten-siunilor în sensul socializării, jocul reclamă încă o verigălipsă dintre specia umană și individ, căreia îi răspundeîn context antropologic cu impulsul ludic, conform teorieischilleriene a jocului. Popoarele care își refuză joculsunt, într-adevăr, crispate, îmbătrânite, reci și pot să-șidescarce tensiunile ludice în mod surprinzător.

Istoria europeană a consemnat de-a lungul său câ-teva situații excesive cu implicarea jocului, asimilate psi-hozelor și contagiunii, ale căror cauze rămân încă subsemnul misterului. Să ne amintim, de pildă, de cei doi-

Iulian Chivu

JOCUL, RÂSUL, MINCIUNA...

Despre libertăţile spiritului:

eseu


sprezece țărani care, pe la începutul sec. al XI-lea, audansat până la epuizare câteva luni, la Kolbig, afurisițide preot că au întrerupt slujba de Crăciun; apoi, în sec.al XIII-lea, circa două sute de oameni au dansat laUtrecht, pe podul de pe Meuse, până ce acesta s-aprăbușit; ceva asemănător se întâmpla și în 1374, laAachen; fenomenul a avut cea mai mare amploare însăla Strasbourg, în 1518, când o femeie (Frau Troffea) adeclanșat așa-zisa „ciumă a dansului” atrăgând alți vreopatru sute de „ciumați” care, în paranoia lor, au devastatcentrul orașului. La italieni, mania asta se numea „ta-rantism”, după preferința exclusivă a dansatorilor pentrutarantella. Făr să confundăm jocul cu dansul (genul cuspecia), precizăm că de la joc și funcțiile lui psiho-so-ciale la furia dansului e cam aceeași distanță ca de lafiresc la nefiresc și de la normalitate la patologic. Lucru-rile nu stau prea diferit nici în cazul râsului ‒ ca necesi-tate a spiritului și întâmplare exterioară lui totodată,dacă pornim de la veselia cu care se însoțește jocul șicare devine apotropaică în cazul dansului ritual (la noi,Călușul, Dansul Cununii etc.).

Ca și jocul, râsul are și el determinări de libertate șide sănătate, deși este spontan și exterior voinței noas-tre, iar durata lui, tocmai de asta, este în funcție de lua-rea la cunoștință, urmând a se stinge odată cu trecereastraniului spre banal. Comicul, care produce în chip fi-resc râsul, nu poate exista în afara a ceea ce este pro-priu-zis uman – constata Henry Bergson (Râsul). El nupoate să-și producă efectul, adăuga filosoful francez,decât cu condiția de a cădea pe o suprafață a sufletuluicalmă și unitară și nu poate fi gustat decât în societate,unde își caută ecoul. Același lucru îl observase și RenéDescartes (Pasiunile sufletului) și spunea că nu este unlucru necuviincios să râzi când auzi o ironie a altuia.

S-a scris mult despre râs și totdeauna în chip inte-resant: Philbert, Le rire, 1883; Lacombe, Du comique etdu spirituel,1897; Lipps, Komik und Humor, 1898 etc.Au făcut interesante notații despre râs și anticii; grecii,de pildă, au notat primii că omul este singurul animalcare râde (mónon zóon ghelón). Latinii au preluat și eiaceastă remarcă (unicum animal ridens), deși nu putu-seră să ia de la greci toate categoriile râsului; dacă gre-cii atingeau injuria (loidoria), la Roma se cobora doarpână la zeflemea și la cinism – înjurăturile grecești nuputeau fi traduse întocmai în latină.

Romanii aveau un umor mult mai subtil, chiar șiatunci când era chemat să releve tendințe cinice. Ci-cero, de pildă, văzându-și ginerele, pe Lentulus, încinscu o sabie destul de lungă avea să întrebe ironic: Quismeum generum ad gladium alligavit?(Cine l-a legat peginerele meu de sabie?). Condiția unei glume bune, laromani, era de fiecare dată ridiculum praeter expecta-tionem (gluma să întreacă așteptarea). Nu este o nou-tate deci că umorul se diferențiază de la un popor laaltul în funcție de cultură și temperament, tot așa cumoamenii aceleiași comunități nu se amuză la orice ca-tegorie de glumă fiindcă selectivitatea lor e în funcție deexigențe, de educație, de cultură și mai apoi de gustum.

Pretutindeni însă, gluma, mai eficientă când e spusăcu seriozitate, trebuie să producă râsul și să atingă mo-

ravurile. Spiritul românesc, adesea flecar, e mai robustdecât la alții tocmai prin sursele umorului și nu prin re-sursele lui; latența găsește mijlocul nu invers! Umorulromânului e sinonim doar în dicționare cu amuzamentul,cu bucuria, cu desfătarea, cu veselia, cu farmecul, oracestea, o probează antologiile, sunt numai intensități,nuanțe și chiar consecințe ale lui.

Personal, cred că umorul nu are sinonime; comicul,da. Râsul nu are grade, nici nuanțe – el e pur și simplurâs. El se declanșează spontan, ca ripostă lipsită deipocrizie și lovește fără să vadă unde a lovit. Cu spiritulhimeric e altceva. El știe să disimuleze, să își ascundăîn exaltări duplicitatea, e rezonabil doar ca să se punăîn evidență și, mai mult, e dezirabil chiar și când minte,că până și zeii acceptă mai degrabă o minciună decâtsă li se ia numele în deșert.

În perioada preoperațională a copilăriei operează deregulă justiția imanentă, dar și justiția retributivă, scrieJ. Piaget (La psihologie de l´enfant; IV, § 5.3). Totatunci, copilul primește adesea consemnul de a spuneadevărul înainte de a înțelege valoarea socială, datorităsociabilizării insuficiente și uneori înainte de a putea de-osebi înșelarea intențională de formare a realului. Min-ciuna, mai ales în copilărie, nu numai când e nevinovatăfantezie, pretutindeni proclamă în numele a ceea ce re-clamă; creează un verosimil artificial și îl propune cunonșalanță bunei credințe sau credulității celorlalți fărăîndoială cu un scop ascuns, însă niciodată fără scop.

Să ne amintim cum renascentistul Michelangelo, înadolescență, creează o statuie căreia îi dă o față ar-haică și o vinde ca antichitate autentică lui Raffaele Ria-rio contra unei sume importante, însă falsul va fidescoperit în scurtă vreme de cardinalul înșelat. Ulte-rior, sculptura restituită și-a câștigat celebritatea însădin alte motive. Despre Marco Polo se știe că în carteasa Il Milione relatează impresii din călătoria sa în Tibet,în Mongolia și în China pe unde de fapt nu a ajuns ni-ciodată. Magicianul shakespearian Prospero, din Fur-tuna, nu-și onorează niciodată promisiunile așa decredibile, apoi exemplul intrigantul Iago – din Othello.La fel Darcy al lui J. Austen (Mândrie și Prejudecată) sefolosește de o minciună spre a face un lucru nobil, darși de această dată adevărul, potrivit regulii generale, vafi recunoscut în cele din urmă. Nu mai amintim că în fol-clorul celor mai multe popoare și în literatura pentrucopii minciuna ajunge să creeze eroi simbolici: Păcală,Nastratin Hogea, Pinocchio, Baronul Munchausen ş.a.

Dintotdeauna și la toate civilizațiile, oamenii au mințitîn diferite chipuri și din diferite cauze: de teamă, din va-nitate, din diplomație sau pur și simplu pentru a deturnaopinii, reacții, atitudini, efecte etc. Și încă se minte celmai frecvent de frică, din lașitate, de rușine punând înjoc, în funcție de intenționalitate, stima de sine, propriaimaginea morală. Sf. Augustin (Despre minciună) pro-punea un discernământ atent: Se cade, prin urmare, săse cerceteze cine este mai degrabă mincinos – cel carespune ceva fals ca să nu înșele, sau cel care spuneceva adevărat ca să înșele, câtă vreme unul știe sausocotește că spune ceva fals, iar celălalt știe sausocotește că spune ceva adevărat.

eseu


Filosoful teolog Augustin de Hipona se apropiaseastfel de celebrul paradox al lui Epimenide din Knossospentru a cărui dezlegare poetul Filetus din Cos și-a irositmai toată viața fără a-l lămuri vreodată și câtuși depuțin. Cum știm, cretanul Epimenide, venind în Greciacu corabia, le spune celor de la țărm care doreau să-lcunoască: Toți cretanii sunt mincinoși. Mai târziu însă

va repeta adăugând: Toți cretanii sunt mincinoși și euspun numai adevărul! Paradoxul rămâne și astăzi des-chis ipotezelor. Așadar, suntem liberi să reflectăm, dacăne ispitește și nu ne este îndestulător conceptul! Para-doxele vieții contemporane oricum sunt la limita absur-dului, superficiale și mai puțin inteligente.

Traian D. Lazăr

DIALOGUL ROMÂN-MAGHIAR(I)

Filozofii Martin Buber, Franz Rosenzweig, GabrielMarcel, Maurice Merleau-Ponty și E. Levinas considerăorice relație discursivă între oameni drept dialog. Dedu-cem, de aici, că raporturile milenare stabilite între ro-mâni și unguri pot fi cercetate și prin prisma conceptuluide dialog. Sunt raporturi complexe, desfășurate la nivelstatal (între Vechiul Regat/România și Austro-Ungaria/Ungaria), la nivel provincial (între românii și un-gurii din Transilvania; între românii din Transilvania șistatul maghiar) și local (în așezările umane, cupopulație română și maghiară, din Transilvania, Banat,Crișana, Maramureș).

Cele trei volume ale lucrării istoricului Petre Țurlea,Români și unguri, 1918-1940, 1940-1945, 1945-2018(Editura Karta-Graphic, Ploiești, 2018), constituie osursă excelentă de informații, o paletă largă de inter-pretări, un bogat depozit de documente și imagini avândca obiectiv cercetarea evoluției relațiilor româno-ma-ghiare, ca dialog interetnic.

Teoreticienii conceptului de dialog, menționați maisus, analizându-l în modul specific filozofiei, au postulatmanifestarea lui în două ipostaze: EU-TU, EU și TU. Îndialog, partenerii sau reprezentanții lor ocupă roluri dis-tincte în funcție de modelul adoptat, de modul în carese desfășoară acțiunea.

Din 1883, sub presiunea faptului că România intraseîn Tripla Alianță fiind, deci, aliata Austro-Ungariei, dia-logul statal dintre România și Ungaria s-a desfășurat înforma EU și TU.

După opinia unuia dintre filozofii dialogului, GabrielMarcel, un dialog autentic nu poate avea loc decât întredouă entități distincte, EU-TU, care să nu fie cuprinse

într-un ansamblu. Gabriel Marcel apreciază că dialogulîn forma EU și TU este lipsit de autenticitate și nu oferăsoluțiile așteptate. Totuși, filozofia politică susține că șidialogul în forma EU și TU poate avea autenticitate,chiar dacă părțile sunt cuprinse în același sistem(aceeași structură) fiind „silite” să conviețuiască (pașnic)ori să promoveze o politică de toleranță.

Faptele istorice, relative la dialogul româno-maghiar,confirmă aprecierea lui Gabriel Marcel. Tratativele (dia-logul provincial) din 1913, dintre PNR din Transilvaniași guvernul Lukács au eșuat, ceea ce a contribuit la ru-perea dialogului statal dintre România și Austro-Unga-ria, iar din august 1916 cele două state s-au aflat înrăzboi. Forma discursivă a raporturilor româno-ma-ghiare la nivel statal, provincial și local a fost înlocuităcu violențe și măsuri represive, în perioada 1916-1918.

Spre sfârșitul perioadei, când înfrângerea Austro-Ungariei se contura clar, autoritățile statului maghiar(guvernul Károlyi Mihály) au revenit la dialogul provin-cial (forma discursivă) în relațiile cu românii transilvă-neni, acceptând tratativele de la Arad (13-15 noiembrie1918) cu Partidul Național Român. Dar au promovat șiformele violente, mai ales după eșuarea tratativelor, în-cercând să împiedice întrunirea de la Alba Iulia și exer-citarea dreptului la autodeterminare de către români.

Consiliul Național Central Român a încercat să dearelațiilor cu ungurii o turnură discursivă. Hotărârea MariiAdunări Naționale de la Alba Iulia prevedea unirea Tran-silvaniei cu România, autonomia provizorie/temporarăa provinciei și drepturi democratice pentru toatenaționalitățile: „1. Deplina libertate națională pentrutoate popoarele conlocuitoare”.

eseu


La 9/22 decembrie 1918, ungurii au convocat o adu-nare națională la Cluj, care nu a acceptat Hotărârea dela Alba Iulia, deși aceasta reprezenta voința majoritățiipopulației provinciei și asigura libertăți tuturornaționalităților. Adunarea s-a pronunțat pentrumenținerea Ungariei Mari și a promis „autonomia de-plină și egală pentru toate minoritățile naționale”. Sepărea că se va ajunge la un dialog româno-maghiar deforma EU și TU

Dialogurile de acest fel constituie, după opinia luiM. Buber, o coprezență armonioasă, un joc de reflexiiîntr-o oglindă, un joc corect, obiectiv. E. Levinas susțineînsă că dialogurile de forma EU și TU sunt o relație deinegalitate, fiecare căutând să-l supună pe celălalt, să-lconvingă și să-l facă să accepte punctul său de vedere.

Profitând de faptul că, în conformitate cu prevederilearmistițiului de la Belgrad dintre Puterile Aliate și Unga-ria, armata română nu putea depăși linia Mureșului sprevest, astfel că cea mai mare parte a Transilvaniei,Crișana și Maramureșul se aflau sub controlulautorităților maghiare, guvernul de la Budapesta (Káro-lyi Mihály) folosind formațiunile paramilitare a ignoratdialogul provincial și a dus o acțiune de forță împotrivaromânilor. Consiliul Dirigent și populația română din par-tea liberă a Transilvaniei au răspuns cu forța celor cecontestau Hotărârea de la Alba Iulia. S-a cerut șiintervenția armatei române, iar Puterile Aliate au accep-tat înaintarea acesteia la nord-vest de linia Mureșului.

Volumul I al lucrării profesorului Petre Țurlea expuneo amplă documentare privind violențele și crimele co-mise de forțele paramilitare secuiești și maghiare contraromânilor. O sinteză a acestora e cuprinsă în MemoriulUniversității București înaintat Marilor Puteri, înainte demartie 1919.

În timpul guvernului bolșevic maghiar condus deBéla Kun, atrocitățile contra românilor au continuat. Pu-terile Aliate au decis să acționeze militar contrabolșevicilor din Ungaria (aprilie 1919). Armata românăa avut rolul principal în această acțiune, cucerind Bu-dapesta și înlăturând guvernul bolșevic. ConducereaUngariei a fost luată de amiralul Horthy. La 4 iunie 1920,la Trianon s-a semnat tratatul de pace dintre PuterileAliate, inclusiv România și Ungaria.

La tratativele de pace, România și Ungaria s-au aflatimplicate într-un dialog de forma EU-TU în care fiecareparte își putea expune și promova deschis interesele.Dar, aflată în postura de stat învins în război și din ne-voia de a nu fi izolată, precum Rusia sovietică și lăsatăîn afara sistemului politic european în curs de formareîn Europa postbelică, sistemul de la Versailles, Ungariaa fost nevoită să fie maleabilă și „înțelegătoare”, accep-tând și condiții de pace mai puțin favorabile. Iată decimotivele pentru care, în perioada interbelică, Ungaria adus o politică de revizuire a tratatului de la Trianon și,în principal, a prevederii referitoare la unirea Transilva-niei cu România, recunoscută de ea prin semnarea tra-tatului. A acționat, astfel, împotriva unui principiu debază al dreptului internațional conform căruia pacta sunt

servanda (tratatele trebuie respectate). Istoricul Petre Țurlea aduce o contribuție însemnată

la definirea corectă a conceptului revizionismului ma-ghiar, acțiune complexă de înlăturare a consecințelorHotărârii de la Alba Iulia de rupere a Transilvaniei, Ba-natului, Crișanei și Maramureșului, de Ungaria. „Întrucâta început odată cu Hotărârea de la Alba Iulia din 1 de-cembrie 1918, revizionismul unguresc nu se raporteazăla Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920. Ceea ce îinemulțumea pe unguri – Unirea Transilvaniei cu Româ-nia, Unire pe care doreau să o «revizuiască» – era unact de voință al Poporului Român, cel din 1 decembrie1918. Trianonul doar îl consfințise pe plan internațional.Revizioniștii unguri s-au referit mereu la Tratatul de laTrianon din două motive. Mai întâi, pentru a nurecunoaște faptul că Unirea Transilvaniei cu Româniafusese un act de voință al românilor majoritari în pro-vincie și, deci, un act democratic, pe care nu-l puteaicontesta decât prin nerecunoașterea dreptului popoa-relor de a-și hotărî singure soarta – principiu care a gu-vernat evoluția Omenirii, cel puțin teoretic, la începutulperioadei interbelice. În al doilea rând, raportareaacțiunii revizioniste doar la Tratatul de la Trianon făceaposibilă o dublă interpretare: România Mare ar fi ocreație a Marilor Puteri, nu a românilor, care se bazaupe drepturile lor istorice și demografice, ar fi reprezentatdoar o pedeapsă la adresa Ungariei pentru acțiunea eidin timpul Primului Război Mondial. De aici ideea că totMarile Puteri puteau și să modifice ceea ce hotărâserăca un act punitiv în 1920” (I, pp.15-16).

Obiectivul primului volum al lucrării este de a „trataprioritar problema revizionismului unguresc în RomâniaMare” (p. 7).

Ajunsă membră a sistemului de la Versailles, Unga-ria a desfășurat, de pe o poziție de egalitate cu fostelestate învingătoare, inclusiv cu România, un dialog deforma EU și TU, dialog lipsit de autenticitate, întrucâtpartenerii nu-și puteau exprima deschis și deplin poziția,fiind constrânși să respecte regulile sistemului de la Ver-sailles, din care făceau parte.

Sistemul de la Versailles includea obligativitatea res-pectării Tratatului minorităților, ceea ce permitea Unga-riei, în cadrul acțiunii ei revizioniste, să afirme deschiscă Statul Român este incapabil de a institui oadministrație onestă și eficientă, fapt ce afecta dreptu-rile minorității ungare. Lucrarea istoricului Petre Țurleaconține numeroase cazuri, argumentate cu documenteobiective, asupra acestui gen de acțiuni revizioniste aleUngariei. Să amintim doar chemarea unor controloriinternaționali și plângerile împotriva României la Socie-tatea Națiunilor; cumpărarea bunăvoinței unor publicațiicu tiraj mare din Occident, pentru susținerea unor cam-panii de presă pe această temă, ostile României.

De asemenea, sistemul de la Versailles (art. 19) pre-vedea posibilitatea revizuirii, pe cale pașnică, a tratate-lor. Faptul oferea Ungariei posibilitatea de a contestadeschis justețea prevederilor tratatului de la Trianon. Întoată perioada interbelică, Ungaria a dus o vie și des-

eseu


chisă acțiune, ce contesta temeiul istoric al stăpâniriiromânești asupra teritoriului intracarpatic. Cititorii poturmări, în detaliu, acțiunile Ungariei în această direcție.Menționăm, printre altele apariția câtorva mii de lucrăricu caracter revizionist.

Acțiunea revizionistă a Ungariei a adoptat și formesubterane, situate în afara dialogului: „trimiterea, de laBudapesta, a unor emisari-propagandiști, uneori militaride carieră, pentru a ațâța opinia publică maghiară, pen-tru a organiza nesupunerea față de Statul Român, pen-tru a pregăti răzvrătiri armate; trimiterea unor spionipentru a înregistra elementele sistemului de apărare șivulnerabilitățile posibil exploatabile; susținerea educațieișovine a tineretului maghiar, încercarea de a-i dezbinape români...” (I, p. 17). Multe dintre acțiunile de acesttip au fost descoperite de serviciile speciale românești.

Folosind o bogată bază documentară, în mare parteinedită, autorul a înfățișat acțiunea revizionistă a Unga-riei desfășurată în România, în Ungaria și în Occident.Reacția României la revizionismul unguresc a fost com-plexă și predominant de formă discursivă, fiind însoțităși de măsuri de consolidare a Unirii pe plan politic, legi-slativ, cultural. Multiplele fațete ale dialogului statal ro-mâno-ungar pe tema respectării prevederilor tratatelorde pace ori a revizuirii lor sunt completate, de cătreautor, cu informații privind dialogul societal, în caresocietățile română și ungară și-au exprimat, mai ampluși mai fățiș, opțiunile pe aceeași temă, întrucât la nivelstatal trebuia respectate anumite limite impuse de sis-temul de la Versailles.

Acțiunile revizioniste ungurești, deschise ori subte-rane, provocau dificultăți României, dar nu puteau asi-gura anularea prevederilor tratatului de la Trianon, nicichiar dacă s-ar fi folosit forța, întrucât raportul de forțemilitare era în favoarea României. Statele succesoareale Imperiului Austro-Ungar, Cehoslovacia, Iugoslavia,România, ar fi putut stăvili o acțiune armată a Ungarieidar, după 1938, reînarmarea Germaniei și succesele eirevizioniste datorate conciliatorismului britanic,pretențiile de mare putere ale Italiei, jocul dublu alURSS, izolaționismul SUA, au arătat că politica apărăriicolective preconizată de sistemul de la Versailles numai era eficientă.

Declanșarea celui de al Doilea Război Mondial a dusla intensificarea revizionismului maghiar intern, din Ro-mânia, iar revizionismul extern al Ungariei a devenit maiagresiv contând pe sprijinul Germaniei și Italiei, lideriirevizionismului european, cărora li se alăturase încă din25 octombrie 1936, când semnase un tratat de colabo-rare cu Axa Berlin-Roma, iar la 24 februarie 1939 ade-rase la Pactul anticomintern.

Capitularea Franței în fața Germaniei (iunie 1940) apus capăt existenței sistemului de la Versailles. Româ-nia nu mai beneficia de sprijinul puternic al Occidentului,de fapt al Franței, în stăvilirea revizionismului unguresc.Fermitatea României în dialogul statal cu Ungaria s-adiminuat fiind nevoită să accepte calea tratativelor.Desfășurat în forma EU-TU, dialogul româno-maghiar

a fost influențat de faptul că Ungaria avea sprijinul Axei,al Italiei și Germaniei, ce patronau noul sistem alorganizației europene. Pentru a nu rămâne singură, izo-lată, într-o Europă dominată de sistemul Axei, Româniaa acceptat ca Germania și Italia să joace rolul de arbitriîn tratativele ei cu Ungaria. La Viena (30 august 1940),Germania și Italia au dictat României să cedeze Unga-riei partea de Nord-Est a Transilvaniei.

Pentru perioada 1940-1945, dialogul româno-ungareste analizat pe etape, stabilite în funcție de factorii in-terni sau externi, ce l-au influențat. În timpuladministrației militare maghiare asupra Transilvaniei deNord-Est (septembrie-decembrie 1940) dialogul purtatîn forma EU-TU s-a derulat mai mult pe cale indirectă.Autoritățile celor două state adresau memorii ori aveaucontacte cu Germania și Italia, arbitrii de la Viena, fă-cându-și cunoscute poziția, pentru a le obține asenti-mentul și sprijinul în soluționarea unor aspecte alerelațiilor reciproce. Studierea dialogului direct pe bazadocumentelor aferente de la ministerele de externe oride la consulatele celor două state, puțin folosite acum,rămâne o sarcină de viitor a istoriografiei.

La nivel provincial, nici nu se putea vorbi de un dia-log româno-maghiar, în relațiile interetnice dominândviolențele comise de unguri împotriva românilor, din răz-bunare ori urmărind diminuarea numerică prin omorurisau impulsionarea emigrării în România. Atrocitățileerau comise din ordin sau voluntar de către militarii saucivilii unguri. Faptele sunt expuse detaliat de autor, pebaza documentelor de arhivă, pe categorii: omoruri (înmasă – cazul Trăznea, ori individuale), schingiuiri (înmasă ori individuale), bătăi, arestări, internări, expulzări.

Față de evenimentele dramatice din Transilvania,autoritățile și populația României au avut o reacție com-plexă: proteste, răspândirea de manifeste, articole înpresă, acțiuni diplomatice pe lângă guvernele Germa-niei și Italiei pentru a stopa fărădelegile și a-i salva peromânii din teritoriul cedat. Pentru a nu incita populațiasă răspundă cu violență atrocităților ungurești, guvernulromân a cenzurat știrile privind sălbăticiile comise deunguri. La faptele dezvăluite prin memoriile înaintateGermaniei și Italiei, Ungaria a reacționat prin negaresau legitimarea atrocităților, amenințând chiar cu războ-iul în condițiile izolării României. Pentru echilibrareasituației, România s-a străduit să adere la Pactul Tripar-tit (Germania, Japonia, Italia), integrându-se noii ordinieuropene și mondiale create de statele revizioniste,ceea ce a realizat la 23 noiembrie 1940. Ungaria s-aplasat și ea sub aceeași umbrelă (20 noiembrie 1940).

Ca urmare a faptului că România și Ungaria făceauparte din același sistem de organizare europeană, dia-logul lor statal a luat forma EU și TU, ambele fiind silitesă țină seama, în promovarea propriilor interese, de re-comandările/limitele formulate de liderii sistemului, Ger-mania și Italia în perioada 1941-1943, iar dupădefecțiunea italiană din 1943, doar de Germania.

Din 1941, Ungaria a desfășurat o acțiune metodicăde maghiarizare în zona de Nord-Est a Transilvaniei

eseu


aflată sub controlul ei. Ținem să remarcăm metodologiaștiințifică variată utilizată de autor în prezentarea acțiuniimaghiare, în abordarea temei și în procedeele de argu-mentare.

În unele cazuri, înșiruirea datelor, a informațiilor fur-nizate de documente pentru situații locale sau momen-tane (privind locul și timpul acțiunii de maghiarizare)este urmată de pasaje bine formulate de autor, ce redausintetic ceea ce documentele ilustrau în cazurile indivi-duale evocate. „Principalele metode pentru diminuareaputerii Bisericii românești, scrie autorul, au fost: dărâ-marea; profanarea, închiderea; transformarea unoradintre lăcașurile de cult și a caselor parohiale; alunga-rea foarte multor preoți; trecerea forțată a unor românila bisericile maghiare; confiscarea proprietățilorbisericești românești; înființarea unor biserici pentru ro-mâni cu limba de oficiere a serviciului religios maghiară,de rit unit sau ortodox” (II, p. 112).

Alteori, formularea sintetică precede expunerea fap-telor. Referindu-se la măsurile de maghiarizare a nume-lor, autorul arată că: „Procesul avea loc prin brutalități.Mulți comercianți și meseriași români, spre a scăpa deteroare și-au maghiarizat numele. Funcționarii publicitreceau în acte numele românilor cu ortografie ma-ghiară. Efectul cel mai mare îl avea practicarea acestuisistem de către oficialii Stării Civile la consemnarea nu-melor noilor născuți” (II, p. 164).

Prin același procedeu este tratată, pornind de la undocument din mai 1944, politica Ungariei de a schimbacaracterul etnic românesc al Nord-Estului Transilvaniei:„În dauna elementului românesc, cu scopul de a dislocași slăbi forța spirituală și solidaritatea masei românești,conducătorii Ungariei duc o acțiune sistematică de în-tărire a elementului maghiar din Transilvania de Nord.Se tinde anume ca prin colonizarea de unguri și secuiîn regiunile cu populație complet românească să seobțină o dislocare a masei românești” (II, p. 166).

Argumentele sunt culese și redate nu doar din sursede proveniență românească, ci și din surse maghiare.Este relevată, prin acest procedeu, acțiunea subversivăa unor forțe maghiare menită să-i susțină pe delegațiiUngariei ce tratau cu România. Unul dintre conducătoriiGărzii Zdrențăroșilor scria într-o broșură: „Trebuia sădăm ajutorul nostru tăinuit și în mod ilegal, Guvernului,care trata la masa verde” (II, p. 182). Ni se dezvăluie,în același mod, politica de maghiarizare prin manualeleșcolare, „mai ales cele de istorie, geografie și literatură.Se continua, prin aceasta, linia propagandei șovine fă-cută în școlile din Ungaria interbelică. Astfel de manualeerau obligatorii și pentru cei mai mici elevi. În GeografiaUngariei pentru clasa I gimnazială, publicată în limbaromână în 1941, era prezentat teritoriul Ungariei Mari,care urma a fi întregit: «Nu s-au eliberat, încă, regiunilenoastre miniere de aur, argint și cupru, de o frumusețerară». /.../ Cele mai încărcate cu texte antiromâneștierau, bineînțeles, manualele de istorie; se mergea dela cunoscuta teorie a invadării Transilvaniei de către cio-banii români, care au profitat de bunătatea ungurilor

băștinași, la formule jignitoare privind cultura șicivilizația românească” (II, pp. 184-185).

Politica de maghiarizare s-a folosit și de pârghia eco-nomică: „Budapesta a susținut numai capitalul ungu-resc; a pus piedici majore în calea celui românesc, aanulat în mare parte efectele reformei agrare din 1921;a confiscat, în mare parte, proprietatea urbană și ruralăromânească, începând cu aceea a celor alungați saurefugiați; a confiscat mare parte din averile bisericilorromâne. Beneficiarii au fost ungurii și unele instituții aleStatului Maghiar” (II, 154). Veridicitatea acestor afirmațiieste atestată de cifrele, informațiile și documentele dinpaginile următoare citatului.

La 23 august 1944, România iese din alianța cu Axa,încetând operațiunile militare împotriva URSS. Sem-nând armistițiul cu Națiunile Unite (12 septembrie1944), armata română luptă, alături de URSS, SUA,Marea Britanie, împotriva statelor Axei, deci și a Unga-riei.

(urmare în numărul viitor)

eveniment editorial


Cum se știe, sărbătorile de iarnă sunt lungi și uneoriplicticoase, mai ales când ninge năbădăios și te împie-decă să ieși din casă. Așa s-a întâmplat anul acesta,când și bibliotecile s-au închis cu săptămânile, iar oa-menii au zăcut prin case cu mâncarea și băutura alături.Pentru astfel de situații te pregătești din timp cu câte ocarte-două și te lași în voia dulce a lecturii. Cum primi-sem cu câtva timp înainte cartea Ex-temporale de la Ni-culae Gheran și cum am simțitplăcuta onoare de a-i ura La mulțiani! de Sf. Nicolae, l-am primit încasă a doua oară. Și n-a fost de pri-sos, deoarece Gheran a știut să-mifacă zilele pline de aventură și far-mec. Orice petrecere cu Gherannu-i de ici-colea, ci-i o lungă și fas-cinantă călătorie prin universuluneori absurd și întors cu susu-n josîn care trăim. Insul e un povestitorînnăscut, cu o memorie prodigioasăși cu un verb de cronicar munteanspurcat la gură. Împătimit justițiar,cu ochi ciclopic la tot ce se întâmplăîn jurul său, Gheran e o comoară deînțelepciune și bună cuviință, un insdedat muncii și meseriei, fără a ig-nora traiul bun și femeile frumoase.A avut parte în viață de toate, și deonoruri și cinste, și de funcții înalte și de muncă pebrânci la ediția Rebreanu. A încheiat-o, publicând 23 devolume, și câteva altele în plus, inclusiv exegeze și do-cumente din viața marelui romancier. Chiar dacă a trasca la galere, n-a părăsit o clipă corabia până nu a dus-oîn port. A trecut prin furtuni, prin schimbări de cârmaci,dar el, ca un adevărat căpitan de cursă lungă, nu s-alăsat nici bruftuluit, nici înlocuit, atâta vreme cât direcțiade cap-compas îl mâna spre țărmul dorit. Și a avut bu-curia ca această corabie Rebreanu să intre cu toatepânzele sus în radă, primind onorurile cuvenite cu cele

23 de salve de tun (câte volume au fost) între care pre-miul cel mai drag lui, Premiul Perpessicius. Abia eliberatde povara acestei munci care i-a adus admirația întregiibresle, și prin cărțile complementare care au ieșit dinacest vast șantier editorial (Tânărul Rebreanu, Amiazaunei vieți, Sertar, Cu Liviu Rebreanu și nu numai, Re-breniana), s-a aruncat în vâltoarea scrisului zilnic, luândla refec situații și inși ridicoli, fie reîntorcând-se pe firul

memoriei la anii tinereții sale dinepoca dejisto-ceaușistă, pe care ojudecă cu detașare și umor, tăindpârtii largi prin „zăpezile de altădată”pline de mireasmă și parfum încărțile despre Târgul Moșilor saudespre Arta de a fi păgubaș. Vă-zând că proza nu are efectul dorit,omul dicționarelor (mă leagă de N.Gheran chiar debutul meu în lumealucrărilor de tip enciclopedic, deoa-rece, chiar în 1969, când a redactatunul dintre primele dicționare cuechipa clujeană, cel intitulat Scriitoriromâni, m-a recrutat și pe mine prin-tre autori, sfaturile în îndrumările luiprinzându-mi foarte bine pentru lu-crările viitoare) a coborât în arenă,colaborând la diferite periodicefoarte citite la vremea lor, precum

„Adevărul literar și artistic” (întâlnirea cu C. Stănescu oconsideră de bun augur), „Literatorul”, „Cultura”, „ProSaeculum”, „Mesagerul” etc., unde a început un războiaproape total cu non-valorile, cu politicienii șarlatani, culumea imposturii și a farselor politice. Cine ar fi crezutcă specialistul exemplar,editorul tobă de carte, care știazeci de amănunte despre orice și care străbătuse me-todic aproape toată presa interbelică în căutarea cola-borărilor ascunse ale lui Rebreanu, care răscolisearhivele de stat și cele particulare, și care avea un cultperpessiciusian al documentului, își poate călca pe

Mircea Popa

CU GHERAN DE SĂRBĂTORI

eveniment editorial


inimă, părăsind terenul ferm pe care se mișcase pânăatunci pentru a se război cu morile de vânt, cu fanto-mele secolului, cu strigoii reali și cu cei presupuși. De-parte de a fi „prea mic pentru un război atât de mare”,Gheran e un adversar redutabil, care nu-și permite săfacă rabaturi de la adevăr, nu falsifică sau nu pune sur-dină la pana cu venin din care picură otravă autentică,de la sistemul „picătura chinezească” până la baia ge-neralizată cu detergent și dezinfectante autentice (nuX-Pharma), spălând temeinic și dând cu mopul lafărașul plin de gunoaie veritabile figuri care au dominatspațiul politic sau cel al mass-media pe care l-am cu-noscut cu toții în ultimele decenii. Autorul caută surseși cauze ascunse, dă la iveală împrejurări dubioase, co-terii, înțelegeri culpabile (a se vedea cazul Gojdu), mă-suri absurde, frizând logica normalității și a bunului-simț,hotărâri ilogice, adevărate atentate la bunurile, stareade sănătate, de cultură și de nivel de trai a tuturor ro-mânilor, pe care nu le iartă și nu le uită. Acolo unde re-latarea cu damf nu e în stare să devoaleze totul,recurge la scrisori bine ticluite, la interviuri revelatoaresau la pamflete corozive, cu texte explozive, de nivelarghezian, cum este cel intitulat Cronică parodică, încare creionează personaje de un haz mortal, cum suntcele numite Herpes Papion, Tudorică Băscons, LătriciLimbricean sau filosoful Gogu, aflați cu toții în anturajullui Balșoi Marinar, pe care continuă să-l venezeze:„L-am blamat că el a condus campania electorală a luiBășintea, pe mâna lui au mers românii, nu pe-a Chio-rului, hoțul-hoților, licheaua-lichelelor, cu care îți plăceasă te afișezi, maimuță pe umerii stăpânului de sclavi.Găsești, în sfârșit, un ipochimen care să te înțeleagă”.

Cele mai multe dintre textele lui Niculae Gheran punprobleme morale de primă importanță, narează situațiicare obligă la examene de conștiință, la judecățitranșante. Aici nu există jumătăți de măsură, ci doar al-ternativa ori-ori. Unele, mai blânde, aduc în discuție în-tâmplări trăite, cu oameni și prieteni apropiați (Al. Zub,Ion Vlad, Vasile Fanache, Mircea Prahase), altele trimitla haznaua politică din care se scurg orduri dintre celemai mirositoare, zoaie producătoare de elementeinfecțioase. Bisturiul său nemilos taie în carne vie, ex-tirpă excrescențe monstruoase. Critica lui e în conivențăcu tot mai multe dintre cărțile apărute, cu opiniile majo-ritare din presă, cu dureroasa constatare că am trăit30 de ani de decădere și derapaje de neconceput, cu oprăbușire a țării până la niveluri de neconceput. O astfelde carte are menirea să ne trezească, să ne facă sădeschidem ochii înainte de expierea definitivă. Păcat căastăzi avem tot mai puțini Gherani, tot mai puțini oamenisă spună adevărul cu gura deschisă.

Nu peste tot plutește aerul acesta funebru de mortneslujit. Există și oaze de liniște aparentă, cu aspecteși evenimente care se înscriu într-un trend de aparentănormalitate, de viață febrilă consumată sub umbrelaculturalității. Sunt un soi de povești cu caracter memo-rialistic, ce scot la lumină episoade dintr-o viață care a

slujit actul cultural cu devoțiune și inteligență. Sunt pa-gini care vorbesc de o anume știință a existenței, un felde „savoir vivre” aparte, râzând de propriile necazuri șiinsuccese, folosind arma ironiei cu oarecare reținere,sau oricum, printr-un stil umoristico-satiric de facturăproprie, caricând oameni și evenimente cu o vorbășugubeață și hâtră, care a făcut, din amestecul său deliteratură și biografie, o mixtură ciudată de roman demoravuri și biografie întoarsă pe dos, de șarjă amicalăși corozivă parodie sentimentală. Spectaculozitatea lim-bajului e susținută peste tot de varietatea tipurilor, decantitatea de acid turnată în gravura satirologică. Maiîntâi a fixat pe pânza sa colorată mișcarea stereotipă aunor personaje marionetă într-o epocă revolută, în carecultura devine „incultură”, și oamenii de strânsură îșidau în petic cu o osârdie rar întâlnită. Pot fi decupatescene ce se integrează stilului din Arta de a fi păgubaș,care se situează în siajul celor deja cunoscute și rela-tate acolo, trimițând la etapa începuturilor noii lumi pro-letare, cu mizeriile, idealurile și eșecurile ei, născândmonștri și caricaturi ciudate, pe care nu le-am fi cunos-cut niciodată în adevărata lor înfățișare de n-ar fi fostpana iscusită și plină de culoare a martorului Gheran,trăind cu ei și în mijlocul lor priveliștea unei lumi potic-nite. Fără a fi în întregime un pamflet, „o panaramă” decircării precum cea din Arta de a fi păgubaș, cartea sade Ex-temporale prezintă cazuri concrete de viață trăită,stări și situații, atitudini și opțiuni impuse de necesitățilesocio-politice trăite, pigmentate cu izbucniri de tandrețeși afecţiuni sentimentale, scăpate din frâul unei caval-cade nebune și neostoite. În noua carte găsim aceeașiturnură frenetică și mișcare vie a personajelor, dar stilule al gazetarului, cu relatarea directă și sagace, fără um-plutura de transfigurare artistică. Desigur că și perioa-dele istorice sunt diferite. Dacă atunci vorbea deLeonea Ismană, acum ia în tărbacă epoca lui Chioro-bete, cu stilul său diabolic de a fi, deoarece „după ce ascufundat o flotă, a băgat și o țară la apă”. Stilul direct,de proces-verbal, ține mai mult de arta reporterului șide îndemânarea de a surprinde scene frapante. Înobiectiv e lumea social-politică din guverne și parla-mente, care nu mai seamănă cu nomenclatura comu-nistă decât prin prostie, mârlănie și incultură. Dacăepoca de aur era pavată cu isteriile colective ale cultuluipersonalității și poza contrastantă dintre aparență șiesență, aici în epoca de „arginți și tinichele” avem defapt o continuare pe alt plan a minciunilor, incorectitudi-nii, falsurilor și derapajelor unei lumi de carton care îșidă în petic la tot pasul, afișând esența unei democrațiigolite de sens, un fel de nou Târg al Moșilor în care doarreplicile sună altfel. Acum se merge mai ales pe scoa-terea la lumină a unor „cazuri” de inechitate și nedrep-tate istorică. Cazul Răceanu este unul dintre ele, cazadus în discuție pentru cantitatea de cinism cu care etratată soarta unui om care nu s-a făcut vinovat de acu-zele aduse. Dacă înainte luptele politice luau înfățișareaunor „demascări”, acum ele sunt învăluite în schema

eveniment editorial


unor ițe securiste tot mai dibaci sau mai abil împache-tate. Alt „caz” luat în vizor este cel al lui Pacepa, omulcu o mie de fețe care dispare în iadul capitalist. Dacădin trecut mai respiră aerul de fatalitate groasă al lui Pe-trache Lupu, acum cazurile se diversifică, prin evocareaunor „drumuri” și rostuiri de personaje ușor recognosci-bile sau numite direct, analizând cauzele unor ridicări șicăderi ale unor cariere sau afirmări literare. Printre ceivizați se află Popescu-Dumnezeu, Fănuș Neagu, DinuSăraru, Crohmălniceanu (moștenind firma „La Papagal”a părintelui său), D.R. Popescu, Mădălin Voicu, oamenide la Snagov sau din Bd. Primăverii, din casele deodihnă ale scriitorilor, din lumea presei și a redacțiilor.Un loc aparte îl reprezintă popasul său temporar la Mu-zeul din Bistrița, unde ar fi dorit să încheie seria Re-breanu, dacă o absurdă ordonanţă guvernamentală nul-ar fi pus în situaţia de a alege între pensie şi salariulde 1601 lei, iar autoritățile locale n-ar fi dat dovadă deobtuzitate și cecitate politică, act care a dus la rupturadefinitivă (inclusiv pierderea unui loc de veci din inexis-tentul cimitir al mănăstirii de maici de la Dobric!). Re-marcabilă este la el cumpăna cu care măsoară șijudecă acțiunile oamenilor, fiind în stare să nu dezechi-libreze balanțele talgerelor, așa cum reiese din meda-lionul pe care i-l consacră lui Paul Cornea, din rândurilecăruia se desprinde silueta de comunist cinstit și inteli-gent a profesorului, dar și din trăsăturile caracterologiceale altor personaje de prim-plan, ca DRP, care a știutsă opteze pentru o „tăcere” semnificativă, în locul ex-pansiunilor lui Zaharia Stancu, să aprecieze sobrietatealui Gabriel Ștrempel, surâsul fin și catifelat al lui VasileFanache, rictusul amar al lui Mircea Dinutz, bășcălia do-minantă a lui Piru, bonomia cuceritoare a lui Nichita,rectitudinea morală a lui Buzura, jocul în travesti al luiDinescu, dragostea pentru tradițiile culturale ale loculuila Mircea Parhase. Fiecare dintre ei este surprins într-opostură caracteristică, fiecăruia i se trasează un portretgeneros și abil lucrat, dovedind artă de portretist și ca-racterolog. Lumea literară, chiar dacă i se acordă oatenție de rang doi, funcționează și lasă urme puterniceîn țesătura morală a pânzei epice, umplând goluri șiconferind consistență unei lumi bulversante. Situații deun comic trist, când se siluiește limba de către inși pre-cum Vanghelie sau Becali, măsuri luate anapoda cu pri-vire la Muzeul Literaturii Române sau cu privire laenciclopedia Rebreanu, bașca legiferări alandala, caLegea 217, total lipsită de sens, îi rețin atenția precumsituații ieșite din comun trăite în timpul socialismuluimultilateral-dezvoltat, redus la magazinele goale și lacozile nesfârșite. Client fervent al Casei Scriitorilor dela doamna Candrea, cu fauna ei ciudată, dominată deorgolii și stupizenii, relatările sale devin documente lite-rare autentice. Asta, în condițiile în care lumea care aurmat nu e cu nimic mai puţin condamnabilă și mai ab-surdă în comportament, ca aceea în care s-a format șia evoluat la începuturi, așa cum reiese din majoritateapaginilor în care ne prezintă cazurile cele mai ilare. O

caracteristică a etapei este haosul planificat, gândit cao perdea de fum pentru a ascunde furtul generalizat.Drept care se întreabă: „Cum să renunți la spectacolulpostdecembrist, de sunet și lumină, care a debutat dra-matic cu mișcări de stradă, dar și cu regizori, actori,activiști, mai toți redistribuiți peste noapte în varii par-tide, pentru a se localiza ulterior într-o arenă de circ am-bulant? Dispariția Elodiei, melodramă jucată în zeci deepisoade, fără ca o cortină să cadă definitiv peste ceștim și bănuim că va urma, este un fleac în comparațiecu dispariția avuțiilor naționale. Transferurile financiarepeste hotare, finalizate cu moartea irevocabilă a eco-nomiei românești.” Reporterul de clasă, portretistul șicaricaturistul lasă loc analistului politic, observatoruluisocial, judecătorului inclement, ce vizează lumea anor-mală în care trăim. Nu dă soluții, nu jelește, ci constatălucid decăderea și mahalagizarea vieții românești, cu-fundată în haos, ruină, perversitate. O lume pe care el,cinicul superior care este, n-a prevăzut-o nicicând și nicidimensiunile tragice la care s-a ajuns.

Ex-temporalele lui Niculae Gheran vor rămâne fărăîndoială ca documente de epocă revelatoare. Departede a-și fi pierdut actualitatea, ele sunt mai necesare șimai viabile ca oricând, oferindu-ne imaginea în oglindăa lumii în care trăim, în care politicul a maculat totul.Semn că Niculae Gheran, care se plasează vrând-ne-vrând în mijlocul viesparului politic postdecembrist, aștiut să-l anime și să-i întrețină asperitățile, printr-o scrii-tură care cucerește și convinge.

eveniment editorial


De ceva vreme, distinsa poetă şi traducătoare PaulaRomanescu urmează îndemnul unuia dintre persona-jele lui Alexandre Dumas-tatăl din romanul(dramatizat) Les Mohicans de Paris (Mohicanii Parisu-lui), funcţionar de poliţie, copia fidelă a locotenentuluiSartine, trăitor, în al XVIII-lea veac, la Paris, care, înorice investigaţie, ordona scurt: Cherchez la femme!(Mă rog, gurile rele ar putea zice cădistinsa doamnă urmează sfatul bătrâ-nului clapon imaginat de Topîrceanu:„Misteru-nvăluie pricina,/ Deci: căutaţigăina...”, dar ştiind-o francofonă ele-gantă, prefer prima variantă.)

Rezultatele acestei căutări, apărutede vreo doi ani încoace în revista„Cur tea de la Argeş”, au fost acumadunate într-un substanţial volum inti-tulat chiar aşa: Cherchez la femme!(Tiparg, Piteşti, 2019).

N-aş zice că ideea de la carepleacă autoarea este, în litera şi în spi-ritul ei, aceea enunţată încă din primulsecol de Juvenal (Nulla fere causa estin qua non femina litem moverit / Nuexistă litigiu a cărui cauză să nu fie o femeie), adică fe-meia ar fi pricina tuturor calamităţilor, Doamne, apără şipăzeşte! Nu. Paula Romanescu cherche la femme înmultiplele ei ipostaze pe care ni le oferă mitologia, isto-ria, artele et tout le reste, din Antichitate până în zilelenoastre, de la zeiţele trăitoare în Olimp, acolo unde aavut loc primul concurs de frumuseţe, până la contem-poranele noastre Maria Mănucă şi Uca Marinescu. Ledescoperim astfel, printre altele, pe „împărăteasa iu-beaţă” Messalina, „regina dezmăţului” (atât de reginăsau atât de…, încât numele ei a ajuns substantiv comun

cu sensul pe care nu trebuie să-l mai numesc), pe„apriga Agripina”, mama celui care „avea să «înflăcă-reze» toată Roma”, pe poeta Sappho, „prea mândra fe-meie” din Lesbos, pe Francesca da Rimini nemurită deDante, pe Ioana D’Arc, „ciocârlia de pe cerul Franţei”,ori pe doamna sonetului, Louise Labé, pe femeile luiToulouse-Lautrec de la Moulin Rouge (le ştiţi şi domniile

voastre: La Goulue /Louise Weber/,Jane Avril et les autres), şi pe acele„modele-muze-iubite-neveste” din „Im-periul Picasso” ori pe cele din apropie-rea lui Jean-Baptiste Poquelin:Madeleine Béjart – „aripă neobosită azborurilor lui Molière” şi Armande Bé-jart, fiica Madeleinei (şi a lui Moliere?),„o femeiuşcă de trei parale, pe care aînveşnicit-o iubirea unui geniu al co-mediei”. Pe Juliette Drouet, „logodnicăde-a pururi, soţie niciodată” pentru unalt titan al literelor franceze, VictorHugo. Pe Isadora Duncan şi întâlnireaei cu Esenin, pe pictoriţa Berthe Mori-sot şi întâlnirea ei cu Edouard Manet,pe George Sand şi întâlnirile ei cu

Musset, cu Chopin, dar şi cam „cu tot ce a avut secolulal XIX-lea mai de soi”…, passons! Pe Camille Claudel,femeia-sculptor care nu trebuia să-l eclipseze pe Rodin,internată de ai săi la azilul de nebuni unde a rămasvreme de trei decenii, până la moarte, fără ca nici mamanici sora să o viziteze măcar o singură dată (cât despreson petit frère Paul, hélas!…). Găsim şi o impresionantăgalerie de românce, precum „mândra Sultana” din Gă-leşeştii de Argeş, care, fluturând un zapis domnesc, îlcere şi-l ia de bărbat pe Iancu Jianu, haiducul caraca-lean aflat cu capul pe butucul călăului. Ori Ana, „mi-

Rodica Lăzărescu

„FĂPTURĂ DE PETALĂ ŞI DE BOB DE ROUĂ…”

eveniment editorial


reasa cu violete de Parma”, cucerită de gestul cavale-resc al lui Carol Davila, ori Ecaterina (Cocuţa) Conachi,soţia caimacamului Nicolae Vogoride, căreia i se dato-rează izbânda alegerii lui Cuza, implicit a Unirii din1859. Nu lipsesc nici Doamna Elena, „femeia din umbracelui ales”, cu viaţa ei de permanente sacrificii, niciElena Negri înveşnicită într-o steluţă de Vasile Alec-sandri, nici „Măria noastră cea măiastră”. Le întâlnim şipe „văduva neagră”, Natalia Negru, „muză şi blestem”a doi poeţi, pe Elvira Popescu, prin al cărei salon se pe-rindau Jacques Chirac ori Valéry Giscard d’Estaing oripe prinţesa Martha Bibescu, castelana de la Palatul Mo-goşoaia, cândva la bal cu Marcel Proust, dar… dansândtoată seara cu altul… Pe Floricica (Florica Sas) dinAiud, ajunsă Lady Florence Baker după ce, rămasă or-fană de mică şi luată de o familie de armeni, e vândutăla târgul de robi de la Vidin, unde e câştigată la licitaţie,de sub nasul paşei din Vidin ce şi-o dorea în harem, deSir Baker, explorator britanic, inginer şi aventurier,„foarte căsătorit”, din ale cărui expediţii va fi nelipsită.Pe Lizica Codreanu, „Colombina-Pierrot în lumina luiBrâncuşi”, dansatoarea avangardistă ce a înfiinţat primaŞcoală de Hata Yoga, pe unde se perindau Coco Cha-nel, Jean Cocteau, Eliazar Lothar (tânărul al cărui tată,„începând prin a pipăi coapsa fină de alăută florentinăa unei june profesoare, a lăsat de izbelişte şi sutană, şimătănii, plecând după viitoarea mamă a primului săunăscut”). Ori pe Greeruşa (Elena Daniello) din poemelelui Lucian Blaga, povestea târzie de iubire fiind dezvă-luită nu de mult de prof. Anca Sîrghie. Pe Regina-poetăCarmen Sylva, cea care i-a dăruit tânărului Enescu ovioară Amati… et ainsi de suite.

Captivante sunt şi istoriile cu prinţese – cantacuzineşi brâncovene: Maria Cantacuzino al cărei chip – imor-talizat mai întâi pe pânză de Puvis de Chavannes, maiapoi în piatră de sculptorul Paul Landowski – i-a fost îm-prumutat Sfintei Geneviève, ocrotitoarea Parisului; prin-ţesa Ioana Cantacuzino, prima femeie cu brevet de pilotdin România; „oacheşa” Maruca, ahtiată de titluri nobi-liare, nora „nababului” Grigore Cantacuzino, cea carei-a dăruit „o iubire nebună” lui Nae Ionescu (acesta pre-ferând-o însă pe „pârguita” pianistă Cella Delavrancea),şi care, abia după ce, „într-un gest de disperare «prin-ciară»” „a încercat să probeze efectul acidului sulfuricasupra feţei sale”, mutilându-şi o parte a feţei, acceptă,în fine, iubirea statornică a lui George Enescu; AnnaBrâncoveanu de Noailles, prima femeie membră a Aca-demiei Regale de Limbă şi Literatură Franceză din Bel-gia, prima femeie Comandor al Legiunii de Onoare,prima femeie membră a Academiei Române „fără să fiscris o vorbuliţă în limba română” şi fără să fi ştiut (dupăcum mărturisea) despre România decât că se află pedrumul spre Stambul, afirmaţie dur taxată de Octavian

Goga într-o devastatoare Scrisoare…

Abundenţa de informaţii ce vin în nestăvilită cascadănu oboseşte, ci fascinează. Fiecare „poveste” se ţeseprecum o pânză de păianjen, în care se agaţă date,evenimente, personaje dintre cele mai neaşteptate.Iată, de pildă, câteva care se împletesc în evocarea Sul-tanei: Vodă Caragea şi ciuma căreia i-a împrumutat nu-mele, biserica din Găleşeşti (sat aparţinător cândva decomuna Ţuţuleşti – locul natal al autoarei noastre),domniţa Ralu şi Teatrul de la Cişmeaua Roşie, TudorVladimirescu şi Eteria). Ori tragica iubire dintre Fran-cesca şi Paolo Malatesta, în nararea căreia Paula Ro-manescu face ocoluri nu doar prin Infernul lui Dante, cişi prin „vastele apartamente” (alcovuri?) bucureşteneale Mitei Kremnitz, ajunge la Ceaikovski şi al său poemsimfonic după Dante dedicat „tânărului său prieten şielev” Taneyev, ba chiar şi la Gică Predescu din „Boţeştiicu livezi de meri din Argeş”, bunicul autoarei.

Când nu surprinde prin noutatea informaţiei (de alt-fel, adusă la zi, precum în cazul Greeruşei), Paula Ro-manescu îşi cucereşte cititorul prin felul spunerii. Se„cântă” pe toată gama, de la umorul cel mai fin, până laironia, devastatoare adesea, precum acea cu care estepovestită una dintre cele mai sângeroase file din istoriaImperiului Roman, epoca lui Claudiu (căruia „Agripinai-a pregătit cu mânuţa ei mâncarea preferată – ciuper-cuţe cu mirodenii, tot una şi una, din cele care se mă-nâncă doar o dată în viaţă”), de la duioşie,comprehensiune, empatie, până la sarcasmul necruţă-tor şi indignarea cea mai crâncenă.

Din acest joc pe toate clapele, cititorul depisteazăsimpatiile şi antipatiile autoarei, din noianul de perso-naje desprinzându-se uşor preferinţele autoarei (Ca-mille Claudel, „geniala sculptoriţă dintr-un regat al lutuluişi al marmurei, dominat de Auguste Rodin” cred că-i peprimul loc), precum şi „obsesiile” frumoase (cum le ziceprefaţatorul, nimeni altul decât acad. Gheorghe Păun):Omar Khayyam, Brâncuşi, Eminescu, Blaga, Arghezi…Tot aşa cum dăm la tot pasul de trimiteri la realităţile ro-mâneşti de azi (de la „împotmoliţii la examenul de ba-calaureat din liceele noastre”, la hoţiile care „s-auînmulţit de când cu pădurile ţării ajunse umbră”, de laparafrazarea îndemnului heliadesc „Nu mai scrieţi, bă-ieţi! Mai şi citiţi puţin!”, la „tranziţia postrevoluţionarădinspre nimic înspre niciunde” etc.). Iată, spre ilustrare,comentariul în actualitate al autoarei la replica Jianului– Măria Ta ai adus pe capul nostru toate haimanaleledin Fanar, le-ai dat slujbele ţării, astfel că noi, tinerii ro-mâni […] am rămas fără nicio slujbă şi la bătaia de joca dregătorilor… Zice sec Paula Romanescu: „Bine căastăzi tot românul e în slujbă, iar haimanalele dregăto-reşti nu-s!...”

eveniment editorial


Cu aceeaşi amărăciune şi indignare cu care şi-a în-greunat condeiul Paula Romanescu, m-aş opri la po-vestea Katharinei Siegel, „frumoasa săsoaică blondă cucosiţe lungi ca două funii de aur moale” de care se în-drăgosteşte Vlad Dragu, semeţul duce de Făgăraş şiAlmaş, guvernator militar şi mare adept al ţepelor bineşi eficient înfipte la locul cuvenit. Evocarea iubirii dintrecei doi este prilejuită de o nefericită iniţiativă a MuzeuluiNaţional de Artă al României care, în 2010, a organizatexpoziţia Dracula – Voievod şi Vampir. Dar nu pentruMăritul Domn, ci pentru a celebra 113 ani de la apariţiaromanului Dracula al lui Stoker Bram, de la care i „setrage mitul de vampir care a dus la o întreagă istoriesau, mai exact, isterie literar-cinematografică plină demonştri sanguinari, trăitori cu toţii, vezi Doamne, numaiprin Carpaţii noştri!...” Prilej cu care a fost expusă şi ocopie a copiei celebrului portret al domnitorului nostrupăstrată în Schloss-ul Ambras, castelul ce se înalţăsemeţ pe o stâncă deasupra oraşului Innsbruck. Dar nugăzduită la loc de cinste, ci (ceea ce autoarea nu nespune, dar vă spun eu, spre ştiinţa/indignarea domniilorvoastre), dovadă a „preţuirii” de care se bucură voievo-dul român, taman în camera curiozităţilor, alături, printrealtele, de portretul unui personaj trăitor la curtea regeluiHenric al II-lea al Franţei, bine îmbrăcat, dar având faţa

şi mâinile acoperite de păr, semn al unei boli rare. Ciu-daţii bolnavi ai istoriei, cum ar veni!

Revenind la povestea Katharinei, discursul se trans-formă treptat, dintr-o amară ironie („Cum să iubească osăsoaică, fiica magistrului ţesătorilor, pe un pârlit devalah, fie el şi prinţ! Dar de ce uiţi să ne spui ce-ai căutatprin Transilvania noastră, neicuşorule sas, starostepeste războaie [de ţesut nu numai intrigi!]?”) într-unaprig rechizitoriu la adresa organizatorilor: se voia „de-nunţarea cruzimii dintr-o lume românească (!) medie-vală răvăşită de războaie şi cruzime, declanşate de alţii.// Dacă se amintea cumva şi de «eleganţa» camerelorde gazare din cel de al Doilea Război, Mondialul acelaîncheiat apoteotic cu Hiroşima şi Nagasaki? Nu, nu seamintea! […] Se amintea doar de cruzimea domnitoruluiacela dintr-o ţărişoară plasată de Domnul pre pământîntre imperii hrăpăreţe…” etc. etc.

Deşi ar mai fi de spus multe pe marginea acestei in-structiv-agreabile enciclopedii, închei spunând că dingaleria aceasta lipseşte une seule femme, care merităcu prisosinţă a figura între vrednicele doamne şi dom-niţe, de ieri şi de azi. Rogu-vă, porniţi în căutarea eichiar cu această carte, cherchez vous-mêmes PaulaRomanescu, „făptură de petală şi de bob de rouă…” (re-devable, Arghezi!).

aniversări


Mi se pare potrivit ca, la aniversarea celor 85 de aniai săi, să atrag din nou atenția asupra excelentuluiroman al criticului Mircea Tomuș: Aripile demonului.Dar, fiindcă textul acesta apare în Moldova, voi face unocol printre cele mai noi cărți ale criticului, cu oprireanume asupra celei despre Ion Creangă.

Mircea Zaciu remarca încă de la început în cărţilecriticului literar Mircea Tomuş reîntoarcerea fermă latext, adică grija de a nu se lăsa în voia unor instrumentela modă care să descopere „intenţionalităţi imaginare”.Scrutarea din interior a marilor cărţi e în măsură să fur-nizeze surprize, să dezvăluie taine, să reveleze desenulascuns în covor. Mircea Tomuş revine periodic în librăriicu cărţi miniaturale (prin comparaţie cu monumentalulroman!). În Pentru un alt Caragiale, Secretul crailor deCurtea-Veche, Un text ascuns în romanul Ion de LiviuRebreanu, Enigma Otiliei sau amurgul unei lumi fărătaţi, O mitologie a unor atrizi moderni în romanele Hor-tensiei Papadat-Bengescu, Creangă romancier? Pe ur-mele unui fabulos roman iniţiatic, România ascunsă șieternă în trei imagini narative paralele: Baltagul, Nopțilede sânziene, Ochi de urs de Mihail Sadoveanu (toateapărute la Editura Limes), avem de-a face cu reveniritihnite la text, cu o privire proaspătă căci informată deo temă nouă, inedită şi oarecum şocantă, aproape unjoc detectivistic, chiar dacă e trecută prin toată biblio-grafia critică a scriitorului vizat. În toate aceste cărţi,există un preambul oarecum teoretic, de enunţare atemei de luptă sau a pretextului declanşator. În carteadespre Ion Creangă, interogaţia desfăşurat-retorică(„Ce mai spun astăzi numele şi literatura lui IonCreangă cititorului român de literatură? Dar şcolii româ-neşti, cu toate componentele ei, programe didactice,corp profesoral, elevi şi studenţi? Dar mediului intelec-tual? Ori cititorilor obişnuiţi?…”) sugerează dublulimpas: acela al unei distanţări „instituţionale” de marileopere clasice, dublată, atât cauză cât şi efect, de o lân-cezeală a abordărilor critice, o extenuare a raportării lu-

cide la tradiţie în sensul ei profund identitar. În continuarea preambulului, două secţiuni. Prima

reciteşte atât de aproape de literă textul pe care se vabizui demonstraţia, încât cititorul îi poate simţi şi el res-piraţia, îi adulmecă miresmele discrete, îi poate pipăiasperităţile cu sensuri nebănuite până acum. Aceastăprimă parte are timp, relectura se petrece la pas, tără-gănat anume, cu adăstări „blând viclene”, cu reveniri şirecapitulări pe parcurs ale semnalmentelor deja identi-ficate. Secţiunea aceasta e rotund-alungită (cifrele caretrimit la Notele finale nu întrerup lectura, nu sunt, de-ocamdată, necesare), ca un ou, aş zice, dacă mă gân-desc la definiţia pe care Mircea Tomuş o dă romanului:„ca gen narativ, beneficiază de aproape toate însuşirileperfecţiunii, este ceva de felul unui obiect ideal, camcum este un ou”. Reciteşti, aşadar, textele într-o luminănouă şi te laşi prins în vârtejul molcom al demonstraţiei.Ţi se spune de la început că „este evident că IonCreangă, ca autor de literatură, nu poate fi numit ro-mancier”. Ipoteza e, aşadar, una de subtilitate şi nuanţă,cu atât mai incitantă. Dar, „pornind de la o anumită de-finiţie a acestui gen, care se bazează pe înmănunche-rea câtorva particularităţi şi dimensiuni caracteristice,cum ar fi dimensiunea demiurgică, cea problematică,

MIRCEA TOMUȘ – 80 Irina Petraș

MIRCEA TOMUŞ ŞI RE-SPUNEREA ARDEALULUI

aniversări


apoi cea diegetică şi, în fine, cea sinfonică(să spunemde pe acum că vom folosi forma acestui cuvânt cu n in-terior care îi marchează nu numai istoria, dar şi înţelesulpe care vrem să le transmită, adică acela de a uni) şicăutând să vedem dacă nu cumva literatura acestuiscriitor, din zorii vârstei moderne a literaturii române, cu-prinde aceste dimensiuni, răspunsul la întrebarea ini-ţială a textului nostru ar putea fi altul decât unanimaşteptata şi categorica negaţie” Toate aceste dimen-siuni sunt căutate în întreaga operă a lui Creangă, dela textele didactice (începând cu O lecţie de a luiCreangă, Acul şi barosul, Inul şi cămeşa) la povestiri,basme şi Amintiri, identificându-se argumente pentru unlanţ de veritabile iniţieri: iniţierea în existenţă, în lume,în istorie şi politică, în viaţa de om (viaţă şi moarte, că-sătorie, sexualitate etc.), pe urmele unui virtual proiectde roman. Componenta demiurgică, de pildă, „esteschiţată în povestirile didactice şi în cele istorice, apoifundamentată în Amintiri..., unde i se dă corp viu, însu-fleţit, la fiecare lectură, prin acel miraculos talent al au-torului, de dimensiune genială, nu ne ferim de cuvânt,de a face să trăiască tipuri umane variate, dar fiecarecu o puternică viaţă proprie, ca şi întâmplări şi locuri,într-un ansamblu sensibil, colorat într-o pastă de un pi-toresc unic, coerent şi armonios şi întemeiat, mai întâi,pe o sugestivă perspectivă istorică, iar apoi pe o sub-structură mitologică încă vie şi activă, foarte substan-ţială”. Dimensiunea problematică e atât de bogată şidiversă încât „lectura operei lui Creangă, cu creionul şiblocul de note alături, a câte unui specialist antropolog,sociolog, istoric, psiholog, lingvist, etnolog, ar puteaavea drept rezultat un număr greu calculabil de con-semnări prilejuite de bogăţia şi diversitatea informaţiilorpe care le conţine, conservă şi transmite aceastăoperă”. Posibila dimensiune diegetică are „configuraţiaunui mănunchi de fascicole, unele mai lungi, altele maiscurte, unele mai consistente, altele mai firave”. În fine,dimensiunea sinfonică: „există ceea ce s-ar putea numio muzică de ansamblu a literaturii lui Ion Creangă, uni-tară şi atotcuprinzătoare, ca un val uriaş, care topeşteîn sine toate alcătuirile ei, de la detaliul de pronunţie re-gională, prin cuvânt, care are o muzică interioară a lui,chiar şi cel mai prozaic, de la îmbinările simple de cu-vinte prin cele din ce în ce mai complicate, de felul fra-zărilor melodice, la marile ansambluri simfonice”.

Demonstraţia nu se încheie aici. Mircea Tomuş ştiecă ideea de a asocia literatura lui Ion Creangă cu roma-nul nu e nouă. Pompiliu Constantinescu scria, nu multdupă încheierea Primului Război Mondial: „În IonCreangă vedem astăzi pe primul romancier al literaturiinoastre, pe primul creator de epos, nu în timp istorico-literar, ci într-o durată spirituală, fiindcă romanul lui Fili-mon anticipează cu două decenii Amintirile.” Cea de-adoua secţiune e rezervată notelor. Ample, cu bogate co-mentarii, discrete polemici, întreţeseri, e o dublare defundal a celei dintâi secţiuni, un dialog cu exegeza tex-telor demontate în prima secţiune. Debutează cu enu-merarea etapelor receptării critice a lui Ion Creangă,începând cu momentul Junimea, cel care trasează dejacele trei paliere importante: un nivel al „receptării co-mune, medii, ca literatură de o anumită valoare, atrac-tivă prin farmecul limbajului”, apoi cel de „culegătormerituos prin bogăţia şi valoarea surselor, ca şi prin ca-litatea superioară a «variantelor» reproduse” şi, în fine,al treilea palier al receptării, „cel mai înalt”, reprezentatprin perechea Maiorescu-Eminescu. Urmează momen-tul de până la Primul Război Mondial, cu receptareadinspre folclorişti şi cu vârful exegetic Nicolae Iorga,apoi interbelicul, cu articolul lui B. Fundoianu („Creangăe un artist – şi un artist al cuvintelor – în acelaşi sens încare poate avea o semnificaţie arta lui Mallarmé […]Numai cei ce iubesc cuvintele şi se pot resemna la ele– pot citi pe Mallarmé, cum îl pot citi pe Creangă”; „Artist– Creangă trebuie citit, după multă pregătire şi lectură,pentru toată răcoarea, pe care numai atunci o vei aflaîn cuvintele lui proaspete, ca în nişte harbuji care tre-buiesc sparţi cu grijă, ca să nu-ţi scape prin spărturizeama cea bună”). Imediat după al Doilea Război, pe-rioadă viciată ideologic, este „instalat în postura de cla-sic al literaturii române şi încă mai mult: făcând parte,împreună cu Eminescu şi Caragiale, din triada ei deaur”. Pentru lecturile relativ noi, Mircea Tomuş parcurgetoată bibliografia şi extrage mărturii directe ori sugeratepentru ipoteza sa. Martori îi sunt G. Călinescu, VladimirStreinu, Al. Piru, Adrian Marino, Zoe Dumitrescu-Buşu-lenga, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, George Mun-teanu, Eugen Todoran, Petru Rezuş, ConstantinCiopraga, Ioan Holban, Irina Petraş, Cornel Regman,Valeriu Cristea ş.a.m.d. Foarte ingenios e orchestratămulţimea depoziţiilor şi extrem de simfonică instrumen-tarea dosarului critic. Aşa cum, recitite de MirceaTomuş, textele lui Creangă dau la iveală nenumărateargumente pentru existenţa unui roman virtual, fie el şicu pagini rămase albe, şi extrasele din cărţile exegeţiloracceptă înscrierea într-un consens şi colaborează lasusţinerea ipotezei criticului. Lectura dublă, fie şi frag-mentară şi reasamblată – a lui Creangă şi a criticilor săi– oferă prilejul, remarcabil, al unei reconectări la o operăcare mai are multe să ne spună.

Aripile demonului (Editura Limes, 4 volume, 2007-2013). Nu altfel procedează, de altminteri, prozatorulMircea Tomuş. În cele patru volume ale excelenteifresce romaneşti Aripile demonului (Cornel Ungureanuare dreptate: „în locul istoriei literaturii, Mircea Tomuşpropune o istorie a Transilvaniei”), autorul se întoarcela textul Istoriei, al tradiţiei, îl dezbracă de interpretărileideologizate şi caută sensul ascuns al evenimentelor.Personaje reale, altele imaginare, date extrase din do-

Cu Nicolae Prelipceanu şi D.R. Popescu

aniversări


cumente, verificabile, şi altele avansate ca variante va-labile ale realului sunt fixate sub lupa măritoare a des-crierii. Toate semnele memorative ale propriei biografii,amintirile copilăriei şi cunoaşterea de mai târziu a oa-menilor din mai toate zonele Ardealului, la care, firesc,se adaugă biblioteca imensă, consultată cu un ochi înstare să vadă palpitul vieţii dincolo de documentul uscatşi neutru, concură într-o proză acaparatoare. Cartea eun exemplu original de ceea ce am numit altă datăpaleo-plastică romanescă: romancierul se documen-tează pentru a-şi procura „tigva”, apoi adaugă pas cupas, frază după frază, „carnea” detaliilor care fac po-vestea verosimilă şi îi conferă un puternic aer de auten-ticitate. Prozatorul reţine atmosfera, aroma şi culoareade epocă – elemente secundare la prima vedere – pen-tru a decupa destine individuale, dar cu bătaie general-umană. Îmi vine din nou în minte Virgil Nemoianu careavansa o teorie a secundarului şi soluţia privirii laterale:„o atitudine digresivă, o mişcare ocolită, o exprimare in-directă, recurgerea la blânde viclenii […] devieri tempo-rare, tihnă manierată, oprire asupra detaliilor,absurditate capricioasă a artificiilor şi evazionismului,hoinăreală visătoare pe poteci lăturalnice”.

Primul volum reconstituie o secvenţă dramatică dinistoria Ardealului: momentul, cu urmări tragice şi cu rănigreu de vindecat, al Diktatului de la Viena. Ceea ce is-toria consemnează sec drept Al doilea arbitraj de laViena – în urma primului arbitraj (2 noiembrie 1938),Ungaria obţinuse o porţiune din Slovacia, iar în martie1939 a ocupat Ucraina Subcarpatică – este un act in-ternaţional încheiat la 30 august 1940, prin care Româ-nia a fost silită să cedeze aproape jumătate(43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Un-gariei horthyste. Acest act a fost impus de GermaniaNazistă şi de Italia fascistă sub forma unui arbitraj ac-ceptat de ambele părţi, în contextul celui de-al DoileaRăzboi Mondial. Miniştrii de externe ai României (MihailManoilescu) şi Ungariei (Teleki Pál) au fost convocaţi laViena, la 29 august, unde Hitler le-a impus pre-accep-tarea necondiţionată a arbitrajului germano-italian. Lafel de sec se stabileşte, printre altele, în textul arbitraju-lui că „Guvernul ungar se angajează solemn să asimi-leze în totul [s.m.] cu ceilalţi supuşi unguri pepersoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajuluide mai sus, vor dobândi naţionalitatea ungară. Pe dealtă parte, guvernul român ia acelaşi angajament so-lemn în ceea ce priveşte pe supuşii de rasă ungară,care vor rămâne pe teritoriul român.” Documentul oficialconservă doar pojghiţa vieţii reale. Romanul îşi ia în sar-cină, cronicăreşte, re-spunerea poveştii acelor ziledintr-o perspectivă aproape de oameni: „Poveştile nuîncetează a dăinui atâta vreme cât nu încetează a fispuse”.

Tăietura netă şi oarbă a evenimentului istoric esteumanizată într-o proză de extraordinară ştiinţă a recon-stituirii. Personaje reale, altele imaginare, date extrasedin documente, verificabile, şi altele avansate ca va-riante valabile ale realului sunt fixate sub lupa măritoarea descrierii. Povestirea lucrează, declarat şi îndrăzneţ,în descendenţa prozei ardelene gen Slavici, Agârbi-ceanu, Pavel Dan, chiar Blaga, dar şi cu o vagă ritmaresadoveniană a detaliului. Toate semnele memorativeale propriei biografii, amintirile copilăriei şi cunoaşterea

de mai târziu a oamenilor din mai toate zonele Ardealu-lui, la care, firesc, se adaugă biblioteca imensă,consultată cu un ochi în stare să vadă palpitul vieţii din-colo de documentul uscat şi neutru, concură într-oproză acaparatoare. E atât de mărunţit fiecare detaliual acelor zile de răscruce, încât încape în pagină istoriaunui neam, cu datini, obsesii, spaime, cu poveşti şi le-gende, cu un peisaj asumat cu toate culorile, miresmeleşi formele sale. Fiecare scenă e secţionată ca la un to-mograf scriptural, felie cu felie, gest cu gest, aromă cuaromă, sunet după sunet. Un autobuz poartă spre casă,din Cluj spre sate din apropiere, români şi maghiari,femei şi bărbaţi, ţărani şi reprezentanţi ai intelighenţiei.Viaţa pare să curgă firesc, să-şi vadă de măruntele saleizbânzi şi poticneli. Extrem de fin, se insinuează tensi-unea, aşteptarea, spaima. Ca în cele mai bune filme degroază, aparatul de filmat înregistrează tihnit şi culentoarea vremurilor de pace toate detaliile vieţiiprotagoniştilor de ambe etnii, neştiutori de ameninţareadeja slobozită din arcul istoriei. Când şi când, neanunţatanume, cu o stranie irumpere cu impact subliminal, aşzice, de o discreţie înfricoşătoare, trece/adastă pe dea-supra descrierilor demonul. Negru, sumbru, înfăşurat înaripi de piele, cu gheare, are atributele monştrilor dinbasmele populare, dar inserţia sa se petrece atât deîntr-o doară, de calm-neaşteptată, încât filele romanuluise citesc cu o alertă tot mai acută, mai frisonantă, subteroare. Tot aşa cum, ca să păstrez comparaţia, înfilmele de groază aparatul de filmat înregistrează rapid,fără comentarii, înaintarea a ceva pe sub pământ,într-un huruit ameninţător abia auzit: „Fetele păşeauprin praful drumului, înlănţuite toate trele, de mijloc, înora care se înclinase brusc şi decisiv către seară şi, dinzdrenţele de nori vechi, care stăteau împrăştiate pecerul boltit peste dealul din faţă şi din spulberările depraf care se ridicau suflate de-un vânt de nicăieri, de pespinarea aspră şi cocoşată, începu să se înfiripe făpturade umbră şi nimic a demonului; a fost, mai întâi, opărere, o simplă asemănare, dar o asemănare cu golulzdrenţuit al nimicului... [...] apoi se ridică şi se clătină,scârţâind prelung şi uscat ca o ţâţână neunsă: fâlfâindscurt din aripile de cârpă, demonul îşi găsi echilibrul pre-car şi rămase aşa, agăţat de legănare, îmbrobodit înpropria sa singurătate ca-ntr-o pustietate seacă şiveche.” În contrapunct, traversează orele prelungi ale

Lângă Nicolae Prelipceanu

aniversări


romanului cei doi bătrâni în alb, concentrând în falduripoematic-mitice adevărul celor ameninţaţi de demon,strânşi în jurul lor în foşnetul ca o părere al pădurii orial întunericului: „Stăteau serioşi, aproape în nemişcare,oscilând la graniţa dintre a fi şi a nu fi”. Pe deasupra tu-turor se iscă un înţeles: „aripi nevăzute ale unui cântecînvăluitor, care venea de undeva din adânc şi le bântuiafiinţele pe dinăuntru, înmuindu-le ca de o suferinţătăioasă, dar plăcută”, căci e, simplu, povesteaapartenenţei.

Amănunţirea – câteodată băltind până la aruncareaîn confuzie a cititorului, încă aproape-inocent şi derutatde avalanşa detaliilor ce par a nu duce nicăieri –acţionează cu o forţă sesizabilă abia după câteva zecide pagini. Ca la un inventar al neamului, cu tot trecutulsău, cu zestrea materială şi spirituală acumulată în se-cole prelungi de românii ardeleni, se enumeră fiinţaînsăşi a Transilvaniei, cu toate feţele ei. Nu întâmplător,cuvântul fiinţă apare ca un refren chiar şi în cazuri maipuţin solemne, când utilizarea lui poate părea inabilă.Cititorul află ori rememorează, prin intermediul poveştiiîngemănate cu istoria, despre toată averea şi toată fireapuse în pericol de Diktatul de la Viena: „N-au dreptatecei care cred că poveştile adorm, când faptele reale setrezesc; dar nici cei care cred că numai istoria întreţinepovestea. Povestea are istoria ei, câteodată atât deapropiată de traseul istoriei propriu-zise, încât cărărilelor se lipesc una de alta, până ce se confundă; alteori,atât de depărtată este această istorie a poveştii, deparcă ar ţine de altă lume.”

Puncte de vedere disjuncte sunt introduse în paginăprin excepţionale secvenţe în care dialoguri ipoteticesintetizează, cu autorul-interpret alături, secole deconfruntări dramatice. Aşa se întâmplă cu „convorbirea”dintre groful Wass şi popa Bujor, aflaţi în automobilulcelui dintâi într-o călătorie tăcută şi încărcată de gândurispre casă. „Oare ştie dumnealui – îşi spune, poatenumai sieşi, preotul – grofu’ ăsta că pe moşia bunilorlui, ăla de-o avut trii copii, la Ţaga, o fost preceptor lacopiii lui şi administrator la moşâie marele nostru învăţatşi istoric, directorul şi întemeietorul a două sute de şcoliromâneşti, greco-catolice, în Ardeal...? Da’ oarecunoaşte el istoria morţii lui Gelu, aşa cum o redămarele nostru învăţat? Cum o ieşât el la luptă, cu arcaşiilui, să-şi apere ţara de hoardele lui Tuhutum, ş-o fostînfrânt…şî iar şi i-o adunat pe ai săi, şî iar i-o năpădit ailui Tuhutum şî pe Gelu l-or străpuns şî dac-o pierdut pevoievodul lor ai noştri, cei de-atunci, or lepădat armelejos ş-or lepădat armele şi oştenii lui Tuhutum ş-or datmâna, dexterramdederunt, spune cronicarul, unii cualţii…”. Lumea maghiarilor din Ardeal creşte alături şiparalel. Prozatorul le dă drept la cuvânt şi înregistreazăeresuri şi mituri fără moarte. Copilul român află, cu oa-recare uimire, că ungurul e şi el om, întocmai ca româ-nul, „numa’ că vorbeşte pe ungureşte...” Contele WassAlbert are partea lui de gând imaginat în călătoria cuautomobilul: „Stabilise că era ziua de vineri, 30 August1940. Vineri era o zi bună; zi de reculegere, de absti-nenţă şi de fapte substanţiale, când se mai poate face,încă, ceea ce este de făcut, înainte de a expira terme-nul.[...] Bun este şi un 3 urmat de un 0! Şi nici Augustulnu e rău; e luna în care se coc fructele, toate ajung înpârg, cum zic valahii... Cum zic ei la luna asta? Parcă

gustar”. Mai târziu, i se acordă şi şansa înţelepciunii în-târziate. Refugiat în Germania, apoi în America, va notaîn autoportretul său „testamentar”: „bătrân luptătorungur care, până la urmă, a aflat că patria veche apar-ţine trecutului şi că trecutul nu se reîntoarce niciodată.”Dar povestea nu are, nu poate avea încheiere definitivă.Singura soluţie e una întemeiată pe „principiul convie-ţuirii”.

Partea a doua, „Poveştile de la Moara din Gădălin”,un soi de Han al Ancuţei în variantă ardelenească, e„gospodărită” de Constantin Pârâianu. Poveştile se în-şiră una după cealaltă – nu simple vorbe în vânt, ci „fi-inţe vii, care se născuseră cândva, nimeni n-ar fi pututspune când anume, duraseră şi crescuseră din adău-gituri şi sucituri noi de vorbe” – cu aceeaşi artă a deta-liului expresiv: despre Părintele Ilie care mută bisericaîntr-o poiană, pentru a elibera pământul „crăiesc”; des-pre dragostea dintre grofiţa Kinga şi „Iuonu mamii”, carenu se poticneşte în necunoaşterea limbilor, şi aşa maideparte. Dar viaţa curge „în acest timp”, acumulând ma-teria poveştilor viitoare: „În zilele în care istoria începusesă se zgâlţie, ca o construcţie fragilă în bătaia vântului,poveştile îşi căutau, şi ele, cadenţa şi potecile proprii,în bătaia unui vânt al lor, propriu; sau, poate, în cel alistoriei”.

Primul volum se încheie cu atrocităţile horthyste dinzonă. Epilogul înregistrează sec: „Cum scrie el [notarul]că au murit, la data de 23 septembrie 1940, un preot cusoţia lui şi cu cele două fete, şi cu băiatul, şi cu fata deajutor şi o mamă bătrână cu fiica ei, învăţătoare, şi ne-poata, de nici cinci ani, şi un tânăr căsătorit cu nevastalui cu prunc în burtă, gata să-l nască, au murit toţi, înluptele care s-au dat atunci, în satul Imbuz...”

Romanul are calitatea de a suspenda oarecum de-cizia Istoriei prin readucerea la suprafaţă a celor maiadânci şi mai durabile resorturi umane. De a coborîadevărul la nivelul omenescului, acolo unde cuvintelelui Avram Iancu, invocate de unul dintre personaje, aurezonanţă destinală: „între unguri şi români, niciodată,da’ niciodată!, auzi dumneata ce-o spus el?, niciodată,între unguri şi români, nu va putea hotărî sabia! Nicio-dată!”

Volumul al doilea focalizează viaţa celor „două Tran-silvanii”, cea de Nord, cedată temporar şi abuziv Unga-riei, şi cea de Sud, loc de refugiu şi de continuare aexistenţei în oglindă întoarsă, repliată, înaşteptarea/pregătirea revenirii la Ţară. Cel de-al treileaajunge în Clujul din anii de după al Doilea Război Mon-dial. Evenimentele nu ies degrabă din confuzie şi dis-torsionări, lucrurile nu intră de la sine în făgaşul firesc,confruntările politice şi sociale ale vremii sunt agravatede insistenta, obsesiva subversivitate cu resorturi ire-dentiste a „prietenilor” României (cartea lui LarryL. Watts, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiulclandestin al Blocului sovietic cu România, ar putea ficitită ca document complementar al romanului-frescăsemnat de M.T. şi confirmare irefutabilă a prezenţeiameninţătoare a demonului deasupra tuturor gesturilorromâneşti).

Cea de-a treia carte a trilogiei pune în pagină maiîntâi Caietul pierdut al unei încercări de roman din anii60 şi îl recuperează prin acumulări de detalii. Nu evorba atât de o reconstituire, cât de o încercare de re-

aniversări


trăire în timp real. M.T. re-compune, cu infinite detalii ci-nematografic-picturale, atmosfera. Primul volum areavantajul că e mai degrabă istoric decât autobiografic,dar metoda de situare inillotempore e aceeaşi. Manieraeste a memoriei care face efortul să scoată la suprafaţălucruri uitate, latenţe. Insistenţa privirii e cu bătaie dublă– restaurează panorame ale trecutului mai întâi pentruceilalţi, ca să nu se uite, să fie lămurite nişte circum-stanţe care ar trebui să informeze firesc prezentul, darevocă şi dintr-o plăcere strict personală de a descoperică detalii infime ale devenirii personale (cartea e şi unbildungsroman ardelenesc) n-au fost uitate, că tezaurulaţipit al minţii poate fi provocat, stârnit, răscolit. S-a vor-bit de proustianism şi balzacianism. Se pot găsi argu-mente destule pentru ambele atitudini, dar atenţia luiMircea Tomuş pentru detalii nu ţine de rememorareasentimentală ori programatică, nici de reconstituireafoarte obiectivă a unei epoci cu tot mobilierul său arhi-tectural, social, uman. Ambele feluri de rememorare şire-construcţie a trecutului au, înainte de toate, o moti-vaţie şi o ţintă morale. E vorba, în cele din urmă, despredreptatea care se cuvine făcută unor bulversate epociistorice şi oamenilor aflaţi sub vremi.

Clujul anilor 50-60 este colindat la pas, de un topo-graf pedant-duios, gata să alunece şi în detalii inutilepentru cel nesituat în aceeaşi dispoziţie memorativă.Tenta autobiografică e acum mai accentuată, tot aşa ti-curile povestirii ca ritual cu auditoriu. Străzi, localuri şigrădini de vară, biserici, şcoli, reviste, cenacluri, spec-tacole, personaje (nume sonore ale scrisului transilvan,într-un album virat abil din sepia în culori apăsate, cuvalorări tari, iuţi, pitoreşti), cuprinsuri de numere de re-vistă, chiar o mică antologie de versuri şi texte teoreticeapărute în Steaua, echipe de fotbal, documente din ar-hiva personală sunt toate revărsate în pagină, uneoriabia digerat, cu o anume urgenţă a instrumentării do-

sarului.Cumva în răspăr cu zvârcolirile demonului, Clujul e

„o cetate luminoasă”, „cu străluciri scrise pe masivităţide piatră şi zid, cu deschideri de perspective de străzişi pieţe, cu dealurile împovărate de grădini şi vile”; „eraceva ca o întruchipare a unei dramaturgii a luminii,care-şi juca scenele ei mai mărunte ca şi pe cele maimari, decisive, pentru mulţimea de spectatori cam indi-ferenţi ai vieţii”. Deşi „viaţa aceea veche şi bună, prie-tenoasă, moale şi caldă, ca o pâne gustoasă, începusesă «se strice»” şi „prindea un fel de mucegai amar, maiîntâi pe margini şi apoi chiar în miezul ei”, „sufletul mu-zicii bântuie oraşul pe dedesubtul şi prin interiorul geo-grafiei lui fizice, palpitând nestins ca un zvon neîntreruptal tăcerii şi izbucnind, pe ici, pe colo, la interval de timpşi spaţii, […] Este ceva ca o apă sonoră, un flux conti-nuu, ca o împletire strânsă de fire nevăzute;” „Îmi placelumea aceasta de oameni vechi ai Clujului, în care ceinoi au calităţile şi instinctul de se aşeza, cuminţi, cumle stă bine unor ardeleni adevăraţi, într-o suită care vinede departe şi cine ştie dacă duce undeva […] Esteceva, ca un suflet comun, care se manifestă în existenţalor.”

Mircea Tomuş adaugă Caietului pierdut, Caietul dela Vadul Moţilor, o partitură colaterală, cu infuzii amo-ros-senzuale, şi Cadenţe finale, mic raport despre Pri-mul Congres al scriitorilor, din 1956. Cele două par maidegrabă anexe ori caiete de lucru, introduse aici pentrua lărgi ambitusul vocilor deponente. Oricum, prozatorule un martor profesionist, pe spusele căruia poţi conta.

Volumul 4, Timpuri și anotimpuri în Țara Moților, în-cheie cea mai ambițioasă construcție romanescă dedi-cată Ardealului. Roman istoric şi politic, etnografic şiautobiografic, de dragoste şi de atmosferă, Aripile de-monului are ambiţia să fie, dar şi toate şansele de a fiun roman modern al Ardealului.

Cu D.R. Popescu şi Aurel Rău

aniversări


Auster ca un consilier aulic, harnic ca un solgăbirăudin alte vremi, îndrăgostit iremediabil de tainiţele marilorbiblioteci, în liniştea cărora descifrează manuscrisuri şitranscrisuri, opisuri, gazete şi alte preaminunate terfe-loage, desfătându-se cu deliciile grafiilor vetuste, pro-fesorul, istoricul şi criticul literar Mircea Popa pare să figreşit, în această contemporaneitate grăbită, superfi-cială, încuscrită diletantismului şi nombrilismului, veaculîn care să-şi consume existenţa.

Bântuit de febra pepitelor ascunse în măruntaieleopusurilor uitate în trezoreriile gutenbergiene, ia, cu pri-

cepere de limier, urma vânatului biografic şi bibliografic,prin hăţişul de bucoavne pe lângă care mulţi au trecutşi trec cu indiferenţă.

Sub morga academică se ascunde un miner pe carenu-l sperie bătălia cu ganaga din care scoate la luminăpietre rare.

Temeinic ca un ardelean care se respectă, are con-ştiinţa valorii trudei sale, pe care şi-o apără cu intransi-genţă faţă de orice încercare de a o ignora sau supunepreacunoscutei conspiraţii a tăcerii. Aşa încât e fudul desine atât cât trebuie pentru a-şi pune în evidenţă calită-ţile de batailleur. Fiindcă asta şi este Mircea Popa, unluptător care descinde din vechii cărturari ai Sibiului şiBlajului, un luptător pentru care cultura şi conştiinţa deneam nu pot fi niciodată tranzacţionate. Fără fanatism,dar cu intransigenţa jansenistă cu care şi-au apărat ro-mânitatea învăţaţii şi intelectualii tragicei Transilvanii.Cu indignare şi neuitare acolo unde oportunismul con-temporan a pus în discuţie valori intangibile. Sobrul uni-versitar devine atunci un tribun pasionat şi un necruţătorpolemist. S-a bătut aproape singur în chestiunea Mu-zeului de la Ciucea, pe care o administraţie somnolentăl-a lăsat pradă carnasierilor de vreme nouă.

Atent la orice semn de agresiune asupra valorilor ro-mâneşti, la orice atentat împotriva moştenirii veacurilorde plâns şi de speranţă ale neamului său, întreţine cuobstinaţie flacăra Astrei, reamintind contemporaneităţiidatorii şi legate inconturnabile.

Aşa cum o face şi în tomurile de istorie sau de criticăliterară care s-au adunat sub semnătura sa: temeiniceşi comprehensive în analiză. Impresionante prin numărşi calitatea discursului. Un discurs aşezat, aplicat,obiectiv fără să fie rece, cu o discretă şi delicată impli-care. Acoperind zări şi etape de ieri şi de azi ale culturiitransilvane din perspectiva celei naţionale. Fiindcă Mir-cea Popa este un scriitor, un intelectual, un om al dato-riei şi mereu la datorie. Căruia îi datorăm, la ceasaniversar, reverenţa şi gratitudinea cuvenite.

MIRCEA POPA – 80 Horia Bădescu

UN OM AL DATORIEI

aniversări


La cei 80 de ani împliniți în prima lună a acestui an,Mircea Popa ne întâmpină cu aceeași statornică și de-plină fervoare față de lumea cărților și a manuscraiselor,deschis și prietenos, fără manifestările spectaculoasela care într-un fel ar avea dreptul o persoană dominatăde autoritatea titlurilor academice sau a rafturilor decărți scrise. Cunoscut în lumea literară ca om al biblio-tecii și al cercetării literare, prof. univ. dr. Mircea Popase impune de la început prin limpezimea și profunzimeaideilor și opiniilor sale. Deschis oricărui fenomen literarși cu un enorm interes față de operele ce reușesc sădefinească profilul și poziția unui scriitor, Mircea Popaimpresionează prin aplicație și seriozitate, cunoștințelemultiple îngăduindu-i să elucideze, în foarte multeprivințe, unele dintre cele mai controversate aspecte aleistoriei și criticii literare.

Istoric și critic literar, eseist și editor, publicist de an-vergură, poate unul dintre cei mai stăruitori din presa li-terară de azi, Mircea Popa s-a născut în localitateaLazuri de Beiuș, la 29 ianuarie 1939, fiind al doilea fiual preotului ortodox Alexandru Popa. „Tata era o figurăde preot – cărturar, citind toată ziua ziare şi cărţi, darera un om de o bunătate extremă, gata să-i dea altuiadin bucătura şi agoniseala lui, să ajute pe toată lumeasau să plătească întotdeauna mai mult decât îi cereau,celor care îi lucrau. Avea o voce puternică şi-i plăceasă vorbească întotdeauna tare cu vecinii sau trecătorii,încât mama şi noi ştiam de la a patra casă când se în-torcea acasă. Făcea spovedaniile fără bani şi slujbelede utrenie cu multă plăcere. Astfel, biserica a fost al doi-lea loc în care m-am format, asistând de mic la slujbeşi învăţând pe de rost multe din textele rugăciunilor. Pecât era tata de boem şi «leneş» (în sensul că neglijauneori treburile casei), pe atât de harnică şi muncitoarea fost Mama. Se scula întotdeauna la cinci, şi pe cândapăream noi, mâncarea era gata, vaca mulsă, casa mă-turată, rufele spălate. Fără destoinicia mamei, casanoastră ar fi fost o paragină, dar ea era nelipsită la da-torie, o mucenică a datoriei familiale, dusă până în pân-zele albe. Nu numai că am iubit-o, dar am venerat-opână în ultima clipă. Ţinea la mine mai mult decât la fii-

cele ei şi când a fost bolnavă şi voia să moară, a luptatpentru viaţă, aşteptând până ce m-am întors din stră-inătate, ca să mă vadă pentru ultima oară.” * Locul naş-terii din Bihor și toate momentele pline de farmec alecopilăriei i-au rămas toată viața la fel de dragi şi plinede energii spirituale. Crescut și format într-un mediu fa-milial dominat de dragostea pentru carte și învățătură,viitorul istoric și critic literar a avut parte de timpuriu detoate avantajele unei evoluții intelectuale deosebit defavorabile. Urmează primele trei clase primare la Bo-geiu și ultimul an la școala maghiară din satul Ciutelec,într-un castel aparținând abației de Melk din Austria.După gimnaziu, finalizat la Popești, județul Bihor, tână-rul Mircea Popa urmează cursurile liceale la Oradea(1953-1955) și Vadu Crișului (1955-1956), momente deintense lecturi și încercări de cristalizare a viitoarelorevoluții literare, cu atât mai mult cu cât în această etapăa avut șansa de a-l avea profesor la română pe Anchi-dim Șoldea, „ins care a cochetat la un moment dat cuideea de a deveni universitar și care avea un sistempropriu de predare, dictându-ne cu lux de amănuntecursurile, la fel ca la facultate”. În vara anului 1956, seînscrie la Facultatea de Filologie din Cluj. Studenția afost pentru Mircea Popa cea de a doua etapă impor-tantă din viața sa. Mândru de profesorii ale căror cursurile urmărea cu mult interes la filologia clujeană, a recu-noscut mereu că întâlnirea cu aceștia a lăsat urme du-rabile asupra formației sale. „Viața studențească, m-apus în relație cu un nou orizont literar, orizont formativ,forjat încet-încet prin lecturi proprii, prin asimilare și cău-tarea unui drum propriu. La această cunoaștere de sineau contribuit evident și profesorii noștri prin cursurile lor,dar și lecturile de unul singur în bibliotecă, seminariileîn cadrul cărora puteai să te afirmi, prezentând referatesau participând la discuții. Deși scriam versuri din liceuși continuam s-o fac și acum, n-am avut curajul să ci-tesc nimic la cenaclurile literare studențești de la Casade Cultură, unde câțiva colegi mai mari se erijaseră în

Marin Iancu

MIRCEA POPA ŞI SPIRITUL VEACULUI

*Mărturisirile autobiografice sunt preluate din Marin Iancu,Convorbiri cu Mircea Popa și provincia sa creatoare, EdituraNico, Târgu-Mureș, 2013.

aniversări


mari cunoscători de poezie, desființând fără menaja-mente orice nouă producție poetică prezentată, alecăror ironii trebuia să le înfrunți cu curaj. Printre cei careerau prezenți la aceste execuții se numărau MarcelMureșeanu, Constantin Cubleșan, Mircea Braga, IonCocora (acesta era deja publicat la «Steaua» și umblaprintre noi, pe la cămin țanțoș ca un zeu), pe care i-amcunoscut din anii aceia și cu care am rămas în relațiistatornice de prietenie.” Cum viața literară a Clujului serezuma la revista „Steaua”, iar mai apoi la „Tribuna”,preocupările proaspătului student se îndreptau cu prio-ritate spre activitatea de la „cercurile științifice”, unde sefăceau critică și istorie literară și unde studenții erauîndemnați să se dedice muncii științifice din domeniu:„La cercul științific de literatură l-am ascultat odată peGheorghe Grigurcu, cunoscut printre noi și pentru «prie-tenia» ce i-a acordat-o Lucian Blaga, pe care-l însoțeauneori în plimbările sale. La disciplina Introducere în li-teratură îl aveam pe Ion Vlad (preda într-un amfiteatrusupraaglomerat unde se aflau toți studenții anului întâide la toate secțiile), a cărui predare elevată era pentrunoi un exemplu de prezență catedratică, ce contrastavizibil cu cursurile anoste ale prodecanului Eugen Câm-penu, care ne dădea notele în raport cu fișele făcute labibliografia recomandată. Abia în anul trei l-am avut pro-fesor pe Mircea Zaciu la cursul privind Literatura inter-belică, după ce Literatura modernă și cea din Epocamarilor clasici a fost predată la modul anost șidecepționant de două doamne. Am debutat în poezie laziarul regional din Baia Mare, după ce primul articol pu-blicistic îl scrisesem în 1956 pentru revista «Crișana»orădeană, de la care primisem mai multe plicuri cu titu-latura de «corespondent voluntar». Trimisesem versuriși la «Viața studențească”, dar m-am ales doar cu răs-punsuri la «Poșta redacției». De atunci continuu să scriudoar pentru sertar. La istorie, în schimb, am avut câțivaprofesori remarcabili, între care s-a numărat NicolaeLascu, David Prodan, Francisc Pall, Ștefan Pascu, Con-stantin Daicoviciu, contactul cu aceștia lăsând urme du-rabile asupra formației noastre «pozitiviste», la fel ca șiacela cu Iosif Pervain, de la literatură.”

În 1960, Mircea Popa a absolvit Facultatea de Filo-logie a Universității din Cluj, iar după câteva scurteexperiențe de profesor la Săcuieni și Aleşd, județulBihor, câștigă concursul de muzeograf la Muzeul Bana-tului din Timișoara. Atmosfera cultural-literară a orașuluil-a cucerit imediat. „Aici am consultat cu multă plăcerepresa bănățeană, m-am inițiat în trecutul Banatului, amîncercat să înțeleg, pe urmele lui G. Călinescu și CamilPetrescu, care au trecut și ei prin Timișoara, caracterulși mentalitatea bănățenilor, de a fi socotiți «fruncea».”La foarte puțin timp însă, în 1963, Mircea Popa esteadmis la Secția de istorie literară a Institutului de Lin-gvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj, fos-tul Muzeu al Limbii Române, din comisia de examenfăcând parte Iosif Pervain, Liviu Rusu, Ioan Mușlea șiJancsó Elemer, o comisie redutabilă prin formație și di-versitatea specializării. După mai bine de un deceniu,perioadă de intense implicări și inițiative, Mircea Popa

devine cercetător științific și responsabil al Secției de is-torie literară (1978-2004) a institutului, unde, încă de laînceputul activității, reușește să se impună rapid prin ri-goarea și pasiunea muncii de cercetare. Cadrul i sedovedește destul de favorabil realizării unui șir de lucrăripersonale fundamentale de restituire valorică, închi-nate, printre alții, lui Ioan Molnar Piuariu, Ion Agârbi-ceanu, Victor Papilian, Octavian Goga, Lucian Blaga,Timotei Cipariu, în paralel cu alte proiecte colective, pecare le inițiază și le coordonează cu o firească exigență,studii și cercetări cu caracter de sinteză culturalăpronunțată. Obţine titlul de doctor în filologie cu o tezădespre Ilarie Chendi (1970), cu totul meritorie prin echi-librul și atitudinea față de subiect ale unui cercetător totmai dornic de a cuprinde orizonturi noi ale sensibilitățiiși cunoașterii fenomenului literar în întreaga sa comple-xitate. Format la școala lui D. Popovici, Ion Breazu șiIosif Pervain, obiectivele sistemului critic practicat de tâ-nărul cercetător sunt formulate din perspectiva unui tipde lectură chemat în a stabili o anumită ordine în haosuloferit de peisajul literar foarte eteroclit. Ca profesor titu-lar la catedra de Istoria Literaturii Române a Universității„1 Decembrie 1918” din Alba-Iulia, Mircea Popa a avuto intensă activitate didactică, cursurile sale fiind în mă-sură să impresioneze prin multitudinea de informații, câtși prin rigurozitatea și claritatea expunerii. De aceastădominantă pedagogică foarte mulți absolvenți aifacultății și-au dat seama mai ales când au ajuns eiînșiși profesori, cercetători și doctoranzi în domeniul is-toriei literaturii române. În paralel cu îndeplinirea multi-plelor atribuții ce-i revin în calitatea sa de membru almai multor asociații cu caracter literar și publicistic, depreședinte al despărțământului ASTRA Cluj șivicepreședinte al Asociației Române de Istoria Presei,a îngrijit și prefațat ediții din scriitori români, de la Geor-ge Coșbuc, Ioan Slavici, Octavian Goga, Ion Agârbi-ceanu, Lucian Blaga, Nicolae Oțălea și Samuil Micupână la Emil Isac, Miron Cristea, Vasile Goldiș sau Vin-tilă Horia, pentru unele dintre aceste tipuri de lucrări is-torico-literare fiind distins cu Premiul „N. Iorga” alAcademiei Române (George Bariț și contemporanii săi,II-III, 1975-1977), cu alte premii ale Uniunii Scriitorilorși ale Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca, cu OrdinulMeritul Cultural în grad de cavaler (2003) sau Ordinul„Pentru învățământ” în grad de comandor (2004). Cru-cea Transilvană, Medalia Eminescu şi Medalia CorneliuCoposu; cetățean de onoare al Blajului și al localitățilorLazuri de Beiuș și Popești (jud. Bihor), senior al Clujului.Mircea Popa este membru al Uniunii Scriitorilor din Ro-mânia, membru al Societății Române de LiteraturăComparată, este inclus în enciclopedii și dicționare dințară și străinătate, membru al mai multor asociații cu ca-racter literar și publicistic, activitatea sa arătându-se de-a dreptul impresionantă nu doar sub raportul număruluide-a dreptul uluitor al volumelor de istorie și criticăliterară, cât și al celor mai diverse și nebănuite unghiuride vedere asupra fenomenului literar.

Adept al unei critici obiective, lipsite de agresivitate,cu un stil îndeaproape supravegheat, în care severita-

aniversări


tea se dizolvă în firescul unei sobrietăți ce nu e niciretranșare bănuitoare, nici precauție sceptică, MirceaPopa a recunoscut influențele venite asupra stilului săuindividual dinspre marii săi dascăli de literatură românăai universității clujene, precizând însă că, în mod fun-damental, stilul critic e rezultatul unui efort individual în-delung, format de-a lungul anilor de cercetare științifică.În acest cadru profund spiritualizat al Clujului, extremde stimulativ pentru cercetarea științifică, Mircea Popaîși publică teza de doctorat (Ilarie Chendi, București,1973) și redactează imediat cartea de foiletoane Spațiiliterare (1974) și monografia despre Ioan Molnar Piuariu(1976). În spiritul unui veritabil respect față demoștenirea valoroasă a Școlii de istorie literară clu-jeană, descoperă în scrierile lui D. Popovici, Ion Breazuși I. Pervain un mod de manifestare critică, cu accen-tuată atenție acordată elementelor de geneză a operei,și cu plasarea acesteia în contextul epocii și al sublinieriimultiplelor raporturi și incidențe pe care ea le provoacă.O asemenea atitudine față de tradiția filologică și literarăclujeană este exprimată în volumul Figuri universitareclujene (2002), carte înțeleasă, printre altele, ca unomagiu activității duse pe tărâmul universitar și literarclujean de G. Bogdan Duică, Sextil Pușcariu, dar și deD. Popovici, Ion Breazu, Liviu Rusu, Ion Chinezu, IonBreazu sau I. Pervain. Spre deosebire de înaintașulsău, G. Bogdan Duică, perceput ca un adevărat as alarhivelor, sau de D. Popovici, care și-a găsit mai de-grabă filiații în școala comparatistă reprezentată de Bal-densperger, van Tieghem și Paul Hazard. Teritoriul încare Mircea Popa se manifestă, prin nesfârșitele și ane-voioasele investigații în arhive și biblioteci, este cu multpeste puterile unui om. Într-o încercare de a defini sta-tutul pe care îl are în acest sens istoricul literar, MirceaPopa susține că acesta „este în fiecare moment o păr-ticică din timpul și din epoca în care trăiește. Gustul,erudiția, cunoștințele lui evoluează de la o etapă la altaa vieții trăite, viața trăită confruntându-se în permanențăcu fenomenul de «corsi e ricorsi», potrivit căruia un scrii-tor devine la modă sau intră în cercul de umbră (pe mo-ment) al timpului, de unde revine din nou întinerit saumai obosit decât era. Niciodată nu putem ști cum vaarăta harta peisajului literar de mâine, ci doar îi putemaproxima, pe moment, starea climatică și topografia lo-cului.” Statornic unei asemenea viziuni, Mircea Popaeste plasat cu o tot mai mare insistență în judecățile cri-ticii literare printre istoricii literari capabili de proiecte deamplitudine culturală, probând cu strălucire vocație înspațiul literar, un istoric literar care are de fiecare datăîn obiectiv întregul operei, preocupat în a intui traiectoriaunui destin sau a unei generații, de importanța pe careo au, în acest context, izvoarele literare, documentele,corespondența și mărturiile scriitorului, și, în egală mă-sură, să pună opera într-o nouă ecuație posibilă, sădezvolte relaționările pe care ea le pretinde, pentru a ositua în timp și cât mai exact pe scara de valori a epocii.De altfel, acest gen de a face istorie literară este teore-tizat în volumul Identificări (2012), unde străduința au-torului merge spre înregistrarea tuturor elementelor

necesare într-un demers de a rectifica și corecta diverseaspecte proprii istoriei noastre literare, de la literaturaveche la cea modernă și contemporană. De reținut că,fidel unui asemenea tip de cercetare aprofundată, Mir-cea Popa și-a câștigat meritul de a fi descoperit singurulscriitor român necunoscut de o sută de ani încoace și,mai mult decât atât, de a-l și impune în dicționare și is-torii literare. E vorba de Nicolae Oțălea, de la Denta dinBanat, primul autor de fabule românești, cu 30 de aniînaintea lui D. Țichindeal, considerat de toată lumeadrept fondatorul fabulei românești la noi. Apărută la Edi-tura Kurtzbök din Viena la 1784, cartea lui NicolaeOțălea e cunoscută doar prin două exemplare deepocă, dispărând în timp din cauza neglijenței șicirculației. Mircea Popa a retipărit textul la împlinirea adouă sute de ani de la ediția princeps, iar autorul a fostrepede recuperat de istoria noastră literară. În aceeașizonă de preocupări pot fi înscrise și cercetările din vo-lumele Tectonica genurilor literare (1980) și atât de re-centul Genurile minore (1919), încercări de identificareși sistematizare, pe bază de cercetări amănunțite, a în-ceputurilor genurilor literare de bază în cultura și litera-tura noastră. Autorul are în vedere necesitatea ca îndemersul său analitic, critica literară să urmăreascăapropierea de „lumea contextului” operei, a pretextuluisau a subtextului ei. „Tendința, scrie autorul, e salutarăîn principiu și în multe privințe a dus, și la noi, ca și aiu-rea, la o reîntoarcere dorită spre «lumea» operei, la ointerogare a zonelor ei de adâncime, cu bune rezultateîn planul analizei.” În afara unei atitudini cu mult maitranșante în formulări, la apariția acestui volum s-a re-marcat și tendința autorului „de a face, pe lângă actulde restituire biografică, și unul de veritabilă restituire cri-tică a operei, precum în cazul uitatului azi V. Beneș, înale cărui cărți (Hanul roșu și Semn rău) Mircea Popavede un „exemplu remarcabil de fantastic literar denuanță folclorică” (Laurențiu Ulici). Asemenea „desco-periri” și „identificări” a realizat istoricul literar clujean șiîn alte cărți și studii ale sale, făcând trimiteri exacte laun text de teatru din 1843 de la Lugoj, sau tipărind ocarte de imne liturgice aparținând lui Samuil Micu, faptliterar memorabil, greu de lămurit în privința paternității,dacă avem în vedere că manuscrisul a fost mascat subsemnătura copistului. Ediția cărții respective, transcrisăși pregătită de Mircea Popa pentru tipar, a apărut în2011 la Editura Gutenberg, sub titlul Cuvinte de laudă,fiind considerată o veritabilă descoperire literară, dar,din păcate, trecută neobservată. În rândul realizărilor cuadevărat fundamentale trebuie să fie inclus și articolulLa Bible chez les Roumains, care semnala manuscri-sele Bibliei lui Petru Pavel Aron, făcută atât de categoricîn studiul apărut la Paris într-o celebră și prestigioasăantologie de texte iluministe a Editurii Beauchesne, in-titulată Le siècle des Lumières et la Bible (1986).

Dintre direcțiile principale în care s-au desfășuratcercetările lui Mircea Popa de-a lungul multor ani detrudă literară, un prim domeniu l-ar putea reprezentastudiul monografic, acest tip de cercetare fiind experi-mentat printr-o serie lungă de cărți închinate lui Ilarie

aniversări


Chendi (1973), Ioan Molnar Piuariu (1976), M. Emi-nescu (1999, 2000, 2014), Octavian Goga (1981, 1999,2018), Ion Agârbiceanu (1982; 2013), Timotei Cipariu(1993), Lucian Blaga (2007, 2014, 2018), Victor Papi-lian (2008), autorul reușind de fiecare dată să pună învaloare aspecte mai puțin cunoscute ale operei și săepuizeze, pe cât posibil, documentarea în cauză. Privitdintr-un anumit punct de vedere, Mircea Popa se asea-mănă aici cu arheologul. Pe de altă parte, în viziunealui, operele literare prezintă pentru cercetător o mareparte din istoria spiritului unei epoci, astfel încât, pornindde la ele, acestuia să-i reușească reconstituirea unuiclimat spiritual și artistic propriu anumitor etape dinevoluția culturii. Monografiile elaborate de Mircea Popaau avut rolul de a atrage atenția asupra unui autor și aunei opere care merită frecventată, cum este și cazullui Ilarie Chendi, condei acid și spirit ironic, care a reușita revigora foiletonul critic și a-i imprima acestuia o nouăalură impresionistă, labilă, maleabilă, atractivă, într-unArdeal greoi și dedat doar studiilor migăloase și docte.Pe de altă parte, prin Ioan Molnar Piuariu se demon-strează că iluminismul transilvănean nu e un produsconfesional și că el nu poate fi anexat în întregime Bla-jului, atâta vreme cât alte câteva centre ortodoxe îșispun puternic cuvântul în confreria de valori a epocii. Evorba de Brașov, Sibiu și Arad, care, prin școlile lor, prinspiritul național ce le animă, vin să completeze în chipbenefic mișcarea latinistă pornită de la Blaj. OameniiPreparandiei din Arad, un Paul Iorgovici, un ConstantinDiaconovici Loga, un Țichindeal sau un Al. Gavra, suntși el iluminiști de cea mai autentică speță, alături deRadu Tempea de la Brașov, Molnar Piuariu și VasileAron de la Sibiu. Spiritul iluminist al Blajului a fost însădus mai departe de Timotei Cipariu, un enciclopedist demare valoare, deschizător de drum în filologie, presă,literatură populară, cercetarea critică a poeticii șiversificației, abordarea comparativă a literaturii și limbii.Momentul Cipariu este un moment altitudinar în culturaromânească din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, el șiBariț fiind promotorii unei direcții de acțiune fertilă, peurmele cărora s-au manifestat Al. Papiu Ilarian, AugustTreboniu Laurian, Codru Drăgușanu, Iosif Vulcan, Den-susienii, Pușcarii, maramureșenii lui Tit Bud și mulți alțiicare au pus bazele enciclopedismului transilvan, așacum a putut să demonstreze Cornel Diaconovich,inițiatorul primei enciclopedii românești. În acest fel setrece la refacerea traiectelor ideilor dominante și aleoscilațiilor de gust și se formulează judecăți estetice devaloare, în funcție de o anumită axiologie, astfel încât,luând exemplul unor mari comparatiști ca P. Hazard oriG. Călinescu, T. Vianu și D. Popovici, de la noi, MirceaPopa ajunge la o justă înțelegere a fenomenului princare raportul dintre valorile literare naționale și univer-sale se impune a fi examinat dintr-o nouă perspectivă,aptă să scoată cu mai multă putere în lumină originali-tatea, forța creatoare a scriitorilor români. Mitul mode-lului clasicizat este înlocuit în acest caz cu actul deinvestigație bazat pe o semnificativă diversificare a pro-cedeelor, după modelul metodei promovate de

comparatiști de la E.R. Curtius până la V. Kayser șiE. Albérès, în viziunea cărora critica comparativă a în-semnat o utilă cercetare a motivelor și temelor literare,ca și a unor imagini și simboluri specifice unor scriitorisau etape ale culturii, dar și o modalitate de studiere aevoluției formelor artistice. Năzuind spre o cât mai rigu-roasă formulare a judecăților de valoare, critica compa-rativă promovată de Mircea Popa are toate șansele săcapete imaginea unui sistem complet, în măsură să fi-xeze, pe linia marilor predecesori în domeniu, o metodăde largă audiență, capabilă de a răspunde, în egală mă-sură, atât detractorilor vecini ai literaturii române, în vi-ziunea cărora literatura noastră e înfeudată unormodele, curente și personalități străine, cât și celor careexagerează, socotindu-ne „protocroniști” în multe do-menii și direcții literare. Cercetătorul clujean atrage aiciatenția asupra faptului că „tendința de integrare în rit-mul cultural occidental” trebuie bine cântărită și anali-zată prin numeroase „studii de caz”, extrem de utilepentru a statornici o nouă viziune asupra vechimii șiecourilor românești în lume. Integrarea vechilor scriitorireligioși din perioada străromână este o acțiune legi-timă, din moment ce teritoriile dunărene au fost leagănulde acțiune și gândire pentru mari spirite europene, așacum elementele fundamentale ale umanismului euro-pean își arată roadele în scrierile lui Olahus, Honterus,Martin Opitz, Schasseus și alții mai mulți. Iluminismuleste etapa cea mai bine reprezentată în concertul lite-raturii europene, căreia Mircea Popa i-a dedicat câtevastudii importante, incluse în lucrările Aspecte șiinterferențe iluministe (1997), De la iluminism lapașoptism (2004), Penumbre (2004) sau în colaborărilela volume ca Enlightenment and romanian society(1980) și Le siècle des Lumières et la Bible (Beauche-sene, Paris, 1986). Zona francofonă a beneficiat de oanaliză cu mult mai cuprinzătoare în volumeleConvergențe europene (1995), Sub semnul Franței(2006) și De la Est la Vest (2010), în unele dintre elefiind reluate și adâncite o serie de influențe, similitudini,paralelisme, legături și corespondențe literare, dupăcum în altele sunt semnalate aspecte absolut noi, com-plet necunoscute ori ignorate până acum. Frecventândsistematic asemenea genuri de scrieri, multe dintre eleplasate și azi la periferia interesului majorității criticilorcontemporani, Mircea Popa a reușit să îmbogățeascăaria comparatismului românesc printr-o nouă reliefarea spațiului de interferență cu Spania, preocupare dincare s-au născut antologia Spania văzută de români(2007), bibliografia Relații culturale și literare româno-spaniole (2007) și ediția din Vintilă Horia, apărută la Ma-drid cu titlul El fin del exilio. Cuentos de juventud(Criterio Libros, 2002). Mai mult decât atât, istoricul li-terar Mircea Popa este de părere că studiul comparatival textelor literare își are eficiența chiar și în condițiile încare acesta duce doar la detectarea unor locuri co-mune, a unor autori sau unor școli literare (Ion Agâr-biceanu – constelaţia realului, 2013; Cartea Astreiclujene, 2013, în colab.; Ferestrele Clujului, 2014;Regăsiri creştine, 2014; Presa clujeană, 170 ani, 2014;

aniversări


Sextil Pușcariu și Muzeul Limbii Române, 2015). În în-cercarea de a menține interesul și asupra altor zone fer-tile de explorări creatoare, atenția cercetătorului clujeanse îndreaptă spre sectorul sud-est european, rezultândde aici un număr considerabil de articole și studii desprerelațiile româno-bulgare și româno-iugoslave, cât șifrecvente participări la simpozioanele Societății de limbaromână „Mihai Eminescu” din Voivodina, cu acțiuni be-nefice pe aliniamentul Belgrad-Vârșeț-Pancevo-Zrenja-nin, soldate cu publicarea unor anuare sau a unorvolume consistente. Din aceeași perspectivă compara-tivă s-au născut și cercetările consacrate relației litera-turii române cu literatura maghiară, Apropieri literare șiculturale româno-maghiare (1998), Andrei Veress – unbibliograf maghiar prieten al românilor (2006) și colabo-rările la Magyar-román filologiai tanulmányok (Buda-pest, 1984), Sokágú termofa (1986) fiind doar cele maiimportante. Se poate spune chiar că în domeniulrelațiilor româno-maghiare, Mircea Popa rămâne pânăîn prezent singurul român care a scris două cărți cuaceastă tematică în ultimii cincizeci de ani și a participatla două simpozioane pe acest gen de cercetare în Un-garia, unul la Debrețin, despre Móricz Zsigmond, și altulla Kis-Körös, localitatea de naștere a lui Petöfi. Dacăexpunerea de la Debrețin a văzut lumina tiparului doarîn versiunea românească (Mihail Sadoveanu și MóriczZigmond), cea ținută la Kiss-Körös a cunoscut și ver-siunea maghiară în volumul Petöfi. A szomszéd ésrokon népek nyelvén (Budapest, 2000). La fel de inte-resant rămâne și domeniul de cercetare a literaturii exi-lului și a diasporei, abordat, firește, după ´89, imediatce a fost posibilă recuperarea scriitorilor români care autrăit și s-au manifestat în Occident. Mircea Popa a în-ceput să scrie și să adune date despre scriitorii exiluluiși ai diasporei, fiind singurul care a făcut investigații sis-tematice pentru a reuni într-un singur tot ceea ce auscris ei în țară înainte de a pleca cu ceea ce au realizatei acolo, cartea Reîntoarcerea la Ithaca (1998) alătu-rându-se astfel celor scrise de Cornel Ungureanu (Mir-cea Eliade și literatura exilului, 1995) și FlorinManolescu (Enciclopedia exilului românesc, 1945-1989.Scriitori, reviste, instituții, organizații, 2003). Cele douăediții destinate lui Grigore Cugler, Apunake și Vi-l pre-zint pe Țeavă!, au reprezentat, la data apariției, ediții dereferință, ca să nu mai vorbim de cele trei ediții din Vin-tilă Horia, dintre care una, apărută și lansată la Madrid,la ambasada României, în 2002, cu titlul El fin del exiliocuprinzând traducerea în spaniolă a povestirilor și nu-velelor sale apărute în revistele din țară dinaintea exi-lului, o recuperare de interes real și pentru literaturaspaniolă de astăzi. La lista preocupărilor în acest do-meniu merită să adăugăm și alți scriitori, precum IonelJianu, cu o ediție Între teatru și literatură, 2004, dar șiGrigore Nandriș (cu o prefață la Basarabia și Bucovinaîn 2002) sau Lucian Boz, cu o ediție de corespondență,Scrisori din exil, în 2001. Ar mai fi de amintit aici și faptulcă Mircea Popa a predat un curs special, Literatura exi-lului și a diasporei, și a propus teze de doctorat din do-meniu, dintre care unele s-au bucurat de o apreciere

unanimă.O altă direcție sistematică a cercetărilor lui Mircea

Popa are în vedere presa literară, un domeniu în careistoricul și criticul literar a realizat cele mai mari pro-grese, oferind nu numai o Istorie a presei românești dinTransilvania, dar și cercetări parțiale de o mare utilitate.Este vorba mai întâi de cartea cu tema Presa și ideeanațională, apărută la Alba Iulia în 2002, dezvoltată ulte-rior sub forma unei antologii reprezentative ca urmarea unui proiect colectiv (2006), aceasta fiind urmată re-cent prin O revistă tezaur: „Steaua Mării” (2019) și dealte volume privind activitatea gazetărească a unorscriitori ca Barițiu, Slavici, Goga, Agârbiceanu, Re-breanu, Blaga, Papilian, Țuțea sau de o incursiune in-completă în Presa mehedințeană (2004). De altfel, anide-a rândul, în afara multiplelor articole consacrate pre-sei românești din Dicționarul general al literaturii ro-mâne, Mircea Popa și-a arătat interesul în a lămuriprezența presei românești pe plan internațional șinațional, lucru rezolvat în parte de cărțile Incursiuni înpresa românească (2011) și Panoramic jurnalistic(2012), aceasta din urmă cu adevărat demnă deatenție, după cum sensibilitatea cercetătorului-patriot avibrat în fața marilor evenimente din istoria Transilvaniei(Alba Iulia – răscruce de veghe, 2000, în colab.; Homomilitans, 2000; Avanposturi ale Marii Uniri, 2017; Cuibulprivighetorilor. Clujul literar după Marea Unire, 2017;Transilvania și Marea Unire, coord., 2018; De la SamuilVulcan la Iosif Vulcan, 2018; Octavian Goga și idealulnaţional, 2018; Lucian Blaga. Perspective transilvane,2018).

De un deosebit interes se înfățișează și activitateade editor a criticului și istoricului literar Mircea Popa,dorința acestuia fiind de a readuce în actualitate o seriede scriitori „uitați” sau neglijați, pe care anterior i-a pre-zentat în volume precum Pagini bihorene (2003) și Pe-numbre (2004), sugerând mereu noi perspective asupraoperei a cel puțin o sută de scriitori consacrați, prin rea-lizarea unor ediții sau a unor prefețe (G. Bariț, Ioan Sla-vici, George Coșbuc, Octavian Goga, Vasile Goldiș,Nicolae Oțălea, Victor Eftimiu, Emil Isac, Ion Minulescu,Dimitrie Meciu, Corneliu Coposu, Miron Pompiliu,Lucreția Suciu, Radu Dragnea, Constantin C.I. Nottara,Ion Pop Florentin, Florian Ștefănescu Goangă,Al. Ciura, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Russu-Abru-deanu, George Moceanu, Alexe Mateevici, GheorgheCardaș, Ioan Miclea, Victor Papilian, Victor Iancu, Con-stantin Hagea ş.a.). Atras de profesorul Mircea Zaciu șide Niculae Gheran spre domeniul lexicografiei literare,încă din 1978 Mircea Popa se implică în elaborareadicționarului Scriitori români și, mai apoi, a celorlaltedouă inițiative de mare efect, Dicționarul cronologic alromanului românesc de la origini până la 1989 (2004)și Dicționarul romanului tradus în România (2005), fina-lizate în colaborare cu colectivul de istorie literară de laInstitutul de Lingvistică și Istorie Literară „SextilPușcariu” din Cluj-Napoca, în urma a mai multor ani decercetare, ca teme de plan. E perioada în care MirceaPopa a funcționat ca șef de colectiv la acest departa-

aniversări


ment de lucru al Academiei Române și în care a con-dus, în calitate de responsabil de temă, aceste douăproiecte, a căror inițiativă de înscriere în plan i-aaparținut în totalitate, ca o imagine suficient de ilustra-tivă privind însăși raza de informare de o extremă di-versitate a cercetătorului clujean. Ceea ce, în definitiv,ar putea impresiona cu deosebire în opera lui MirceaPopa este sentimentul de noutate a perspectivei și adeschiderii caleidoscopice spre zone dintre cele mai di-ferite ale literaturii române, atât spre scriitorii mari,„sigilați de destin”, după cum ar fi spus G. Călinescu,cât și spre cei din categoria valorilor mici ale literaturii,nume de scriitori mai puțin cunoscuți, față de care, înviziunea lui Mircea Popa, istoria literaturii rămâne încănedreaptă. Merită invocată în acest sens inițiativa luatăalături de Constantin Mălinaș, în calitatea sa de directoral Bibliotecii Județene din Oradea, de a concepe o „Bi-bliotecă a scriitorilor din Bihor”, care mergea de la Sa-muil Vulcan la Iosif Vulcan și de la acesta la Al.Andrițoiu, Viorel Horj sau Mircea Bradu, începând cuPoema Munților Beiușului a lui Dimitrie Meciu, text ilu-minist de o frumusețe și fantezie aparte, care realiza oprimă descriere românească a târgului de fete de laGăina, cu o continuare a publicării unui text aparținândlui Miron Pompiliu, Poezii, și cu un al treilea, LucrețiaSuciu, ediția acesteia rămânând însă netipărită din mo-tive economice. Pe de altă parte, o egală atenție i secuvine și preocupării pentru structuri sintetice, aceastadeterminându-l pe Mircea Popa să elaboreze studii cen-

trate pe surprinderea profilului esențial al scriitorilor Lu-cian Blaga, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu sau VictorPapilian, scriitorii cu adevărat esențiali pentru momentulînceputului de secol XX sau din perioada interbelică.Scrisul lor este, în viziunea cercetătorului, un bloc mo-nolitic pe linia tradiției ardelenești, nefiind însă străin șide marile fisuri aduse de modernitate. După MirceaPopa, expresia plenară a modernismului transilvăneaninterbelic este dată de revista „Gândirea” și „Gând ro-mânesc”, de instituțiile conduse de Sextil Pușcariu, că-ruia Clujul interbelic îi datorează foarte mult. MirceaPopa susține, în acest sens, că nu se poate vorbi deproza românească a momentului fără contribuțiaesențială a lui Rebreanu, fără producția rămuroasă liricăși epică a lui Agârbiceanu, fără realismul dur al lui PavelDan sau fără arcanele psihologismului fantastic pro-puse de Papilian. Sunt direcții pe care istoricul literar aîncercat să le pună în valoare, așa cum o făcuse la rân-dul său și Mircea Zaciu, cel care, într-un moment deîn altă inspirație, le cuprinsese într-o metaforă cuprinză-toare, de o frapantă expresivitate: „Ca o scenă imensă,Transilvania...”

Având marea șansă de a fi stat, într-un fel sau altul,în preajma Domniei Sale, îi doresc distinsului profesorMircea Popa să-și mențină entuziasmul și energia crea-toare care i-au însoțit o viață întreagă pașii prin biblio-tecile lumii, în mii și mii de ore de veghe, pentru ademonstra că studiul literar în substanțialitatea sa poatefi dus cu demnitate și fără concesii.

remember


Asemănarea lui Pamfil Șeicaru cu patriarhul istorio-grafiei noastre, Nicolae Iorga, cum am fost o clipă tentatsă numesc evocarea de față, mi s-a părut apoi impro-prie. Similitudini îi aseamănă, foarte multe evoluții, maiales, îi particularizează. Îi aseamănă patima scrisului șiprivirea cuprinzătoare a peisajului în care-și propun săpună ordine intervenind cu personalizarea lor. Ideile cucare operează provin din vasta lor erudiție sau sunt pro-duse prin capacitatea de a numi nenumitul, dând iden-titate de circulație acestora. Din punctul de vedere alcaracterului, cred că aveau un ceva comun. Un mag-netism tot atât de puternic ca și afurisenia de care, nude puține ori, abuzau în contra neprietenilor, dar și aprietenilor. Cum era și firesc, cei doi, deși s-au cunoscutși s-au prețuit, aveau să se incomodeze reciproc. Sezice că, aflat în liftul zidarilor binalei în construcție a „Pa-latului Curentului”, pe la mijlocul anilor 30, NicolaeIorga, văzând defilarea celor șapte etaje ale edificiului,

ar fi zis însoțitorului său: „Etajul și șantajul!” O fi fost saunu așa, e greu de certificat. Mai ales că sunt unii carepun vorba asta de pomină pe seama lui Nichifor Crainic,megieș la masa de scris în primele publicații inventateîmpreună. Și Iorga și Pamfil au trăit tumultos și numelelor supraviețuiește, mai mult prin legende, deși operalor merită soarta asta! E posteritatea pe care le-a rezer-vat-o poporul lor dotat, vorba gazetarului, cu un excesde inteligență critică. Apoi, mă grăbesc să nu uit! Mai eceva care-i apropie. Și anume rădăcinile lor aflate în ve-chea Eladă. Chiar aromânești, ca să fiu mai exact. Nudoar cei doi fac dovada peremptorie că această ramurăe una – dacă nu cea mai – vitală a neamului românesc.Altă legendă?

Anul acesta, la 19 aprilie, se împlinesc 125 de anide la nașterea sa în satul Beceni din județul Buzău.Tatăl său, Haralambie, modest casier la Chefere, era fiu

PAMFIL ȘEICARU – 125 DE ANI DE LA NAŞTERE

Vartan Arachelian

ODISEEA UNUI CONDAMNAT LA MOARTE

remember


de preot și, după mărturia ziaristului, se trăgea dintr-unlung șir de ciobani din Ardeal. Mama, Ana, îșirecunoștea descendența aromână. Și ca orice aromân,familia sa avusese darul de a agonisi prin muncă asprăși cinstită averea necesară unei vieți decente. Nu doarpentru sine, dar și pentru urmași. După cum ne infor-mează un biograf al său, George Stanca, în teza sa dedoctorat, ea poseda o casă mai mult decât spațioasă,o curte pe măsură, loc în care avea să se ridice actualuledificiu al primăriei din Buzău, inclusiv terenuri petro-liere și magazine la Ploiești.

Mama lui, pe care a adorat-o, avea să fie, după Răz-boiul de Întregire, modelul unei sculpturi, „Mama îndu-rerată”, ce va împodobi unul dintre locurile de veci aleEroilor neamului.

Chiar Pamfil Șeicaru, fiul acestei mame, avea să fieunul dintre eroii acestui război, consacrat astfel și prinordinul „Mihai Viteazul” clasa a treia. Război în care Ni-colae Iorga a avut merite imprescriptibile în întreținereasperanțelor într-un Dumnezeu al românilor, în timp cePamfil Șeicaru va fi unul dintre cei care vor eterniza prinmonumente sacrificiul făcut pentru realizarea idealuluigenerației sale. În amintirea camarazilor din brigada deartilerie căzuți pe dealul Moșu de lângă Orșova va ridicamânăstirea Sfânta Ana. La monumentul de laMărășești, Zeița Victoriei, iar la cimitirul Val-du-Roy,unde sunt îngropați aproape șapte sute de soldați ro-mâni căzuți în armata franceză, opere ale lui Oscar Hansunt ridicate prin strădania sa. Glasul generației sale,care a supraviețuit războiului, avea să-l facă auzit, cadeputat independent, ales în trei legislaturi succesive(1928, 1931, 1933), în Parlament.

Ca și în cazul lui Iorga, o fișă bibliografică marcaPamfil Șeicaru e impresionantă. Numărul publicațiilorpe care le-a inventat, genul, adresabilitatea lor variatăar fi greu de sugerat doar prin citarea titlurilor. E unuldin motivele care-l face inimitabil. Doar dicționarele șienciclopediile specializate se străduiesc să nu scapevreun titlu eroare ce le-ar descalifica. Cred că patentulde patron al „Curentului” ar fi unul care le-ar presupunepe toate celelalte. Și „Hiena” (1919, împreună cu prie-tenul său de-o viață, Cezar Petrescu), „Gândirea”(1921, tot împreună cu Cezar Petrescu, apărută întâi laCluj, apoi mutată la București) și „Cuvântul” (1924) vorfi bornele care-i vor marca destinul gazetăresc. Ca șiaverea fabuloasă! Grație ei, în 1939 – nefericităinspirație! –, în plină dictatură carlistă, va înzestra Pa-latul Curentul cu o tipografie ultra modernă nu doar pen-tru România. Numai rotativa, care tipărea într-o oră24000 de exemplare în 64 de pagini, în trei culori, cân-tărea 224 de tone. (Nici nu va trece un deceniu de la in-augurare și destinația acestor investiții va lua altădirecție. Securitatea se va muta în acest palat, iar foto-grafii cu tipografia vor fi anexate și distribuite în folosulpropagandei comuniste. Ca… realizări alebolșevismului! Iar conacul său de la Ciorogârla va fi tre-cută – temporar – în stăpânirea lui Conu Mihai, Sado-veanu).

Greu de spus care era secretul lui Pamfil Șeicaru fă-când, în deosebire de „Universul”, cu care concura în

popularitate, o „băcănie cu de toate pentru toți”, opublicație „cultă”, citită și citată în Europa. Iată un singurexemplu, chiar în timpul războiului, citat de BBC, Pamfilintră în polemică politică cu acest venerabil post deradio. Un purtător de cuvânt al „dușmanului”, dar ascul-tat cu sfințenie nu doar de opozanții politici ai Condu-cătorului. A fost o conștiință publică? Au existatsuficiente voci care l-au contestat. Dar și altele care l-aulăudat. E. Lovinescu e unul dintre ei: A fost un îndrumă-tor exemplar, conștiința unei epoci. Victor Frunză, au-torul din exil al Istoriei comunismului românesc, exegetal lui Șeicaru, ni-l arată ca fiind o victimă a politicianis-mului interbelic și a propagandei comuniste postbelice.În viziunea aceasta el ar fi fost un gazetar venal și unșantajist. Iar din punct de vedere politic, un om al lui An-tonescu. Atât de puternice au fost aceste voci, încâtpână și Europa liberă, post solicitat de cel care va fimoștenitorul „Curentului” să facă loc evocărilor memo-rialistice ale lui Șeicaru, fapt ce l-ar fi degrevat, probabil,pe adresant de povara întreținerii în Germania a ziaris-tului ajuns într-o jalnică stare de sărăcire, îl refuză sec:Din nefericire, deși textul trimis este reprezentativ, nuvăd posibilitatea difuzării de către noi a tipăriturilor D-luiȘeicaru. Cine era refuzatul? A fost o mare neșansăpentru țară, că o minte strălucită ca a lui Pamfil Șeicaru,dublată de o dăruire ca a sa nu a condus nicio clipă des-tinele României (Victor Frunză).

Totuși, care era secretul inimitabil al acestuia? Credcă venerabilul hispanist Paul Al. Georgescu, care amâncat și el cam în același timp cu Pamfil pâineaamară a exilului, reușește un portret complex. Îl rezu-măm după Florin Manolescu. Pamfil Șeicaru a reunit înel trei personaje care s-au succedat ascendent. Primul,pamfletar agresiv și temut, inventând porecle corozive,epitete fulminante, dezvăluind secrete distrugătoare. Aldoilea personaj găzduit în Șeicaru era al unui analistpolitic, asemenea americanului Walter Lippmann, reu-nind trei calități: viziunea de ansamblu, ordonatoare,darul de a sesiza amănuntul semnificativ, definitoriu și,mai ales, periculosul simț al descifrării viitorului. „Priso-sul de cărți specifice Apusului, timpul liber și curiozitateamereu vie îl împing spre cunoașterea temeinică, siste-matică, determinând apariția unui istoric al colectivitățiiși a unui memorialist al istoriei.”

Neșansa de a lua calea exilului – condamnat fiindapoi, în țară, la moarte – l-a obligat să se arate în ple-nitudinea talentului său de scriitor. În primul rând politic.Și de caracter. Un caracter care-i va desfide pe toți de-tractorii săi. Din viață, dar și din posteritate.

Drumul fără întoarcere: exilulLa 8 august 1944, deci cu două săptămâni înainte

de arestarea Conducătorului, când avea 50 de ani șipatru luni și „și nimic nu mai puteam schimba în felulmeu de-a fi”, Pamfil Șeicaru este primit de Ion Anto-nescu la Olănești, pe Valea Oltului, într-o audiență se-cretă. Conștient de mersul nefast al războiului,Mareșalul gândește un „plan B” pentru vremurile derestriște ce se anunță pentru țara a cărui răspundere și-o asumase cu patru ani în urmă. Planul, deși mărturisitîn taină, era previzibil. Chiar de nu și-ar fi vorbit cu Mihai

remember


Antonescu, era similar cu strădaniile secrete ale loco-tenentului său: de a asigura oamenilor politici, care vorexila, finanțarea necesară pentru ca stindardul țării săfie vizibil în străinătate atâta vreme cât teritoriul ei va fisub ocupație străină. Un bastion de apărare, mai de-grabă, simbolică…

Acum se știe că Mihai (Ică) Antonescu livrase ouriașă sumă în bănci elvețiene pentru folosirea în sco-puri patriotice a exilului la vremuri de restriște. De știaConducătorul de aceasta n-avem dovada. Probabil cănu, din moment ce Mareșalul îl înștiința pe Șeicaru sătatoneze Spania lui Franco în vederea încropirii unui gu-vern în exil. Ică proiecta Elveția, în inima Europei și alumii diplomatice, ca și a serviciilor secrete, dreptrezidența unui astfel de guvern. (Fantomatica soluțieera la modă în epocă; odată ce statalitatea țărilor bal-tice, ca și a Poloniei, fusese lichidată de Rusia Sovieticăîn înțelegere cu Germania lui Hitler, astfel de ficțiuniaveau să apară în lumea diplomatică.)

Ică, o personalitate pragmatică, îl devansase peMareșal în privința aranjamentelor de funcționare. El li-vrase deja o mare sumă de valută forte spre băncileelvețiene, care, spre rușinea gestionarilor – AlexandruCretzianu și Constantin Vișoianu – avea să fie cheltuităîn mod fraudulos în scop personal.

Îmi amintesc o scenă petrecută alături de Ion Rațiu,la Washington în august 1990. Eram în SUA cu ocaziaRomfest-ului. Am profitat de prilej ca împreună cu dom-nul Rațiu să-l cunosc pe faimosul șef de odinioară aldiplomației românești postbelice, Constantin Vișoianu.Așa am ajuns în vizită la locuința acestuia, aflată într-ozonă rezidențială a capitalei americane. Acolo l-am șifilmat lăsând TVRL-ului un alt document de valoare is-torică. Curios să aflu sursa de trai a fostului nostru mi-nistru de Externe, Rațiu, zâmbind ironic, mi-a spus căacesta își făcuse parte din banii livrați de Ică și care arfi revenit de drept Comitetului Național Român condusde Vodă.

Ei bine, în ciuda bârfelor din cafenelele bucureștene,Pamfil Șeicaru, după ce trecu ziarul „Curentul” în grijalui N. Carandino, a plecat, cum se zice, doar cu trusoulde voiaj la Madrid. Căci în remorca anexată automobi-lului său nu se aflau tablouri de pictori români, nici ar-gintărie sau alte valori, cum își imaginau detractorii săi;probabil că așa ar fi luat ei – sau chiar au luat! – drumulpribegiei lor. În remorcă se aflau numeroase canistre cubenzină care să-i ajungă călătoriei programate. Benzinaera mai scumpă decât aurul! Pleca să vadă ce și cum,urmând ca apoi Mareșalul să dispună cele cuvenitemontării unei portavoce a exilului românesc. (Chiar că-lătoria tainică spre capătul celălalt al continentului arenarațiunea ei tot atât de palpitantă, ca a mesagerilor demai an ai opoziției, protejată de Ică, spre Cairo, pentrutestarea unui posibil armistițiu cu anglo-americanii.)

Istoria însă, și în acest caz, se grăbise să sune stin-gerea acestor preparative: Antonescu arestat și dat pemâna Kremlinului, Pamfil Șeicaru rămas de izbelișteîntr-o lume a exilului românesc dominat de legionariifugiți după lovitura de stat eșuată la București în ianua-rie 1941. De acum încolo, pâinea de care va avea partepersonajul nostru va fi tot atât de amară ca a

pașoptiștilor urgisiți după eșecul rezistenței pompierilorde pe Dealul Spirii. Numai că exilul ăsta va dura cu multmai mult: până la moartea sa, petrecută 36 de ani maitârziu.

Chiar dacă misiunea secretă a fost doar enunțată deIon Antonescu, iar strategia ei n-avea să fie detaliată,cum ar fi fost firesc să se întâmple pentru un specialistmilitar în chestiuni de Stat major, totuși o întrebare îșicere răspuns: era Pamfil Șeicaru un intim sau, poftim,un fidel, al Mareșalului? Credem că nu; pur și simpluera un ziarist cu un excepțional fond informativ, cum neasigură arhiva Serviciului Secret de Informații. Și înplus, cum avea să se definească el mai târziu, obligatsă mediteze asupra dilemei între patriotism și simpatiilepolitice, alegere pe care avea să i-o pună în față mersullabirintic al istoriei României. Avea să se hotărască săfie alături de stindardul Țării indiferent cine-l poartă! Odecizie dacă nu perdantă, dramatică oricum! Condam-nat la moarte în contumacie de „Tribunalul Poporului”la București, în 1945, pus în urmărire pentru aducereala îndeplinire a sentinței, el avea să poarte, nu mult maitârziu, și anatema de „om al dictaturii de la București”.

Rămas în țară, sub cizma bolșevică, luând act desuspendarea „Curentului”, Niko Grecu, alias N. Caran-dino, avea să observe că și răul are gradele sale decomparație. La desființarea regimului parlamentar deCarol, el observase că „la schimbarea de regim, primiicare au de suferit sunt ziariștii”; dictatura personală alui Carol, era acum un vis față de dictatura proletariatu-lui care, odată cu libertatea de expresie, condamna lamoarte ziariștii ce făcuseră faima breslei.

Demonul politic din călimarăE inutil să spun că nenumăratele povești aflate de

la Leon Kalustian și Nicolae Carandino despre patronul„Curentului” – cu bune și cu rele, doar lucraseră cu el!– m-au făcut să cercetez colecția celui mai importantziar politic interbelic. Mai ales că epoca pe care o stră-bate zi de zi e una dintre cele mai sucite, mai complexeși mai pline de evenimente contradictorii, populată depersonalități ilustre evoluând, care mai de care, pe tra-see pline de viraje ilogice; lumea aceea părea vorbităsă ne lase moștenire o șaradă, din moment ce, de la undeceniu la altul, avem parte de cărți scrise de istorici,sociologi și politologi cu aerul că au găsit formula ultimăși cea mai cuprinzătoare care să explice și să facă or-dine în anii României Mari. Eroare! Lumea care a po-pulat-o ne testează continuu inteligența interpretativăieșindu-ne în față cu memoriile ascunse te miri unde,mărturii ale unor oameni care au fost fie actori, mai multsau mai puțin importanți, fie spectatori activi la o reali-tate social-politică extrem de dinamică și de schimbă-toare. Apoi interdicțiile recente, grație democrației...liberale, prin articole de lege punitive, ce castrează is-toria de determinările utopiilor politice care erau lamodă; ele încurcă și mai mult operația de decantare ametalului nobil din sterilul care l-a ascuns și pe care uniiîl vând în locul nobilului metal: adevărul de aur.

Cum viața activă a lui Pamfil Șeicaru acoperă nudoar epoca interbelică, ci și o lungă perioadă de exil încare a scris cea mai mare parte a operei sale politice,

remember


plus reinventarea ziarului „Curentul”, sarcina cercetăto-rului devine extrem de anevoioasă. Da, Pamfil Șeicarue un continent aproape neexplorat în întregime. Repet:„Un Iorga al gazetăriei române”, s-a zis. Asemănarea emai degrabă acolo unde cei doi au ratat: literatura. Șiasta pentru că ziaristica practicată zi de zi e cheltui-toare, așa cum mărturisește Pamfil Șeicaru, seamănăcu butoiul Danaidelor, se cere umplut zilnic cu talent șipasiune. Și unul și celălalt s-au lăsat purtați de acesttsunami al exprimării zilnice care, răvășind conștiințapublică, a împuținat capacitatea imaginativă necesarănașterii unei realități paralele, virtuale, care e romanul.Ca să nu mai vorbim că scrisul la gazetă deformeazăstilul de povestitor. Asta nu înseamnă că ziaristica unuiaca Pamfil Șeicaru sau Nicolae Iorga e literă moartă;dimpotrivă, este și va rămâne o lectură pasionantă, maiales pentru cei îndrăgostiți de istoria politică și istoriade moravuri! Dar și în această nișă a literaturii politicesunt departajări calitative. Scrierile lui Șeicaru au altecarate și o altă longevitatea decât cele ale lui Iorga;Șeicaru nu era un „scriitor al realității”, cum credea NaeIonescu că e meseria gazetarului, ci un înainte-mergă-tor ce are în dotare organul cu care destramă ceațagroasă în care se învăluie viitorul. De aceea diagnosti-cul asupra prezentului e urmat de prognoze cu mareprobabilitate, după cum aveau să omologheze marșulIstoriei. Chiar prăbușirea URSS, pe care o anunțase cudouă decenii înainte, avea să se producă. Cu singuralicență că s-a grăbit să moară înainte de a-i cânta Pro-hodul promis! Mărturisesc, așa cum cititorul și-a datdesigur seama, că sunt un admirator al acestui personajal istoriei noastre, deși percepția contemporanilor asu-pra omului contrasta cu finețea, eleganța și empatia edi-torialistului.

Cu mulți ani în urmă, cu mijloace romanești, am în-cercat să dau viață zvârcolirilor politice din anii 30 ur-mărite din turnul de control al lumii gazetărești; perioadacea mai tumultuoasă din istoria gazetăriei. Manuscrisulromanului „Ediție specială”, predat la Cartea Româ-nească, a fost cenzurat și aveam să aflu la Revoluție,după opt ani de la predare, că zăcea în fișetul lui Ion Ar-deleanu, istoricul oficial al Partidului, în chiar sediul CCal PCR. Aveam să-l public imediat, în martie 1990,într-un tiraj de 30.000 de exemplare. Nu mă îmbăt cuapă rece; succesul de public se explica prin bulimia ge-nerală pentru presă și carte necenzurată de care erambolnavi în vremea marilor speranțe. Directorul de ga-zetă imaginat de mine întrunea inteligența ascuțită șispiritul vizionar ale lui Șeicaru cu arghirofilia lui StelianPopescu, deci patroni a două gazete aflate în acerbăconcurență – „Curentul” și, respectiv, „Universul”. Ris-când să cad în patima vanității, prefer portretului pe carei l-am făcut în roman, pe acela al memorialistuluiGh. Jurgea-Negrilești. La un moment dat, în Troicaamintirilor. Sub patru regi, autorul, în tinerețea consu-mată în preajma și în timpul războiului antisovietic, unfrecvent, mai zilnic, al boemei bucureștene, îl evocă peȘeicaru chiar cu puțin timp înainte ca acesta să ia dru-mul fără întoarcere al exilului. Iată o secvență dintr-unfilm care n-a fost făcut și, probabil, nu va fi turnat nicio-dată. (Cinemaul nostru trăiește sub codul minimalist.)

Vara lui 1944. Locul acțiunii: Hanul cu tei.Vocea din off a memorialistului: Hanul cu tei e un

loc din alte timpuri, cred că de pe vremea lui Hangerliu.Cele două capete ale pasajului sunt păzite de bolți careau scăpat miraculos de la focul lui Bibescu și au fostrestaurate de oameni care au știut să păstreze peceteatrecutului. Pe aici treceau craii de Curtea Veche sauchiar el, autorul Mateiu Caragiale, când se ducea la„Iancu” sau la „Contra-Iancu”, minunate birturi, sau ladomnișoarele vesele din Băcani 2. Acum nu mai e nicihan, nici tei. Când pășești în pasaj din Blănari, vezi pestânga firma restaurantului „Grătar special, vinurialese”. Asta înseamnă că restaurantul nu e evreiesc.Nu e nici creștin, majoritatea personalului fiind comu-nist. E un secret de București care atrage mulți„antifasciști” sau „progresiști”, cum a început să sespună, și destui agenți ai Gestapoului sau ai Siguranței.Un chelner politicos dar distrat m-a instalat la o masălângă fereastră... Dar iată-l pe Vinea, însoţit de PamfilȘeicaru. Distincția sobră a lui Vinea iese încă mai înevidență în contrast cu Șeicaru. Ce țoapă splendidă!Calcă apăsat și sigur. Ca și cum e numai el singur însală. Îmi întinde o mână uscată și energică – măașteptam să fie transpirată – și după ce mă măsoarăpătrunzător și agresiv, ia loc. Are privirea lui Dukindis,un geambaș de cai foarte deștept, pe care l-am cunos-cut în iarmarocul din Bârlad. Cu o falsă indiferență seuită prin sală... Mă uitam la el cu o intensă curiozitate.„Atâta talent în atâta noroi” – îmi spunea Sadoveanu,clătinând sfătos din cap. „Ca ziarist – îmi spunea Vinea– el e cel mai cinstit, cel mai ascultat de public”. „Dar caom?” am întrebat. „Nu-mi discut prietenii”, mi-a răspunsVinea fără emfază sau solemnitate, dar categoric...Acum Șeicaru dorea să fugă. Cât mai departe. Departede ruși. Iar dacă azi era la restaurant, era numai însperanța de a-l convinge pe Vinea să vină cu el. Îl iubeape Vinea, pe Bebe, cum îl dezmierda patern. Și croco-dilii au sentimente...

V.Ar.: Să revenim la acea frumoasă zi de vară din1944 și la locanta Hanul cu tei din vechiul centru alBucureștilor. (Oare de câte ori Șeicaru n-avea să visezeîn exilul său la acest colț provincial al Capitalei?). Demasa unde luaseră loc personajele noastre, GeorgicăJurgea, Ion Vinea și Pamfil Șeicaru, se apropie un tânărelegant, dar neîngrijit. Era numai zâmbet. „Șeicaru îlmăsoară fără amabilitate. Nu-i plac zâmbăreții.” Are șio teorie pentru asta pe care i-o explică pe îndelete luiVinea care se străduise să-și îmbuneze patronul: „Suntcâini amabili și câini care caută cu orice chip prilej pen-tru a te mușca. Care crezi că sunt mai spontani, maisinceri?” „Cei care te mușcă. Care-și arată colții. Laceilalți e întotdeauna vreun cotlet în perspectivă”, îi răs-punde Șeicaru.

Vocea din off al memorialistului: În timp ce Mișuzâmbea superior și indulgent, Vinea, blândul Vinea, eraparcă turbat. El doar știa că Rusia, după prăpădul princare trecuse, avea nevoie de credite fără de care nu sepoate reface… Iar creditele doar Aliații i le puteau da.La București erau pe atunci nenumărate oracole caretălmăceau evenimentele politice după speranțele Auto-mobil-Clubului sau ale partidelor istorice… Șeicaru,

remember


după câte mi-am dat seama, știa să asculte, dar n-a mairăbdat asaltul verbal.

„Ca și Casandra, biata fiică a regelui Troiei” (P.Ș.)Una dintre virtuţile care uimesc în scrierile lui Pamfil

Şeicaru este, desigur, capacitatea vizionară. Prezentîncă din culisele readucerii lui Carol Caraiman laBucurești și până la apusul acestei domnii, ziaristica luiȘeicaru păstrează numeroase editoriale scrise fărăparti-pris-uri, dar cu masivă implicare emoțională, per-sonală, într-un aliaj din care nu lipsește obiectivitateageneratoare de previziuni omologate de mersul eveni-mentelor.

În ianuarie 1942, la tipărirea numărului 5000 al „Cu-rentului”, în editorialul dedicat evenimentului, Șeicaruavea să dezvăluie secretul longevității ziarului său em-blematic, de suflet, prin inovarea relației pe care o adu-sese raportului dintre ziar și cititor:

Să-i înnoiești în fiecare zi curiozitatea, să fii verificatcotidian în prospețimea gândirii tale, în judecata politică,în aprecierile pe care le faci. Ești adesea năvalnic și,poate, furat de ritmul frazei treci dincolo de linia uneidrepte cumpăniri a criticii, dar cadența precipitată a fra-zei nu-ți permite să revii, ești obligat să scrii repede, iartrena regretelor este o chestiune intimă care nu priveștepe cititor, neînduratul nostru judecător, pe cât de ano-nim, pe atât de hotărât fiindcă sentința lui este fără dreptde apel. Poți să te zbați, să-ți încordezi toată putereaimaginației izbutind să realizezi cele mai neașteptatenăscociri menite să ațâțe curiozitatea, să fascineze, săseducă, totul este zadarnic dacă ai pierdut încredereacititorului. Se câștigă greu și se pierde ușor. De aceeaapar atâtea ziare și dispar fără urmă. Au ostenit curio-zitatea cititorului, au spulberat încrederea lui.

Sfertul de veac al maturității petrecute în țară a fostîn întregime dedicat presei. Și nu în zadar. O colecțiede editoriale apărute zi de zi în anii de război avea săpublice în emigrație. Istoria unei clipe, cum fusese eti-chetată gazetăria de cei care o slujiseră în tinerețe șiapoi se refugiaseră în ficțiune, la Pamfil Șeicarusupraviețuiește ca literatură politică. O scriere care ju-decă și farmecă, pune borne de identificare fiecăreigenerații în succesiunea lor naturală. Și sancționate is-toric cu sigiliul de garanție al adevărului de lungă durată.

Nu doar apariția camarilei e diagnosticată chiar dela revenirea frauduloasă a lui Carol Caraiman, dar șiiminența soluției dictaturii regale e anunțată cu opt aniînainte de instaurare:

Regele nu poate, nu trebuie să se angajeze dintruînceput într-o acţiune dictatorială, atunci când nu existăîncă o carenţă a partidelor. Regele domneşte şi numaiin extremis, silit de împrejurări, guvernează, atunci cândnaţia întreagă, sătulă de toate miturile, crunt dezamă-gită de toate partidele, îi cere.

Asta îl va obliga pe Pamfil Şeicaru să presteze unatac de-a dreptul furibund împotriva politicienilor fărăprincipii, veroşi, parveniţi, profitorii care apar după unrăzboi sau o revoluţie. Portretul elitei politice se poateextinde fără modificări până azi, de parcă, de dincolode mormânt, spiritul său justițiar ne priveşte peste umăr:

Această minoritate [clasa politică, V.A:.] reprezenta

ţara minciunii constituţionale. Această minoritate zădăr-nicea orice acţiune menită să folosească ţării. ... Con-fiscase conducerea Statului şi, rând pe rând, treceaupe la guvern ca adevărate trupe de ocupaţie, grăbitesă-şi facă provizii, nepăsătoare de ce s-ar putea să seîntâmple a doua zi. Ce valoare au delimitările dintre par-tide, etichetele, presupusele deosebiri de ideologie –când în compoziţia lor, în metodele lor de lucru erau deo deprimantă asemănare? Însăşi uşurinţa cu care mi-graţiunile dintr-un partid într-altul erau posibile indică osimilitudine de climat politic. De fapt, am avut un singurpartid care a stat nemişcat la guvern de la Unire şi pânăazi: partidul nepăsării naţionale.

Nici miturile politicii externe românești, pe care mer-sul evenimentelor le va dovedi iluzorii, ca atare, nuscapă de spiritul său vitriolant:

Prizonieri ai unei iluzii, noi nu ne-am mai trudit să necroim un drum al nostru, pentru siguranţa noastră, for-mula magică „marii noştri aliaţi” socotind-o suficientă.Tot sistemul nostru de alianţe nu este decât realizareasistemului de siguranţă al Franţei faţă de eventualitateaunei revanşe germane. Biată nălucă; biet romantism alpoliticii noastre externe!

„Temelie sunt oasele eroismelor inutile” (P.Ș.)Nu Războiul, ci precipitata cursă a bumerangului,

cum avea să fie expediția pusă sub semnul Cruciadeiantibolșevice, un dus-întors tragic în ambele sensuriavea să fie piatra de hotar, ce urma să despice în douăexistența lui Pamfil Șeicaru. Refrenul pe care-l vom auzipână la surzenie a tot ceea ce se făcea în Româniapostbelică – înainte și după 23 august 1944 – avea, pro-babil să și-l amintească ori de câte ori amintirile îl agre-sau. La el, în deosebire de noi, cei care rămăseserăm,sau ne născuserăm după, suna și mai tragic: când eramce eram în Țară, și ceea ce sunt acum în exil; sărac șichinuit de dorul de țară. Socotise exact vârsta – 50 deani și 4 luni – pe care o avea la începutul exilul, dar ine-xact diagnosticul pe care și-l puse. Și anume că n-arecum să se schimbe. Un timp așa va fi. Va face să aparămăcar un bilunar – Liberty and Justice, cu un tiraj ladebut de 1500 de exemplare destinate oficiilor diploma-tice în care denunța statu-quo-ul de cele două părți aleCortinei de fier. Apoi în naționalul spaniol El Alcazar vasemna frecvent analize de politică externă. În răstimp,ziariștii și publiciști români aflați în exil și reuniți la Parisîl aleg președinte de onoare. În timp ce de la București,în anii 60, se vor înmulți cântecele de sirenă care să far-mece pe cel rătăcit de turma alor săi. Victor Frunză:„Repatrierea lui ar fi avut imense sensuri politice, multpeste ceea ce a fost cea a lui Henri Coandă.”

În 1973 va interveni un alt moment de cotitură înviața sa. Urma să aibă loc, după doi ani, Conferința Est-Vest de la Helsinki. „O cacealma rusească, a afirmatȘeicaru, după care va urma bulversarea sistemului so-vietic”. A scris o carte masivă adresată nu doar publicu-lui occidental, care trăia în euforia regăsirii bunăstăriirăpite de război, ci, mai ales, cancelariilor marilor puteridemocratice. Demascând încercările sistemului comu-nist care, prin subterfugii, printr-o aparentă destindere,țintea cașcavalul creditelor preferențiale. Cum răgușise

remember


inutil fără să fie auzit, strigăte în pustiu, luă avionul spreGermaniei. O călătorie menită să fie episodică va fi pen-tru totdeauna. Să-l urmărim într-o destăinuire făcutăunui tânăr istoric, Radu Valentin, într-una dintre scriso-rile trimise în țară. E datată 30 octombrie 1975. Îl aflămîn momentul când, în sfârșit, tratativele pentru editareacărții sale Finlandizarea Europei. Conferința de la Hel-sinki-Yalta 2 erau finalizate. Succes. Fiind în Germania,paralel cu pertractările, dusese la capăt proiectul aban-donat de Caragiale de continuare a Scrisorii… sale:

De cinci ani am tot adâncit subiectul, dându-i mentalo formă definitivă. Prins însă în mărăcinișul problemelorinternaționale, am lăsat piesa să doarmă în misterioasecăsuțe ale memoriei. […] Ca să dau un calmant ener-vării am scris în 10 zile piesa „Excelența Sa Rică” […]Ce vrei, dragul meu, trec un examen greu, inimaginabilde greu; la 81 de ani și șase luni, cum nu uită Veguța[sora lui, V.A.] să-mi amintească. Într-o țară al cărui grainu-l cunosc, fără bani, singur, sprijinit de doi, cum să ziceu – goldmeni [dr. Iliescu și Vasile C. Dumitrescu, V.A.]–, dau lupta decisivă a ultimei faze a vieții mele. Vei fisurprins: cu o siguranță de victorie care-mi dă calmulnecesar și acea putere de răbdare de care am absolutănevoie. Când se vor cunoaște, firește, după victorie,condițiile în care am venit la 15 noiembrie [1973, V.A.]de la Madrid și acceptarea unei existențe de studentstrâmtorat, ca după un an să realizez obiectivele fixate,cu greu se va crede că am putut totuși să izbutesc. Șiculmea: am o tinerească energie creatoare: parcă aș fiun tânăr debutant în viață. De fapt sunt un debutant la81 de ani și șase luni. Dragă Radu, victoria, ca și înfrân-gerile se decid în noi, nu din cauza împrejurărilor ex-terne. Obstacolele ce le întâmpinăm ne prilejuiesc săne verificăm puterile ce le-am putut mobiliza. Atât șinimic mai mult.

De-a lungul vieții a scris mii de editoriale, multe cărția publicat și altele au rămas în manuscris. La Securi-tate, la rude, la prieteni… Mai toate fascinante. Dar ceamai bună carte a lui, capodopera, e chiar viața sa.Cine-o va scrie oare?

Un roman potențial, o întinsă odisee se află însă șiîn „dosarul Pamfil Șeicaru”. Ultima piesă descoperităaparține istoricului literar Nicolae Scurtu. E vorba de oscrisoare trimisă de exilatul la Madrid lui Nichifor Crai-nic, aflat la București. Da, același Nichifor Crainic celcăruia George Stanca îi atribuie infamanta caracterizare„șantajul și etajul”. Importanța scrisorii e esențială pen-tru a lămuri ce-l apropia, dar și ce-l ținea la distanță pru-dentă pe Pamfil Șeicaru de Nicolae Ceaușescu.Suntem la cinci ani de când Șeicaru luase notă căCeaușescu îl grațiase, ca o măsură prealabilă întâlniriidintre cei doi. Șeicaru avea să aștepte în zadar, câtevazile, în apartamentul reținut de Securitate la HotelulDorobanți; speriat că rușii ar putea afla prin propria loragentură sau prin cea a Budapestei, cu revizionismulcăreia Șeicaru era de decenii în război, Ceaușescun-avea să dea curs întâlnirii de taină. În 1976 Condu-cătorul nu mai era vulturul al cărui zbor era sus, pestecontinente, ci o pasăre speriată, refugiată în cuibul pro-priei sale familii.

Nu există îndoială că Nichifor Crainic, la sugestiaSecurității externe, avea să-i propună lui Șeicaru săscrie o carte despre politica externă a României dusăde Ceaușescu. Refuzul exilatului aruncă în derizoriuorice acuză pe care am formula-o împotriva marelui zia-rist și luptător pentru cauza neatârnării României, șianume cea de pactizare cu regimul comunist; conștiințasa nu era negociabilă:

Eu vreau să scriu o carte de istorie nu o carte de pro-pagandă, care nu ar servi la nimic, ca orice carte, cuatât mai mult o broșură de propagandă. Ba ar servi laceva – de a scădea prestigiul celui care ar semna-o,apărând ca un agent al propagandei regimului comunistdin România, ceea ce nu e cazul… Tu îmi scrii că „ocărticică sau o carte ar avea un mare ecou în țară șimi-ar deschide porţile ca să vin și ca să murim în țarăde vreme ce altfel nu putem servi… Oricât aș duce-ode greu faptul că nimeni nu-mi ordonă ce și cum săscriu, mă face adesea să accept strâmtori: cumpărareaunei cărți absolut necesare este o problemă adesea du-reroasă… știindu-mă fără stăpân, în afară de conștiințamea, de imperativul patriei care nu poate fi redusă la unpartid, înseamnă totalitatea intereselor națiunii de azi șide mâine. Regimurile, prin natura lor, sunt limitate întimp, pe când națiunea are durată în nesfârșitadesfășurare a istoriei.

În sfârșit, într-un alt fragment al lungii sale epistole,Șeicaru se dovedește perfect edificat asupra naturii re-gimului de la București: liberal, până la un moment dat,în politica externă, despotic, mai tot timpul, în țară. Și,în plus, inhibat de umbra amenințătoare a Kremlinului:

…Dă-mi voie să te întreb de ce ție nu ți se îngăduiesă publici în țara ta măcar o poezie, și din când în cândîn Glasul Patriei, publicație destinată exilului, fărăcirculație în țară… Deci pentru cititorul din țară tu eştimort, umbră necuvântătoare, ostracizat pentru cât vadura regimul, dat fiind că ai fost vrăjmaș al Rusiei so-vietice…

Rămâne să reamintim că încă din 1971 el anticipaapropierea zilei când va cânta Prohodul alcătuirii sovie-tice a Rusiei. Păcat că destinul i-a refuzat să participela înmormântarea Marelui Moloh, al cărui dușman ne-ostenit fusese toată viața.

„Nu eram filoxerat de nicio ideologie” (P.Ș.)A fost sau nu o abdicare de la principiile sale demo-

cratice călătoria secretă a lui Șeicaru la București? Afost ea un păcat imprescriptibil de colaboraționism? Latrei ani după decesul patronului publicației sale de su-flet, „Curentul”, în numărul 5964, din nov.-dec 1983,moștenitorul de drept al publicaţiei, Vasile C. Dumi-trescu, făcea o amplă analiză a raporturilor în care seafla exilul cu țara. Titlul eseului e semnificativ și, aș zice,definitoriu pentru ceea ce unii politologi aveau să nu-mească impropriu „epoca Ceaușescu” drept național-comunism: „Naționalizarea stalinismului”.

În cele patru decenii de istorie postbelică a diaspo-rei, el distingea două generații de emigranți care aveauun numitor comun: aversiunea organică față de tot e ru-sesc. „Această dușmănie, scria autorul, este rezultatultrăirii istoricește, pentru mai mulți, personale.

remember


Naționalizarea stalinismului, prin componentuldistanțării de Moscova, este antirus și prin aceasta au-tohton românesc. Un regim comunist, dar național, nupoate fi deci antiromânesc. În acest fel se stabilește ocomunitate de «sentimente românești», pe baza căreiase pot apăra în comun interesele permanente ale ne-amului și statului român. […] Dialogul cu țara? […] Sin-gurul care are ceva de spus în România e domnulNicolae Ceaușescu. Și cum la Helsinki [unde avuseseloc restartarea înțelegerilor privind împărțirea Europeidupă ultimul război, plus recunoașterea unor drepturiale omului – n.n.] Ceaușescu spuse că «sunt pentru odiscuție liberă», noi am dat urmare invitației. […] PamfilȘeicaru fixase de la primul număr al Curentului reapă-rut: «La căpeteniile conducerii va ajunge Curentul șiscrisul meu fără niciun negativism servil. Le va da prilejsă mediteze asupra problemelor pe care le ridic». Prinaceasta, funcțiunea Curentului era clară: a pune pe fațăprobleme a căror dezbatere este în țară interzisă și decia-i pune pe mai marii zilei din București în fața răspun-derilor. Discuție cu regimul și cu reprezentanții lui? Dece nu? Dar aceasta nu este o discuție cu țara. «Patriase cheamă norodul iar nu tagma jefuitorilor», a spusTudor Vladimirescu. Noi știm să facem deosebirea.”

Sfântă și nevindecabilă naivitate!, probabil că și-auzis mulți dintre cititorii din exil ai „Curentului”. „Deștepți,dar proștii”, se va fi râs în laboratoarele de dezinformaredin fostul Palat Curentul. Ca să nu mai vorbim degălețile cu lături aruncate în capul celor care voiau sădialogheze calificat de oficinele Securității: „Săptămâna”tandemului Barbu-Vadim, sau „Luceafărul”, unde com-bătea cu târnăcopul sub acoperirea unui pseudonimunul dintre slujbașii ei. Dincolo de aspectul lor propa-gandistic, să consemnăm însă că, în lipsa unei opozițiistructurate în țară, vocea diasporei era prezentă în so-cietate prin analize economice și politice difuzate prinradio sau tipărituri specifice; destinația lor nu era doaromul de rând, ci chiar puterea monolitică. Se știe că mo-nitorizarea de Securitate a celor mai interesante articolecontinua cu distribuirea prin buletine cu caracter intern,cu regularitate, nu doar la factorii de decizie, dar și no-menclatorului din presa de partid.

Putem spune că astfel, în România, aveam în sottovoce o alternativă la propaganda oficială, dar nu maimult decât un surogat de opoziție politică. Mai mult deun surogat de opoziție: o umbră vagă de bipolaritate aguvernanței: putere și opoziție.

Bucureștiul încercase să facă mai mult, exploatândîn orb pe un Pamfil Șeicaru, de exemplu. Așa aveaacesta să ajungă la București în august 1976. Ca sănu-i ia urma iscoadele sovietice, unele dintre ele „turci-zate” dintre localnici, Șeicaru era obligat să vorbeascăfranțuzește cu gazdele securistice, în propria sa țară.S-o fi amuzat sau nu de bonjurismul său fortuit, nu știm.Ce știm e că fostele lui gazde sunt parcimonioase cuamintirile. Și asta când nu fabulează. Ar fi locuit la ho-telul „Dorobanți”, în apartamentul de la etajul I, rezervatSecurității, încă de la inaugurarea lui, cu ocazia Con-gresului mondial al demografiei găzduit la București. Căar fi așteptat inutil întâlnirea cu Ceaușescu. Pe care l-arfi văzut doar la tribuna manifestării prilejuite de ziua de

23 august. Cu soția. El și Ea. Desigur că și-o fi bătutcapul, ca și noi acum, să găsească o explicație refuzuluide a da ochii cu invitatul său. Paranoia de care sufereanu ne ajută. Poate doar să explicăm consemnul datsecuriștilor ca dialogul cu Pamfil să se facă doar în fran-ceză. Nicidecum în dulcea limbă strămoșească… Defrica rușilor izmenele național-comuniste tremurau peunicul decident. Atât și nimic mai mult. De aceea, cătreacesta avea să se îndrepte vorba nemțească pe care oauzise la Congresul Partidului Democrat-Creștin,desfășurat la München, unde fusese invitat de EdmundKohl și Franz Josef Strauss: Numai oile proaste îșicaută singure măcelarul…

O addenda la „Cazul Şeicaru”: Un proiect avor-tat: Reapariția „partidelor istorice”

În 2017 a apărut la Editura Fundației Memoria-lului de la Sighet volumul II al amintirilor lui N. Caran-dino. Al celui pe care Pamfil Șeicaru îi lăsase laconducerea „Curentului”, când cu plecarea sa intem-pestivă în Spania pentru ca vocea României libere săse facă auzită.

Memoriile acestui mare luptător împotrivanedreptăților sociale apar prin grija domnului Paul Lă-zărescu, fost deținut politic și directorul de după decem-brie 1989 al săptămânalului național-țărănist„Dreptatea”. O carte de vizită a acestuia ar fi nedrept dereducționistă. Gazetarul a fost, pe rând, editorialist lamai toate publicațiile de stânga din anii treizeci. Apoi,sub dictatura carlistă, reputat cronicar de teatru și con-vorbitor de maraton publicistic cu mari oameni ai epocii:cântăreața de operă Darclée sau Constantin Tănase.Ca ziarist a pătimit recluziunea din lagărul de la Tg. Jiu,unde fuseseră internați vârfuri ale presei democraticedin Sărindari; „vina” lui, printre altele, fusese și aceeacă în 1936 luase apărarea comuniștilor arestați, înfrunte cu Ana Pauker, în procesul de la Craiova. Ca omde cultură, în 1945, va fi numit director al TeatruluiNațional. Apoi va traduce în românește din corifeii tea-trului antic grec. În timp ce colegi de-ai săi, din presademocratică, făcuseră stânga-mprejur înregimentându-se în presa comunistă – Zaharia Stancu va fi unul dintreei, Ștefan Voitec, un altul! – N. Carandino, niciodată în-regimentat politic, se va apropia de Iuliu Maniu, care de-venise portdrapelul României democratice. El va preluaziarul „Dreptatea”. Evenimentele care au dus la comu-nizarea României se precipitau ca o avalanșă anihilândinstituții democratice și caractere rectilinii. În fața acestuităvălug avea să accepte propunerea lui Maniu să se re-fugieze în Occident, de unde să continue lupta antico-munistă, să fie auzită o voce denunțătoare a tragedieipe care o trăia țara în urma cârdășiei Vestului cu Stalin.Similitudinea cu sarcina primită de Șeicaru din partealui Antonescu e frapantă. Dar până aici. Capcana pusăla cale de ceea ce va deveni Securitatea comunistăavea să-i fie fatală. Arestat și judecat, avea să fie con-damnat la opt ani de detenție plus un supliment de do-miciliu forțat. Dar nimic n-avea să-i aresteze conștiințași datoria morală de a vorbi celor din jur, în special tine-rilor, despre România arestată, ca și despre unul dintrefăuritorii și slujitorii României Mari, Iuliu Maniu. Zecile

remember


de ani, de după ieșirea din pușcărie, avea să-i trăiascăstrict supravegheat de organele represive, și târât în re-petate rânduri în anchete unde era amenințat cupușcăria. Dosarele de urmărire polițienească sunt dol-dora cu delațiuni făcute de unii cărora li se adresa curiscul asumat al mărturisitorului vremurilor ce nu trebuieuitate. Din această arhivă a răului, apare un document,inedit după părerea mea, care mi-a atras în mod spe-cial atenția.

La 19 mai 1972, la Inspectoratul Județean Cluj al Mi-nisterului de Interne are loc „o întâlnire la care au parti-cipat: lt. col Rugină Toader și lt. col. Badea Dir. I-a Buc”.E o reuniune ciudată despre care „sursa” informează:

Chestiunea organizării partidelor, a fostelor cadre, aunui partid național-țărănesc în viitor sau în orice formă(eventual ca un partid opozant), nu s-a discutat nicicândîn mod serios. Dacă vreo doi-trei foști membri ai parti-dului au discutat în teorie așa ceva, informez că ea n-afost urmată în practică nicăieri, de niciun fel de acțiune.

Cine o fi fost informatorul celor doi ofițeri superiori?Și de ce această întâlnire cu o astfel de temă? Se vedebine din acest document, rezumat în 16 pagini dactilo-grafiate la două rânduri, și unde sunt transcrise, proba-bil, tot rezumativ, opiniile obținute prin persuasiunesecuristică ale unor foste cadre ale partidului conduscândva de defuncții Iuliu Maniu și Ion Mihalache, căavem în față un proiect dat spre cercetare. Nu știm nicinumele – fie și de cod – al informatorului, dar nici pe celal comanditarului. Căci nu putea fi doar o inițiativă desondare rutinieră a Securității.

Care să fi fost motivația? Un gând fugar al luiCeaușescu de a înființa și în România, ca în Polonia,RDG sau Ungaria, false partide de opoziție? Poate.Când să-i fi trecut prin cap o asemenea ereziebolșevică? Cel mai probabil să fi fost, dacă vreodatădictatorul ar fi avut o astfel de revelație, după „mareaîndrăzneală” din august 1968. Atunci, în dimineața zileide 22 august, după ce știrea din miezii nopții despre in-vazia Cehoslovaciei de trupele sovietice și, mai ales,despre arestarea conducerii Dubcek, avea să-l friso-neze, liderul comunist își vedea anihilat proiectul derenaștere a Micii Alianțe interbelice, acum cu alți actori– El (Ceaușescu), Tito și Dubcek –, dar cu aceleași țări– România, Iugoslavia, Cehoslovacia. Ba, mai mult,chiar propria sa poziție de șef de stat devenea incertă.Avea să fie singura dată când, întors la popor,Ceaușescu a simțit fluxul de solidaritate unanimă. Cumorice dictatură pune la cale legi ce țin de rațiunea de afi a dictaturii, dar și de capriciile sale, Ceaușescu se vafi gândit să dea corp acestui sentiment de adeziune co-lectivă. Multe măsuri aveau să fie inițiate atunci. Deexemplu, „strategia apărării patriei de către întregulpopor”; adică a lui! Apoi înființarea gărzilor patriotice.Deschiderea largă a porților partidului unic; interzis celorcu dosare „nesănătoase” și drastic selectiv până atunci,mai ales în privința intelectualilor. Astfel, partidul aveasă capete proporții de masă. Iar pentru cei rămași înafară înființarea unei organizații paracomuniste, FrontulDemocrației și al Unității Socialiste. Probabil că atunci,marginalizat în „familia socialistă”, punând semn egalîntre viața sa și suveranitatea țării, iar odată cu aceasta

locul său natural în succesiunea voievozilor și domnito-rilor români, Ceaușescu se va fi gândit că foștii deținuțipolitici, care n-aveau cum să fie primiți în PCR, dacăs-ar fi găsit doritor vreunul dintre ei, ar fi utilizabili prinreînvierea „partidelor istorice”. Mai ales că Occidentul,în grațiile căruia voia să intre, îi reproșa lipsa libertățilordemocratice. Iar în perspectiva imediată, 1975, înce-puse să capete contur proiectul Conferința de la Hel-sinki, unde independența inalienabilă a țărilor, care îiera sfântă, „parșivii” de imperialiști o condiționau de„coșul cu drepturile omului”. Probabil că astfel avea să-lfrecventeze ideea unei noi ficțiuni, pe lângă multe altele,ale unui sistem politic pluripartit în care PCR să fie cen-trul papal al sistemului; un fel de gorbaciovism avant lalettre. Paralel cu această intenție – repet, de-o fi avut-ovreodată! – Ceaușescu avea să-și caute sprijin pentruindependența sa în Asia comunistă. Acolo, frecventândChina și Coreea de Nord, evrika!, va descoperi cheiade boltă a comunismului ereditar, o cale și mai sigurăde eternizare a ceea ce fusese momentul său astral dinzorile zilei din august 1968 Și anume zeificarea sa. Așacum văzuse că au parte Mao și Kim Ir Sen. Totuși, ca-priciul care-l vizitase odată avea să-și urmeze, inerțial,traseul. Iată fragmente din dosarul acesta.

Numărul celor care au fost cercetați și au depusmărturie e impresionant. Și mai toate au fost făcute laCluj. Vom reține aici doar opiniile lui N. Carandino șiCorneliu Coposu. Fără însă a garanta acuratețea, pa-ternitatea totală a gândurilor exprimate de ei; altfel spus,admitem posibilă distorsionarea opiniilor de informatorîn funcție de motivul comanditarului, parțial sau totalștiut de provocatorul și culegătorul informațiilor. Cu atâtmai mult, cu cât, în preambul, anonimul culegătorgăsește un numitor comun al opiniilor, un laitmotiv cenu poate să nu fi făcut plăcere comanditarului. Nu suntexcluse nici circumstanțele istorice în care s-a făcut cu-legerea informațiilor, și anume în perioada de solidari-tate națională de după intervenția trupelor Tratatului dela Varșovia, cu excepția României, în Cehoslovacia:Vorbind, în general, opinia foștilor PNȚ-iști, ca și afoștilor politicieni de orice nuanțe ar fi, asupra guvernu-lui, este cam aceeași: Foarte favorabilă și admiratoare,mai ales în ceea ce privește politica externă. Se venti-lează, de obicei, următoarea frază: faptul că, cel puținacum, a reușit [N. Ceaușescu – n.n.] să cârmuiascănava statului printre atâtea obstacole și primejdii, caremai de care mai amenințătoare, dovedește deosebitecalități de om politic ale șefului statului.

Și, totuși, cu această rezervă, documentul e foarteprețios nu doar din punctul de vedere al istoriei politice,dar și din acela al percepției regimului comunist în dife-ritele lui faze de existenţă.

CORNELIU COPOSU:Fără îndoială că în politica externă șeful statului a

putut înregistra succese răsunătoare și o constantă as-censiune. Cui sau căror împrejurări se datorează acestesuccese?

Înainte de toate trebuie să dezmint categoric zvonu-rile false puse în circulație de invidioșii și adversarii lui,

remember


cum că nu el personal conduce treburile, că are sfetnicibuni, care-i redactează vorbirile și îi dau sugestii. Șefulstatului are, desigur, la dispoziție, numeroși colabora-tori, în toate departamentele, foarte dotați și investiți cuo cultură vastă și aici nu fac aluzie numai la membrii Bi-roului Politic, dar printre ei, printre aceștia, șeful statuluise distinge și se ridică la un nivel mai înalt, așa cum s-aridicat din poziția de copil sărac de țăran, la mari trepteale măririi.

În politica externă el datorează succesele sale în-deosebi curajului său personal, simțului său politic ager,puterii sale de discriminare a consecințelor favorabilesau nefavorabile ale unor atitudini, în sfârșit, dar nu înultimul grad, sentimentului național superior și patriotic,calități care i-au impus respectul chiar și adversarilorsăi.

Ca orice om, șeful statului nu este fără greșeli. Maiales în politica internă, el a săvârșit și unele greșeli șiceea ce este trist, persistă în ele. Este greșită politicaagrară. Cu toate că a avut ocazia să admire cum a fostsoluționată această problemă în Iugoslavia, nu aplicămetodele și principiile experimentate și găsite buneacolo, măcar că Serbia și Croația se pot considera țărisurori cu Banatul și Ardealul.

Este greșită teoria cu privire la îndeplinirea și folosi-rea timpului. Mărimea timpului nu este întotdeaunadrept proporțională cu munca prestată, cu așa-zisanormă. Mai apoi este și o chestiune individuală. Pres-tările de muncă variază de la om la om și nu se pot nicicronometra și ni nici măsura cu centimetrul.

NICU CARANDINO:Este adevărat că șeful statului are și câțiva adversari

înăuntrul partidului, care îl pândesc din umbră. Esteadevărat că sunt justificate măsurile de represiune și deînlăturare a primejdiilor, pe care le ia, totuși, uneori, exa-gerate. Dar, în definitiv, nu ne doare capul de soarta câ-torva intriganți, care își fac de cap, mai ales în așa-zisasocietate a scriitorilor. Nu degeaba spune proverbullatin că artiștii și scriitorii sunt irascibili, egoiști până tră-iesc materialiști, adică în viața de toate zilele, căci înscrierile lor sunt și pot fi sinceri, idealiști și altruiști. Te-aiîngrozi și uneori te-ai tăvăli de râs, văzând ce sunt înstare să comită acești intriganți – vorba aia – scriitoriiîntre ei.

Politica externă a șefului statului este curajoasă, înacelași timp, abilă și vigilentă. Cred că el se bazeazăuneori și pe mișcările și manifestările interioare dinRusia Sovietică, mai ales ale scriitorilor și în general aleintelectualilor. Aceștia sunt fii de mari duci, conți și mar-chizi, care au dispărut de mult, sunt copii de muncitori,de mujici, de salahori și de proletari intelectuali. Iar dacăaceștia declară că nu merg bine lucrurile, apoi să știică, într-adevăr, nu merg bine. De altfel, ei nu critică doarpe Brejnev sau Kosîghin sau pe mareșalii lor, ei auajuns acum să-l critice pe Lenin. Ei caută acum să ana-lizeze unde a greșit Lenin și unde în lume mai e cevade salvat.

Mai departe, „Informatorul” rezumă alte opinii expri-mate de cei doi: „Carandino a dezmințit zvonurile lan-

sate în străinătate, adică la câteva posturi de radio stră-ine, cum că grupul de conspiratori și răzvrătiți condușide generalul Ion Șerb ar fi fost condamnați la moarte șiprincipalii vinovați ar fi fost executați. Carandino susținecă șeful statului i-a grațiat, dar nu se știe [dacă] laintervenția sovieticilor sau din inițiativă proprie.

Carandino a criticat atitudinea acelora care văd înașa-zisa intensificare a revoluției culturale comuniste olovitură de contracarare a propagandei sovietice saupentru a umbla în voia chinezilor. Carandino crede cășeful statului aievea crede în necesitatea imperioasă aacestei acțiuni. De patru ani de zile, principala problemăși preocupare a oamenilor de la noi este problema uneieventuale invazii sovietice. Drept ceea ce lumea îndurămulte mizerii de ordin intern, temându-se ca intriganțiidin partid să folosească aceste nemulțumiri pentru arăsturna actualul regim.

DESPRE CARANDINO:Foarte de spirit, corect și cinstit în viața publică și în

ocupația lui profesională. Bun administrator, după pă-rerea unor specialiști, fusese cel mai bun director alTeatrului Național. Foarte curtat și chiar adorat de femei.gazetar și scriitor de talent, om cu vederi democraticeși de stânga, deși pe vremuri colaborator la ziarul „Cu-rentul’’ al lui Pamfil Șeicaru, s-a înregimentat totuși înPNȚ și a devenit adeptul lui I. Maniu.

Reîntors la București după condamnare a fost an-gajat la Of(iciul) Cinematografic. Prieten cu ZahariaStancu, de când au fost împreună în lagăr. Foarte inte-ligent, sensibil și bun camarad, este popular între foștiipenețiști.

DESPRE CORNELIU COPOSU:„Rudă îndepărtată cu familia lui Iuliu Maniu, fost ga-

zetar și secretar al lui Maniu. De o inteligență sclipi-toare, de o vastă cultură, multilaterală, foarte serviabil,curajos, om de idei, dar și bun executant, Corneliu Co-posu este simpatizat în cercuri largi penețiste șinepenețiste. Fiind astfel foarte apreciat și cu legături în-tinse, în țară și în străinătate este azi, în urma defecțiuniilui Ionel Pop, socotit un fel de îndrumător al foștilorPNȚ, fără ca Cornel Coposu să se fi ocupat aievea, înmod practic, cu chestiuni de organizare.

Afirmativ, Corneliu Coposu îl vizitează des pe Dumi-tru Popescu (!) și are legături și cu prof. și economistulDrăgan de la Roma, care recent a fost în țară.

În altă ordine de idei:De înființarea unor partide de opoziție sau gazete de

opoziție, cum există în Polonia și RDG, a fost vorba, darnu s-a spus, declara Corneliu Coposu, că ideea nu estesimpatizată de șeful statului, care este adeptul sistemu-lui cu partid unic (comunist).

[…] Cu privire la unele speranțe de viitor alePNȚ-ului răspunsul, firește, este afirmativ. În toatădiscuțiile pe care sursa le-a avut cu cei din localitate[Cluj – V.A.] și cu cei din alte orașe, în primul rând cuIlie Lazăr și pe urmă Corneliu Coposu (dar și cu alții)s-a rămas la convingerea că fie după război, fie după oînțelegere între marile puteri și deci o destindere s-ar

remember


putea aștepta și la noi la un fel de schimbare – aparițiadin nou a PNȚ. De asemenea, se speră într-o schim-bare care privește nu atât singuraticii cetățeni, ci țaraîntreagă, în sensul ca România, precum alte țări (caspre pildă Iugoslavia) să iasă din orbita alianțelor pro-ducătoare de conflicte și să fie neutralizate, putând săse dezvolte nestingherit în interior și păstrând legăturilecu toate țările, indiferent de structura lor politică sauideologică. Se crede că aceasta se urmărește pe lângăaltă idee (sovietică) a înjghebării Statelor Unite din Eu-ropa, în care, bineînțeles, Rusia ar avea de spus prin-cipalul cuvânt.

De altfel, în privința acestor planuri și formule,concepția vechilor politicieni este cam nedeslușită, ne-pusă la punct, pentru ca să nu zic nebuloasă.

Se crede mult în așa-zisa «liberalizare». Seînțeleg sub liberalizări, firește, libertăți cetățeneștimai largi, de ordin politic și economic. De ordin po-litic, ridicarea cenzurii, libertatea presei, crearea decondiții pentru apariția de ziare independente șibineînțeles libertatea asocierilor, adică aasociațiilor, eventual și permisia de a se avea unpartid de opoziție. De ordin economic, redarea unuilot minim pe seama plugarilor și libera exercitare ameseriilor (ca în Ungaria și Iugoslavia). Sursa pre-cizează că acestea nu sunt părerile și planurileunuia, ci au fost rezultate din discuțiile cu mai mulțifoști conducători ai PNȚ.” [subl. mea - V.A.]

Există și o nota bene:„Elementele despre care se face vorbire în notă se

află în atenția Dir. a I-a ISMB și ISJ Cluj. Nota a fostluată de la informator pentru a cunoaște legăturile șiconcepțiile actuale, politice, ale unor foști conducătoriPNȚ; măsura în care, pe viitor, sursa noastră va fi diri-jată în clarificarea unor probleme majore privind uneleelemente din țară și străinătate, foste cadre ale PNȚ.

În urma analizei făcute de lt. col. Rugină Toader,care are în legătură pe informator și lt. col. Badea C-tindin Dir. I (ambii au participat la întâlnire), s-a ajuns laconcluzia (aprobată de adjunctul inspectorului șef PopaC.) că, pentru început, informatorul să fie marșrutizat[sic!] la București, prilej cu care va contacta pe IonelPop, Cornel Coposu, Hudiță, Zane, Bărbuș și AntonMureșan, în scopul adâncirii informațiilor prezentate înnotă, cât și stabilirea în amănunt a poziției lor politiceactuale.

Deplasarea informatorului la București se va face înprima parte a lunii iunie a.c., iar pregătirea cu proble-mele ce le are de abordat cu fiecare element mai susmenționat se va face cu Dir. I.

În urma datelor ce le va furniza și a controlului asu-pra sincerității informatorului, se va hotărî de comunacord cu Dir. I, trimiterea lui în străinătate cu misiunea– în principal – de a contacta cu Augustin Popa, EmilGhilezan și Penescu Nicolae.”

*

Nu se poate spune că Partidul Național Țărănesc nuexista în anii „epocii de aur” a lui Ceaușescu. Nu în la-găre și în închisori de exterminare, ca pe vremea pre-

decesorului, ci chiar în proiecte futuriste date spre ex-perimentare Securității. În centrul atenției erau „foștii”,dar și „fugarii”. O expresie a acestei preocupări insoliteavea să fie produsă la moartea lui Șeicaru, survenită la21 octombrie 1980 la Dachau, în Germania. Înexcepționala Enciclopedie a Exilului Românesc, datoratregretatului universitar Florin Manolescu, din vastul ar-ticol dedicat lui Pamfil Șeicaru, aflăm o notă publicatăde Frankfurter Allgemeine Zeitung cum că regimul dela București făcuse o ofertă generoasă intimilor mareluigazetar. Faptul confirmă ceea ce se știa: că e felulcomuniștilor să aprecieze valorile doar când omul carele poartă e mort. Iată nota:

Abia după moarte Șeicaru a primit de la București omărinimoasă ofertă. Guvernul român era dispus să plă-tească transportul cu avionul în Patrie și să-l înmormân-teze în Capitală pe decedatul grandseigneur aljurnalismului liberal. [Același regim care-l condamnasecândva la moarte – V.A.] Acceptul avea totuși de plătitun preț: arhiva lui Șeicaru și numeroasele lui manus-crise nepublicate până în prezent. Bucureștiul vrea săle aibă.

Ca să le publice? Să le ascundă? Sau să le folo-sească pe cele necesare în vrajba internațională iscatăde pretențiile revizioniste ale Budapestei?

Se va fi extins și în diasporă această sondare co-mandată Securității de Ceaușescu? Greu de știut. Deșiau existat tentative de racolare a unor condeie disponi-bile. Fapt pe care l-am pus în evidență într-o recentăcarte – Istoria unei supraviețuiri (Editura RAO 2018).Din păcate, efectele prezenței ei în diaspora se va facesimțită doar prin atomizarea și învrăjbirea ei. De vor fifost și altfel de tentative – de coagulare, de exemplu –cum se cereau făcute în folosul statului român unitar șiindependent, nu știm.

„Deși surori în lagărul comunist”, „internaționalizareaproblemei Transilvaniei” de Ungaria, încurajată deKremlin, era extrem de periculoasă pentru unitatea te-ritorială a statului român. Budapesta făcea jocurile Mos-covei la vedere, dar cu o bonificație uriașă înperspectivă pentru ea. Folosirea lui Pamfil Șeicaru, darși a liderilor politici din interbelic ar fi fost utilă. Aveau săfie chiar utilizați. Dar ca emițători de memorii. Și chiarele puse sub obroc. Restul a fost tăcere. O tăcere vino-vată. Așa se face că manipularea internațională a ches-tiunii Transilvaniei, în absența unei replici ferme astatului român, va escalada până la punctul izbucniriiunui război civil imediat după Revoluție. Din fericire, eli-tele intelectuale au reușit să tempereze zelul politicie-nilor șovini până la excluderea lor din structurile nouluiregim. Dar pendula istoriei își continuă cursa de du-te-vino; ingerințele Moscovei în treburile interne ale UniuniiEuropene, implicit în treburile noastre, fac antenele „in-stinctului național” să vibreze, transmițând semnale în-grijorătoare. Frecventarea, azi, ca și în vremurilerevolute ale dictaturii, a operei politice a lui PamfilȘeicaru n-are doar farmecul „afurisitei lui inteligențe”, ciși valoarea unui semnal de alarmă, căci, vorba lui, „pre-siunea din afară află procesul de descompunere din in-terior”.

remember


S-a stins zilele acestea Ion Brad, un om de suflet,îndatoritor și loial în prieteniile sale. L-am cunoscut maibine atunci când, prin 1980 de nu mă înșel, am reușitsă ajung la Atena, loc magic pentru cine a citit pe vechiielini. Poetul ardelean era, aici, de mulți ani, ca amba-sador al României, și va mai rămâne încă (nouă ani –cu toții), dovadă că era un ambasador bun, iubit – amaflat atunci – de scriitorii greci. Îi iubea, mi-am datseama, și el (ambasadorul și poetul) pe imprevizibilii șiprietenoșii greci – cei de la care pleacă spiritul euro-

pean. I-a tradus pe cei care erau în viață, i-a invitat înRomânia, în fine, a făcut pentru noi și pentru ei mai multși mai bine decât face, de regulă, un bun ambasador: aîmprietenit națiunile noastre, începând prin a împrieteniculturile noastre. Pot spune că am cunoscut cât de câtmitologia Heladei grație acestui poet-ambasador atipic.Înaintea mea, vizitase Atena Marin Preda – și se întor-sese de acolo cu o bună stare de spirit.

Ion Brad este un poet tradiționalist ardelean care nuse rușinează nici de originile sale rurale, nici de

IN MEMORIAMION BRAD

Acad. Eugen Simion

ION BRAD, UN POET ARDELEANCARE ŞI-A DUS LUCRURILE

LA CAPĂT

(8 noiembrie 1929-6 februarie 2019)

Un cântec istoric, bătrân,În suflet îl port, talisman…

Am fost şi de-a pururi rămânPoet patriot transilvan…

remember


tradiționalismul lui spiritual. Și are de ce.Tradiționalismul – de care se leapădă mulți – nu-i, prin-cipial, mai puțin valoros – estetic vorbind – decât mo-dernismul pe care îl reclamă toți, îngrijorați să nurămână în urma Europei, aici, la Gurile Dunării.Tradiționalismul nu-i însă decât un punct de plecare,materia germinativă a poeziei. Valoarea poeziei de-pinde de ceea ce poetul face cu ea. Ca și modernismul,de altfel, care cultivă și fructifică progresul ... Baudelaireura progresul, dar a introdus în poemele sale elemen-tele progresului și a creat astfel modernitatea lirică eu-ropeană. Arghezi și Blaga sunt, în egală măsură,tradiționaliști (prin obsesiile și miturile liricii lor) și, tot ei,au impus, alături de Bacovia, Ion Barbu și de alții, mo-dernitatea românească, schimbând substanța poemuluiși limbajul lui...

Amintesc aceste lucruri comune pentru că în limbajulpublicisticii de azi tradiționalismul se identifică aproapetotdeauna cu ceea ce este vechi și datat în poezie, pecând modernismul ar aduce, automat, un spor de va-loare estetică. Fals. Antimodernii – dovedește un teo-retician literar de azi – Compagnon, – au creat, uneori,modernitatea, începând cu Chateaubriand și Baude-laire.

Ion Brad este, așadar, un poet tradiționalist, descinsîmpreună cu Tiberiu Utan și Ion Horea, aici în țara luiMitică. Și-a cântat satul (Panade) și l-a lăudat mereu,în articole, pe înaintașul său, Cipariu, născut în acelașisat ce se răsfiră pe o colină luminoasă nu departe deBlaj, centrul spiritual al Școlii ardelene. Versurile lui tre-buie recitite pentru a vedea ce s-a învechit, dacă s-a în-vechit ceva, în ele cât timp s-au supus circumstanțeloristoriei, și ce nu s-a datat în filonul lor liric. Operație pecare o efectuează, totdeauna, posteritatea dacă ea arecritici buni și drepți. I-am citit ultimul lui volum de poezie(sub forma folosită și de Ion Pillat: un poem compusdintr-un vers emblematic, aforistic) și mi-a plăcut. Estealtceva decât cenușiile și dezolantele versuri minima-liste pe care le fac poeții tineri de azi. După 1989, poetuldin Panade își regăsise filonul religios greco-latin și de-venise, la București, un mesager al spiritului blăjean.Am mers într-un rând însoțit de el în acest vechi centrude lumină spirituală, prin care trecuse în tinerețe și Emi-nescu, și am fost bucuros să descopăr locul de unde aupornit iluminiștii noștri Samuel Micu, Petru Maior șiGhe orghe Șincai și atâția alți teologi, istorici și lingvișticare s-au învrednicit (cum se spune în limbajul bisericii)să trezească în noi, românii de dincolo și de dincoacede munți, conștiința latinității și, deci, conștiința noastrănațională. Ion Brad a scris mult în ultimele decenii (era,parcă, în el o răbdătoare persistență), o dorință liniștităși decisă de a duce, ca orice ardelean înțelept, lucrurilela capăt. Și-a tipărit bogata lui corespondență, a repro-dus într-un volum dedicațiile pe care le-a primit și le-aînsoțit, acum, cu amintirile, comentariile sale. Lasă înurma lui o operă vastă și amintirea, cum spuneam, unuiom de suflet și a unui poet care n-a voit sau n-a putut(în ambele ipostaze este de admirat) să se despartă demiturile, fantasmele unei lumi vechi și ale unei civilizațiice agonizează (civilizația rurală) pentru a trăi doar în li-teratură.

18.02.2018

Iar bat clopote-n Ardeal,Iar a mai murit un frate.Aş pleca dar nu am cal…Într-o zi şi eu se poate…

*Urlă câinii… Cine-a mai murit?Las-să urle! Nu mai întreba!Pe perete umbra mi-am zărit,Se uita la mine şi râdea...

*Frica morţii cine oarePoate spune că n-o are?Numai cei ce cad luptândCu cei dragi ai lor în gând…

*Sunt mesageri care pretindCă ştiu cu moartea să ne-mpace.În cursa asta nu mă prind.Aştept s-o văd în ochi, de-mi place…

*De bună seamă Dumnezeu nu minte,Dac-am uitat, El ne aduce-aminteCă din pământ suntem şi în pământVom coborî, doar El mai ştie când…

*Aprind o lumânare ca o floareSă plec spre toţi cei dragi, ai mei, cei duşi,Chiar de nu ştiu secreta lor cărare,Nici casa fără geamuri, fără uşi…

*Să fie moartea sănătoasăŞi noi la fel, dacă ne cheamă.Să-i dăm ce mai avem la vamăŞi ea să pară o mireasă.

*Un stol de păsări nevăzuteSe ţine parcă după mine.Călătorind ca nişte pluteSpre întunericul ce vine…

*Se mişcă trupul, sufletul se mişcă…Aşa, în sus şi-n jos ne ducem toţi,Învârtejiţi de-a timpului morişcăŞi-i suntem vieţii harpagoni şi hoţi…

Un bărbat frumos şi impunător, un brad de om dupăcum îi era şi numele, Ion Brad! Uşor aplecat de vântoa-sele existenţei către amurg, ca şi cum ar fi vrut să pri-vească în adânc, de pe buza prăpastiei, eternelecâmpii ale poeziei. „Un poet şi un om uniţi în aceeaşi fi-inţă”, aşa cum îl simţise şi-l portretizase Blaga.

Era – cum ni-l arată o fotografie, fiindcă de-acumdoar în ele, fotografiile, îl vom mai putea vedea – un in-teriorizat, atent să perceapă şi să priceapă ce sunet, cesens îi aduc ecourile lumii şi oamenilor din jur la jude-cata sufletului.

Un nobil ţăran, în tot ce are mai înalt acest nume alfăcătorilor de ţară, un boier al ruralului, ieşit din şcolileBlajului, mistuit de dorul acestui pământ transilvan, uncronicar, dar şi un practicant al cutumelor existenţiale şiafective pe care s-a clădit şi prin care a dăinuit milenarafamilie românească.

Fiindcă nu poţi spune cine eşti dacă nu-ţi afli maiîntâi rădăcinile, dacă nu desluşeşti puterea pământuluişi culoarea cerului din locul în care norocul ori nenoroculte-a adus pe lume. Nu e vorba aici doar de acel misio-narism naţional prezent în întreaga lucrare a spirituluiardelenesc, de pecetea veacurilor de plâns care dăadâncime şi gravitate, misionarism atât de pregnant şiîn poezia lui Ion Brad, de la debut şi până în anii uneisenectuţi generoase şi fecunde. E ceva ce, izvorând dinrealitatea istorică, depăşeşte această dimensiuneprintr-un mesianism cosmic şi o „mistică” a ruralităţii.Satul din poemele sale vieţuieşte, deopotrivă, în cer şipe pământul frământat de o istorie trăită organic. „Portîn mine Ardealul, mărturiseşte Ion Brad, ca pe al doileasuflet,/ Ca pe o mânăstire de oase (ce tulburătoare me-taforă!)”, acest al doilea suflet care apasă dar şi „ridicăla ceruri”, moştenire şi prezenţă perenă în conştiinţă şiîn vieţuirea estetică, constantă ireductibilă.

Satul naşterii sale care, la rându-i, se întrupează înfiinţa şi-n cuvântul poetului,, Pănadele fabulos, între„pâinile uriaşe” ale dealurilor şi apa Târnavei, matriceetnică şi etică, fiinţială şi existenţială, din perspectivacăreia se face „descoperirea familiei”, ca nucleu alacesteia, ca structură inalienabilă.

Lumea satului care l-a salvat şi în care s-a salvat,demulte ori, poetic şi existenţial, de capcanele unui timpsălbatic, corabie odiseică printre Scyllele şi Caribdeleistoriei. În teribilul malaxor al celuilalt veac, în care des-tinul l-a purtat în Vicleimul politic, a avut puterea de arămâne cu capul pe umeri şi cu mâna întinsă către se-menii şi confraţii săi. I-a salvat pe unii, i-a ocrotit pe alţiişi a primit cu îngăduinţă, dar fără să uite, lecţia pe carene-o oferă atât de des existenţa: „nicio faptă bună nu

rămâne nepedepsită!” Avea darul şi harul de a trece se-niorial peste amărăciunile vieţii, peste acuzaţii nedrepte,peste invidii, trădări şi nerecunoştinţe. L-am văzut pur-tând ramura de măslin către cel care ar fi trebuit el s-oaducă, tăind viţelul cel gras pentru întoarcerea celui ră-tăcit, peripatetizând fratern cu cel care îi adusese ne-meritate acuze. Pentru că avea vocaţia prieteniei, aconstanţei umărului de sprijin, judecata temeinică a ar-deleanului generic şi chibzuinţa acestuia, amândouă în-lesnindu-i, de cele mai multe ori, găsirea cheilor potrivitepentru a descuia uşi ce păreau ermetic închise.

Avea în el curgerea domoală a Târnavei şi Mureşuluişi tăcerea vorbitoare a Câmpiei Transilvane, dar şi plă-cerea aflării împreună şi a comunicării, a descântăriimăsurate a lumii faţă către faţă ori sub vălul miilor descrisori prin care se ţinea ancorat de ţărmurile vieţii.

A fost, în toate ale sale, un fiu al lumii româneşti, pecare acest bărbat care a purtat cu distincţie, în siluetasa, fericita corespondenţă simbolică a numelui, a dus-ocu sine în zarea cea largă dar şi în complicatul universdiplomatic. Căci Ion Brad, cel îmbăiat în poetica şi mi-tologia Heladei, a rămas un om al pământului: în istorieşi în existenţă, în cosmic şi în teluric, în iubire ca şi înmoarte şi, mai ales, în poezie.

Tradiţionalist, în sensul înalt al cuvântului, adică pur-tător de valori umane specifice profunde şi perene, măr-turisitor al ADN-ului etnic, acest fiu spiritual al Blajului,Mica Romă pe care a iubit-o atât, şi-a subsumat operaunui adagiu care l-a obsedat şi pe el, ca pe atâţia oa-meni ai condeiului transilvăneni: „Tot în Ardeal, tot în Ar-deal!”

remember


Horia Bădescu

„TOT ÎN ARDEAL, TOT ÎN ARDEAL”

Prea multe pagini albe pe birou…Cine şi când să le mai scrie?!Se varsă timpul vechi în timpul nouŞi fug parcă schelete din sicrie…

remember


A fi ardelean, a aparține unei provincii istorice a țăriinu reprezintă, desigur, un criteriu valoric și nu asigurăprin sine o anume cotă de calitate în ierarhia culturiinoastre. Totuși, cele mai elevate spirite care s-au ridicatde-a lungul vremii din pământurile răscolite de istorii(mai mult neprielnice) ale provinciei au purtat în cuvân-tul lor greutatea, gravitatea unui misionarism naționalcare nu trebuie înțeles numaidecât în dimensiune poli-ticianistă. Spiritul unei culturi edificate în iubirea deneam și de glie a vibrat constant în seva versurilor, înistorisirile despre oameni și faptele lor, ca și în gândireafilosofică, dând sens profund firului existențial al uneitradiții care s-a perpetuat până în actualitatea imediată.Unul dintre cărturarii ce ilustrează deplin acest filon me-sianic este Ion Brad. „Port în mine Ardealul – semărturisește domnia sa într-un poem ușor patetic – Cape al doilea suflet,/ Ca pe-o mănăstire de oase./M-adăpostesc sub stejarii/ Cu nume istorice./ Cine i-aînsemnat?/ Până când le tremură frunzele/ De respirațianoastră?/ La Judecata de-Apoi/ Voi fi întrebat/ Câte lu-mini am ars/ Acestui pământ/ Negru de sânge?/ Și cevor răspunde/ Aceste versuri/ Risipite pe dealuri camorții/ Căzuți lângă focuri de veghe?/ Tăceți voi gân-duri! Tăceți cuvinte!/ Rugăciuni și clopote îmi cutremurăființa./ Al doilea suflet m-apasă,/ Mă ridică la ceruri” (Aldoilea suflet). E asumată astfel o sacră îndatorire de afi rezonerul acestor fapte istorice, al frumoaselor peisajede șes ori de munte ale Țării Ardealului, al oamenilor șisatelor sale, îndeosebi de pe valea Târnavelor („Târ-nava scânteie în zări depărtate /…/ Sunt visurile melescrise-n carte/ C-un spin, pe-o frunză, lângă nuci, în vii”– Cântec scris pe-o frunză de nuc), de unde își trageobârșia („are și Târnava un poet”), cu Blajul ca o cetatespirituală în care însuși a călcat pe urmele iluștrilor co-rifei al iluminismului („Noi toți, setoși, copiii din satelebătrâne,/ Din case cu opaițe. Prin nopți adânci porniți,/Am învățat aicea la Blaj că ne rămâne/ Ca turn înaltdoar crezul de-a fi în veci uniți” – Șapte coline).

Poezia lui Ion Brad este vibrant sentimentală, în sen-sul trăirii unei emoții sincere în tot ce scrie, evocatoareși ceremonioasă în același timp, dezvoltând teme și mo-

tive de rezonanță eternă (Grecia îi oferă, de asemenea,cu tezaurul său mitologic, necontenite motive dereflecție), cu „umilința creștină” (Eugen Simion) a unuispirit clasic (clasicist), ce-și revendică descendența dintradiția lirică a unor Goga și Iosif, dar nu mai puțin dinBlaga și Cotruș. Poetul e un temperament calm, echili-brat, mereu tentat a reflecta asupra propriului destin, fiecă se află în floarea tinereții, marcat de impetuoase an-gajamente vitale („Nu flăcările ce-mi mocneau în sânge/Ca poftele vulcanilor prea tineri/ Mă-mpinseră pe dru-mul ce stârnește/ În orice om orgoliul nemuririi /…/ Da-

tornic soarelui, îi port în vine/ Tristețea de-a învingetotdeauna,/ Neistovita sete de-a lupta/ Cu mine însumi– leul biruit,/ Biruitor al morții și-al cruzimii” – Apolog),fie că se află la vârstă crepusculară, când fireasca pri-vire retrospectivă asupra drumului creator, prin timp, îitrezește neliniști, dar și împăcări de sine într-o raportarela generațiile ce vin: „În mine simt, tot mai străin, murind/Un om bătrân. Ce moștenire-mi lasă?/ Povești dintr-opădure de argint/ Și bârnele bătrâne de la casă.// Amrătăcit cândva prin codrul des/ Și-n casă am crescutspărgând tavanul…/ Din toate-acuma ce s-a mai ales/

Constantin Cubleșan

ION BRAD – POETUL DIN INIMA ARDEALULUI

N-aş vrea să tulbur când de-aici mă ducÎn cimitir atâtea nume mari!Unii au ars în viaţă ca un rug,Alţii tâlhari au fost printre tâlhari…

remember


Când viața se măsoară doar cu anul?// Sună copaciistranii în auz/ Și grinzile trosnesc de-atâtea carii./ Pe-aproape-așteaptă ultimul refuz/ Și stavila din suflet laavarii.// Acesta sunt, de parcă nici n-am fost./ Dacă-ntrebați de mine voi, urmașii,/ Că sunteți, e supremullumii rost/ Și singurul tipar ce-l lasă pașii” (Inscripție).

Trăiește odată cu natura marile evenimente ființiale,în primăveri febrile sau în toamne melancolice, cudecantări ale iubirilor răscolitoare: „Și-au aprins gutuileîn pom/ Felinarele pâlpâitoare – / La lumina lorvedea-ne-vom/ Fețele încinse de paloare?// Toamnaasta prea grăbită-n ploi/ Iar ne fură strugurii, măcieșii,/Ne surprinde, ca în vară, goi,/ Noi dezmoșteniții, noialeșii.// În sărut nu-s struguri, nu-s gutui,/ Numai claramea singurătate –/ O fantomă caldă ce-o încui/ Sub pe-cetea gurii înghețate” (Gutui). Sentimentul acesta alsingurătății, al însingurării („Nu poți fi în vârf de munte/Decât singur, singur, singur” – Nu poți fi), purtând, pemeleaguri depărtate, dorul de casă, de vatrapărintească („Adie în noi sufletul vetrelor” – Transilvanecetăți fără somn), fertilizează rostirea-i mereuaducătoare de amintiri („Un vis cu scutul de aramă,/ Undor ce greu poți să-l înduri,/ La Alba-Iulia mă cheamă/Ca tulnicul peste păduri” – Un vis), în versurirăscolitoare de istorii și închinătoare trecutului cepulsează în tot cuprinsul firii: „Aici, unde și clipa e fațaunui veac,/ În țara ce privește cu ochi și sori de rouă/ Șifiecare piatră-i hrisov romano-dac/ Și fiecare frunte e ocetate nouă.// Unde vorbesc izvoare cu stelele-n fân-tâni/ Împrospătând ardoarea de-nalt și profunzime,/ Lavârsta demnității când singuri noi stăpâni/ Ne cumpănimlumina la rău ca și la bine /…/ Aici dau clipei totul săschimbe în durată./ Aici, în chipul țării, e chipul meu fi-resc,/ Iluminat de ape, încins de foc și pară,/ Când subcetatea frunții mari flăcări străjuiesc” (Aici).

Accentele dramatice ale acestei lirici, în general tem-perate, vin dintr-o trăire biblică a ființialității, văzută dinperspectiva smereniei creștine ce culminează cu rosti-rea patetică a rugăciunii țăranului rostuitor înpermanența lumii: „Tatăl nostru,/ zugrăvit în biserici, subbolțile scunde, sfioase,/ cu chip smochinit, mai bătrân/decât al străbunicului meu, cu pletele tot albe,/spălate-n leșie, clătite-n izvor:/ Carele ești în ceruri,/judecătorule aspru, să vezi mai bine pământul/ pe careni l-ai dat să-l stropim/ cu sudoare, cu sânge, cu lacrimi,/Sfințească-se numele Tău/ scris prescurtat pe crucilede la răscruci (…) Vie împărăția Ta/ mai bună decât celeîndurate de noi/ cei risipiți prin țintirimuri uitate/ orirăsturnate cu plugul, năpădite de ierburi;/ Facă-se voiaTa…!” ş.a.m.d. (Tatăl nostru țărănesc).

Dar, Ion Brad nu este un poet religios, înaccepțiunea teologică a conceptului. Poetizarea unormotive biblice arată mai degrabă capacitatea de a re-zona emoțional cu o mitologie sacră, divină.

Pe aceeași coordonată a meditației întru celeveșnice trebuie relevate și poeziile de meditație asuprasfârșitului, pe care și-l presimte (omenește vorbind)

aproape. Sunt poezii de o mare sensibilitate și de ovibrație dramatică profundă, încorporând melancolia în-toarcerii spre satul natal, spre cei din seminția sa, trecuțide-acum și ei în pământul din care au fost zămisliți: „Înurna mea îmi așezați cenușa/ Fierbinte încă, timp în-gândurat,/ Și cimitirul vechi deschide ușa/ Prin care trecspre toți ai mei din sat.// Vezi, parcă-mi zice iarășistrăbunicul,/ Păzindu-și boii lui subpământeni,/ Mă cauțiîn zadar unde nimicul/ Nu are nume, nu știi cum să-ichemi.// Și tata Licu-mi iese înainte/ În vechea lui mantade-oștean crăiesc./ E doar tăcere vorba lui cuminte/ Șinoapte-n ochii lui când mă privesc.// Nici tata prea po-somorât nu pare/ Cu gândul dus la toți copiii lui./ Aici eprima lui înseninare? Mâhniri târzii ard smirnă în cățui…// Doar mama îndrăznește să mă-nfrunte/ Că o trezescdin somn. Văd, numai ea/ Mi-așează mâna rece pestefrunte,/ Mâna fierbinte care-și apăra/ Întâiul ei copil de-opiază rea” (Spre toți ai mei). În această mare capaci-tate evocatoare se cristalizează, senin, întreaga poeziede dragoste pentru locurile natale, pentru pământurileTransilvane – coordonată ce traversează dominant în-treaga creație lirică a lui Ion Brad: „Cel mai frumos dincântece mi-e țara!/ Îi port și roua ierbii și rodnica povară/De gânduri care voi, bătrâni, le-nscrieți/ În jertfe cenu-ncap în letopiseți/ Numai în cronica de straturi dese/Cu care, drag, pământul mai știe să v-apese…/ Cânddai de-o parte crusta de lespezi și le-arăți/ Foiesc debiruințe și vetre și cetăți,/ Cuvintele-necate în sângeși-ntrerupte/ Care-au știut prin noaptea istoriei sălupte…/ Le-auzi cum se răsfață în leagăn dulce seara?/Cel mai frumos din cântece mi-e Țara” (Cel mai frumosdin cântece).

Dezinteresat de experimentele prozodice în care seîntrec mai tinerii săi confrați, Ion Brad rămâne modernprin tocmai șlefuirea cuvântului în poeme ce continuă ofrumoasă tradiție de cantabilitate a versului, vibrând subemoția sincerității cu care viața însăși este trăită șidecantată în poezie pură.

Trudit de drumul mult prea lung,Cu-ntregul secol în spinare,Aş vrea s-ajung, dar nu ajungSă mai răspund la vreo-ntrebare…

remember


lui Ion Brad, in aeternum, la 9 februarie 2019...

a mai plecat un brad din curtea noastrăși mi-a rămas doar sufletul vădan,cât zeul mut, din crezul transilvan,mi-a pus o amintire la fereastră;

el a urcat pe-o cruce în văzduh,l-au însoțit cohortele de verbeși alchimia gândului ce fierbe,să primenească veacul fără duh...

priveam un zâmbet, pe ce-a fost o față,venea lumină din lăuntrul eiși-o împăcare ce-și avea temei

în truda frământărilor de-o viață...s-a fost ascuns în zborul de cocoareși-n sihăstria dorului de mare...

*...vezi, Doamne, chemi la tine și poeți – războinici ce vânează doar silabe,dar și idei... cu frunțile lor slabeînfruntă veacul altei dimineți;

făpturii lor dai aripi de șindrilă,să nu ajungă trupul pân’ la soare;doar gândul-foc, el poate ca să zboarearând sever a cosmosului filă...

și ei sunt iarbă, fermecat izvorulce scaldă al iubirilor delirși tainele scâncind sub patrafir...

iertarea ta le pune, greu, zăvorul...ei sânt zidari în duh... și voievozice-alungă în pustie pe irozi...

*

a cunoscut cum e să stai pe cruce,în vremuri siluite an de an,

Nicolae Cabel când dinspre Blajul mut și suveransperanțele mai pâlpâiau caduce...

și, totuși, călăuză i-a fost cartea,în sfânta ei adânc neprihănire,să fie azi subtilă moștenireși-n amintire să îi țină partea...

istorii le trăise pe-ndelete,cât pentru veacuri din amar urzite,simțise vicleniile-copite

și n-au putut iluzii să-l îmbete...e-nvăluit de soare în sicriu,să îi rămână verbul pururi viu...

*

e-n inima cuvântului baladași tot acolo-i și melancolia,ce dorului aprinsu-i-a făcliasă biruie uitarea și zăpada;

stă-n ea și înfruntarea cu neantul,bobul de grâu ce roagă primăvara,să împreune visele cu seara,când sufletul se dăruie, vagantul,

doar lunii cu ecoul doinitor,înspre hazard cu aripe celeste,tandră putere ce-n silabe este

și-n seva anonimului mohor...cu verbul a iubi, prin infinit,noi împlinim tot ce ne-a fost sortit...

*

la curțile silvane din Pănades-a coborât un înger – ca fior – ,să-i spună lui Ion că-i este dorde salba amintirilor nomade...

acolo, dar, în aspra bătătură,în care-au fost odat’ părinți, copii,e un priveghi acum de umbre vii,rostind un psalm doar din a lor scriptură...

în dangătul de rouă vin corăbii,cu perlele de lacrimi și suspin,cu cheia picăturilor de vin

și-ale ideii fulgurânde săbii...un bun rămas candidei tale clipe,când, fastuos, la cărți ai pus aripe...

remember


…sau Ion al Bradului, sau Ion Dintr-un Brad…Venea de peste veacuri purtând coroana străbună,

cu pietrele-i prețioase: satul ardelean, cu miracolul șimândriile lui, cu bătrâni înfipți în pământ binecuvântat,cu păduri și oameni, neamuri de ciobani ce conviețuiesclaolaltă cu timpul.

Ion Brad, unul dintrenenumărații frați arde-leni, cu strămoși de vițăputernică, bogată, aavut de unde culegeatâta forță, iubire șipoezie, nu putea săajungă decât un Om șiun Poet. În casa noas-tră, împreună cu Dan, îiașteptam cărțile și re-vista; aduceau cu elemiresmele de tămâie arășinii venind dinsprepădurea de brazi. Re-trăiam tinerețea pe că-rări abrupte cu rucsaculîn spate. Discreția, timi-ditatea, credința – i-aufost iubirea căutând-o șiazi în Dincoace de din-coace…

I-a fost dar de oviață întreagă, precumunui ales, revenindmereu în cântări de undor sobru și reținut:Candelă de jertfă, iubirea pâlpâie în noi.

Ion Brad îmi aducea în imagine ciobanul din nordulMoldovei, peste cămașa orbitor de albă purtând sarica

pe un umăr. În mâna puternică, fluierul și cântecele pen-tru mama cea trecută în icoană, o icoană nevăzută șiînsoțitoare. Moartea pretimpurie a mamei, părăsirea sa-tului, ruga, puterea de a se uita în ochii copiilor, continuadorință de apărare a libertății neamului, iubirea ca orană ce doare au fost înveșnicite de poetul care tremura

de soarta cuvintelor. Cocoașatimpului din spinare a înnobi-lat-o cu un adânc sentiment alcredinței, cu aristocratismulfăpturii sale.

Ion Brad a stat sub patrafi-rul binecuvântărilor, al daruluide timp ce au făcut din el unadevărat fericit, un optimistcare plângea discret, dar îm-păcat, înveșmântat în solemni-tatea cântării cântărilor.

Ion Brad a cunoscut și aacceptat suferința ca pe opunte înspre regatul iubirii. Do-minat de dragostea pentrupoezie, pentru cuvânt, arămas neclintit în crezul săuartistic.

Ion Brad, mare poet con-temporan, tradiționalist și înacelași timp modern. Poeziilelui sunt o cunoaștere amplă alumii, cu metafore de oprospețime și adâncime ve-nind dintr-un spațiu încărcat cusacralitate. Poți auzi timpul –

blând, elegiac – și întreaga poveste a lumii prezentatăsimplu și maiestuos precum bradul.

Maria Mănucă

A PLECAT ION BRAD

Ion Brad văzut de Maria Mănucă

remember


MIREASĂLui George Corbu – Junior

Din nou primesc lumina Ca pe-o mireasă-n suflet.S-aprind ferestrele de dragul ei,O latră câinii nopţii până cândLe-astup, băloase, gurile, cu pietre.

Pe unde-ai rătăcit? La câte vămiTe-au speriat că nu mai sunt pe lume?Cum de-ai tăcut la ură şi măscări?Doar tu puteai să strigi în gura mare:„Trăieşte! Daţi-mi drumul! E al meu!”

În rochia ta albă, numai zdrenţe,Cum ai ajuns? Cum m-ai găsit? Sunt eu?

Duminică, 17 iunie, 200

Să mă uiţi, lume, te rog,Că n-am fost vreun inorogDin poveşti, un nume rar,Brad înalt, cântec amar

Să nu-i spui unui om că-i fericitNicicândPână nu-l vezi cum a muritŞi cum se-aşază în mormânt…*Stropi-mă-voi şi cu isop,Păcatele să mi le-ngrop,Curat să viu în faţa Ta,Aleluia, Aleluia…

NoteDedicaţia de la pag. 124:Lui Ion Brad – / cu bucuria nespus de rară / de a fi întâlnit uniţi

în / aceeaşi fiinţă un poet şi un om. // Lucian Blaga / 23 Iulie 1954.Fotografii inedite: septembrie 2018, Ion Brad la biroul de lucru.Catrene din vol. Trilogie lirică, apărut la finele lui 2018 la Edi-

tura Tracus Arte.Mulţumim domnului George Corbu Jr. care ne-a pus la dispozi-

ţie spre publicare fotocopia poeziei Mireasa şi doamnei Maria Mă-nucă pentru reproducerea lucrării sale.

restituiri


SERTARUL CU AMINTIRI

Magdalena Stoicescu

REMEMBER. LA TÂRGOVIŞTE

În sertarul meu cu amintiri am găsit un vechi albumcu fotografii pe a cărui copertă stă scris Târgovişteapitorească. Înăuntru, timpul s-a oprit în anul 1935.Mitropolia din Târgovişte, Curtea Domnească şi Biseri-ca Domnească, Bisericile: Sfânta Vineri, Târgului, Sfân-tul Nicolae, Sfinţii Voievozi, Cimitirul Eroilor, case vechi,o moară, mânăstirile din apropierea oraşului: Dealu şiViforâta, dar şi două imagini de istorie literară.

Pe cartonul îngălbenit de vreme, dintre oameni decultură şi dascăli cunoscuţi ai oraşului, ne privesc doiscriitori în plină afirmare – Cezar Petrescu şi IonelTeodoreanu, aflaţi în fosta capitală a Ţării Româneşti în1935. Ambii născuţi în ţinut ieşean, la sfârşitul secoluluial XIX-lea (primul în 1892, la Hodora, al doilea în 1897,în dulcele târg al Ieşilor), amândoi aşezaţi la masa um-brelor într-un anotimp rece (cel dintâi la începutul luniimartie 1961, când primăvara nu se hotărâse încă să-şiintre în drepturi, al doilea într-un februarie înzăpezit diniarna lui 1954), încadraţi de genialul Călinescu înacelaşi capitol din Istoria sa (Romancierii).

Cezar Petrescu e surprins de fotograf dând auto-grafe. E încă tânăr şi pare puternic şi încrezător în des-

tinul său literar. Nu ştim care va fi fost cartea pe care îşiscria numele; ştim doar că, autor prolific, în 1935 a pu-blicat Cei trei regi, Cartea visurilor, Duminica orbului şiun roman din trilogia Lucefărul, Carmen saeculare. Ci-titorul e invitat să aleagă…

Ionel Teodoreanu se află la înălţime la propriu, maiprecis pe Turnul Chindiei, construit de Vlad Ţepeş în se-colul al XV-lea, simbolul oraşului Târgovişte. Scriitorule înconjurat de câţiva oameni de litere din urbe, dintrecare i-am identificat pe Ion Calboreanu şi pe I. Gh. Va-siliu*.

Cei doi târgovişteni îl încadrează pe chipeşul IonelTeodoreanu, care priveşte senin spre fotograf, cu un în-ceput de zâmbet şi o fluturare de nostalgie pe chipul luiserios. Ştim că în 1935 vede lumina tiparului Lorelei.Acesta să fi fost prilejul escaladării Turnului Chindiei?Din nou, cititorul e invitat să viseze…

Şi să murmure, precum odinioară Grigore Alexan-drescu:

„Culcat pe-aste ruine, sub care adâncităE gloria străbună şi umbra de eroi,În linişte, tăcere, văd lumea adormită…”

*Ion Coriolan Calboreanu (1909-1964), ardeleanprin naştere, târgoviştean prin adopţie, profesor delimba şi literatura română la Liceul Comercial şi la Liceul„Ienăchiţă Văcărescu”, redutabil epigramist, autor prin-tre altele a trei volume de versuri şi proză („Lumea din-tre nisip şi stele”, „Târgoviştea în rime”, „Albine şifurnici”), publicist semnând la „Ancheta”, „Târgoviştea”,„Clerul Dâmboviţei”, „Graiul Dâmboviţei”, „Revista juri-dică”, dar şi împătimit pescar, proprietar de librărie încentrul vechi al urbei şi entuziast organizator, împreunăcu Ion Gh. Vasiliu, de şezători literare la care invita per-sonalităţi de marcă ale momentului. Printre oaspeţii săis-au numărat Liviu Rebreanu, Gala Galaction, Ion Mi-

restituiri


Micu Braun şi soţia – personaje din romanulFoc în Hanul cu tei

(desen de Tia Peltz – colecţie particulară)

„SUSŢIN CU CĂLDURĂ PROPUNEREA DOAMNEI TIAPELTZ…”

Către Primăria Municipiului Bucureşti

Subsemnatul, Teodor Vârgolici, critic şi istoric literar,membru al Uniunii Scriitorilor, susţin cu căldură propu-nerea doamnei Tia Peltz de a se acorda numele scrii-torului I. Peltz uneia din străzile cartierului CaleaVăcăreşti. Consider această propunere pe deplin justi-ficată, constituind un omagiu adus unuia dintre cei maimari scriitori români ai epocii contemporane, care, dinnefericire, a suferit şi detenţia sub regimul comunist.

I. Peltz a îmbogăţit literatura română cu opere deîn altă valoare artistică şi social-umană, dintre careamintesc capodoperele sale Calea Văcăreşti şi Foc înHanul cu tei.

Sunt convins că Primăria Municipiului Bucureşti vaşti să omagieze memoria unui mare scriitor.

Teodor Vârgolici

La 12 februarie s-au împlinit 120 de ani de la naştereascriitorului I. Peltz, autorul romanelor Calea Văcăreşti (apărutîn 1933, „anul de aur al romanului românesc”), Foc în Hanulcu tei, Nopţile domnişoarei Milli ş.a. Pe 5 martie s-au împlinit20 de ani de la plecarea spre ceruri a pictoriţei şi graficienei

nulescu, Adrian Maniu, Şerban Cioculescu, Virgil Ca-rianopol, Coca Farago şi, iată dovada, Ionel Teodo-reanu.

Că veni vorba de librărie, redăm o epigramă ce-l aredrept ţintă pe N. Crevedia, care a anunţat romanul Mă-măligă: „Librăria-i azi cotigă/ Vinde cărţi, galoşi şi sare,/Mai lipsea doar „mămăligă”/ De la Crevedia Mare!”

Ar mai fi de spus că pe Bulevardul Carol I din Târ-govişte se află şi azi casa Ion Calboreanu, realizare aarhitectului Romano de Simon.

Ion Gh. Vasiliu, născut la Brăila, din 1934 stabilit înfosta reşedinţă domnească, unde va rămâne până lasfârşitul vieţii (1985), prozator, eseist, ziarist, animatorcultural. La Târgovişte scoate ziarul „Ancheta” cu apa-riţie neîntreruptă în perioada 13 septembrie1934-11 oc-tombrie 1946, în ultimul sfert de veac de viaţă activeazăca regizor la Casa de Cultură din oraş. Întreţine legături,poartă corespondenţă cu numeroşi oameni de cultură:Vasile Blendea, George Tomozei, Matei Alexandrescu,Mircea Horia Simionescu, Constantin Noica ş.a.

(Informaţiile referitoare la cei doi târgovişteni au fostpreluate din Jurnalul de Dâmboviţa, ediţia on line, şi dela adresa https://lobbyandadvocacy.weebly.com/casa-calboreanu.html)

Teodor Vârgolici

Tia Peltz, acolo unde cu siguranţă pictează îngeri cu ochi ro-tunjiţi a uimire. Până în ceasul din urmă al vieţii, dorinţa arză-toare a Tiei Peltz, fiica cea mare a scriitorului, a fost de a-şimenţine tatăl în memoria posterităţii nu doar prin reeditări aleromanelor, ci şi prin atribuirea numelui I. Peltz uneia dintrestrăzile cartierului Calea Văcăreşti. În sprijinul acestei iniţia-tive, istoricul literar Teodor Vârgolici adresează un memoriuPrimăriei Municipiului Bucureşti. Deşi ar fi fost binemeritată şibinevenită această recunoaştere, demersul nu s-a bucurat desucces. Ca urmare a stăruinţelor Tiei Peltz, intensificate pemăsură ce se apropia anul Centenarului Peltz (1999), în ziuade 6 mai 1998, pe zidul bătrânului Han cu tei, scăpat ca prinminune de furia demolatoare, clădire nemurită prin romanullui I. Peltz, Primăria Capitalei şi Federaţia Comunităţii Evreieştiau dezvelit o placă pe care stă scris:

Hanul cu teiAcest centru comercial al Bucureştiului interbelic a fost im-

ortalizat în literatura românească de scriitorul I. Peltz(1899-1980), autor a numeroase alte romane despre Bucu-reşti şi oamenii săi.

Cum casa de pe str. Traian nr. 21 în care a locuitscriitorul nu a scăpat nici ea de demolare, reînnodăm noi ini-ţiativa Tiei Peltz şi o aducem în atenţia forurilor competente,respectiv Primăria Municipiului Bucureşti şi Federaţia Comu-nităţilor Evreieşti.

restituiri


Descoperit cu orelativă întârziere,volumul de versurisemnat de VictorIlieșiu (Ars poetica.Poezii edite și ine-dite, Satu Mare, Edi-tura Pleiade, 2011)surprinde prin preg-nanta sa istorie strictpersonală, ceea ce,la drept vorbind,ne-ar putea îndrep-tăți să-i atribuim, înacest context, calita-tea de autentic do-cument sufletesc.

Ilustrativă prin momente a căror semnificație ar puteaexplica în bună parte evoluția sa intelectuală, biografialui Victor Ilieșiu circumscrie cu exactitate evenimente acăror coordonare cu unele elemente de istorie literarădevin mai mult decât revelatoare pentru dramaticul tra-seu al evoluției sale. Născut pe pământ transilvan, cupeste un secol în urmă, în anul intrării României în răz-boi, la 1 august 1916, într-un cadru fabulos al localitățiimaramureșene Șomcuta Mare, ca fiu al învățătoruluiGavril Ilieșiu1 din satul Lemniu (jud. Sălaj) și al MarieiButeanu din Șomcuta, descendentă din familia cu în-delungată tradiție a lui Ioan Buteanu, avocat și condu-cător al Revoluției transilvane din 1848-1849, VictorIlieșiu a fost crescut în convingerea că nădejdea ceamare a împlinirii marilor idealuri de libertate socială șinațională a românilor din Transilvania stă în credință șicultură. După primele clase primare și gimnaziale înȘomcuta Mare, tânărul Victor Ilieșiu devine elev al Li-ceului „Mihai Eminescu” din Satu Mare, la absolvireacăruia se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere aUniversității „Regele Ferdinand” din Cluj (1934-1937),unde i-a avut profesori, printre alții, pe marii dascăli aivechii universități, D.D. Roșca, Liviu Rusu, Onisifor

Ghibu, Lucian Blaga și Sextil Pușcariu. Asemenea altortineri transilvăneni, Victor Ilieșiu s-a supus în toți aceștiani unui mare efort de reacomodare a sensibilității salela o cultură a tradiției, reușind să se impună încă de laprimele sale manifestări literare prin sensibilitate și largădeschidere culturală. În 1934, la cei optsprezece ani aisăi, tânărul Victor Ilieșiu își face debutul publicistic cupoezie la publicațiile „Societatea de Mâine” din Cluj și„Cuvântul liber” din București, tânărul student aluniversității clujene devenind tot mai prezent în paginileliterare ale ziarelor „Patria” şi „Freamătul școlii” din Cluj,„Ecoul” din Arad, „Săptămâna” din Bistrița, „Afirmarea”din Satu-Mare. Caz de talent precoce, adevăratul saltal lui Victor Ilieșiu spre o poezie substanțial lirică se pro-duce însă puțin mai târziu, începând de prin 1941, cândreputatul gazetar maramureșean Gheorghe Dăncuș îlinclude în antologia Versuri din Transilvania de Nord,publicată la Cluj de editura ziarului „Tribuna Ardealului”,ca în anul imediat următor să-și publice la tipografia„Grafika” din Oradea primul său volum de versuri intitu-lat Ogorul gândului, cronica literară a acestuia, scrisăîn 1942 de Francisc Păcurariu pentru revista „TribunaArdealului”, fiind cenzurată de autoritățile horthyste.Este perioada anilor 1940-1943, proaspătul absolvental Facultății de Filosofie și Litere devine student la Aca-demia de Teologie Română-Unită din Cluj, își continuăactivitatea literară, fiind inclus în antologia Ardealul cân-tat de poeți, apărută la București în 1944 sub îngrijireași prefațarea gazetarului și criticului literar târgovișteanMatei Alexandrescu, ca, la doi ani, în 1947, să apară învolumul Antologie lirică românească editat la Buda-pesta, în anul înfiinţării Uniunii Culturale a Românilordin Ungaria (UCRU), dar şi anul primelor manifestăripublice ale clerului ortodox român de aici. Hirotonit în1947 ca preot greco-catolic de cardinalul Iuliu Hossu,Victor Ilieșiu își pierde însă la doar un an autoritatea deslujitor al altarului, pe motiv că, în anul scoaterii în afaralegii a Bisericii Române Unite, a refuzat să se dezicăde crezurile sale, să-și renege credința greco-catolicăși să accepte ortodoxismul impus cu forța de autoritățile

Marin Iancu

DRUMUL SPRE GOLGOTA

restituiri


comuniste Acest context social-politic tulbure nu îi va fiîn niciun fel prielnic preotului-poet. Astfel, a devenit pro-fesor de limba română la Baia-Mare, cel mai cunoscutelev al lui fiind regretatul romancier Augustin Buzura. Înprivința activității literare, i s-a interzis orice drept desemnătură, ca abia în 1980, după îndelungi și umilitoareîncercări la care a fost supus de regimul comunist, săi se îngăduie să-și tipărească la Editura Dacia din Clujvolumul de poezii Tinerețe fără bătrânețe, al doilea încariera sa literară. Sunt anii grei, în care, după un șirdiabolic de persecuții duse „pe buza abisului”, asuprafamiliei sale s-a abătut vifornița blestemului comunist.Martir al credinței, lui Victor Ilieșiu i-a fost dat să trăiascăvremuri de mari privațiuni, de nesfârșite interogatorii șicercetări abuzive pentru „activitate ilegală” de peste15 informatori ai poliției politice. Adus aproape de limitasuportabilității, poetul a cunoscut timp de aproape patrudecenii formele cele mai apăsătoare cu putință ale an-chetelor securității, până la trecerea sa în neființă, sur-venită fatalmente la Baia-Mare, la 8 iulie 1984, după ceîn ultimii ani de viață fusese internat abuziv, de maimulte ori, în sanatoriul psihiatric din Sighetul Marmației,„cetatea exterminării elitei românești”. Referitor la finalulvieții poetului, unul dintre fiii acestuia, Sorin Ilieșiu, ci-neast, profesor universitar și senator, a avut amabilita-tea de a-mi oferi următoarele informații: „Cred că printratamentele la care a fost supus la Sighet, tatăl meu afost «ajutat» să moară înainte de vreme întrucât eraconsiderat un adversar periculos al regimului comunist:conform documentelor pe care le-am primit în ianuarie2018 de la CNSAS, în anii ’70, tatăl meu a fost princi-palul autor al așa-zisului Apel greco-catolic care de-monstra rolul major pe care l-a avut Biserica RomânăUnită cu Roma între anii 1700-1918 în trezireaconștiinței naționale a românilor față de originea lor la-tină, origine comună cu a fraților lor de dincolo deCarpați; trezirea conștiinței naționale s-a făcut timp dedouă secole prin intermediul preoților Bisericii RomâneUnite cu Roma, și a avut ca scop final Marea Unire aRomânilor. Datorită contextului internațional creat dePrimul Război Mondial, aceasta a avut loc în 1 Decem-brie 1918, la Alba Iulia, când, nu întâmplător, declarațiaMarii Uniri a fost citită de viitorul cardinal Iuliu Hossu,ca o recunoaștere a marilor merite ale Bisericii RomâneUnite cu Roma în cauza națională. Mama mea mi-a po-vestit că tatăl meu, hirotonit de cardinal în 1947, l-a vi-zitat pe acesta la sfârșitul anilor ’60 la Mănăstirea de laCăldărușani (lângă București) unde continua să fiearestat de autoritățile comuniste începând din 1948, daravea voie să primească scurte vizite. Bănuiesc că ideeaApelului greco-catolic a fost de fapt a cardinalului Hossu– care remarcase probabil naționalismul noului lider co-munist Ceaușescu –, și că tatăl meu a primit de la car-dinal misiunea de a-l scrie sub forma unui memoriuconceput în spiritul tradiției memorandiste transilvane.Apelul greco-catolic solicita repunerea în legalitate a Bi-sericii Române Unite cu Roma, având în vedere rolul eibenefic decisiv în trezirea conștiinței naționale și în rea-lizarea Marii Uniri a Românilor. Apelul urma să fie cititla postul de Radio Europa Liberă și, totodată, să fie în-

mânat liderului național-comunist Nicolae Ceaușescu.Din păcate, nu s-a reușit nici una, nici alta. Merită subli-niat faptul că în 1973, Ceaușescu a fost primit la Vaticande papa Paul al VI-lea, ocazie cu care, referindu-se lachestiunea Bisericii Române Unite cu Roma interziseîn 1948 de regimul comunist, Ceaușescu a spus căaceastă chestiune nu există pentru autoritățile româneși că o consideră definitiv închisă. Ulterior, Ceaușescus-a arătat dispus la o ameliorare a relațiilor dintre Ro-mânia și Vatican cu condiția «totalei abandonări decătre Vatican a problemei fostului cult greco-catolic»,fapt neacceptat de Sfântul Scaun. Într-un asemeneacontext, e evident că autorii Apelului greco-catolic tre-buiau anihilați prin orice mijloace de Securitate. Estedemn de remarcat faptul că regimul comunist a decretatamnistierea tuturor deținuților politici rămași în viață,astfel încât între anii 1962-1964 au fost eliberați din în-chisori peste 15 mii de deținuți; a existat o singurăexcepție: cardinalul Hossu, rămas deținut politic la Mă-năstirea de la Căldărușani până la sfârșitul vieții, în1970, fiind transferat la Spitalul Colentina din Bucureștidoar în ultimele zile ale vieții.”

Publicat drept omagiu pe care urmașii poetului VictorIlieșiu l-au adus tatălui lor, volumul Ars poetica. Poeziiedite și inedite reproduce în cea mai amplă secțiune asa poeme din volumele Ogorul gândului (1942) șiTinerețe fără bătrânețe (1980), având, în plus, meritulde a adăuga la acestea și patru poeme inediteaparținând perioadei de teroare ideologică dintre 1949-1958. Descoperite în anul 2010 în arhiva de familie,aceste poeme ale lui Victor Ilieșiu (nedescoperite deSecuritate cu ocazia perchezițiilor) se constituie într-oexpresie a unei atitudini lirice de un patos invocator cumult mai ardent decât în poeziile ce vin dinspre primeleetape ale creației sale. Se observă cum, la o primă ve-dere, decorul din aceste patru poeme inedite (Preludiu,1949; Isus în România, 1953; Alter Christus, 1956; Ver-suri de seară, 1958) se revarsă în versuri energice șide o cromatică cu mult mai dinamică: „Din ruga meafierbinte și profundă, /Alege, Doamne, vorba încercată,/Și uită-te din ceruri cum se-afundă /O inimă ce dinadânc te cată” (Alter Christus). Vigoarea expresiei re-zultă, ca în multe dintre poeziile lui Goga și Cotruș, dinritmurile firești ale unei frazări simple și totodată muzi-cale, fără încărcături imagistice de prisos, precum înpoema Versuri de seară, o evidentă artă poetică: „Așvrea să plângă-n versul meu de seară / Cuvântul greuce iară mă-mpresoară. / E-n sufletu-mi atâta jar și zbu-cium, / Ce-aș vrea să mi-l topesc în grai de bucium…”Pe de altă parte, semnificative prin modul în care bio-grafia înregistrează intim ecourile spațiului și timpuluiei, imaginile din poemele din cea mai amplă secțiune aprezentului volum rezumă destinul tragic al Transilvanieide pe poziția unui poet mesianic al conștiinței naționale.De altminteri, componenta aceasta identitară e o con-stantă în creația lirică a ardelenilor. Fixat prin complexelegături structurale cu destinul acestei lumi, VictorIlieșiu, ni se înfățișează, asemenea celorlalți ardeleni,ca un poet mesianic, dar și un revoltat, glasul său pro-fetic denunțând cumplita detenție în care se afla neamul

restituiri


său. Aproape tot ce putem identifica esențial în laturaimediat perceptibilă a mesajului acestor versuri se în-cadrează într-un adevărat registru al disperării, din ime-diata descendență a poeziei lui O. Goga, Cotruș sauNichifor Crainic, a căror rostire oraculară rămâne em-blema unui masiv și răscolitor protest față de ideologiileabsurde care ne-au bulversat țara și neamul. Înrudit spi-ritual cu acești mari poeți ai Ardealului, Victor Ilieșiu s-adovedit, de asemenea, a fi fost toată viața un militantantitotalitar, începând din anii ’30 și până când a murit:antifascist, antihorthyst și anticomunist. În fond, întreuniversurile poetice create de Victor Ilieșiu în cele douăstructuri alcătuite din poezii antume și postume, cu greupot fi stabilite diferențe sesizabile de atitudine și tonali-tate. Peste toate acestea este proiectată explozia afec-tivă a poetului, amplificată de starea de solitudine și dedurere. Memoria afectivă asociază într-un discurs liricunitar dinamica unei realități unificate de amintiri și deimagini concepute prin aceeași manieră de asociere,ceea ce ar explica, de altfel, și prezența unor termeniînrudiți semantic cu plânsul, dorul, jalea, osânda,umilința, povara, prigoana, durerea, zbuciumul, cuvinteși formule tematice care se sprijină și se lămuresc reci-proc prin legătura directă cu momentele tragice și fragileproprii experiențelor de mutilare sufletească din timpulocupației Transilvaniei de Nord („Jalea adâncă ascunsăîn noi. Poverile crucii, umilință și fiere”) și de după 1948,când Biserica Greco-Catolică a fost interzisă,reprezentanții săi închiși și hăituiți: „Ei au intrat, calupii-n piei de oaie, / Să sfâșie și să înșele turma; / Decrezuri sfinte au vrut să ne despoaie, / Ca astăzi nici sănu ne vadă urma...” (Isus în România). Situația e sesi-zabilă în planul expresivității, varietatea de tonalități demai înainte alternând acum cu forme de exprimare maidirectă în expresie, cu adresă explicită la realitatea dis-perată și resimțită ca imposibil de schimbat. Lipsită deunele ingenuități din versurile de tinerețe, atmosfera de-vine mai apăsătoare, îmbibată de grele coșmaruri. Pre-zentă pretutindeni, istoria dă relief și culoare peisajului,totul fiind esențializat în forme coerente și expresive. Înaceste împrejurări, poetul tânjește spre obârșii. Ogorul,brazda, „holdele de grâu”, „mugurii plesniți din seva pri-măverii”, „țarini de tăcere”, „pleasna vântului” și „primă-verile cu ploi cântând”, „ușa primitoare” de la tindă,mirosul pâinii de pe masă și „pragul” casei părintești re-prezintă aici „locul geometric” al tuturor durerilor șineliniștilor sale. Pe acest fond al disperării și al mânieise naște sentimentul contemplării spațiului românesc,în nota unor impresii din Blaga, cu imagini ce urcă pânăla izvoarele timpului biblic sau mitic, al vârstei de aur șial unui paradis redescoperit: „E joc de înviere în muguriidin crengi / Și vin izvoarele din munții cei de gheață. /Vuiește cântec nou de bucium și tălăngi, / Peste coclau-rii-nverziți, sculați de dimineață” (Răboj de primăvară).E limpede că Victor Ilieșiu nu excelează în ceea ce amputea numi o poezie de idei, dar ceea ce echilibreazăaceastă situație îl reprezintă faptul că discursul literarare ceva din acea explozie amețitoare de cuvinte, acăror irupție metaforică se transformă ea însăși în poe-zie. Peste tot, elementele disparate sunt reunite într-un

discurs, tipic pentru momentele care l-au provocat. Ra-dicalismul trăirii și viziunile coșmarești sunt urmate deo poezie care condensează o existență plasată subsemnul altei vârste poetice, unde cuvântul, risipit în „co-mori de gând și versuri neștiute”, se încorporează unorelanuri și stări elementare de înțelegere și de iubire:„Furam luceferi, stele de pe ceruri, / să-mpodobesc în-viforate vise, / Și taina mea o desfăceam din neguri /Unde erau și slovele închise” (Întâia mea scrisoare).

Poetul oscilează între posibile, dar, în fapt, iluzoriischimbări, cu pendulări între atitudini ce duc spre ideeacoexistenței unor posibilități diferite de existență, casoluții de a se salva de singurătate. Volumul Ars poe-tica. Poezii edite și inedite nu este construit în exclusi-vitate pe tristețe. În acest sens trebuie citite versurilepline de suavități, cum ar fi cele din poemele Cereascăînserare, cu tabloul romantic al înserării ce aduce în su-flet o seninătate cuminte, echilibrată, un fel de pace mis-tică. Același peisaj decorativ, tablou cu sugestii de culoriși deschideri spre o natură umanizată, ne întâmpină șiîn Răboj de primăvară sau în Ogorul gândului, unde cu-lorile, în măsură să genereze efecte plastice autentice,sunt metamorfozate în sentimente și multiple trăiri inte-rioare: „Pe holda versului, în soare, Se-adună roadepentru grâne. / Și-n datina de sărbătoare. / Vă-mbiu cusare și cu pâine.” Urmând modelul înaintașilor săi arde-leni, în verbul cărora este surprinsă expresia literară adurerii fără de nume a unui popor mereu amenințat înînsăși ființa sa, tânărul Victor Ilieșiu devine pătruns deideea că, printre atâtea alte forme de rezistență, creațialiterară, în cele mai rare înfăptuiri de emoție poetică îngrai românesc, ar avea puterea să redeștepte în sufletulromânilor dorința în păstrarea dreptului de a trăi în spi-ritul vechilor credințe și idealuri: „Părtaș vieții de veci /E sufletul vrerilor ’nalte. / Cuvântul e puntea ce-o treci./ Ca viersul să cânte, să salte”. Dincolo de semnificațiade ordin psihologic a poemelor de față, coerența le estefurnizată de structura lor de adâncime. Poetul organi-zează lumea dinlăuntrul său printr-un complex deproiecții plastice ale suferințelor și al neliniștilor trăite, ocombinație de jale și speranță, după cum acestea aufost insistent exprimate, de la un poem la altul, deînaintașii săi ardeleni, poeții G. Coșbuc, O. Goga,Șt. O. Iosif, Nichifor Crainic și Aron Cotruș. Cuceritor desimplu și, în schimb, de o tulburătoare plasticitate searată a fi, într-o veritabilă succesiune a poeziei lui Goga,și poemul Biserica de lemn, poate una dintre cele maifrumoase poezii ale sale („Pe pragul tău ce-i ros de-atâta vreme / Mă înfioară gândul care geme, / Iar Cristpe cruce sângerând din rană / Îmi face semn să hodi-nesc în strană”), într-un acord perfect cu poeziaBisericuță din Albac de Octavian Goga: „Bisericuță dinAlbac, /Tu ești al vremurilor semn, / Tot bietul nostruplâns sărac / E-nchis în trupul tău de lemn. // Din ce-amcerut, din ce-am gândit, / Atâtea rugăciuni cuprinzi, /Și-atâta vis neizbândit, / Subt vechiul tău tavan degrinzi...”, după cum, mărturie a unui destin dramatic,versurile din Stihul țării, de exemplu, se circumscriuacelorași nevoi de exprimare: „A căzut plăpând o frunză

restituiri


/ Și fugea ca să se-ascunză. // Slova versului de seară/ A primit-o-ntâia oară. // Tremură și struna veche, / Cântstrunit pentru ureche. // Gând curat, adoarme-mi-l, /Spus cu buze de copil. // Basmul serii se-nfiripă /În căr-bunele din pipă.” Supus unei încercări meritorii, dar di-ficile de mitologizare în linie blagiană, universul propriuspațiului transilvănean este evocat de Victor Ilieșiu cuduioșia unui „om al pământului”. Culorile sunt vii, meta-morfozate în sentimente și trăiri interioare: „Ogorul meupe deal de gând / Îl scormonește plugul vremii. / În pri-măvara cu ploi curgând / plesnesc și mugurii poienii…”(Ogorul gândului). Tânărul poet își proiectează o lumepopulată de elemente mitologice autohtone, suficientcât să contureze o geografie lirică a unui spațiu, un cli-mat cosmogonic evocator, într-o viziune integratoare.Prin analogie cu tărâmul originar al unei colectivități fa-miliare, peisajul din poeme precum Drumeț și Cosân-zeana impresionează prin orizontul fabulos al cadrului,într-o viziune de concentrare revelatoare, de esență re-flexivă: „Copil al luminii, / Pornesc pe cărarea de stele./ Toiag mi-este gândul, / În clipele triste și grele. / Mădărui Cerului / Și apelor învolburate și albastre, / Șiplâng zădărnicia clipelor, / În liniștea de astre” (Drumeț).Cu toată aparența insistent programatică a acestei poe-zii, poetul își mărturisește emoțiile în expresie purtradițională, stărilor sufletești fiindu-le atribuitesemnificații intime: „Cerul stropitu-mi-a pleoapele; / Măcheamă în taină Deaproapele. / Cădelnița zvârle fumde tămâie, / Sufletul e pasăre în colivie, // Pe buze emurmur de rugă, / Domnul se-mbracă în cântec șiglugă. / Ploaie de liniști din norul de slavă / Udă brazdadin suflet fără zăbavă” (Interior de biserică). Fervoarea

expresiei este dată de ritmurile firești ale frazării, simpleși totodată muzicale, fără încărcături imagistice de pri-sos, identice tonurilor și formelor largi de melopee dinunele poezii aparținând lui Șt. O. Iosif. Nu mai puțin me-ritoriu rămâne, pe de altă parte, un anume efort de stru-nire a elanurilor discursive și de adaptare a limbajuluila formele arhaizant-folclorice cerute de eul său primor-dial. Întoarcerea la origini, invocarea memoriei istoriceși a ethosului popular se mențin constant în aspirațiacătre o intensitate de sentimente care să restabileascăpunțile cu cititorul. Versuri cu asemenea inflexiuni po-pulare, topind în structura lor de adâncime rezonanțefolclorice într-un lirism cu o funcție ritualică, apropiatădescântecului sau tonalităților tânguioase ale bocetului,găsim și poezia Inimă, inimă...: „Inimă, inimă, de ce eștibolnavă? / Inimă, inimă, cin’ ți-o pus otravă? / Pestevisul cel dulce? / Inimă, inimă, cine-o să te culce? /Inimă. Inimă, îți aud oftatul / Tu ești singură-n tot satul,/ Singură și tot suspini...” Funcția simbolică a limbajului,cu aceleași accente folclorizante deloc lipsite de grație,capătă uneori surprinzătoare înfățișări moderne și înexpresie de esență reflexivă: „Caierul de vis / își toarcefirul, / Și va țese pânza cu mărgele. / Dimineața-’șternepatrafirul / Prin poene / Și vâlcele. /Arșița / Pune cu-nună-n iarbă, / Mâna soarelui / O strânge-n poală” (Varamea și-a soarelui). Poet de pregnantă rezistență sufle-tească, se observă că Victor Ilieșiu posedă un tempe-rament înclinat spre tristețe, de unde și emoțiaconcentrată, stăpânită, filtrată în forme diferite către ci-titor, discrete sau, alteori, pe filiera lui Goga și Cotruș,în tonuri mai tumultoase, pătrunse de o oarecare fer-voare. În necuprinsa sa putere a comunicării însuferință, poetul se definește cu o pătrunzătoarerecunoaștere, astfel încât, răspunzând propriilorinterogații, acesta își asumă responsabilitatea etică șitestamentară a unei datorii istorice: „Comori de gând șiversuri neștiute / S-au adunat în rânduri printre file / Iarvorbele zburau ca niște ciute, / Cum le visează albelecopile. // Furam luceferi, stele de pe ceruri, / Să-mpo-dobesc înviorate vise, / Și taina mea o desfăceam dinneguri / Unde erau și slovele închise” (Întâia mea scri-soare). Și aici, cuceritor de simple, în schimb, de o tul-burătoare plasticitate, poeziile au ceva din amprentavariantelor de ton și a transfigurărilor metaforice propriipoeziei lui Goga. Versurile se iluminează de „credințavisării”, poetul simțindu-se angajat cu întreaga saexistență în lupta Ardealului subjugat: „Suflet închis, tuporți în cute de mister, / Sămânța duhului născută-ncântec de luceferi” (Urcuș spre zări). Tot mai vizibil neapare, în acest context, efortul unei vocații native de ex-traordinară vitalitate, care, exaltând frumusețea și pu-terea dăruirii, își caută matca proprie: „Despovărat eramîn rugăciune / Ca sufletul pe Sine să se soarbă, /Simțeam cum se petrece o minune, / Când eu am statcu Dumnezeu de vorbă” (Suflet nou). Sentimentul su-blim al înfruntării aceluiași destin potrivnic este dezvăluitîn poeziile Tămâie pentru rugăciune („Cântec nou, tă-mâie-n rugă, / Psalm rodit în ochi de slugă”) și Inimă,inimă...., unde versul se hrănește din bucuria existențeiși a speranței: „Inimă, inimă, unde ți-e norocul? / S-o fi

restituiri


dus bătu-l-ar focul? / S-o fi dus pe altă cale / Te-o lăsatîn chin și jale... / Dor mi-e inimă de-un cântec, / Cum așvrea cu el să spintec / Greul ce mă stăpânește, / Viforulce se-ntețește... // Inimă, inimă, rabdă și așteaptă, / Vaveni și ziua dreaptă!” Poetul ocolește posibila monoto-nie printr-o capacitate de a imprima durerii nu atât o va-rietate de ton, cât și o tensiune a credinței, care, într-ointimă îngemănare, reușesc să atingă trăiri tragice:„Sunt eu, sau altul se zbate în mine? / De ce alergareaspre marea poveste? / De ce împlinirea de vise nu vine,/ Când gândul așteaptă năprasnica veste?” (Cine îmitoarnă în inimă versul?) Cuvintele sunt ale aceluiașipoet „visător de biruinți”, cu aceleași vechi tonalitățiaspre, venite din așteptările neobosite ale unei biruințereparatorii. Situația este sesizabilă și în planul artistic,astfel încât, lipsită de unele ingenuități din versurile ani-lor 1941-1944, atmosfera aparținând celei de a douavârste poetice devine mai apăsătoare, cu adresă expli-cită la realitatea disperată a epocii proletcultiste. Stareade spirit de exasperare este însoțită de speranțadreptății care va veni: „Oh! Cum aș vrea să vă spunprintre rânduri / povestea-mi de jale și cruntă osândă, /Să-mprăștiu lumină din albele gânduri / Pentru lumeacea nouă și blândă. // Plânge-vor codrii și văile toate. /De jalea adâncă ascunsă în noi. / Noroadele dârze fi-vor plecate / Pe cele coclauri, la stâna de oi… // Ves-tescu-ți eu ție, țară de mari mucenici, / Poverile crucii,umilință și fiere, / Căci Domnul ne vrea să-i fim ucenici/ Și părtași la slăvita Sa Înviere!” (Preludiu). În altă parte,precum în poeziile Stihul serii, Răboj de primăvară și,cu deosebire, Vara mea și-a satului, ne întâmpină ima-ginile primitoare ale unui pastel, cu toate notele carac-teristice din poemele despre o natură însuflețită:mișcarea fremătătoare, armoniile imitative, personifica-rea și metafora, prezența spațiului campestru, percepțiaacustică, gradarea sentimentului: „Caierul de vis / Îșitoarce firul, / Și va țese pânza cu mărgele. / Dimineața-’șterne patrafirul / Prin poiene / Și vâlcele”.

Cu totul semnificativ, Victor Ilieșiu a intuit de laaceastă primă carte a sa că poezia nu poate să deținăo funcție a sensibilității ireductibile la un singur înțeles,la un singur spațiu și la un singur timp, ea exprimând,în fond, o simultaneitate de stări. Ca atare, poezia luiVictor Ilieșiu poartă amprenta timpului ei, istoricizareadestinului său fiind de neînlăturat, deși, în fața unui ase-menea decalaj de comunicare cu epoca, nu ar fi nevoieneapărat de un efort prea mare de reacomodare asensibilității. Plasarea pe niște coordonate particulare,istorice și, deopotrivă, locale, cu epoca poate înlesni re-ceptarea. Percepută dintr-o asemenea perspectivă,poezia lui Victor Ilieșiu capătă o semnificație social-es-tetică pozitivă pentru momentul când erau rostite. Și,mai mult decât atât, în afara semnificației unei recupe-rări de natură sentimentală pe care i-o putem acorda,efortul de restituire a operei rămase de la Victor Ilieșiu,„preot de formație, vocație și conștiință” (Bujor Nedel-covici), dobândește valoarea unei sacre datorii față deun înaintaș, amenințat altfel să cadă pe nedrept în ui-tare. Nu știm cum ar fi evoluat ca poet Victor Ilieșiu încondițiile în care zările strâmte ale vieții nu l-ar fi plasat

într-o atât de detestabilă izolare, dar ceea ce trebuie cusiguranță precizat e faptul că rafinamentul formei și pro-funzimea trăirilor sale ar fi avut puterea să asigure vita-litatea unei creații în măsură să sintetizeze o starepoetică definitorie. Spațiul poetic se încarcă astfel cuatributele unui anume autohtonism, peisajul transilvanfiind reconsiderat prin prisma experienței lui Blaga și, în

restituiri


egală măsură, a perspectivei emoționale și romanticedin poezia lui Pillat, Iosif ori Goga, pe o idee de intelec-tualitate asimilată, după toate probabilitățile, din versu-rile lui Emil Isac, unde ideea tradiției nu era totușiabsentă, dar nutrea, în schimb, tendințe vizibile de re-considerare dintr-o vizibilă direcție estetică.

Ascendența lui Victor Ilieșiu este evocată în poeziainedită Străbunul Ioan Buteanu2, neinclusă în volumulArs poetica. Poezii edite și inedite, pe care o cităm aiciintegral: „Din spiţa ta şi-a altor dârji Buteni M-am ridicatşi eu în ţara asta, / Ca să-i iubesc pe toţi ce-spământeni, / Şi să înfrunt şi jalea şi năpasta. // Dar tu,străbunul meu din patruşopt / Alăturea de Iancu, Balintşi-alţi tribuni, / Cu pumnii tinereţii – când visul era copt– / Urmatu-i-ai pe cei mai mari străbuni. // „Martir alnaţiunii” ai fost numit / Şi-ncununat cu nimbul nemuririi– / Prin versul meu cucernic şi smerit / Aduc cinstirepentru toţi martirii.”

1. Gavril Ilieșiu, bunicul lui Victor Ilieșiu, s-a născut în satulLemniu, în urma căsătoriei devenind toată viața învățător înȘomcuta Mare.

2. Ioan Buteanu (străbun al poetului Victor Ilieșiu pe liniematernă). Avocat, născut în Şomcuta Mare în 1821. Martir alidealului Marii Uniri a românilor, unul dintre liderii Revoluțieidin Transilvania de la 1848-1849, alături de Avram Iancu,Simion Balint, Petru Dobra, Nicolae Solomon. Ioan Buteanua fost tribun al Legiunii Auraria Gemina, prefect al Zărandului.S-a născut într-o familie de români nobili din Țara Chioarului.Studii de drept la Cluj (unde a fost coleg cu Avram Iancu), Za-greb şi Pesta. A fost arestat de două ori de autorităţile ma-ghiare din cauza acțiunilor sale pentru drepturile românilor. Adevenit unul dintre fruntaşii adunărilor populare ale românilor

de la Abrud, Câmpeni şi Bistra din aprilie 1848 şi principal con-ducător al primei Adunări Naţionale de la Blaj din 30 aprilie1848. Alături de Avram Iancu, Buteanu a avut un rol deosebitîn Marea Adunare Naţională de pe Câmpia Libertăţii de la Blajdin 3/15 mai 1848, la care participă un mare număr de românicare scandează „Noi vrem să ne unim cu Ţara!” (Țara Româ-nească). Comitetul Naţional Român din Sibiu îl numește peButeanu prefect al Legiunii Zărandului. A condus luptele dinzona Huedin şi a dezarmat miliţiile maghiare de pe valea Mu-reşului. Principalele sale acţiuni de luptă s-au desfăşurat înZărand, unde a ţinut piept invaziei maghiare pornite din Un-garia. Din Munţii Apuseni a lansat atacuri spre Brad şi Zărand,după ce a fost silit de trupele ungare să se retragă (în martie1849). A oprit intrarea insurgenţilor maghiari în interiorul cetăţiiApusenilor, rezistând în pofida dificultăților. La 25 aprilie 1849are loc la Mihăileni (între Abrud și Brad) întâlnirea mai multorcomandaţi de legiune români cu deputatul maghiar etnicromân Ioan Dragoş, cu scopul de a negocia o pace propusăde liderul revoluției ungare Kossuth Lajos. Avram Iancu îşi vaaminti că Buteanu s-a lăsat înșelat de maghiari din cauzaepuizării după luni de zile de lupte neîntrerupte. Maiorul Hat-vani îi arestează pe tribunii Buteanu și Dobra (care e torturatşi ucis după câteva zile). Buteanu e închis la Baia de Criş.Hatvani e înfrânt rușinos în a doua bătălie de la Abrud şi seretrage spre Ungaria, luându-l cu sine pe Buteanu legat în lan-ţuri de afetul unui tun, târât pe drumul până în satul Iosăşel,unde îl condamnă fără judecată la moarte prin spânzurare(23 mai 1849). Buteanu ar fi spus înainte de a muri: „Mor li-niştit, căci a mea moarte este răzbunată de ajuns prin celedouă pierderi totale ale ungurilor de la Abrud”, referindu-se lacele două bătălii pe care Hatvani le pierduse consecutiv înluna mai 1849 în faţa moţilor, cu daune dezastruoase pentruunguri în armament, echipament, dar mai ales în oameni. În-aintea morţii, Buteanu a aruncat o pungă cu bani la picioarelecălăilor, spunându-le: „Luaţi-o, tâlharilor! Pentru asta luptaţivoi, nu pentru libertate!” Şi-a pus singur ştreangul, nelăsândmână de duşman să-l atingă. Simţind golul de sub picioare, aavut un instinct firesc, să desfacă legătura ştreangului care îlsufoca. În acel moment, căpitanul maghiar Ilosvay a scossabia, tăindu-i degetele de la mâini. În 1869, pe locul martira-jului său s-a ridicat un monument în prezenţa unei mari mul-ţimi de români, inclusiv Avram Iancu. În 1924, la centenarulnaşterii lui Avram Iancu, osemintele martirului Buteanu au fostmutate în Panteonul de la Ţebea, alături de cele ale lui Iancuși ale celorlalți eroi.

Menționăm că familia Buteanu din Șomcuta provenea dinMaramureșul istoric. În 1562, boierul maramureșean Buteanus-a strămutat la Șomcuta, devenind voevod al Chioarului șicăpitan al Cetății de Piatră („voivoda Kövariensis et capitanusurbis Kövar” [Cetatea de Piatră]). Bunicul său, Buteanu, a fostostaș în Armata neagră a lui Matei Corvin, regele Ungariei, șis-a distins sub tatăl acestuia, Iancu de Hunedoara, în luptelecu turcii la Varna în 1444, apoi în cele de la Câmpia Mierlei(Kosovo Polje) în 1448, și, ulterior, în luptele de la Oradea din1468. Ca urmare, a fost ridicat la rang de nobil cu posesiuniîn Țara Chioarului, lângă Șomcuta Mare (capitala Țării Chioa-rului). De atunci, din secolul al XVI-lea, se presupune că suntButenii în Șomcuta, inclusiv avocatul Ioan Buteanu, coleg defacultate la Drept la Cluj și colaborator apropiat al lui AvramIancu (avocat și el după licența obținută la Cluj), în Revoluțiadin 1848-49. Pe diploma/emblema de nobil, Buteanu esteînfățișat pe un cal alb cu o suliță în al cărei vârf e un cap deturc. Descendenții acestuia, frații Buteanu, adică nobilii Toma,Petru, Ioan, Maria și Dan Buteanu, dobândesc în 1578 pose-siunea Hovrila (Hovrillapatak) de sub Cetatea Chioarului, caurmare a donației făcute de voievodul Transilvaniei CristoforBáthory.

Portretul lui Ioan Buteanu pictat de Barbu Iscovescu

restituiri


Lupta-i decisă. Fumuri moi şi miciIci-colo pe coline încă răsar agale.

Perdanţii dau buznaDin deal spre vale.

Ce popor zdrenţăros, rătăcit!Cum vine asta,

Că perdanţii – îndată – se hărtănesc,Ţoalele lor se jegoşesc,

În pliseul hainelor creşte mizeria?

Eşecul oare de ce toceşte mai multe cizmeDecât victoria?

Ce tainică destrămareLe roade curelele,

Le distruge pânza, postavulRăzbate prin hainele lor?

Cu capul bandajat, cu mâini legate după gâtPăşesc după tunuri.

Aidoma unui curs de lavă stinsă,A unei avalanşe de piatră – se năpustesc la vale.

Masa lor dezordonată, deasăDe văi ne-ntrerupt e vărsată.

Îşi târăsc chinuit, îmbulzindu-se, picioarele prin nămol.Cum vine asta,

Că drumul perdanţilor totdeaunaSe afundă în noroi?

Merg învăluiţi într-o duhoare de postav ud,Cu mantaua luată pe cap.

Cum vine asta,Că din cerul perdanţilor totdeauna

Picături mărunte cad?

Îi udă o ploaie deasă, mocănească, de plumb,Un vânt tăios le dă ghiont,

Pumnul amurgului rece îi plesneşte în faţă.

Mut şi exasperat defileazăÎntr-o duhoare de cal, de transpiraţie,

De ars şi de praf de puşcă,Păşesc – alunecând – unul după altul,

Se deplasează în valuri,Trosc-pleosc, în murdărie,

Păşesc după baterie.

Numai acuma, noaptea aceasta e de neîndurat,Bătaia primită o vom uita până mâine.Lumina reflectorului scoate le iveală

Câte o faţă asudată, pufoasă de tânăr,Câte o faţă ţepoasă, crispată de om matur,

Székely János

PERDANŢII(Gravură din epoca modernă: Retragerea artileriei)

restituiri


Dragi, dragi feţe pentru mine.

Faţa perdanţilor de ce este acoperităImediat de ţepi?

Ce fel de jeg asudă pielea lor?În ce fântâni îşi afundă privirile oare?Lasă în drum echipamentul,

Rând pe rând îşi aruncă arma,Defilează fără apărare.

Câte unul cade în genunchi.Va fi călcat de ceilalţi.

Spre camarazi colţii îşi scrâşneşte.Cade şi altul.

Va fi strivit de roţi,Cizmele gloatei pleoşcăie în sânge.

Rămâne în drum câte o baterie, un car:Rândurile mulţimii se despartŞi în urmă iarăşi se-mpreună,

Asemenea unui fluviuCe în curs o insulă lasă-n urmă.

Curg, se revarsă înapoi,Se pricep prea bine,

O poartă în sânge această ştiinţă.Şi taţii, bunicii,

Străstrăbunicii lor se retrăgeau mereu,N-au văzut ei nicicând o altă silinţă.

Popor făcut pentru pierzanie,De mii de ani, mereu mănâncă bătaie,

Nu e bun pentru altceva:Doar acest singur destin îl are.

Defilează resemnatŞi poate e şi mândru

De strămoşeasca lui fatalitate.Pentru că să vezi: cine ştie

Dacă înaintea bătălieiO fi avut dreptate?

Însă acuma dreptatea-i deplină.

Cine ştie, şi-a scos oare sabiaPentru o cauză dreaptă?

Însă acuma e dreaptă cauza lui.

O ia la vale afundându-seÎn fum, în noapte, în noroi.Afundându-se în tot plaiul.

Izbânda nu alege:E totuna pentru ea,Deopotrivă îl înalţă în slavă

Atât pe cel drept, cât şi pe cel mârşav,Dar eşecul, înfrângerea,

Ruina, dezonorareaAcordă justeţe totală.

Dreptatea învingătorului se stinge,Cel învins o va dobândi ulterior,De când e lumea şi pământul,

Învinşii au dreptatea de partea lor.

Păşesc în noaptea mirosind a cal, în mocirlă,

Calul de sub ei cade frânt,Căruţa lor de şanţ e-nghiţită,

Însă ei îşi poartă în sân adevărul.O târăsc pe spate îndoiţi, anevoios, gâfâind,

Dreptatea lor nou-născută.Şi-au aruncat Arma?

Şi-au abandonat Meterezul?Poiana lor e tunsă de nouă coasă?

Ei însă n-o pot lepădadreptatea lor fragedă ,

Drept moştenirefiilor o lasă.

Vărsaţi neîncetat de gurile de văi,Se răspândesc pe şesuri,

Unul după unulPăşesc după tunuri.

Acestora le e atât de rău,Încât doar o ameliorare poate urma.

Nu ne răsfaţă pe deplin,Nu ne acordă cumulat

Totul această viaţă.Aceştia însă sunt

Atât de nevoiaşi, atât de coate goale,Încât le aparţine totul: iată.

Picioarele lor păşesc aritmic,Pleoscăie sub cizmele lor noroiul.Rafale de fum îi lovesc din spate

Păşesc, bieţii de ei,Spre mii de noi înfrângeri,

Ce îi aşteaptă în milenii viitoare.

Traducere de Bartha György. Prezentare de Vladimir Udrescu

Székely János (1929-1992) a urmat filosofia la Universi-tatea din Cluj, obţinând licenţa în 1952. Din 1956 şi până lasfârşitul vieţii sale este redactor (de lirică) la revistatârgumureşeană „Igaz Szó”.

Cultivă „o lirică de idei de predilecţie caracteristică pentrustarea de meditaţie şi, întocmai ca în poezia clasică, temelesale centrale sunt omul şi natura…” (Gavril Scridon, „Istorialiteraturii maghiare din România”, Ed. Promedia Plus, Cluj-Napoca, 1996).

„…Rodnicia, sporul cuvintelor îl obsedează… Deşi, înaintede toate artist, extrem de exigent cu sine şi cunoscând deliciileca şi exigenţele verbului, excelent cunoscător al poeziei şi res-pectuos al legilor şi convenţiilor prozodice, acest adept al uneiarte cultivate cu fervoare nu implică estetismul în substanţaliricii sale. Aceasta e extrasă, înainte de toate, din tribulaţiileunei sensibilităţi mereu în căutare de sine, dar şi din cele aleunei conştiinţe etice în alarmă. Temele derivând dintr-o trăirepersonală a ethosului sunt numeroase şi diverse…” (NicolaeBalotă, „Scriitori maghiari din România – Eseuri”, Ed. Krite-rion, Bucureşti, 1981)

După ce constată prăbuşirea catastrofală a poeziei în sis-temul de valori – de la sfârşit de mileniu – Székely Jánoshotărăşte să nu mai scrie versuri. Şi rămâne consecvent pânăla moarte acestei hotărâri. A vesztesek (Perdanţii)(1979) esteultima sa operă lirică.

lumina românească din voivodina


LA CIREŞ

lu’ Jiva Gerogievici/Tesac

Când vin flăcăi şi fete mari primăvara la cireş, se ştie regula din bătrâni: mai întâi urcă flăcăii şi după aceea fetele mari – flăcăii sunt mai spre vârful cireşului, iar fetele mari pe poale.

După ce toţi se satură de cireşe, se ştie o altă regulă din bătrâni: mai întâi coboară din cireş fetele mari şi după aceea flăcăii.

A da, am uitat să văspun: jos rămân băieţi şi fete mici care încă nu pot să urce în cireş; lor cei de sus le aruncă din când în când vreo creangă cu cireşe – pentru ei nu există reguli din bătrâni şi mai cu seamă băieţii cei mici aşteptând vreo creangă cu cireşe – pot să se uite cât vreau în sus.

SEDRIC A FOST LA CLOPOTNIŢĂ

– În satul nostru RîcobaraNoi suntem creştini ortodocşi,dar nu avem biserică. Noi sărbătorim hramul satului care este Sfântul Ilie şi avem o clopotniţă a satului care este sus pe Cracul şcolii. Aşa le-am spus anul trecut profesorului Clod şi lui Sedric.

Când a fost Sedric cu Ileana astă-primăvară a doua oară în sat şi când au fost la Catiţa, verişoara mea şi mătuşa Ilenei, cu casa sub Cracul şcolii, fiind bun creştin catolic, Sedric a vrut să vadă clopotniţa – şi a fost cu Ileana pe Cracul şcolii. Câteva zile după aceea el a pierit.

Nu cumva acolo Sedric a vrut să fie creştin ortodox – nu cumva acolo Sedric a vrut să se cunune cu Ileana?

CÂNTĂREŢUL SLOBODAN / DANE LEkICI

Când vine la Belgrad cu maşina sa roşie,

Ratcu Golesîn

Vă prezentăm în acest număr un adevărat poetromân/valah din Serbia de răsărit, autorul a mai multor cărţide poezie. Cu regret constatăm că legăturile domniei sale curomânii din Voivodina au fost şi amare, în sensul că la vremeatinereţii nu a fost acceptat la Postul de Radio Novi Sad şiCasa de Presă şi Editură „Libertatea”. Mult mai târziu, dupăacea perioadă de involuţie sau, de ce să nu spunem, de reti-cenţă sau „frică naţională”, Ratcu Golesîn [acesta fiind pseu-donimul lui Ratomir Marković, n. 17 septembrie 1943 laRakova Bara (Rîcobara) lângă Kučevo în Serbia de răsărit] afost acceptat de octogenara Revistă de literatură, artă şi cul-tură „Lumina”, fiind publicat în mai multe rânduri.

Pentru cititorul şi cercetătorul literar din România vom pre-ciza că primele trei poezii (La cireş, Sedric a fost la clopotniţăşi Cântăreţul Slobodan / Dane Lekici) au fost alese de sub-semnatul din placheta POETICĂ COTIDIANĂ IV. Cartea aapărut în ediţie de autor la Rîcobara (Rakova Bara), 2017,64 p. Volumul în cauză cuprinde în loc de postfaţă un eseudespre poezia/balada MIORIŢA. Este aci şi un ciclu de poeziiîn limba sârbă scrise de autor în anii studenţiei belgrădeneunde a absolvit Facultatea de filologie, cu prima generaţie destudenţi români la Catedra de limbă şi literatură română, înfi-inţată acolo de regretatul prof. dr. Radu Flora.

Selecţiei noastre din volumul amintit al autorului, alăturămşi poeziile antologate şi publicate în cartea BANATUL ÎN ME-MORIA CLIPEI, almanah panoramic al liricii româneşti deIoan Baba, apărută la Editura „Libertatea” Panciova, 2017(400 p.), unde pe Ratcu Golesîn îl găsim printre 53 de autoriromâni care au scris şi publicat în româneşte pe parcursulunui secol, fiindu-i inserate 12 poezii. Lăsăm în seama citito-rului prestigioasei reviste „Pro Saeculum” – cu care, din ini-ţiativa doamnei Rodica Lăzărescu, colaborăm, iată, deja decinci ani – ca lirica românească a acestui român din Serbiasă vorbească de la sine şi pentru vremuri. (Ioan Baba)



Slobodan se abate şi pe la mine. Se odihneşte, serveşte un ceai – îmi povesteşte unde a cântat, ce casetă sau disc a imprimat. Eu îi citesc poezii scrise de curândşi discutăm despre ele.

– Nenea Rîtomică, zice el,nu cumva vei putea să scrii şi o poezie despre mine – îţi plătesc cât zici că trebuie? – La mine o poezie costă mult,cam cât o pereche de boi – dar eu nu am ce să scriu despre tine: Te-a urcat pe tine naşul în nuc când ai cântat la vreo nuntă? – Nu a fost nuc, ci dud.– Ai dat fuga cu mireasacând ai cântat la vreo nuntă? – Nu am dat fuga, am mers încet.– Nu cumva eşti haiducşi lăutarii să-ţi cânte cântecul? – Până acum nu m-am făcut haiduc.– În fine, dragă Dane,Poezia ta poţi s-o scrii şi tu însuţi!

La ţară într-o zi de toamnă eu cu tatăl meu moşul Tinu după casă frigeam ţuică la cazan – am auzit că strigă cineva: – Nenea Rîtomică, nenea Rîtomică,vino deschide porţile – că ţi-am adus perechea de boi!

Bineînţeles, Slobodan nu a venit cu boii – dar şi pentru acest gest el a meritat poezia aceasta.

VELIMIR ŞI AUREL

În anul o mie nouă sute cincizeci şi doi verişorul meu Velimir a adus din armată, de pe insula adriatică Vis, un exemplar de „Libertatea”, ziar în limba românăcare apărea pe atunci la Vîrşeţ, la care acolo era abonat colegul lui de armată Aurel Jurjovan, profesor din Deliblata, şi mi l-a dat mie – atunci am început să citesc şi româneşte.

După aproape şaizeci de ani i-am întors verişorului meu Velimir un exemplar de „Libertatea”,

care acum apare la Panciova, la care sânt abonat eu – în acest număr la rubrica Decese s-a comunicat că a decedat profesorul Aurel Jurjovan din Deliblata – să-i fie ţărâna uşoară!

DOMNUL GEORGE FRIŞCAN

– Domnul meu Ratomir,să-ţi divulg acum un secret: soţia mea Lili era de origine din zona ta, din Gorobilie, un sat lângă Pojarevaţ!...

– Domnul meu George,de ce să fie asta un secret? Acest sat se numeşte oficial Kobilie şi Cobilea în limba română, pentru că este populat de români, adică este sat românesc la vreo treizeci de kilometri distanţă de Pojarevaţ, adică de Oraş, cum zicem noi românii din zonăîn limba noastră română...

– Da, domnule Ratomir,dar eu nu am fost în acest sat!...

– Nu ai fost, domnule George –tu român intelectual din Torac, sat românesc din Banatul sârbesc, care te-ai stabilit la Belgrad, care ai trăit şi în România, la Bucureşti – pentru că Cobilea noastră, sat al străbunilor românial soţiei tale Lili şi al fiului vostru Alec, aflat la vreo sută de kilometri distanţă de Belgrad – ţi-a fost mai departe decât: Canada, America, Tunisia, Australia... în care ai fost!

HAICU ANEI GEAN

– Am uitat oglinda acasă,fii tu acum, dragul meu Ratomir – un pic oglinda mea!

ŞI EU SUNT BĂNĂŢEAN

Să nu crezi că numai tu eşti bănăţeancă – şi eu sunt bănăţean, dinspre mamă, pentru că un înaintaş al ei a fost un oarecare Cecea din Ciclova,



din zona montană a Banatului!

Acum vreo două sute de ani a pus Cecea banii comunei în traistă, a trecut Dunărea la Gragişce, a luat-o pe valea râului Piec în susşi s-a oprit la Lieşniţa – acolo acum există un neam de Ceceoni, de acolo a venit mama în Rîcobara.

Să ştii că – cu prima ocazie, adică după ce voi face nişte bani, voi pleca din Lieşniţa cu traista cu bani – dar nu pe drumul lui Cecea înapoi, pentru că trebuie să trec şi pe la tine să te iau cu mine la Ciclova.

Cred, anume, că noi doi bănăţeni vom reuşi mai uşor să-i convingem pe bănăţenii comunei Ciclova, când le vom întoarce traista cu bani – să nu ne ceară din dobânda pentru cei două sute de ani.

MERS PE ŞINĂ

– Acum patruzeci de anitu m-ai părăsit repede şi Alibunarul a rămas oraş al dragostei mele nenăscute. La vreo zece ani după aceea, când eram învăţător la Şcoala de economie din Alibunar (atunci tu nu erai la Alibunar) uneori seara la gară când aşteptam trenul singur, când nu era cineva să mă vadă – eu mergeam pe şină – şi mai cu seamă pe o şină veche încă din timpul lui Eminescu – primăvara sub mirosul florii de salcâm, florii de tei.

– Când eram elevă la Vârşeţ(atunci încă nu ne cunoşteam) adesea la gara din Alibunar când aşteptam trenul – eu mergeam pe şină; „– Tot pe şine o vedem – numai să n-o calce aizimbanu*”ziceau unii către părinţii mei.

– Va să zică, eu doar repetam,dar fără să fi ştiut aceasta, mersul tău pe şină – dar tu nu erai acolo cu mine

şi nu mergeam pe şine amândoiţinându-ne de mână – şi Alibunarul a rămas în continuare oraş al dragostei mele nenăscute.

* aizimban (bănăţenism)

BANCA NOASTRĂ îN PARC

Uneori m-apucă un dor de tine, fată mare, elevă la şcoala normală – după ce vorbeai atât de frumos despre tine cum învăţai în fiecare zi pe bancă în frumosul parc din Vârşeţul de sub deal – deşi nu eram elev în oraşul tău şi nici nu te cunoşteam atunci. Ce dor mi-e de o plimbare cu tine, care nici nu a avut loc, prin parcul tinereţii tale!

În seara aceasta mă suni: – După-amiază spre searăm-am plimbat singură prin parc – adică nu eram eu singură, că erai tu mereu în gândul meu. După ce am obosit, m-am oprit, m-am uitat în jur şi am ales o bancă frumoasă, mai retrasă şi m-am odihnit puţin pe ea – să ştii, Ratomire, de acum înainte noi doi avem banca noastră în parc!

TEIUL NOSTRU CEL SFÂNT

La ţară în curtea casei ştii că am un tei foarte gros – el fiind compus din patru tulpini, eu singur nu pot să-l cuprind.

Tu fiind departe de mine uneori când mi-e dor de tine, mă duc la el în curte şi-l îmbrăţişez cu drag privind spre Vârşeţ, spre tine – ştiu că dacă ai fi tu dincolo, noi doi am putea să-l cuprindem.

Ba chiar mai mult – te aud cum strigi de dincolo: – Nu mă strânge aşa de degete!

EI SUNT NEDESPĂRŢIŢI

La o consfătuire a cadrelor didactice



care a avut loc la Alibunardupă ce a început şedinţa, s-a auzit printre participanţi:

– Uite-o pe Ana noastră –ea prezidează şedinţa de astăzi! – Dacă şi-a luat recent doctoratulîn pedagogie, adică în didactică – explică profesoara Persida Laţcu. Uite, printre noi în rândul întâi este Ratomir, soţul ei (el e doctor în folcloristică) – ei sunt nedespărţiţi! Lângă el e şi fiica lor Porumba, cu păr blond, cu ochi verzi, un adevărat copil minune – acum s-a înscris la limba română în România, la Bucureşti...

dar să auzim acum ce spune în cuvântul său introductiv distinsul nostru profesor Radu Flora!

LA îNMORMÂNTAREA LUI MIHAI EMINESCU

Lui Radu Flora

La Bucureşti cu o coroană de flori am plecat pe jos pe stradă încet, îngândurat, trist, singur.

Trecătorii, şoferii, miliţieniiau înţeles imediat că se petrece ceva neobişnuit, fără precedent. Se uitau, se opreau, se dădeau în lături – de la un moment în faţa mea mergea o maşină a miliţiei bucureştene, începeau să iasă cetăţeni la ferestre...

Mergeam pe traseul ultimului drum al lui Eminescu spre Cimitirul Belu – eram în cortegiul lui funerar – dar cu o sută de ani mai târziu.

VASkO POPA

Eu îl cunoşteam pe românul Vasile / Vasko Popa(cu el vorbeam numai româneşte) – care era cel mai mare poet sârb, care era cel mai mare poet din lume. Va să zică, eu îl cunoşteam, de exemplu – şi pe argentinianul sau pe chinezul Vasko Popa...

După ce a decedat, voiam să-i dedic o poezie

în semn de stimă şi respect.

La un moment dat mi-am amintit că el dedicase fiecare volum al său de poezie, adică întreaga sa operă poetică – soţiei sale Haşa – pe care, de fapt, nici nu am cunoscut-o.

DIRECTORUL GENERAL ING. PANTA IAkOVLIEVICI

În toiul realizării centralei electrice, a gigantului „Gerdap” de la Cladova, directorul Panta avea obiceiul să se plimbe seara pe malul Dunării – în puţinele sale ore de răgaz.

Uneori îl însoţea şi Voia Iaşin, vestit translator de limba română. Se plimbau ei încet şi discutau – că aveau ei ce discuta, amândoi fiind de prin părţile Banatului.

Odată se înserase de-a binelea – la un moment dat directorul Panta a zis: – Iaşin, te rog să întrerupem puţin discuţia –chiar acum desenez nişte detalii importante pentru cofrajul de la aspiratorul turbinei – amândoi continuându-şi mersul prin întuneric!

SAVANŢII

Lui Emil Petrovici

Savanţii lingviştii au descoperit cu ajutorul unor instrumente de precizie că coardele noastre vocale vibrează şi atunci când nu vorbim, adică şi atunci când doar gândim, şi atunci când doar visăm că vorbim.

Savanţii biologi au descoperit că cele două picioare ale noastre se mişcă în ritm de paşi şi atunci când nu mergem pe picioare, adică şi atunci când doar gândim că mergem, şi atunci când doar visăm că mergem.

Ei au descoperit, de asemenea, că cele două mâini ale noastre, adică cele două foste picioare ale noastre, se mişcă şi ele în ritm de paşi atunci când mergem pe picioare, şi atunci când nu mergem pe picioare, adică şi atunci când doar gândim că mergem, şi atunci când doar visăm că mergem.

scriitori români de pretutindeni


Era coadă la alimentară la Leonida. M-am oprit. „Cese dă?” / „Unt.” Stăteam pe gânduri. Să iau, să nu iau?Aveam unt acasă, aveam destul. Dacă nu iau, cine știecând mai vine unt? Poate mai dau unt la careva din pri-eteni. Eu le dădeam ceva, ei îmi dădeau altceva, cândaveau. Știam că mama avea unt în congelator. Nu segăseau congelatoare în comerț, dar mama cumpărasecongelator cu aprobare de la Nicu Costea, care era nuștiu ce ministru adjunct, după cum spunea el, la Minis-terul Energiei. Nevasta lui, Matilda, îi venea camnepoată, dinspre rudele noastre de la țară. Mi-au fostnași la nuntă. Am rupt-o cu ei imediat după cununie, di-naintea popii, înainte de a pleca de la altar. Am rupt-oși mai categoric cu ei, când am refuzat să-mi boteze eifata. Ministrul adjunct i-a trimis mamei mele congela-torul acasă, fără să mai treacă prin magazinul de elec-trice.

Cum stăteam eu așa pe gânduri, să cumpăr unt, sănu cumpăr, hop, Dan Tărchilă. În loc de salut, a strigatîncă de departe: Les grands ésprits se rencontrent. Da,doi scriitori, unul mare și unul mic, se întâlneau la coadăla alimentara. La restaurantul de la Uniunea Scriitorilorse găsea salam de Sibiu, de Sibiu-Sibiu, nu contrafăcutcu soia sau ce alte mizerii mai băgau în salam, dar nuse găsea unt. M-am simțit onorat cu acest salut și l-amînțeles ca o formă discretă de critică a sistemului. DanTărchilă a intrat grăbit în alimentară. Am intrat și eu, casă mai vorbim. El de fapt voise să se ducă la florăria dinPiața Romană, la coloane, ca să cumpere flori, să deaactorilor, că tocmai i se juca în seara aceea premiera launa din piesele sale, la Teatrul Național. I-am spus căeu veneam de la florărie, voisem să cumpăr flori, pentrucă luasem banii de la casieria Uniunii, pentru o carte, șiaveam buzunarele de la haină doldora cu pachete desute. Dar la florărie nu aveau nicio floare. „Nici păpădii?”a întrebat dramaturgul, expert în replici. „Nicimăcar Ciulinii Bărăganului.” Am răspuns eu, ca săcreadă că citisem romanul lui Panait Istrati. Untul se vin-dea cu buletin de capitală, două pachete de căciulă, nuca de obicei doar unul. Câtă generozitate din partearegimului. Regimul politic se ocupa de regimul nostru

alimentar. Cumpăr cele două pachete și i le dau dom-nului Dan Tărchilă. Nu voia să le primească. L-am asi-gurat că aveam acasă unt „căcălău măria ta”. Așa îirăspunsese un țăran lui Carol I, când regele l-a întrebatcum se făcuse porumbul. Pentru cei ce au uitat întâm-plarea ce făcuse ocolul regatului, Brătianu era cu regeleîn trăsură și îl învățase cum să-l întrebe pe țăran. Caroll-a întrebat pe Brătianu: „Cacalau? Was ist das ca-calau?” Brătianu i-a explicat în germană că înseamnă:mult, foarte mult. Regele a băgat la cap cuvântul și azis în parlament pe românește, pe cât putea el săpronunțe mai bine: „Eu iubesc poporul român căcălău.”

Dan Tărchilă a primit untul, l-a băgat în servietăpeste hârtiile unui manuscris și mi-a dat două biletepentru premiera la piesa ce urma să se joace în searaaceea. Nu mă puteam duce la premieră, pentru căaveam de făcut nu mai știu ce. Am strigat în alimentarăcă dau două bilete la Teatrul Național pe două pachetede unt. Imediat s-au repezit câțiva. „Pentru când?” /„Astă seară, premieră.” / „Ce piesă e?” / „Nu știu. Dar ede Dan Tărchilă.” Desigur că nu le-am mai spus că au-torul piesei era chiar acolo, de față. Cum au auzit nu-mele dramaturgului, au sărit mai mulți să-mi ofere porțialor de unt pentru cele două bilete. M-am uitat cusubînțeles apreciativ în ochii lui Dan Tărchilă, ca și cuml-aș fi felicitat că lumea sărea să dea untul, pe bilete lapiesa lui. Am dat unuia cele două bilete, mi-a dat untul,i l-am înmânat lui Dan Tărchilă. Dânsul mi-a șoptit cămai avea bilete. „Mai am bilete!” am strigat eu. „Și euvreau. Și eu vreau!” Eu le dădeam biletele, iar oameniiîmi întindeau pachetele lor de unt. Îmi întindeau untul.Până când dramaturgul a terminat biletele și a umplutservieta de unt. Ca să facă loc untului, a luat manu-scrisele sub braț. Dan Tărchilă a oftat ușurat, că ascăpat dintr-o situație dificilă. Era fericit că putea să fe-licite actorii la scenă deschisă, cu câte un pachet de unt,în loc de flori.

Ce or fi zis spectatorii care își recunoșteau pachetelede unt? Dar ce or fi zis ceilalți, care nu fuseseră lacoadă la unt și mai ales dacă nu aveau unt acasă?

Victor Ravini(Suedia/Franţa)

UNTUL



Sora mea, Cica, era o frumusețe de fată cu părulblond, mătăsos, cu ochii verzi și cu un trup mlădios șiproaspăt ca briza. Lui tata nu i-ar fi convenit ca oricarejune rural să pună mâna pe minunăția lui de fată, așaîncât orice tentativă a vreunuia de a câștiga favoareas-o aibă parteneră la bal, sfârșea prin eșec. Nu acceptatata și pace. Simțeam că sora mea era favorita lui și deaceea m-am mirat peste măsură și speriat de moartecând el a bătut-o pe Cica. Aveam să știu că pricinaviolenței lui neobișnuite fusese o scrisoare trimisă deun tânăr care își făcea stagiul militar. Culmea era căacel tânăr nu se apropiase de poarta noastră sau deCica, în timp ce fusese în sat. Pesemne că haina mili-tară îi dăduse niscaiva curaj astfel încât se pornisesă-și mărturisească oful tainic al inimioarei sale de ladistanță.

Aveam să aflu mai târziu că flăcăii satului, mai alescei rușinoși, se transformau atunci când plecau în ar-mată și, dacă înainte nici n-ar fi cutezat să ridice ochiila vreo fată, din cazarmă trimiteau scrisori îndrăznețerău. Majoritatea răvașelor de amor începeau cu versuride genul:

„Azi fiind o zî frumoasî / Am tras scaunu’ la masî / Șîpi masî o hârtie / Șî cu drag înșep a scrie...”

Fetele, desigur, se simțeau de-a dreptul flatate săprimească astfel de răvășele, chicoteau , dar mătrășeaurepejor scrisoarea să nu cumva să ajungă sub nasurilepărinților care țineau cu strășnicie la reputația lor și nuse sfiau să aplice câte-o jumuleală mândrelor. Unul din-tre tineri, dând dovadă de o diplomație ieșită din comun,se gândise să-și pregătească altfel întoarcerea în satși, eventual, o cerere în căsătorie. Astfel, s-a apucat să-iscrie o scrisoare viitorului său posibil socru, care scri-soare începuse cam în felul următor:

„Hai noroc, bre, nea Ioane! Șe mai fașeț’, bre? Varzî,murături aț`pus?”

Ofuscat peste măsură de răvașul cu pricina, nea Ion,nu numai că îl înjurase cu sete pe „diplomat”, dar seplânsese și vecinilor de obrăznicia respectivului și astfeltărășania făcuse atât ocolul satului nostru cât și al sa-

telor din împrejurimi. Alt tânăr scrisese uneia dintre feteversuri pătimașe care denotau un egoism ieșit dincomun:

„De-ar fi șeru’ o plășintă / Şî pământu’ un brânzoi /Te-aș chema numai pe tine / Să mâncăm noi amândoi!”

Nu știu care fusese conținutul scrisorii pe care o pri-mise frumoasa mea soră! Știu doar că ea încasase câ-teva palme bătătorite de la tata, deși mama încercasesă-l convingă că fata n-avusese niciun fel de legăturăcu niciun fel de Crud. „Crudul” era porecla expeditoruluiscrisorii și-al întregului său neam, din vremuri pierduteîn negurile istoriei Moldovei. Presupun că bătaia aceea,singura bătaie pe care a încasat-o sora mea de la tata,a fost decisivă în ce avea să se întâmple puțin mai târ-ziu. La vreo două săptămâni, într-o duminică, tamancând tata se cinstea de zor cu niște prieteni la noiacasă, o femeie din sat adusese o veste care căzuseca un trăsnet pe capul lui. Cica fusese furată de un băiatdin satul vecin!!!

Urechiușele mele prinseseră vestea din zbor și, lagândul distracțiilor ce aveau să urmeze (logodnă, nuntăși tot tacâmul), am alergat spre casă. Nu mică mi-a fostînsă mirarea s-o găsesc pe mama plângând și pe tataîn spume, bruftuluindu-l de zor pe fratele Gică, pe motivcă acesta nu se dusese și el la hora din satul vecin casă-și păzească sora. Tata a înșfăcat un ciomag și-a ple-cat smucit cu tot cu Gică, părând a fi în stare să facămoarte de om și nu alta. Cum mama încă jelea, amgăsit că nu e tocmai plăcut să stau pe acasă și-am săritgardul la mătușica Ileana. Un fapt tragic se întâmpla șiacolo. Verișorii mei înșfăcaseră o căpriță căreia voiausă-i taie gâtul, înainte de-a apuca eu să scot vreunsunet de protest. Ca să nu asist la tragicul spectacol altăierii, jupuirii și tranșării bietei capre, am luat-o la să-nătoasa. Joaca pe maidan se dovedi a nu-mi aduce ni-ciun dram de bucurie, așa că m-am întors acasă totalnefericită. Patul în care dormeam de obicei cu sora meași în care cunoscusem fericiri fără margini ascultândpoveștile pe care ea mi le citea seară de seară, eraacum rece și gol. Aveam să constat că în seara aceea

Georgeta Younes (Zlatan)(Iordania)

HOSPODINA MAMEI



abia apucasem de capătul unui lanț de necazuri grele.Tata s-a întors acasă a doua zi dimineață morcovit

peste măsură fiindcă, deși orbecăise toată noaptea șicercetase peste tot prin satul vecin, nu găsise hoțul.Peste casa noastră se pogorâse o posomorală ce păreasă nu mai aibă sfârșit. Tata nu scotea o vorbă, iar mamane dădea, mie și fraților mei, porunci scurte și precisece trebuiau îndeplinite fără vreun murmur.

Am aflat, pe nepusă masă, că în curtea noastră erausumedenie de creaturi veșnic flămânde cărora eu tre-buia să le dau de mâncare cât era ziulica de lungă. Eraudouă namile de porci, sumedenie de găini și puii lor, uncârd de rațe ce te puteau face de râsul lumii dacă nu ledădeai hăcuială din frunze de cătină ori de floarea-soa-relui. Era un cârd de gâște care găgăiau de-ți spărgeautimpanele dacă nu le deschideai poarta să plece lapârâu. Mai înfoia coada prin curte și-un curcan înfumu-rat care dădea târcoale la o sumedenie de curci iar,lângă bucătăria de vară, trona ditamai cușca plină cuiepuri nesătui și ei. Plus că toate aceste vietăți, dar ab-solut toate, se mai și, pardon, găinățau prin curte și toteu trebuia să mătur și... eheeeei!...

Norocul meu că vaca fusese dată în custodia frațilormei, altfel ce m-aș fi făcut eu dac-o mai aveam și pe eade adăpat, de hrănit sau, ferească Dumnezeu, demuls? De toate acestea mie nu-mi păsase nici cât negrusub unghie înainte de măritișul Cicăi. Eu avusesem altetreburi! Avusesem de joacă, de ascultat povești, decățărat prin copaci, de joacă și iar de joacă. Nu puteampricepe cum de măritișul unora putea să însemne unadevărat calvar pentru alții, că, cel puțin pentru mine,asta era la cei aproape șapte ani pe care-i aveam.

Încet-încet, neavând încotro, am prins a mă obișnuicu anevoioasele corvezi, ba chiar începusem să aspirla rangul de „hospodină în rând cu oamenii”, cum ziceabunica. Într-o zi am vrut s-o impresionez pe mama și săgătesc sărmăluțe în foi de viță dar, neștiind metoda, amapelat la expertul numărul unu, bunica Grăpina. Încân-tată de faptul c-o luam pe drumul cel bun, bunica mi-adat explicații amănunțite asupra chestiunii arzătoare,mi-a răsucit ea „gălușile”, în timp ce eu le aranjam ar-tistic în oală, mi-a aprins focul în vatră și mi-a datstrașnice instrucțiuni ca nu care cumva să pun pe foc„hlujăni” sau bețe de „răsărită” că riscam să ard sarma-lele de pe fundul oalei și cele de deasupra să rămânăcrude. Focul trebuia întreținut cu un „șiot” care ardeamocnit și care, în cazul în care s-ar fi apropiat de sfârșit,ar fi trebuit ajutat cu alt „șiot”. Treaba fiind pusă pefăgașul cel bun, bunica a plecat acasă, iar eu am rămassă urmăresc cum ardea ciotul și să adaug borșul, atuncicând apa din oală avea să scadă aproape de tot. Totprivind la ciot și gândindu-mă cât de bucuroasă aveasă fie mama, am adormit pe vatră.

Cât am dormit nu știu. Ceea ce-mi amintesc este căîncepusem să visez. Visam că veniseră musafiri la tata.Mama făcuse o mămăligă uriașă, scosese brânză de laputinică, adunase smântâna din oalele de lut înșirate înfiridă și mă chema pe mine să aduc sarmalele care mi-roseau, miroseaaaaaaau!?....

Mirosul sarmalelor m-a făcut să sar drept în sus! Mi-

rosul era real, nu doar în visul meu! Între timp, arsesetot ciotul și zeama din oala cu sarmale scăzuse. Dac-așmai fi dormit câteva minute ar fi fost vai și-amar de sar-malele mele. Nici nu mai știu care a fost reacția mameila isprava mea bucătăricească! Ea era de-o zgârceniede nedescris la capitolul laude și părea insensibilă chiarși atunci când ar fi trebuit să arate că-i este milă desuferințele mele cauzate de julituri dobândite prin co-paci, de îmbolnăvirile specifice copilăriei sau de alte be-lele peste care dădeam și eu, așa cum dădeau și frațiimei și toți copiii satului.

Odată, jucându-mă la pârâu, m-am tăiat la un piciorcu o sticlă. Tăietura nu fusese prea adâncă și nu mădurea din cale-afară, dar, în speranța de a căpăta nis-caiva alintături de la mama, am zbierat cât m-au ținutrărunchii de la pârâu și până să intru pe poarta casei.Speranța de a căpăta vreo drăgăleală s-a topit bruscși-au rămas numai sughițurile când mama s-a stropșitla mine:

– Păi, dacă te bălășești pin pârău, așa pățăști! Du-temai răpide la bunică-ta să-ț’ puie oleacă de gaz pi tăie-tură ca să-ț’ treacă!

Altă dată, când nici nu mai puteam respira din cauzaamigdalelor, iar compresele cu mămăligă caldă se do-vediseră ineficiente, mă trimisese la un moșneagcare-mi stâlcise „gâlșile” cu coada unei linguri de lemnpe care o trecuse prin para focului. Când îmi apărusela ochi un „ulcior”, mă descântase bunicul David. Își su-flecase mâneca de la mâna dreaptă și plimbând cotulpe la ochiul meu zbanghiu, murmura:

– Ulșior, ulșior, dicât sî ti fași la ochișor, mai ghini tifași la cotișor!

Apoi bunica mă spălase cu o cârpă muiată în ceaide mușețel, iar „ulciorul”... dus a fost.

Tentativele de negocieri legate de măritișul soreimele au fost refuzate de tata vreme de vreo lună. Dupăaproape trei săptămâni însă, mama ne-a delegat pe Fă-nică și pe mine (!) să mergem să-i ducem Cicăi hainele.Deși Gică era fratele mai mare, el se afla în dizgrațietotală.

Sărăcăcioasa garderobă fusese împăturită și înghe-suită într-un coș de papură de formă dreptunghiulară.La cei doisprezece ani ai lui, Fănică fusese consideratdestul de capabil să care coșul și să facă față misiunii.În ce mă privește, probabil că mama băgase de seamăcât de chinuită eram de despărțirea bruscă de sora maimare, așa că m-a lăsat să merg s-o văd. Vizita n-a duratmult. Cica era total schimbată. N-am mai găsit nicide-cum fata zglobie și plină de umor pe care-o știam. Opală de tristețe umbrea chipul ei delicat. Se maturizasefără vreme, iar eu eram atât de uimită, încât n-am fostîn stare să scot nicio vorbă. N-am auzit ce-a spus Fă-nică și habar n-aveam dacă el reușise să fie cât de câtpriceput în vorbele sale. În cele din urmă, am plecat în-apoi, peste deal, tăcuți și amărâți și mai rău decât la ve-nire.

Vara aceea n-a fost una fericită pentru mine. Nefiindprea obișnuită cu atât amar de responsabilități maiuitam ce și cum. Fănică devenise un soi de zbir care nuadmitea abateri de la directivele sale. Într-o zi m-a găsit


scriitori români de pretutindenijucându-mă pe maidan în timp ce afurisitele de rațe mă-căiau de foame prin curte. M-a fugărit și m-a găbuittaman când începusem să urc pe scară către podulcasei. Nu m-a bătut prea tare, dar și o simplă mițuială afost destul să mă facă să plâng cu trei rânduri de lacrimiși să-l ameninț că aveam să-l pârăsc la tata. Nu s-alăsat impresionat nici de lacrimile și nici de amenințărilemele. După ce-am hrănit toate vietățile hămesite de princurte, m-a poftit la săpat în grădină. Abia reușeam săridic de jos hârlețul ce-mi părea făcut pentru un Păsări-Lăți-Lungilă și nu pentru mine. Cum preocuparea eraanevoioasă peste măsură, mai uitam că aveam debocit. Dar, în clipa în care gândul nedreptății îmi reve-nea în minte, mă porneam din nou. Fănică săpa puf-nind. La un moment dat, hârlețul lui scoase un scrâșneturât. Eram cât pe ce s-o iau la fugă, dar m-a împiedicatcuriozitatea. L-am văzut pe fratele meu scoțând din pă-mânt ceva care semăna leit cu oala în care meștereabunica strașnicele ei borșuri. Doar că oala aceasta eraspartă și lipsită de una dintre urechi. După ce-a exami-nat-o cu atenția cuvenită, un zâmbet poznaș inundă fațalui Fănică, în timp ce-și potrivea oala pe cap.

– Șșșștefan șel Mare! zise el luând o postură regală.Șșșștefan șel Mare!

M-am holbat la el. Era îmbrăcat cu niște prăpădeniide pantaloni suflecați până la genunchii noduroși, ocămășuță ca vai de lume și încălțat cu veșnicii lui iminei.Hârlețul îl sprijinise în pământ pentru a sugera măreațasabie a domnitorului, iar oala înlocuia coroana. Am făcutpe loc legătura între poveștile bunicului despre luptelemarelui domnitor cu turcii și personajul pricăjit care măprivea vesel repetând:

– Șșșștefan șel Mare, Șșșșștefan șel Mare...Diferența dintre eroul imaginat de mine și „Șșșștefan

șel Mare” din grădină m-a făcut să uit de sughițuri și sărâd cu altfel de lacrimi.

Deși preluasem grele poveri după măritișul Cicăi,mama nu mă lăuda niciodată. Nu scosese nicio vorbăcând o vecină o lăuda pe Vica, fata ei. Mânată de cu-riozitate, m-am dus la Vica, „hospodina în rând cu oa-menii”, care locuia la doar câteva case depărtare. Vicamoșmondea ceva în bucătăria de vară și mi s-a destăi-nuit că avea de gând să facă niște cozonaci, fiindcă adoua zi era Înălțarea Domnului.

– Cozonaci??? Aș face și eu cozonaci, dar nu știudacă am ce-mi trebuie! M-am bățoșit eu.

Ne-am pornit să evaluăm ce aveam și ce nu aveam.Lapte aveam, făină aveam, ouă aveam, zahăr aveamși puteam pune untură în loc de unt. Evident, nu aveambani, dar am făcut troc la magazinul din sat vânzând câ-teva ouă și luând în schimb drojdie, esențe de lămâieși portocale, stafide și rahat. Cât a fost ziua de lungăm-au trecut toate nădușelile cot la cot cu Vica! Am uitatcu desăvârșire de orătăniile din curte. Scopul meu su-prem erau cozonacii! Mi-a fost ciudă pe Vica pentru căi-a băgat în cuptor pe-ai ei mai întâi, lăsându-i pe-ai meipentru a doua tură. Observând însă că ai mei deveni-seră dolofani de-a binelea în tăvi, am tăcut chitic, deșimă temeam că vor veni părinții de la muncă înainte caopera noastră să fie desăvârșită. Și, taman când îi sco-

team din cuptor pe-ai mei, au intrat pe poartă și părinții„hospodinei de Vica”. Nu-mi mai amintesc ce-au zis șinici n-aș putea spune ce probă de gust vor fi avut aceicozonaci. Mi-a rămas doar întipărită în minte imagineamamei asaltată din toate părțile de larma asurzitoare aorătăniilor din curte și uimirea de pe chipul ei când m-avăzut cu câtă greutate căram ligheanul în care erau ogrămada de ustensile, pe care avusesem grijă să lespăl, și... cozonacii. I-am explicat gâfâind că făcusemcozonaci pentru Înălțare cu Vica lui moș Costică Druță.

– Sărăcan de mine și de mine! a îngăimat ea. SlavăDomnului că n-aț’ dat foc căsoaiei lui Druță!

Aveam pe atunci vreo opt ani, iar „hospodina deVica”, vreo unsprezece. Acei cozonaci au fost poateaspirația mea timidă către tagma „hospodinelor”...

poesis


De câte ori alerg cu Dunărea în braţemi-e teamă să nu-mi scapesă nu i se frângă malurilede care ţin cu dinţiiştiu, într-o zi, poate se va-ntâmpla aşa, malurile vor cedadinţii mei vor ruginiatunci vapoarele, peştii, înecaţiivor ieşi din apesă circule în libertate prin oraşul meu vechi unde cele mai frumoase femeise sinucid mereu din dragoste...

de câte ori alerg cu Dunărea în braţemă tem să nu apari la cap de pod, cu pălăria ta albă şi un năvodzâmbind şi încercândsă-mi furi sora de apă şi dulce şi amarăşi să o duci dincolode munţii albiţi de stelede acolo se aud mereuchemări languroase, cântece de petrecerear fi mai simplu să o strâng în pumnori s-o ascund în buzunarul inimiiunde n-ai avea curaj să ţinteştifiindcă e chiar inima ta.

de câte ori iau Dunărea cu minepe străzile înguste, de cuvintesimt lama unui cuţit în plămânii mei de zorele albastrepoate e doar privirea tachemată de spaimele poemului unei iubiri secrete, aici undenopţile sunt cu adevărat nopţinu le poţi păcăli, nu le poţi plătisă te ajute să ieşi la mal, să intri în hotelul elegant, pe terasa luisă dansezi până în zoricu fantoma ieşind din zidul abia terminatea te înjunghie la final, din răzbunarecă ai sosit prea târziu...

Dunărea agonizeazăca un peşte mare, diluvianîn burta lui se răsfaţă oraşul orgiilorgreu de prada corăbiilor scufundatenoaptea îi dau târcoale, cu un cuţit între dinţiîngeri travestiţi în scafandriîn zori, descoperim câte unul pe ţărm, cu ochii deschişiîntotdeauna seamănăcu cineva din familie.

Aici neînţelesul e bun de patrimoniuîncât nu are rost să-ntrebi cine bate cu ciocanulîn adâncul oraşului seculardin când în cândapare câte o mână, se iţeşte un cap de sub dalele unei case memorialeîmbrăcate în iederă purpuriei-am pus odată pe talgerul frunţiio monedă antică găsită pe bulevardcu pajura în susşi-a scuturat cerul ploaia florilor de salcâm – semn că se ştie cine plăteşte mireasma...

Dunărea vine din piscurile ceruluicoboară treaptă cu treaptăcalmă şi maiestuoasăe viaţa...se uită la mine cu ochi strălucitoriîn culorile inventate de eapentru învinşi, pentru învingătorimă cheamă, înaintez, braţele ei fluidemă cuprind cu bijuterii de peşti argintii, rubiniice lasă în urmă lanţuri de icre sferice, mici planeteunele sunt vânate, altele se vor împlini în poveştiîn curgerea ei, Dunărea a inventat timpulaltfel, am fi trăit ca nebunii, la nesfârşit.

Victoria Milescu

CU DUNĂREA ÎN BRAŢE

poesis


ORBIRI DE TOAMNĂ

ești mai ușor ca oricândești iarăși aici peste totscuturând trena după-amiezelor moiÎmi amintesc cumîn clopotnița aurie cu mov pe la tivurisoarele înghițea ultimele rămășițe ale zileiPărea că ne sorbim de pe buze infernulPotriveam metaforele ca pe elicele de propulsie ale unui avion supersonicsiguri că numai acestacu țipătul său luminosva străpunge din noudiminețile

LA ORA AMIEZII

am pictat cu alegeri gânduri și faptedar nu prea îmi place ce a ieșitDincolo de cerneala minții se întinderoșul sângeluipe care l-am combinat cu fel de fel de iluziipână ce s-a făcut negruCa un munte de sare pe care pasul omului nu lasă urmeCa un copac umbros cu rădăcinile până la cerastfel stă bărbatul imperfect în decorul său fără cusurDe la firul ierbii până la obrazul ridatconexiunile cu lumea slăbescinfatuarea nu a avut niciodată legătură cu elDupă draperie un alt perete și fereastra ce se deschide neagră spre stradăÎntunericul ne înghitecând ne aflăm prea departe de trup

Marginalii

sunt carnea pierdută pe cărările întortocheate-ale somnuluisunt ca o drojdie ce dospește în inimăCând îmi pun masca plină de zâmbetestrigătul lipsit de apăraree ca al monedei ce se rostogolește sinucigașă pe caldarâmÎntre a vorbi sau a plângeam ales visul meu

FINAL

au venit să te ridice din cort și ți-au cuprinsgleznele precum iederamai într-o parte ședea un câinecu dinții sclipind către soareDe acum abia încep valurilevorbe politicoaseașchii de gheațăgrimase năruiri de castele și sufletul mare cât un imperiulângă trupul ca un iepure fără suflare Cerul a uitat să mai fie albastrusunt doar gratii şi nori

DU-TE ŞI ADU-MI-TE

așchiile pietrei săreau din ce în ce mai departeca și când s-ar fi produs a doua sa naștere Vorbeau despre el ca despre un mortera treaz visa ori băusenumai el știa

Diana Trandafir

CAFEA CU ZAŢ DE INIMĂ NEAGRĂ

poesis


numai el își amintea plajele ce recompun întâmplările din mahalalele portuluiÎntins lângă bordurăa pomenit ceva despre o omidă imensăce-ți suge buzele până la osA mai șoptit și despre biciul diminețiice șfichiuie în aerul alb ca de iarnăUmbra lăsată pe asfalt era din carne și viseMai târziuprietenii îi vor umbla printre coasteși acolo vor găsi inimarotundă precum o roată cu spițeGonind mereu înafara orașelor demonii vântului caută o scăparespre noi

DOAR CÂT ŢINE TIMPUL

resemnarea face copiiisă devină imigranți de o noapteÎi vezi strecurați în poeme sau alteori în privirea din spatele ușilor Despre autiști numai de bineplânsul este întotdeauna al lorDar iubireaiubirea întotdeauna e purăeasusură precum glasul unei privighetori nechemateși vine ca o explozie infernalăce se produce dincolo de tărâmul de pâslă unde poți dresa fluturi

LINIŞTEA îNCEPUTULUI

ce întâmplare cum rupe câinele cu botulfloarea de câmpÎmi știu bine eu mâna meagura mea mintea meafrunzele pietrele stelele drumultoate le știu după numeÎnsă numai câinele ăsta aude cum din vizuina mică iese iepurele și aleargă de pe un câmp pe alt câmpși cu clopoței prinși la gât

poesis


PENTRU UN VERS ALB

Intru în poezie ca într-un cimitir îmi cosesc morțile de fiecare zi cu inima.

Pentru un vers alb originalîl chem pe Dumnezeu să plângă cu mine.

...n-are timp sau timpul meueste prea ocupat să se întoarcă la El.

Lespedea scârțâie. Sub ea un suflet de fecioară se străduiește să înflorească un castan alb.

Sâsâie moartea...

Spaimele aleargă de coco colo.Pământul se ridică până la buza crucii.O sărută. Din ochii ei curg ninsorialbe albe ca florile de castan.

Sâsâie moartea...și eu mă îndrept ca un animal dresatdirect spre coasa ei.

VORBEŞTE-MI

Vorbește-mi despre gustul singurătății taleîn acest început de nebunie.Despre pereții albi crăpați de gânduri deraiateîn întuneric. Despre globul de cearăîn care-mi ții inima clocotindă.

Vorbește-mi despre ținuturi îndepărtatedespre siberiile în care mi-ai uitat iubirea.Despre luna cocoșată de atâta noapte dusă în spateși lumina ei aruncată peste lume ca o lacrimă de fată bătrână.

Mihaela Aionesei Vorbește-mi despre sensul acestui chinîn care ne învârtim ca doi cerșetoriîntr-un cimitir căutând loc de odihnă trădărilor.Despre tropotul lacrimilor și potcoavele lorneobosite în căutarea norocului.

Ca un rege învins într-o singură bătălieîți vei purta trofeele la vedere cândva.Regretul va da apă la moara unei fântânisurpată de indiferența clipei.

Tu vei fi piatra pe care-și ascut înțelepții ideieu câmpul cu maci și iarba plecate-n pribegiesă întâlnească alt soare mai mic sau mai maredar care să nu obosească să răsară mereu.

BULGĂRELE DE SARE

În fiecare seară zdrobesc sub limbă un fagure de miere.Diminețile au miros de salcâm înflorit chiar și în decembrie când sângele meu o ia la valeurcă muntele și iar coboară ca o neobosită mioarăși când ajunge în cimitirul din Bursuc Dealîngenunchează în fața crucii cu brațe de lemnaprinde o candelă să-și inăbușe plânsulîn bulgărele de sare lăsat la vatrăca un soldat rănit nevindecat.

În el zac sărbătorile meleși un copil care așteaptă an de an acadele.

MOARTEA CAMPIOANĂ

ori poate bolnavăo suferi de sete ori de vreo nevroză.Să stea naibii și ea pe loc măcar un ceasi-aș aduce la picioare soarele și lunanumai să-mi aducă muma...

Pentru o oră ori pentru o clipităm-aș preface în aripăși i-aș da-o să poată zbura ca o turturea fix deasupra mea.Doamne, și ce-aș mai cânta!…

De n-ar trece nebuna ca o ghilotinăretezând lumina din lumină.

Din volumul în pregătire Albatrosul cu aripi de sare

poesis


RONDELUL SATULUI NATAL

Pe-o rană de costișă, se spânzura un satÎmprejmuit de plopi albi arzând în zare,De vii întinse, livezi mirositoareȘi străjuit de falnici munți, strașnic zigurat.

Acolo-ntr-o căsuță, ochii mi-am ridicatȘi-am văzut cum—și cu mare mirare—Pe-o rană de costișă, se spânzura un sat Împrejmuit de plopi albi arzând în zare.

S-a petrecut aievea sau poate am visat?Văd și acuma, a fost ca ieri, se pare,Un copil și apoi un tânăr îngânduratCe-avea niște vedenii tot mai bizare;

Pe-o rană de costișă, se spânzura un sat.

RONDELUL FIINŢEI IUBITE

Pe tronul nemuririi, vreau să te așez,Că dragostea ți-asigură vecie,Iar raiul, mai primitor, mă îmbieCu dezlegarea să te divinizez.Iubirea te salvează de pustieȘi noi imbolduri îți dă ca să creezi,Pe tronul nemuririi, vreau să te așez,Că dragostea ți-asigură vecie.

În durere, m-ai învățat să sculptez,Să mă întind, ca fachirii, pe cuie,Tot ce moare,-n mine, mai viu să învie,De crunta disperare, să mă salvez.

Pe tronul nemuririi, vreau să te așez.

RONDELUL COPILĂRIEI

Povești mi-au aurit copilărieCu farmece din vremi de altădată

Mihai Merticaru Sosite în calești cu roți de vatăConduse de-o dulce mamă, Mărie,

Și de cel mai iubit, din lume, tatăCum n-am găsit, în vreo carte, să scrie.Povești mi-au aurit copilărieCu farmece din vremi de altădată.

Ca o năluc-ai dispărut, magie,Din lumea, de sublimitate, beată.Te-am trăit cândva sau ai fost visată?Cine-mi redă vrăjita feerie?

Povești mi-au aurit copilărie.

RONDELUL UNEI GRAŢII

Tu scrii iubire, eu adorație,Tu, virtute, eu, viciu blestemat,Tu, candoare, eu, sămânță de păcat,Tu, superbie, eu, stupefacție.

Pentru pământeni și un mare ingrat,Prezența ta, risipă de grație.Tu scrii iubire, eu adorație,Tu, virtute, eu, viciu blestemat.

De ce intră planeta-n vibrațieCând te arăți, în lume, pe înserat,Cu chipul îngândurat și eteratCa să-mi aduci, în dar, inspirație?

Tu scrii iubire, eu adorație.

poesis


INTROSPECŢII

Când a fost ultimul sărut,Nu am știut că e ultimul!Dacă aș fi știut...Cum te-aș fi sărutat atunci, dacă aș fi știut?!Cât de tare te-aș fi strâns în brațe?!Poate atât de tare încât să-mi fi fost de ajunsAni întregi și poate o viață.O viață în care mi te-ai ascuns în sufletPână dincolo de vise, până dincolo de răsuflări.

DESPRE EA

ea privește tăcută prin fereastra rece de atâta ploaieși își spală gândurile de atâtea cuvinte nerostiteuneori se întreabă dacă mai simte parfumul tăuși dacă își mai amintește cum era să fie iubităuneori se gândește dacă tu te gândești la ea

sau ai uitat-o?uneori își atinge cu mâna stângă zona inimii

parcă ar cerceta dacă îți e bine acolo...uneori...

PENTRU TINE

m-ai atins de câteva ori și am simțit ceva straniu, indefinit, necunoscut, ceva ca dintr-o altă lumeam tresărit și ai plecat speriatapoi cu fiecare zi în care nu ai mai venitîmi creștea în locul mâinii stângi o aripăda, eu sunt o femeie cu o aripă. de atunci te caut și mă întreb dacă nu cumva aveai și tu o aripăși împreună am putea zbura revino să te întreb cum se simte iubirea!

Andreea Dănilă

poesis


BĂTAIA NUCULUI

De fiecare dată când toamna coboară pe pământ.Mie îmi revine datoria să bat fără milă nucul.Plantat de ziua naşterii mele.Tata cu ochii închişi.La fiecare bătaie a nucului se întristeazăŞi priveşte dincolo de lume.Nemaisimţind funigeii toamnei.Plutind prin aerul albastru al dimineţii.Peste aerul veacului eliberat de vină.Eu continui să bat nucul şi să las cu patimăŞi spaimă dezastrul din ramurile tentaţiei mele.

Miron Ţic OCHII MEI VĂD ACELE PLOI

Ochii mei văd acele ploi – Linişti trezite în care ne jucam noi copii.În gura uliţeiFăcând ce ştiam mai bine.Adică păsări fără peneDin nămolul plâns al zilei.Pe care le aşezam una lângă alta.Mirându-ne de aripile lor prea greleCe se topeau în pupilele noastre.Inima mea a rămas lângă aceste păsări.De ieri şi de azi, cuvintele mele evadează,În poezie şi-n nemuritoarea mea melancolie

MÂINILE OLARULUI

Târziu.În această seară de graţieVine clipa din noapte.Iar, El Olarul.Îşi ridică ochii.Grei de aburul sfânt al lutuluiApoi, priveşte obosit şi tăcutPeste ultimul ulciorDupă care, îşi citeşte poemul vieţiiBătrâneşte îşi împreună mâinileDe a pururiÎnvăluite de lut

Vasile Mic

PICTÂND PENTRU ZEI

Ne-am ascuns după un curcubeu…Curgeau culori pe părul ei,Se cățărau culori pe trupul meu..

Ziceai că e o ploaie pentru zei…Eu o pictamPe ploaieChiar pe cer…

Tabloul semăna cu ochii ei…

Culori din tei…ApoiDin soare

Am luat… dar și din vânt… Din mareAm adus… dar și din simplitatea florilor de câmp.

Ne-am ascuns după un curcubeu…

Veneau culori, se așezau pe șevaletul meu…

O STEA PE ULIŢA NOASTRĂ

O stea, noaptea,S-a rătăcitPe ulița noastră.

S-a dovedit A fiÎn căutare de albastru.

De o parte și de alta…Numai case de lemnZugrăvite în culoarea cerului…

Așa, steaua-oaspeteA alesSă se joacePe un val alb, În ograda noastră..

La fântână,Steaua s-a spălat pe față…

poesis


Pe ulița noastrăPot fi văzuteȘi cum,Noaptea,Cete de stele

ATEII SCRIU

AteiiScriuTeologia suferințeiAltora.

Pe cei dușiSpre veșnicia lorNu-i lasă NiciSă-și respectePână la capătSuferințele.

MĂ VOI DUCE

Mă voi duceA vedeaExplozia divinăA mugurelui.

În palma saVoi punePunctele cardinale,Poate schimbateÎntre ele.

Culorile Vor rămâneAle curcubeului.

DIN VISCOL VIN

Iată,VinDin viscolDe parcăVin Din vis,

Pe mâini,Cu flori albe.

Tocmai din viscolVin

Și chiar… mi-e dorDe un paharCu vin.

LUNGA NOAPTE

Cu albulVineLunga noapte

Imperială.

Regi AlăturiDe fantome…

PuținăOriMai multăLuminăÎn jurul castelului.

UNDEVA

UndevaA fostRecreatChipul morții.

Nu era o făpturăCe a fost,Nici unaFictivă

O piară dăltuită…

Ceea ceMoartea însășiEste…

Doar o poveste.

PE UN NOR

Pe un norVoi desenaFoișorul de foc..Pe un altul,Voi săpa o fântână;

Am să plantez Un măslin,Poate O pădureDe mesteceni…

Ceva mai încolo…LunaVa coborîPe o scară albă,

Își va spăla fațaCu rouă.

Într-un vas de lut,Luna va lua ApăDin fântână…Pentru arborii ei,

Pentru păsările Lumii,Pentru zoriiCe se vor ivi.

poesis


Nu este doar o răsturnare a scoicii

De multă vreme, scribul nu mai vedea şi, după unii,nici nu mai auzea, căci nimeni nu mai reuşise să poarteun dialog cu el; şi dacă înainte nu exista un om care, odată pe săptămână, să încerce să-l vadă cum îşi pre-gătea instrumentele de scris şi cum, dintr-o răsuflare,în faţa mulţimii, înnegrea pagini întregi, despre mulţimeşi sărbătoare, acum, scribul era purtat de unul dintre eipe străzile cu pomi înfloriţi şi chiar prin casele, care sedoreau a fi împodobite cu o imagine a sa. Câteodată,se putea vedea, între cei doi, cum o funie subţire, dardestul de rezistentă, se întindea. Atunci, pe semne, scri-bul nu mai vroia să meargă pe sub privirile compătimi-toare sau dispreţuitoare ale celor întâlniţi în cale, şi seîmpotrivea, sau obosise şi ar fi dorit să se oprească oclipă, undeva, pe-o piatră, pentru a-şi trage sufletul. Darfunia întinsă nu-l slăbea. Fusese încredinţat omuluiacesta, cu condiţia că nu-i va face greutăţi, silindu-l săse abată de la traseul stabilit cu o zi înainte. Se încercao învingere a atrofierii simţurilor: era plimbat pe acolo,unde puterile naturii şi ale omului se întreceau pe sine.Dar scribul orbea. El încerca să-şi elibereze picioareleşi, mai ales, să-şi întoarcă privirea de la umbrele de pezid. Deşi cei doi puteau fi văzuţi, zi de zi, cutreierândstrăzile, numai unul dintre ei le călca cu adevărat, celă-lalt, scribul, pornise, şi cine ştie de când, pe suişul greuşi anevoios al încercării de a vedea dincolo de umbre.La trecerea prin mulţime, se lovea de unul şi de altul,pricinuind reacţii de dispreţ. Dacă la început (şi cât deîndepărtat era acest început!) mulţimea era cuprinsă deentuziasm în faţa uşurinţei cu care scribul invoca mu-zele şi părea susţinut de către acestea, acum cu greuîşi mai putea stăpâni chiar ura; toţi considerau că nu luii s-a făcut o nedreptate, ci lor, că onoarea, dacă le-afost dată cândva, acum s-a transformat în ocară; plim-barea aceasta, a scribului pe străzi, devenise stinghe-ritoare. Slăbiciunea mai marilor, inexplicabilă, faţă de

scrib, în cele din urmă, a fost învinsă, dar nu înainte dea se mai face o singură încercare. Scribul a fost introdusîn camera de supraveghere continuă, cu cărţi şi imagini,iluminată pe tot timpul nopţii şi zilei. Exista un scaunmobil, cât mai comod, ca un suport, în partea dreaptă,cu cele necesare pentru scris. I s-a dat să bea o licoareînviorătoare, pentru depăşirea leşiaticei stări, şi-a fostaşezat pe scaun. De mult nu mai dormise, dar acum,ochii nu-i mai sclipeau, parcă spre bucuria supraveghe-torului şi a mulţimii înghesuite în faţa celor două orificiipe unde îi puteau fi urmărite reacţiile şi gesturile. Dacăşi-ar recăpăta puterile şi simţurile, ca să refacă, celpuţin, manuscrisul pe care l-a ars! Scaunul cu scrib cutot se deplasa lent prin faţa peretelui plin de cărţi, alecăror coperţi, cu litere de aur, fascinau în lumina vie aîncăperii. Nicio reacţie. A ajuns în faţa peretelui cu ima-gini: din trei în trei clipe apărea câte o imagine, din lo-curile cele mai vii ale lumii. Nicio reacţie, niciun gest.Mulţimea dădea semne de nerăbdare. S-a ajuns laproba categorică: purtarea unui dialog. I se punea câteo întrebare şi se aştepta răspunsul; după câteva clipede aşteptare, i se da răspunsul, încercând, astfel, să-iactiveze memoria. Niciun efect. Apoi, camera era inva-dată de melodii cunoscute şi, treptat, devenea o încă-pere zgomotoasă, insuportabilă. Scribul nu eraderanjat, nu auzea nimic. Mulţimea, la început curioasă,apoi nerăbdătoare, se rărise cu vădite semne de nemul-ţumire. Supraveghetorul acestei camere-închisori îşicontinua încercările zi de zi, noapte de noapte, până ladisperare; scribul, fără reacţii şi gesturi, care ar fi pututsă-l readucă în rândul celorlalţi, nu mai înregistra pre-zenţa acestei camere. În cele din urmă, supravegheto-rul, dând semne de oboseală, a fost înlocuit cu altul şiacesta, la rândul lui, cu altul asemănător, sau poatechiar acelaşi cu cel de dinainte. Nimeni din mulţime nuse mai oprea la unul din cele două orificii să se intere-seze de rezultatul şi evoluţia probelor. Scribul fuseseuitat, numai un copil, zi şi noapte, îl privea prin orificiu,

Dumitru Velea

POEME

poesis


convins că orbul îl vedea şi că va ajunge, într-o bunăzi, la lumina soarelui. Numai că, într-o zi, după epuiza-rea tuturor probelor, şi pentru a nu i se mai purta degrijă, scribul a fost introdus în turnul cu scări. Unii spuncă aici, şi-a fi smuls ochii precum Democrit.

Cuţite de sacrificiu

Zgomotul valurilor se aude în templu; faldurile veş-mântului de pe statuia zeiţei se înfioară la mişcarea văz-duhurilor; iarba şi frunzele pomilor tresar la frângerealuminii.

De departe, vuietul aduce zgomotul tălpilor în măr-şăluire; pulberea ridicată de iuţeala asediatorilor con-certează până la cer. Marii bărbaţi, scrâşnind din dinţi,au prelungit sfatul, până spre seară. La înapoiere, pecel mai tăcut dintre ei l-au găsit retras în templu, jucândarşice cu un copil. „De ce vă uitaţi miraţi, ticăloşilor? –îi întrebă acesta – oare nu-i mai bine să fac acest lucru,decât să iau parte la viaţa publică împreună cu voi?” Şicopilul aşeză o piatră în jurul acestuia.

De trei ori au încercat să spargă asediul şi de trei oris-au întors cu răniţii şi morţii pe umeri. Şi în mijlocul pie-ţei, pe când aceiaşi, dar umiliţi, se întruniseră pentru gă-sirea unei soluţii salvatoare, acelaşi om tăcut a intrat înmijlocul lor şi a pus, într-o cupă cu apă, făină de orez; aamestecat-o cu un fir de busuioc şi, după ce a ridicat-oîn văzul tuturor, a băut-o şi a plecat. În aceeaşi zi, ase-diatorii s-au retras.

Mult mai târziu, omul acesta, umflându-se de apă, aporuncit copiilor să-l ungă şi să-l acopere cu bălegar;i-a pus să-l ducă şi să-l întindă la soare în piaţa publică.În ziua următoare, stratul de bălegar s-a uscat şi a de-venit o carcasă puternică, pe care zadarnic au încercatcopiii s-o spargă. La lăsarea nopţii, însetaţii şi înflămân-ziţii câini – spune Neanthes din Cyzic, în haite pestehaite, l-au sfâşiat: prin cuţite de sacrificiu i-au trecut car-nea; şi ultimul oscior i l-au ros, şi ultima picătură desânge i-au lins-o, şi bălegarul a fost înfulecat.

Pe locul astfel curăţit, copilul a aşezat o piatră sculp-tată cu capul celui sfâşiat – şi-n greaua noapte s-a ridi-cat un foc uriaş. La lumina lui s-a văzut un bătrân cu ocarte în mână. În spatele său, sosise deja un copil (scu-fundătorul din Delos?) cu un cărbune în braţe, care,după măsura până la foc, se aprindea şi se stingea. Şiacest cărbune părea să fie chiar capul celui ce citea.

Zgomotul negurilor se aude în templu; veşmântul depe statuia zeiţei cade la mişcarea flăcărilor. Şi-un şir depietre, aşezate în joacă, luminează în noapte.

Gemenul cu daltă

Taie dalta în piatră după-un tipar din oglindă; mânalovind să fie chiar mâna lovind; ochii privind să fie chiarochii privind, din marea sală; ce este de prisos de prisosdevine sub grabnica daltă, ce este de văzut prinde miş-

care sub greutatea formulei; ce este – Sunt aici! va răs-punde.

– Am dat ascultare părinţilor; cu ochi senini am privitîntotdeauna seninul cerului; cu auz lămurit am ascultatîntotdeauna înfierbinţeala vremurilor; limba mea a rostitîntotdeauna formula pentru ca tălpile mele să nu uitedrumul; mâinile mele au învăţat tăierea pietrei în oglindă– iată, dalta trecută din mână în mână a ajuns până lamine!

Printre pietre înaintează o umbră şi întuneric de pia-tră despică; sunetul tălpilor ridicat din scările de piatrăse loveşte de urechea cu piatră înfundată; străinul, înveşminte străine, coboară spre poarta ascunsă, orb,printre bezne, aproape adormit; umăr la umăr cu umbrade piatră, a uitat de când a pornit, a uitat încotro paşii îlpoartă; limba în gură zadarnic o mişcă, sunet de sunetea nu mai poate să lege; pleoapele grele, ca de piatră,se trag tot mai mult, peste ochi şi niciun semn nu-i maiarată la ce nivel se află şi de câte ori soarele a trecutpe deasupra cadranelor de piatră. Când, deodată, stră-inul atinse un sarcofag: o firavă rază lumină semneleînscrise pe acesta şi începu un murmur:

„Ridică-te –Recapătă-ţi voia bunăAdună-ţi iar oaseleRidică-te în picioareFii duh luminosÎn fruntea duhurilor luminoaseRidică-te pentru această pâine a taFără să fii obosit;Pentru această băutură a taFără spumă...”*

În mijlocul sălii, încremenit în faţa sarcofagului des-chis, străinul, după atâta tăcere, nu-şi mai recunoscuvocea: cine cu limba lui vorbea? Şi un urlet tăios seprinse între pietre. Îl privi intens pe semenul său: cinecu ochii lui îl privea? Şi fâşii de lumină se prinseră întrepietre. Pe obrazul stâng al celuilalt desluşi un semn: ourmă de dinţi. Îl mai văzuse, cândva, în oglindă, în timpce tăia piatra. Şi o pată de sânge îi apăru pe obraz,apoi, devenindu-i străină, se înnegri. Încercă să semişte, dar picioarele îi erau de piatră; încercă să ridicemâna, dar mâna refuza; încercă să-şi mişte ochii, darochii îi erau împietriţi. Iar pe galerie, scările de piatrăerau lovite de tălpile celui care plecase, dar sunetul nuputea să mărturisească dacă acesta urcă sau coboară,căci urechea-mi era înfundată cu piatră.

În oglindă, taie dalta în piatră după un tipar din afară:mâna lovind este chiar mâna lovind; ochii privind suntchiar ochii privind, din marea sală...

* Textul din Piramide nr. 857-859, din Poezia Egiptuluifaraonic, Ed. Minerva, Buc., 1974, p. 95.

proză


Motto: „Singuraticii sunt niște mari imaginativi,

își imaginează până și iubirea” (Tudor Bogdan)

Când ţi se propune ca „sarcină de Club” să scrii des-pre iubire, se stârnește, precum un piccolo tsunamilocal, o adevărată fojgăială în mintea ta, printre gânduriși idei ce se înghesuie unele în altele, se îmbrâncescspre podium, nu ştii pe care s-o tragi de mânecă lângătine, în ce tonalitate să scrii: à la Sapho sau Shakes-peare, visul unei nopţi de vară în insula Lesbos, à la An-toniu şi Cleopatra, ori Hitler şi Eva Braun, vise de mărirecu iubiri sinucigașe printre șerpi și bunkere ...

Despre iubire, despre dragoste, sau despre amor?!Între ele este un noian de nuanțe! Dacă ar fi sinonimieperfectă, drăgălașa de limbă română ar elimina pe ca-reva, ca pe un corp străin în plus, nu admite inutilitateatrândavă și la indigo. Așa că aria de zbenguială ar puteafi mai întinsă, ca un gumilastic polivalent... Dragoste șiîndrăgosteli, cât pământul, amoruri de dragul artei și dedragul dragostei, până la iubirea de la Eros la Agapedin Scriptură, de la iubirea de mamă la iubirea lui Dum-nezeu...

Dar când ţi se adaugă condiment – şi despre prostie,te blochezi, privind cam prostit în mintea ta! Iubire şiprostie, oops! Deși, te îmbărbătezi optimist, Dumnezeuîi iubeşte deopotrivă pe îndrăgostiți, pe nebuni şi peproşti.

Iubirea este fluturele din coconul inimii, iar prostia eun avorton al minții. Prostia e a minţii, nu iubeşti cu min-tea, iubirea e a sufletului. Mintea și inima au fost mereuîn lupte fratricide pentru tron. Sunt două săbii care nuintră în aceeași teacă.

Iubire și prostie! Nici nu se pot înlocui una pe alta,pe statele de plată! Prostia se plătește cu umilire și „în-tunericire”, iubirea se răsplătește cu preamărire și „în-luminare”

Suflet candriu, de papugiu! De ce a făcut totuşi Dum-nezeu prostia? Dacă totul e cu un scop, care ar fi scopulei?! Pesemne ca rolul întunericului, absența lui sănască lumina! Dacă iubirea ar avea totuși minte, n-ar fioarbă de multe ori când parcă ochii minții devin opaci,

ceață a zorilor, pradă capriciilor nopții de fiică unică șirăsfățată.

Iubirea e prima și poate singura minune a lumii,chiar dacă prostia omenească se dă de ceasul morțiisă o doboare cu buldozere, pikamere, rachete de răz-boi, de neînțelegere, invidie și frustrare...

&„Eu sunt fluture sau avorton?!”Ea își închise ochii şi-şi dădu drumul pe tobogan,

pe coclauri de astronaut, scafandru, vânător, pealunecușuri de mitoman, chiromant, teurg...

Asta e tot ce ştie să facă de minune, singurul lucrucare-i iese excelent oricând, ca la carte, cu precizie deceasornic elvețian. Atunci se simte deşteaptă, fru-moasă, spumoasă, elegantă. Nu dă rateuri niciodată.

Când deschide ochii, se localizează pe scările blo-cului, în realitatea imediată, pe toboganul de sub tălpilepicioarelor, devine proastă, handicapată, ridicolă, jeni-bilă....

Aşa se vede în oglinda retrovizoare de fiecare dată. Nu are încredere în propria-i marfă de suflet și

carne, iubirea de sine-i cariată de îndoiala perversă, nua fost cine să-i inducă starea de spanac Poppy Marina-rul necesară în copilărie, calciul pentru dezvoltarea oa-selor de susținere a vieții ăsteia care acum sedovedește de moluscă... Întru ornamentarea propriuluischelet, ca bradul de Crăciun, cu beteale și globuri îșiprivește mâinile goale... Când nu găsești sensul firesc,lipsa de sens e tot din prostia-ți, nu?!

Prin iubire se împlinește orice, chiar vise aparentfantasmagorice. Îi plac visele, în oglinda lor se priveștecum se tot pune pe canapeaua albastră a doctoruluiFreud, prietenul din podul copilăriei unde plângea, prin-tre pânzele de păianjen, că nu o iubește nici măcar mi-riapodul regatului, ascuns după cine știe care grindă.

N-a fost cine s-o înveţe iubirea. Dacă propria-imamă, crede ea, n-a iubit-o, cine altcineva ar fi putut săcreadă că ar iubi-o?!

Aşa că închide ochii iar şi-şi dă drumul pe tobogan,aşa cum ştie doar ea.

A fost născută nu din iubire, ci din prostie, i s-a spus,dintr-o greşeală a tinereții...

Maria Nițu

DE SÂNZIENE-prozoesem-

proză


„Te-am făcut dintr-o prostie, o prostie de moment,apoi în prelungiri fără rost... Un efect al prostiei că m-amlăsat dată ăluia, care nu mi-a plăcut niciodată, de cândl-am văzut jucându-se în ţărână cu țâncii satului, cândmai erau două luni până la nuntă”.

E drept că n-a fost dusă totuşi la orfelinat, în ultimaclipă își fixase mama cu ochii de mogâldeaţă jucăușă,când sugea la sân, moment ce ar fi fost să fie ultimulalăptat, dar tinerei femei i se încețoșaseră ochii.

A fost atunci dragoste de mamă?! Poate! Dacă ean-a fost să devină mamă, nu are de unde să ştie.„Numai mamă să nu fii!”, îi spusese femeia ajunsă acumbătrână și însingurată.

&Prostia şi iubirea nu sunt totuși opuse, încerca ea să

scuze tinerețile buimace. Atât de des auzi: „te iubesc cao proastă”, „te iubesc prosteşte de mult”, „umblu caprostul după tine şi degeaba!” Sunt penajul de păun oride codobatură ale vârstei: „În tinereţe nu ştii când eştiprost şi când eşti îndrăgostit”.

Să spui „te iubesc ca un deştept”, „te iubesc inteli-gent, deştept de mult!” ar fi chiar un nonsens. Ți-aș re-plica imediat: „Fugi, de-aci, că aia nu e iubire, e afacereșmecheră a minții”.

&Când nu te face erou (lumii de dincolo de tine îi plac

în draci dramele eroice), dragostea te face, cuînverșunare și chiar cu voluptate, prost de-a binelea,pentru ceilalți, dar cel mai deștept din lume pentru inimata „iubesc cu prostie şi sublim”.

Ar fi dorit să audă: „L-am iubit ca o proastă, m-amdus după el orbește, tot ca o proastă și te-am făcut petine, iar prostia mea, privindu-te, a fost minunată!”

Dar nu! Femeia stă bătrână și neputincioasă în pat,se vede singură și se descarcă obsesiv: „Mi-ai mâncattinerețea și viața! Chinuită am fost la tinerețe, chinuităsunt și la bătrânețe! Rămâi acolo plecată printre străini!Nu te mai știu, nu mai ești copilul meu, nici n-ai fostvreodată!”

Pesemne că doar de la distanță nu se învață și asta,să știi să iubești ca un bun copil, ca o bună mamă...Poate a iubit-o maică-sa, gândi ea, și atunci și dupăaceea, după trei ani, când a luat-o în familia ei o mătușăcare nu avea pe atunci copii, să aibă tânăra femeie oșansă, „să nu-i mănânce prunca viitorul, că cine ia unacu copil?!”. Poate a greșit în tot acest timp și poategreșește crunt și acum, prostește, judecând-o așa,după unul dintre paradoxurile naturii umane „îi tratămcel mai prost pe cei care ne iubesc cel mai mult”. Dardacă și ăsta e un clișeu teoretic, de ce s-ar tortura cu elcând totul e relativ?!

&Brety a adus pepene galben și a împărțit câte o felie

trupei. Ea și-a pus o dorință (deși, ca să se împlinească,nu se dezvăluie, era una contra singurătății!) cum seface când prima dată te-nfrupți din ceva, la început dean.

Dacă toate trebuie, dixit Ecleziastul, să aibă timpullor, pesemne, cele absente la apel pe lista timpului real,au totuși un timp al lor și numai al lor, în ireal. Dacă n-afost de-a adevăratelea, vrea ea să se convingă, oricândpoate fi imaginar. Doar realul are vârstă, își spune, vâr-stele timpului trecut prin ciurul anilor. Imaginarul poate

fi în orice timp, la orice vârstă, e atemporal, aspațial, îlsimte așa în venele sale, alunecând halucinant printrupu-i dintre lumi.

&E seara din ajun de Sânziene, visează un remake la

„Noaptea de Sânziene”, una a ei, imaginară, fie chiarde mucava. „Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca unnebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţe-leg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să neiubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutămfără să ne întâlnim…” (Noaptea de Sânziene, MirceaEliade)

Nu știi de fapt când „uneori ţigara e doar o ţigară!”,după vorba lui Freud, așa că și ea se-ncăpățânează săcreadă că totul poate fi altceva decât văd cei din jur.

&Cine-i născut de Sânziene se numește Sânziana,

așa se va numi personajul ei. Și va trăi cât o efemeridă,doar o noapte, în noaptea de Sânziene, fericită, apoi vadispărea Cenușăreasă în cenușa viselor arse.

Din folclorul sapiențial al Internetului, primește unmesaj, ca un prospect de Vitamax: „Am întrebat un bă-trân: ce este mai important să iubeşti sau să fii iubit?Iar bătrânul a răspuns: ce este mai important pentru opasăre: aripa stângă sau aripa dreaptă?”

Ea, un singuratic imaginativ, captiv în cușcasingurătății sale, niciodată nu va putea zbura real, săinspire mirosul aerului liber, iar când i se va deschidecolivia, va sta ca vulturul decrepit, cu aripi neputincioasede vrăbiuță, prea târziu liber ca să mai știe să zboarecu adevărat. Îl decriptase pre limba ei, parcă de la unseminar de psiholingvistică, avea în fața ochilor imagi-nea calului orb scos la bătrânețe din adâncuri, din aba-tajele minelor, care nu mai știa mirosul și gustul ierbii.

&Își înfăşoară părul în juru-i ca fâşiile unui costum de

baie, peste un sân, îl învelește catifelând pielea cu mâi-nile sale, apoi peste celălalt sân, ce se repliază în palmasa culcuşindu-se, coboară peste mijloc, pe fese, sim-ţindu-le rotunjimile alunecând sub mâini, peste muntelelui Venus, fluidizând gestul ce acoperă labiile rotunjimi-lor pubiene...

Se scufundă în imagerii, în exerciții de erotomanie... Ar trebui acum să apară un El, Făt Frumos uitat pe

undeva printre stânci, din spatele mării după ce privisedin spatele tablei negre de școlar, a subconștientului,ca un voyeur, îi urmărise fiecare gest, să deşire firul în-apoi, să-i reia invers gesturile de acoperire a pubisului,de alunecare pe fese, pe unduirea sânilor, până la bu-zele întredeschise....

Să-i descâlcească pletele de pe trup și ea să-și deacapul pe spate într-un gest rebel cu pletele fluturând înbriza luminii şi să rămână goală, cum a deschis ochiiprima dată asupra trupului său. Doar ochii şi faţa oa-cheşă de trimisă a adâncurilor, din adâncimile tableinegre a subconştientului ei, bolnav de toate refulărilelipsei de sens.

Şi aşa, să o acopere cu trupul său, să nu-i fie frig lageloziile brizei, să facă dragoste pe nisipul mării, săru-tându-i pe rând tot trupul, cu buzele, cu palmele trecuteuşor pe conturul trupului ca briza mării, ca un desen detrup de femeie pe tabla ce se unduieşte după fior şi de-vine albastru marin...

proză


Și oasele fosforescente se strâng cu dragoste în tru-pul ei, închid uşa pe dinăuntru să lase afară o siluetăunduind întru euforie...

&Fericirea e scurtă totdeauna, aşa trebuie să fie ca

să existe ca fericire, cea perpetuum mobile există doarpe alt tărâm, unul plutind într-un transcendental trans-parent ca o boare.

„Şi dacă dragostea ar dăinui?! Et si l’amour durait?!”,o întreabă Alain Finkielkraut; îi răspunde cu propriile-icuvinte, pe care parcă i le smulsese din visele sale depe canapeaua albastră: „Iubirea însăşi merită să fie iu-bită”. Iubirea însă, sinonimă cu fericirea, la fel nu dăi-nuie, doar ecoul fulgerului ei, într-o iluzie de lumină. Și„adevărul fiinţei vii e că este iremediabil nefericită”, in-tervine cârcotaș Leopardi, într-o lecție de „minima mo-ralia”: „Farfarel nu l-a putut face fericit pe Malambruno,nici măcar o clipă, cum îi ceruse, chiar de-ar fi fost săvină Belzebut cu toată Giudecca şi cu toate bolgiile. Amînțeles asta din dialogul lor. Și nu-l poate scăpa, înschimb, nici de nefericire, nu poate fi vreo plăcere to-tală, adevărată. Știi ce condiție i-a pus?! «Doar dacăeşti în stare să nu te mai iubeşti pe tine mai presus deorice». Ar fi însemnat sacrificiul diavolesc pentru plăce-rea totală, să îţi dai sufletul diavolului. Dar Faust e doarîn literatură, viața bate literatura doar în chestiilemârșave, pactul mefistofelic e doar un mit, pe când tuși oricine vreți să trăiți în realitate, aici și acum, nu când-va, undeva, în transcendent, într-un platonism incert,imberb for ever.”

&E dimineaţă, cei doi se trezesc într-o cameră unul

lângă celălalt, doi străini, nu se cunosc, nu ştiu nimicunul despre celălalt, dar se simt legaţi ca printr-un cor-don ombilical, cu aceiaşi plămâni, aceeaşi inimă, darmâini diferite, cap propriu, fiecare cu ochii lui, unul spreinterior, spre sine, altul cu privirea spre exterior, spretine, să te atragă spre sine, cu iubire canibală, să te cu-noască încercând să se cunoască înghițindu-te...

Sunt cu ochii închişi, se pipăie reciproc, se simt, îşicontinuă dragostea. Deschid ochii și se îndepărteazăunul de altul, nesiguri, se privesc surprinşi că existăamândoi în aceeaşi cameră. O briză ușoară, apoi un valputernic îi desparte, tăind punţile de legătură și fiecareîşi retrage stânjenit tentaculele. În partea albă de luminăa camerei albastre, încearcă apoi iar să se cunoască,să se apropie, într-o rememorare a unei trecute reîncar-nări. El: „Am mai fost în camera asta!” Ea: „Trebuie săies de aici! Chiar am mai fost?! Nu ştiu pe unde am um-blat până am ajuns aici! Poate de aceea n-am fost feri-cită, l-am aşteptat pe El, ca dintr-o scoică de cernealăalbastră de mare. Dar de ce mi-e locul străin şi rece?!Nu m-am regăsit încă?!”

&„– Evrika! Dați-mi un punct de sprijin şi voi urni

Pământul din loc”, asta e, îmi lipsește un punct de spri-jin, sau, mai terestru, poantilist, o virgulă care salveazăiubirea, dați-mi o virgulă, un regat cât o viață pentru ovirgulă „Nu te iubesc!” „Ba nuu!” „Nuu, te iubesc!”

&De peste cincisprezece ani are o conversație cu un

El din străinătatea depărtării. Acum s-a mutat pe Skype,știe că e cârpăceală din goluri, ca paliativ la singurăta-

tea în doi a lui, știa asta chiar din urmă cu cincisprezeceani, dar îi trecuseră visele de Cosânzeană, nu-și maibate acum capul să-și contabilizeze prostia și lașitatea.A constatat, în timp, că nu înțelege de fel bărbații, de cenu o iubesc cei pe care își lipește ea iubirea abțibild șie mereu invers.

Nu poate fi pesemne nimic dincolo de exercițiile eide erotomanie. Te fixezi asupra cuiva care ți-e drag, in-diferent de cum îți răspunde el, îi ceri doar să te lasesă-l iubești în felul tău, şi-ți imaginezi o lume întreagăde gesturi şi vorbe de dragoste şi alint.

Asta pentru că Eros e fiul Peniei şi al lui Poros, alsărăciei şi al belşugului, al pierderii şi al posesiunii, cadupă trecerea bucuriei să rămâi cu nostalgia și s-o ieimereu de la capăt, sperând nimic, doar speranța...

Îi place jocul ăsta, continuă așa, e palpitant, luptăsă-i mențină interesul aprins, să nu rămână de fapt sin-gură, chiar dacă știe că virtualul Internetului e tot oformă de minciună, o „împielițare” particulară, maiparșivă, de imagerii carnivore. E masochism, nu?!

&El savura ciocolată neagră, cu lingurița, că se topise

de atâta căldură, ea i-a arătat ciocolata neagră „Heidi”pe care o cumpărase de dragul lui și bolul cu căpșunilemari de vară, căci știa că-i plac mult și când voise să-iarate florile de Sânziene și să-i spună de magia nopțiide Sânziene, el s-a oprit, s-a ridicat de la calculator, căsună cineva la ușă, „Pesemne poștașul. Ne vedemmâine!”

Tot încercase să se vindece de el, dar uite că iarplânge laș, de teamă să nu rămână ecranul gol, și ea animănui, mănâncă ciocolată și căpșuni, mănâncă șiplânge, într-o încrâncenare de bulimie, oare ce că-prioară murise pe timpul ei de secetă?! Și-a amintit doarpeste o săptămână, când a revenit în zorii unei zilereale, că atunci ar fi trebuit să fie noaptea luminoasă deSânziene.

&Dacă e adevărat, un alt clișeu teoretic pesemne, că

fiecare om îşi construieşte în jurul său, de-a lungul vieţii,zidurile unui „edificiu afectiv”, ca să se apere de răul dinjur, atunci ar fi îndreptățită să dea drumul mecanismuluiimaginativ de fabricație, doară acum se poartă prefabri-catele, nu mai e nimic pur ecologic.

Măsura în care un El există, chiar doar acolo peSkype, dă consistenţa acelui edificiu al ei. Nu-i trebuieo mână de oameni ca zid protector contra nevolnicieiagresive dimprejur, i-ar ajunge chiar numai unul.

Așa e penuria demografică a singurătății, limitată launu fără alt unu. Al doilea ar putea fi chiar „urâtul”, unsingur dușman, când „ți-e urât” cumplit cu tine însuți, unuriaș cât întreaga viață. E disperarea imaginației în sin-gurătate, că nu poate face nimic în serie, dincolo de ununicat pe generație, doar unul pe tura sa de serviciu.Astfel că îl iubești pe acela mai mult decât pe tine însuți,e condiția supraviețuirii tale, ești sclavul lui numai săexiste lângă tine, să te apere de nevolnicia din tine, săte simți puternic, frumos, deștept, invincibil.

&Breaking news:Paris: Autoritățile au interzis lacătele iubirii pe Podul

Artelor. De la un lacăt, două, nouă etc., prinse pe grila-jele metalice, s-au adunat tone de fier care au surpat

proză


un grilaj. Au promis în curând grilaj din plexiglas.Demonstranții, trecuți de prima tinerețe, pe Podul Arte-lor, cer să nu fie aruncate la fier vechi (oricât s-ar reciclapentru vârful de fier al săgeților lui Cupidon), ci, camoaștele unor trecute tinereți, să fie puse într-o vitrină(sub lacăt totuși – preventiv pentru vandalii roboți cuinimi de fier), într-un muzeu despre industria fierului, delăcătușerie sui generis, Muzeul lacătelor iubirii. Așa cuminscripțiile de pe pereții de la Verona, de sub balconulJulietei, ar trebui salvate, cu tencuială cu tot, într-unmuzeu al inscripțiilor rupestre, al istoriei palimpsestuluipe tema modei jurămintelor de iubire.

Click news: La capătul Podului, într-un scaun cu rotile, un

cerșetor își cere înapoi lacătul pentru care-și pierdusetinerețea. O iubire prostească, plătită cu prețulsingurătății.

În față la Hôtel-de-Ville, în una din nișele unei clădiri,pe un rest de plapumă, un homeless tânăr își întindemădularele peste bordura înaltă, unde tronau și niștesticle goale, se-ntoarce apoi pe partea cealaltă, bolbo-rosind ceva, pe mutră cu un satisfăcut dispreț față degrija zilei de mâine.

Pe Facebook se postează un flash cioranian: „Eccehomo” un homeless cu haine în croială de lux, Armaniponosite, căutând în containere, cu mâini fine, ca depianist, cu o privirea pierdută, dincolo de cei din jur, darvie, mustind de expresivitate, întru tandrețe...

Povestea lui?! O deziluzie din dragoste, acrediteazăavalanșa de comentarii, o pasiune dovedită prosteascăpentru cine n-a meritat, l-a părăsit ori poate a murit...Un Ariosto, din Orlando furioso, se crispează: „dragos-tea fără nădejde e vis deşert şi glumă proastă”.

&În același timp, pe fațada Teatrului de Operetă, se

proiectează un postcard ilustrat: „Nunta de aur în Pala-tul de chirpici” – doi bătrâni fericiţi, în decor rustic, ea,împărăteşte, pe un scaun de lemn vechi, cu spătarscul ptat, el în spate, ocrotitor, imperial, sprijinit în bas-ton, cuprinzându-i cu o mână umerii, ca un gentlemancuceritor, zâmbitori amândoi... Cine a spus că o căsni-cie omoară iubirea? Că iubirea e scurtă, ca un fulger,ca o stea căzătoare, „azi o vedem și nu e”? Parcă totea, conspectând comentariile filosofarde internautiste:„Închipuiți-vă pe Romeo și Julieta căsătoriți! Ar fi trebuitatunci inventat balconul de la Verona!”. Dar „Nunta deaur în Palatul de chirpici” n-am inventat-o eu, dragulmeu, ci Dumnezeu, înainte de a ciopârți androginul înAdam și Eva.

Doar bătrânii ating nunțile de aur și de diamant, bi-juteriile de lumină ale zeilor, când doar ei regăsesc ges-tul adolescentin, tandru de la început, în mersul alături,ținându-se continuu de mână.

&Un pescar aruncă undiţa, prinde un păstrăv auriu cu

picăţele roşii pe spate, îl sărută tandru şi-i dă drumul în-apoi în apă – în apa de munte, de la înălțimile undeatingi cerul cu mâna.

Eliberarea de moarte, detenție, vinovăție, dragosteposesivă. Libertatea iubirii și fericirii.

&Dincolo de egoismul singurătății, ar fi trebuit să plec

de la un motto al iubirii comunității, contra prostiei gu-vernamentale:

Dar ar fi deja subiect de altă poveste, pe un tărâmpolitic în cădere liberă, care întrece puterea imaginației:

„Nu pot ei fura cât putem noi iubi!” – o pancartăuriașă de la demonstraţiile din Piaţa Victoriei, februarie2017.

proză


Văduva atinsese vârsta coaptă a tinereții înclinatăspre coborâre fără a ceda nimic din ceea ce adunasepână acum: culoare, suplețe, rotunjimi controlate, ținutădreaptă, distinctă, și acea de nepătruns taină pe carechipul femeii trecute prin țesătura vieții pare să o pă-zească cu strășnicie.

Absorbea involuntar privirile celor din jur, care o is-codeau, o măsurau și o cântăreau până la limita dorințeisau a invidiei, a provocării sau a păgânismului.Veșmintele cernite de o simplitate întâmplătoare nu ate-nuau, ci sporeau impresia. Suferința sufletească a mo-mentului îi umbrea dinspre năuntru obrajii, forțândofilirea și ridarea nemachiată.

Lângă ea, la căpătâiul defunctului, stătea cu privireapierdută, fără orizont, fiica – cu alură studențească, deprospețime primăvăratică, a cărei ființă părea că nuînțelege nimic, că nu acceptă nimic, uitase să-și șteargălacrimile sau măcar să le oprească. Ai fi zis că încearcăsă transmită lumii și Cerului protestul ei neputincios șizadarnic, pentru că tatăl ei nu era la vârsta morții, ci avieții și viitorului. Avea nevoie de el, pentru ca împreunăsă-și gândească și să-și orânduiască destinul în pragulcăruia se afla. Preotul își făcea datoria. Pentru ea nuexista sau îl simțea ca pe un complice la drama oficiată.

Stăteau amândouă, cu umerii lipiți, în mijlocul unormormane de coroane de flori, naturale și artificiale, careacopereau sicriul, pereții laterali, stive pe pardoseala bi-sericii, unele ținute în mâini de cei care le aduseseră,pentru că nu mai era loc să le depună. Era imagineaunei grădini gospodărești de flori, în care se îndesauculorile cele mai felurite, intenționând parcă să sfidezetristețea și stridența neavenită a negrului care le învă-luia pe cele două femei. Defunctul fusese o personali-tate a zonei, profesor și director de școală, o valoareintelectuală respectată și nu ușor de înlocuit.

Plecase în plină activitate și pe neașteptate, ceea celămurea mulțimea lumii adunate și a coroanelor derecunoștință. Inutilitatea lor nu stătea nimeni să o ju-dece. Vor fi încărcate într-un camion și vor umple cu elecimitirul, fără ca cineva să citească același banal mesajscris caligrafic de florăreasă: Cu veșnică amintire.

Veșnicia ținând nici până la ofilirea ultimei garoafe.Slujba se termină. Înainte de a fi ridicat sicriul, con-

form protocolului modern – care pătrunsese, ca toateifosele, până și în satele arhaice – urma prezentareacondoleanțelor rudelor apropiate, adică celor douădoamne, soție și fiică. Ce semnificație are cuvântul însine, e greu de presupus că măcar unu la sută dinparticipanți ar cunoaște-o, dar toți știau că în loc deDumnezeu să-l ierte sau Dumnezeu să-l odihnească,după un străvechi rit public românesc-ortodox, se zicescurt condoleanțe! Pronunțarea trebuia făcută cu mo-delarea vocii spre regret și împărtășirea durerii familiei,altfel decât atunci când i-ar ura la mulți ani sau bunăziua! În gura țăranilor suna chinuit, iar a urbanilor, fari-seic, oportunist.

În asemenea împrejurări nu se așteaptă nimeni lasinceritate, fiecare se bucură că nu e el în locul mortului,ba chiar cu reală convingere că lui nu i se va întâmplaori că va fi cândva foarte îndepărtat. Iar până atuncipoate se mai schimbă câte ceva. Vorbele, gândurile ex-primate sau nu, simțămintele formal-aparente sau sin-cere nu lasă urme, zboară și se uită, dar recenteleprotocoale instituite ad-hoc, prin noile forme de educațiecetățenească, prin publicitatea TV și IT, trebuiau însoțitenu neapărat de strângerea de mână, cât mai cu seamăde îmbrățișări. Numai îmbrățișarea piept la piept – cuenergia cuvenită intensității sentimentului de regret vada greutate cuvântului globalist și unificatorcondoleanțe!

Dar ceea ce era mai greu și imprevizibil pentru celedouă doamne, necunoscătoare ale protocoalelor ma-nierist-grobiene cu extindere la plebei, era sărutarea peamândoi obrajii, cu buzele umezite cu limba, departede orice simulare. Toți participanții credeau în dreptullor de-a le săruta pe văduva și pe fiica regretatului ră-posat, odată cu primirea colacului și a colivei. Ceva îngenul nunților: fără excepție, nuntașii sărută mireasacând îi bagă plicul în decolteu. Parcă acolo mai merge.E pe bani și pe urarea Casă de piatră! Are sens și per-spectivă.

După primul lot de vreo douăzeci de perechi de

Romulus Lal

CONDOLEANŢE

proză


îmbrățișători și pupători la care rezistaseră cu mari efor-turi de a-și păzi gura pe care o vizau unii bărbați ce pre-tindeau că fuseseră prieteni mai apropiați cu defunctul,pe care probabil că nici nu-l cunoscuseră, mama și fiicasimțeau pe pielea lor starea de victime. Nu-și puteauabandona însă rolul. O vagă amețeală le amenința, vă-zând coada ce se formase până în stradă, la care seadăugau alții și alții. Se terminaseră și colacii, și lumâ-nările, de care nu mai era nimeni interesat, pentru căoricum urma pomană cu mesele încărcate, dar lacondoleanțe părea a nu vrea nimeni să renunțe. Îiîndreptățeau coroanele pe care le aduseseră și careerau cu sutele.

După alte două-trei duzini de îmbrățișări și sărutări,

victimele abia se mai țineau pe picioare. Obrajii seînroșiseră în prima etapă, apoi se chirciseră în a douași deveniseră nesimțitori și palizi ca marmura în urmă-toarele. Preotul le ghicea stânjeneala și sfârșeala, el re-zista spectacolului pentru că era începător, dar nici nuputea interveni, nu-i îngăduiau canoanele.

În biserică ajunsese zvonul că se apropie un autocarcu ștabi de la județ, care avuseseră ședință și întârzia-seră la slujbă. Bine că vor apuca să aducă familieicondoleanțe înainte de înhumare! Fiicei i se aprinseseo luminiță în creier:

− Să leșinăm, mamă!Și se prăbușesc îmbrățișate pe laviță.

V. Molodeanu

SPUZA DIN SUFLET

După întâmplarea nenorocită din anul 1944, care îndouă zile i-a albit capul şi de care încerca să nu-şi maiamintească, Ghiţă Fluieraş îşi promisese să ocoleascăIaşul sau, de s-ar fi putut, să nu-l mai vadă nicicând.Avea să constate însă că în viaţă apar în situaţii cândorice hotărâre anterioară îşi probează vremelnicia. In-vitaţia nepotului său la nuntă anula tot ce depindea strictde el. Ar fi putut refuza, s-ar fi putut fofila, sub un motivsau altul. Poate că, obişnuit cu asprimile, nepotul l-ar fiînţeles şi l-ar fi iertat. Studenţia grea, trăind de azi pemâine, cu ce dădea Dumnezeu, căci părinţii, foşti frun-taşi ai oraşului în care trăiau, nu-l puteau ajuta, îl învă-ţase să ia lucrurile cum sunt, fără dramatizări.Deposedaţi de ceea ce reuşiseră să agonisească într-oviaţă de trudă, părinţii înşelau şi ei zilele. Banii câştigaţile ajungeau pentru mâncare pe sponci, iar de locuit lo-cuiau cu chirie în fostul lor grajd, amenajat de ei înşişipentru a putea fi locuit, cu bucuria amară de a nu se fidespărţit de gospodăria cu nu multă vreme în urmă alor. Nepotul terminase facultatea de matematică, cu re-zultate remarcabile, pe baza cărora fusese oprit la ca-tedră. Curând avea să se constate însă că facultateafăcuse o greşeală de neacceptat: originea socială ne-sănătoasă era incompatibilă cu predarea matematicii înînvăţământul superior. I se oferi un nou loc de muncă

undeva în regiunea Iaşi şi i se atrase atenţia că prezen-tarea la noul post nu e obligatorie, dar că statul îşi fă-cuse datoria şi o altă ofertă nu va fi. Singura lumină eraacum pentru el Idila, fostă colegă de facultate, şi eaoprită la catedră, şi ea cu contractul de muncă desfăcutpe acelaşi motiv; fiică a unei familii de preot, refugiat dinBasarabia la ultimatumul din 1941 şi care refuza să se„repatrieze“, avea origine socială nesănătoasă. Amân-doi, profesori fără catedră, erau hotărâţi să se ia latrântă cu viaţa. În această luptă fiecare avea nevoie desprijin şi găsiră potrivit să-şi fie sprijin unul celuilalt.

Putea Ghiţă să nu le fie alături în acest moment? Înanii din urmă el însuşi fusese încercat de soartă. Se în-scrisese în partid când nu mai reuşise să facă faţă pre-siunii activiştilor, iar la adunarea de partid cu un singurpunct la ordinea de zi, excluderea unor colegi de can-celarie, cărora li se descoperise originea socială nesă-nătoasă, a considerat că excluderea ar fi o greşeală;erau singurii profesori calificaţi din şcoală şi, pe deasu-pra, cu o activitate foarte bună şi rezultate remarcabile.Prin intervenţia lui situaţia devenea primejdioasă în or-ganizaţia de partid din comună, putându-se crea impre-sia că atitudinea partidului e şovăielnică, aşa că înaceeaşi şedinţă fu şi el exclus. Ar fi avut sau ar fi pututdeci invoca motive să nu vină la nuntă, să nu fie la Iaşi,

proză


dar nu şi-ar fi iertat-o. Iar odată ajuns la Iaşi…Tocmai făcuse cuvenita vizită soţiei fratelui său şi co-

piilor acestuia, rămas pentru totdeauna în glia Basara-biei, într-un loc necunoscut, în timpul retragerii armateiromâne din acelaşi fatidic an şi întâlnirea îl răscolise maimult decât se aşteptase. Se îndrepta agale spre gazdăşi mintea i se învârtea ca o placă de gramofon stricată,repetând la nesfârşit o mie nouă sute patruzeci şi patru.Încerca să se desprindă căutând cu ochii ceva care să-iatragă atenţia, dar peisajul Iaşului era acelaşi ca în anulacela. Lipsea doar molozul. Mersul lui somnambulic afost oprit deodată de un bărbat care i se postase în faţă.

– Să trăiţi, dom’ locotenent! Sau preferaţi să vă zictovarăşe?

Ghiţă se iută nedumerit la bărbatul din faţa lui şi în-cerca să se dezmeticească.

– Nu mă mai cunoaşteţi, aşa-i?– Drept să spun, nu prea.– Păi nu a trecut prea mult timp de când ne-am cu-

noscut. Să fie vreo zece ani?– Trebuie să înţeleg că am fost camarazi pe front?– Un fel de camarazi, că eram militari, numai că

dumneavoastră eraţi şeful.Mintea lui Ghiţă schimbă îmbrăcămintea civilă a băr-

batului din faţa sa cu uniforma militară şi atunci îi apărunu numai soldatul Gore Botea, ci şi nemărginirea câm-pului de instrucţie de la Valea Rea, care îi readuse înminte anul nefast 1944.

După ce Tribunalul Militar de la Iaşi i-a comutat pe-deapsa cu moartea, înlocuită cu sarcina instruirii unuidetaşament de dezertori şi fugari, pentru asigurarea os-taşilor de care frontul avea nevoi din ce în ce mai mari,a fost trimis la Valea Rea, o localitate din apropiereaVa sluiului al cărei nume e plin de sugestii. Condiţiile deviaţă erau dintre cele mai proaste, ca pentru condam-naţi, cărora însă li se mai oferea o şansă. Instruirea vii-torilor luptători se făcea pe un câmp deschis, pârjolit;copaci nu existau şi iarba dealurilor fusese arsă completde arşiţa verii, căreia nimic nu-i rezista. Dincolo de căl-dura ucigătoare, zilnic aveau de înfruntat atacurile avia-ţiei inamice, care îi luau, cum ziceau militarii, ca dinoală, neexistând nicio posibilitate de a se ascunde. Sin-gura soluţie era ghemuirea cu faţa între palme, măcarsă nu vadă ei, dacă nu se putea să nu fie văzuţi, şiDumnezeu cu mila.

– Rog să fiu iertat. Acum v-am recunoscut, soldatulGore Botea, care a refuzat să se prezinte la încorpo-rare.

– Eu sunt. Şi v-am spus atunci că războiul nu m-aatras ca idee. Iar evoluţia războiului a probat că gândi-sem corect. Nu a rezolvat ceea ce se credea că va re-zolva. Spre bucuria mea, am scăpat şi de la Valea Rea.După armistiţiu, la puţină vreme după ce în locul dum-neavoastră a venit altcineva, am scăpat de tot. Toţi deacolo ne-am împrăştiat care încotro, aşa că am scăpatşi de frontul de vest. Dumneavoastră v-aţi întors la ca-tedră? Cu ce ocazie pe la Iaşi?

– Cunoaşteţi Iaşul? E pe undeva, prin apropierevreun loc unde m-aş putea aşeza?

– Cum să nu cunosc Iaşul? E oraşul meu. Aici amstat şi când mă ascundeam de armată. Îl cunosc maibine decât mă cunosc pe mine. Locul căutat e maiaproape decât credeţi. Cumva nu vă simţiţi bine?

– Am să risc un răspuns. Cine se mai simte bine azi?Poate cei care nu se simt.

– Chiar aţi riscat cu răspunsul, dar, fiţi liniştit, vă îm-părtăşesc opinia. Iar acum aştept răspunsul la întrebă-rile de mai înainte, numai dacă nu vă supără insistenţamea.

– M-am întors la catedră. Nu mi s-a găsit post de în-văţător decât în locuri unde nu mă puteam duce, aşacă am acceptat post de profesor suplinitor în satul meu.E o situaţie cu dus-întors. Sunt la catedră în satul meuceea ce e bine, dar sunt suplinitor, aşa că pot fi oricândeliberat din funcţie. Parcă aşa se spune. Toate suntbune cât timp nu fluier în biserică. Şi ei ştiu bine asta.Ce caut la Iaşi? Să împart disconfortul cu bucuria. Dis-confortul retrăirii unor momente neplăcute, despre caretoţi ostaşii de la Valea Rea ştiau, şi bucuria de a parti-cipa la nunta unui nepot, profesor de matematică aiciîn Iaşi.

– Poate îl cunosc?– Nu cred. E profesor fără catedră, după ce el şi vii-

toarea lui soţie au fost invitaţi afară de la universitate.– Dacă sunt de la matematică înseamnă că-i ştiu.

Adică am auzit de povestea lor. E vorba despre Holca?– Despre ei este vorba.– Tristă poveste. Dar viaţa le va rezolva pe toate.

Cum s-a vindecat şi rana dumneavoastră.– S-a vindecat… Cum să se vindece când eu şi

acum umblu bezmetic prin Iaşi? S-a vindecat…– Domnule profesor, daţi-mi voie să vă zic aşa, s-a

vindecat e un fel de a spune. Spuza s-a aşezat pestecărbuni şi focul pare a se fi stins. Dar fără spuza astace ne-am face? O ştim că e acolo şi ne ferim să luămcărbunii cu mâna goală. Ştim că ne-am frige. Nu vomuita nicicând focul, dar spuza ne ocroteşte şi pe noi şiocroteşte şi jarul, care, altfel, de mult s-ar fi stins. Şiacum, cu permisiunea dumneavoastră, v-ar supăradacă am da uşor deoparte spuza? Ştiu că aţi fost con-damnat. Cum a ajuns un ofiţer în situaţia asta?

Încercarea de a-i scotoci prin trecut îl deranja, chiardacă era ceva obişnuit, căci la şcoală i se cerea mereu,sub un motiv sau altul, să-şi facă autobiografia. Şi defiecare dată i se cereau din nou explicaţii şi explicaţii laexplicaţii despre ceea ce el credea că scrisese foarteclar. Dar remarca din urmă a fostului soldat îl puneaîntr-o situaţie pe care nu o mai avusese.

– Mă întoarceţi la tribunalul militar. Eu sunt de for-maţie învăţător şi doar întâmplător, sub presiunea unorfactori străini de mine, am fost şi ofiţer. Nu ofiţer de-ade-văratelea, ci şi ofiţer. Aşa cum am explicat şi în faţacompletului de judecată, învăţătorul a fost mai tare caofiţerul şi a avut câştig de cauză într-o treabă care apa-

proză


rent îl privea doar pe ofiţer.– Cum adică?– Alte explicaţii. Pe scurt, lucrurile au stat aşa. În-

conjuraţi de ruşi, din toate părţile, am adunat plutonul,într-un moment de linişte, şi ne-am analizat şansele descăpare, în grup sau individual. Am convenit că în grupaveam doar şansa de a ne preda, ceea ce eu refuzam,sau de a fi ucişi. Nu cunoşteam adâncimea frontului ru-sesc dintre noi şi ai noştri, dar cunoşteam foarte bineterenul pe distanţe apreciabile, aşa că am hotărât să necăutăm norocul fiecare în parte, cu mult mai mari şansede strecurare printre ruşi. Am stabilit punctul de întâlnireîntr-o zonă pe care o consideram dincolo de ruşi şi lalăsarea întunericului ofiţerul a dat ordinul impus de în-văţător: „Scapă cine poate. Executarea!”. Dar acestordin nu e prevăzut în niciunul dintre regulamentele mi-litare. Cu mila lui Dumnezeu, însă, la punctul de întâl-nire am ajuns toţi.

– Şi atunci pentru ce aţi fost condamnat?– Simplu: încălcarea regulamentului miliar. Unul din-

tre soldaţii din pluton s-a lăudat ce comandant grozavau ei, lauda a ajuns la urechile comandanţilor, care auapreciat rezultatul, dar au condamnat comportamentulofiţerului; părăsirea locului de pe front fără aprobareasuperiorilor şi folosirea unui ordin interzis de regulamen-tele militare.

– Ce vi s-a sugerat?– Stimate domn, tribunalul nu dă sugestii. Constată

şi sancţionează. A constatat comportarea mea care do-vedea iresponsabilitate prin abandonarea plutonului însituaţia dată.

– Bine, dar laşitate ar fi fost să staţi cu mâinile încru-cişate şi să aşteptaţi să fiţi luaţi prizonieri, în condiţiiledate lupta neavând nicio şansă de izbândă.

– Vedeţi? Nu sunteţi militar, cum nu sunt nici eu şiprobabil nici nu am fost. Un militar este judecat după re-gulamentele militare, indiferent de rezultate. Aţi auzitvreodată ca un mare comandant să fie condamnat pen-tru pierderea unei bătălii? S-a avut în vedere doar dacăau fost sau nu respectate regulamentele militare. Celmult i s-a luat comanda, dar i s-a dat tot o funcţie de co-mandă. Şi cazuri au fost destule, încheie Ghiţă, dânddin mână a lehamite.

Gore Botea, care păruse a fi stăpânul discuţiei, numai avea replică. Nu mai îndrăznea să scormoneascăprin spuză, temându-se că fostul comandat ar putea ri-posta şi s-ar putea trezi amândoi cu mâna în foc. Spresurprinderea lui, discuţia a fost redeschisă de Ghiţă.

– Uite că s-a făcut târziu şi mă tem că ar trebui săne luăm rămas bun. Dar sunt convins că nu o vom facepână nu-mi spuneţi şi câte ceva despre dumneavoas-tră. Nu de înainte, căci bănuiesc să nu facă plăcere, cide după.

– Înainte, ştiţi, stătusem ascuns. Asta era ocupaţiamea. Acum muncesc, într-un sector care îmi place, pen-tru care mă consider pregătit.

– E secret!

– Deloc. Prin munca mea sunt la dispoziţia tuturorcelor interesaţi de buna lor pregătire şi de buna rându-ială a lucrurilor în ţara asta.

– Păi cam asta fac şi eu.– Este foarte adevărat. Dumneavoastră îi învăţaţi să

deprindă taina cărţilor, eu fac parte din rândul celor carele pun cărţi la dispoziţie, cultivându-le interesul pentruaceste taine. Ne ajutăm unul pe celălalt. Lucrez la Bi-blioteca Eminescu, de aici din Iaşi.

– Asta-i grozav. Ne completăm. Mai înainte am riscatun răspuns, acum risc o întrebare. Noi nu le putem daelevilor orice informaţie şi din cauza asta suntem obli-gaţi uneori să facem slalom printre alte informaţii; dum-neavoastră puneţi la dispoziţia cititorilor orice carte, sautot după regulamente?

– Ştiţi bine că fără regulamente nu se poate.– Cât ajută, cât încurcă? La modul concret, ce spun

regulamentele dumneavoastră despre autorii interzişi şicărţile lor?

– Noi ne ocupăm doar de cărţi şi alte documentescrise. De autori se ocupă alţii.

– Fentă. La autori se ajunge totdeauna pe baza do-cumentelor. Vreau să ştiu ceva despre Octavian Goga,citesc ce a scris el sau ce s-a scris despre el. Greşesc?

– Deloc. Biblioteca noastră se deosebeşte de biblio-tecile obişnuite, unde se găsesc doar cărţile cu aviz fa-vorabil pentru libera circulaţie. La noi, ca şi în altebiblioteci mari din ţară, se găsesc şi cărţi care au fostretrase din circulaţie după reforma culturală.

– Speram să fie aşa. Întrebarea e dacă aceste cărţipot fi şi citite.

– Asta e o problemă. Cărţile se află la un serviciuspecial şi pot fi citite doar de cei care au permis spe-cial.

– Cum adică?– Permisul special se obţine pe baza unui aviz de la

o persoană împuternicită prin regulamente.– Pe acesta cine îl împuterniceşte?– Din păcate regulamentele noastre sunt mai puţin

clare decât regulamentele militare. Acolo se precizeazăcine poate judeca, la noi nu. Dar cred că ar fi mai simplusă-mi faceţi o vizită la bibliotecă. Veţi avea în mânăorice carte din depozitele noastre, deloc de neluat înseamă.

– Chiar?– Chiar. Mai mult. Vă putem ajuta să citiţi cartea do-

rită chiar dacă noi nu o avem. O aducem de la altă bi-bliotecă din ţară. Dacă e vorba despre străinătate,trebuie să ne limităm la ţările socialiste.

Ghiţă făcea nişte gesturi cu mâinile, părând a puneîn cumpănă ceva.

– Nu credeţi, reluă Gore, dar vă garantez că e ade-vărat.

– Vă cred. Alta e problema. Eu aş putea, înţeleg căsunteţi o persoană căreia regulamentele îi permit să au-torizeze. Dar dacă nu m-aţi cunoaşte?

– Cum să vă răspund, ca să înţelegeţi?

proză


– Nu trebuie. Înţeleg, dar aici ne deosebim. Eu laclasă nu pot aplica lupta de clasă, copiii trebuie să fietrataţi la fel.

– Trebuie, dar sunt?– Din punctul de vedere al dascălului nu se poate

altfel. Ar fi o nedreptate, după orice principii ne-amghida. Hai să nu ne referim la Biblie, care zice că omula fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu,căci nu ne dă voie ideologia noastră, să nu ne referimnici la Rousseau, după care oamenii se nasc liberi, tezăîmpărtăşită astăzi din moment ce Rousseau este ree-ditat, dar însăşi constituţia noastră declară egalitateatuturor cetăţenilor ţării în faţa legii, indiferent de sex, na-ţionalitate, rasă, religie, grad de cultură. Mi-a scăpatceva?

– Dumneavoastră nu.– Împărţirea în săraci şi bogaţi nu poate opera în

şcoală, în deprinsul tainei cărţilor, cum frumos aţi spus,şi ar trebui să nu opereze nici după aceea, în privinţaaccesului la carte. Eu nu pot aplica proverbul părinţiimănâncă aguridă şi copiilor li se strepezesc dinţii. Ar în-semna să le vorbesc copiilor despre dreptate, ca apoiunora să le plasez în faţă tot felul de bariere şi stă-noage.

– Şi stănoage?– Da, şi stănoage. Bariere pentru blocarea evoluţiei

proprii şi stănoage pentru delimitarea de semeni sau

grupuri de semeni. Bariera o pot explica, prin nevoilede moment, dar stănoagele cu nici un chip. La ţară lefolosim pentru despărţirea animalelor, dar numai pânăcând reuşesc să se împace unele cu altele.

– Nu sunteţi cam prea aspru?– Nu eu, viaţa e. Iar misiunea mea e să-i pregătesc

pe copii pentru viaţă.– Vă asigur că nici eu nu fac altfel. Dacă aţi fi doar o

zi în locul meu, nu ştiu cum v-aţi descurca. Nu vă închi-puiţi slalomul meu printre regulamente ca să găsescportiţe şi să fac ceea dumneavoastră puteţi rezolva multmai simplu. Dumneavoastră vă raportaţi întâi la grup,apoi la individ, privit din punctul de vedere al grupului.La mine există doar individul, care vede în normele im-puse bibliotecii doar bariere, cu singurul rost de a-i îm-piedica dezvoltarea normală. Cititorii observăstănoagele, cum le spuneţi, dar reclamă barierele. Ştiubine că nu le-ar fi de vreun folos să moară şi capra ve-cinului.

Gândindu-se la condiţia caprei vecinului, ambii puf-niră în râs, ca în filmele chinezeşti, măcar că nimic nuera de râs; totul părea de râsul lumii, dar pentru ei şicâţi ca ei, care încercau, fiecare în felul său, să banda-jeze rănile, pentru a mai potoli din brutalitate, era un râsamar.

Suceava, septembrie 2018

proză


In memoriam Nicolae-Paul Mihail (Nicomah)

Copleşiţi de păcatele noastre, reale sau imaginare,precum şi de cele ale lumii în care ne zbatem ca peş-tele-n cârlig sau precum cioara în laţ, sătui de politicafăcută la televizor și să tot fim arătaţi cu degetul de ostrăinătate cu mult mai vicioasă decât noi, ne-am refu-giat pe dealul Istriţa, la Pietroasele, în apropierea Bu-zăului, la via măricică a cucernicului popă Ilie de laparohia Sfinții Trei Ierarhi, ca să aflăm mângâiere du-hovnicească și binecuvântare în acest cețos început demileniu.

Trei eram și noi, „Trei, Doamne, și toți trei”, ca înpoezia lui George Coșbuc: scriitorul Nicomah (venit dela Caracal, via Sinaia), fratele Gheorghe (recent întorsde la Bucureşti) şi eu (botezat de maestru cu apelativulconu’ Mihalache).

Îmbrăcat cu o cămaşă în carouri viu colorată scoasăpeste bluginşii săi ponosiţi, cucernicia sa veni repededin adâncul pădurii de șpalieri şi spălându-se pe mâinila cişmea, ca Pilat din Pont, strigă către preoteasă săaducă sub nucul din mijlocul curţii toate cele de tre-buinţă întru omenirea unor oaspeţi de vază, în frunte cumaestrul Nicomah (venit de la Caracal, via Sinaia).

– Săru’ mâna, prea cucernice!, m-am adresat preo-tului eu (botezat de maestru cu apelativul conu’ Mihala-che) în calitate de prieten al gazdei, dar noi nu pentruîndestulare trupească am venit, ci pentru una sufle-tească. Lumea s-a înrăit, amestecă binele cu răul denici nu mai ştii ce să crezi şi ce să nu crezi. Nevestelene tot ceartă că închinăm prea des cu sângele Domnu-lui, statul ne pune mereu alte şi alte taxe, iar filosofii dela televizor ne bat toată ziua la cap, cică beţia duce laalcoolism. Sau invers, că nici nu mai știu, în minte e unadevărat haloimăs! Să ne spui sfinția ta ce dracu’,Doamne iartă-mă!, să mai înţelegem...

– Dacă mai drăcui o dată, te pun să faci douăzecide mătănii, chiar aici, sub nuc. Nevestele vă vor binele,iar voi să vă luaţi după vorba care spune „de toatălumea să asculţi, numai din minţi să nu-ţi ieşi”.

– Iertați-l părinte, îl cam ia gura pe dinainte, ăsta ecusurul lui vorba lui nenea Iancu, am să-l pun să pos-

tească și-l trimit la spovedit, se amestecă fratele Gheor-ghe (recent întors de la Bucureşti).

– Trăiască libertatea cuvântului! Am să trec cu ve-derea, ce altceva pot să fac, nu poate păcătui câtă ier-tare îi pot da, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fiemai atent cu vorbele. Verba volant, impresia rămâne!

– Să nu amintim de aceste dureri înăbuşite, interveniîmpăciuitor maestrul Nicomah (venit de la Caracal, viaSinaia), că viaţa e scurtă şi paginile ei sunt puţine, săne obişnuim cu gândul că suntem muritori, supușigreșelilor de tot felul. Doar ne aflăm la vie, altfel spus lao biserică sui generis, unde se închină vinul și undeavem în față o frumoasă alegorie: via simbolizează loculunde ne rugăm, vinul e calea spre iniţiere, iar efectul luirăsplăteşte entuziasmul cu care întâmpinăm sfânta re-velaţie.

Apariția coanei preotese a întrerupt discuția și părin-tele s-a grăbit s-o ajute să aștearnă o frumoasă față demasă țesută în casă și să aducă fundurile de lemn pecare se află câţiva bolovani de brânză de oi puțin să-rată, urdă proaspătă, babic picant de Buzău, cârnați dePleșcoi afumați și uscați, pastramă de briceag, un blidcu legume proaspete din grădina proprie şi un castroncu o droaie de cepe de apă (soi vestit în zonă), numaibune de luat la pumni pe colţul mesei. Apoi, fără săpiardă vremea, a coborât în cramă și s-a întors cu unurcior de pământ smălţuit în care clincăia un vinişor deliturghie blând şi „molatic ca gândirea unui împărat-poet”, cum a zis Eminescu, dar în alt context.

– Să spunem rugăciunea, a cerut popa Ilie și ne-amridicat mintenaş pentru a rosti Tatăl Nostru şi a facesemnul crucii, pentru a da slavă Tatălui şi Fiului şi Sfân-tului Duh, mulţumindu-le pentru iubirea faţă de oameni.

– Bine ați venit în gospodăria noastră, poftiți degustați din darurile cu care ne-a binecuvântat bunulDumnezeu, a dat dezlegare de început părintele.

Nu ne-am lăsat rugați, soarele amiezii se ridicasedeasupra nucului și, cu simț de răspundere, am trecutla cinstirea mesei. După ce așternutul la stomacuri afost pus, cât de cât, ne-am grăbit să degustăm vinul,în ainte de a apuca să se încălzească. Recunoscându-limediat, eu (botezat de maestru cu apelativul conu’ Mi-

Mihai Sălcuţan

UN AUTOGRAF… PE CINSTE!

proză


halache), m-am grăbit să-l prezint comesenilor:– Părintele ne răsfață cu o Fetească Neagră,

un vin de zile mari, absolut impresionant, majestuos,generos, recreativ, care redeșteaptă în băutor aniitinereții, tăinuite aduceri-aminte și dulci suspine. E unvin neaoș românesc care a rezistat veacurilor, se beala temperatura mediului ambiant și vi-l recomand cutoată dragostea. Mulțumim pentru minunata alegere şionoarea pe care ne-o faceţi, prea cucernice!

– Sper să vă producă plăcere, v-a așteptat cu răb-dare în baricul de stejar în care l-am pus în urmă cucinci ani. În legătură cu originea autohtonă e bine să su-bliniem că un capitol important al istoriei plaiurilor stră-moşeşti este scris de vinurile sale, a continuat gazdastabilind subiectul discuției. Istorie începută în Traco-Dacia cu mult înainte de vestitul Burebista care, supăratpe războinicii săi, i-a pus să desfiinţeze, la un momentdat, bunătate de vii, lăsându-i cu gurile uscate şi cuochii în soare. Din fericire, marele rege a revenit foarterepede asupra acestei dureroase decizii, beneficiindastfel de recunoştinţa şi admiraţia neţărmurită a gene-raţiilor ulterioare. În povestea seculară a vinului ne în-tâlnim cu multe dintre valorile legendare ale poporuluinostru: eroismul, spiritul de jertfă al bunilor noştri con-săteni arhaici, mila faţă de duşmanul căzut, sentimentulde dragoste şi prietenie ce se naşte odată cu ridicareaunor cupe întru pecetluirea unor idealuri comune.

– Intenţia moralizatoare a legendelor bahice născuteatât dinainte cât şi după invazia romană împotriva „te-roriştilor” carpato-danubieni trebuie privită ca atare, acuvântat maestrul Nicomah (venit de la Caracal, via Si-naia). Asta nu înseamnă că băştinaşii noştri erau maidedaţi cu băutura, mai mult decât ceilalţi europeni, maiausteri, chipurile, şi mai croiţi din naştere pentru o viaţămonahală, cum sunt prezentaţi uneori de anumiţi cro-nicari obsecvioşi. Lista marilor băutori istorici e lungă şicuprinde tot felul de celebrităţi, ale căror nume e maibine să le trecem sub tăcere. Noi, românii, n-am băutniciodată hidromel din ţeasta inamicilor jertfiţi cu sângerece, şi nici nu ne-am înecat adversarii politici în ditamaibutoaie cu vin de buturugă. E drept că nici nu ne-amscăldat cleopatrele în piscine cu Falern sau cu vin dePraeneste, ceea ce explică într-un fel întârzierea primiriinoastre în Uniunea Europeană! Războinicii autohtoni,fie comaţi, fie tarabostes, mai trăgeau şi ei câte o duşcăînaintea bătăliilor, ca să fie mai vijelioşi în luptă şi săaibă mai mult curaj înainte de a se întâlni cu Zamolxe,în cazul când erau trimişi pe lumea ailaltă de vreun gla-dium roman sau în urma aruncării în suliţe de către pro-priii lor contemporani.

– Era o epocă periculoasă, plină de ameninţări ve-nite din toate punctele cardinale, în care se trăia pe apu-catele şi se murea într-o veselie, în floarea vârstei, apreluat firul discuției fratele Gheorghe (recent întors dela Bucureşti). Vremea unor eroi tineri şi neînfricaţi, maimult sau mai puţin anonimi, care nu-şi puteau afla sal-varea decât în rugăciuni înălţate către Atotputernicul şiîn speranţa într-o lume ideală, inspirată de cele maimulte ori de geniul roadelor viţei de vie şi de cel al live-zilor de pruni. Cu toată această stare de nesiguranţă,strămoșii noştri, nu erau nişte canibali sau nişte căp-căuni, cum ne descriu fără a obosi aşa-zişii prieteni,care au sfârşit prin a crede ei înşişi propriile lor denatu-

rări. E drept că s-a mai tras în ţeapă, după moda oto-mană, sau au mai fost scurtaţi de căpăţână niscaiva tră-dători, dar românii nu au crucificat pe nimeni şi nici n-auars pe rug zeci de mii de semeni, cum au făcut popoa-rele civilizate. Poporul nostru a fost totdeauna victimă,niciodată călău, ceea ce e valabil şi în zilele noastre.

Părintele Ilie a așteptat ca vorbitorul să termine și aluat iarăși calea pivniței pentru realimentarea prea cin-stitului vas, iar eu (botezat de maestru cu apelativulconu’ Mihalache) am considerat că atmosfera trebuieîntreținută:

– Vinul pe care îl bem în această onorată casă estesfinţit şi din cauza asta sporeşte puterea de înţelegerea oamenilor normali, stimulează capacitatea de a iubişi generozitatea. Vinul devine un îndemn la entuziastm,la detaşarea de viciile inerente naturii duale a omului:trup şi spirit; e o modalitate de a accede la zonele celemai înalte, strălucitoare şi abstracte ale gândirii. Înălţa-rea sufletească pe care ţi-o dă această minunată li-coare este una de necontestat şi, credeţi-mă, amsuficientă experiență în domeniu. Apoi, dacă Dumnezeui-a binecuvântat pe înaintași și nu i-a pedepsit pentruvenerarea vinului, înseamnă că şi noi putem să-l bemfără grijă. Vorba sloganului, urmează-ţi setea! Așadar,hai noroc şi sănătate!

Finalul alocuțiunii a fost marcat de apariția coaneipreotese care gâfâia sub greutatea unui uriaș platou cupui de casă aurii făcuți la ceaun pe pirostriile din curteși a unui castron plin cu cremă de mujdei, o inspiratăalegorie a usturoiului de Râmnicelu. Imediat a adus șio mămăligă aburindă ce a întregit fericit armonia miro-surilor care ne exalta apetitul.

– Vă rog să serviți cât bucatele sunt calde, ne-a în-demnat dumneaei și noi i-am răspuns în cor „săruꞌmâna” şi ne-am conformat, fără a aștepta o altăinvitație.

De această dată ulcica s-a golit mai repede și gazdaa luat calea navetei la beci. Era cât se poate de clar: cuajutorul vinului oferit de popa Ilie, noi nu făceam nimicaltceva decât să încercăm a dobândi iertarea pentru pă-catele noastre lumeşti!

– Nu care cumva să vi se facă sete de apă că nu vădau!, ne atenționă la întoarcere amfitrionul. La noi apae scumpă și are folosință la animale, la bucătărie, labaie și... cam atât! Aici, vinul stinge setea și datina esterespectată de toți, cu unele excepții şi mă refer la copiiși bolnavi.

Subiectul conversației părea a se potrivi ca omănușă de catifea maestrului Nicomah (venit de la Ca-racal, via Sinaia) care, mânuind pocalul cu dexteritate,a continuat expunerea cunoștințelor și ideilor sale vini-viticole:

– În vremuri de izbelişte, marea şansă a popoarelorasuprite a fost şi nectarul viţei de vie care te mai alinăşi te mai împacă pentru moment cu ostilitatea irefraga-bilă a lumii. Cei mai mulţi autohtoni, reţineţi, au ştiut săbea ei vinul, nu să se lase băuţi de acesta (Exceptis ex-cepiendis!). Cititorii în stele şi creatorii anonimi de istoriiapocrife au ştiut să explice fuziunea organică între daciiînarmaţi cu bâte şi pietroaie şi invadatorii romani îmbră-caţi în fier ca nişte godinuri, prin splendide alegorii ro-manţate, plasate în lumea de basm a viţei-de-vie.Chipurile de voievozi şi boieri pământeni, pârcălabi şi

proză


hatmani, plăieşi şi oșteni de strânsură, care veneau lachemarea domnitorului călărind pe deşelate cu strigătede luptă înfricoșătoare revărsate din piepturile dearamă, ne-au rămas zugrăvite, uneori, și ținând câte oploscă în mână.

– Dacă mă întrebați pe mine, am încercat eu (bote-zat de maestru cu apelativul conu’ Mihalache) să aducsubiectul în zilele noastre, viticultorul nostru, care ştietotul despre vie şi vin, mult mai mult decât cred cei carese chinuiesc să ne bage pe gât propriile lor prejudecăţişi erezii oenologice, nu stă nici el cu mâinile-n sân şi nepune pe masă adevărata doftorie a trupului și a sufletu-lui, într-o mulțime de variante, pe gustul fiecăruia. Multedin aceste leacuri sunt cumpărate pe mai nimic de stră-ini, în forma vrac, pe câţiva firfirici cu care truditorul lo-cului să-şi cumpere tutun şi să-şi ducă bătrânii la doctor,le îmbuteliază apoi pe meridianele lor şi le vând sub eti-chete scrise în alte limbi, la preţuri de pomină! Ce-idrept e drept, ne-o facem și cu mâna noastră! Intere-sându-mă, la un moment dat, de ce nu se mai găseşteRară Neagră, spre exemplu, mi s-a spus că ai noştri aupreferat s-o înlocuiască cu soiuri străine, de care e plinălumea toată. Altădată, privind visător prin transparenţaunei Galbene de Odobești, m-a pus necuratul să-ntrebcum aş putea să duc şi eu la familie, de sărbători,măcar o damigeană din transcendentala licoare, ca săne mai întremăm şi noi după prelungita cură de ciorbăde ştevie. Aş, au zis responsabilii, producţia e mică,abia ajunge pentru onorabilităţile judeţului, şi în cazulcă mai rămâne un te miri ce acolo, se trimite la Jidveica să-l cupajeze până îşi pierde identitatea. Tristă situa-ţie! Cu ingineria asta financiar-viticolă, parcă văd căpeste doi-trei ani facem şampanie din zaibăr şi whiskydin duduleană sau moşmoane!

Coana preoteasă, care tocmai pusese pe masă ominunăție de cozonac cu nucă, plăcinte calde cu brânzăproaspătă de vaci amestecată cu stafide şi o troacă cumieji de migdale culese din arborii plantați în acele lo-curi de multe decenii, s-a uitat la noi cu subînțeles și s-a adresat pe ton mustrător:

– Observ că discutați despre lucruri frumoase,ideale, înălţătoare chiar, dar nu pomeniți nimic desprefemeie, care e inspiratoarea tuturor acestor nobile por-niri. Nu cumva există cam mult misoginism în atitudineaasta?

– Nu, dragă, nici vorbă, s-a grăbit să-i răspundă preacucernicia sa, cum să uităm noi de femeie, care alăturide vin este cea mai inspirată și desăvârșită creație a luiDumnezeu? De la nevasta lui Noe, care este prezentatăîn cartea sfântă ca un simbol al frumuseţii pământeşti,ca păstrătoare a tainei viţei de vie, ca îngrijitoare devo-tată a acesteia și până la crâșmărița din Buzău contem-porană le prețuim pe toate. Numai că nu i-a venit rândulla discuție!

– Coana preoteasă are perfectă dreptate, am săriteu (botezat de maestru cu apelativul conu’ Mihalache)este momentul să remarcăm prezența femeilor, semni-ficativă și exponențială, în universul vinului conceput,până nu demult, doar pentru bărbați. În antichitate vinulera interzis femeilor, consumul fiind un delict grav ceera pedepsit cu severitate, pe motiv că „dăunează gravcastității”. Prejudecățile s-au prăbușit definitiv, putemvorbi de o recunoaștere a egalității dintre sexe și în

această materie. Competențele profesionale de netă-găduit, calitățile în exercitarea funcțiilor de conducere,originalitatea înnăscută, ascuțimea simțurilor, au făcutca femeile să pătrundă peste tot și la toate nivelurile înviniviticultură, întâlnindu-le ca tehnologi, ingineri,experți, somelieri, în funcții înalte la nivelul companiilor.În anii 80 ai secolului XX, în Franța, a apărut primul ghiddespre vin și femei, „Elle et Bacchus” (Ele și Bacchus)alcătuit de Isabelle Foret, iar în 1985 a fost înființat „Or-dinul doamnelor vinului și al mesei”. Ființe rafinate, atâtfemeia cât și vinul, ne conduc în sferele cele mai înalteale plăcerii – iubire, euforie, filosofare – sau în cele alepăcatului, ale decăderii.

– Să nu uităm Divinitatea care se exprimă deseoriprin taine și pentru iniţiaţi, a opinat filosofic frateleGhe orghe (recent întors de la Bucureşti), vinurile sunto permanentă împărtăşanie datorită căreia elanurile şisperanţele noastre pot căpăta adânci şi înalte înţelesuri.Vinul părintelui Ilie arată în bună măsură cum omulpoate urca treptele cunoaşterii și înțelege multe din mis-terele propriei sale existenţe.

Maestrul Nicomah (venit de la Caracal, via Sinaia),a simțit că dezbaterea a atins punctul culminat și nu aratat ocazia de a ne atenționa:

– Nu veți înţelege niciodată minunata mitologie a vi-nului, dacă o veți parcurge cu un ochi rece, sceptic saumoralizator. Fără îndoială, e bine să ştim cât mai multedespre nenumăratele avataruri şi ipostaze prin caretrece acest magic elixir, comparabil cu nectarul sau am-brozia zeilor, în egală măsură lăudat sau hulit de închi-nătorii lui din toate timpurile istorice sau chiar dinvremurile mult mai îndepărtate, ascunse azi în legendesau poate uitate pentru totdeauna. Dar, o simplă cu-noaştere practică, oricât de ştiinţifică, ar fi incompletădacă am eluda valoarea iniţiatică a vinului, forţa euforicăa acestuia, capacitatea sa de a deschide şi alte per-spective, dincolo de cele ale logicii, spre orizontul virtualal visului, al inspiraţiei, al elanurilor lirice, virtuţi imposibilde conceput altfel decât ca un dar al zeilor ascunşi înplantele pământene.

Momentul retragerii noastre sosise și gazda s-aapropiat de oaspetele de onoare:

– Maestre Nicomah, înainte de a vă da binecuvân-tarea dinaintea plecării și a chema îngerul păzitor pentrudrum bun, vreau să vă adresez o rugăminte. Printre căr-ţile din biblioteca mea păstrez din anii tinereții o cartede-a dumneavoastră, Potirul Sfântului Pancrațiu. Pentruun autograf aduc o cană proaspătă cu vin, același dincare am băut azi. Nu va fi precum cel din parabola cuminunea vinului bun, întâmplată la Nunta din Cana Ga-lileii și povestită în Evanghelia lui Ioan, pentru simplulmotiv că altul superior nu am și, la drept vorbind, nicinu-mi trebuie!

Cartea a fost adusă și, până să se întoarcă preotuldin cramă, Nicomah (venit de la Caracal, via Sinaia), ascris pentru beneficiar şi istorie: „Carismaticului părinteIlie, împreună cu care am deslușit perspectivele cu-noaşterii iniţiatice prin intermediul vinului, minunile cris-tice de la Cana Galileei, cele petrecute la Cina cea detaină şi, nu în ultimul rând, taina Sfintei Împărtăşanii cusângele Domnului. Cu smerenie, Nicolae-Paul Mihail”.

proză


Înserarea cobora lin dinspre colinele muntelui Ghițupeste satul cufundat, parcă, înainte de vreme, într-ostare neobișnuită de repaus. Ultimele reflexe roșieticeale apusului de soare scăldau într-o lumină rubinie dea-lurile împădurite ale căror vârfuri se profilau din ce în cemai estompat spre Poieniță, unde o geană de nor răzlețplutea nehotărât, în linia orizontului. Tălăngile aninatela gâtul vitelor venind agale spre casă se sting treptat,lăsând doar murmurul neobosit al undelor râului Vâlsansă dea glas împotrivirii pietrelor în albia din vale, înainteși după podul vechi de lemn ce îl traversa, cam pe lamijlocul satului. Nicio ființă nu tulbura pacea înserării,de parcă oamenii se înțeleseseră să isprăvească mairepede, în ziua aceasta, treburile casnice. Deodată,liniștea fu sfâșiată de bătăile rare de clopot din turla bi-sericii care își revărsau ecoul până la ultima gospodăriedin marginea satului. […]

Tomiță al Didii cobora fără grabă drumul de la bise-rică spre râu, folosindu-se de toiagul său încrustat fru-mos în timp ce păștea vitele, uitându-se cu atenție cândajungea în dreptul vreunei curți pentru a da binețe gaz-dei, deși știa prea bine că la ora aceea mai toți gospo-darii terminaseră treburile pe afară și lumea era adunatăîn jurul mesei.

Își făcu semnul crucii când ajunse în dreptul Troițeicu trei icoane.

În fața bisericii, a cărei intrare deschidea, neașteptat,imaginea singurei poienițe din culmea dealului, createparcă de Dumnezeu anume pentru înălțareaașezământului sacru, își aminti că nu mai intrase dedouă duminici în cimitir. Fusese plecat la stână, la Mol-doveanu, îl înlocuise pe Vasile Tița la turma de oi, nuștia ce treabă avusese omul, pentru o săptămână. Sâm-bătă dimineață, negreșit, când va urca la islaz, vaaprinde câte o lumânare la mormintele părinților săi, ho-tărî el, în timp ce se închina. […]

În dreptul cârciumii lui Culiță zări, prin ușa larg des-chisă din care răzbătea o lumină slabă de la două lămpianinate pe un perete, câțiva bărbați care pălăvrăgeauîn fața unor halbe de bere. O imagine din vremea copi-

lăriei îi lumină deodată mintea, amintindu-și dediminețile din Ajunul Crăciunului, când copiii – și el ală-turi de ei – se adunau în salonul de aici din toate cătu-nele: Piatra, Ungureni, Uleni, Galeșul de Jos și de Sus,Slămnești, și nu porneau în iureșul satului decât dupăce organizatorii le deschideau ușa la o anumită oră dela care nu făceau rabat niciodată, în ciuda nerăbdării cenu le mai dădea pace. Și nu exista gospodărie care sărămână necolindată de ceata de copii năvalnici, care îșifăcea simțită prezența din depărtare prin chiuituri pre-lungi în geana dimineții, pentru ca gospodinele să iasăla poartă și să le împartă colindețe...

Unde mai sunt vremurile acelea! Ce s-a întâmplatcu visurile lui, acum, la peste un deceniu de la război?Războiul... Încorporat în ’41, când nu împlinise 25 deani, luase parte la bătăliile din Crimeea și Caucaz. LaCotul Donului din compania sa mai rămăsese o mânăde oameni. Au primit ordin de retragere și regimentulsău s-a întors în țară pentru refacere. Din ’43 îl luasemaiorul Arsenescu, de la Nucșoara, în divizia de cava-lerie. „Cum te cheamă, soldat?” îl întrebase în momen-tul în care aranja o pală de fân înaintea unui cal. „TomaDinescu, să trăiți!” „De unde ești de loc?” „Din Galeș,să trăiți!” „Îți plac caii?”, continuase maiorul, observândcu câtă grijă se apropiase soldatul de calul slab și ogâr-jit, de-i numărai coastele. „Am și eu doi, acasă, și... mi-etare dor de ei!”, îi scăpă, fără voia lui. Nu se cuveneasă vorbească așa în fața unui ofițer, altfel fusese instruitde domnul locotenent. „De mâine vei primi o căruță șidoi cai, de care ai să te îngrijești ca de ai tăi. Ai înțeles,soldat?” îi comunicase pe un ton ferm, care nu îngăduianeacceptare, domnul maior. „Înțeles, să trăiți!” zise elluând poziția de drepți, în timp ce obrazul pământiu i seluminase dintr-odată și inima începuse să-i bată ca ne-buna. Făcuse tot războiul pe jos, săpase la tranșee cunemiluita, palmele erau pline de bătături, dar nu-i tre-cuse prin minte să fie lăsat la vatră când s-au întors înțară, așa cum un zvon de aiurea îi ajunse la urechi. Sebucurase ca un copil auzind ordinul maiorului, mai alescă avea de aici înainte cai, caii lui. Alături de Roibu șiBălan a luat din nou drumul Crimeii și alături de ei a dus

Constantin Simion

CLOPOTE ÎN AMURG

proză


el greul războiului, în toamna și iarna lui ’43, în luptelede la Eltingen. Noapte și zi, în ploaie sau în zăpadă, înviscol și în ger, în răpăituri de mitralieră sau în vâjâitulobuzelor care explodau mai aproape sau mai departe,Toma se afla lângă caii lui, îi hrănea, îi adăpa, îi țesăla,vorbea cu ei liniștindu-i și mângâindu-i când flăcărilealea de foc sfârtecau pământ și oameni. În asemeneamomente, om și cal deveneau un tot, apărându-se unulpe celălalt. Până într-o zi, când, la un atac al partizanilorîn linia din spatele frontului, schijele unor grenade arun-cate de aproape s-au oprit în trupurile bietelor animalecare se prăbușiră spre el, parcă pentru a-și proteja stă-pânul. Câteva însă i-au atins fața și piciorul stâng. Văzuprin ceața ce-i înroșea privirea cum Bălan și Roibu sezbăteau între viață și moarte. În zadar striga după aju-tor. Nu mai avea nimeni timp de ei. După respingereaatacului, un camarad le-a pus capăt agoniei cu douăgloanțe, trase de aproape. Iar pe el l-au luat brancar-dierii și l-au dus la spitalul de campanie. Lăsat la vatră,și-a găsit părinții, în după amiaza aceea de ianuarie,croind cu greu poteci spre cotețele păsărilor și spre graj-dul cu vite, prin ograda înnămețită, în care căzuse ză-padă din belșug; fără nicio vorbă, de parcă plecase cucâteva clipe mai înainte să aducă o găleată cu apă dela râu, luase lopata din mâna mamă-sii și începuse săarunce zăpada cu furie, departe, lângă gardul de nuiele,ce despărțea ograda de grădină. Părinții rămaserăînmărmuriți, nu le venea să creadă că-l au aievea în fațalor, doar Ursu lătra și se gudura pe lângă el făcândtumbe de bucurie și împroșcându-l cu zăpadă. Cândși-au mai revenit, le-a spus că a fost lăsat la vatră pen-tru că fusese rănit, deși el ar fi vrut să rămână, mai alescă fusese înaintat la gradul de caporal. La masă i-a în-trebat de Măriuța, care-i promisese că o să-l aștepte;mamă-sa i-a spus că nu mai era în sat. Plecase la orașsă caute de lucru. Se angajase ca muncitoare la fabricade cherestea...

Se trezi din gânduri la Troița lui Tudosoiu. Își făcu șiaici semnul crucii, fără să zăbovească însă, după careporni înainte, pe drumul ce se adâncea într-o pantăgrea; se opri o clipă, se gândi să o ia pe ulița lui Pur,dar, văzând mișcare de oameni în spatele său, renunțăsă se mai întoarcă și începu să pășească cu grijă pedrumul bolovănos dinainte-i. Pe lângă el, venind dinsprebiserică, ocolindu-l cu grijă și dându-i binețe, începurăsă treacă pâlcuri-pâlcuri, oameni de toate vârstele,copii, tineri și adulți, îmbrăcați în veșminte de sărbă-toare și discutând aprins despre ceva nemaivăzut în satce avea să se întâmple în seara aceasta, la școală.

Ce-or fi pățit oamenii ăștia de își lasă casele în pu-terea nopții? se întrebă, nedumerit, Tomiță. […]

– E un film despre războiul din Rusia, se cheamăBalada unui soldat, încercă să-i explice un flăcău. Mataai fost pe-acolo, știi cum a fost! adăugă. Acum îl vezipe un perete.

La auzul cuvântului război Tomiță tresări și îi apărurăbrusc în minte ultimele priviri, blânde și din ce în ce maisticloase, ale cailor săi muribunzi; simți cum ochii începsă i se umezească și, fără să mai spună ceva, plecă, întimp ce toiagu-i atingea tremurător pământul, nicidecumîn ritmul pașilor apăsați și rari ai mersului de pânăatunci. Se apropie de clădirea școlii de unde răzbăteauniște zgomote armonioase și de unde o lumină ciudatăsfâșia întunericul, prea puternică să provină de la niște

lămpi, fie ele cât de multe. Tineri, flăcăi și fete, adulți șicopii se adunaseră în curtea școlii și priveau uimițibelșugul de lumină din dreptul ușii închise de la intrare,în timp ce în urechi le picurau armonii de balalaică.

Tomiță al Didii se apropie, sfios, de mulțimea înmăr-murită și, fără să deranjeze pe cineva, căuta să se apro-pie de locul de unde părea că se află cel care cânta, casă audă mai bine. Spre uimirea lui, nu văzu pe nimenicare să cânte, doar o voce de niciunde, de-acum maiputernic și mai clar auzită, revărsa peste mulțime cuvin-tele unei melodii plăcute auzului. Tomiță nu avea deunde să știe că se numea Katiușa și că fusese aleasăanume de organizatori pentru a introduce viitorii spec-tatori în atmosfera filmului ce va fi proiectat în searaaceasta: Balada unui soldat, regizat de Grigori Chuk-hrai. Melodia însă i se părea cunoscută, parcă o maiauzise undeva, și cuvintele îi pătrundeau în suflet cuaceeași plăcere cu care asculta cucul rostindu-și nu-mele în păduricea din culmea dealului, în diminețile în-rourate de vară, când pleca la cosit cu tatăl său: Cândde flori se scuturau salcâmii/ Plecau și băieții la război,/Le duceau buchet de flori în gară/ Fetele, și se-ntorceau’napoi…

Amintirea plecării în război îi năpădi dintr-odată ființaîntreagă. Își aminti fața scăldată în lacrimi a mamei șiruga adâncă din privire de a se întoarce acasă ce-i stă-ruia la ultima îmbrățișare. Mai stăpân pe sine, tatăl săul-a rugat să aibă grijă de el, pe acolo pe unde îl va purtasoarta. Nu mai sunt… s-au prăpădit amândoi înpușcăria de la Pitești, arestați fiind pentru că au „cola-borat” cu partizanii din tunelurile de sub dealul Poină-reilor.

…Un băiat cânta cu balalaika/ Fetele s-au strâns înjurul lui,/ Iar pe Volga se zărea și barca/ Ce veneamereu pe apa dorului…

Da, a ajuns până la Volga, la Cotul Donului, cu regi-mentul său de infanterie, înainte de retragerea spreOdessa, o…, Odessa, unde au căzut atâția camarazi…[…]

Vai ce melodie dulce cântă/ Și frumos se-aude-n de-părtări,/ Ostașu-i la datorie sfântă/ Iar Katiușa-nseamnăsărutări…

Imaginea Măriuței învie pentru o clipă în inima lui.Sub mărul ăla pădureț și înflorit de lângă izvorul ce sescurgea ușor dinspre râpa Bârlogului, o întrebase el devrea să-i fie nevastă; fata nu-i răspunse, dar se pierduîn brațele lui suspinând, într-un tremur pe care el îlsimțea din ce în ce mai greu de stăpânit; inima nu-șimai găsea loc în pieptu-i cuprins dintr-odată de osenzație neștiută până atunci, buzele lui sorbiră cunesaț fraga buzelor ei fremătânde, trupurile lor înfrigu-rate se căutau în gesturi fără opreliști… și pentru primaoară simți că viața mai are și alte rosturi! Doar murmurulizvorului și mărul înflorit care își scutura petalele pe tru-purile lor fuseseră martorii tăcuți ai primei lui ispite. Ce-o mai face Măriuța? De la întoarcerea lui de pe front nuse mai văzuseră. Nici n-o căutase.

– Mă, Tomo, lasă, mă, gândurile! Dacă vrei să intriși tu la film, du-te, mă, și te schimbă. Pune-ți niște hainemai acătării, ce naiba!

Tomiță se uită nedumerit la namila de lângă el, Tomalu´ Modrangu din Uleni, care îl privea de sus precumscruta un curcan înfuriat păsările rătăcite de prinogradă; părea tare mândru de pieptarul nou-nouț și de

proză


cămașa albă, înflorată, cam prea umflată, totuși, îndreptul chimirului frumos împodobit, care o adunastrâns peste cioarecii albi, din lână de oaie. Atunci luăseama la cum era îmbrăcat și un sentiment de stânje-neală puse stăpânire pe el. Se simți dintr-odată stingherîn mijlocul acelei mulțimi îmbrăcate de sărbătoare, seîntrebă ce caută el acolo și, fără să mai spună ceva,porni încet către porțile larg deschise ale școlii.

Pășea cu sufletul greu, încărcat de amărăciuneavieții serbede pe care o ducea.

Ajuns lângă Troița de la Onică al Popii având hramulSfinții împărați Constantin și Elena, își închină din nouființa în fața crucilor dinăuntrul ei, și, cu o sfâșiere desfârșit de lume în suflet, îngenunche adresându-seCreatorului: Doamne, cu ce ți-am greșit? De ce mi-aidat soarta asta amară? Părinții mi i-ai luat la Tine, casaa rămas pustie, lângă mine nu este nimeni cu care sămai schimb o vorbă… de ce, Doamne? […]

Se ridică, greu, și porni agale pe drumul ce coboraspre râu, apoi o luă la dreapta, în sensul curgerii apelorVâlsanului, spre casa lui singuratecă, din Piatra.

Oamenii se îmbulzeau să intre prin ușa din mijloc înclădire, plăteau doi lei și cinzeci de bani de persoanăunui ins vigilent care arunca banii într-o geantă de pielenu tocmai nouă, și pătrundeau într-un hol străjuit de altetrei uși a căror poziționare descria geometria unei cruci:în față, era cancelaria, în stânga, clasa învățătoruluiPetre Oprica, în care se afla și o scenă înaltă pentruserbări, iar în dreapta, clasa Doamnei, așa i se spunea,a Doamnei Ileana State, ce părea mai mare decât primadin pricină că nu avea scenă, deschisă pentru accesulpuhoiului de năvălitori nerăbdători să vadă minunea.

Sala se umpluse până la refuz, încât organizatorii aufost nevoiți să scoată un rând de bănci spre a face loc,în picioare, pentru ultimii curioși ce așteptau cu înfrigu-rare să intre; ba, mai mult, au împins primul rând maiaproape de peretele pe care atârna un cearșaf alb, im-provizat pentru ecran. Casierul își aruncă o privire văditsatisfăcută peste mulțimea curioasă, care venise într-unnumăr așa de mare încât întrecuse până și cele maiîn alte așteptări. Ce idee bună, să vină cu generatorulîn satele astea unde încă n-a ajuns curentul electric,gândi el în timp ce îi făcu semn operatorului să por-nească aparatul de proiecție. Pe ecran, au început săse deruleze imagini de jurnal, înainte de filmul propriu-zis, în care o voce gravă prezenta realizările tineretuluiîn șantierul din defileul Bumbești-Livezeni.

Filmul începuse cu imaginea mamei îmbrăcate înveșminte de culoare neagră care își aștepta feciorul săvină acasă, în marginea drumului de țară ce se pierdea,cotit, în zarea câmpiei, unde îl văzuse pentru ultimaoară urcându-se în camionul care-l ducea departe, pefront. Imaginea se schimbă dintr-odată, și, într-un va-carm sfâșietor de proiectile trase de pe turele, își facapariția, pe culmea unei coline, tancuri aruncând flăcăridin țevile lor lungi. Imaginea unui tanc venind spre sol-dat se mărește într-atât încât, pentru o secundă, aco-peră tot ecranul, creând impresia că se prăvale pesteprivitori. Un oftat de spaimă înfioră mulțimea, și cei dinprimele rânduri se ridicară brusc, gata de fugă.Mașinăria infernală însă trecu fără să se întâmple nimic,și, văzând cum se îndepărtează în secunda următoare,se reașezară pe locurile lor. Continuară să privească

peripețiile soldatului, când, la un moment dat, imagineaunei locomotive pufăind din greu în depărtare, ce se în-drepta spre ei, îi făcu să tresară. Depărtarea se micșoravăzând cu ochii, gigantul de fier n-avea de gând să seoprească, ecranul tot devenise o amenințare atât dereală, că un țipăt de groază înfioră mulțimea, și rânduriledin față se buluciră dintr-odată peste cele din spate, mâ-nate de un impuls mai presus de fire, căruia nimic și ni-meni nu i se putea împotrivi, picioare înfierbântatecălcau peste trupuri căzute, însăși namila de Toma lu’Modrangu fu doborâtă cu ușă cu tot, de forța de neîn-frânt a iureșului iscat din senin... Zadarnic striga opera-torul că trenul s-a îndepărtat de mult, e doar o imagineîn mișcare pe un perete, nimeni nu mai avea urechi să-lasculte. Abia într-un târziu, când emoțiile se mai ostoirăîn aerul rece de afară și fiecare își pipăia mădularele lo-vite în marea îmbulzeală, începură să se întrebe ce s-aîntâmplat. Operatorul, cu fața din care fugise orice patăde culoare, tot întreba dacă e cineva rănit și adresa unapel mulțimii să reintre în sală. Oamenilor însă le pierisecuriozitatea cunoașterii. Unul câte unul, se retrăgeauspre casele lor, încă nedumeriți de ciudata întâmplareprin care trecuseră.

Tomiță al Didii, ajuns acasă, se duse în camerabună, puse pe pat grămada de plocade uitate de vremepe lada de zestre a mamă-sii și începu să cauteveșmintele lui de flăcău. Când le găsi, fața i se luminădintr-odată, le aranjă cu mare grijă pe pat și se duse încamera lui să se culce. Uitase de mâncare, nu-i mai erafoame. Gândul că mâine se va duce la Argeș să o cautepe Măriuța îi umpluse deopotrivă, sufletul și inima.

Constantin Simion (n. 15 iulie 1950, Piteşti) este profesorde limba şi literatura română şi inspector de specialitate la ISJIlfov.

proză


Ca şi cum aş povesti cu o străină gură, trecuserăvreo douăzeci de ani, până când, la un răgaz al relelornoastre de toate zilele, m-am întors printre gorganelemamelonice ale Capului Midia, despre care bătrânulStrabo scrisese cândva, metaforic probabil, că semăna,mai degrabă, cu o piele de bour, imaginându-şi, proba-bil, carapacea sa ţesută-n firuţă bărboasă, peliniţă, ari-cioaică şi alte ierburi amare făcute ghem lângă ghempe toată suprafaţa pintenului de calcar cretacic, care co-bora-n valuri largi înspre mare.

Coborâsem din cursa locală pe la jumătatea drumu-lui, cu speranţa că regăsind vreo cărare străveche prinparagina aceea înţelenită, voi descoperi şi vreo părti-cică din abisul întunecat al inocenţei mele pierdute,ceea ce s-a şi întâmplat, oarecum miraculos, când mis-a părut că-l revăd pe Omul cu Ramuri (omul bălţat,adică) eteric profilat prin amiaza subţire a ţărmului şiprin cernerea grăbită-a miilor de lăstuni care-şi aveausălaşul lor de cuiburi săpate-n fagure, prin malul de cal-car nisipiu, de-acolo.

Apropiindu-mă însă, deşi, la îndeletnicirea aceasta,a mea, niciodată nu se cuvine să te-apropii prea mult,mi-am dat seama că omul meu era, de fapt, doar vede-nia tremurândă a două tufe de sibircă albastră cuprinsăoarecum la-întâmplare de câteva nuieluşe tandre şiflexibile de răchită roşioară, profilate ca o nălucă deom, pe ecranul în spume al mării; complet desfrunziteşi îmbrăţişate bicolor chiar pe coasta prăvălatică a ulti-mului mal dinspre cernerea celestă a valurilor.

Nu uitasem niciun detaliu, se pare, deşi prima şiadevărata mea întâlnire cu Omul-Copac mi se-întâm-plase pe la vreo treisprezece ani, probabil, abia dupăce, printr-o hieroglifă trudnic îndesată-n josul unei hârtiiştampilate, secretarul Caterof şi peremecii lui bosum-flaţi îi scoseseră, huiduhu!, pe-alde moş Simizeanu dinconacul de piatră-al strămoşilor săi, cu numai câteva ta-vale şi boarfe înghesuite într-o dăulată şaretă scâncităşi cu vreo doi miliţieni buzaţi, la fiece roată. După care,mai înainte de-a-şi împărţi între ei odăile înalte de de-

asupra, noii stăpâni naţionalizaseră, ţac-pac, aplecă-toarea învelită cu olane veştede din dosul hardughieiboiereşti, unde înghesuiseră în vreo două hrube mă-năstireşti primul disepensar comunal, dar şi locuinţaprovizoriu-definitivă a sanitarului Silivestru – vreunnepot rătăcit de-al lui Cogeamitu, înfăşat, vară sauiarnă, într-un loden castaniu cât o faţă de plapumă, cutrei catarame de os, peste foale şi cu pălăria carbonară,a lui Groza peste ciutura veselă mereu, de pe umeri:„Să trăiţi dom’ doctor”, îi zicea toată lumea, cu toate căsingurele însemne şi deprinderi ale înzestrărilor salemedicale erau doar o cutiuţă galvanizată cu seringăgradată şi cu ac oţelit, precum şi o carafă pătrăţoasă,cu un soi de cerneală nemuritoare şi-un feleştioc greuîncercat pe care ni-l vâra suflecat, pe gât, ori de câteori ne plângeam de gâlci sau de orice alte semne-alegripelor de decembrie. Leacuri universale, la care s-auadăugat mai târziu şi vreo sută de pastile de chinină, pecare le avea tot timpul asupra-i, în buzunarul cât traista,din dreapta şi din care, iute-ţi strecura câte una pe limbăde îndată ce deschideai gura ca să te plângi de ceva:„Vezi, dac-aţ mâncat fructe murdare!”, îşi adăuga elmugitul diagnostic perpetuu, cu o cange de criţă în-fiptă-n umărul pacientului involuntar.

Dar povestea aceasta a început într-o miercuri izinităde august, când toaş’ Vlăducu ne-a scos în curtea şcolii,ne-a aliniat câte doi şi-a strigat: „Gata, mergem la dis-pensar, pentru vaccin!”, ceea ce a trecut ca un fior degheaţă prin rânduri, căci vreo doi-trei care auziseră dejade vaccin au început să plângă-n pumni şi să caute cuochi rătăciţi vreun loc de scăpare, prin garduri: „Haidamarş, fără apă la şoareci, că-i spre binele vostru!” Acoloînsă, după ce-am ocolit, conacul cu scări albe şi co-loane ca de marmură-n dungi, am fost fioros buluciţiîntr-o curte îngustă din spate, îmbrăcată-n troscot cres-tat; mai ales că pe drum, alde Dănilă şi Eracle se topi-seră deja prin nişte văgăuni numai de ei ştiute şi nu maiieşeau la numărătoare: „Or să vadă ei când o să ledamblagească picioarele şi i-o prinde turbarea, ca să

Ioan Florin Stanciu

CIRCULAŢIA SÂNGELUI

proză


latre cu bale-n gură, la lună!”, a zis cu năduf toarşu’,deschizând în peretele îngenunchiat al şopronului dindos, o uşă cătrănită şi-îngustă, ca de closet, pe undene-a strecurat unul câte unul, numărându-ne milită-reşte. Acolo, jos, coborând pe niscai pietroaie în formăde scară, am dat într-o catacombă boltită, care păreascufundată la vreo câţiva metri buni, pe sub temeliiledin spate, ale hardughiei domneşti: „Vă-aşezaţi în rândpe băncuţă şi-aşteptaţi cu mâinile la spate, ca să vă vierândul. Nu se vorbeşte, nu se boceşte, nu se cere voieafară. Executarea!”. Singura luminiţă venea printr-un felde cucumea suspendată sub colţul cel mai îndepărtatşi ţesută-n păianjenişuri adăugate mereu,în voal dupăvoal. Dar întinsă peste nişte drugi bătuţi direct în zid,am descoperit totuşi o scândură lungă şi negeluită, pecare ne puteam aşeza deocamdată; băncuţa de lungăşi grea aşteptare, aşadar, de unde am şi auzit primul şigrozavul urlet iute înăbuşit al primului client la vaccin:

– Stai aici, lângă mine, a şoptit colega mea IoanaGhioci, că mie mi-e cam frică de şobolanii cavernelor şide dracii în haine de om.

Dar numai după ce m-am obişnuit bine cu întuneri-cul, am desluşit peste chirpicii jilavi din faţă un fel deplanşă dreptunghiulară, prinsă doar sus şi jos între ba-ghete de dud; un carton nepieritor, se pare, pe care-amdesluşit mai întâi doar cei doi copăcei roşu şi-albastru,urmărind liniile mai întunecate care conturau capul mâi-nile şi picioarele uşor desfăcute, ale unui om cam destatura noastră, dar fără nume şi chip. Un soi de lianeşi smicele ţesute în roş-albastru care coborau împletit,pe braţe, până-n degete şi pe picioare, până-n tălpi, casă urce apoi, din nou, înspre fructul cel mare şi purpuriu,din piept; poamă şi rădăcină totdeodată:

– Ia vezi cum îl cheamă pe Omu-ăsta Pom, că parcăscrie ceva acolo deasupra?, a murmurat Nela, în palmă.Aşa că, pierzând-o din ochi de dragă, am îndrăznit o ju-mătate de pas în faţă şi, aplecat înainte, ca curca-nlemne, am citit ventriloc:

– Circulaţia sângelui!– Păi, asta ar însemna că-i fată!?– Nu pot să ştiu că nu se desluşeşte nici ţâţe şi nici

alte alea, pe-acolo.– E o prinţesă, a zis Nela, pentru că numai prinţesele

au sângele albastru pe jumătate.– Ia tacă-ţi fleanca, poarco!, a răcnit deodată Vlă-

ducu, de-a ieşit nisip din pereţi. Mai ales că tocmai sestrăduia să-l vâre la tratament pe Gică Trancan care serăsucea pisiceşte, prins cu-o cange de gulerul hainei şicu cealaltă, de turul nădragilor

– Ia fii şi tu mai atentă, am susurat eu printre dinţi,că astăzi, prinţesele sunt ăi mai mari duşmani ai popo-rului, cică!

Dincolo de tot tămbălăul şi pogorâtul în beznă, vac-cinul în sine a fost doar o ciupeală de tăun, pe lângăcele ce-înduram noi când ne avântam printre crengilesalcâmilor boiereşti, după roşcove. De fapt, de o mieşi-o mie de ori mai greu a fost să-i explic bunicului meucum ni s-a înfăţişat printre-atâtea întunecimi legănate,arătarea aceea încâlcită-n roş-albastru, de pe perete:„Mă băiete, a zis moş Petru, zâmbind a râde, prinţesă

nu-i sigur ce-ăţi fi văzut voi pe-acolo, dar nici Ieroul co-munist n-a fost, slavă Domnului, din moment ce aldeMamona nu l-au zugrăvit în roşu, din cap până-n tălpi.Pe de-a-întregul, adică, după cum i se şi cuvenea!”

Astfel, peste mai bine de un an, la următoarea noas-tră descindere-n catacombele lui Silivestru, eram multmai puţin atent la ce reprezintă imaginea-aceea de pezidul jilav, dar mult mai preocupat de modul în care-aşputea pune-n cuvinte desenul enigmatic, de-acolo. Totastfel precum stau acum în briza sărată a ţărmului, cău-tând cele mai potrivite cuvinte prin care să pot sugera,cum, la voia sorţii, cele două tufe împletite pe buza înal-tă a malului par să repete, vibrând oarecum, în roşu şialbastru, planşa de-odinioară, despre circulaţia sânge-lui.

În sat am aflat însă, din prima seară, că, dupănuntă, Nela noastră Ghioci nu se dovedise deloc vreoprinţesă de-aceea, de sânge albastru, în vreme ce toaş’profesor Vlăducu, scăldându-se într-o baltă de sânge,după ce se prăvălise cu scară cu tot, de pe frontonul cusecere şi ciocane al şcolii, li se arătase tuturor un vred-nic urmaş al bolşevicilor leninişti, fără nicio adiere desânge albastru, adică, după cum mi s-a spus cu limbăde şarpe şi cu ochi de mangustă.

proză


Dragostea de ţară nu trebuie să însemne neapăratridicarea poalelor. Pentru că este vorba totuşi de otaină.

Deseori, elitele spirituale sunt dezbinate. În timp cenulităţile, prin solidaritate, devin o forţă.

I-am tăiat coada câinelui meu. Se bucura, nemer-nicul, când simţea vreun critic literar prin preajmă.

Scriitorilor actuali le-ar trebui ceva mai mult viscol încuvinte.

Se pare că acum nici cu lancea cărţii nu mai putemînvinge.

Aforismul este cea mai economicoasă specieliterară. Din numai câteva cuvinte îi poţi croi gânduluiun pardesiu lexical.

Artistul rămâne acelaşi sărman dresor de himere.

În artă, ca şi în viaţă, sub orice dună de nisip poatesă clipocească o lacrimă de izvor.

Numai popoarele imbecile îşi transformă eroii înmartiri.

Aforismul este limba mea maternă.

Există momente în viaţă când nu mai poţi contadecât pe tandreţea mamei.

Orice izbândă artistică poate fi o bucăţică din moza-icul fericirii generale.

Misiunea artiştilor de astăzi este mai dificilă decât acelor de altădată, fiindcă obstrucţia comunistă era maiuşor de învins, decât indiferenţa cruntă a lumii de acum.

Vasile Ghica

AFORISME

teatru


MARGARETA: întotdeauna cu zâmbetul pe buze,acel surâs capabil să ascundă cu delicateţe tristeţi abi-sale.

GAROFIŢA: niciodată nu a suferit pălăriile cu peneşi concepţiile reacţionare, când colo, numai de cu penea avut parte.

PANSELUŢA: în unanimitate, adunarea îi aprobă sănu se sperie de ofensivele pe fronturile artei dar, cutoate sentimentele umaniste, are un vis neştiinţific, to-tuşi emoţionant.

FLOAREA: se dă în vânt după turismul internaţio-nal, prilej de a admira realizările naturii, rezultatele ca-tastrofelor.

VIOLETA: ambasadorul îi aprecia frumuseţea, ata-şatul militar îi aprecia inteligenţa, întâiul secretar îi apre-cia sensibilitatea.

LĂCRĂMIOARA: îi bucură sufletul suprema aspira-ţie, creşterea producţiei de gloanţe bombe şi rachete pecap de locuitor.

GHERGHINA: crede cu profundă convingere că de-geaba răsare soarele dacă nu sunt la datorie borşăre-sele, să mai îndrepte lumea.

MIRELE: amabil, îndatoritor, cordial, tânăr, frumos,în piept cu o creangă înflorită, de măr.

Propunere: un spaţiu închis, tapetat cu ziare vechi,înfipte în cuie. Dulapuri, de preferinţă şase, şapte, plinecu albituri. Îndărătul uşilor, câte o oglindă, chiar cioburi,cu atât mai bine, pentru a o înlocui pe cea necesară întimpul jocului, astfel actorii având mai multe posibilităţide sugestie. Încăperea ar putea fi confundată, să pre-supunem, cu o magazie uitată, unde nu a mai intrat ni-meni, într-un muzeu al ceasurilor, cât mai multe, cât maiciudate, cât mai uzate, toate rablele cu putinţă şi cu ne-putinţă şi, de asemeni, numeroase, felurite, jerpelite ca-lendare, horoscoape, semne zodiacale.

Altă propunere: decorul poate sugera orice, nu con-

tează decât claustrarea sub teroarea mecanismelor rit-mând secundele.

(1)

(Bătrână asemeni ultimei coloane, drepte şi stin-ghere, de marmoră, dintr-un templu doric, Margaretacercetează, pe rând, familiar, hârburile. Cadenţa unuiceas, sau iluzia lui, ritmează secundele, apoi tăcere)

MARGARETA: Cine sunt eu? Dacă aş răspunde: „Osingurătate perfectă”, ar însemna să exagerez în bine.Din contră, dacă aş răspunde: „Sunt o mântuită prin cre-dinţa în Tine”, ar însemna să exagerez în sublim. Defapt, între aceste năucitoare culmi se adânceşte pră-pa stia unde mă tot prăbuşesc… Aş vrea să reţii: nu cu-nosc suferinţă mai atroce decât să rezist propriului meuinterogatoriu. Nu mă întreb nimic. Nu mă întreb nimic.Nu mă întreb nimic. Tocmai neîntrebându-mă, fă efortulşi crede-mă, te rog, mă copleşesc oroarea, întunericul,neantul. Nici să mă uimesc nu mă mai ajută mintea.De foarte multe ar trebui… De-aş ajunge odată până lacapătul mirării, adică până la începutul înţelegerii…

(Aşază pe masă o lumânare în sfeşnic. Răsfoieşteceva, un album ori nişte petice pe hârtie)

Păstrez cu devoţiune o fotografie. Nu veche, ar fi oexagerare, străveche. Aş îndrăzni să întreb: Ce mai ştiide livada cu meri? O descoperisem într-o excursie.Dintr-o dată a devenit utopia noastră, nici mai mult nicimai puţin! Cum să nu mă pufnească râsul! Ce cara-ghios de hotărât păreai! „Mă voi angaja paznic, spuneai,dar paznic de un fel anume. Voi picta fără întrerupere,ziua şi noaptea, zeci, sute, mii de tablouri, fie miniatu-rale, fie mari sau fresce uriaşe, cu meri lângă meri, iarnaîn agonie ori la trântă cu disperarea; primăvara, copleşiţide lumină; vara adânciţi în probleme complicate, decreaţie; toamna transfiguraţi în constelaţii. Voi crea Pa-radisul. Fiinţe vii, merii mei vor trăi cu intensitate. Nu e

Şerban Codrin

PARADISUL(Farsă tragică)

(I)

teatru


prea pedant? Astea-s cuvintele, n-am altele. Bun. Uniimeri vor fi dumnezeieşti, alţii numai fericiţi. Unii demniîn haina săracă a umilinţei lor, alţii bătuţi de soartă. Uniigeneroşi, alţii lăudăroşi. Aici, vei recunoaşte sfinţi şimartiri. Acolo, neajutoraţi. Pricepi cum devine? Pomulşi omul… Nu-mi va ajunge o viaţă, două, trei, pentru amărturisi totul, ispite, neodihne, decăderi, pasiuni, eşe-curi, amărăciuni... Nu trei vieţi, o mie de vieţi!”

(Se plimbă agitată, cu sfeşnicul în mână)„Ascultă, îmi repetai, pe când eu nu te mai ascul-

tam de mult, îţi promit miracolul într-o livadă cu merilângă meri! Şi mai mult decât atât…„Mai mult ce?… Îndefinitiv, acest „ce” contează…

(Revine lângă masă, aşază sfeşnicul)Nu ştiu ce, iarăşi acest ce, s-a întâmplat… Oricât am

căutat-o, de una singură, sin-gu-ră, livada s-a doveditde negăsit, pur şi simplu. A dispărut. Aşa cum se stingeo boare. Ori nici n-a existat vreodată. Dar atunci, în ex-cursie, cum de am găsit-o?

(Mai aranjează faţa de masă, mai schimbă loculsfeşnicului)

Mă crezi ori nu mă crezi. Sufletul mi-e plin. Daupeste margini de câte urări de bună primire ţi-am pre-gătit. Te rog, îndrăzneşte! Poftim, dragul meu, intră! Nue o cameră de zi cu fotolii tocmai comode, totuşi ia loc,odihneşte-te! Nu am colecţii de artă. Nu am tablouri ex-cesiv de valoroase, ba din contră. Nici nu îţi imaginezicât mă bucur de revenirea ta! Îţi sunt recunoscătoarepână dincolo de lacrimi. Nu exagerez, de ce aş exa-gera? Nici o scuză, absolut nimic! Eu te implor, eu măsimt cea mai obligată să îţi mulţumesc. Nu mă deran-jezi. Nu. Deloc. Eşti, prea amabil…prea îndatoritor…prea cordial, pe când eu, în loc să mă comport ca ogazdă prietenoasă şi să-ţi ofer prea-plinul meu… Des-pre exaltări, ce să mai zic! Atât pot, atât fac, mă limitezla neiertător de puţin…

(Continuându-şi monologul, se retrage îndărătulunui dulap, apoi revine)

Îţi mai aminteşti seara nunţii noastre? Îndurasem ozi copleşitoare prin întâmplări şi emoţii. Mi se păreaceva extraordinar, ceva de necrezut să te privesc. Şe-deai chiar aici, în faţa mea, pe scaun şi pe gânduri.Ceea ce s-a schimbat de atunci până acum sunt numaiaparenţe, nimic în profunzime, esenţial. Te sorbeam dinochi, fapt cum nu se poate mai obişnuit, totuşi vital pen-tru mine, vital.

(Se retrage îndărătul dulapului)Spune, cum preferi cafeaua?(Revine, cu linguriţa într-o mână, o joacă, o roteşte)Deodată ai făcut o mişcare bruscă. Te-ai ridicat. Ori

am rămas eu cu părerea. Schimbat la faţă… îngrozit…ai plecat încet, pas cu pas. Când să treci dincolo deprag, ai rostit cu glasul cel mai tremurat… „Fii fără frică.Revin peste un moment…” Până să-mi adun minţile,uşa se închisese deja după tine. Ţi-am auzit paşii înde-părtându-se nefiresc, uluitor de nefiresc…

(Dispare îndărătul dulapului)

Mai dulce? Mai amară?(Revine)Au trecut o clipă, două, trei. Momentul a devenit un

minut nesfârşit, o oră infinită. Pe urmă, un an, doi ani.O avalanşă de ani te-a cufundat în infernul veacului…

(Fuge îndărătul dulapului. Tic-tacul metronomului rit-mează secundele. Aduce, pe tavă, ceştile, farfurioarele,ibricul)

Poftim!(Ritualul ei: toarnă cafeaua) Poetul cel maitragic e totuşi amărăciunea. Te rog, serveşte! Eu, mul-ţumesc, nu obişnuiesc. Totuşi, pentru a-ţi face plăcere…

Cu farfurioara şi ceaşca în mână)De atunci, timpul meu nu a mai încăput nicăieri. Uite

ceasurile. Şi-au sărit din ţâţâni, ori alergând înnebunitorde repede, ori târându-se prea încet… Până li s-a făcutlehamite să mai umble în vreun fel. Ţin strictă socotealăfiecărei secunde. Îmi disec fiecare minut până acoloîncât renunţ să mai fiu eu însămi. Am ajuns un pendulîn balans… Tic-tac, tic-tac… Timpul vieţii mele mergândîn gol…

(Deschide când un dulap, când altul. Alege o rochiede mireasă. O adunătură de petice, zdreanţa zdrenţelor.O îmbracă, o aranjează ceremonios. Mai omoară niştemolii, mai ascunde o ruptură)

Noapte de noapte rabd în acest infern. Ce înseamnă„rabd”. Nu e întrebare. Rabd cu fanatismul unui paznicla pândă. Fanatismul… cuvânt greu, crud… Numaiurechi în alarmă. Numai ochi de pisică sălbatică, flă-mândă. Ssss… Îţi aud umbra paşilor. Cu paroxismul fe-rocităţii, simt cum te apropii de uşă. Ai o răsuflare atâtde fierbinte încât înţepenesc fluviile. Mările prind gheaţăla ţărmuri. Sângele împietreşte în mine… Ridici mâna.Îţi tremură degetul, de am ajuns să nu mai fiu copilulmamei mele… Înţelege-mă, sau măcar prefă-te că măînţelegi. Inima îmi zvâcneşte cu o energie… nu-i de glu-mit… în stare să pulverizeze pământul în neant. Cumai auzit…în neant. Încet, încet împingi arătătorul sprebuton. Aproape…Mai aproape…Înfiorător de aproape…

(Strigă disperată)Nu!… Îndură-te! Ajutor! Nu atinge! Nu declanşa o ca-

tastrofă, fie-ţi milă!… Nu… nu!(Îşi cuprinde tâmplele între palme. Se prăbuşeşte în

genunchi, hohotind. Şi totuşi, în liniştea încordată, seaude soneria)

Nu se poate! Cum să fie adevărat? Te aştept. Te aş-tept. Te aştept şi acum, deodată… Nu mi-aş ierta-o învecii vecilor să îmi pierd minţile. Imposibil! Nu sună ni-meni!

(Se ridică. Zgomotul soneriei continuă)

(2)

(De undeva, un glas)GAROFIŢA: Margareta, scumpeteo! Dacă eşti

acasă, nu te deranja! Dacă nu eşti acasă, spune!MARGARETA: A, nu, nu, nu strigă nimeni…Am ha-

lucinaţii. Se întâmplă oricui. Chiar aşa, cui nu i se în-

teatru


tâmplă, sau ce nu face întâmplarea…Să mă liniştesc.Să-mi adun gândurile…

(Apare Garofiţa. În mână, un buchet de flori. În cap,o pălărie demodată, cu pene)

GAROFIŢA: Mai sprinten, mai vioi! Ce-o să te faciîn viaţă, Margareta, ce-o să te faci! Mare ticăită îmi eşti!

MARGARETA: Căutaţi pe cineva anume?… Vă asi-gur, aţi greşit.

GAROFIŢA: Nu îţi aminteşti cine sunt? Niciodată nuam suportat pălăriile cu pene şi concepţiile reacţionare.Când colo, toată viaţa numai de pălării cu pene am avutparte, şi de concepţii în tot felul de ambalaje. Acum îţiaminteşti?

MARGARETA: Da…Foarte vag. Foarte confuz.Ceva…ceva îmi licăreşte în memorie. Dar nu… nu. Nureuşesc să îmi adun gândurile.

GAROFIŢA: Dar nici nu e nevoie, scumpeteo! Bachiar te rog! Fă-o pe exasperata, pe zăpăcita, pe ză-luda. Va fi cu atât mai confortabil. Uf! Călduroasă iarnă!

MARGARETA: La drept vorbind, e toiul verii.GAROFIŢA: Nu înţelegi nimic. Poftim, îţi fac plăcere,

mă corectez. Uf! Friguroasă vară! Ţineam din toatăinima, scumpeteo, să te felicit pentru buchetul cu 94 degaroafe al vieţii tale. Se mai obişnuieşte…Era să uit!Buchet împlinit chiar acum ! De cinci ani îmi propun cuînverşunare să nu întârzii !

MARGARETA: Asta e culmea! Ziua mea de naştere,şi tocmai acum, la miezul nopţii!

GAROFIŢA: Nimic mai periculos, scumpeteo, caabuzul de raţiune! Cum gândeşti, cum greşeşti!

MARGARETA: Prea puţini oameni îşi permit. Îi costăexcesiv de mult o idee. O convingere. O credinţă. Săgândeşti e un lux.

GAROFIŢA: Eu nu! Eu prefer aiureala. Din comodi-tate. Nici nu stânjeneşte, nici nu te abandonează în si-tuaţii penibile.

MARGARETA: Totuşi îţi rămân extrem de îndatoratăpentru nocturna şi amabila vizită.

GAROFIŢA: Prea te întinereşti ca ultima dintre co-chete. Baţi pe muchie 85 de comemorări. Te găseşti sămi-o spui tocmai mie de la obraz… „Nu împlinesc decât99 de margarete bătute pe toate laturile!” De aceea amvenit! Să clarificăm o dată pentru totdeauna litigiul şi…să te îmbrăţişez pentru miracolul de a găsi un snop cu89 de garoafe artificiale pe asemenea viscol!

MARGARETA: Cât mă bucur de atenţia ta! Nici nuse poate bucurie mai scrâşnită!

GAROFIŢA: Îmi placi, Margareta, îmi placi din ce înce! Nici nu îmi vine să te mai întreb ce o să te faci înviaţă!

MARGARETA: Vai de sufletul meu! Te rog,scuză-mă! Cum îndrăznesc să mă consider o gazdă os-pitalieră fără să te servesc…Îmi imaginez eu ce pofteştimai mult şi mai mult!

GAROFIŢA: Că bine zici, scumpeteo! Eşti de po-mină! Mă inviţi la o nenorocită de comemorare. Păi cumîndrăzneşti să te consideri o gazdă ospitalieră fără să

mă tratariseşti cu o cafea!MARGARETA: Mă copleşeşti cu politeţea! Nici nu îţi

imaginezi cât mă copleşeşti! Numaidecât!(Se retrage îndărătul dulapului. Garofiţa scoate, pe

furiş, din poşetă o sticlă şi trage câteva înghiţituri, gestrepetat ori de câte ori va crede de cuviinţă)

GAROFIŢA: Mie îmi place să i-o trântesc individuluide la obraz. Cu cărţile pe faţă! Nici nu merită să ne cer-tăm pentru o cearsonicăreasă. De când mă ştiu am fostcopilă nevinovată şi, slavă Domnului, nu mă cunosc deieri pe mâine! Dar ce să mai discutăm. O prăpădită! S-aînhăitat cu prostia ei! Cu ceasurile ei stricate. Când ovizitezi, nici cu un praf de copt nu te serveşte. O hap-sână! Clocoteşte sângele în mine numai când îmi amin-tesc. Ce băţoasă vântură străzile! Cu zâmbetul ei tâmp!Cu tenul ei nefardat! Boţit! Neapretat! Cu ochii, fără picde rimel! Ca o sărăntoacă!

MARGARETA: Cum preferi cafeaua?GAROFIŢA: Să fi îndurat ca mine! Să se fi purificat

prin activitate obştească. Numai arhiva şcolii mai ţineminte câţi ani am fost conducătoare, n-am păr în cap.Ajungeam pe frontul muncii înaintea paznicului. Refu-zam cu eroism să mai plec. Respingeam cu civism sămai mănânc. N-aveam zi. N-aveam astâmpăr. N-aveampieptăn.

MARGARETA: Mai dulce? Mai amară?GAROFIŢA: Mi se încredinţase de către cea mai

în altă instanţă o misiune sacră. Apoi lasă! Măturăresele,mecanicii, magazionerul, organele mărşăluiau alături demine. Tot înainte, cu fruntea sus! Umăr la umăr! Celor-lalţi, le-am arătat eu stare de revoluţie permanentă! Josbretonul fetelor! Jos cămăşile descheiate la gât! Jos pe-simismul! Jos duşmanii optimismului! Jos profesoarelecu furouri de mătase! Jos profesorii cu dosare la bala-muc!

(Tic-tacul metronomului ritmează secundele. Marga-reta aduce, pe tavă, ceştile, farfurioarele, ibricul)

MARGARETA: Poftim! (Toarnă cafeaua) Se reco-mandă împotriva inimii. Te rog, serveşte. Eu, mulţu-mesc, nu obişnuiesc. Totuşi, pentru a-ţi face plăcere…

(Tic-tacul metronomului încetează. Garofiţa soarbecu mult zgomot)

GAROFIŢA: Mai ştii ceva despre scandalul dintre Al-bert Einstein şi Niels Bohr asupra completitudinii dinmecanica cuantică? Dar tot oraşul vorbeşte! Zăpăcitămai sunt! Întotdeauna le încurc. Albert Bohr şi Niels Ein-stein! Constat că habar n-ai pe ce lume trăieşti! Dacăde seara până dimineaţa le visezi şi de dimineaţa pânăseara le dormi, treci pe lângă revoluţie!

MARGARETA: De aceea îmi place să conversez cutine. Pentru că nu avem ce ne spune.

GAROFIŢA: Splendidă zi e afară! Chiar fermecă-toare! Unde mai pui avantajul că deasupra oraşuluiatârnă ceva teribil de sferic şi de strălucitor! Întotdeaunam-am întrebat ce reprezintă. Dar bineînţeles, şi cum senumeşte. Mai ales de când există atâtea confuzii în con-cepţiile astronomilor.

teatru


MARGARETA: Să nu te opăreşti!GAROFIŢA: Te invit să mă vizitezi. Cum îţi convine,

zilnic sau cotidian. Preferabil ar fi de la ora nouă şi unsfert până la ora nouă fără un sfert din retribuţia tarifarăa unui secretar de stat.

MARGARETA: Să nu te pătezi!GAROFIŢA: Închipuie-ţi ce mi-a promis o bună cu-

noştinţă. Adică să-mi facă rost de nişte yoga. Pastilesau frecţii, ce-o găsi!

MARGARETA: Să nu-ţi înghiţi limba! GAROFIŢA: Săptămâna trecută am trimis memorii

la toate ziarele şi gazetele de perete. Propuneam săr-bătorirea a două mii de ani de începutul mileniului.

MARGARETA: Farfurioara nu e de spart!GAROFIŢA: Ştiai? Îmi cere mâna directorul fabricii…

Eşti surdă? Îmi cere mâna directorul general al fabriciide pâine.

MARGARETA: Ceşcuţa nu e de sfărâmat!GAROFIŢA: După romanticul titlu „Iubita mea iubită”,

mă hotărăsc. Fie ce o fi! Bărbat frumos clădit pare. Per-spective de mareşal are. Hai să încerc! Nu apuc să ci-tesc trei rânduri. Închipuie-ţi curaj! Un fustangiu! Uncarierist la maşina personală! Nici să îmi expedieze oscrisoare fără greşeli de ştiinţa conducerii nu e capabil!

MARGARETA: Ceasornicul nu e de aruncat!GAROFIŢA: De treizeci, de patruzeci, de cincizeci

de ani fierb de indignare! Ditamai amorezul să respingăo domnişoară ca mine şi…şi, aşa cum îţi tot povestescşi nu mai apuc să isprăvesc, a murit Ionel.

(Cadenţa unui ceas ritmează secundele. Margaretascapă cu zgomot ceşcuţa peste farfurioară)

MARGARETA: Timpul trece, trece, tic-tac, tic-tac…Primul dintre nenorociri şi ultima dintre speranţe… Nuse poate! Imposibil! Orice să se întâmple, dar una caasta, nu!

GAROFIŢA: Îmi pare rău pentru el!MARGARETA: În ruptul capului, nu! (Aduce albumul

ori nişte petice de hârtie) Priveşte fotografia… O păstrezcu fidelitate…E veche…Totuşi se mai observă…

GAROFIŢA: Ce-ai fi vrut?MARGARETA: Numai el ştie drumul spre acolo…GAROFIŢA: Să moştenească pământul?MARGARETA: E Paradisul…Ţi-o spun cu frumosul,

mi l-a promis…(Garofiţa ţipă din răsputeri, Margareta imploră,

amândouă vorbind în acelaşi timp)GAROFIŢA: Ba eu ţi-o spun cu frumosul!MARGARETA: Mă aduci în stare să plâng!GAROFIŢA: Ba pe mine mă aduci în stare să urlu!MARGARETA: Te implor, nu mă nenoroci…GAROFIŢA: Ce a fost între voi? Spune imediat! Ho-

ţomano, acum să răspunzi! Bocitoare fără căpătâi, tefac eu să capitulezi necondiţionat!

(Zgomotul soneriei retează cadenţa ceasului, încă-ierarea şi ţipetele. Tăcere lungă, speriată)

(3)

(De undeva, un glas)STELUŢA: Sunt eu, dictatura proletariatului!MARGARETA: Nu am uşă. De ce să îmi facă per-

cheziţie? Nici ferestre nu am.(Marţial, apare Panseluţa. Duce, sub braţ, un dosar

legat cu fundă roşie)GAROFIŢA: Ura! Trăiască măreţul şi invincibilul

steag al Panseluţei! Ura! Pan-se-lu-ţa şi po-po-rul! Pan-se-lu-ţa şi te-roa-rea! Ura!

(Panseluţa răspunde cu gesturi largi, flutură mâinileîn semn de salut proletar)

PANSELUŢA: Just! Sunt în asentimentul meu per-sonal să vă transmit cele mai călăuzitoare felicitări aleluptei pentru pace între popoare. E o iniţiativă cu atâtmai înaintată cu cât porneşte de jos, din masele popu-lare şi largi, într-o mişcare omagială cu prilejul…

GAROFIŢA: (o informează) …zilei de naştere…PANSELUŢA: Just! Cu prilejul istoric, festiv, de pro-

fundă reculegere, al zilei de naştere!GAROFIŢA: Ura! Întreaga asistenţă izbucneşte în

aplauze furtunoase şi îndelung repetate! Ura! Trăiascăşi înflorească iubita noastră Panseluţa în strânsă alianţăcu scumpa noastră Margareta! Ura!

PANSELUŢA: De trei ori just şi plenar!GAROFIŢA: Dă-o încolo, sărbătorito! Faci pe mo-

desta. Prea ţii, cu încăpăţânare, să nu ne bucurăm ală-turi de victoriile tale!

PANSELUŢA: Am o fermă convingere: refuzi opti-mismul specific. Asta nu te împiedică să prosperi. Săpromovezi pe linie de tinereţe. Să prinzi aripi spre viitor.Află, madam: nu am picat pleaşcă pe capul tău. Martorămi-e Garofiţa, başca un grup de luptătoare cinstite. Terog să confirmi! Mă auzi, fato? Te-am rugat să confirmi!

GAROFIŢA: Eu nu mă trezesc până adorm!PANSELUŢA: Sunt revoluţionară de profesie vigi-

lentă. Am îndeplinit misiuni de luptă. Cine a curăţat fa-cultăţile de studenţii cu două cămăşi, pe când proletariifruntaşi aveau numai una! Vreau ca felicitările mele săte mobilizeze spre ample izbânzi, faţă de felicitările Ga-rofiţei, care nu a îndeplinit misiuni de luptă şi nu e revo-luţionară de profesie sinceră!

MARGARETA: Vai de sufletul meu, fetelor, fetelor!Vă rog, scuzaţi-mă! Cum îndrăznesc să mă consider ogazdă amabilă fără să vă servesc…Îmi imaginez eu cepoftiţi mai mult şi mai mult!

GAROFIŢA: Că bine zici, scumpeteo! Eşti de po-mină! Ne inviţi la o nenorocită de comemorare. Păi cumîndrăzneşti să te consideri o gazdă amabilă fără să netratariseşti cu o cafea!

MARGARETA: Mă copleşiţi cu politeţea! Nici nu văimaginaţi cât mă copleşiţi! Numaidecât!

(Se retrage îndărătul dulapului)GAROFIŢA: Permiteţi-mi să arunc un moment…

numai o infracţiune de moment…ochii în oglindă!PANSELUŢA: Sunt în asentimentul meu personal.

teatru


Nu e un gest duşmănos maselor de muncitori în fruntecu oglinda!

GAROFIŢA: Ura! Trăiască cea mai strânsă alianţăîntre masele în frunte cu proletarii şi proletarii în fruntecu muncitorii!

PANSELUŢA: Cineva împotrivă? În unanimitate,adunarea este de acord să te priveşti în oglindă înfrunte cu muncitorii şi proletarii!

MARGARETA: Cum preferaţi cafeaua, fetelor?(Garofiţa scoate din geantă o oglindă mare, de

masă, cu ramă. Se contemplă. Îşi rujează buzele. Sau:se poate privi în cioburile de pe uşile dulapurilor)

GAROFIŢA: Oglinda asta e defectă. Îmi arată niştebuze vopsite până la urechi. Trebuie să o duc imediatla reparat.

PANSELUŢA: Eu, ca parte componentă a proleta-riatului mondial, detaşament de avangardă al acestuia,nu am nimic împotrivă. Se abţine cineva? În unanimi-tate, adunarea este de acord să duci imediat oglinda laexpertiză.

GAROFIŢA: Cu sprijinul hotărât al clasei muncitoaredin lumea întreagă, unde să mă adresez cu prioritate?La verificare de obiecte casnice? Sau, partinic discu-tând, la verificare de obiecte cosmetice?

PANSELUŢA: Just ar fi, şi colo, la congresele deluptă pentru pace, şi dincolo, la organizaţiile de masăşi obşteşti.

GAROFIŢA: Adică să mă trambalez de la organe laorgane!

PANSELUŢA: E o acţiune specifică, informativă şicontrainformativă. Mor de curiozitate! Unde au infiltratserviciile de cadre experţi cu acoperire totală mai vigi-lenţi! Iată un program limpede şi curajos, clar până laclarviziune!

MARGARETA: Mai dulce? Mai amară?PANSELUŢA: Cine a murit? Ce îmi place la mine,

indiscretă mai sunt!GAROFIŢA: Păi nu te-a informat serviciul de contra-

informaţii ?PANSELUŢA: Cineva împotrivă? În unanimitate,

sunt foarte indiscretă! Sunt exagerat de indiscretă! Decâte etape istorice nu m-a cutremurat o veste groaz-nică! Abia aştept să mi se întâmple. Dar asta îmi impuneîndatoriri serioase. Să justific, prin activitatea mea,onoarea de a fi brigadă fruntaşă de şoc a proletarilordin toate ţările.

(Tic-tacul metronomului ritmează secundele. Marga-reta aduce pe tavă, ceştile, farfurioarele, ibricul)

MARGARETA: Poftim! (Toarnă cafeaua) Vă servesco bună dispoziţie amară. Vă rog, vă rog! Eu, mulţumesc,nu obişnuiesc. Totuşi, pentru a vă face plăcere…

(Tictacul metronomului încetează. Garofiţa şi Pan-seluţa sorb cu mult zgomot)

GAROFIŢA: Numai cât îl furai din ochi şi îţi dădeaiseama ce bărbat pur sânge era! Nici nu se compara cumanualul de maniere elegante. Când îţi săruta mâna,apoi simţeai că se întâmplă ceva memorabil pe pământ.

Unde mai pui că inventase toate cântecele de petre-cere. Avea în lucru toate stemele oficiale.

MARGARETA: Să nu vă opăriţi!GAROFIŢA: Îţi recita patetic listele cu membrii gu-

vernelor din toate statele progresiste şi contemporane.Ştia pe de rost numele celor mai blonde secretare de lanivel de comitet central în sus. Ce talent! Îţi dădea fărăgreş numerele câştigătoare la loterie întotdeauna cu treiani înainte. Ce copleşitor talent!

MARGARETA: Să nu vă pătaţi!PANSELUŢA: Cine, fato?GAROFIŢA: Cu floarea lui la butonieră nu aveai scă-

pare decât să îl iubeşti. Unde mai pui că avea prostulobicei să aştepte cu mâna întinsă, până îi ciuguleau po-rumbeii din palmă seminţe de iasomie.

MARGARETA: Să nu vă înghiţiţi limba!GAROFIŢA: Trec peste amănuntul că încărca bine

de tot, dar ştii, cu vârf şi îndesat, câte o căruţă cu ga-roafe şi bătea străzile fără nici o treabă. Uite-aşa, îm-părţea nevestelor sacoşe alogene şi soţiilor sentimentemondene.

PANSELUŢA: Mă faci curioasă, fato!GAROFIŢA: Ce minunăţie de bărbat!PANSELUŢA: Mă faci foarte curioasă!GAROFIŢA: Ce incredibilă minunăţie!PANSELUŢA: Mă faci exagerat de curioasă!GAROFIŢA: Femeile se încolonau cu lozinci, cu

steaguri, cu care mai de care alegorice, pentru o îmbră-ţişare, cel puţin. Acceleratele deraiau numai şi numaide florile cucului. Anapoda mai sunt! Elevele de liceuderaiau! Acceleratele, ce să mai comentez, fluierau pringară adio şi n-am cuvinte.

MARGARETA: Ceşcuţa nu-i de sfărâmat!PANSELUŢA: Recunosc în unanimitate: nu eşti re-

voluţionară de profesie principială! Vrei ca lupta noastrăsă apuce pe căi greşite, de împăcare cu ceşcuţa!

MARGARETA: Ceasornicul nu-i de aruncat!GAROFIŢA: Cu relaţiile mele fac rost. Mă descurc.

Mereu am câte o veste groaznică. Asta nu înseamnăcă mă ţin de exporturi de revoluţie. Vreţi, vă servesc.Nu vreţi, adio mamă şi… şi un praz verde a murit Ionel!

(Margareta scapă cu zgomot ceşcuţa peste farfu-rioară. Cadenţa unui ceas ritmează secundele.)

MARGARETA: Năvăliţi peste sufletul meu şi mă tor-turaţi… Cum să moară?… Doar ştie că îl aştept… Mise face frică în preajma voastră…Un biet om singur,atâta sunt. Un om nebun de singur… Nu poate face unaca asta…Priviţi fotografia! O păstrez cu abnegaţie. Aşaîşi imagina el paradisul…

PANSELUŢA: Asta e dezinformare politică!MARGARETA: Îşi prelungeşte o întârziere de nu se

mai termină… Cum să se lase târât într-o asemeneanedreptate…

PANSELUŢA: Just! Acum 22 de ani marele Ionel, celmai neînfricat fiu al popoarelor, mai trăia şi va trăi veşnicîn inimile oamenilor cinstiţi din lumea întreagă! Mă auzi,fato? Când să moară între timp cel mai viteaz, cel mai

teatru


cutezător?MARGARETA: Fii domnişoară nevinovată! Mărturi-

seşte: nu e adevărat…Fii adorabilă…Fii îngăduitoare…Fii mărinimoasă şi recunoaşte…

PANSELUŢA: Adora inconsecvenţele. Savura con-fuziile, însă erau de ordin ideologic, financiar, imobiliarşi politic, nicidecum mortal!

MARGARETA: Descoperisem împreună o livadă cumeri lângă meri, generoşi, sacri, ca o rugăciune…

PANSELUŢA: Numai martirilor li se întâmplă sămoară pentru o idee. Însă marele Ionel, cel mai proletardintre proletari, nici nu vă vine să credeţi, câte ofensivecâştiga, cele mai avântate! Câţi munţi cu vile avea, ceimai semeţi! Câte mări cu plaje, cele mai blindate! Câteconturi în bănci, cele mai secrete! Câte armate înalarmă, cele mai personale! Câte biografii omagiale,cele mai luminoase, de nu-ţi mai trebuia soare pe cer!

GAROFIŢA: Ba uite-aşa, în ciuda voastră, sâc, sâc!MARGARETA: Era imaculat sufleteşte. Îl iubeam…

Un adolescent, naiv până în pânzele albe… Voia să letransforme în zeci, sute, mii de tablouri şi fresceuriaşe… Doamne, ce jignitor de tânăr…

(Garofiţa şi Panseluţa ţipă din răsputeri, Margaretaimploră, toate vorbind în acelaşi timp)

PANSELUŢA: Ba trecut bine de floarea vârstei!GAROFIŢA: S-a dus şi-o să mai vie cu trenul de hâr-

tie!MARGARETA: Oh, Doamne, ce tristeţe… Priviţi fo-

tografia…GAROFIŢA: Păi, zău! Sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii!MARGARETA: Oh, Doamne sfinte, ce dezolare… E

o livadă…GAROFIŢA: Voi osândiţi la moarte, sus!PANSELUŢA: Ba un revoluţionar de profesie dotată

cu toată experienţa informativă şi contrainformativă, pelângă farmecul de osândit la moarte!

GAROFIŢA: Adică el să moară fericit şi noi să neamărâm ca nişte tâmpite!

(Zgomotul soneriei retează cadenţa ceasului, încă-ierarea şi ţipetele. Tăcere lungă, speriată)

(4)

(De undeva, un glas)FLOAREA: Madamelor !GAROFIŢA: E umblăreaţa de Floarea! Umblăgioaica

aia zăpăcită!MARGARETA: Nu am uşă…De ce să să năpus-

tească în sufletul meu?…(Apare Floarea îmbrăcată în haine bărbăteşti, cu pă-

lărie de alpinistă, încărcată cu rucsac, paporniţe, dami-gene, blindată cu insigne, medalii)

FLOAREA: Hopa! Dârdoră mare aici! Fir-aţi ameţitesă fiţi! Să nu mai apucaţi judecata-de-apoi fără un bai-ram de să se sperie pământul sub voi!

PANSELUŢA: De aici, prima concluzie! Sub măreţulsteag al Panseluţei, Garofiţei şi Floarei producţia de pe-

treceri să urce spre noi culmi de civilizaţie şi progres!GAROFIŢA: Ura! Trăiască şi înflorească producţia

de petreceri! Ura!FLOAREA: Chefuiţi cu bravură! Beţi de rupeţi pă-

mântul! Mâncaţi pe întrecute! Ce-i cu voi, lihnitelor?N-aveţi nimic, dinainte? Ajutaţi, puicuţelor, să desham!

PANSELUŢA: De aici, a doua concluzie: Să rămâ-nem credincioase până la capăt chefurilor muncitoreşti– ţărăneşti, cauză de neînvins a proletarilor din toate ţă-rile!

GAROFIŢA: Ura! Trăiască şi înflorească producţiade geamparale şi lozinci! Ura!

(Margareta ajută pe Floarea să se elibereze de ba-gaje)

FLOAREA: Mă dau în vânt după turismul interrural.Mai vezi realizările naturii. Mai apreciezi rezultatele ca-lamităţilor, ce să vă povestesc.

GAROFIŢA: Vântul, ah, vântul!…Puţini mai sunt azioamenii în stare să aprecieze vântul la justa lui valoare!

FLOAREA: Vă ştiam neajutorate. Iată-vă nişte pas-tramă de capră de la Păiosu. Un snop de ceapă verdede la Ogrezeni. Să chiuiţi ce n-aţi chiuit cu un ţoi de tes-covină de la Ţânţărei.

PANSELUŢA: De aici, a treia concluzie: Să-i trăsnimo revoluţie cu tescovină de să rupem istoria în două!Chiuitul înainte şi după tămbălău!

GAROFIŢA: Să ne destrăbălăm, scumpelor, să nedestrăbălăm! Ura!

MARGARETA: Vai de sufletul meu, fetelor, fetelor!Vă rog, scuzaţi-mă! Cum îndrăznesc să mă consider ogazdă îndatoritoare fără să vă servesc… Îmi imaginezeu ce poftiţi mai mult şi mai mult!

GAROFIŢA: Că bine zici, scumpeteo! Eşti de po-mină! Ne inviţi la o nenorocită de comemorare. Păi cumîndrăzneşti să te consideri o gazdă îndatoritoare fără săne tratariseşti cu o cafea!

MARGARETA: Mă copleşiţi cu politeţea! Nici nu văimaginaţi cât mă copleşiţi! Numaidecât!

(Se retrage îndărătul dulapului)FLOAREA: Aici, afumătură de la Duduloaia! Să vă

ajungă! Usturoi de la Cârâcu. Magiun de corcoduşe dela Cotigeşti.

PANSELUŢA: Sunt în asentimentul meu personal şial unui grup de luptătoare cinstite! Să ne îndopăm înunanimitate!

FLOAREA: Să nu vă mai aud, fomistelor! Tocană deurzici de pe islazul de la Răchiţeni. Prune uscate de laMăndileşti. Saramură de la Ciuciuleni, să vă lingeţi pebot ce nu v-aţi lins!

GAROFIŢA: Ura! Să ne desmăţăm cu saramură,scumpelor, să ne desmăţăm! Ura!

MARGARETA: Cum preferaţi cafeaua, fetelor?FLOAREA: Ghiftuiţi-vă! Brânză în burduf de câine

de la Boţârlanu. Să beţi, puicuţelor, ce n-aţi băut! O da-migeană de la fântâna dintre Nemiluita şi Valea Văii. În-dopaţi-vă ce nu v-aţi îndopat! Gulii de unde-i temeiulguliilor. Cinstiţi-vă ce nu v-aţi cinstit! O drojdie de unde-i

teatru


mama drojdiei.GAROFIŢA: Că bine zici, scumpeteo! Încă de la

mama de-acasă mă ştiu copilă nevinovată!FLOAREA: Mai vânturaţi-vă prin lume, să vedeţi ce

n-aţi văzut! Un miezul nopţii pe drumul între Adânceştişi Cioflingani!

PANSELUŢA: Cineva împotrivă? Sunt în asentimen-tul adunării să ne vânturăm

MARGARETA: Mai dulce? Mai amară?FLOAREA: Să vă prindă o ploaie de vară cum ieşiţi

din Râpile şi faceţi cotul spre Gropile, ce să mai spun!Una ţeapănă, colea, să vă mureze la pielea goală, cubulbuci!

GAROFIŢA: Promit să vă vizitez cotul în călătoria denuntă!

FLOAREA: Să nu vă doriţi altă fericire decât să văboteze o cădere de rouă! Ştiţi pe unde?… Nicăieri cape drumul cum ajungi în Poiana Scaiului dinspre Gre-bloi.

GAROFIŢA: O cădere de rouă?… Şi nu te-a omo-rât? Ori n-o fi fost cădere de rouă. Când se întâmplă,face câte un crater de câte doi kilometri…

PANSELUŢA: Ăsteia? Nici să-i dai cu o bâtă în cap!FLOAREA: Habar n-aveţi! Să dormiţi ce n-aţi dormit

într-un stog de paie lângă moara lui Joardă, peste gârlăde livada cu meri…

(Tic-tacul metronomului ritmează secundele. Marga-reta aduce, pe tavă, ceştile, farfurioarele, ibricul)

MARGARETA: Poftim! (Toarnă cafeaua) Vă servescsingurul viciu bun dintre vicii. Vă rog, vă rog! Eu, mulţu-mesc, nu obişnuiesc. Totuşi, pentru a vă face plăcere…

(Tic-tacul metronomului încetează. Garofiţa, Panse-luţa, Floarea sorb cu mult zgomot)

FLOAREA: Să vă prindă o zi de vară în sat la Zdren-ţăreşti, apoi lasă!

GAROFIŢA: Că bine zici, scumpeteo! Să-i prindă!Prea mănâncă unii şi spală vasele alţii.

FLOAREA: Numai sperietori să vedeţi, care de caremai hidoase! Nici că se află sub soare răşchirări maischimonosite! Păi cum să-ţi dezlipeşti ochii de pe ase-menea colecţii de înfricoşat peste noapte şi de visatpeste zi! Numai zdrenţe, numai pocitanii!

MARGARETA: Să nu vă opăriţi!PANSELUŢA: Se abţine cineva? Adunarea aprobă

să nu mă îngrozesc de ofensivele mele pe frontul artei.Încă mai simt avântul. Îmi făcusem rost de un poet. Gro-zav îşi realiza planurile de luptă!

FLOAREA: Mă încearcă o presimţire…Cum îlchema?

PANSELUŢA: Mai avea o indignare.FLOAREA: Mai avea o indignare? Aoleu, mor! Ce

indignare?…PANSELUŢA: Nu suferea apusurile de soare.FLOAREA: Făcea urât la apusurile de soare? Mi-e

rău de la inimă…PANSELUŢA: Orice să-i fi comandat, cele mai lungi

vizite de lucru în podgorii fruntaşe, o luptă corp la corp

nu refuza! Era sacrificiul suprem în persoană. De atâteaofensive pe toate fronturile, nici sufletul nu şi-l trăgea,dar să admire un apus de soare, cu jurământ partinic,nu şi nu!

MARGARETA: Să nu vă pătaţi!FLOAREA: El trebuie să fie…Îmi iau tăgârţa şi-o por-

nesc. N-am leac mai bun.GAROFIŢA: Nici cu Margareta nu mi-e ruşine. Cine

mai ştie cum şi-a tocat viaţa.FLOAREA: Tot cu ochii după nori, abia terminasem

de mâncat nişte ridichi de la Slobozeni cu slănină de laSpălăţeni. Când să duc la gură damigeana cu apă dela Pliurda, pe cine văd!

GAROFIŢA: Mare escroacă madam Floarea!FLOAREA: Venea iavaş-iavaş, dinspre lanul acela

de rod bogat…MARGARETA: Să nu vă înghiţiţi limba!FLOAREA: Poetul meu!PANSELUŢA: Cineva împotrivă? În unanimitate,

adunarea aprobă să te întreb: de când, mă rog, era altău?

FLOAREA: Păşea măreţ. Păşea nemuritor. Îngheena inspiraţiei, nici nu atingea lanul acela de sfeclă,de fasole ţucără, de ce-o fi fost!

PANSELUŢA: Ba genialul meu! La toate reuniunile ise cânta în unanimitate o romanţă!

FLOAREA: Pârjol, dârdoră mare! Păi cine se com-para cu inspiratul meu!

PANSELUŢA: Ba era al meu!FLOAREA: Naiba te crede! Eu nu te cred! Numai

ce-i fredonai versurile şi te simţeai mai… de-ţi venea săchiui ca dintr-un vin de Prundu-Popii!

PANSELUŢA: Numai ce-i fredonai versurile şi tesimţeai mai însărcinată, află de la mine, cu noi respon-sabilităţi şi perspective!

MARGARETA: Farfurioara nu e de spart!PANSELUŢA: Se abţine cineva? În unanimitate adu-

narea aprobă să declar: nu ştii nimic de învăţăturile cu-prinse în epocalul document!

FLOAREA: Uite aici!PANSELUŢA: Avea asemenea efect stimulativ în

producţie şi în inima sindicalistelor, încât se măritau înunanimitate!

FLOAREA: Uite aici! Mai bine ai mesteca nişte flori-cele!

PANSELUŢA: Era o romanţă ruptă din cele mai vi-brante interese ale poporului! Un îndemn şi o călăuzăsigură în acţiune! Mai mult! A îmbogăţit tezaurul filozofieicu temelii clare, dialectice! Un exemplu viu, cutezător,pentru poeţii mobilizaţi din lumea întreagă!

FLOAREA: Uite aici! Mai bine ai mesteca nişte flori-cele de porumb de la Şoricani!

PANSELUŢA: Numai ascultă ce răspicat îmi bateinima! Când scria, apoi bardul meu se baza pe cele maiobiective teze! Romanţa lui a acţionat şi va acţiona cao armă! Recunoaşte!

MARGARETA: Ceşcuţa nu e de sfărâmat!

teatru


PANSELUŢA: Nu-ţi convine să recunoşti! Romanţalui a funcţionat şi va funcţiona la întreaga ei capacitateîn dezvoltarea istoriei spre noi culmi!

FLOAREA: Păi cum să nu, dacă citise versurile înochii mei! Acolo, în lanul de pălămidă, de laptele-cucu-lui, de ce-o fi fost! Era nebun după mine!

PANSELUŢA: În ochii mei! Altfel mă duc la cadre!FLOAREA: Eu vă îmbuib şi voi mă denunţaţi! Recla-

magioaicelor! Vă arăt eu vouă revoluţie! (Începe săarunce totul în rucsac, în paporniţe) Poeţii iubesc pur şisimplu din sentiment. Atât le-ar mai trebui, să iubeascădin sentimentul celei mai înalte răspunderi!

PANSELUŢA: Ba în ochii mei revoluţionari! În ochiimei clarvăzători!

FLOAREA: Câte sacrificii am fost în stare pentrutine, năzdrăvanule! Câte excursii am ratat pe apa Sâm-betei, sprâncenatule! Câte revărsări de ziuă am admiratîmpreună pe drumul de salcâmi între Stâncioaia şi Băl-tăreţi, pentru că atâtea se îngrămădesc pe lumea astanenorocită… Apusuri de soare… Ploi cu bulbuci… Ro-manţe… Revoluţii culturale… Ce e omul?

MARGARETA: Ceasornicul nu-i de aruncat!GAROFIŢA: Că bine le-o trânteşti, scumpeteo, cu

omul! şi…şi în concluzie, cum spuneam, nici nu vă treceprin minte! Fără să anunţe pe nimeni, hodoronc - tronc,a murit Ionel!

(Margareta scapă cu zgomot ceşcuţa peste farfu-rioară. Cadenţa unui ceas ritmează secundele)

MARGARETA: Clipele puţine, fărâma de timp, decând eram prea tânără, până acum, când sunt prea bă-trână, mi-am umplut-o cu o utopie… Livada de merilângă meri… Priviţi fotografia. O păstrez cu veneraţie…Spuneţi drept, nu-i paradisul?

PANSELUŢA: Eu l-am iubit prea mult pentru unpoet, el m-a omagiat prea puţin pentru o luptătoare petoate fronturile…

MARGARETA: E o nedreptate strigătoare la cer.Cum să se prăpădească… E un abuz.Tot ce-i omenescse revoltă în mine.

FLOAREA: A murit nemuritorul Ionel… Una şi bunăştiu. A ridicat până la stele monumentul unei romanţedialectice! Halal să-i fie!

PANSELUŢA: Ba romanţă de granit! Romanţă pro-letară, ştiinţifică şi patriotică!

FLOAREA: Hai să tragem o veşnică pomenire cumonumentalul! Praf să ne facem, puicuţelor!

GAROFIŢA: Ura! Trăiască şi înflorească alianţa întreromanţă şi reuniunile de altădată! Ura!

PANSELUŢA: Se abţine cineva? Sunt în asentimen-tul adunării să propun o văicăreală din popor! Comandala mine!

GAROFIŢA: Ce-o să te faci în viaţă, Margareta, ce-osă te faci! Nu contribui cu nimic la bocetele colectivului!

FLOAREA: Hopa! Dârdoră mare! Să-i turnăm unprohod ca la Momârlani!

GAROFIŢA, PANSELUŢA, FLOAREA:Îţi aminteşti, frumoasă fată,Când ne-ntorceam de la plenară,Te conduceam până la garăPe strada proaspăt pavoazată.

Mai trece-un an, mai trece-agaleO zi de muncă generoasă,Un alt fruntaş, văd, promovează,Activ, la braţul dumitale.(Zgomotul soneriei retează cadenţa ceasului şi ho-

hotele de plâns. Tăcere speriată)

(va urma)

teatru


Personajele: ORNETTO, SIMACHE, CRASSUS,VOCEA.

TABLOUL I

Într-o sală de teatru, înaintea începerii unui specta-col, Ornetto şi Simache, doi cetăţeni cu înfăţişare declovni, poartă o conversaţie.

ORNETTO: E liber locul de lângă dumneata?SIMACHE: Puteţi să-l ocupaţi! Şi aşa nu vine nimeni. ORNETTO: Sunteţi sigur? Presimt ceva! Nu de alta,

dar să nu vină cineva cu recomandare şi să mă dea lao parte. Ar fi neplăcut în văzul lumii.

SIMACHE: Ocupaţi-l cu încredere! Nu vă faceţi pro-bleme!

ORNETTO (aşezându-se): Mă rog, dacă ziceţi! Încaz de ceva, dau vina pe dumneata.

SIMACHE: Nu trebuie să daţi vina pe mine. Eu cândspun o vorbă, ştiu de ce o spun.

ORNETTO: Mă rog, eu mă simt confortabil! Da’ săştiţi că nu scăpaţi! Dau vina pe dumneata cât ai zicepeşte!

SIMACHE: Fie, daţi vina pe mine! Da’ să ştiţi, orepet, nimeni nu vine!

ORNETTO: De unde sunteţi aşa de sigur? Preasigur vă arătaţi şi nu e bine. Oricând se poate întâmplaceva şi, fără să ştim, se schimbă situaţia. Iar dumneatarămâi cu vorbele.

SIMACHE: Vreţi să ştiţi? Mi s-a mai spus şi n-a con-tat.

ORNETTO: Mă faceţi curios. Ce n-a contat?SIMACHE: Vorbele spuse. Că eu tot cu vorbele mele

rămân. Şi apoi, n-are ce să se schimbe, pentru că nimicnu se poate întâmpla.

ORNETTO: Zău? Dacă ziceţi?! Da’ vedeţi, v-am pus

o întrebare şi ocoliţi răspunsul.SIMACHE: Care? De unde sunt aşa de sigur!? Aşa

mi-e felul şi, drept urmare, aşa vorbesc.ORNETTO: Aşa vorbiţi?! Nu cumva sunteţi Plop Ţin-

teanu? Că numai el vorbeşte aşa, prin înconjurare.SIMACHE: Amice! Fii, te rog, politicos şi nu umbla

cu presupusul. Că eu ţi-am oferit locul şi, până la urmă,risc să fiu pus în categoria unor vorbitori... cu schepsis.„Că numai el vorbeşte aşa, prin înconjurare!” Ia, vezi!Vorbeşte, cum vorbeşte, după cum îi este felul. Ce vreisă facă, tumbe? Nu i s-ar permite sau nu i-aş permiteeu.

ORNETTO: Domnule, îmi cer scuze! Da’ e adevărat,nu-i aşa?

SIMACHE: Scuze poţi să-ţi ceri şi le primesc. Însăcât de adevărat este, asta mă priveşte!

ORNETTO: Pardon, ba mă priveşte şi pe mine. Cănu-i un simplu fapt să fii vecin de fotoliu cu domnul PlopŢinteanu. Dacă ştirea se confirmă, vă daţi seama în cesituaţie sunt pus?

SIMACHE: În ce situaţie?ORNETTO: În ce situaţie, nu vă imaginaţi! Păi dacă

află toţi ai mei, o să mă-ntrebe şi... Ce ţi-a mai zis?SIMACHE: Chiar aşa! Ce ţi-a mai zis?ORNETTO: Nu mi-a zis nimic pentru că nu l-am în-

trebat. SIMACHE: Vezi? Cum să-l întrebi de una sau de

alta, dacă nu erai sigur că este persoana cu pricina. ORNETTO: Şi dacă reţin prea bine... Care per-

soană?SIMACHE: Cum, care persoană? Plop Ţinteanu,

despre care spuneţi că vorbeşte aşa.ORNETTO: Şi nu sunteţi Plop Ţinteanu? Sunteţi

sigur că nu sunteţi?SIMACHE: Deşi mi-ar plăcea să fiu, văd că insistaţi,

nu sunt. Numele începe să-mi placă.

Nicolae Havriliuc

ONESTĂ FAVOARE!Comedie în două tablouri

teatru


ORNETTO: Dacă numele începe să vă placă, de cenu încercaţi să fiţi şi persoana care poartă acest nume?

SIMACHE: Mă ţineţi într-un cerc vicios. Dar eu cautsă mă descotorosesc şi vă întreb... De unde să ştiu cumeste persoana care poartă un nume ce începe să-miplacă?

ORNETTO: Chiar n-aveţi niciun indiciu despre aceapersoană?

SIMACHE: Păi dacă n-am, n-am. Mi-ar fi greu să re-cunosc, ziceţi?

ORNETTO: Atunci, de unde a apărut acest nume...Plop Ţinteanu?

SIMACHE: De unde? L-aţi adus în discuţie, chipu-rile, c-aş vorbi la fel ca persoana ce-i poartă numele.

ORNETTO: Adică?SIMACHE: Adică, eu aş vorbi aşa ca domnul Plop

Ţinteanu. Evit să epuizez subiectul. ORNETTO: Mă rog! Vreţi să ştiţi? O apropiere

există. Nu recunoaşteţi, nu recunoaşteţi, vă priveşte. Eucontinui să vă mulţumesc pentru locul oferit. Mi-aţi făcuto favoare.

SIMACHE: Pentru puţin. Într-adevăr locul e de fa-voare. Şi vizionare plăcută!

(După câteva clipe se aude o voce din sală.)VOCEA: Domnule Plop! Mai este liber locul de lângă

matale? Mi-a venit soacra la teatru şi n-are loc. ORNETTO (către Simache): Aţi văzut că presimţirile

nu mă-nşeală, domnule Plop Ţinteanu? M-aţi contrazistot timpul.

SIMACHE: Nu v-am contrazis eu. Întortocheată afost discuţia. Recunosc, mă numesc Plop. Dar am re-zerve pentru Ţinteanu.

ORNETTO: Mă rog, până la proba contrarie! Dedata aceasta să nu vină o voce din scenă. Un personaj,chipurile, să cheme un alt personaj. Ce, n-aţi auzit?

SIMACHE: De auzit, am auzit. Dar să se cheme cuacelaşi nume, asta ar fi chiar prea de tot. Am impresiacă între noi şi cei din jur se interpune mereu cineva.

VOCEA: Domnilor! Vă ascult de minute bune şi măamuz. Să ştiţi că vă dau dreptate la amândoi!

SIMACHE: Sunt onorat, stimabile! La fel şi domnulde lângă mine este.

ORNETTO (către Simache): Vă rog, nu vorbiţi în nu-mele meu! (Către Voce): Dacă se poate... Cine sunteţi?

VOCEA: Cu plăcere vă răspund. Sunt Crassus de laTrio Saltimbanque.

SIMACHE: Vă mulţumesc pentru răspuns! Domnulmi-a luat-o înainte. Întrebarea voiam s-o pun eu.

ORNETTO: Vedeţi cum face? Mereu face aşa. Şiapoi dă vina pe mine. Mai vine şi cu ideea...

SIMACHE (precipitat): Care idee? Care?VOCEA: Că se interpune cineva. Aveţi dreptate!

Câtă dreptate aveţi!ORNETTO: Atunci cu mine cum rămâne?VOCEA: Vă acord aceeaşi dreptate. SIMACHE: Şi totuşi, diferenţele se cer făcute!

VOCEA: După spectacol vă invit pe amândoi la tea-trul meu. Vă las pe voi să faceţi diferenţele.

ORNETTO: Sunteţi sigur că ne invitaţi pe amândoi?VOCEA: Mai mult ca sigur. SIMACHE: Vedeţi? Aşa face şi cu mine. Pune între-

bări. (Către Ornetto): Dacă omu’ ne-a invitat pe amân-doi, înseamnă că are suficiente locuri.

VOCEA: Suficiente n-am, dar vor fi de favoare. Astaspune ceva! Nu voi ţine seama de eventualele reco-mandări.

(Luminile în sală se sting şi începe spectacolul.)

TABLOUL II

Acasă la Crassus, într-o pădure, unde bântuie un ursînfricoşător despre care se vorbeşte, fără să fi fostvăzut.

CRASSUS: Ne aflăm în teatrul meu care-mi este şilocuinţă. Aici suntem pe scenă, goală deocamdată. Sevede? (Cei doi schimbă priviri între ei şi confirmă prinmişcarea capului). V-am invitat pe amândoi după cumv-am promis, fără să fac diferenţe.

SIMACHE (către Ornetto): Nu aşa! Noi ne deosebimşi vrem să fim diferenţiaţi. Zic bine?

ORNETTO: Lasă, lasă! Cum vrea dânsul (CătreCrassus): Şi noi ce trebuie să facem?

CRASSUS: Simplu, foarte simplu. Să improvizaţi!SIMACHE: Să improvizăm? Dar noi, dacă nu ne de-

osebim, vom fi la fel. Şi atunci nu ne confruntăm. Facemsă fie ceva ce n-are nerv. Cum se pot vedea pe scenăla alţii. Bunăoară, cum am văzut la un Festival de Tea-tru... (Crassus se uită pe fereastră, apoi le face semnsă tacă). Cine-i? E ursul?

ORNETTO: Să nu fie Plop Ţinteanu!CRASSUS (continue să-i îndemne să tacă): Bine,

bine! Prea mult vorbim pe deasupra şi cine ştie ce... Euam să vă rog să vorbiţi despre voi, prin voi.

ORNETTO: Despre noi? Da’ cum vine asta, desprenoi, prin noi?

CRASSUS: Simplu, foarte simplu. Să vorbiţi ceva larepezeală pe o temă dată.

SIMACHE: Să vorbim ceva la repezeală pe o temădată? Ce? Noi ne deosebim şi nu putem fi la fel. Daţi-nedouă teme! Una mie, una lui.

CRASSUS: Tocmai asta este. Nu puteţi fi la fel. Vor-biţi la repezeală pe o temă dată, o singură temă, însădin unghiuri diferite (Simache şi Ornetto se aşază îndouă locuri ale scenei şi privesc în jur.) S-o credeţi voică aşa merge! Nu merge! Vorba va fi diferită, dacă şe-deţi împreună.

ORNETTO: Dacă şedem împreună?! (Către Sima-che): Auzi, vino lângă mine!

SIMACHE: Da’ vino tu! Că eu am atâtea pe cap. ORNETTO: Da’ vino tu! Că şi eu am atâtea pe cap. SIMACHE: Ia te uită! Cum îmi ia vorba şi zice de

teatru


parcă a lui este!ORNETTO: Uite că nu vreau! Na, că ţi-am zis-o!CRASSUS: Staţi, nu vă certaţi! V-am lăsat să faceţi

încălzirea până ce eu mă gândesc la o temă. SIMACHE: Şi v-aţi gândit?ORNETTO: Dacă v-aţi gândit, spuneţi! Nu ne ţineţi

ca pe jar!CRASSUS: M-am gândit să fie la posibilităţile voas-

tre de înţelegere. SIMACHE: Şi nu ne jigniţi!ORNETTO: Ne jigniţi?CRASSUS: Cum să fac una ca asta, oameni buni?

Se poate? Tema la care m-am gândit este... este...este...

SIMACHE: Da’ spuneţi odată!ORNETTO: Ai răbdare că ne spune!CRASSUS: Altercaţii cantabile! Începeţi!SIMACHE: Altercaţii cantabile? Mă rog, altercaţii

cantabile! Fie!ORNETTO (se repede la Simache, îl trânteşte la pă-

mânt, apoi se lipeşte de el): Stai, omule! Ce-i cu tine?Dormi acolo şi nu mai boscorodi atâta! Altercaţii canta-bile... Altercaţii cantabile... De unde le-ai mai scos şi peastea? Zău! Da’ eu alta ştiu. M-ai căutat noaptea în-treagă prin buzunare, dacă nu şi-n altă parte. Credeaică acolo îmi ţin gologanii. Supărat că n-ai găsit nimic,ai adormit. Cum? Numai tu ştii!

SIMACHE: Ce sunt aceste altercaţii cantabile, vreisă ştii? Uite că-ţi spun! Ele pot începe din orice, dar înmod sigur sfârşesc printr-un cântecel, în semn de îm-păcare. (Din fundal se aude cântecelul: „Noi flăcăi lanumăr trei/ Arăta-ne vom în zare/ În potir s-aducem clei/Şi la scandalagii balamale”). Sper c-ai auzit! Nu-i marelucru s-auzi.

ORNETTO: Bag de seamă că suntem într-un loctăcut şi se aude până şi bâzâitul muştii. Vociferărileîncep când cineva, liber la gură, spune fel de fel. Darspune să se nimerească... Şi chiar faptă să fie! Cumvrea duhul sfânt sau cine e îndreptăţit să facă aceste...altercaţii cantabile.

SIMACHE: Loc tăcut acesta unde ne aflăm? Cu unurs pe care nimeni nu l-a văzut, dar toţi se tem de el?Bată-te pe gură!

ORNETTO: Cel puţin aşa a fost până acum. De amfost în stare să aţipim puţin, după atâta amar de drum.

CRASSUS: (contemplându-l): Foarte frumos spus!Convingător!

SIMACHE: Că numai el e! Uite că şi eu sunt! Cândgreu somn dormii, la trezire spui atâtea... Şi le spui fărăînţeles, doar ţie cu înţeles să-ţi fie.

ORNETTO (către Crassus): Potoliţi-l! Are ceva cumine şi-mi face şicane.

CRASSUS: Nu ieşi din tine. Continuă!ORNETTO (către Simache): Măi, să fie! Îmi cauţi

nod în papură şi vrei ca tu în toate şef să fii. Dar euce-s? Să-ţi ascult aceste altercaţii cantabile... altercaţii

cantabile. Nu-s vorbe de om ce greu somn dormii?SIMACHE: Asta o spui tu! Da’ eu ştiu că lipit de tine

am aţipit. ORNETTO: Şi ai fi dormit adânc dacă nu m-ai fi bu-

zunărit. SIMACHE: Ai meritat-o! Prea te lăudai că poţi cum-

păra orice. De unde are ăsta atâţia bani? Mi-am zis!ORNETTO: Şi ai aflat?SIMACHE: M-am lăsat păgubaş. Prea îmi cânta ci-

neva la ureche şi m-am îmbunat. ORNETTO: Aşa am zis şi eu. Ia să-l las în pace pe

omul ăsta, deşi mult necaz mi-a făcut. Auzeam pe ci-neva cum îmi cântă la ureche...

SIMACHE: Şi!... Şi!... N-ai să spui ca mine!ORNETTO: N-am să spun ca tine! Da’ eu pe bune

m-am înverşunat. CRASSUS: Iar eu am încercat un act de mare curaj

cu voi. Puteam să eşuez, neştiind cu adevărat cine sun-teţi. Uite că a mers şi chiar mulţumitor! Acum vă dauliber. Vedeţi cum vă descurcaţi la trecerea prin pădure!

SIMACHE: Pădure, aud?CRASSUS: Eu locuiesc într-o pădure cu teatru cu

tot. ORNETTO (către Simache): Eu, în schimb, tremur

tot. Cum de-am ajuns până aici şi nu mi-am dat seamape unde sunt? Pădurea-i plină de jivine şi, la o adică,sunt periculoase. Aud că şi-un urs primejdios trece peaici. Vezi ce-i spui!

SIMACHE (către Crassus): M-asculţi, omule? Noiaici rămânem. Sunteţi trei şi cu noi doi vom fi cinci. Se-mprospătează teatrul. Şi până obişnuim pădurea cu uniica noi, mai rămânem. Lui Ornetto îi este frică. Şi mie lafel când mă iau după el. Şi mă iau!

CRASSUS: Simache spui că te numeşti? Nu eşti alt-cineva?

SIMACHE: Eh, cum să fiu altcineva! Simache încarne şi oase.

CRASSUS: Şi el este Ornetto?ORNETTO (către Simache): Lasă-mă pe mine! Da!

Mă numesc Ornetto! Aveţi ceva împotrivă?CRASSUS: Nu! Încântat de cunoştinţă! Eu mă nu-

mesc Crassus şi sunt de la Trio Santimbanque. Aţi maiauzit.

SIMACHE: Şi dacă rămânem, ce vom face?CRASSUS: Găsim noi ceva de lucru. Numai să vreţi

să rămâneţi! Uite, elaborăm un plan tactic de prinderea ursului, spre a fi transportat, undeva, în munţi.

SIMACHE (grăbindu-se să facă primul o constatare):Cum se leagă totul! Iată, acţiunea a fost pregătită! Darcine va fi personajul care să-nsoţească transportul? Rolprincipal... Unul diferit de altul.

ORNETTO: Da’ chiar aşa! Ursul trebuie transportatîn siguranţă. Diferit, fără îndoială.

CRASSUS: Cineva care dovedeşte calităţi fizice de-osebite.

SIMACHE şi ORNETTO (fac un pas în faţă, apoi se

teatru


retrag înapoi): De ce nu ne-aţi spus de la început? Altfelne-am fi înfăţişat.

CRASSUS: Nu toate sunt cum am vrea să fie. Apareşi neprevăzutul (Schimbare de ton): Şi ce dacă? Negăsim folositori în orice.

ORNETTO: Asta da, favoare! Onestă favoare! Dacăam spus, fie! Rămân!

SIMACHE: Şi eu zic la fel. Rămân!CRASSUS: Eu cred că, fără să exagerez, cel mai ni-

merit ar fi Plop Ţinteanu. Parcă-l văd cu braţele lui vân-joase, cu privirea ageră şi cuprinzătoare.

(Simache şi Ornetto îşi privesc trupurile şi iau o ţi-nută impunătoare.)

ORNETTO: Şi eu parcă-l văd! Nu-mi vine să cred. SIMACHE: Mie mi s-a mai spus. Dar am refuzat.

Cum să fii ceea ce nu eşti? Şi nici nu s-a văzut! Aşa dinsenin?!

CRASSUS: Până vă lămuriţi, eu mă pregătesc săaranjez scena şi să chem spectatorii. (Către sală): Nupleacă nimeni! Noi abia acum începem!

VOCEA (din sală): E cineva aici care susţine că senumeşte Plop Ţinteanu!

CRASSUS: Aud, aud! Dacă se poate, încă o dată!VOCEA (din sală): E cineva aici care susţine că se

numeşte Plop Ţinteanu!SIMACHE (către Ornetto): Vezi ce-ai făcut! Ai stricat

totul! Când eram atât de siguri pe noi şi mergeam ca peroate, plăsmuirea ta vine şi ne ia locul. Halal să-ţi fie!

ORNETTO (către Crassus): Nouă nu ne rămânedecât să plecăm şi să ne căutăm rostul, undeva, în altăparte. Că v-a plăcut de noi, că nu v-a plăcut, noi ăştia

suntem. Ne cerem scuze pentru răbdarea de care aţidat dovadă!

(Simache şi Ornetto se pregătesc să se retragă.)CRASSUS: Staţi, să mai verific încă o dată! Plop

Ţinteanu, eşti invitat să urci pe scenă! Vrem să tevedem la faţă!

VOCEA (din sală): Plop Ţinteanu se află într-o indis-poziţie. Vă aşteaptă în spatele scenei spre a fi văzut lafaţă şi distribuit în spectacol.

CRASSUS (se plimbă iritat pe scenă şi citeşte unmesaj de pe telefon. După un timp de gândire): Dragispectatori! Vă rugăm să ne scuzaţi pentru incidentulprodus! Nu putem continua spectacolul fără să ştim cineeste personajul, chiar dacă ţine morţiş să facă parte dindistribuţie. Pare că vrea să spună ceva şi, în conse-cinţă, se cade ascultat. Sonorul trebuie să funcţionezeîn bună stare.

SIMACHE: Dar e un străin!ORNETTO: Şi mai mult de atât, e o ficţiune!CRASSUS: Mă rog! Fie străin, fie ficţiune. Dar e un

om! Merită să facem pentru oameni ceva! Ne arătămcaracterul umanist.

SIMACHE: Dar oamenii sunt mulţi. ORNETTO: Şi unii pot fi derutabili. CRASSUS: Staţi, staţi! Să facem pentru oameni

ceva. Dar pentru oamenii noştri! Cei care ne susţin! Câtdespre ceilalţi, îi priveşte! De aceea reluarea spectaco-lului este o problemă de timp. Căutaţi-ne pe site-ul tea-trului. Pe curând!

(Simache şi Ornetto, din spatele lui Crassus, surâdîncrezători că norocul nu i-a părăsit.)

sonorități paralele


Japonia mea sakura Fuji-YamaCio Cio San ceaiul cireşii ei în floare rodesc numai haiku-uri

*

înmugurirenuielele garduluineliniştitemăceşul roz agaţăîntr-un spin vălul lunii

*vesel ciripitalbă înmiresmarefloarea de cireşdin cartea mea se cernepeste suflet ninsoare

*raza soareluiîn aburul cafeleiimobilă mâţa pe-o creangă coţofanapândind cuibul de graur

*

puiul de salcâmla prima înflorireuscat gutuiulîn cuibul rânduniciipatru ouă pestriţe

* castani în floare – cantonul acaruluifără ferestreînierbate şinele mincinos viitorul

Paula Romanescu

mon Japon à moi sakura Fuji-YamaCio Cio San le théles cerisiers en fleury donnent des fruits qui chantent

*

bourgeonnementles branchages de la clôturebien inquietsle rosier rose accrochedans une épine la lune

*joli chant d’oiseauxblanche fragrance de fraîcheur fleur de cerisierde mon livre entrouverttombe la neige dans l’âme

*rayon de soleildans la vapeur de caféimmobile le chatla pie voleuse aux aguetsle martinet dans son nid

*

le petit acacia à la première floraisonmort le cognassier dans le nid de l’hirondellequatre œufs bigarrés

* châtaigniers en fleur –le canton de l’aiguilleursans fenêtresles rails sous les herbes follesl’avenir à la retraite

sonorități paralele


MÂINILE

Mâinile meleAcum şi ale tale.Trupul se zbatePrecum o mănuşă bolnavă,Cu degetelefranjuri de zăpadă.Palmele meleAu săpat o groapăDe taină...Rotirea sângelui.

PRIMĂVARĂ îN TRANSILVANIA

Când sticla lămpii crapă sub ger,Cerul e sprijinit de vârful căpiţelor de otavă.Satul pluteşte.Sfârcurile mugurilor tresar.Vine primăvara,O simte calul alb...Pe uliţa din capătul de sus al lumii.Nu e nevoie de fluier,Mioarele pascPe cărarea cât un fir de aţă.Biserica înfiptă în mijlocul satuluiMiroase a cer.Maica Sfântă bea ceai din fructe sălbatice...

STELE ALBE

Precum mângâierile buniciiÎn nopţi de iarnă,Lumina arde sub covorPurtând în ea poveştileÎngerilor.Sub sticla apeiLumea începuturilor.CopiiiVestescÎn ritm de nea.Munţi albiȚin în căuşVatra satului.

Menuț Maximinian

I MANI

I miei maniOra ache delle tueIl corpo si agitaComo un guanto malato,Con le ditaFrange di neve.I miei palmiHanno sepolto un bucaDi segreti...Il circondere del sangue.

PRIMAVERS IN TRANSILVANIA

Quando il vetro della lampa si rotta a gello,Il cielo appoggiato dalle mucchie di feno,Il paese galleggia.I lobi dei gemmi tresaltano.Viene la primavera,La sente il bianco cavallo..Sulla via dal conturno del mondo.Non necessita flauto,Le peccorelle pasconoSul sentiero a un filo.La chiesa situata nel mezzo del paeseOdora a cielo.La Vergine beve tè dai frutti selvatici.

STELLE BIANCHE

I bambiniAnnunzianoIn ritmo di neve.Monti Come le accarezze della nonaIn notti d’inverno,La luce arde sotto il tapettoPortando dentro di se le favoleDegli angelli.Sotto il vetro dell’acquaIl mondo della creazione.bianchiTengono in pugnoIl camino del paese.

Traducerea în limba italiană de Livia MărcanDin volumul de versuri, în pregătire, Copilul de apă

meridiane


AMERICA

Este credinţa speranţeiDe-a face un munte din prafPeşti și păsări capturate-n zborCreează imagini cumpliteCauză a numeroase decesePuțini dintre acei vizionariBeau vinul din strugurii plantaţiO plăcere amară pentru că pământul acum violatSalută un demon în mâinile voastreȘi-l face să domnească peste-o țară moartăPână când amurgul apare, el se pronunță puternicBălţi și spume, totu-i încurcatMestecă stagnat putregai murat Până când gândul demisionează încă-o ziAsta ţine în şah forța conflictuluiRăzboi împotriva soldatului, teama de moarteErou născut când o viață-i furatăStele albe pe albastru și roșuO țară-a ucis înţelepţii poporului eiFluturând steagul Democrație!Îngroşat cu mucegai de-un secolDar primăvara acum s-a născut în anIar viața va ţâşni fără teamăPământul va tremura, praful va cădeaMuntele speranței va hrăni pe toți Din volumul The Normalcy Bias (2014)

IERTARE

Nici urmă de om, doar un sunetUrletul agoniei blocată subteranTe privim, plângem pentru tine, dar nu putem facenimicDecât donații, declarații, pentru dragii săraciDar asta-i tot ce putem face, pentru cei ce suntem

Ne ciocnim în noapte, nu suntem Steaua NorduluiNu putem salva un copil, o femeie sau un bărbatPentru că mântuitorul nostru a plecat în ziua în care-am începutAșteptăm zi de zi, la cafeaua călduţăSă se schimbe nimicul pe care-l respirămDumnezeule, salvează-ne! Ajută-i! Dă-ne un semn!Lasă Ţara Sfântă să doarmă; Fă ca această ignoranțăsă moarăCopii ai Tuturor, pentru că nu pot rosti acele nume Ca steagul însângerat să nu mai rătăcească sângeleRegret că nu s-a putut face nimic pentru a te salva desemeniCă-am fost prea ignoranți pentru a elabora un planRegret. Că viața ta a hrănit un suflet sărac mâniatFrumuseţea ce-ai fost, ignorată și vândutăUra nu era reală, era hrănită cu linguraTransa intensă a unei luni toropiteMizeria trebuie să rămână, sub gulere albe rigideCum buzunarele sunt căptușite cu sânge și dolari Din volumul The Normalcy Bias (2014)

VĂLUL

Ma uit la tineÎncerc să judecÎn spatele vălului delicatȚesut de degetele agileAle istoriei

TremuriSub mascăExistă-o onestitateO durere care se hrăneștePe corpul tău vlăguit

Nu îmbătrâni așaMititelule drăgălaşMătase pe pielea ta pistruiatăÎmi împiedică vedereaFrumuseții din tine

Madeleine Burhan(Marea Britanie)

Membră a Open University Poetry Society, MadeleineBurhan este autoarea unor volume de versuri. Poeziile ei aufost incluse în antologii şi în broşuri de cenaclu.

meridiane


Știu că sunt acoloAtât de multe feteȘi-au pierdut ruşineaÎntr-o comportare destrăbălatăSau n-au avut-o vreodată

Dar tu...Am putea fi prieteniDacă ţi-ai da josVoalul Din volumul The Normalcy Bias (2014)

TÂRZIU îNTR-O DIMINEAŢĂ DE IARNĂ

Târziu într-o dimineaţă de iarnăSimţeam cum răsărea soarele Așa că am privit spre orizontȘi-am văzut arzând acel focCe-a venit să mă elibereze deAcea nesfârșită dorință nocturnăDe care trupul meu încerca să se desprindă deLa foirea neliniștită fără paceDin noapte

Târziu într-o dimineaţă de iarnăAm auzit un bebeluș plângândAm simțit mirosul șuncii pe cărbunePe care vecinul meu o prăjeaÎn timp ce lectura ziarul de dimineațăRâdea citind ştirileDespre cum lumea se tot repetăȘi oamenii tot încearcăSă afle speranță

Târziu într-o dimineaţă de iarnăO frânghie ce-am văzut spânzuratăDe la fereastra mea înghețatăPărea un demon care chemaȘi un înger care zburaCerul era seducătorCopacii, ei erau îmbrăţişaţiCu trupurile celor iertaţiCu spiritele celor înspăimântațiȘi-am vrut să le fiu alăturiCa să simt orizontul caldIa-mi trupul meu într-o călătorieEliberează-mi mintea din închisoare eiArată-mi viațaPrin moarte

Târziu într-o dimineaţă de iarnăAm luat un scaun din lemnPicioarele erau uzate și rupteCa-ale mele, necesitând reparațiiŞi-au luat greutatea betonuluiÎn tot trupul meuIar când m-am întins după frânghie

Am văzut merii-nfloriţiÎn acel frustrător târziu de iarnă Merele, ele așteptauFocul care-mi atingeaParul meu de aur

În acea dimineață de iarnăAm auzit-o pe mama strigândAm auzit că fiul meu plângeaPentru că mama-i era-n doliuEa şi-a pierdut speranța de a încercaPentru că politica și baniiCauzau un cancer care s-a răspânditLa sânge, creier și organeÎn grădina ei a fost găsită moartăDe blândul ei soțul iubitorCare-o săruta în fiecare dimineațăDar în acea zi

Târziu într-o dimineaţă de iarnăO zăpadă pufoasă cădeaAlbă și pură-n esenţăȘi-am rugat cerul pentru mai multȘi mi-a dăruit fulgi de zăpadăCe-au căzut pe pleoapele meleȘi mi-a trimis trupul într-o călătorieCum dansam prin grădinăÎn minunea iernii frumusețeaOh! Focul și gheațaPe care-o ţine universulM-a împiedicat să îngenunchezTârziu în acea dimineaţă de iarnă Din volumul The Normalcy Bias (2014)

15/02/2003

Pe Câmpurile Flandrei există o floare pe care-o ştimS-a întâmplat acum peste o sută de ani Noi purtăm acel boboc aproape de pieptȘi plângem de departe un cuib distrusPe când al nostru încă există

Ei au trăit, au visat și-au simțit strălucirea apusuluiPe-un obraz sângerat sărutat aşa de mult în urmăÎn timp ce purtăm macul vostru atât de-aproape deinimăDin Câmpurile Flandrei

V-am ridicat torța spre cerNeacceptând că bărbații trebuie să moarăNe-am rugat ca să vă odihniți în paceCa descendenții voştri să fie în siguranță Din Câmpurile Flandrei Din volumul în pregătire Chasing Spring (2019)

Traducere şi prezentare de Mariana Zavati Gardner

sub lupă


îMBLÂNZITOAREA DE TIMP ŞI SPAŢIU LITERAR

O apariție literară discretă, dar consecventăși plină de esență în lumea culturală clujeană oconstituie poeta, eseista și exegeta AntoniaBodea. Cu o experiență editorială subsumată

poeziei – Bunavestire (Eurograf, Cluj-Napoca 2007),Fulgerări în zenit (în curs de apariție), dar și eseului șicriticii literare – Fulgurații (Risoprint, Cluj-Napoca2012), Printre file (Napoca Nova, 2014), Gravuri peobrazul clipei (Limes, Florești, 2016), autoarea „se nu-mără printre cei mai statornici și mai aplicați comentatoriliterari ai zilelor noastre, scriind cu aceeași deschidereși înțelegere despre cărți de poezie, de proză, memo-rialistice, teoretice etc.” (Mircea Petean).

Ca poetă, Antonia Bodea, știe și poate săînsuflețească în versurile sale ordinea și tensiunea trăi-rii, ritmul și armonia, solemnitatea, dar și jocul, sacrul,dar și profanul. Ea însăși se mărturisește: „În jocul cuvocabula se naște metafora, a cărei forță semnificativănelimitată îi conferă infinitatea, veșnicia…”. Condițiapoetului, a poeziei, natura, iubirea sunt tot atâtea temepredilecte notate liric de autoare în vers clasic sau alb(Bunavestire).

În volumul Fulgurații este prezentă o gamă largă descriitori, de la consacrați până la debutanți – ValeriuAnania, Horia Bădescu, Aurel Rău, Iulian Patca, RodicaMarian, Persida Rugu, Andrei Fischof, Victor ConstantinMăruțoiu și mulți alții. Nota dominantă a eseurilor constăîn raportarea echilibrată a autorului recenzat la operasa, (trei cronici dedicate lui Valeriu Anania), la ambianțaspiritual-istorică în care a creat, (Mircea Diudea:„Pann”), la corespondențele tematice cu alți confrați(„Poeme de Valeriu Anania”), la asumarea tragismuluiexistențial („Despre starea de rezonanță în viziuneapoetică a lui Andrei Fischof”), la forța trăirii și a transpu-

nerii ei în operă („Poeme din toamna iubirii, IulianPatca”, „Semnul lui Orfeu”, Stela Ianovici Costan), la ar-monia expresiei și la unicitatea stilului („Rodica Marian– Chipul și asemănarea”, „Ritualul semnelor – PersidaRugu”).

În Gravuri pe obrazul clipei, autoarea mărește nu-mărul scriitorilor recenzați, dar micșorează spațiul de-dicat analizei cărților lor, dovedind o predispoziție apartepentru domeniul poeziei (20 cronici poezie, 15 proză).

Pentru critica de întâmpinare și cea de identificare,prezente în articole, Antonia Bodea știe și poate să va-lorizeze filosofia existenței, tot ce ține de autenticitateatrăirii prin scris, precum și paleta semantică a discursu-lui liric sau epic. De ce „obrazul clipei”? Pentru că ai cli-pei suntem, iar gravura e semnul întipărit al treceriinoastre prin lume, „pe calea scrisului, scriitopie, un soide alt act primordial după modelul marii Geneze (…),proces imaginativ obținut prin forța Cuvântului cu diver-sele lui semnificații phanopice, melopeice, logopeice”.Iată o încercare de surprindere a esenței romanului„Ostrakon” de I.P. Brădiceni, „o incursiune prin istoriasocială, politică, ideologică, spirituală a civilizațieiumane”.

„Câte cărți citești, atâția oameni cunoști, atâtea lumidescoperi”, consideră autoarea conștientă de menireaei, încadrând în medalionul biografic al prozatorului saupoetului chipul cărții lui. Iată o mostră de astfel de „por-tret”: „Problematica liricii sale (Sandu Cătineanu dinBonțida) se înscrie în registrul marilor frământări pentrudescifrarea și asumarea misterului existenței, cu forțaunei conștiințe aplecate și implicate în căutarea desoluții la întrebările ridicate de lumea fenomenală” sau„Expresia simplă, directă, mărturisirea frustă a pasiuniisau a suferinței fac din poezia iubirii un adevărat imn”.Și încă unul: „Înscrisă într-o estetică expresionistă, poe-zia doamnei Ana Marinoiu abordează problematica ra-portului poet-realitate-poezie din perspectiva condițieide damnat a poetului prin destinul dramatic al căutăriisensului misterului existențial”.

Desigur că, poetă fiind, Antonia Bodea excelează în

Passionaria Stoicescu

ACTUALE CĂRŢI DE DOAMNE ŞI DOMNIŢE

sub lupă


explorarea cărților de poezie, unde corespondențelesunt surprinse cu acuitate, gen „Reflexe blagiene înpoezia religioasă” a lui Teofil Mândruțiu, „Precum OrfeuZâmbetul clepsidrei” a lui Gavril Moisa, „Restituiri Ine-chinoxidabile” a lui Gavril Moldovan, în radiografia li-rică a mișcării literare Echinox, unde poeții sunt grupațiîn funcție de perioada în care au scris și s-au afirmat,„adevărată geografie poetică ardeleană”, „Poetul alesde cuvânt – Liniște redusă la tăcere” a lui Mircea Pe-tean, unde „cu prețul unei experiențe revelatoare” seproduce sublimarea „în tăcerea mai grăitoare decâtorice cuvânt”. La Mihai Pleș, în volumele Psalmi curbiși Turnul Abel, „poezia nu mai este creată, ci construităca un instrument de investigație a unei zone inaccesi-bile conceptelor. Universul poetic nu se mai află în inte-rior, eul liric nu se mai află în centrul abordării, cideasupra, dintr-un unghi care pornește cercetarea uneialte realități, decantate de la senzație (poezia intimistă),la esențializare (poezia conceptuală) și mai mult, la su-blimare (poezia cosmică)”.

Romanul, proza scurtă și eseul sunt analizate cuaceeași acribie a valorizării literaturii autentice. „Între fa-bulos și fantastic – Ierboaia”, cartea Doinei Cetea, punepe tapet „sublimarea profanului în sacralitate ca în po-vestirile lui Mircea Eliade. Cu aparența faptului divers,în fond subsumate istoricității, consemnările înnoadăfirul vremii cu momentele cruciale, ca o veritabilă lecțiede istorie trăită pe viu, ca o mostră a numelor, a locurilorcare nasc, perpetuează și înveșnicesc oameni – semneale spiritului locului”. O altă carte, Lucian Blaga și ul-tima lui muză, ca document literar inestimabil, i se pareAntoniei Bodea „o proză minunată ca stil și prezentare,valoroasă ca document inedit, copleșitoare prin mesajși prin uriașa cantitate de muncă, desfășurată laînălțimea inteligenței și sensibilității unei cercetăriștiințifice”, efectuate de Anca Sîrghie.

Oricât de diferiți ca profil, ca valoare literară, AntoniaBodea îi tratează pe toți autorii comentați cu atenție șiprofunzime. Nimic monoton sau repetat, citate alesesemnificativ, esențe în titluri, analiză caleidoscopică, fi-naluri concluzive și aplicate textelor interpretate.

Dăruindu-și „cuceririle semenilor” cu care s-a con-fruntat în „jocul social” al exegezei, „solemn și sacru” încalitate de eseist și critic literar, ea „a îmblânzit timpulși spațiul”, le-a populat „cu neliniștile și întrebările sale”și a propus „soluții prin care să reinstaureze ordinea șiarmonia” înscrise în orice demers creator, după propriamărturisire (Printre file).

Victoria Milescu

INVIZIBILA POVARĂ

Cu ceva timp în urmă, la un târg de carte dinBucureşti, am primit de la Mihaela Aionesei car-tea sa de versuri, Sisifa, al cărei titlu, sugerândvarianta feminină a tragicului Sisif, m-a surprins

privind făptura minionă a autoarei, ale cărei scrieri le

mai întâlnisem prin diverse reviste. Dar, cum se spune,toţi oamenii mari au fost mici. Premiile, diplomele obţi-nute, cele zece volume publicate până acum sugereazăo persoană activă, prolifică, ambiţioasă. Totuşi, citindu-irecenta carte, Sisifa, care a luat Premiul „Mircea Micu”la Festivalul Internaţional „Titel Constantinescu”, ediţiaa XI-a, Râmnicu Sărat, 2018, apărută la Editura Rafet,descoperim un suflet vulnerat, o durere adâncă, dar ex-primată reţinut, parcă pentru a sugera ceva ce nu poatefi cuprins în cuvinte. Dacă „indignarea face versuri”, înacest caz, indignarea face parte din viaţă, care devineîn tot o „sfântă indignare”, pentru care merită să mergimai departe. E sensul unei existenţe ce aspiră spre par-tea frumoasă a vieţii, a valorilor ei fundamentale într-unmediu, în general ostil. În Sisifa, indignarea răbufneşteîn jeturi scurte şi percutante pe un parcurs existenţialnu lipsit de provocări ce aşteaptă riposte pe potrivă.Cartea are consistenţă, teme variate, abordări stilisticeproaspete relevând bogăţie sufletească, trăiri intense,putere de observaţie asupra realităţii de ieri şi de azi,modalităţi interesante de transfigurare. Cadrele oraşuluigri, rece, tehnicizat se intersectează cu tablourile idiliceale satului copilăriei, cu amintirea obsedantă a părinţilor;iubirea e în pandant cu singurătatea, trecerea timpuluiaduce presentimentul morţii. Versurile nesofisticate, deo sobrietate limpede, fără prea multe podoabe stilisticese valorizează uneori prin contrageri apoftegmatice,axiome etc. Un atu al autoarei este focalizarea pe lu-crurile cu valoare generală la nivel individual, naţional.Sisifa începe cu o poezie-program, „Eu scriu”, undesunt antamate principalele linii ale creaţiei sale: „Scriupentru cei care se nasc urlând/ pentru ploile întoarsedin drum/ şi veşnica lor legănare în vânt./ Scriu pentrudurerea adormită pe turlă/ pentru rugăciunea din lumâ-nări trează/ şi pentru inima asta bătrână/ purtată de opasăre albă pe umăr.// Scriu pentru mama şi uneoripentru tata/ pentru mielul furat de un ochi străin dinturmă/ pentru nunţile fără de mire şi zilele fără lumină”.Mihaela Aionesei scrie cu o oarecare îndârjire, angajatăparcă într-o luptă invizibilă cu ceea ce este nedrept, in-acceptabil în jur, luptă chiar cu propriile-i slăbiciuni, darşi cu acele cuvinte neîncăpătoare, nevăzute care se as-cund în pietre, în frunze, acele cuvinte ,,Ca nişte ciuturipline gâtuite de iele rele”. Ceea ce aduce căldură, darşi lacrimi este amintirea satului pierdut într-un trecut pa-radisiac, cu obiceiuri şi ritualuri specifice, cu „doina ne-amului”, dar şi cu „Pridvorul cu lacrimi”, nu departe depădurea cu cerbi, lupi, izvoare etc. Întoarcerea este însăimposibilă. Atmosfera satului din prezent este închisă,neguroasă, apăsătoare: „Pe uliţe latră pustiul şi uncâine./ oamenii sunt ca un buchet de margarete/ agăţatla zăvorul unor uşi închise –/ rari dar buni de bătut caicoanele în cui.// Nu se plâng. N-au cui. N-au cum.../Le-au secat fântânile de când/ li s-au rătăcit copii prinlume/ pentru o bucată de pâine amară”. Autoarea sur-prinde drama înstrăinării în două ipostaze. Drama în-străinării prin părăsirea ţării natale şi drama celor carese simt străini în propria ţară. Multe dintre poeziile Mi-haelei Aionesei au explicit ori în subtext un autentic şivibrant sentiment de ataşament faţă de tot ce înseamnă

sub lupă


identitate naţională, amplificat şi de faptul că autoarealocuieşte în Târgu Secuiesc, municipiu unde procentulromânilor este de şase la sută faţă de populaţia majori-tar maghiară. Fără a fi legată de vreun partid politic,poeta luptă pentru menţinerea limbii române prin ceeace scrie, prin acţiuni vizând menţinerea valorilor naţio-nale. Din acest punct de vedere, orice astfel de gesteste uneori sisific. Dar Sisifa este şi femeia purtând ,,po-vara” maternităţii, prin zile şi nopţi de îngrijorări, de dor,de speranţe, asigurând viitorul naţiei, iar din perspectivămetaforică, ea e mama ce naşte frumuseţea şi bogăţiapământului: „cerul îngenunchea/ să vadă cu ochii lui/cum din pântecul ei se ridică păduri/ prin care alergaupăsări cu pene roz”. Elementele naturale sunt în con-trast cu cele urbane, unde „Sodoma şi Gomora coboarăîncet”. Mama şi tata apar în mod repetat ca nişte stâlpide lumină ai cărţii, ca elemente de referinţă şi rezistenţăale unei vieţi ce nu poate exista în afara ritualurilor, săr-bătorilor populare ori religioase. Fericirea e adusă deiubire, iubirea vine prin graţia divină, manifestându-seprin fenomenele naturale fireşti: „ninge cu tine/ pestemine, iubite,/ Mi-e trupul uşor/ ca o păpădie. Zăpadacade/ mă îngroapă de vie/ iubirea flămândă/ mă totîmbie/ în fel şi chip/ să te gust.” Dincolo de iubirea nă-valnică, romantică se află uneori singurătatea, dupăcare ,,Moartea în trup se aşază tandră”. Bogăţia trăirilorse converteşte în reflecţii: „Moartea nu-i uşor de trăit/nici viaţa de murit”. Trecerea timpului se percepe dure-ros de lucid: „După 40 de ani viaţa se simte/ ca un ropotde ploaie./ Secundele bat ca nişte ciocane în timpane,/gândurile se chircesc de spaimă./ Oasele sunt cuib pen-tru rugina/ din ce în ce mai apăsătoare”; cu un indicibilreflex eminescian în poezia „Mă întunec”. Dacă poetaar fi intrebată care este cel mai frumos poem al ei, arrăspunde: fiica sa, un „inger blond”, in varstă de 19 ani.Ea este o „dulce povară”, la fel ca poezia, pentru careMihaela Aionesei are forţa „sisifică” de a merge mai de-parte in viaţă, in literatură.

Tudor Cicu

DACĂ DUMNEZEU NE-AR DESCHIDE UŞA

Dacă Dumnezeu ne-ar deschide ușa (Mi-haela Aionesei îi aduce o astfel de chemare: „în-cearcă-mi Doamne ușa/ și vezi cât de aproape/erespirația mea de mâna ta”), am avea în degete,când scriem, acea lumină cu care am pipăi mar-

gini de lumi, dar și acea umbră a viselor care ne punepe masa de scris tot ce-i înălțător în ele. Și poate astfelmâinile noastre „n-ar mai sta prin lume de mine departe.s-ar aduna cum se adună femeile la un priveghi săaprindă o lumânare. s-ar așeza la rugăciune în umbrade sub piept și-ar aștepta... cu un ochi întredeschis în-fipt în trunchiul de lemn, ar aștepta, te-ar aștepta să viisă le înveți cum să vorbească despre durere, prinsemne... mamă” (mâini împrăștiate).

Pe măsură ce înaintăm în poezie cu Mihaela Aione-

sei şi cotrobăim prin subteranele poemelor din volumulSurâsul dintr-o lacrimă (Eurostampa, 2015), întreză-rim tot mai limpede cum ficţiunile poetei operează cufapte probabile: „am fost pescăruși ce-au acostat lațărmul fericirii/îngeri cu aripile aproape de cer/fluturipotcoviți cu primăveri/ nu am știut nici liniștea nici bu-curia de a fi/ ce pasăre furioasă ne-a ciopârțit începu-tul...” (scrisoare din toamna bolândă). În poezia sa vommai întâlni multe alte imagini care intră şi ies, precumîntr-o oglindă magică: „îl voi ruga pe Dumnezeu să dez-lege cerul – /cearcănul uriaș se va lăsa agale/pestepleoapa mea de liliac înflorit,/ să fiu altceva decât umbrămi-am dorit” (surâd cu urme de cer pe picioare) – sau –„pe ulițele satului alergau căruțele șoaptele/ și prunuldin curtea casei cu numărul șapte/ își despleteaîncărunțit liniștea umbra/ buruieni praf păianjeni/ eraucu mintea mea totuna/ lacătul înțepenit aștepta răbdă-tor/ să cadă lacrima să-și deschidă/ neliniștile închiseîn nechezatul de iepe/ acolo unde începe și se termină/fără să știi când și cine a mușcat prima dată” (surâsuldintr-o lacrimă).

Lumea aceasta, pe alocuri suprarealistă, e o puntemisterioasă „peste care trebuie să trec o lună roșie/ și-apoi să mă învârt după ea până când pe partea cea-laltă/ se va ivi o apă în care dacă mă voi scălda/ pustiulse va desface încetul cu încetul”, în timp ce „sufletul că-lare pe un iepure o ia la galop” (liniștea cu mâinileîncrucișate). Însă e lumea ieşită din mâlul memorieiîncet, greoi, pe care o îndură în captivitatea gândurilorşi simţurilor cu care o încearcă în vis Creatorul Supremşi înţelese acum ca trepte şi pricini care îi încuviinţarădestinul în poezie.

Pentru a înţelege de ce ficţiunile Mihaelei Aioneseioperează cu fapte probabile, ne-am pus mereu întrebărişi ni le vom pune mereu, pentru că nici Hamlet n-ar fidescoperit dedesubturile unei lumi croite nu tocmaidupă chipul şi asemănarea Creatorului ei dacă... dacăn-ar fi pus la timp fatidica întrebare. Dar, acum: „Cine-ivinovat de vină?” se întreabă autoarea volumului defață. Insomniile (lacrimile) „la fel zilele și lunile negre”par a fi niște păsări „cu cântecul înghețat în iarnă”, iar„îngerii stau în genunchi la colțuri și plâng” și „umbrelestau ascunse”, că nu ai cum să nu te întrebi odată cupoeta Aionesei: „De câte ori o fi murit sufletul/simțind pebuze spaima prafului de pușcă?”. Este Surâsul dintr-olacrimă o carte de poezie care să ne pună dinainte con-fesiunile unei aspirante la „Domnul Amărăciune?” –urând viaţa – cum spunea Emil Botta, sau e „urma ste-lelor avute în palmă ieri” (destinul nostru – n.n.) care seclatină, nu?... „destul de nebun să mai creadă/ în iubireacelei care se întoarce/ cu furtunile lumii în plasă”(acasă).

Nu i-am găsit încă acea decriptare cu care să-minăucesc ascultătorul acestui discurs. Imaginile ei supra-realiste însă revin tot mai insistent. Îmi induc mie, ca ci-titor, un ansamblu de închipuiri hebraice şi obsesive –posibile cauze ale insomniei de care se plângea într-unpoem. Între a tăinui şi aparenţe, pe „tărâmul tinereții fărăbătrânețe” (aici: inima din piept), poeta chiar vede lu-cruri pe care noi ceilalţi... tot încercăm o decriptare.

sub lupă


Dacă tot ce am cheltuit pe lumea asta investeam înDumnezeu, ehei, cât de departe eram acum, ar fi spusE. Cioran. Mihaela Aionesei nu reia întâmplător obse-siile şi temele cândva atacate în poezia lumii. Mereu şimereu o va face, ori de câte ori are ceva de spus,mereu altfel şi din alt foişor de observaţie. Abia de aiciîncolo, cititorul va începe să înţeleagă de ce am văzutnoi câte ceva din „cealaltă dimensiune” a unei poetecare flutură pe buze: iubirea (inima mea), dorul mamei(...cât încă mai este timp; likemania), amintiri din copi-lărie (desăvârșirea în taina întunericului se înfăptuiește;livada copilăriei; mâini care urcă, mâini care coboară).Deși nici singurătatea ori tristețea (despre singurătate;spitalul unde moartea spune rugăciuni în șoaptă) nulipsește din tematica volumului, în poeme care au câteceva dintr-un surâs amar (ca acela dintr-o lacrimă) orica acela al omului din zilele noastre. Și de cele maimulte ori suntem surprinși într-o realitate spirituală pa-ralelă cu „sufletul răstignit pe patul unde/ moartea îmispune rugăciuni în șoaptă” și unde fumul sobeiîmprăștiat liber din hornul casei părinteşti, adunat odatăcu jalea „în ochii bunicii” sau în căruța plină cu poveștia bunicului, ară şi câmpul imaginaţiei inventive a poeteidin ținutul Târgu-Secuiesc.

Cum nici sosirea lui Ulise în Ithaca nu s-a făcut defelcu tobe şi surle, nici așteptările unei poete desprinsedin coordonatele acelei imagini tridimensionale a mituluiprea cunoscut nu sunt anunțate cu surle și tobe: „te voiaștepta în ploaie/cu toate diminețile răscoapte în pumni/și nopțile adunate în poală/ îmi voi lungi privirea pânăse va pierde urma/tuturor gărilor/ până când/ la capătulașteptărilor/ va apărea Dumnezeu călare/ pe ultima la-crimă rămasă în viață/ și nu vei ști...” (curcubeul de lacapătul ploii).

O carte e o oglindă în care cauţi să ghiceşti fiziono-mia autorului, iar noi am și făcut (ajunși aici) un salt, oincursiune, nu dincolo, nici dincoace, ci înlăuntrul sufle-tului ce, tocmai „ca dintr-un pom prea plin de rod/în ge-nunchi a căzut”. Cartea de poezie e scrisă pe mai multeplanuri suprarealiste și poezia sa are tangenţe cu pic-tura şi tabloul suprarealist al filmului gândit de Hitchcock(maktub; năluca; lacrimă de pasăre; la poarta cimitiruluietc.). Mesajele cifrate şi recepţionate din necunoscut –„din cine mai ştie ce dimensiune” – ne dau senzaţia su-părătoare că am uitat ceva. Te întorci şi priveşti ca di-naintea unui „text în oglindă” pentru lămurirea aceluigând prins prizonier într-un labirint tare încâlcit. Darcând întorci capul, nu e nimeni. Şi, întotdeauna, în spa-tele acestui labirint pâlpâie câte ceva.

Ionel Necula

VICTORIA MILESCU ŞI PORŢIA SA DE EXISTENŢĂ

Nu mai citisem de multă vreme o carte depoezii semnată de poeta Victoria Milescu, pecare o ţin în graţii receptive de multă vreme. Tim-pul, acest Cronos nesăţios ne devorează zilele

una după alta, ne dislocă din grădina desfătărilor liriceşi ne basculează într-o imanenţă rece şi acaparantă.

Nu este o dramă, poeziile Victoriei Milescu, după oevaluare aproximativă, sunt printre cele mai citite şi maicomentate din ceea ce se scrie în prezent şi atunci cândîşi va aduna toate comentariile într-un volum (cum vădcă obişnuiesc mulţi dintre confraţii noştri), va rezulta uncărţoi la concurenţă cu multe dintre masivele alcătuiriactuale.

Cartea Porţia de existenţă (eLiteratura, Bucureşti,2018) are ca motto un citat din Nietzsche, ceea ce arputea însemna că poeta se drenează spre o poezie fi-losofică, o poezie resorbită din cercul strâmt, invocatşi de Eminescu la vremea lui. Poeţii, spunea autorul luiZarathustra, nu se ruşinează de propriile lor experienţe– ei profită de ele. Or, o experienţă, oricare, reclamă dincapul locului o porţie de existenţă în care ne mişcăm şidin care nu ne este îngăduit să evadăm. Unde să eva-dăm? Într-o altă lume? Dar mai este o altă lume paralelăsau în prelungirea celei date? Poate cea subiectivă –Sinele şi Eul –, dar poeta nu pare interesată de ceea ceîntâlneşte aici, în ungherele interzise altor priviri cu-rioase.

Dezinhibată şi eliberată de orice prejudecăţi interdic-tive poeta consimte să dea seama de ce se petrece înporţia sa de existenţă, în cercul său intim de viaţă, şi săgliseze curajos în banalitatea vieţuirii în imanenţă, în hicet nuc-ul ce i-a fost hărăzit. Cum spunea Nietzsche înmotto-ul său: nu se ruşinează de propria sa experienţă,ci profită de ea, ba chiar o expune public, în vitrina cuobiecte de unică folosinţă. Pune petale de trandafiri/ pepatul cel nou/ aprinde lumânări parfumate/ iar vinulroşu/ să curgă pe trepte până în stradă/ să-şi moaie înel buzele călugării tineri/ mergând doi câte doi/ veciniisunt pregătiţi pentru orice/ bat la uşă : în numele legiideschideţi deschide-ţi/ inima altfel sparg cerul cu sfinţicu tot! (Porţia de existenţă).

Viaţa în general este simplă, banală, cuplurile se facşi se desfac, se ciondănesc şi se armonizează, se cautăşi se provoacă, pentru ca, în cele din urmă, să se vam-pirizeze reciproc în răscolirea aşternuturilor. De ziua ei/îi oferă o cutie colorată/ răspândind o aromă seducă-toare/ de viaţă nemuritoare trasă în ciocolată neagră şialbă/ deschide-o şi alege-ţi ce vrei/ nume, vârstă, pro-fesie/ planeta pe care vrei să te retragi la bătrâneţe/unde să iei cina cu/ Tirannosaurus Rex/ şi să mori/ dincauza unei supradoze de sex. (La imprimanta 3D).

În porţia sa de existenţă viaţa se desfăşoară banal,plat, obişnuit, fără surprize şi fără oscilaţii spectacu-loase Autoarea nu este interesată să treacă dincolo decircumferinţa cercului strâmt şi nici să dialogheze cutranscendenţa. El face curat prin casă/ mătură, ştergepraful, şterge urmele/ captivităţii, cumpără şampanie/pentru femeia lui nebună/ ce colindă prin lume şi nu semai întoarce/ decât bucată cu bucată/ e pus să o recu-noască/ picioarele după solzi/ chipul după creierul lipsă/mărgelele roşii înfăşurate/ în jurul gâtului sugrumându-l/ le rupe cu ciudă una câte una/ le îngroapă în ghive-cele de lut/ să înflorească vesele la fereastră (Zâmbetulciopârţit).

sub lupă


Evident, absurdul nu este prohibit nici în habitatulporţiei de existenţă circumscrisă dispunerii lirice, dar au-toarea nu-şi face probleme, viaţa însăşi se compune dinnimicuri, din truisme, din platitudini. După ce-a dialogatcu divinul, după ce-a cochetat cu nestatorniciile unuiEros capricios şi nestatornic, după ce-a explorat feno-menologia Eului – rătăcit într-o lume nesăbuită – poetase retrage în imanenţă şi aduce în partitură lirică porţiasa de existenţă plină de lentoare şi silnicii. Este o schim-bare de cod, dar volumul asupra căruia ne-am aplecatîn aceste rânduri ocazionale este şi un semn de matu-ritate deplină, cum ne-a şi obişnuit în volumele sale an-terioare. O felicităm pe autoare pentru această nouăipostază lirică pe care o recomandăm călduros tuturorcelor doritori de poezie bună.

Dan Popescu

IUBIREA NESFÂRŞITĂ A ANEI PODARU

Chipul Anei Podaru este îmbrăcat într-o fru-museţe deosebită. Ea ştie să cuprindă în palmelesale fierbinţi şi reci şoapta întunericului, câteo-dată este pribeagă în inima sa, însă ştie că iubi-

rea sa este un început de baladă. Are o lacrimă înprivirea care cheamă depărtările, şopteşte fără cuvinteuneori şi-şi odihneşte gândurile într-o picătură de rouăprinsă-n frunza unui tei. Ana, poetă a cerului tainic întăcerea lui, nu mai are obligaţii, poate singura obligaţieeste acea ignoranţă asumată în privinţa tehnicii versu-rilor sale, tehnică ce nu se adăposteşte sub niciun felde reguli, este o libertate deosebită asupra arhitecturiistructurale a textului poetic, ea nu doreşte şi nu trimiteun mesaj pentru captarea atenţiei, ci trimite mesajulpentru aducerea unor inimi în inima sa. Pentru Ana înfiecare zi începe o poveste… În fiecare zi, pentru Ana,„cad îngeri din icoane”, cum aşa de frumos este titlulunui volum de versuri al său. Pentru scriitorul DumitruVelea, cartea aceasta este „o carte a jertfei şi a trans-cenderii morţii.”

„Durerea ne subjugă, oricât ne-ar fi de bine/ Pumna-lul nedreptăţii e ridicat spre noi,/ Iubirea este totul, trăimdoar din nevoi,/ Secunde fericite… atât sunt de puţine.”

Ana Podaru îşi poartă clipa vieţii onest, cinstită cusine însăşi, sondându-şi emoţiile, „fugind din garni-zoană”; ea poartă o lumină discretă în inima sa, carefuge spre respiraţia marilor întâlniri existenţiale, subcon-ştientul poetei aduce un act de creaţie. Bagaj liric con-densat, muzicalitate rafinată, noi forme de explorare, unmesaj de tandreţe tristă: „Când mă topesc ca lumâna-rea,/ Adună-mi ceara-ntr-un pocal”. Ana de fapt se to-peşte, dacă nu chiar s-a topit, într-o covârşitoare iubire:„Oriunde plec, te iau cu mine,/ Iubirea n-are frontiere,/când dragostea te va cere,/ mă voi scălda în amintire”.

Maturitatea organizării expresiei artistice esteprinsă-n nostalgia revenirii de departe. Aţi văzut cumvaochii unui cal? „Pe urmele cailor, într-un trecut adânc/M-am regăsit adesea de multe ori plângând”, spune

poeta. Cine a mângâiat botul unui cal a atins o picăturădin infinitul dragostei. Chiar şi atunci când avem „sufle-tul (...) hrănit cu lacrimi grele…” Ana Podaru are un ro-mantism apăsat, când ne spune: „Şi-ai să pândeşti culacrimi din culise”… Eterna tristeţe a iubirii… De pestetot se simte sufletul bun al Anei. Nu în forţele desfăşu-rate conform unor legi se arată puterea, ci în măsuraarătării personale şi libere a bunătăţii. Pentru că bineleeste cel mai greu de făcut. De aceea Ana este, în ciudaaparenţelor, un om puternic. „Stâlpii noştri se surpau”,iar poeta doreşte să i se presare „mângâiere şi can-doare”, mai mult, „aleargă-mi prin gânduri şi lanuri cumac…/ ascunde-mi sub geană un cuib plin cu iluzii…”

Ce caută poeta până la urmă? Caută să-şi topeascăiubirea într-un înger! Versurile Anei Podaru sunt un can-did poem al iubirii nesfârşite! La ea expresia scrisă numai reprezintă un efort, ci este un act natural, mărturiea unui fel de a fi. Există aici o disciplină a cuvântului, le-gată de o disciplină a gândirii, este şi o supraveghere aexpresiei artistice, numai în acest mod rostirea ele-gantă, tristă de multe ori, intră în deprindere, devine oa doua natură. Ana nu are nevoie de a se constrângepentru a-şi alege cuvintele şi ţinuta expresiei, ci le arepregătite de multă vreme în schemele mintale ale unorbune deprinderi de rostire. Viaţa sa subconştientă esteîn bună parte creaţie permanentă.

„Eu mai rămân de-mi dai măcar un ceas” este im-plorarea poetei plină de mirajul „secundei de iubire” fă-cute Divinităţii! „O zi în plus, mai dă-mi măcar o zi” şilacrimile sunt gata să ne inunde! Versurile sunt o răs-colitoare chemare a vieţii, a iubirii, a Divinităţii! Aşa defrumos şi patetic priveşte dragostea poeta încât, pânăla urmă, transformă totul în universul redus la douăstele! Trebuie să plouă cu îngeri…

„Doamne nu găsesc cuvinte să-ţi spun Ţie, Mulţu-mesc!” Ana trăieşte în Răscumpărare, adică în felul cumomul se ridică prin Hristos în înaintarea sa spre reîn-noire şi sfinţenie. Răscumpărarea este actul fundamen-tal al întregii opere mântuitoare a lui Iisus Hristos înlume. Îmbracă un aspect de jertfă, adică este orientatăspre Dumnezeu, jertfa fără de prihană fiind preţ de răs-cumpărare orientată şi spre om, ca ridicare a pedepseipentru păcat, însă îmbracă şi aspectul ontologic, adicăperfecţionarea internă a firii omeneşti prin jertfa lui Hris-tos. Suferinţa de care ne vorbeşte atât de mult Ana Po-daru constituie singura putere care poate fi opusăpăcatului din interior. Ea neutralizează o mare parte aegoismului şi constituie, tocmai de aceea, drumul sprecomuniunea cu Dumnezeu. „Când durerea estebrazdă”, să-i mulţumim lui Dumnezeu, pentru că El esteiubire şi noi Îl iubim!

Câteodată Ana îşi plimbă sufletul pe un drum ciudat,tare mohorât, „în dreapta cruci, în stânga suferinţă”, pri-vind „copii orfani ce n-au pe lume vină” şi nu vrea săaudă „suspinul din adâncuri”. Inima Anei este „plă-pândă”, iar „viermii stau la pândă”, un fel de Edgar AllanPoe prin miezul nopţii. Presiune mare, ciudată, însă unmugur al speranţei izbucneşte în final, „ridică-mipleoapa nopţii de pe ochi”, spus nu doar în sens fizic,cu efecte catastrofale pentru „vulturi, corbi şi viermi.”

sub lupă


Ana Podaru are o naturaleţe specială, versurile saleprovoacă idei, îşi organizează resorturile interioareprintr-o horă nebună a metaforelor. Se plimbă nonşalantprintre ele la ceas de noapte, parcă într-o pauză deplâns, cu fruntea uşor încreţită, dând libertate simţurilorpentru a se prinde într-o idee de „univers născut subfrunţi”.

Funcţiile rimei sunt adecvat puse în valoare, cu oanumită uşurinţă, metrica este bine organizată, struc-tura eufonică, acea valoare sonoră, este abil construită,semantica, organizarea textului în strofe, este atent su-pravegheată. Rima, combinată cu ritmul, oferă o muzi-calitate discretă. „De mor să mă îngropi sub tâmpla ta!”Iubirea ei, uneori uşor camuflată, este, în ultima in-stanţă, tot un „parfum de struguri”, ca şi inima sa! Pro-zodia este rafinată, această ştiinţă a grupării cuvinteloreste remarcabilă. În ceea ce priveşte expresivitatea lim-bajului poetic, eul liric se dedublează deseori, traver-sând trăirile ca un spectator, dar solitudinea transmitesenzaţia de golire interioară. În singurătate sufletul poe-tei devine trist, foarte trist uneori, neliniştit, stare agra-vată şi de realităţile apăsătoare ale existenţei, noapte,melancolie, visuri, boală… Maturitate poetică deosebită,atentă organizare sentimentală, adică sinceră total, cumult dor, boală a inimii, dulce tristeţe…

Versurile Anei sunt sensibile, neobişnuit de profundeşi de multe ori grele de cenuşiu. Mesajul său, adevăratizvor de dorinţă, este de o tulburare accentuată, puneun colţ de lacrimă depărtărilor nebănuite: „Ninge pesteurma potcoavelor de cai”, ne spune poeta. „Cu mânjiilaolaltă să înfruntăm troiene/ Să nu ne fie teamă de vis-col şi de ger,/ Voi săruta făptura-ţi când fluturi iar dingene/ Şi păsări mai de pradă dintr-o privire pier.”

Dumnezeu nu a lăsat caii să vorbească pentru a nu-leclipsa pe om. Un cal ştie să fie liber şi să iubească ne-condiţionat. Priviţi adânc în ochii unui cal şi veţi simţiadierea unui bine necunoscut.

Sunt momente când Ana parcă culege durerea. Cao şoaptă respiră Ana în versurile sale! Îşi mai unduiedurerea punând o bucată de cer la rădăcina unuicopac… De multe ori poeta se plimbă cu sufletul greu,printre cuvintele grele, iar respiraţia versurilor devineşuierătoare. „Mărgăritare culeg după ploaia de lacrimi”.Însă sus este cerul. Poate răspunde Dumnezeu! „Mi-sbraţele pline de dor şi iubiri,/ Le-ntind către lume şisoare,/ O, Doamne, coboară-Ţi privirea şi zi-mi,/ De ce,bob de lacrimă, doare?”

Un suflet chinuit, greu, ghemuit „pe-o frunză luată devânt” şi „cu buzele arse de sărutul buzelor dulci/ ce as-cundeau colţii fiarei”, iar „urletul mi-a sfâşiat carnea încare/ cuiele creşteau înlocuindu-mi oasele” şi până laurmă, „am murit de mii de ori”, în timp ce „vântul iubirilorsapă fântâni” şi „pereţii mă strâng, simt greutatea ziduluipe mine.” Doamne, ce suflet chinuit are Ana Podaru! Şitotuşi simt supravegherea de sine, o bună organizare anegativului, o superbă maturitate a trăirii! Parcă am fiintrat un pic în Infernul lui Dante, însă şi acolo atmosferaera mai puţin apăsătoare. Din subconştient răsar „de-moni cu chip de cerşetori”, care „se zbăteau să-mistoarcă seva”. Poeta trece printr-o aspră luptă cu forţa

răului şi are sufletul încărcat cu lacrimi. Însă Ana se ri-dică de aici şi ne spune nonşalant, „Geneza fericirii pe-un arc de foc”, interesant, mai ales că gândul este lăsatliber, versurile curg dezolant de liniştite. Din nou Ana sefrământă văzând „destine-n cruce puse fără rost”, eapoartă din nou un suflu greu în care „pereţii plâng, cusânge desenaţi.” Conştientul şi subconştientul poetei aucăzut la pace, „în doze luate-n clipele incerte” şi între-barea adresată Domnului, „unde-i crudul adevăr”, estede fapt o încercare apărută a speranţei de a se încălzila „un pumn de stele”.

Ana Podaru este o fiinţă ce se transcende pe sine,viaţa sa şi chiar întregul vieţii, pentru că experimenteazăşi realizează valori care depăşesc simplele valori vitale,astfel ea transcende sfera vieţii pur biologice şi psiho-logice. Ana se ştie stăpână pe corpul ei şi poate să ac-ţioneze prin corpul său. Iubirea sa nu este niciodatăabstractă, ci totdeauna îndreptată, prin sine, spre Divi-nitate.

Există în versurile Anei Podaru o amplă imagine ainteriorului său. Psihanaliza se intersectează cu psiho-logia, şi amândouă cu teologia, atunci când ele cerce-tează psihicul uman. „Patru oameni au stat la căpătâiulmeu,/ Adunaţi pe altarul unde eram jertfită,/ Doi mă pri-veau… se-ntrebau dacă-s eu,/ Aveau aripi şi nimburi,mă vedeau răstignită.”

Ana Podaru este într-o cursă aprigă cu boala sa, că-reia îi opune speranţa în Dumnezeu, ajutată contracro-nometru de versurile sufletului său tulburat. Peste tottronează iubirea cu tentă devastatoare pentru cancerulsău care, mai devreme sau mai târziu, va fi învins co-pleşit de respiraţia vieţii şi zâmbetul divin. „M-am învelitcu valurile mării,/ m-am îmbrăcat în floarea de cireş,/am rupt cu dinţii haina depărtării,/ doar să nu pleci, iu-bire să nu pleci.”

Poezia, pentru Ana Podaru, este un mod de supra-vieţuire. La ea vedem faptul fundamental al culturii,adică puterea de convingere şi valoarea de comunicarea cuvântului. Există un sistem de metafore la Ana Po-daru, de aceea avem un transfer de sens de la o reali-tate la alta, întemeiat pe o analogie. Metaforapersonifică, sensibilizează, contopeşte impresii senzo-riale diferite. Vorbirea poetică nu mai reprezintă un efort,ci este un act natural, mărturie a personalităţii sale. Şitotuşi, poeta se supraveghează, doar aşa rostirea ele-gantă intră în deprindere, devine o a doua natură. Viaţasubconştientă este pentru Ana Podaru creaţie perma-nentă.

Iubire, suferinţă, descurajare, speranţă, mântuire,toate acestea o duc pe Ana spre un salt ontologic careo plasează în zona adevăratei libertăţi a vieţii sale zbu-ciumate.

Antonia Bodea

MITUL – MĂSURA TIMPULUI

F. Nietzsche spune că literatura este un mod

sub lupă


de a crea o lume pentru a o putea suporta pe cea reală,deci e un gest de evadare dintr-o realitate stresantă.Există însă universuri ficţionale care pot fi terifiante pro-vocând angoase prin atmosfera încărcată de fabulos,de fantastic, de tenebre.

În acest sens este semnificativă lumea creată deDoina Cetea în proza scurtă din vol. „Ierboaia”, precumşi în volumul de poezii „Istorii”, unde graniţa dintre coti-dian şi un „dincolo” se trece pe nesimţite conferind infi-nitate realităţii, posibile oricum, oriunde, oricând.

Această evadare din realitatea imediată pare a ur-mări un efect eliberator printr-un exerciţiu exorcist iden-tificat în practica civilizaţiei arhaice regăsit la scriitoriprecum M. Eliade, M. Sadoveanu, Ştefan Bănulescu,Fănuş Neagu.

Interesantă este culoarea diferită a fabulosului ceimpregnează unele proze ale scriitorilor menţionaţi, pur-tând parcă fiecare un specific, al spaţiului geografic deinspiraţie. Deşi realizat prin unele tehnici asemănătoare,precum trăirea unor iluzii, starea de incertitudine, con-fuzii ale temporalităţii, atmosfera degajă de fiecare datăun alt aer.

Un asemenea sentiment stârneşte lectura volumuluide poezii Istorii al Doinei Cetea, apărut la Ed. „ŞcoalaArdeleană”, Cluj-Napoca, 2017.

Doar că aici universul acesta, tatonat cu ochii măriţide curiozitate, cu inima palpitând de emoţia înţelegerii,cu spaima înăbuşită în braţele „firescului”, poartă gra-vitatea poetului, adâncimea lirismului degajat de per-manenţa tragicului în cotidian.

Structurat în două părţi, sugestiv intitulate: „Cetice”,respectiv „Umbre”, volumul trădează prezenţa unei con-ştiinţe în măsură să deconteze „momentul” în esenţiali-tatea lui – substrat al edificiului numit „Istorie”.

În această viziune, autoarea se simte o „frântură” dinşirul infinit al devenirii prin însemnele unor culturi iden-tificate în arheologia timpului într-o misterioasă, perpe-tuă simbolistică. Trăită ca o experienţă emoţionalădegajată din întâmplări în spaţiu, timp şi suflet, confe-siunea îmbracă expresia lirică a poeziei, ingenioasă prinnoutatea formei, uimitoare prin ritmicitatea intuită a ver-sului liber în complicitate cu tulburătorul mesaj terifiantşi fascinant, totodată.

Epicul – căci există un epic – ce se încheagă în miciistorii coagulate în marea Istorie – emană aromele lo-cului, ale momentului, regăsite altădată în frazele au-toarei, răscolite de senzualitatea instinctivă aapartenenţei acesteia în absolut şi de aceea, Cetice.

Tocmai acest profund sentiment al apartenenţei iscăîn sufletul autoarei neliniştea dorinţei fiinţării impregnatăde esenţele acestor coordonate, „Visul” împlinirii în „cu-vânt” ca o predestinare, precum în poemul „Locul celbun”, adevărată artă poetică: „Pământul şi iarba-mi şop-teau/ Cuprinde-ne în trupul tău/ Noi suntem locul căutat/Visează, visează-l, visează!”.

Crescută din seva locului precum copacul din gră-dina copilăriei, poeta poartă amintirea locului, oamenilorşi întâmplărilor încercând să le descifreze rostul între„aici” şi „dincolo” între viaţă-moarte-veşnicie devenitedintru stări-mirări-spaime-semne.

Confesiunea ne poartă prin ţinuturile dacice, ale unuineam a cărei existenţă „este o realitate naturală dar unacare stă la încheietura metafizicii cu istoria – o realitatevie de trecut retrăit” (M. Vulcănescu, Dimensiunea ro-mânească a existenţei).

Aici în lumea semnelor, „cu arătări şi ascunderi”unde lucrurile sunt „fiinţe şi au ceva de spus cui ştie săle asculte”, poeta descifrează înspăimântată şi fasci-nată totodată interferenţa lumilor, când imposibilul de-vine posibil, unde fiorul morţii este substituit în vis prinimaginea ierbii căzute sub coasă, ori ca o chemare delogodnă într-un peisaj înmiresmat.

Aici în lumea semnelor, durerea pierderii se amă-geşte cu prezenţa „nucului bătrân”, a trunchiului măruluitânăr, ori a vieţii devenite „spice de grâu”. Ca într-o„carte deschisă”, autoarea citeşte întâmplările ca mo-mente ale unor împliniri, prin trecerea în moarte, reve-nind la viaţă, în ambianţa vegetală. Cimitirul revine laviaţă primăvara, când de sub zăpadă ieşeau flori, iarapele creşteau din pământ: „Totul era viaţă/ În cimitirulvechi uitat de moarte” (Topirea zăpezii).

Furtuna, răscolind viţa-de-vie şi acoperişul casei,aduce în amintire imaginea mamei plecate împreună cuvisele din casa devenită pustie.

Între cele două lumi există o permanentă comuni-care, un flux de energii care oricum iau forma vieţii,încât această ordine este intuită şi acceptată ca un datfiresc.

Timpul nu este decât o arătare a câte unei făpturi,precum mărturiseşte „Solomonarul” taina dezvăluirii iz-voarelor ca sursă de viaţă şi rodire peste veacuri.

Anotimpurile cu semnele specifice împrumută cevadin ritmul lor destinului uman anunţând trecerea dincolosau sprijinind revenirea prin renaşterea la viaţă a natu-rii.

Prezenţe precum Petre fiul Ilenei ori Petre fiul Save-tei sau alt Petre, încolţit în spice de grâu, marcheazăchiar prin simbolistica numelui rezistenţa dincolo de liniadestinului. Tot astfel e „Miron al caprelor” cu elementa-ritatea energiei primare, fascinant prin tăietura precisăşi fermă în stânca destinului, asemenea unui alt Moise,far şi stavilă prin hăul primejdios.

Pătimaşă, „Ioana lupilor” îmbrăţişează scoarţa asprăa copacului chemând trupul bărbatului pierit şi, haluci-nant, revenit într-o noapte dintre lupii ce o pândeau,chemat prin „blestem sau rugă”.

Acelaşi adânc şi misterios sentiment se încheagădin firul imaginaţiei hrănite de umbra poveştilor, a apar-tenenţei unei lumi străvechi dincolo de veacuri, de-ovreme cu stânca desprinsă din „gheara întunericului” –întrupate, cu toatele, din marea Sarmatică. O binecu-vântare de „aur şi foc” în zbor de vultur, în vestirea a doicai albi, despre izvorul cu apa limpede de început delume!

Natură şi om, relief şi fiinţă poartă însemnele primor-dialităţii înscrise în infinitate în „pielea tatuată a istoriei”pe lutul argilei, în scoarţa fagului, în duhul străbunilordin visul poetic.

O comuniune aspră şi tandră cu preajma din trupulstâncii, din chipul apei, din şoapta frunzei, din ochii de

sub lupă


cer ai copilului, toate, devenite şi dăruite pământului, în-chegată în „Vedenii”.

Fluxul neîntrerupt al vieţii adună în sine şi se întru-pează în făptuiri, şoapte, vise, stări, miraje, închegateîn poveste, înstrunate în legendă, încrustate în dorinţe,investite în cuvinte, iar şi iar născătoare, precum apafântânii: „Doar eu şi apa ştiam/ ce se petrecuse/ Dincolode ghizduri./ Ea îmi tălmăci spusele corbului/ Speranţă,fericire, iubire/ durere/ Susură apa fântânii/ Asta-i viaţa/Sete, sete, sete/ Cu nesaţ din toate am bea./ Eu tac şiascult” (Iarba fiarelor).

Îmbrăţişaţi şi mereu în competiţie, natură şi om seintuiesc, se pândesc, se agresează, se mângâie, îşişoptesc misterul înveşnicirii aducător de pace precumîn poemul „Stejarul” sau în „Ierburi de leac”.

Cu o uimitoare intuiţie autoarea surprinde suflul fiin-ţării în gestul discret, în gândul ascuns, în faptul mira-culos, în visul dorit, toate, în contururi graţioase daradânci precum vraja, limpezi ca iubirea şi speranţa, aro-mate ca visul, magice precum viaţa.

Depozitara unui uriaş tezaur de „poveşti şi basme,ghicitori, eresuri „ce frunte-mi de copil înseninară/ abia-nţelese, pline de-nţelesuri...” (M. Eminescu) poeta leînvie în cuvântul ei inspirat de harul intuiţiei şi ţesut înaura mirajului de semne. Aşezate sub cheia căutării, elese încheagă în ziceri, se desfăşoară în mirări, se con-vertesc în răspunsuri sub sigiliul fascinant al tainei vie-ţii.

Închisă parcă între coperţile începutului lumea copi-lăriei ţesută din amintiri îi hrăneşte poetei deschidereaimaginativă spre lumea începuturilor încât poemele do-bândesc o încărcătură arhetipală retrăită mitic într-o lu-mină a cumpenei veşniciei Binelui ca în poemul„Iertare”: „Mi-ai fost prieten/ Dar m-ai trădat Te iert/Te-am iertat/ .../ Să nu porţi pe umeri o viaţă,/ Un sicriuşi atâta pământ”.

Frază sobră, într-o sintaxă simplă, cu verbul direct,închis uneori eliptic în taina gândului, dau mesajului ogravitate a încifrării sibilinice cu tonul grav, eliberat înritmicitatea albă a versului.

Capitolul al doilea intitulat „Umbre” înfăşoară în vi-ziune poetică, icoane într-un alt spaţiu predestinat poe-tei spre a-i descifra semnele, acum când Petru alcopilăriei a trecut în lumină prea devreme asemeneafructelor necoapte căzute la pământ.

Clujul, „cetatea tatălui meu”, identificat în miracu-loasa Vedere din Cluj, îi stârneşte curiozitatea prin în-semnele împlinirii în universul istoric: „Un călăreţ pe-uncal încordat/ Şi turla bisericii suplă/ Catarg de corabie/Călătoare pe mare/ Ilustrată în alb şi negru”.

Misterul imaginii din „Vederea... ascunsă în cutiavrăjită” se va oferi ochiului iscoditor şi gândului neliniştital poetei. Aici istoria se scrie prin „mulţimea de cărţi” în-cărcate de povara nisipului, din străluciri de stele culesedin cerul luminii, jertfite în hăurile ochilor prevestitori aibufniţei. Imaginea convoiului mortuar ce însoţeşte tru-pul, de acum de lut al minunatului scriitor Vasile Sav,sub frunzişul ruginiu al toamnei se înscrie sub cifrul în-ţelepciunii, al vieţii al iubirii. Toate acestea încarcă ochiiluminoşi ai bufniţei ce-l însoţeşte, se regăsesc în cân-

tecul prohodului „silva, silvae... Amo, amo, amare”, că-zând în înalturi!

O ironie a sorţii prin care viaţa-şi luminează feţele,descifrează poeta în tragicul destin al unui erou, devenit„emblemă” a cetăţii, cu toate contrastele încrustate însine, „Lulu de Cluj”, nume ce purta cu sine tot ceea ceputea însemna viaţă în inima cetăţii. Din firescul lui de-gaja simplitate, normalitate, seninătate, toate însă res-pirând sub cheia decrepitudinii. Lăsând în urma lui lecţiaînţeleaptă a nimicniciei, Lulu de Cluj oferă, cu preţul pro-priului destin oglinda întoarsă a condiţiei umane.

Mantia imensă a Istoriei îşi învăluie chipul în auraUmbrelor, în crucea Orizontului pe care, ochiul predes-tinat al poetei caută s-o descifreze.

Marcată şi tragică totodată, Istoria îşi scrie semneleîn preţul vieţii încifrat la fiece răscruce în Paşii oracularispre infinitate.

În orizontul ei larg, poeta îşi are alături „cărţile înţe-lepciunii” adunate sub grinda casei în care, istorii năs-cute din suferinţă, dau semne ale căutării. Templestrăvechi a căror măreţie se înalţă pe muchia suplă apietrei, ce oglindeşte veşnicia în moarte, întinderile pus-tiurilor însetate de verdeaţă, visând apa dătătoare deviaţa, imensitatea mării înghiţind jertfe în ochiuri de apă,imagini fotografice înghiţind umbre ciudate a ceea ce afost şi va mai fi, dolmene ce ascund milenii, CeasulSolar la Sarmizegetusa Regia. În braţele Gorunului fal-nic, aproape de firul ierbii îndumnezeit, cuvântul poeticse-ncheagă împletit din „pânza de cânepă albă” destin,ţesut din bucuria ocrotitoare a mamei, în limba în cares-a născut”.

E visul predestinării întru semne, e chipul în slavă aunei Infinite Istorii, a unei adânci Înţelepciuni, a unei mi-raculoase Poezii.

Ioan Florin Stanciu

ZILELE EXTRAORDINARE ALE OTTILIEI ARDELEANU

Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.

La chair est triste, hélas, et j’ai lu tous les li-vres, îmi spuneam,cred, prin zgomotul şi furia ul-timei seri de august a târguluiGaudeamus-Mamaia, când am descoperit dis-

creta şi seducătoarea cărticică de versuri a Ottiliei Ar-deleanu: Totul e să mergi până la capăt (2016),proaspăt apărută în colecţia Qpoem, a prestigioasei edi-turi Paralela 45, având girul domnilor Călin Vlasie şiFelix Nicolau. Surpriza surprizelor a venit însă, abiacând eu, care credeam că ştiu cam tot ce convingătorse mişcă-n literatura de la Scythia Minor, am aflat căautoarea-i de-a noastră, din Năvodari, adică, de lanumai vreo şapte kilometri de Capul Midia, pe unde(schimnic retras din lumea profană, pentru a căuta în-ţelepciunea întru mâhnire) îmi plimb de-amar de ani, ra-vagiile vârstei, melancoliile, şi ecourile lor literare.

sub lupă


În cronica publicată apoi în revista „Ex Ponto”, re-marcam că această cenuşăreasă de gală reuşise câ-teva performanţe incontestabile, pe linia lirismuluireflexiv-melancolic, iluminat adesea prin fulgurante ex-plozii metaforice, capabile să reorienteze emoţia şi sădezvăluie latenta tensiune lirică a unor poeme care, laînceput, păreau doar nişte cuminţi confesiuni cotidieneEntuziasmantă mi s-a părut atunci, mai ales, atmosferapoetică difuz-convingătoare a întregului, justificându-seastfel selecţia volumului în cadrul reputatului proiectQpoem, dar şi calitatea estetică a demersului liric, îngeneral.

Semnalam astfel un poet mai puţin cunoscut, dar ca-pabil şi de alte performanţe remarcabile. Iar, spre satis-facţia noastră, performanţele au venit mai repede decâtne-am fi aşteptat, deoarece, fiind laureată a FestivaluluiTitel Constantinescu, Editura Rafet i-a publicat în timprecord volumul premiat Pe tibia-n jos (Rafet, 2017), încare poeta a abandonat imprevizibil aproape toate te-mele, motivele şi strategiile lirice anterioare, pentru aevada într-un fel de mitologic illo tempore – lumea co-pilăriei şi a satului oltenesc, tradiţional, recuperată sec-venţial (episoade semnificative nostalgic şi tipologiimemorabile) – încă o dovadă a evidentei sale înzestrăriartistice, din moment ce evocarea aceasta aparent mo-notonă este presărată cu frumoase imagini artistice şicu subtil adecvate expresii surprinzătoare, desprinse cuvoluptate evidentă din străvechiul patrimoniu tradiţional,rătăcitor prin timp: eram buni şi eram albi ca / nişte pâinide la părinţi; băieţi şi fete curaţi ca o zi de duminecă...

De fapt, Adrian Alui Gheorghe, unul dintre incontes-tabilii poeţi adevăraţi ai acestui început de mileniu, ob-serva, într-o cronică dedicată volumului de la Qpoem:„Deloc narativă, poezia Ottiliei Ardeleanu este alcătuitădin serii de scenete aproape tragice, dar în care ceeace contează este o speranţă solipsistă, o resemnare ceaşterne patină peste detaliile sordide, prin descoperireaparadoxurilor din tot ceea ce vede şi atrage în textulpoetic, o modalitate de a scoate, de fapt, din banal, oexistenţă, cea umană, care devine spectaculoasă doarîn funcţie de imaginaţia celui care o trăieşte, aceastafiind dintotdeauna menirea artei”

De aceea, poeta a şi hotărât, probabil, să se în-toarcă la confesiunile sale reflexiv melancolice, publi-când de curând un seducător volum de poezie, frumosîntrupat la editura noastră de suflet, de pe-aici: Nicio-dată nu spune unei zile că e ordinară (Ex Ponto,2018) , cu teme grave, dar bine temperate prin tonul co-locvial şi ironic adesea, căutând, vers cu vers, analogiilesemnificative dintre sine şi lucruri, deşi totul pare să sepetreacă din nou între illo tempore şi-acum, când Dum-nezeu, reîntors printre noi şi rătăcit prin Market, batesfielnic la uşă: îi fac semn să intre dar El rămâne peprag, între mine și lumea de-afară. Ca atare, prin sacrulcoborât vizionar, în profan şi prin echilibrul fragil, dintrecotidian şi transcendent, lirismul acesta, aparent rare-fiat, transfigurează, treaptă cu treaptă, domesticul coti-dian care ne-apare, iată, printr-un eteric voal metafizicmântuitor ce înnobilează lumea, oricâtă răutate i s-ar fidat, prin veac. Seducătorul monolog liric al banalităţilor

înnobilate de spirit se încheagă din când în când într-unpoem revelaţie: a venit o liniște mare /ne făceam toți delucru în ea / ziua trecea prea repede / dacă întrebamde iubire / nu era de găsit / dădeam limbile ceasului în-apoi / până la forfecare / nopțile atât de strânse / încâtstrigam unul la celălalt /și nu ne auzeam (ţipenie)Astfel, după ce generaţia mea, terorizată, îngenun-chiată şi aneantizată aproape de cenzura comunistă, arenăscut bolnav din propria-i cenuşă e rândul nostru săvedem şi să dăm mărturie despre cei care cu o carte-npalmă, ne bat sfios, la uşă.

Ladislau Daradici

DESTINE LA RĂSCRUCE

Om în intersecție (Editura Călăuza v.b.,Deva, 2017) este volumul de proză scurtă sem-nat de poeta, prozatoarea și publicista MarianaPândaru. Volumul însumează douăzeci și trei de

povestiri excelând prin sensibilitate, acuratețe și echili-bru. Autoarea fiind cunoscută în lumea literară mai cuseamă prin cărțile sale de poezie și dăruirea cu careeditează revista „Ardealul literar”, era de așteptat sădescoperim în aceste proze mult lirism și subiectivism,în schimb perspectiva narațiunilor, prin excelență, esteobiectivă. Chiar dacă există, lirismul e intrinsec, poeticefiind semnificațiile de dincolo de cuvânt (poate doar înpovestirea Străinul naratorul ar putea fi identificat cu au-toarea).

Remarcabil în aceste povestiri mi se pare demersulpe deplin reușit de a surprinde și individualiza destine,fiecare proză propunându-ne o felie de viață reprezen-tativă pentru lumea în care ne încăpățânăm să viețuim.Fără a minimaliza rolul expresiei, discursul e eliberat deartificii, primând dimensiunea umană, „stropul” de ade-văr esențial din destinul personajelor, protagoniștii, chiarintelectuali, fiind oameni nesofisticați, cu un suflet des-chis, imortalizați în omenescul existenței lor.

Povestirea Om în intersecție, care încheie volumuldându-i și titlul, este emblematică pentru tematicanarațiunilor, fiecare din celelalte proze prezentând câteun episod relevant din viața unor oameni într-un mo-ment de criză existențială, de răscruce. Există perso-naje care rămân captive în aceste situații-limită, alțiiavând puterea de a le depăși, întrezărindu-se și pentruei o rază de speranță. Impresionează empatia cu careMariana Pândaru își conturează personajele, adeseacu o doză sensibilă de optimism. Pentru că, așa cumafirmă eroina în povestirea Ioan cel din nord, o femeiepărăsită care își crește singură copilul, în cele din următoți ar trebui să ne revendicăm dreptul la fericire.

De altfel, cumințenia și bunătatea personajelor con-stituie un numitor comun al prozelor, Mariana Pândaruconturându-le parcă după chipul și asemănarea sa. Ceimai mulți sfârșesc prin a deveni victime ale vieții: femeipărăsite, mame singure, văduve, bărbați însingurați, bă-trâni uitați de copii, oameni scoși din casele lor de un

sub lupă


regim totalitar. Pentru că prozele au, implicit, și o dimen-siune diacronică, înscriindu-se pe axa timpului de la co-lectivizare și până în zilele noastre. Potrivit mărturisirilorautoarei, povestirile au fost scrise de-a lungul a maimultor decenii, ca omagiu adus bunicilor Ancuța și Con-stantin, respectiv Fima și Gheorghe, dar și frumoaselormeleaguri ale Carașului, locurile natale ale poetei.

Există două categorii de personaje în prozele autoa-rei: cei care ajung într-un blocaj existențial, din cauzesociale sau subiective, neavând putința de a-l depăși(învinșii), și cei care au puterea de a merge mai departe(neînvinșii). Este vorba mai degrabă de un imbold lăun-tric, o credință care vine din strămoși și din alcătuireanebănuită a omului că după furtună, răsare soarele, iardupă o iarnă crâncenă, se arată primăvara. Interesante că motivele și simbolurile pe care le folosește MarianaPândaru pentru a sugera deschiderea întru speranță,izbăvirea sunt sensibil poetice: un luciu de apă, o razăde lumină, un pom înflorit sau un cântec de pasăre.

În general, întâlnim mulți însingurați în acestepovești grave de viață. În șaptesprezece dintre cazurieste vorba despre femei: Marta (în Căluțul de mare),resimțindu-se după o despărțire; bătrâna din Ioana, ră-masă „fără rumânul ei”, nevrând să plece la copii pentrua nu-și abandona casa; Maia din În ziua aceea captivă,întorcându-se în locul unde fusese casa părintească,mai găsind doar o groapă cu un nuc pe margine; Lidia,aflând de moartea unui prieten (Sacrificiul), sau Petruțacare se mută la țară pentru a fi dăscăliță cu speranțaunui nou început de viață alături de Octavian(Învățătoarea). Și Îndoiala surprinde același moment decumpănă în viața unei mame, fetița sa de doisprezeceani cerându-i explicații privind sinuciderea tatălui ei (pe-trecută cu trei ani în urmă, când ea îl înșela cu Radu).

Dintre bărbați, Gherasim (din Om în intersecție) estecaracterul cel mai puternic. Întors din armată unde lu-crase într-o mină, se trezește față în față cu realitatea:comuniștii iau pământurile oamenilor, lăsându-i fărănimic. Gherasim e în cumpănă. Având soție, doi copii,cere sfatul învățătorului său, Vintilă Neacșu. Om lucid,acesta îi explică puținele posibilități pe care le are: săse oprească, răzvrătindu-se, distrugându-și viața, fami-lia și viitorul copiilor, ori să aibă puterea de a merge îna-inte. În schimb, Nicolae (din Povara faptei) a pierdutorice şansă de reabilitare: trăind o iubire interzisă, el șiSabina aleg calea sinuciderii. Își ucide iubita și seîmpușcă, fiind salvat însă de medici. Chiar dacă e eli-berat după douăzeci de ani, viața lui se sfârșise de multde-acum.

Trei povestiri vizează lumea artei: o expoziție de fo-tografie (Vernisaj), în care Ligia apare la vernisajul fos-tului iubit, Mirajul scenei, în care protagonista cântăalături de tatăl copilului ei, de care se despărțise, și Ac-torul, în care Monica este victima soțului ei, un actorapreciat, însă deplorabil ca om. Dar indiferent de statu-tul lor social și de încărcătura afectivă a situațiilor sur-prinse, protagoniștii sunt oameni echilibrați și lucizi încumințenia destinelor lor.

Reflecțiile personajelor devin adesea, în prozele au-toarei, adevărate vorbe de înțelepciune: „Fiecare are o

cruce a lui; unii o poartă în ei, alții o pun la poartă” (Mo-nica, din Actorul); „Nu e deloc plăcut să te întorci în casapărinților tăi când ei nu mai sunt” (Constantin, din Casadin deal); „Să nu renunți niciodată la amintirile tale căele sunt bogăția sufletului tău și pe acestea nu ți le furănimeni. Ele te-au construit, în timp, ca om” (bătrâna Io-landa din În ziua aceea captivă); „Totul în viața asta vre-melnică este o iluzie, un fel de orizont cu nenumăratedeschideri pe care le râvnești, chiar dacă știi că nu levei putea atinge niciodată” (Lidia, în Sacrificiul).

De fiecare dată, Mariana Pândaru ne introduce di-rect în destinul personajelor. „Intrarea în poveste” seproduce brusc, motivând cititorul. Iată câteva exemple:„Legănarea vaporașului și clipocitul apei o convinserăpe Marta că s-au îndepărtat binișor de țărm” (Căluțul demare); „Elena își aștepta copilul în cafeneaua aceastadiscretă și liniștită, în fiecare joi, până ce el își terminălecția de engleză” (Ioan cel din nord); „De-o vreme, bă-trânul Miron privea mereu pe fereastră la cireșul careîntârzia să înflorească” (Cireșul); „Irimia urca încetișordealul, trăgând după el câinele dat de Achim” (Câinele).În schimb, finalurile se deschid adesea înspre o zodieluminoasă: „Marta nu mai zise nimic. Privea peste luciulapei jucăuş, cu reflexe de toate culorile, adâncindu-seîn gândurile sale. Toate plecau de la căluțul de mare șise întorceau la el. Pe deasupra, stăpâneau blând, o pe-reche de ochi verzi cu reflexe albăstrii” (Căluțul demare). Sau cazul Elenei din Ioan cel din nord: „Nu maiputea judeca la rece această stare de lucruri. Sub bloculde gheață, simți o inimă arzândă. Un gând tot mai pu-ternic își făcea loc în mintea ei: Dar am și eu dreptul lapuțină fericire. Am și eu dreptul... și o căldură de carenu se mai credea în stare, începu să radieze în toatăființa sa...”

O dramă intensă este cea surprinsă în Ziua cea maigrea, în care Ștefan, actorul care credea că a jucat toaterolurile, se trezește într-unul inedit, oferit de destin: dă-râmarea casei natale, după ce a fost silit să se muteîntr-o garsonieră. Cotrobăindu-i prin casă, muncitorii îicotrobăie parcă prin suflet. Casa, ființă vie până acum,e pe moarte: ferestrele seamănă cu niște ochi scoși,ușile, cu niște guri strâmbe și triste. De data asta finalule închis: „Se desprinse cu greu de acel loc; picioarele îideveniseră ca de plumb, dar trebuia să plece. Acolo numai era nimic din ceea ce-i aparținuse.”

Fără a predomina, natura este prezentă în povestirica fundal mai degrabă pentru trăirile personajelor sausimbolistica uneori convertită în poematic a elementelorei. În povestirea În ziua aceea captivă, un nuc bătrânrezistă ani și ani, chiar și după ce casa a fost demolată,în Învățătoarea, merii înfloriți sunt un semn că locul încare își va începe noua etapă din viață este unul bine-cuvântat. Într-o altă povestire, un bătrân așteaptă să în-florească cireșul, crezând că atunci se va puteaîntoarce la casa sa. În ceea ce privește animalele, câi-nele e prezent în câteva povestiri„ în postura detovarăș, de ființă necuvântătoare capabilă însă să îm-blânzească singurătatea (în Câinele, Irimie vorbește cuanimalul primit de la prietenul său, în drum spre casă).La polul opus apare lupul, ca simbol al răului (în

sub lupă


Poștașul, nea Petre primește o avertizare din parteasălbăticiunilor, când doar întâmplarea face să scape cuviață, beat fiind).

Se poate vorbi și de o dimensiune cinematograficăa prozelor: o călătorie cu vaporașul sau cu autobuzul,dărâmarea unei case sub privirile celui care a copilăritacolo, un drum parcurs de un bătrân alături de un câinesau peregrinările unui poștaș de la o adresă la alta, totuleste surprins în esență, dar și detaliu, oricare dintre po-vestiri putând sta la baza unui scenariu relevant pentrudestinul unui om.

Limpezimea scrisului Marianei Pândaru nu estedecât o transfigurare a limpezimii trăirii. Trebuie sătrăiești intens și profund ca să poți scrie atât de natural,sensibil și esențializat, sugerând atât de multesemnificații, în urma lecturii rămânându-ți omenesculacestor povești existențiale, acea dimensiune asingurătății, a aducerii aminte și, în cele din urmă, a iu-birii.

Ana Dobre

PRIMĂVERILE CRISTINEI CREŢU

„Scrie pentru ca astfel să păstrezi florile su-fletului tău, pe care altfel le ia vântul”, îndemnaNicolae Iorga, îndemn care se adresează parcădirect Cristinei Crețu, autoarea volumului O carte

pentru primăvara mea (Editura Eikon, București, 2017).Scrisul este un imbold interior pentru Cristina Crețu,

o prelungire a așteptărilor, a visurilor sale. Ea seregăsește în meditația lui Serghei Dovlatov: „Viața estescurtă. Omul este singur. Cred că astea sunt destul detriste pentru a mă determina să scriu”. Așadar,predispoziția interioară își găsește o determinare șiîn/prin imboldurile venite din exterior, din vuietul lumii,prin voci care transcriu esențialul, prin exemplul unoracare au experimentat trăiri și imbolduri asemănătoare.A scrie devine un imperativ pentru cel care percepe du-reros trecerea și care încearcă, goethean, oprirea clipeiîn prezentul prezentului etern.

Prozele reunite de Cristina Crețu în acest volum, altreilea, după volumul de poezie Iarna dintre noi (2016)și altul de proză scurtă, Temple de trei zile (2017), auun puternic accent memorialistic, în desene de biografieficționalizată, în sens marquezian: „Viața nu e cea pecare ai trăit-o, ci aceea pe care ți-o amintești și cum ți-oamintești spre a o povesti”. Sunt amintirile care-i com-pun un portret afectiv și spiritual în urcușul prin vârsteletimpului și ale trupului. Cristina Crețu povestește și sepovestește cu sinceritate, fără farduri, fără linii în plussau în minus care să(-i) înfrumusețeze imaginea/imagi-nile.

Ea are o percepție realistă asupra lumii prin care atrecut ca și asupra ei înseși, dar are și capacitatea de asintetiza prin metaforă și simbol locul ei în lumea ceaaievea, fapt relevant în situație arhetipală a fetei lovitede o căprioară, metaforă pe care Alex Ștefănescu o

alege ca titlu al prefeței care însoțește volumul. Simbo-lismul căprioarei este complex. Cea mai cunoscută șiacceptată conotație este cea a ingenuității. Într-adevăr,scrisul Cristinei Crețu are o componentă de ingenuitateși de inocență care-i amprentează scriitura cu o calitateparticulară a stilului – simplitatea, amprenta celor dăruițicu harul de a exprima simplu, dar nu simplist, lucruri șitrăiri complexe și de a le da, astfel, drept de viață lite-rară.

Amintirile, ficționalizate sau neficționalizate, ale Cris-tinei Crețu îi compun o biografie interioară, expresie adorinței de a se revela nu doar celorlalți, dar, întâi detoate, sieși. Există în ființa noastră permanent îndemnulsocratian: Cunoaște-te pe tine însuți!, iar scrisul esteuna dintre modalitățile de a ajunge la noi înșine prin co-borârea în profunzimile sufletului. Cunoașterea sedesăvârșește prin autocunoaștere. Întâmplări, aparentfără niciun sens, integrate în banalitatea zilelor ano-nime, își dezvăluie, prin rememorare și retrăire, unsens, sens în care se produce revelația propriului eu.Sunt semnele la sensul și înțelegerea cărora se ajungeprin creație, de miracolul căreia Cristina Crețu se îmbibăca albina de polen.

Cristina Crețu trăiește această bucurie, consecutivăunei dureri care a făcut-o să conștientizeze trecerea ire-versibilă a timpului și zădărnicia zbaterii noastre în du-rata efemeră. Pentru a avea dreptul la eternitate trebuiesă stăpânești propria durată, partea de timp, cecul înalb, pe care ți-o acordă destinul pentru a da sens viețiitale.

Descoperirea remediului de a se sustrage de subpresiunea timpului istoric o duce spre descoperirea du-ratei mitice a timpului care i s-a dat, durată capabilă săo perpetueze prin scriitură, prin creație. Chiar surzenia,și Beethoven a fost surd!, pe care o acuză, are simbo-lismul ei, așa cum are orbirea pentru Oedip. Neispitităde atâtea cântece de sirenă ale lumii, Cristina Crețu sepoate întoarce către cântecele proprii prin care îi poatevrăji pe alții...Căci sinceritatea și adevărul din scrisul săupot avea acest efect pe care iubitorul de literatură îl vaaprecia ca pe un dar de mare preț.

La final, titlul poetic, O carte pentru primăvara mea,își revelează simbolismul în conotații ce reverbereazăasupra întregului. Autoarea însăși oferă o posibilă inter-pretare conducând spre sensul înalt acordat cărții șirelației personale cu cartea, ca univers de idei și defrumuseți: „Creierul nostru e ca un copac și, ca să-lmenținem verde, îi dăruim primăveri citind. «O cartepentru primăvara mea, vă rog!», așa ar trebui să spu-nem când cumpărăm o carte”...

Ritmul narației, căldura spunerii artistice, sincerita-tea și încrederea în fapta culturală fac din această carteo primăvară pentru orice cititor. Nu vă tentează să-iabsorbiți aromele?...

***TREPTE ALE DEVENIRII îN CĂUTAREA IDENTITĂŢII

Proiecția epică din Am fost sau nu? (EdituraFast Editing, București, 2018) a Gabrielei Stanciu

sub lupă


Păsărin este ușor egocentrică, în prim-planul istorisirii,organizată mai mult ca histoire, fără a neglija cu totuldiscours-ul, aflându-se eul, în ipostază feminină, carepovestește, analizează, investighează cu singurul scopde a se releva și, mai ales, de a se revela sieși.

Ca histoire, urmărim, pe fundalul anilor ‘70, mai pre-cis între 1971-1973, o poveste de dragoste nefericitărelatată din perspectiva subiectivă a Marei, personajul-narator. Ca discours, narațiunea relevă intersectareaperspectivelor narative, perspectiva obiectivă a unui na-rator omniscient, dar nu total impersonalizat, interfe-rându-se cu cea subiectivă, prin tehnica jurnalului. Serealizează, astfel, o dublă perspectivă temporală, ceeace pune prezentul auctorial în dimensiunea prezentuluiprezent și a prezentului trecut, ca să folosim viziuneaSf. Augustin asupra timpului. În conștiința naratoruluiheterodiegetic ca și a celui autodiegetic, timpul are, defapt, o singură dimensiune dată de timpul mărturisiriicare aduce în durata lui eternizată timpul trăirii. În acestfel, jurnalul inserat, care ia temperatura incandescentăa sentimentelor, este un jurnal comentat inclus în scrii-tura heterodiegetică pentru a topi trecutul și prezentulîntr-o dimensiune unică, nararea la persoana a III-a pă-rând a aparține aceluiași narator care-și schimbă per-spectivele pentru a privi din interior, pentru a consemnași reține flacăra iubirii, și din exterior, pentru a contemplafocul care mistuie.

Cei trei ani ai iubirii Marei, număr simbolic, sugerândbasmul fiecărei ființe în perioada sa aurorală, a deschi-derii către lume, inclus în durata acordată de destinpentru a-și trăi fericirea, sunt, prin intensitateaexperienței, revelatorii pentru parcurgerea tuturor eta-pelor unei iubiri, cu meandrele ei mistuitoare, o iubirefără viitor. Asocierile livrești – E. Evtușenko, Anna Ka-renina de L.N. Tolstoi, trimiterile la Antoine de Saint-Exupéry, la filmul Love story, filmul unei generații,racordează povestea la atmosfera anilor șaptezeci șiprelungesc semnificațiile acestei povești în dimensiu-nea simbolică a altora pentru a o aduce mai aproapede cititor și pentru a reface empatic atmosfera acelorani.

Gabriela Stanciu Păsărin contemplă și analizeazăaceastă iubire în toate etapele ei – apariție, apogeu, de-clin, etape interiorizate dramatic de Mara, care trăieșteaceastă iubire uneori exaltată, exultând de fericire, al-teori, la limita disperării, copleșită de poveri pe care lesimte prea mari. De aceea, deși înțelege de la începutcă dragostea ei pentru Tudor nu are viitor, întrucâtacesta era angajat într-o căsătorie aranjată de părinți,pe care nu o putea declina, situație acceptată de ea dincauza felului defensiv de a înfrunta viața, acceptă,totuși, să rămână alături de el și va traversa întregul la-birint al calvarului sufletesc pe parcursul căruia are deînfruntat și pericolul renunțării la propria demnitate, lapropriul orgoliu. Gabriela Stanciu Păsărin este preocu-pată, deopotrivă, de comportamentul Marei în relațiilecu ceilalți, dar și de tribulațiile sufletești, narațiunea al-ternând observația comportamentală cu analiza șiinvestigația psihologică. Mara se dedublează fără a sedisimula. E de o sinceritate sinucigașă a trăirii.

Există un comportament pe care-l afișează în exte-rior pentru alții. Este aceasta masca în spatele căreiase protejează de priviri indiscrete, de toți cei care i-arputea macula iubirea, pe care ea vrea să o păstrezedoar pentru ea, în puritatea ei de cristal, neatinsă debârfe, de colportările altora. Există, însă, și un compor-tament interior și interiorizat, în care Mara este ea însășiîn fața propriei conștiințe, în nuditatea adevărului ei caființă, cu slăbiciuni, cu lumini și umbre. Este aceastaesența ei ca femeie în devenire, un Phoenix care ardepe altarul propriilor sentimente pentru a renaște și a-șiacorda, astfel, șansa unei noi existențe. Destinul nu ocopleșește pe Mara. Uneori, ea își impune o împietrirea ființei, a sentimentelor, a trăirilor pentru a putea ac-cepta ideea despărțirii de Tudor. Fire rațională, totuși,cu toată iraționalitatea unor manifestări, ea reușește operformanță sufletească: aceea de a-și păstra iubireaaceasta doar pentru ea și aceea de a-și oferi șansa uneideveniri, a unei accederi.

Există în romanul Am fost sau nu? o scenă simbo-lică, revelatorie pentru transferul metaforic. Pe fundalhibernal, la una dintre ultimele întâlniri cu Tudor, acestavede în zăpada care încă nu se topise o floare, care,uimitor, supraviețuise frigului păstrându-și frumusețeași prospețimea, floare pe care i-o dăruiește. De fapt,Tudor nu-i dăruiește doar o floare rătăcită în frigul im-periului alb, ci însăși iubirea lor fragilă care nu a pututrezista iernii nefavorabile din conjuncturile create deceilalți.

Mara face efortul de a înțelege această iubire, de ase înțelege pe ea, de a-l înțelege pe Tudor. Există cevamatern în dragostea ei care o maturizează. Din aceastăiubire, Mara iese nu ca un monstru egoist. Suferința aînnobilat-o, i-a deschis canalele înțelegerii lumii, condu-când-o spre cunoașterea de sine, spre empatia cuceilalți. Acolo, în subconștient, meditează ea gene-roasă, el, Tudor, își dorește ca ea să rămână, de fapt, oentitate sacră, numai a lui, la care să poată reveni oride câte ori l-ar părăsi puterile sau l-ar încerca viața,pentru a-și lua energia de care are nevoie pentru amerge mai departe. Este pasul necesar pentru accep-tarea despărțirii, odată cu înțelegerea metafizicii iubirii:„Devenise acea dragoste adevărată care îmi va fi teme-lie pentru femeia care voi ajunge să fiu”.

În acest roman, Gabriela Stanciu Păsărin s-a ziditpe sine, așa cum Manole a zidit-o pe Ana. Poate că înacest fel a reușit să obțină propriul răspuns la întrebareadramatică din titlu: am fost sau nu? Cititorul poate avearăspunsurile lui. Dar uitarea pe care o clamează, regă-sindu-se în poezia lui E. Evtușenko („Uitați-mă!/ Curaj!/Am fost sau nu?/ Prea important nu-i niciun ins”...), ținetot de iluzia clipei, căci, întotdeauna, fiecare în felul săuduce propria lui luptă cu timpul, cu eternitatea...

***ISTORISIRI DESPRE ACTUALE DOAMNE ŞI DOMNIŢE

În povestirile pe care le scrie, Vasilica Ilie sestrăduiește să pună problema femeilor și afeminității într-o perspectivă mai largă, a

sub lupă


contemporaneității care a egalizat drepturile, dând im-presia unei uniformizări a sexelor. Ea a rămas la hotarulfeminismului, întrucât gândirea, mentalitatea, conflicteleîn care apar personajele sale sunt exclusiv feminine,soluționarea acestora făcându-se în favoarea femeii, încazul în care există o vină și nu intervine destinul cume cazul în Elya.

Subiacent, tema condiției femeii în societatea ac-tuală este însoțită de ideile autoarei referitoare la drep-tul femeii la fericire, la carieră și decizie personală, temecare o apropie de literatura unei scriitoare ca HenrietteYvonne Stahl, drepturi care se adaugă celor recunos-cute prin tradiție – maternitatea, gospodăria. Din poves-tirile Vasilicăi Ilie deducem că imaginea femeii s-amultiplicat și s-a îmbogățit, calităților de mamă, de zei-tate protectoare a familiei, adăugându-i-se, în proiecțiemodernă, imaginea femeii de carieră.

Poate nu întâmplător, Vasilica Ilie a ales în acel „unfel de prolog”, ziua de miercuri ca zi a începutuluiconstrucției literare. Trimițând la Mercur, mesagerul zei-lor, dar și al comerțului/al negustorilor, ziua așezată subacest semn lasă a se înțelege că povestirile sunt inspi-rate, stau sub semnul aureolat al unui mit care-și lasăumbra în lumea cea aievea.

Cele nouă povestiri din volumul Povestiri de pe pla-neta femeilor (Editura Betta, București, 2017) (ca înHanu Ancuței al lui M. Sadoveanu...) aduc în prim-plandestinul unor femei al căror nume îl preiau ca titlu: Mica,Doina, Elya, Maria, Silvia, Patricia, Bianca, Ecaterina,Simina. Tehnica povestirii în povestire, modernizată șireinventată, e adusă în vizorul unui auctor care impuneo viziune auctorială, având voluptatea rămânerii în pro-pria creație, așa cum se vede, de exemplu, în Mica. În-tâmplările nu mai sunt înrămate, asimilate unui topos –hanul sau salonul orășenesc. Momentul de grație caresă declanșeze ceremonialul narării poate apăreaoriunde, la coadă, de exemplu, acolo unde, chiar dacănu se cunosc sau în virtutea acestui fapt, oamenii po-vestesc pentru a-și trece mai ușor timpul. După ce au-torul află povestea personajului nu-l lasă pe el să oistorisească, ci o aduce în orizontul propriu, integrând-oîn perspectiva auctorială obiectivă. Așadar, naratorulauctorial are și această misie – de a ordona haosul,dându-i un sens. Iar această acțiune este pusă subsemn mitic, naratorul este un Mercur, un mesager alzeilor.

Personajele sunt văzute mai ales din exterior, com-portamentist, într-o obiectivitate care, uneori, limitează,căci interzice de facto accesul în interioritatea profundă.De aici, o anume superficialitate care lasă personajulunidimensional, în aparent, fără sugestia esenței, îndate exterioare insuficiente pentru a-i clarifica destinul.Chiar iubirea este explicată, aproape exclusiv, prin da-tele exterioare, aparente fără sondarea esențialului princare experiența s-ar putea transcende. În Elya, deexemplu, Daniel trăiește un coup de foudre, iar aceastaeste explicată astfel: „Și cum să nu se îndrăgosteascăde ea când arăta atât de bine: suplă, înaltă, frumoasă,copilăroasă!” La fel în Maria, fata se îndrăgostește deTudor din aceleași motive: „Cum să nu-l placă dacă era

înalt și frumos, blond, suplu, cu ochii albaștri ca cerulsenin, gene lungi și sprâncene dese și arcuite, gura fru-moasă și o dantură perfectă”... Și exemplele pot conti-nua. Acest procedeu de a realiza portrete directe,fotografii ale personajelor, poate sugera preluarea prinstil indirect liber a perspectivei limitative a personajuluiînsuși, care supus de aparențe va fi antrenat într-o po-veste soldată cu eșecul relației, iar eșecul e cauzat toc-mai de această exclusivitate a aparenței în daunaesențialului.

Poveștile, imaginare sau nu, au realismul lor. Majo-ritatea personajelor feminine sunt femei trecute deprima tinerețe (excepție fac Silvia și Elya), au profesiidiferite: medic, economist, muzician, bibliotecar, farma-cist, și experiențe de viață memorabile prin fervoareacăutării fericirii. E un mod al autoarei de a sugera cătinerețea unei femei este o chestiune ce transcendevârsta biologică, fiecare vârstă are strălucirea ei șiaceastă strălucire este dată de iubirea care lumineazădin interior.

Din modul personal în care reinventează tehnica ori-ginară a povestirii în povestire, Vasilica Ilie sedovedește o prozatoare care stăpânește mecanismelegenului, iar poveștile pe care le spune într-un stil per-sonal, talentul de a crea destine literare, de a intersectaesteticul cu eticul întrețin plăcerea lecturii. Prin istorisi-rile sale, Vasilica Ilie se adresează omului dintotdeauna,acela care nu se da sătura niciodată să asculte povești.

Georgică Manole

POEMELE UNEI GEOGRAFII MENTALE

S-a întâmplat ca în acelaşi timp cu recentacarte a Luciei Cherciu (Lalele din Paradis,Eikon, Bucureşti, 2017) să citesc şi un interviu cuscriitorul Radu Jorgens, „romancier, traducător,

jurnalist, inginer geofizician şi matematician român sta-bilit în Statele Unite”, după cum ne informează „Con-temporanul – Ideea europeană” nr. 7 din 2017. Ambiiau plecat din România (Lucia Cherciu de la Focşani,Radu Jorgens de la Iaşi) şi predau la universităţi dinAmerica, acolo unde, spune romancierul, „în momentulîn care ajungi tu să lucrezi în învăţământul americandescoperi efectele astea ale lui political correctness,care blochează libera exprimare, ceea ce pentru tine,văzând că asta se întâmplă pe ţărmul Americii, e unşoc”. Radu Jorgens, vorbind despre „lumile” prin care atrecut, considerate a fi „acasă”, spune: „E frumos să aimai multe de… acasă. Sigur că «acasă» ţine nu numaide spaţiu, ci şi de timp, fiind şi locul unde, în momentulde faţă, te întorci în fiecare seară”. Sindromul lui „acasămultiplu” l-am sesizat şi la poetul Theodor Damian, şiam ţinut să evidenţiez acest aspect fiindcă el este preg-nant şi la Lucia Cherciu. Într-un interviu pe care mi l-aacordat cu aproape un an în urmă, am întrebat-o ce tre-buie să facă un român din diaspora pentru a nu i se ani-hila rădăcinile. Răspunsul a fost cât se poate de

sub lupă


edificator: „Rădăcinile nu se anihilează aşa de uşor, aşacă nu trebuie să ne temem. Cea mai bună metodă e cacei care pleacă din ţară să continue să citească volu-mele noi care apar acum în România. Eu merg acasăcam o dată la doi ani şi de fiecare dată îmi cumpăr căr-ţile noi pe care le-am râvnit. Cred că orice român dindiaspora trebuie să fie sigur că este înarmat cu cărţivechi şi noi de acasă. Toţi românii din diaspora ar trebuisă aibă pe noptieră «Jurnalul de la Păltiniş» al lui Lii-ceanu, «Jurnalul fericirii» de Steinhardt, cele mai re-cente cărţi ale lui Cărtărescu («Solenoid» sau«Orbitor»), «Luminile şi umbrele sufletului» de PetruCreţia şi tot ce a scris Monica Pillat. Scriitorii români îndiaspora ar trebui să colaboreze mai mult şi să facilitezeprocesul de traducere a cărţilor româneşti în străinătate.De exemplu, în America nu se traduce destul; scriitoriişi traducătorii de acasă ar trebui să ştie că au nevoiede un agent pentru a publica proză în America; nu sepoate apela direct la editurile mari, ci este nevoie de unagent”. Iată şi o explicaţie la titlul noului volum: orice locpopulat cu cărţi e asemenea unui Paradis cu lalele.Florile şi cărţile de „acasă” îmbogăţesc peste tot versulLuciei Cherciu: „Ce mă înviorează dacă nu am voie săbeau cafea? / Un ceai de măceşe, / un buchet de tran-dafiri din grădină, / o carte de Liiceanu, de Borges, / saude Ţuţea, / poezii de Nichita sau de Blandiana, / sau vo-luptatea de a răsfoi / prin rafturile bibliotecii din facul-tate…” (O cană sau o eşarfă?); „Când vin acasă, odată la doi ani, / îmi cumpăr toate cărţile de Liiceanu şide Pleşu / ca să deschid poarta / dinspre ograda limbiiromâne // şi să mă aşez pe pridvorul / vorbelor care de-odată sunt dulci / ca un vin alb sec lângă o bucată depâine neagră / coaptă la vatră. // (...) Mă încânt de pa-ginile / lui Petru Creţia sau ale Monicăi Pillat / ca şi cumaş fi din nou un adolescent, / mi-aş da toţi banii pe cărţi/ şi m-aş plimba pe bulevard / ca prima dată când m-amîndrăgostit. // după ani de vorbit în engleză, / deodată,cuvintele sunt ale mele / şi nu mai bâjbâi prin întuneric/ prin casa altcuiva. / Acasă la mine, în limba mea, / lu-crurile sunt toate la locul lor / aşezate şi seducătoare… ”(Cum să reintri în casa limbii române).

S-o lăsăm pe Lucia Cherciu să se prezinte singură,după cum a făcut-o în interviul amintit: „Sunt profesoarăde Engleză la State University of New York la Dutchessîn oraşul Poughkeepsie, unde predau de cincisprezeceani. Poughkeepsie este la o oră şi jumătate distanţă deNew York City. Facultatea are acum opt mii de studenţi.Predau cursuri de Creaţie Literară: Poezie, Referate, Li-teratură Americană Contemporană, Literatură Ameri-cană Scrisă de Femei şi un curs care aici se numeşte«Composition». Acest curs este obligatoriu pentru toţistudenţii indiferent de domeniu de studiu şi se referă lanormele fundamentale de scriere care includ organiza-rea unui text în funcţie de context, scop, cititor, şi maiales regulile de încorporare a surselor bibliograficeîntr-un text prin moduri de citare şi referinţe corecte”.

Din America, din a doua „acasă”, Lucia Cherciu de-fineşte spaţiul natal ca primul „acasă”, în funcţie de re-laţiile stabilite cu elementele lăsate aici. Fiecare obiectal acestui înconjur e prezent în poezii prin semnificaţiile

pe care poeta le-a atribuit pe când se afla în proximita-tea lor: „Mă logodesc cu trandafirii din grădină / şi cu tu-fele de levănţică, / cu ceaşca de cafea şi cu lumânarea/ pe care o aprind de dimineaţă / când mă aşez la masade lucru. // Mă logodesc cu caietele scrise pe jumătate,/ cu proiectele neterminate, / cu cuvintele adunate, / cupropoziţiile neretuşate, / cu silabele neajustate. // (…)Mă logodesc cu păsările / şi cu băncile din parc, / cuciuboţica cucului / şi cu chiparoasele de pe tarabe, / cumunţii de caise de vânzare. // Mă logodesc cu antica-riatele / şi cu librăriile, cu bibliotecile / unde mă regăsesccu toţi prietenii / pe care nu i-am mai văzut / de douăzecide ani. // Mă logodesc cu albinele / şi cu mierea, cu tă-cerea oglinzilor / şi cu taifasul mânjilor, / cu acoperişulde şindrilă / şi cu apartamentul de la etajul nouă. // mălogodesc cu parfumul de floarea nopţii / şi cu covrigii deBuzău, / legaţi cu o sfoară, fără niciun ambalaj / şi cukiortoşul purtat pe mână ca o brăţară. // Mă logodesccu tablourile / din galeriile de pe Bulevardul Magheru /şi cu icoanele din biserica de lemn / din deal de la Pău-leşti, / cu coliba Babei Vrâncioaia / de pe Dumbravă…”(Mă logodesc cu anticariatele şi cu librăriile).

Lucia Cherciu face, în fapt, o topoanaliză prin vers,una în genul descris de Gaston Bachelard, adică o to-pografie a fiinţei sale intime în corelaţie cu alte fiinţe(mama, tata, bunicii, profesorii, colegii, vecinii ş.a.).Poeta prezintă în toată splendoarea ei dimensiuneaafectiv-simbolică a spaţiilor locuite, cu precădere cel ro-mânesc. În fapt, ea alcătuieşte o hartă mentală, prinpoezie, a cestui spaţiu: „Porneşti dinspre Strada Gării /şi până la Sud // şi numeri pe drum tot ce-i mirific: / cas-tanii şi teii, // treptele muzeului de istorie, / florile din gră-dini // ţi spui: Doamne / cum ai făcut atâtea minuni”(Cum să te rogi pentru un prieten); „Casa pustie oumplu buruienile mai întâi / şi păianjenii / care vin şi îşicer drepturile / nestingheriţi. // Buruienile aproape căacoperă nucii, / vişinii şi merii. / Pe sub copaci / se să-rută melcii / şi se măsoară cu coarnele lor / inegale şimoi. // Mama se simte vinovată / şi intră şi taie bălăriiledin grădină / într-o bătălie pierdută / şi încearcă să lerăpună / până o trec toate apele.” (La casa părăsită).Şi tot aşa, poeziile se repetă ca nişte declaraţii de dra-goste, încât Lucia Cherciu, prin poemele sale, pune ba-zele unei geografii mentale (rezultat al intersecţiei dintregeografie, psihologie şi sociologie), pe care o ia cu eaacolo, în America.

Volumul conţine şi patru poeme (Mă întorc şi techem, Casa cea veche, Strugurii de acasă şi Cumsă ajungi până la ea) cu o construcţie originală a tex-tului. Eu le asemăn cu nişte mandale pe care un fulgerde lumină le despică, mărginind planul dintre cele două„acasă”.

Lucia Cherciu rămâne o româncă autentică, unacare, deşi departe, îşi construieşte o geografie mentalăprintr-un vers calm, luminos, dar din care nu lipseştenostalgia.

lector


Atât numele autorului, cât şi cel al protagonistului,strâns legate de istoria Televiziunii Române, nu au ne-voie de nicio prezentare – cel puţin pentru cititorii trecuţide o anumită vârstă. Nomina odiosa pentru mulţi dintreromâni, cu un statut încă neclarificat în ce priveşte ra-porturile cu puterea, iubit pentru celebrele sale Drumurieuropene, singura modalitate prin care cei mai mulţi din-tre cetăţenii României socialiste puteau „călători” pestegraniţă, în spaţiul capitalismului descompus, detestatpentru presupusele lui legături cu securitatea ceauşistă,Aristide Buhoiu, Gunoiu, după o po-reclă din epocă marca C.V. Tudor, ră-mâne şi azi, la aproape 19 ani de lamoarte (17 sept. 2006), un ghem ceaşteaptă a fi descâlcit. Este ceea ceşi-a propus Vartan Arachelian săfacă, în 2018, anul când protagonistular fi împlinit opt decenii, în volumul Is-toria unei supravieţuiri. Televiziu-nea, Aristide Buhoiu şi Securitatea(RAO, 2018), captivantă, palpitantăincursiune prin culisele unor instituţii,prin debaralele unor personalităţi, laloc de cinste stând, desigur, „coope-rativa din Dorobanţi” şi eroul cărţii.Totodată, un necesar memento…

Dacă ar fi să înşirăm subiecteleatinse în acest volum, dincolo de celetrei enunţate în subtitlu, am realiza unfel de Moşii. Tablă de materii caragia-lieni: Pamfil Şeicaru, Circul de Stat, Nicu Ceauşescu,traficul cu videocasete, Europa liberă, răpirea jurnaliş-tilor în Irak, Spiridon Biserică, „Mielul turbat”, zavera dindecembrie, CNSAS, Adela Călinescu zisă „Barbara”, re-voluţia anti, Constantin Iosif Drăgan etc. etc.

Dialogând colocvial („merită, cititorule, să devii maiintim cu modelul pe care l-am avut…”; „ca să vedeţi ceplăcere îi făcea şansa de a fi…”) cu cititorul, presupus,de la bun început, cel puţin la fel de inteligent ca autorul,Vartan Arachelian trece cu graţie de la un subiect laaltul, înşirându-le precum mărgelele pe aţă, poposind

asupra fiecăruia cât să-i pună în evidenţă valoarea şirolul în şiragul naratorial.

Am pornit lectura subscriind cel puţin primei părţi acerinţei autorului, cel care sublinia din start necesitateaunui „pact de înţelegere reciprocă”: „Cititorul trebuie săcreadă că autorul e onest şi autorul, la rândul său, căare în faţă un cititor inteligent”. Mizând pe onestitateaşi profesionalismul jurnalistului (de investigaţii!) şi scrii-torului Vartan Arachelian, prima întrebare căreia ar tre-bui să-i găsim un răspuns este aceasta: ce fel de carte

avem în faţă? Anticipând-o, experimen-tatul jurnalist precizează: „Securitateatindea să devină o instituţie de ficţionali-zare a realităţii la concurenţă cu UniuneaScriitorilor”, aşa că „viaţa personajuluiprincipal concurează cu romanul”. Cuumor subţire, îşi atenţionează cititorul cădeşi se zice adesea cum că viaţa nu ştiucui e un roman, nimeni nu spune că viaţacutăruia e un dosar de securitate… Aşa-dar, Vartan Arachelian îi zice cărţii sale„roman al unui dosar de Securitate”.Adică e şi nu e ficţiune!

Categoric nu e ficţiune, căci toateafirmaţiile sunt susţinute de document –de! experienţa jurnalistului care ştie bineunde încetează dreptul de exprimare şiunde începe procesul de calomnie. Cuumor fin, în spiritul relatării relaxate, peparcursul căreia face adesea trimiteri la

anecdote, Arachelian corijează, unde e cazul, informaţia– de pildă, amintind de concedierile din 1983 de la RTVdespre care Buhoiu scrisese în ziarul său new-yorkez,corectura auctorială aminteşte de bancurile cu RadioErevan: nefiind angajatul instituţiei, ci al Armatei, Ţo-pescu n-a fost dat afară, el a fost retras, şi nu atunci, şialtă dată. Iar acolo unde nu are răspunsuri confirmate,autorul pune semne de întrebare: „Cei doi [Pacepa şiA.B.] se cunoşteau de la Bucureşti?”, relaţia cu NicuCeauşescu a fost „dragoste şi ură?” etc.

„Fără vreun gând de a-i întina memoria”, dorind să

Rodica Lăzărescu

BUHOIU. TABLĂ DE MATERII

lector


reconstituie traseul care l-a dus pe fostul său coleg laevadarea în lumea liberă, Vartan Arachelian îi caută ur-mele nu doar prin arhivele Securităţii, ci şi prin volumelede memorii, prin presa internă şi prin cea de limbă ro-mână de peste Ocean, prin amintirile colegilor şi cunos-cuţilor, urmărind nu atât „acurateţea” memorieiSecurităţii, cât „cauzele unui eşec”.

Prilej de a radiografia câteva dintre instituţiile de di-nainte şi de după zavera din decembrie, în primul rândTeleviziunea Română – cu informatorii ei, cu practicileadânc încetăţenite (angajarea la redacţiile sport şi mu-zică populară unde nu se intra oricum, ci „cu braţele în-cărcate”). Asistăm în aceste pagini la un fel deincrementa atque decrementa (creşterea şi descreşte-rea) instituţiei, de la etapa idilică, „de sub dud”, din str.Molière, la mutarea în noul şi ultramodernul sediu dinDorobanţi („o uzină de vis!”, cu realizatori de excepţie,precum Alex. Stark, Carmen Dumitrescu, Andrei Ba-calu, Cristian Ţopescu, Tudor Vornicu, Valeriu Lazarov,Alex. Bocăneţ, cu emisiuni, precum Reflector, desprecare se spunea că făcea inutilă existenţa Europei libere,cu emisiunile de divertisment de nivel european şi cu„umorul suculent” al revelioanelor), până la „cooperativade prestare guvernamentală” din zilele noastre, ajunsăsă trăiască „din tolba cu umor a babacilor”.

Prilej, de asemenea, de a pune în discuţie soarta do-sarelor de urmărire operativă (de dinainte de 1989) şirolul „bugetofagei instituţii” numite CNSAS, înfiinţatădupă această bornă temporală, de ştergere a urmelorori de şantaj, dosare ajunse obiect de negociere, pe „opiaţă” bine pusă la punct – de pildă „ultimul discount ob-ţinut [de A.B.] fiind de 300 de mărci”. Iar dacă „Securi-tatea n-a dat doi bani pe tine ca informator, găsindu-senevolnic pentru nivelul acesta, îţi fac funcţionarii dosarulcompromiţător”, după cum precizează amar-ironic cro-nicarul nostru.

Nu scapă catagrafierii năravurilor nici Circul de Stat,instituţie cu care „drumurile” existenţiale ale protagonis-tului se ating adesea, prin naşul de botez al unuia dintrecopiii săi, nimeni altul decât faimosul scamator Aurel Io-sefini. „Turneele artiştilor de circ erau o cale facilă depenetrare în «tabăra duşmană»”, prin urmare, postul dedirector avea nevoie de avizul DIE. Este serios zgâlţâităşi imaginea celebrului iluzionist care-şi folosea funcţiade director – susţin sursele – obţinând importante avan-taje materiale, cam 10% din câştigul artiştilor ce plecaucu contract în străinătate, avantaje pe care le „investea”în relaţia sa cu „familia domnitoare” căreia îi oferea„peşcheşuri de sute de mii de dolari”.

Să ajungem însă la protagonistul a cărui supravie-ţuire şi-a propus să o istorisească tenacele Vartan Ara-chelian.

Ca orice personaj de roman care se respectă, şiAristide Buhoiu beneficiază de un complex „portret”, ocaracterizare după toate normele teoriei literare.

Iată-i mai întâi, într-o caracterizare directă, portretulfizic: „figura lui rubicondă, chipul rotund ca desenul unuicopil, numai zâmbet. Sau revoltă. De statură potrivită,bine legat, îmbrăcat întotdeauna în haine de duminică,un gurmand, deci bine hrănit…”, conjugat cu câteva tră-

sături de portret moral: „fălos nevoie mare” „ca orice bă-năţean”, dotat cu o „bogată capacitate emoţională”,„avea gură mare”, iar „vorbele mari le avea întotdeaunaasupra sa”.

Pentru a-şi diversifica mijloacele de caracterizare,autorul apelează şi la câteva asocieri, A.B. fiind, perând, Bufonul, „Mitică de tip nou”, asemenea lui OstapBender ori lui „Iţic şpionul” dintr-un celebru banc.

Extrem de numeroase sunt caracterizările făcute dealte personaje, care funcţionează precum lumina unuireflector fixată pe una sau pe alta dintre trăsăturile pro-tagonistului. Lui Vladimir Tismăneanu, omul i se pare„bizar” şi „dubios”, informatorul „Călin” din TV vede înel un „tip arţăgos”, „Werner” îi evidenţiază „aroganţa”,„Petre Giuleşteanu” „înfumurarea”, un anume „C.D.” îlprezintă drept un „element neserios, lipsit de scrupule,avid după bani, apelând la toate mijloacele pentru a-şiatinge acest scop”. E, pe rând sau simultan, recalcitrantşi obraznic, un „tip mai violent, mai impulsiv”, iar „afir-maţiile pe care le adresează uneori de faţă cu alte per-soane sunt făcute pentru intimidare”. Pentru alţii,prezintă un grad ridicat de periculozitate „securităţii sta-tului nostru”, căci prin emisiunile sale „face o subtilă pro-pagandă în favoarea capitalismului, prezentând numaiaspectele pozitive”.

Neratând niciunul dintre mijloacele de portretizare,dăm într-o informare chiar de o succintă, dar elocventăautocaracterizare (reprodusă de o „sursă”): A.B. se con-sidera „tipul tânărului american, descurcăreţ, care ştiesă facă bani din orice situaţie”.

Întrebându-se încă din primele pagini „ce este istoriaunui om dacă nu activitatea de realizare a scopurilorsale?”, cronicarul supravieţuirii lui Aristide Buhoiu îi ur-măreşte cu meticulozitate „drumurile” prin sufocantaepocă ceauşistă şi apoi prin lumea liberă, punctând re-laţiile cu „confraţii” din ţară, în special cu Adrian Pău-nescu, „devenit, în epoca americană, un nume odiospentru Aristide”, şi cu Eugen Barbu, dar şi cu cărturariişi jurnaliştii români refugiaţi în Vest, precum NichiforCrainic – „intermediarul Securităţii”, soţii Noël Bernardşi Ioana Măgură Bernard, cu Barbu Călinescu, fiul luiArmand Călinescu, cel asasinat mişeleşte, cu Constan-tin Iosif Drăgan, „fostul trezorier al Mişcării Legionare”căruia îi căra cărţile şi de la care a căpătat o bursă, des-tinată iniţial lui Vadim ş.a.m.d.

Un loc aparte în economia cărţii îi este rezervat luiPamfil Şeicaru („modelul profesional” declarat al lui Var-tan Arachelian), patronul Curentului interbelic, „inteli-genţă ascuţită” şi „spirit vizionar”, „minte lucidă”, a căruiviaţă e „o întinsă odisee”, întruchipând „avatarurile zia-ristului român obligat să ia drumul exilului”.

La finele extraordinarului spectacol, mai mult saumai puţin cunoscut de omul de rând, la care aasistat/participat de-a lungul lecturii, cititorul aşteaptă,desigur, şi o concluzie, un răspuns, o apostilă care să-ltrimită definitiv şi irevocabil pe protagonist pe un anumeraft al istoriei, în rai sau în iad. Fiind cel puţin la fel deinteligent ca autorul, cititorul este invitat s-o descoperesingur! Lectură plăcută!

lector


Antologia poetică bilingvă a lui Cyprian Norwid Ko-lebka pieśni / Leagănul cântului, publicată în 2018 laEditura Ratio et Revelatio*, reprezintă unul dintre celemai importante volume de poezie care vin din zona lite-raturii polone, grație preocupării constante a profesoru-lui Constantin Geambașu pentru recuperarea șitranspunerea autentică în limba română a operei unormari poeți central-europeni, ca Bolesław Leśmian,Cze sław Miłosz, Zbigniew Herbert sau Wisława Szym-borska. Însoțit în demersul său de poeta și traducătoa-rea Passionaria Stoicescu, autorul prezentei selecții deversuri realizează un act de valorizare a creației celuimai însemnat reprezentant al romantismului târziu po-lonez − Cyprian Kamil Norwid (1821-1883), poet, pro-zator, dramaturg, explorator ardent al creativității înpictură și sculptură, apreciat mai ales pentru puterea deinvenție la nivelul expresiei artistice, dar și pentru pro-dusul dramaturgic al unei arte gândite și executate cuvirtuozitate (așa cum o ilustrează tragediile Tirteu [În cu-lise] sau Cleopatra și Cezar).

Cititorul român va gasi în paginile cărții, cu prioritate,poezii din ciclul Vade-Mecum (1866) − considerat a finucleul întregii opere norwidiene − la care se adaugăfragmente din poemul Promethidion (1851) și texte poe-tice scrise în lungul răstimp petrecut de Norwid în Eu-ropa, printre care Italiam! Italiam!, Pianul lui Chopin,Patria mea, oda Contemporanilor sau elegia La moar-tea poeziei. Lectura acestora este în mod considerabilînlesnită printr-o incursiune în poetica și orientarea sti-listică a romanticului polonez, oferită în cuvântul intro-ductiv Cyprian Norwid, între romantism și modernism,din care se conturează matricea ideatică și configurațiasistemului său poetico-filosofic, spiritul analitic și diso-

ciativ, aderența la un romantism total emancipat de de-rapajele dogmatice originate în mesianismul polonezpropriu secolului al XIX-lea (în condițiile dispariției sta-tului de pe harta europeană, ca urmare a divizării salede Prusia, Rusia și Austria).

Teme și motive lirice predilecte, inspirate din dramapoporului polonez, pe de o parte, iar pe de alta, din pro-priul itinerar de viață, cu multitudinea călătoriilor între-prinse după plecarea din țară − în cele patru decenii depribegie și de existență frământată − sunt transpuseîntr-un limbaj esențializat, marcat de formulări concise,aforistice, la care concură „cuvintele potrivite” și o suităde mărci ale sugestiei, nespunerii și tăcerii poetice: alu-zia (literară, istorică, filosofică), elipsa, punctele de sus-pensie, versul-lipsă (marcat grafic printr-o înșiruire depuncte), pauza, frazarea abruptă sau ritmul sincopat.

Poetul își definește „anii de singur colind” nu prin ra-portare la patria îndepărtată și dorul întoarcerii, ci princonfesiuni nostalgice după un loc inviolabil pentru ființapribeagă, o patrie-adăpost aflată în orizontul oricăreisperanțe: „Mi-e dor de fără dor, de fără chin în jur” (Cân-tul meu, II); „Să nu fiu școlit unde-i patria mea,/ Căci sat,tranșee și turme,/ Și sânge, și carne, și rana din ea/Sunt tălpi sau urme.” (Patria mea); „Peste stări e-a stă-rilor stare/ Ca un turn peste case plate,/ În nori ca unstei...// Credeţi că nu-s stăpân sub soare,/ Căci casamea se mişcă-n toate,/ Făcută din piei...// Dar eu dăinuiîn cerul cel sfânt,/ Când sufletul el mi-l răpeşte –/ Pira-midă în cerc...// Şi stăpânesc atâta pământ/ Cât talpa-micălcând îl umbreşte/ Atâta cât merg!... (Pelerinul).

Urmând calea devenirii marcate de identitate și rup-tură − în cadrul unei călătorii interminabile printr-o lumestrăină, incompletă și totuși întrudită prin valori spiritualecu spațiul originar − destinul emigrantului dobândeștela Norwid o semnificație alegorică și crește la dimensiu-nea unei nepotriviri ontice și funciare a omului cu mediulexistenței sale.

Atmosfera poeziilor este dominată de anticipație,ezitare, prudență, neliniște și confuzie emoțională, tră-

Marina Ilie

CYPRIAN NORWID − POEZIA „ANILOR DE SINGUR COLIND”

*Cyprian Norwid, Kolebka pieśni: Wybór wierszy / Leagă-nul cîntului: Antologie de versuri, traducere de PassionariaStoicescu și Constantin Geambașu; selecție, prefață și tabelcronologic de Constantin Geambașu, Editura Ratio et Reve-latio, Oradea, 2018, 145 p.

lector


dând o conștiință artistică sensibilă la transformările deordin axiologic și socio-cultural ale vremii, la „slăbiciu-nile şi afecţiunile societăţii poloneze” aflate în derivă.Reflecțiile asupra vieții și a morții, artei și menirii artis-tului, asupra condiției omului ca membru al comunitățiicreștine sau a sacrificiului suprem pentru cauzanațională suscită tonalități grave, cvasi-elegiace ce rea-

duc permanent în actualitate un lirism cumpătat, univer-sal și atemporal, care nu a uzat de posibilitățile de dez-voltare afectivă oferite de formula fecundă aromantismului, de unde și forța germinativă a simbolis-mului și „misticismului lucid” ce i-au fost recunoscute ul-terior de exegeză.

Gheorghe Lăzărescu

DRUMUL POETULUI SPRE ESENŢE

După ce a adus o contribuție importantă în domeniulromanului istoric, Ioan Dumitru Denciu revine la dragos-tea din tinerețe: poezia. În 2019 se împlinește o jumă-tate de secol de la debutul său poetic în revistaUniversitas. După care scriitorul s-a îndreptat spreproză scurtă și roman, fără a părăsi însă cu totul lirica.Romanele istorice care l-au făcut cunoscut, Luminilezeiței Bendis și Identitățile lui Litovoi, datează dinanii ’80, pe când începutul veacului XXI îl consacră încalitate de poet datorită volumelor A îmblânzi destinul(2003), Chemători și atrape (2008), Crepuscul și au-roră (2017), iar acum, volumul antologic ce le cuprindesub titlul Poeme de îmblânzit destinul (cu o prefață deTheodor Codreanu, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca,2018). Prin traduceri realizate chiar de autor, care esteși un deosebit de competent italienist, poemele sale audevenit prețuite și în străinătate, Ioan Denciu primind în2003, la Napoli, Premiul Internațional de Poezie și Lite-ratură „Nuove lettere”. Titlul actualului volum antologica fost anticipat, în 2009, de cel al ediției bilingve în fran-ceză și italiană, Poèmes pour apprivoiser le destin /Poemi per domare il destino. Să menționăm că poetuleste și coautor (alături de M. Uberti și Di Filippo) al ope-rei multimedia Avvolgente casa (Învăluitoare casă –fluxuri de unde în spațiu), o instalație artistico-ambien-tală expusă cu ocazia Nopții Internaționale de Artă dela Brescia.

Pentru Ioan Dumitru Denciu poezia este o aventurăa ființei aflate în căutarea sensului ultim, misterios alexistenței. Acest motiv traversează obsedant volumelede versuri, poetul cerând dovezi și mărturii, căutând în-fiorat și neobosit esența. Ce rămâne din toate cele tre-

cătoare, din umbre și miresme, se întreabă el. Careeste, așadar, sensul vieții? Calea spre el, poezia, sanc-tifică și evanescența, făcând din mireasmă, printr-o în-cântătoare metaforă, „zeița fânului culcat” (Cosit),prețuind îmbrățișarea trecătoare din care se iscă„îndreptățirea sensului și existența lui” (Din nou despresens). De altfel, calea este la fel de importantă ca idea-lul spre care conduce, sensul neexistând în absolut, ciîn forme trecătoare: „sensul nu există pe nicăieriregește – / îl poți găsi numai săpând în malul uneișoapte” (Sensul). Aceasta este menirea poetului, de aiscodi și de a săpa (Poetul), iar poezia „poate e fugăîncă după izvorul fast / al primei și ultimei credințe, alsensului uitat” (Poate poezia). Vatra este o metaforărevelatorie a poeziei, căci jarul ei acoperă și întreține la-tent potențele unei renașteri spirituale: „O vatră e poe-zia: / înăbușite zori și amiezi / pot reînvia de sub spuză”(Continuitate).

Prezența sensului, în fond a divinului, este întreză-rită în reflectările ei din universul creat: „Și totuși e unsens în spumele verzui ale acestui râu” (Secretul spu-melor verzui). Trăind în lumea modernă, distrugătoarede mituri, eul liric freamătă de teama că sensul însușiar putea să dispară și exclamă: „Ah! de nu s-ar ofili sen-surile!” (O nouă rugăciune).

Dornic să îmblânzească destinul, Ioan Dumitru Den-ciu se simte implicit apropiat de Blaga, invocând, pe ur-mele lui, oprirea devenirii, a „marii treceri” percepute ca„învârtire”. Blagiană, în spiritul cunoașterii luciferice,este și afirmația: „prefer / să apăr misterele” (În jurulunei frumoase a nopții), iar imaginea satului ca spațiual veșniciei îl leagă și ea de poetul „nebănuitelor trepte”,

lector


căci tocmai în poemul cu titlul Satul (Pornind de la oetimologie) întâlnim rugămintea: „De știi vreun leac laneființă / zi-mi-l”.

Motivul sensului se împletește cu motivul zeului, celedouă concepte părând adesea să se suprapună. Esteceva vulnerabil, ceva de copil în zeul intuit de poet caplăpând, învins, poate doar o întâmplare (dat fiind „su-fletul pitic” al muritorilor), înfășurat în limpezime, într-o„piele de eter” și asemănat, cu pietate și duioșie ril-keană, cu un pui de pasăre căzut din cuib. A-i pronunțanumele înseamnă a încălca un tabu, păcat sancționatde venirea altei ierni, „ca încă un extaz refuzat”(Nu rostinumele lui).

În ciuda fragilității zeului, în ciuda lumii moderne,desacralizate, poetul crede în revenirea la esențe, laidealuri, la partea de zeu care sălășluiește în om: „Vomfrânge odată duhoarea, vom convinge / cereștile ase-mănări să vină mai aproape / și să ne umble iar prin trupnestăvilit. / E imposibil să fim doar o gâză strivită subpleoape / de un univers uriaș și sălbatic, în el prăvălit.”(Vom frânge odată). Pentru această regăsire, pentruaceastă înălțare și purificare, îmblânzirea destinului pre-supune și regăsirea simplității autentice într-o epocă aartificialității: „Când vremea își trădează zvon de tini-chea, / știm simpla viață s-o reașezăm în ea?” (Peisajarid în zonă temperată).

Sensul titlului de volum Chemători și atrape esteobscur pentru cel nededat cu vocabularul cinegetic.Dar, odată ce afli că prin „chemători” se înțeleg vânătoriice imită glasul animalelor spre a le atrage în bătaiapuștii și că atrapele sunt siluetele decupate care ade-menesc vânatul înaripat, ți se luminează înțelesul me-taforic al vânării sensului prin similitudini poetice.

În contextul liricii lui Ioan Dumitru Denciu, metaforelevegetalului semnifică regenerarea naturii și existența

umană autentică asimilată cu universul rural. Dedicat„satului meu”, poemul intitulat Ieșirea din vegetație ex-primă teama celui plecat de a nu se mai putea întoarce,deci de a nu mai putea retrăi sub zodia misteruluieternității. Viața inautentică „în orașul platei mele servi-tudini” este văzută ca „despărțirea de grădină” (titlulînsuși al poeziei). Inspirația poetică este concepută cao redescoperire a vieții reînnoite (Mecanicainspirației). Nici plantele cele mai modeste nu suntdisprețuite, căci toate sunt mirabile, toate ascund mitulreînvierii (Ofranda mentei).

Poet predominant reflexiv, Ioan Dumitru Denciu estefascinat și de imaginea poetică, asemuită de el uneicetăți asediate, pe care „o poți cuceri; stăpâni nicicând”(Imaginea). Dintre grave cugetări hermeneuticețâșnesc delectabile imagini: „pe cale de a încropi unvers / fie și pe coapsa de aer a unui amurg” (O nouărugăciune); „Cum bursucul / se scutură de țărâna /vieților lui subpământene,/ zvâcnind / arcuș în lumină”(Prea-plin). Dar imaginile sunt, în primul rând, mijloacede „îmblânzire a destinului”, căi de acces spre lumi mi-tice aurorale către care altfel doar visul ne mai deschideo fereastră. În poemul Era(u), mitul personal pare a sesuprapune peste mitul colectiv, căci începuturile lumiiau forma unei copilării în spațiul sacru al satului: „Eraaceea o clipă /miraculos prelungită, răpusă / abia acumşi poate / mâneca visului încă /ar izbuti a o scoate... /Era (eternitatea nu-i dusă) / undeva, unde spaţiul în sineşedea / cu vrejii lui mulţi şi un fel de perdea / de mi-resme, pâraie şi ceaţă / prin care lucii dovlecii / ridicaudimineaţă.”

Lirica lui Ioan Dumitru Denciu ne dovedește, o datămai mult, că adevărata poezie este un drum spreesențe.

lector


Despre manifestările întru iubirea de cinematograf acelor neprofesioniști aflam prima oară, indirect, la unadintre primele prelegeri ale lui Victor Iliu, în anul I de fa-cultate... În toamna lui 1965... Amintise de CineclubulCasei de Cultură a Studenților. (Instituție carefuncționa/există în clădirea – ridicată prin subscripție –de Stelian Popescu, în epocă Director al cotidianului in-terbelic Universul). Paranteza de mai sus mi s-a revelatmult mai târziu, în România postdecembristă... Întrealții, din timpul evocat atunci de Victor Iliu, ca foarte ti-

neri membri, se remarcaseră și studenți filologi dintrecare aveau să cunoască notorietate esteticianul GeluIonescu ori celălalt critic și estetician de film – GeorgeLittera... (Profesorul meu, în rostirea Littera, punea ac-centul pe „e”).

Foarte curând pătrundeam în breasla cineaștilorprofesioniști. Și trăiam primele contacte cu mișcarea decineamatori din țară, prin mijlocirea colegilor meiconsacrați și fervenții ei sprijinitori, amintindu-i doar peIon Popescu-Gopo, Geo Saizescu, Andrei Blaier, BobCălinescu, Victor Antonescu, ziariștii-critici de film CălinCăliman, Eva Sîrbu, inginerul de sunet Aurel Mâșcă șiîncă mulți alții care deveneau colegi de „lucru” aicineclubiștilor din capitală, din țară...

Dacă-mi permit o confesiune (onorantă), voi nota căam îndrumat cineclubul de la Agerpres (Stelică Feraru,Lizeta Rusănescu, Gheorghe Călin), am fost implicat încel de la FAUR (Victor Colonelu) și, alături de Călin Că-liman, am fost constant prezent la dezbaterile din Cine-cenaclul „Contemporanul”, ce activa în Casa de Culturăde pe strada Slătineanu... Aheu, fugaces...

Între prestigioșii cineaști amatori ai țării – din Arad,Timișoara, Buzău, Câmpulung Moldovenesc (lista emult mai lungă) – așez în pagina evocării și pe aceiadin Vrancea – Focșani... Aș vrea să se înțeleagă: aceștioameni (tineri, maturi) se „înrolau” nu din ordin, nu dinsarcină de... serviciu. Avea fiecare o chemare spre a sedescoperi/împlini pe sine descifrând „misterele” unuidiscurs special cum este cel al filmului... Le era la înde-mână documentarul, cu multele și tentantele salefațete... Acela despre munca lor de zi cu zi în care, con-form normei sociale, erau asimilați... Dar și pentru rea-litatea limitrofă: familia, tradiția culturală, istorică dinarealul natal... Cu deschideri, nu rareori și nu puține,spre eseul cu inflexiuni poematice...

Am întâlnit în toți acei ani (de parteneriat/îndrumare)inteligențe și caractere umane cu a căror vecinătatem-am mândrit, mă mândresc... Spiritual, ei seîmbogățeau asimilând treptat felul de a gândi și a se ex-prima după convențiile unei arte care a fascinat și fas-

Nicolae Cabel

UN TIMP AL SUFLETULUI*

* Constantin Balaci, Ultimul tur de manivelă, Armonii Cul-turale, Focșani, 2018

lector


cinează – filmul...Acest mai lung exordiu are menirea de a

admira/lăuda și tenacitatea cu care un octogenar, azi –Constantin Balaci – și-a înscris numele în elitacineaștilor amatori din Vrancea, dar și din țară...

Meritelor sale (distincții la multe reuniuni/concursuri)se mai adaugă acela că, în ciuda neantizării – nu totale,sper – după Decembrie ’89, a cineamatorismului dinRomânia, Constantin Balaci și-a investit eforturile în atezauriza materia filmică, testimoniile (la propriu) într-unmuzeu, precum și în ivirea acestei cărți-document, măr-turie generoasă despre un timp al oamenilor, dar și alsufletului, în egală măsură... Timp care reuniseconștiințe și sensibilități într-o mare confrerie, aș spune,a împătimiților de film...

Sunt aliniate, după generoase criterii, mare partedintre numele celor care s-au distins – participanți șimentori – fiecare pe câte o treaptă a pasiunii în acestcor emulativ... Aș vrea să se înțeleagă bine – am fostcooptat în colectivul desemnat de ACIN (în acel timp!)pentru îndrumarea (nu controlul) acestor camarazi întruiubirea de film. Găseam vreme pentru întâlniri (chiarscurte cu dânșii, prin țară). Cunoscându-i ca oameni,onorat fiind de camaraderia lor, numesc în acest ceasconfesiv pe Iosif Costinaș, Gheorghe Sabău ori Con-stantin Lucavețchi... Mi-ar trebui pagini să le înșir nu-mele, mai ales că unii dintre ei au plecat, între timp, spreEmpireu... Memoria lor se subsumează discret în spiri-tualitatea generoasă a acestui neam...

Dacă în această carte memoria afectivă nu ignorărepere strict documentare, faptul în sine ridică însășicota ei de valoare... Un gest aparent subsumat nevoiide confesiune a autorului, prin multitudinea de repererevelatorii, conferă interes și savoare, aducând în planulemoției estetice un destin împlinit... Destinul autorului,patriarh, de ce nu, într-o perpetuă toamnă, asemenicelor din ținutul care l-a păstrat ancorat prin eleganță șidemnitate... Destinul autorului, exemplar princonsecvența cu care și-a urmat pasiunea pentru imagi-nea-cuvânt, ca și pentru comunicarea cu semenii săiprin mijlocirea undelor radio...

Emoționante sunt și paginile-evocări incluse în carte,testimonii ale unor vrânceni de notorietate ca AlecuCroitoru, Cornel Diaconu, repere distinse plenar în ci-nematograful românesc din deceniile finale ale ultimuluiveac, din recent expiratul mileniu...

Din parte-mi se cuvine a mai aminti, cel puțin, câtevanume emblematice pe care același ținut vrâncean le-adăruit teatrului și filmului românesc: actorii LeopoldinaBălănuţă, Emil Botta, Cornel Coman, Emanoil Petruţ,Ion Dichiseanu, operatorul de film Sergiu Huzum, dar șiregizorul de film Titel Constantinescu, cel cu rădăcinispirituale în același areal.

Iată, așadar, o întreprindere editorială de ținută (șitipografică) menită a susține faptul că înaintea lui De-cembrie ’89 în România nu a fost un vid cultural...

februarie 2019

Grigore Codrescu

SEDUCŢIA PROZEI POLIŢISTE

Facilitatea și convenționalismul genului, precum șiclișeistica limbajului nu-l împiedică prea mult pe proza-torul băcăuan Valeriu Anghel să dea o carte atrăgătoare– Deținutul 13002 (Editura Corgal Press, Bacău, 2018;Ediția a II-a revizuită) –, chiar seducătoare în unele epi-soade, prin dramatismul situațiilor și al unor întâmplăripeste care credem greșit că s-a tras cortina. Calitățileprozei sunt susținute de realismul detaliilor, răsturnărilede situații, dar și de autenticitatea evocării unor instituțiidin vremurile predecembriste: miliția, tribunalele, orfeli-

natele, mănăstirile, primăriile. Pentru cititorii mai tineri,cei de circa treizeci de ani, sunt probabile descoperirineașteptate și completări bune pentru manualele de is-torie încă incomplete.

Valeriu Anghel, autorul a patru cărți de proză, încu-rajat, cândva, deducem, și de criticul literar profesionistVlad Sorianu, a pătruns până acum doar în publicațiilede circulație locală, deși mânuiește bine procedeeletehnicilor narative în proza de acțiune și cunoaște binesistemul funcționării instituțiilor românești în deceniile

lector


60-70-80. Prozatorul, pe care l-am citit cu plăcere,creează cu dezinvoltură două-trei planuri narative,adoptă cu detașare franchețea și autenticitatea uneiproze polițiste, pe fond realist, micșorează spațiile ana-lizei psihologice și a descrierilor de natură, mișcându-secu dinamism, dar și prin dialoguri vivace în confruntăriledintre personaje, variate și dificil de cunoscut uneori:polițiști și gardieni, juriști și detectivi, funcționari admi-nistrativi și călugări, copii și bătrâni, pedagogi și activiștip.c.r. Este, să recunoaștem, o „mafie“ destul de deru-tantă, mai ales că unele personaje sunt din lume rurală,iar altele din cea urbană. Nu prea sunt stridențe, decâtatunci când apar sincope (întoarceri în timp sau reluăride personaje ce păreau pierdute – părinții judecătoareiCarmen, de exemplu). Mișcările sau deciziile unor per-sonaje sunt, totuși, cam sumar motivate, iar de vreodouă ori parcă decizia auctorială prea aduce ca un deusex machina – factor salvator pentru eroul său. Alteorisurpriza generează impresia că efectul salvator (la mor-mântul de la mănăstire) pare „adus cu mâna“. Dar sur-priza relaxează și face dreptate, din moment ceinstituțiile justiției prea sunt marcate de ideologie; doaram învățat că justiția are „caracter de clasă“!

Însă trebuie să deschidem o fereastră narativă spreintriga epică, deși răpim, poate, din plăcerea cititorului.Drama a doi copii gemeni – Andrei și Paul – cu destinediferite – unul ofițer de miliție, iar celălalt infractor și cri-minal, vine de la faptul că sunt rodul unei iubiri din afaramoralei tradiționale; dar mama, Carmen, ajunsă jude-cătoare de prestigiu în tribunal, nu are puterea să în-frunte aprecierea comunității rurale și a părinților, însănici nu vrea să provoace un divorț în familia unui șef departid, demnitar la Externe. Copiii săi au fost crescuțide alți oameni, generoși, vor avea destine diferite, iardescoperirea mamei se va face prin Ella, iubita lui An-drei, parcă fiind o conspirație pentru rodul iubirii în lume.

Culoare bogată aduc incursiunile în universul mă-năstiresc, iar furtul unor identități, scenele de o rară

violență parcă din filmele actuale, precum și dominantasexualității în unele capitole sunt în registrul prozei ac-tuale (vezi și textele din „România literară” ale unor au-tori din conducerea Uniunii Scriitorilor).

Unele semnificații narative parcă sunt rupte din ta-bloul vieții contemporane românești: corupția și violența,furtul identității cuiva pentru salvare, dispariția în spațiinecunoscute (schituri, mănăstiri). Am citit cu plăcere de-voalarea scenelor de viață ale miliției predecembriste șide partid. Unele răzbat și în dramatica scrisoare lăsatăde Carmen la sinucidere. Arată ca un document de fac-tură ibseniană, fără nicio ieșire la nivelul unei ființeumane individuale:

„Dragii mei,Să nu mă judecaţi greşit. De multă vreme nu mai am

somn, nu mai pot dormi. Una dintre cele mai mari pe-depse pe care a dat-o Dumnezeu e mustrarea de con-ştiinţă, remuşcarea. O remuşcare cumplită, carecuprinde inima, te copleşeşte, îţi alungă somnul. O re-muşcare ale cărei chinuri te fac să vrei să sfârşeşti cuviaţa! Când îmi privesc nepoţelul, pe micul Paul, îmi dauseama cât am pierdut, lăsându-vă, de mici, pe mâinistrăine, în voia soartei şi cât aţi suferit printre străini.Nu-mi pot ierta gestul din tinereţe, dar acum revin cuobstinaţie privirile acelor necunoscuţi pe care i-am con-damnat pe nedrept. Asta mă doare cel mai mult. Am as-cultat şi am executat orbeşte ordine venite de sus. Amurcat şi în politică, tot fiindcă eram supusă şi ascultă-toare, sclavă a ordinelor venite de la partid. Am trecut,cum se spune, peste cadavre. Mă interesa doar pute-rea, să fiu văzută bine acolo, sus. Am condamnat pen-tru viol, tâlhărie, crimă... dar mi-am pus semnătura decondamnare și pe dosare vizibil măsluite. Să ajungi săcondamni un om, să-l bagi după gratii, ca un animal,doar fiindcă a făcut o glumă politică supărătoare pentrucineva sus-pus... Ei bine, am făcut şi asta!

Politicul a planat adesea asupra hotărârilor mele. Șinu numai ale mele. Tot fără să judec prea mult, mi-amcondamnat propriul fiu. Chiar dacă am încercat să repar(atât cât se mai putea repara) greşelile din tinereţe, amhotărât că trebuie să plec din lumea asta nedreaptă,să-mi caut liniştea... dincolo.

În sertarul noptierei veţi găsi un testament, în carelas totul nepotului meu drag, pentru că mi-a încălzit su-fletul în ultimii ani de viaţă. Un singur lucru iau cu mineîn mormânt: numele tatălui vostru. I-am promis sub ju-rământ că nimeni nu va afla nimic şi nimeni nu-l va maistingheri. Respectați-mi dorinţa!

Adio, dragii mei, şi iertați-mă pentru tot răul făcut.Ne vom întâlni, poate, cândva, într-o altă lume mai

bună, sub mila şi ocrotirea Celui de Sus.Încă o dată, vă cer iertare,Carmen” (pp. 162-163).Paul fugise în Germania; va veni în vizită după 1990.

De copilul lui Andrei vorbea Carmen. A cui victimă o fifost judecătoarea cu mustrări de conștiință?..., inteli-gentă și cu sentimentul târziei moralități?...

lector


Finalul recentului studiu al profesorului GheorgheLăzărescu (Caragiale. O lume într-o operă, EdituraHerg Benet, Bucureşti, 2018), ce îşi revendică titlul dinzisele lui Nenea Iancu (Vorba nu e să umpli lumea largăcu o operă, ci o operă strâmtă s-o umpli cu lumea), esteconcis şi ferm: El [Caragiale] este unul dintre puţinii careau reuşit. Între titlu (el însuşi cu valoare concluzivă) şiconcluzia propriu-zisă se desfăşoară o captivantă şi ri-guroasă demonstraţie bazată mai întâi pe o lectură ex-trem de atentă a scrierilor lui Caragiale, apoi pe o vastăbibliografie – documentare ce include studii despre Ca-ragiale (începând cu celebrul deschizător de drumurimaiorescian Comediile d-lui I.L. Caragiale, trecândprin clasicele lucrări datorate lui G. Ibrăileanu, ŞerbanCioculescu, Ştefan Cazimir, Florin Manolescu, până lacele mai recente apariţii – Ioana Pârvulescu, Dan C. Mi-hăilescu, Alexandru Dragomir, Angelo Mitchievici, GeluNegrea ş.a.), istorii literare româneşti (de la Călinescula Nicolae Manolescu) şi străine (Albert Thibaudet,Fr. de Sanctis, Fritz Martini), lucrări de estetică şi teorialiteraturii (Schiller, N. Frye, Pierre Voltz, Erich Auerbachş.a.), de istorie a presei, dar şi jurnale (Titu Maiorescu,Carol I al României), memorii (E. Logadi, AlexandruCandiano-Popescu, Regina Maria, Ion Bălăceanu, ZoeCămărăşescu), cărţi de istorie (Constantin C. Giu-rescu), de politică (Titu Maiorescu, Apostol Stan, IonBulei, Silvia Marton), de istorie a oraşului Bucureşti(G.Baronzi, C. Bacalbaşa, Dan Roşca, Henri Stahl, An-drei Pippidi), de istorie militară (Maria Totu) ş.a.m.d.(Păcat că autorul nu şi-a completat lucrarea cu o biblio-grafie şi cu un indice de persoane şi titluri!)

Faţă de alţi istorici şi critici literari care au avut caobiect de studiu opera lui Caragiale, Gheorghe Lăză-rescu are marele avantaj de a fi dotat cu har pedagogic(pe care şi-l exersează de mulţi ani într-un colegiu bu-cureştean de elită), adică acea rigoare didactică ce-i or-

donează remarcabil edificiul, dublată de darul, numitcaptatio benevolentiae, de a atrage şi a reţine atenţiaelevului, aici în ipostază de cititor. Iată, de exemplu, în-ceputul „poveştii” în care ne invită să intrăm: „Era fru-moasă primăvara la Bucureşti în ziua de 8/20 aprilie1885. Deşi încă răcoare, piersicii şi caişii îşi scuturaserădeja floarea, iar cireşii începuseră şi ei să-şi presare po-doabele pe pământ” ş.a.m.d.

Până la 33 de ani, prin numai patru piese, Caragialea impus „un tip de comedie care a continuat multăvreme să genereze dispute”. Ce i se reproşa – atuncişi mai târziu – dramaturgului? „Tocmai ce aduce el nou,original în teatrul românesc: forţa comică suficientăsieşi, fără trebuinţa personajelor pozitive şi fără carac-terul moralizator reflectat în final, prezenţa politicii catemă comică, aducerea mahalalei pe scenă”. Aceastaeste teorema la a cărei demonstraţie vom asista pânăla finalul cărţii.

Pentru a-şi susţine construcţia, autorul apelează laun demers comparatist şi nu ezită să facă legătura cuteatrul universal (Goldoni, Victorien Sardou, GeorgesPetit ş.a.), cu epica lui Caragiale (căci, odată cu „căde-rea” comediei D’ale carnavalului, „geniul comic” cara-gialean „părăseşte scena” şi se manifestă în proză şi înpublicistică), dar şi cu biografia sa. De asemenea, săfacă incursiuni în teritorii la un moment dat conexe tex-tului literar: politică, istorie, viaţa monahală etc.

Structurată în patru secţiuni/capitole, lucrarea punc-tează câteva aspecte definitorii privind modul în careCaragiale şi-a „umplut” opera cu o lume. Astfel, în primaparte (De ce a scandalizat Caragiale? Dispute înjurul operei), sunt enunţate şi argumentate: renunţareala intenţia educativă, structura circulară a comediilor (lafinal, se ajunge în aceeaşi situaţie iniţială), integrareanaratorului (din epică) în universul operei sale (atrage

Dora Lazăr

LUMEA LUI CARAGIALE ÎNTR-O CARTE

lector


atenţia comparaţia cu pictorii renascentişti sau ai baro-cului).

În cea de-a doua secţiune (Politica în teatru şi înviaţă), exegetul reconstituie contextul politic al epocii,urmăreşte implicarea lui Caragiale în campania electo-rală (se voia deputat!) din martie-aprilie 1908, între-bându-se cum a ajuns creatorul lui Farfuridi şiCaţavencu să rostească discursuri electorale pe acelaşitipic şi conchizând: „De ce, în cazul acestor cuvântări,a lipsit adesea autocenzura de ordin estetic este (…) oîntrebare ce nu-şi poate găsi răspunsul decât în antitezadintre pragmatic şi artistic”.

Al treilea capitol (Centrul şi mahalaua. Ipostaze aleBucureştiului în opera lui Caragiale) se constituieîntr-o radiografie a oraşului Bucureşti la interferenţa din-tre ficţiune şi realitate, pornind de la epoca fanarioţilor,„ce străluceşte în întregul său pitoresc balcanic în nu-vela Kir Ianulea”, şi a domniilor regulamentare (schiţaKarkaleki) până în contemporaneitatea scriitorului.Exegetul face un adevărat inventar al distracţiilor bucu-reşteanului (teatrul, circul, grădinile de vară), dar şi alstrăzilor oraşului, glosând chiar pe marginea denumiriiacestora (sunt reconstituite: traseul urmat de Jupân Du-mitrache şi cele două dame de la Iunion spre casă; tra-see regăsibile în momente fie de la margine însprecentru, fie din centru spre periferie – la Moşi, la Şosea),implicit, sunt evocate mijloace moderne de transport(tramvaiul) şi obiceiuri bucureştene (mutatul de Sf.Ghe orghe, de pildă). Un subcapitol îi este rezervat Găr-zii civice (pusă într-o interesantă ecuaţie cu celebrul ta-blou al lui Rembrandt Rondul de noapte), făcându-se şio incursiune în istoria gărzii naţionale. Sunt prezentatecâteva tipuri umane: moftangiul şi moftangioaica, la loc

de cinste aflându-se Mitică, bucureşteanul par excel-lence, neindividualizat fizic, mare amator de calambu-ruri.

Profesorul Gheorghe Lăzărescu trece în revistă mi-resmele şi mirosurile urbei, precizând că „în simfoniaparfumurilor caragialeene, acordurile de orgă aparţindomeniului culinar” şi cu concluzia că „rolul parfumuluieste […] de a contribui la întemeierea prezenţei uneilumi a ficţiunii, concurând lumea reală nu numai în or-dinea tipurilor umane, ci şi în cea a senzaţiilor”. (Dacătot a atins acest aspect, e de mirare că autorul nu a fosttentat de o catagrafiere a localurilor, a mâncărurilor şi abăuturilor din lumea lui Caragiale, considerând probabilcă o făcuse, magistral, Eugen Simion în Caragiale. Re-veria gastronomică. Prozatorul fantastic.)

În fine, a patra secţiune (Scriitorul şi epoca sa)evocă figuri marcante ale epocii (principesa Maria – vii-toarea regină a României, principele moştenitor Ferdi-nand, Ghenadie Petrescu – episcopul de Argeş ajunsmitropolit primat pe vremea când Take Ionescu era mi-nistrul Cultelor, caterisit şi trimis monah la mănăstireaCăldăruşani, fraţii Assan şi imperiul lor de făină…), pre-cum şi evenimente din epocă (printre care de mareatenţie se bucură republica de-o zi – 8 august 1870 –de la Ploieşti şi protagonistul ei – Candiano-Popescu).

La finalul unui studiu bine sistematizat şi argumen-tat, ce demonstrează că „personajele sunt deosebit devii, atât de vii, încât sunt într-o perfectă simbioză culumea epocii scriitorului, dar şi cu lumea de azi”, putemspune şi noi, parafrazând, că profesorul Gheorghe Lă-zărescu a reuşit să-şi umple cartea cu lumea lui Cara-giale.

lector


Printre activitățile subscrise celebrării CentenaruluiMarii Uniri s-a numărat și lansarea cărții Regele Ferdi-nand. Acțiunea militară pentru Marea Unire 1916-1917 (Editura Ceconi, 2018), a neobositul restituitor deistorie națională, profesorul Traian D. Lazăr.

Prin această inspirată apariție autorul ne convingeargumentat că în pofida numeroaselor lucrări dedicateregelui Ferdinand, încă este loc de noi și inedite abor-dări. De asemenea, are meritul de a-l „reabilita” pe Fer-dinand, de a corecta percepția greșită despre suveran,potrivit căreia acesta ar fi fost un caracter slab, prinevidențierea persuasivă a forței sale interioare, inclusiva dimensiunii militare a personalității sale complexe. Înmod corect autorul a sesizat locul și rolul regelui în coa-gularea și conducerea energiilor națiunii române pentruînfăptuirea dezideratului unirii, comparându-l inspirat cuNessus, faimosul centaur din mitologia greacă. A sur-prins exact dramaticele trăiri sufletești ale suveranuluicare a sacrificat dragostea față de comunitatea etnicănatală pentru a servi ireproșabil idealurile unioniste alenațiunii adoptive. I-a înțeles pe deplin durerea produsăde pierderile teritoriale (2/3 din țară) și umane din timpulrăzboiului, precum și de blamarea violentă a fratelui săuWilhelm de Hohenzollern. A relevat nemeritata umilințăa monarhului ce a trebuit să suporte, la Răcăciuni,reproșurile și amenințările ministrului de externe aus-tro-ungar Ottokar Czernin, după ce trăise, la cote ma-xime de bucurie, memorabilele victorii de la Mărăști,Mărășești și Oituz.

Structurată în nouă capitole, cartea lui TraianT. Lazăr este o radiografie completă, cronologică, aactivității regelui Ferdinand în perioada analizată.

Primul capitol, Devenirea ca rege, prezintă într-omanieră sintetică reperele definitorii ale vieții lui Ferdi-nand, înainte de urcarea pe tronul României.

În cel de-al doilea capitol, Intrarea în război, autorula surprins cele mai importante aspecte ce i-au imprimat

suveranului convingerea că mai binele națiunii românepoate fi obținut doar alături de Antanta, extrem de con-vingătoare și impresionante fiind consemnările lui Fer-dinand I: „scormonind adânc în conștiința mea, amajuns, cu durere, la concluzia că interesele Românieinu merg alături de Austro-Ungaria și în consecință cucele ale Germaniei...”. Autorul a ținut să evidențiezecalitățile monarhului de a-și motiva în vara anului 1916supușii, în înfăptuirea idealului național. Elocventă înacest sens este inspirata sa frază conținută deProclamația adresată populației la 15 august 1916, cuocazia intrării în Marele Război: „astăzi ne este dat săîntregim opera înaintașilor, încheind pentru totdeaunaceea ce Mihai Viteazul a realizat pentru o clipă...”. Deasemenea, sunt relevate și consecințele împovără-toare, pentru psihicul suveranului, ale deciziei de a intraîn război alături de Antanta: împăratul Wilhelm al II-lea,capul familiei Hohenzollern, i-a retras toate gradele,onorurile și decorațiile acordate, iar fratele mai mare,Wilhelm, l-a declarat trădător, i-a șters, pe Ferdinand șipe copiii săi, din lista Casei de Hohenzollern și i-a inter-zis să mai poarte numele familiei.

Cel de-al treilea capitol, Legislația stării de război,prezintă rolul decisiv al lui Ferdinand în militarizareațării, prin luarea măsurilor de trecere de la starea depace la starea de război. Între măsurile adoptate pentrupregătirea intrării în război un loc aparte l-a ocupat pro-mulgarea, în 1915, a „Legii stării de asediu”. În principal,această lege stabilea că atribuțiile specifice ale Polițieiși Siguranței generale urmau să se realizeze prin Minis-terul de Război, că toate crimele și delictele contrasecurității statului urmau să fie judecate conform legilormilitare, iar funcționarii statului au fost „militarizați” prinasimilarea funcțiilor deținute cu gradele militare. Deasemenea, legea reglementa și o serie de aspecte eco-nomico-financiare, în sensul limitării retragerii banilordin bănci și sistării relațiilor comerciale cu statele aflate

Adrian Stroea

UN EXCELENT LAUDATIO ADUS ÎNTREGITORULUI DE ŢARĂ

lector


în conflict cu România. Între actele normative emiseacum s-a numărat și „Regulamentul prizonierilor de răz-boi”, elaborat în conformitate cu prevederile Convențieide la Haga din 1907.

Următorul capitol, Acțiunea militară, realizează o tre-cere în revistă a măsurilor legislative și a celor operativeluate în 1916. Între măsurile legislative cele mai impor-tante aprobate de rege, amintesc: înaintare în grad, la14/27 august 1916, a unui număr de 136 ofițeri;grațierea tuturor ofițerilor aflați în detenție la penitencia-rul militar Târgșor; decretarea mobilizării (14/27 august1916); numirea lui Vintilă Brătianu în funcția de ministrude război (15/28 august 1916). Măsurile operative apro-bate de rege și implicarea sa totală în derulareaacțiunilor militare relevă o dimensiune mai puțin cunos-cută a personalității sale. Astfel, autorul oferă cititorilorposibilitatea de a-l descoperi pe capul oștirii pe careConstantin Argentoianu îl numea măgulitor „Ferdinandprincipe în tranșee” și despre care regina Maria afirma,la începutul războiului, că „Nando se simte bine. Simtecă e român”. Autorul a prezentat, strict cronologic,desfășurarea acțiunilor militare din perioada analizată.A evidențiat entuziasmul ofensivei din Transilvania a ar-matei române și succesul inițial al acesteia, întreruptnejustificat de dezastrul de la Turtucaia. De asemenea,a prezentat explicit faptul că Ferdinand I a acceptat în-cetinirea și oprirea ofensivei în Transilvania șidesfășurarea neinspirată a operației Flămânda, la re-comandarea generalului Alexandru Averescu. A sur-prins importanța sosirii misiunii militare franceze(1200 de militari), condusă de generalul Henri MathiasBerthelot, și a prezentat detaliat activitatea acesteia.Despre locul său în consilierea regelui, generalul fran-cez spunea că „pe lângă Rege eram un fel de șef destat major al armatei române”. Profesorul a surprins șirelațiile acestuia cu generalii români, deloc amiabile,mai ales cea cu Alexandru Averescu.

Autorul a prezentat detaliat desfășurarea întregiiCampanii militare din 1916, inclusiv dramatica ocuparea Craiovei din 8/21-9/22 noiembrie 1916 și mai apoi aBucureștiului 6/19 decembrie 1916. Pentru mai bunapercepere a dramei regelui Ferdinand I, autorul a pre-zentat declarația malițioasă a fratelui acestuia(Proclamația către populația Micii Valahii) după ocupa-rea Craiovei: „Am venit să pedepsim România, nu însăpe români, să pedepsim pe acela care a trădat Casa,familia, țara și și-a călcat cuvântul de onoare...”.

În acest capitol sunt prezentate preocupările regeluide a-i răsplăti pe cei ce au dovedit eroism pe câmpurilede luptă, prin acordarea de medalii și decorații de răz-boi. Astfel, suveranul a statuat ca recompense o seriede ordine (Mihai Viteazul – 3 clase, Steaua Românieicu spade în grad de ofițer sau cavaler, Coroana Româ-niei cu spade în grad de comandor, mare ofițer, ofițer șicavaler) și medalia Bărbăție și credință), dar şi pedepse.Primii care au simțit intransigența regelui au fost princi-palii vinovați pentru dezastrul de la Turtucaia, generaliiAsan și Teodorescu.

Capitolul următor, Retragerea în Moldova, asigură oradiografiere corectă, dureroasă a acestei acțiuni,desfășurată în mai multe etape. Posibila evacuare ainstituțiilor statului în Moldova fusese discutată în gu-vern încă din luna septembrie a anului 1916. Începutulsău l-a reprezentat mutarea din timp de Ministerului deRăzboi a „stabilimentelor” (Pulberăria și Pirotehnia) șia părții sedentare a armatei. Evacuarea Casei regales -a făcut în 11/24 noiembrie 1916, iar a Parlamentuluidouă zile mai târziu. Mai apoi au fost evacuate și minis-terele. Autorul a prezentat detaliat retragerea din Mol-dova atât a cercurilor militare, milițienilor, jandarmilor,cercetașilor, cât și a instituțiilor statului, precum și efor-turile făcute ca funcționarea statului să fie afectată câtmai puțin.

În cel de-al şaselea capitol, De la ocupareaBucureștiului la stabilizarea frontului(23 noiembrie/6 decembrie-28 decembrie 1916/10 ia-nuarie 1917), autorul a analizat funcționarea autoritățilorstatului la Iași, situația militară din această perioadă șicontextul politic general, în special din Rusia. Între mul-tele idei evidențiate corect amintesc meritele primaruluiMîrzescu în stabilirea autorităților la Iași, atitudinea bi-nevoitoare a ieșenilor față de refugiați, chiar dacăaceștia din urmă erau percepuți ca o „pacoste” pentruei. Cel mai important eveniment militar al sfârșituluianu lui 1916, corect relevat de autor, a fost înlocuirea la5/18 decembrie 1916 a generalului Iliescu cu generalulPrezan la conducerea Marelui Cartier General. A anali-zat totodată cu rigoare situația politică generată de fi-nalul dezastros al Campaniei din 1916 și de ocupareaa 2/3 din teritoriul țării. A subliniat că una dintre soluțiilela criza creată, avută în vedere în acea perioadă, eraîndepărtarea lui Ionel I.C. Brătianu din funcția de prim-ministru. Mai mult, a evidențiat că această soluție a fostnu numai agreată, ci și susținută de regina Maria, care-lpropunea ca înlocuitor pe Nicolae Mișu, ministru (am-basador) la Londra. Din fericire pentru România, așacum avea să confirme istoria, această soluție de scoa-tere a liberalilor de la guvernare a fost abandonată. Totlegat de regina Maria, Traian D. Lazăr a relatat dorințaacesteia de merge la țarul Rusiei, vărul său, pentru a-lruga să participe la salvarea României. Acestei idei i s-aopus înțeleptul Ionel I.C. Brătianu. Oricum, regina nu aprimit niciun răspuns de la țar, care se confrunta cu pro-priile dificultăți din imperiu.

Următoarea secţiune, De la Războiul manevrier laRăzboiul defensiv (28 decembrie 1916/10 ianuarie1917-11/24 iulie 19170, este cel mai amplu capitol al lu-crării, în care autorul prezintă o mulţime de aspecte.Între acestea, un loc aparte îl ocupă proiectele de gu-vernare autoritară vehiculate la începutul anului 1917,chiar ideea unui guvern militar condus de Averescu, re-facerea și reorganizarea armatei, precum și rolul bene-fic al misiunii militare franceze în aceste procese.Autorul, dornic să realizeze o abordare completă a eve-nimentelor acestei perioade, prezintă inclusiv comen-tata dezertare a colonelului Alexandru Sturza, trece

lector


succint în revistă situația complexă din Rusia șiinfluența acesteia asupra României, precum și măsurileaferente de protejare a suveranului față de acțiunilerevoluționarilor din armata rusă. E consemnat totodatăși momentul important al intrării SUA în război. O atențiespecială e acordată memorabilului discurs al regelui dela Răcăciuni din 21 martie/3 aprilie 1917, despre multașteptata reformă agrară.

În penultimul capitol, Marile bătălii din vara anului1917, profesorul evidențiază sintetic cele mai impor-tante și definitorii momentele ale glorioaselor bătălii dela Mărăști, Mărășești și Oituz și implicarea luiFerdinand I în deznodământul victorios al acestora.

În fine, ultimul capitol, Operațiuni militare pentru rec-tificarea liniei frontului (după 21 august /6 septembrie

1917), aduce în atenția cititorilor ultimele acțiuni militareale armatei române din 1917 și, implicit, ale capuluioștirii.

În final se impune a menționa temeinica documen-tare a autorului, bogăţia surselor folosite și dorința saca această carte dedicată memoriei Întregitorului nea-mului să fie cât mai completă cu putință. Impresioneazămodul fluent, logic și persuasiv de exprimare al autorul,precum și folosirea corectă a terminologiei militare.

Consider că profesorul Traian D. Lazăr contribuiesubstanțial, prin această carte, la mai buna cunoașterea personalității și faptelor „regelui din tranșee” șireușeşte să-i dea, peste ani, onorul recunoștinței celuice a reușit să întregească, pentru aproape două dece-nii, patria românilor.

Istoria evreilor din Galați*, scrisă de LucianHerșcovici (gălățean prin naștere și educație primară,istoric format la facultatea de profil a Universității„Al. I.Cuza” din Iași, doctor în istorie al Universității Phi-ladelphia, trăitor în Israel) și Violeta Ionescu, recunos-cută scriitoare din Galați, este o carte monumentală:două volume – trei părți, 19 capitole, peste 1050 pagini.Este istoria unei comunități care și-a lăsat puternic am-prenta asupra evoluției istorice a oraşului, începândîncă din secolul al XVI-lea. „Realizările comunitățiievreiești gălățene, de la începuturi și până astăzi, tre-buie privite ca parte integrantă a devotamentului aces-tor minoritari care s-au situat în slujba urbei unde s-aunăscut, s-au format și au trăit, a aspirațiilor comune cuacelea ale majorității, a dorinței de a clădi o viață maibună în pace și prosperitate, în folosul tuturor, dar șipăstrarea identității iudaice și a legăturilor cu Israelul”,scrie în Prefața lucrării dr. ing. Sorin Blumer,președintele Comunității Evreilor din Galați.

Cartea celor doi este monumentală și printr-o atot-cuprinzătoare tematică referitoare la istoria comunitățiievreilor gălățeni, prin documentarea deosebit de bo-gată și riguroasă, prin mesajul transmiscontemporaneității privind modul cel mai adeseapașnic, constructiv, de conviețuire între majoritate și mi-noritate. În acest sens, remarcăm valoarea tridimensio-nală a lucrării: științifică-documentară, memorialistică șiliterară.

Un spațiu tipografic generos (peste 150 pag.) cu-prinde istoricul comunității evreilor din Galați, de la pri-mele atestări documentare ale prezenței acestora înorașul nostru, la începutul sec. al XVI-lea, și până as-tăzi. Aflăm că numărul evreilor din Galați a urmat ocurbă dramatică a creșterii și descreșterii, astfel: 169 defamilii în anul 1821, 6-7000 persoane în 1841, 3137 în1859, 15000 în anul 1869, numărul acestora stabili-zându-se la 11-13000 la sfârșitul sec. al XIX-lea șiprima jumătate a celui următor, pentru ca, după al Doi-lea Război Mondial, numărul lor să scadă vertiginos, dela 3693 în anul 1956, la 1193 în 1966, la 439 în anul1977, 115 în 2002, la mai puțini de 100 astăzi, dintrecare doar 65 evrei, iar restul parteneri români ori de alte

Gh. Nazare

O ISTORIE A EVREILOR DIN GALAŢI

*Lucian-Zeev Herșcovici, Violeta Ionescu, O istorie a evrei-lor din Galați: file de cronică de la începuturi până la emigrare,vol. I-II, Editura Hasefer, București, 2018.

lector


naționalități. Trăsătura definitorie a comportamentului comunității

evreiești a fost aceea că s-a considerat parte amajorității românești din oraș, participând activ în toatedomeniile vieții socio-economice și culturale, excelândîn activitățile comerciale, culturale și religioase din ce-tate. Astfel, comunitatea evreilor a beneficiat din plin dedeclararea statutului de Porto-Franco al Galațiului și aprimit o grea lovitură când, în 1882, i s-a ridicat aceststatut. Totuși, în ultimii ani ai veacului, începând cu1896, se simte o revigorare a vieții comunității evreieștidin urbe, sub toate aspectele, Galațiul devenind sediulcentral al acesteia din România.

Marile evenimente din istoria României –Independența, Războiul pentru reîntregirea neamuluiromânesc, al Doilea Război Mondial – au consemnat șiparticiparea populației evreiești din Galați, fie pe câmpulde luptă, fie prin organizarea unor acțiuni caritabile, deasistență sanitară acordată răniților, de sprijinire a ar-matei, inclusiv jertfe omenești. Astfel, în Primul RăzboiMondial au căzut și 128 de evrei gălățeni înrolați în ar-mata română. În timpul și după a doua conflagraţiemondială, în contextul unor evenimente controversate,specifice momentului istoric, și evreii gălățeni suportărepresiunea, privațiunile și tratamentul abuziv alautorităților (îndepărtarea din serviciu, interzicerea vân-zării sau chiar scoaterea din circulație a cărților scrisede evrei etc.). Aici se înscrie și masacrul evreilor dinGara Galați, din 30 iunie 1940.

Autorii acordă spații largi diferitelor aspecte ale viețiiși activității comunității evreilor gălățeni (manifestări aletradiției și cultului mozaic, învățământ și educație, să-nătate, asociații evreiești, activități financiare etc.). Ma-nifestările evreilor aveau, cu precădere, un caracterreligios (se desfășurau în sinagogi – activitatea aces-tora fiind dovedită printr-o documentație riguroasă și bo-gată –, temple corale și case de rugăciuni). În preajmacelui de al Doilea Război Mondial erau în Galați 24 delăcașuri de cult (22 sinagogi și două temple) și maimulte case de rugăciuni. Documentele menționeazăpatru cimitire evreiești, primul înființat la sfârșitul sec. alXVI-lea, în valea orașului, distrus de tătari în timpul in-cursiunilor lor în această zonă, al doilea înființat prin1629, care a existat 50-60 de ani, după care a fost pă-răsit, al treilea menționat în 1774 și al patrulea în 1801.Înființându-se, de Primăria Galați, Cimitirul Central,numit ulterior „Eternitatea”, acesta a fost împărțit „pe di-ferite rituri, dând și israeliților o dimensiune îngrădităpentru cimitir”, așa cum a scris în Cronica TempluluiCoral Rafael Flachs, președintele Societății Sacra, înanul 1880.

Peste 40 de pagini sunt rezervate instituțiilor deînvățământ și de educație evreiești, fie școlilor proprii –atunci când copiii din comunitatea evreilor nu aveauacces în școlile de stat, fie școlilor comune. Menționămaici Școlile primare israeliene, Școala Israelito-Românăde Băieți Nr. 1 „Bernard Gottesman”, Școala Israelito-Română de Băieți Nr. 2, Școala Nr. 3 a Comunității Is-raelite, Școala Secundară Comercială, Gimnaziul

Comercial Israelit, Școala Israelito-Română de Fete(Școala „Schmierer”), Școala Populară de Menaj aSocietății „Lumina”, Liceul de Băieți al Comunității Is-raelite, Liceul Israelit de Fete, Școli religioasetradiționale: Școala Primară Israelito-Română de Băieți„Talmud Tora”, Grădinița Organizației „Tarbut”. Pentrufiecare unitate de învățământ și educație sunt prezen-tate aspecte privind corpul didactic, directorii, elevii șipărinții unităților respective, informații despre activitățileșcolare și extrașcolare, despre publicațiile școlare etc.

În privinţa așezămintelor de sănătate evreiești, au-torii consemnează că, până la mijlocul sec. al XVIII-lea,nu existau spitale, domnitorul și marii boieri, oamenii custare chemau medici din străinătate atunci când aveaustringentă nevoie, când leacurile populare nu-și mai fă-ceau efectu. Evident, nevoia de spitale era resimțită înprimul rând de oamenii săraci. În 1834, s-a înființat laGalați, pe str. Războieni, o Casă de sănătate. Pestenumai doi ani, în 1836, se construia Spitalului Spirido-niei, iar peste alți zece, în 1846, se inaugura primul spi-tal israelit din oraș, construit prin decret domnesc. În1877 se construiește Spitalul „Elisabeta Doamna – Ca-ritatea gălățeană”, spital în care primeau îngrijire nudoar bolnavi evrei. Aici au fost îngrijiți și mulți dintreostașii români căzuți în luptele cu turcii la Grivița,Plevna, Rahova, Smârdan, în Războiul deIndependență din anii 1977-1878. Un nou spital israelitse va inaugura abia în anul 1903. În contextul preocu-părilor comunității evreiești în vederea asigurăriisănătății populației orașului și nu numai, se vor înființaPoliclinica Organizația Sanitară Evreiască (1923) și Sa-natoriul „Vivisana” (1934).

Activitatea dinamică a comunității evreiești din Galațieste dovedită și prin existența unui mare număr deasociații/societăți profesionale. Astfel, în anul 1927 fiin-ţau 27 de societăți israeliene sau comune cu alte etniicu caracter profesional, religios și de ajutor reciproc,asociații culturale, sportive, sioniste, filantropice, de bi-nefacere (azil de bătrâni, azil de trecători, cantine șiceainării pentru șomeri, orfelinate, Cooperativa de creditmărunt etc.).

Un spațiu generos acordă autorii Mișcării sioniste(curentul de renaștere națională a poporului evreudeclanșat de evreii din Europa Centrală la mijlocul se-colului al XIX-lea) dezvoltate în cadrul comunității dingălăţene. Galațiul a reprezentat leagănul Mișcării sio-niste din România, la un moment dat cel mai puterniccentru sionist din România. Lucrarea insistă pe traseulparcurs de sionismul gălățean și românesc de la sionis-mul practic și filantropic la sionismul politic, care a în-semnat organizarea mișcării sioniste, adică organizareade conferințe și congrese în România și în Europa. Suntevidențiate caracteristicile sionismului în perioada inter-belică: diversitate organizatorică, ideologică și culturală.

După al Doilea Război Mondial, în mod deosebitdupă 1950, urmează o perioadă tulbure, controversatăîn viața comunității evreilor din Galați, ca și din întreagațară: arestarea și eliberarea sioniștilor, emigrarea ma-sivă a acestora în Israel. Cifrele prezentate mai sus sunt

lector


concludente în acest sens. În finalul primei părți a lucrării sunt abordate aspecte

referitoare la aportul populației evreiești la dezvoltareaeconomică, industrială și comercială a Galațiului, impli-carea evreilor în viața publică, politică a orașului,publicații evreiești etc. Se fac referiri detaliate lamulțimea de fabrici, firme, magazine, activi-tăți/organizații meșteșugărești, organizații populare, sin-dicale, politice de sine stătătoare. De asemenea, seapreciază contribuția „remarcabilă” a evreilor la dezvol-tarea presei gălățene, începând cu mijlocul sec. alXIX-lea (ex.: Ecoul dunărean, Galații, Pământeanul,Ecoul emigranților, Curentul nou, Tribuna liberală ş.a.),tipografii evreiești, trupe de teatru etc.

Volumul II începe cu secţiunea intitulatăPersonalități. Sunt prezentate succint biografii alepreședinților Comunității Evreilor, epitropilor, politicieni-lor, activiștilor mișcării sioniste, a celor care au emigratîn Israel (Viața comunitară); rabini și alți deservenți aiCultului Mozaic (Cultul Mozaic); consuli, bancheri, oa-meni de afaceri, industriași, cherestegii, cerealiști, ne-gustori, armatori, ingineri, arhitecți (Viața economică);medici, dentiști, tehnicieni dentiști, moașe, opticieni,farmaciști, droghiști (Sănătate); avocați (Justiție); pro-fesori, oameni de știință, istorici, sociologi, fotografi, li-brari, militari, aviatori (Viața socială); scriitori (dintrecare-i amintesc pe Nina Cassian, Ovid Crohmălni-ceanu, Mihail Davidoglu, Nicolae Minei, BarbuNemțeanu, dintre cei 42 nominalizați), critici de artă, fi-lologi, ziariști, filosofi, editori, regizori, actori, muzicieni,plasticieni (Viața culturală); familia pictoriței Lola

Schmierer-Roth, familia pictoriței Jeanne (Helder) Cop-pel, familia domnișoarelor Schwartz, familia Pineles, fa-milia Brociner, familia Tennenbaum-Bratu, familiaDavidson-Drimer, familia Bricman (Familii renumite).

Deosebit de interesante, emoționale, sentimentalesunt evocările referitoare la Galațiul de odinioară, evo-cări ce se regăsesc în texte literare și amintiri inedite.Exemplificăm doar cu câteva asemenea izvoare: PortulGalați în literatura ebraică și idiș de călătorie din seco-lele al XVII-lea și al XVIII-lea, Povestiri despre evreii dinGalați (Shmuel Yosef Agnon), Amintiri din școlile mele(Aharon Govrin/Aron Grossmann), Eu, Isus și alți evrei,Eu și orașul copilăriei mele, Eu și minunile lui Hanuca(Yona Atlas), Amintiri din Galați, Amintiri din școala pri-mară, Amintiri plăcute de Pesah, Evreul și CurteaMarțială (Shlomo Bercovici), Prin Galați, privind înapoicu mândrie (Carol Feldman), Familia Calaff – romansau o pagină de istorie gălățeană? (Iulia Soare), Wil-helm Bercovici, erou gălățean în Războiul de Șase Zilepentru apărarea Israelului – 1967 (Nelu Grimberg), Ul-tima ninsoare (Getta Berghoff) etc.

Cartea istoricului Lucian-Zeev Herșcovici și a scrii-toarei Violeta Ionescu se încheie cu un bogat și foarteutil Glosar şi o impresionantă bibliografie selectivă(peste 200 de titluri).

O carte de meritată aducere aminte pentru cei cares-au născut la Galați, și-au petrecut tinerețea și maturi-tatea în orașul de pe Dunăre, au studiat și și-au începutcariera profesională în instituții gălățene, dar astăzi tră-iesc în Israel sau pe alte meridian ale lumii. Toate me-ritele autorilor acestei cărți!

Vrancea literară


PUNCTUL CARE SE DĂ DUPĂ DEGET

Un punct poate fi numai în lumină,Poate să lumineze

Sau poate fi iluminat.Un punct poate fi numai în întuneric,

Atunci el poate întunecaSau poate fi întunecat,

De aceea un punctPoate fi numai alb sau poate fi negru.

Omul este singurul punct care se dă după deget,El este punctul neutru,

Sau poate fi eminamentePunctul cenuşiu!

IZVORUL ADORMIŢILOR

Uscăciunea are gâtul lungTrecut prin irişii întâmplării,

Valurile nopţii înghit umbreleCălătoare prin valurile mării.

Crengile bunăstării atârnă de speciaCurioasă, iscoditoare, doamnă,Iarba se coace în fulgerul trăsnitÎn mugurii gurguielor din toamnă.

Păsările confruntă sfârşitul zboruluiCu o cruce uscată sub pruni,

În cimitir se şopteşte în barbă –Morţii sunt speriaţi sau nebuni…

Oasele lor binecuvântează tot cerul,Atârnă stelele în cârligele irişilor,

Uscăciunea întinde spectaculosul gâtSă descopere izvorul adormiţilor!

Marin Moscu CREANGA TIMPULUI

Pe creanga timpuluiSe uscă babele şi moşii,Vântul le compostează

În călcâi galoşii.

Fii şi fiicele lorTrec în fabricare

Aluatul pâiniiÎndulcit cu sare.

Se dă de pomanăŞi bogdaproste spunToţi flămânzii crengiiLa sfârşit de drum.

PELERINUL DORIT

De sunt la munte sau la mareÎn zile lungi cu cer senin,Pe înnoptate către tine

Cu aripi de speranţe vin.

Tu ca o floare împlinităM-aştepţi cu zâmbete în prag,

Îmi schimbi cămaşa şi sub lunăM-aduni la pieptul tău cu drag.

Fierbe luceafăru-n priviriŞi cerul curge peste noi,

Acum tu te găteşti de viseŞi împărţim poemu-n doi.

Sunt pelerinul cel doritÎn lucitoare tăinuire,

Cu îngerii intrăm în raiSădind bobiţe de iubire!

IUBIREA, PUNCT îN INFINIT

Prin noi va curge sângele clătitÎn lumina sfântă a unui răsărit,

În noi va curge marea ca dorinţă,Cerul aduna-va stelele-n credinţă.

Vom străluci pe luntrea nesfârşităA crucilor cu braţele-n clepsidră,

Vom defini nisipul ei ca floareÎnmiresmând lumina de la soare.

În florarul roz vom trece la ursitIubirea noastră, punct în infinit,

Ne vom plimba cu dorurile-n sângePână amintirea flăcării s-o stinge.

Vrancea literară


Cuuum, s-a mirat Vibrația Dorinței Împlinite și a săritîn sus pe pervazul ferestrei de a mutat din loc firișoarelede praf și le-a făcut să se prindă într-un joc ritmat, ani-mat de lumina plăcută a soarelui. A privit cu atenție.Printre firișoarele de praf, suratele ei de acum, uneleaveau strălucire iar altele, nu. Ce-o fi însemnând asta?s-a întrebat cu mirare, Vibrația. Oare eu strălucesc?Nu, eu nu strălucesc, sunt cel mai obișnuit fir de prafdintre câte există! Câtă diversitate și printre firele depraf, ca și printre oameni, animale sau plante. Abiaacum observ, când sunt nevoită să mă confrunt cu nouarealitate. Am sărit eu în sus de mirare, au sărit și ele,mirate la rândul lor, că le clintesc din nemișcare. Stauca toanta și nu mă dumiresc: Între oameni poate fi atâtde simplu? Nu pot să cred! Un soi de dezamăgire și-afăcut loc în cuget. Doamna profesoară a spus că o săle stea bine împreună la cununia religioasă dar pe mo-ment era doar o vorbă, o presupunere a ei ori poatechiar o ironie și aștepta un răspuns. E drept, Sonia îispusese deunăzi, referindu-se la Domnul Învăţător:Dacă e să fie al meu n-o să mi-l ia nici apa! Iar doamnaprofesoară se simțise contrariată și iritată în acelașitimp! Atunci erau două femele care se confruntau fărăca una dintre ele să fi îndrăznit să revendice bărbatul.Poate acum, în adâncul cugetului ei spera că DomnulÎnvăţător o să nege și o să pară mirat. Ori poate că seașteptase de fapt ca cei doi să se apropie? Ori nu seaștepta? Suferința, ideea de moarte o fi creat în sufletulei alte priorități? Înseamnă că deja ființa ei lăuntrică aprimit transformarea și s-a umplut de acel aleannesățios de a mulțumi cerului pentru toate câte i s-audat dar mai ales pentru darul vieții. N-a tresărit nici unmușchi de pe fața ei când a ascultat vorbele bărbatului,nici un mușchi. Și nici încântarea ei nu s-a diminuat.Chiar s-a arătat a fi o femeie demnă și corectă. Ar fi fostimposibil să nu vadă asemănarea dintre Domnul Învă-ţător și blânda Sonia, alcătuirea lor din aluaturi trainice,frumusețea fără retușuri și acea curăție a spiritului greude găsit și la un singur om dară-mi-te la doi! Era de la

sine înțeles că oamenii ăștia doi vor forma o pereche.Și eu mi-am zis că o să le stea bine împreuna în bise-rică, amândoi purtând pe creștet coroanele, ținându-seunul pe altul de mână, înconjurând de trei ori masasfântă, în dansul inițiatic, împreună cu preotul și nașii,cei doi miri încoronați pecetluind jertfa de a se sluji unulpe altul până la moarte. Și pentru a doua oară, înaceeași zi m-am gândit să-mi întârzii plecarea, ca să-ipot vedea. Năroadă ce sunt! Ca și cum nu i-aș fi pututvedea de acolo de sus de pe norul pufos în toată splen-doarea lor! Ba chiar, de acolo de sus, eu puteam vedeași cele nevăzute, să am motive de a triumfa, că iată,prietenii mei de pe pământ sunt onorați, la sfânta cunu-nie, de cele mai alese prezențe. E drept, de ce să n-orecunosc, am spus asta abia atunci când am învățat s-ocunosc pe Sonia și s-o îndrăgesc. Până atunci i-am zis”ființa nevrednică” apoi când, pentru „bună purtare” amdevenit fir de praf, la câteva minute distanță, în dispe-rare de cauză i-am zis, „Sonia, drăguța mea, sunt aicicum de nu mă vezi”? Ce penibilă am mai fost, mi seface rău numai când îmi amintesc! Pe când Domnul În-văţător... pentru că nu obișnuiește să umble cu cioarăvopsită și să susțină că-i porumbel, simplu și la obiecta încuviințat spusele Verei și a numit-o cea mai bunăprietenă, a zâmbit fără să zâmbească așa cum numaiel știe, precizând de la început ce rol urma să joaceVera în acel trio: de „cea mai bună prietenă”. Iar eudimineață, contaminată până peste poate de senti-mente meschine, mă gândisem că o să fie spectacol șițineam cu orice chip să văd ce se întâmplă când celedouă rivale se vor înfrunta! Ce mi-aș mai fi pus mâinileîn șolduri și aș fi asistat, ca o țață, la cearta dintre ele!Și dacă ieșea cu bătaie ar fi fost și mai super spectaco-lul pentru mine. Eram în stare să-mi amân plecareaspre norul cel pufos numai să nu pierd întâmplarea. Cerușine îmi este, ar trebui să mă lovesc cu fruntea de pă-mânt, să mă pedepsesc, să-mi torn cenușă în cap, sămerg pe sub pământ, ca o râmă, Doamne, nu am fostfăcută să fiu supusă păcatelor, iartă-mă pentru că am

Doina Popa

FIRUL DE SOARE

Vrancea literară


îngăduit să mi se întâmple una ca asta! Cu siguranțăcă numai și numai eu sunt vinovată că am îngăduit.Când mi s-a permis să mă fac vizibilă, într-o formă ac-ceptabilă pentru acești oameni, eu am considerat, cude la mine putere, că sunt buricul pământului și sunt înstare să le dau lecții, să-i ironizez. Numai că cineva aavut grijă, ca eu să nu mă pot înălța, așa cum eram,contaminată de bolile pământenilor, ca să pângărescpe acolo spațiul eteric și să produc devălmășii. Eudimineață încă mai eram făptura egotica, orgolioasă șiarțăgoasă. Da, asta devenise o vibrație pură în contactcu pământul și cu viețuitorii lui. O, ce exprimare aiurea,iar vorbește gura fără mine. Întâmplător, pământeniicunoscuți s-au dovedit a fi mai demni decât mine. Eierau ființe reale și năzuiau spre înalt iar eu veneam dinînalt și mi se părea că totul îmi este permis. Tumultuldin care s-a născut vibrația mea a fost puternic darconținea în el și multe elemente nocive. O mulțime do-ritoare să-și lepede trecutul dar neînțelegând, în culmeaentuziasmului, ce tinichele legate de fund poartă cu ea!Apoi, exact acele tinichele, au preluat controlul și țin șiastăzi, cu strășnicie de frâie că nimeni nu a reușit să-iînlăture și să preia cu adevărat conducerea țării deși autrecut ani, zeci de ani. Cât despre entuziasmul acela,manifestat ca un adevărat tsunami, bun să fie folositpentru scoaterea țării din mocirlă acum s-a ales praful.Poate că și eu am avut în alcătuirea mea ceva din răuladăugat la vibrația înălțătoare a momentului. O tarăgrea, dominatoare, gata să mă transforme într-un per-sonaj ranchiunos, orgolios fără motiv, de-a dreptul ca-raghios. Dar am devenit repede fir de praf și m-am trezitdin alunecări, mi-am văzut adevărata față și am luataminte. Și am realizat că poți rămâne în noroiul dindrum la infinit și să nu-ți mai amintești că undeva, acolosus, un loc a rămas gol. O urmă ce ar fi putut fi decodi-ficată, transformată într-o istorie adevărată. Am deschislarg ochii, ca orice ființă interesată să înțeleagă unde tepoate duce orgoliul și nesăbuința de a te crede buriculpământului. Când toți avem rolul nostru bine determinat.O lecție de câteva ore mi-a permis să mai câștig cevadin tumultul vibrațiilor pierdute. Nu-mi pare rău că amprimit lecția, o meritam cu prisosință! În felul acesta amreușit s-o cunosc pe Sonia dar și pe Vera, am învățatsă le iubesc și știu acum că o să-mi fie dor de ele. Cinem-a salvat de sub talpa Laurei va avea grijă de minemai departe. Eu nu pot decât să aștept cu răbdare mo-mentul în care o să o să fiu suficient de bună ca să mise permită să plec. Dar, Doamne, Dumnezeule, fetițaasta, Laura trăiește într-un coșmar, stă între două lumiși-i va fi foarte greu să aleagă. Iar eu nu întrevăd acumo cale de a o schimba. Tu însă, dacă mai crezi că suntvrednică, arată-mi calea.

– Ajutați-mă să ajung din nou în pat și mergeți și voisă vă odihniți! s-a auzit vocea Verei care a risipit toro-peala celor doi.

– Ai dreptate, Vera, ca întotdeauna, a murmurat băr-batul ridicându-se de pe treaptă. Chiar simt că am acu-mulat o mare oboseală în mine.

– Eu v-aș ține mereu aici lângă mine dar știu că maiaveți și voi treburile voastre. Și apoi trebuie să mâncați

și altceva decât supă de găină cu tăiței!– Asta cam așa este. Ia spune-mi ți-a plăcut baia de

soare?– La inimă mi-a mers, Domnul Învăţător! Nici nu am

conștientizat până acum cât de plăcut îi să te bucuri desoare! Știi cum este, prinși în tumultul vieții, le luăm petoate așa cum ni se dau fără să mai conștientizăm mi-nunea ce se petrece, ceas de ceas, în jurul nostru. Vămulțumesc din inimă, la amândoi, cum să spun mi-amers la casa sufletului și soarele și supa Soniei și bu-curia de a regăsi speranța și întâlnirea cu prezentul, pri-virea voastră, afecțiunea voastră. Citești prin cărți șirepeți ca un automat „trăiește clipa prezentă” și ai im-presia că e suficient, că ai citit și ai repetat și ca totuleste ușor de realizat. Dar navala de gânduri te poartăoriunde numai spre clipa prezentă, nu. Te trezești,uneori peste ore, că ai funcționat pe pilot automat și aiajuns acolo unde ai ajuns fără să-ți poți aminti nici unamănunt de pe traseu. Iar clipa prezentă așteaptă curăbdare ca tu s-o iei în seamă și să te bucuri de ea.

Vera era la fel de încântată ca dimineață și la un mo-ment dat a făcut cu mâna unei vecine ce trecea pelângă gard. Vecina înainta de-a lungul gardului cu ochiitot în curtea doamnei profesoare și cu cât privea, cuatât, nu se dumirea. Cum, doamna profesoară, să iasăpe terasă la soare când toți se așteptau c-o să-i legenecoliva? Până și popa, de vreme ce-i dăduse sfântaîmpărtășanie, se aștepta să-i cânte veșnica pomenireși să înalțe mirosul de tămâie până la cer. Și iat-o acumpe doamna profesoară că a ieșit pe prispă ba chiar maiface și cu mâna! Hai, că nu mai miroase a tămâie pelângă gardul doamnei profesoare. Femeia și-a maiamintit că Sonia le spusese că tămâia adevărată nu seprea mai găsește și este înlocuită cu substanțe sinteticedeci, în nici un caz, le spusese, nu mai înghițiți boabede tămâie în speranța că vă vindecați de toate bolile.Arborii de tămâie sunt pe cale de dispariție, doar preoțiibătrâni își mai amintesc de mirosul minunat și de puri-ficarea spiritelor ce urma după ce inhalai fumul de tă-mâie. Dar dorința de a face bani a dus la exploatareanesăbuită a minunaților arbori de tămâie. Extragerea tă-mâii se face prin crestarea cojii copacului care lasă săiasă din interiorul său o substanță parfumată pentru a-șivindeca rana făcută de om. Acel gel, elaborat de arbo-rele de tămâie este cu siguranță minunat, conținesubstanțe benefice, fiind preparat, acolo în laboratoa-rele arborelui de tămâie pentru a vindeca . Tămâia pecare o cumpărați de la biserică este departe de tămâiaadevărată. Care vreți să mă credeți, mă credeți, le spu-sese Sonia, care nu, nu! Dar eu vă rog, pentru bineledumneavoastră, nu vă puneți să înghițiți fel de fel deproduse pentru că ați auzit pe la radio șanț că ar facebine la bilă, la rinichi, la toate cele dinăuntru. Comenta-seră femeile contrariate: Dacă nici în tămâia cumpăratăde la biserică nu poți avea încredere…Iar Sonia iar să-rise cu gura. Tămâia o cumpărați de la biserică sătămâiați mormintele sau locuințele nu ca s-o înghițiți cape un medicament! Ei, vecinii doamnei profesoare, setot uitau dimineața, să vadă, a apărut doliul la ușă saunu a apărut? Apoi chiar că sunt minuni pe lume, lăsate

Vrancea literară


de la cel de sus, lăsate anume ca să ne amintească deel. Minuni adevărate ce nu se pot cuprinde cu minteaoamenilor simpli obișnuiți cu greul sau bucuria vieții șimai puțin cu minunile ei! Și atunci, în loc să intre pepoarta ei, femeia a intrat pe poarta altei vecine, ca să-ispună vestea cea mare și să aibă cu cine comenta în-tâmplarea. Când credința este adevărată, a murmuratvecina, făcând o cruce mare, cu privirea spre cer, rugă-ciunea pe care o spui ajunge acolo unde trebuie și uitecă se pot întâmpla minuni. Parcă ieri sau alaltăieri Soniami-a spus că doamna profesoară nici nu-și mai poateține capul pe umeri, nici nu mai poate înghiți nimica. Tuștii ce înseamnă asta. Asta înseamnă că omu-i pe ducă!Abia aștept s-o vad pe Sonia ca s-o întreb cum a fost.Câte nu-i sunt date ei să vadă! Și ea tot timpul spune:O să fie așa cum o să vrea Cel de Sus! Altceva ea ce-ar

putea ea să ne spună? Și acum parcă o văd cumadaugă: Peste noapte Cel de Sus a hotărât s-o mai lasesă trăiască. Noi suntem prea mici ca să înțelegem cumde este posibil. Și e mai bine să nu cercetăm cu preamultă stăruință. Cum scrie la biblie, crede și nu cerceta.Dacă te apuci să cercetezi apoi nu se poate să nu daipeste un sâmbure de îndoială…

Vestea că doamna profesoară și-a revenit, a ajunspână seara, ca un bulgăre de zăpadă, tot mai mare șimai mare, la capătul satului. Iar oamenii, cu mic, cumare s-au umplut de o bucurie divină. O bucurie carenu exploda ci se strecura prin toate cotloanele trupului.Se temeau s-o exprime dar ea își făcea loc și picuraacolo armonie. La masa de seară, când familiile s-aureunit, li se putea citi în priviri bucuria cea mare. Deparcă Dumnezeu i-ar fi binecuvântat pe fiecare în parte.

Fevronia Spirescu

NOTE DE LECTURĂ„Durerea care a umplut lumea n-a dispărut,

dar a lăsat-o să respire”

Am stat cu sufletul la gură să văd cum reușește Zu-leiha să ia ce? și de unde? Am răsuflat puțin când amdescoperit ce dorea tânăra femeie să „fure” din propriulavut: două fâșii de marmeladă de fructe uscate, dinpod, pe care le poartă strâns legate, sub haine, de fricasoțului (Murtaza) și a soacrei (Strigoaica). O zi întreagăle poartă pe sub haine, prin pădure la tăiat lemne,acasă cu toate treburile în spate. Oare ce face cu ele?Că, deși ruptă de foame, își linge degetele și savureazăminunata marmeladă, doar mirosind-o. Aflu abia dupămulte pagini de suspans, bine dirijat și augmentat deautoare*, că erau ofrande pentru duhul cimitirului: ziratiase. Dar nu-l deranjează direct, nu. Nu îndrăznește, eaeste doar o femeie simplă și apelează la duhul de la ba-riera satului să vorbească și să mijlocească el, pentruca celor patru fete ale sale, moarte și îngropate în cimi-tirul de la marginea aşezării, să le fie bine, cald sub ză-padă multă și să fie ferite de șurale (spiritele pădurii).

Legătura și respectul față de natură și de forțele eise concretizează în obiceiurile, tradițiile și superstițiilepe care le absoarbe Zuleiha odată cu primele învățăturide la mama sa, la rândul ei de la mama ei și așa maideparte, căci totul se îmbracă fabulos în poveste și po-vestea devine lege și tradiție și religie, iar duhurile suntpofticioase ca niște oameni obișnuiți și trăiesc printreoameni, printre oale, printre animale, exact cum trăiauși zeii din Olimp.

Suntem în Iulbaș, un sat de tătari din guberniaKazan din Rusia, într-o perioadă tulbure, prin anii1920-30, când politica bolșevică de confiscare a produ-selor agricole și a deschiaburirii a nenorocit clase întregide aristocrați, de țărani înstăriți, de intelectuali, de oa-meni de rând care se nimereau să nu fie pe placul celorce efectuau așa-zisa epurare și curățare a societății.Sate și zone citadine întregi sunt depopulate, bunuriletrec de la cei care le-au făcut la cei care pot să le ia cuforța sub amenințarea armelor sau a deportării. Unii din-tre deposedații de bunuri fug, unii sfârșesc sub gloanțe,alții sunt purtați de colo-colo până unde se nimerește,

*Guzel Iahina, Zuleiha deschide ochii, Editura HumanitasFiction, București, 2018.

Vrancea literară


fără un plan stabilit, fără grija hranei, a sănătății, a ne-voilor fiziologice, sub incriminarea de burghez, german,spion, contrarevoluționar, chiabur etc., incriminare aflatăla dispoziția unui coleg, a unui vecin, a unei slugi, aunuia care voia să facă un simplu denunț, nu doar dinconștiință civică, ci din invidie, pur și simplu.

Sub gloanțele unui anume Ignatov, conducătorul vi-gilent al unui detașament de rechiziție de bunuri și ali-mente, pe care lumea o numea Hoarda Roșie(denumire deseori apropiată de localnici cu cea a luiGenghis-Han – Hoarda de Aur), sfârșește Murtaza,soțul Zuleihăi, țăran înstărit, zdravăn, sănătos și în pu-tere, dar care nu vrea și nu înțelege să-şi dea avutul co-lectorilor. Avea destul, dar își privește soția, săracă,prea firavă și prea supusă, cu dispreț, folosind-o lamuncă exact ca pe un animal de povară. Disprețul șidușmănia reprezintă și atitudinea soacrei, care nu vedeîn ea decât o „curcă plouată” nepricepută și neproduc-tivă, deoarece nu a fost în stare să aducă pe lume unbăiat. Cele patru nașteri au fost doar fete și nici măcaruna n-a supraviețuit.

Zuleiha trăiește și ea așa. Nu știe să trăiască altfel,e supusă, docilă, trage în jug cât poate și îndură fără săse-mpotrivească, împăcată că are un bărbat deștept,priceput, cu o gospodărie mare, că el mănâncă bine, iarea înghite în sec, că o bate destul de rău, dar n-o doaremătura pe spinare. Parcă e măturica de baie. Zuleihastă smirnă, cum i-a poruncit bărbatul, doar tresare șizgârie cu unghiile lăuka [un raft în baia tătărască] la fie-care lovitură, din cauza asta n-o bate multă vreme. Serăcorește repede. Are parte de un soț bun totuși (p. 33).După bătaia răcoritoare suportă și efuziunile de dra-goste fizică brutale ale soțului, aproape moartă de obo-seală și de somn.

Strigoaica și soțul rămân pe loc, în sat,adeverindu-se o profeție a soacrei, oarbă, dar cu ochiuldin ceafă ațintit mereu asupra nurorii. Murtaza, mort,ea, probabil, va muri mai târziu. Zuleiha este luată pesus și deportată, drept deschiaburită. Se alătură con-voaielor mari de oameni care traversează țara pe jos,în trenuri de marfă, în vapoare și barje, până unde?Până unde se nimerește sau nu mai au autoritățilehabar de ei. În locuri pustii, fără acoperiș deasupra ca-pului, fără hrană, la dispoziția anotimpurilor, a fiarelor,a vremii și a celor însărcinați cu paza lor. Din convoaiede câteva sute de suflete ajung undeva, la așa-zisadestinație, câteva zeci. Ciudat este că biata de ea – șica ea mulți –, nici nu știe de ce. Nu știu nici cine estecel din fotografiile mari, expuse pe zidurile clădirilor dinKazan: un chip sever o privește pe Zuleiha; are ochiiînchiși pe jumătate, căutătura lor pe sub sprâncene escrutătoare, aduce cu privirea vulturului, mustața emare răsucită. Cine o fi? Nu seamănă cu dumnezeulcreștin (Zuleiha l-a văzut odată într-o poză, i l-a arătatmullah-hazret) (p. 114). De altfel, nici nu este pomenitpe nume în roman, deși știm, sau ar trebui să știm, căeste vorba despre Stalin. Nici nu-i nevoie să știi de ceești luat de la tine din casă și târât prin lume, aruncat îndisperare, jenă, rușine, frig, sărăcie, boală, moarte. Im-portant să se îndeplinească cotele, numărul

deschiaburiților și înființarea colhozurilor. Convoiul din Iulbaș ajunge într-un canton din apro-

pierea capitalei. Aici au fost primiți de președintele so-vietului din gubernie, Denisov, prieten cu Ignatov. De ceîl amintesc? Deoarece structura narativă, cronologică,înlănțuirea firească a evenimentelor de până acum, iao pauză și autoarea inserează un fragment de tip jur-nalistic, o dare de seamă parcă, în care și caracterul ti-parului se schimbă și verbul trece la viitor și aflăm cese va întâmpla cu Denisov: Președintele sovietului să-tesc, Denisov, va mai lucra în sat încă jumătate de an...Se va lupta cu religia din toate puterile... Încununareacarierei sale la țară va fi procurarea tractorului Kommu-nar pentru colhozul său... Va avea o inițiativă inova-toare: să schimbe numele sărbătorii păgâne Saban-tui– Sărbătoarea Plugului, care are loc în satele tătăreștila sfârșitul primăverii – în Traktor-tui... Sărbătoarea vafi ratată din cauza unei defecțiuni a tractorului... (p. 91).

De aici înainte cariera lui Denisov coboară până ladispariția lui definitivă. Este dat afară din Leningrad,unde nu-și mai recuperează locuința. În 1933 aflăm căs-au schimbat buletinele de identitate, iar Denisov, fărălocuință, rămâne și fără acte, fiind considerat bețiv in-veterat și, undeva printre colinele din jurul Baikalului, ise va pierde urma câțiva ani mai târziu.

Procedeul acesta narativ, această punere între pa-ranteze a viitorului unui personaj care nu mai contribuiela destinul celorlalte, este repetat în ceea ce îi priveștepe doctor și, mai ales, pe Grunia, fata din casă a doc-torului și profesorului universitar Wolf Karlovici Leibe.Însă evenimentele din viața doctorului sunt cele deja în-tâmplate, pe când cele ale Gruniei se vor întâmpla. Lafel ca Denisov, Grunia pare că-și primește pedeapsa.Primul pentru nesocotirea celor sfinte tătarilor sau dinprea mult zel și Grunia din lăcomie pentru că a doritsă-și însușească apartamentul doctorului, după ce-i fu-rase toate lucrurile de valoare.

Povestea doctorului chirurg obstetrician Karlovici sedesfăşoară invers. Dacă în primele patru capitole po-vestea s-a derulat pe axa temporală obișnuită „da capoal fine”, cu cea a doctorului se schimbă direcția și eaface câteva volute înapoi în timp. Cu migală și extremde interesant este descris procesul prin care doctorulînnebunește abia în capitolul unsprezece, Nașterea,când Zuleiha va aduce pe lume un băiat, în colonia fărănume pe care o întemeiază cei treizeci de culaci(deschiaburiți). Căci doar treizeci de suflete ajung ladestinație din cele aproape o mie pornite la drum.Nașterea este complicată și doctorul, cu mințile rătăciteaproape tot timpul, rezolvă cazul instinctiv, ca trezit dintransă.

Curiozitatea este întreținută perfect când doctorul în-cepe să-și piardă mințile. E o ciudată descriere a pro-cesului prin apelul la o metaforă simbol: „găoacea”. WolfKarlovici trăia într-o găoace. Crescuse singură în jurullui cu mulți ani în urmă... Își amintește cum începuse săstrălucească pentru prima dată luminoasă ca un nimb,sau poate ca o umbrelă, deasupra cheliei lipsite de apă-rare (p. 211). Evenimentul este declanșat de transfor-mările revoluționare din1804. În fața Universității din

Vrancea literară


Kazan are loc un masacru al populației civile, provocatde insurgenții cu banderole roșii, sau doar de bandiți cubanderole roșii, coloanele universității se înroșesc desângele unei paciente ucise pe scări și pata îl obse-dează, pare că-și bate joc de el. Doctorul încearcă să oșteargă, până când reușește să ciobească ușor co-loana. În momentul acela a apărut pentru prima datăgăoacea... El n-a făcut decât să-și întindă ușor gâtul șigăoacea a tatonat un pic, s-a apropiat și i s-a lăsat pecap... Profesorul s-a simțit dintr-odată profund liniștit,senin, ca și cum s-ar fi întors în pântecul mamei. Ca șicum n-ar fi fost război – nici alături, pe stradă, nici înțară, nicăieri pe lume. Nu mai exista frică. Nu mai existatristețe... Wolf Karlovici vedea piața universității strălu-cind de curățenie sub razele aurii ale soarelui... Și viațaa devenit dintr-odată frumoasă (pp. 213-214). Găoaceaîl însoțește mereu ca o pălărie protectoare și dispare lanașterea lui Iusuf, băiatul Zuleihăi, în sălbăticia astablestemată, când doctorul își spală mâinile pline desânge până devin albe ca gheața.

De fapt, și Zuleiha trăiește într-o găoace protectoare.La început nu prea vorbește decât cu eul său ori cu du-hurile, într-un permanent monolog interior. Își dă cu pă-rerea, se consolează, se minunează, observă lucrurileși oamenii din jur, îi apreciază just pe fiecare doar însinea ei. Abia după călătoria ce părea imposibil de su-portat, ajunsă în ținutul sălbatic, unde-i lasă un alt co-mandant, Kuzneț, sperând că vor muri până laprimăvară, începe să-și lepede „găoacea”. Deschideochii și acționează. Vânează, căci se pricepe (învățasede la soțul său, Murtaza) și nu se mai teme de duhuri,pregătește mâncarea, face curat, naște și se concen-trează asupra salvării copilului său. Din acest motiv nicinu se prea mai roagă la Cel Preaînalt, să nu-i atragăatenția, care oricum nu era ațintită asupra lor, și să-i iafiul cum i le-a luat și pe cele patru fiice. Și lucrul acestao face să se simtă oarecum orfană, fără atenția perma-nentă și supravegherea strictă a ochiului atotvăzător.Dar n-are încotro. Își apără copilul.

Din când în când o mai visează pe Strigoaică, bles-temând-o. Mai rar, ce-i drept. Nici acum nu vorbeșteprea mult cu ceilalți. Este preocupată de supraviețuireși de copil, căruia îi transmite cunoștințe și norme moral-etice sedimentate adânc în sufletul ei din subconștientulcolectiv al poporului său, în modul cel mai simplu, așacum le-a primit și ea de la părinții săi, prin povești. Co-pilul crește cu ele, se formează cu ele, dar este atras șide frumusețea artei și a vieții de artist și de cea a unororașe minunate, Leningrad, Paris, despre care pictorulIkonnikov îi povestește în timpul lecțiilor de pictură, iarIsabella, leningrădeanca, îl învață franțuzește și-i des-crie lumea străină spre care va pleca în final.

Între Ignatov și Zuleiha se stabilește o legătură ciu-dată, plecând de la un sentiment de vină din partea luiIgnatov, care i-a împușcat soțul și pentru care se simtedator oarecum s-o protejeze, până la unul de abandondin partea ei, care, târziu, peste ani, devine moale înpreajma lui: Simțea cum ea însăși se transformă toatăîn miere... Ucigașul soțului ei o privea cu privirea soțului– și ea se transforma în miere... (p. 281). Relația este

dezvăluită cu delicatețe și autoarea nu dezvoltă o scenăerotică vulgară, atât de en vogue azi: Ea se oprește înfața cerdacului și-l privește pe comandant, care șadepe trepte; își despletește cozile, mai întâi una, apoi cea-laltă. Lui îi tresare mâna: țigara i-a ars degetele. Zuleihaurcă treptele. Rămâne în picioare. Apoi întinde mâna,dă deoparte pologul greu și moale la pipăit, mirosindputernic a oaie și pășește în cortul negru. În cortul negrutimpul este dat peste cap; nu curge drept înainte, o luaîntr-o parte, de-a curmezișul. Zuleiha plutea în el capeștele, ca valul – ba dizolvându-se tot, ba revenind înlimitele corpului ei (pp. 359-360). Despletirea cozilor areceva de abandon, o declarație de dragoste mai presusde cuvinte și tot ce și-au spus sau nu este concentratîn gestul acesta care înseamnă și desprinderea de totce reprezenta trecutul și abandonul în clipa prezentă.În orice caz, totul se dizolvă, cum bine surprinde autoa-rea și se recompune ciudat. Zuleiha află că trăise atâțiaani fără să știe că se putea și altfel. Acum știa (p. 361).

Peste așezare trec anii, trece și războiul, și Ignatov,care până la urmă reușește să empatizeze cu cei pecare-i supraveghează, este înlocuit de un fostpușcăriaș, Gorelov (tema homo homini lupus est traver-sează romanul de la început la final), căci oriunde existăoameni, există și câte un Gorelov care-şi doreşte pute-rea prin orice mijloace. Acesta a apucat să-și spele nu-mele în război și în 1946 revine dornic de a apucafrâiele în Semruk.

Ultimul act de comandant al localității Semruk (întretimp așezarea a primit și nume, unul dintre cele vreosută de așezări de acest fel din zonă) al lui Ignatov ecel de a-i face un nou certificat de naștere lui Iusuf, larugămintea mamei, care își lasă puiul să plutească sprelibertate într-o mică scoică de lemn pe Angara, râul pecare a venit convoiul în urmă cu șaisprezece ani. Ceidoi rămân.

Zuleiha își strânge cu putere nodul baticului, ca șicum și-ar aranja penele. Eroina a trecut, ca și Pasărea-Han, prin toate văile: prin Valea Năzuințelor, prin cea aIndiferenței, prin Valea Cunoașterii, a Încurcăturilor,iarăși prin Valea Unirii și prin cea a Iubirii, numai prinValea Renunțării și pe Tărâmul Veșniciei nu a pășit.Astea nu intrau în planul ei, mai ales după nașterea bă-iatului.

În final, autoarea schimbă din nou timpul narațiuniiși rezumă parcă viitorul celor doi, care au rămas: el la omargine a poienii, ea la cealaltă... ochii, care și-au pier-dut agerimea, nu vor putea distinge nici ridurile de pefața Zuleihăi, nici firele cărunte din părul ei. Și ea vasimți că durerea care a umplut lumea n-a dispărut, dara lăsat-o să respire (p. 415). Cartea nu se sfârșește cuun happy-end, ci doar te lasă să respiri după o lecturăpe nerăsuflate. Și, după ce ai înghițit-o pe nerăsuflate,simți nevoia să o eliberezi în lume, căci romanul estedespre oameni și pentru oameni, despre niște vieți așacum au fost, într-o perioadă istorică ce le-a fost sortită,într-un colț de lume care le-a fost destinat, căci, nu-iașa? nu poți să-ți alegi nici timpul, nici locul unde să tenaști. Poți doar să trăiești și să faci ceva în viața ta.Ceva-ul acela te definește.

cărțile Vrancei


Nu-mi propusesem s-o includ şi pe Doina Popa înbaza mea de date, printre autorii cărora îmi planifica-sem să le urmăresc evoluţia în timp, diversitatea subiec-telor asumate narativ şi rafinarea mijloacelor deexpresie. Conştient că nu se mai poate citi tot ce sescrie, îmi alesesem câţiva autori pe care să-i urmărescconstant şi să dau seama despre creaţia lor, ori de câteori revin în vitrina cu noutăţi. Am deja agenda destul deîncărcată şi n-aş fi voit s-o burduşesc mai mult decâtpoate duce un om supus timpului nemilos.

Citisem romanul anterior, Ca frunza-n vânt, îmi plă-cuse şi mi-am spus părerea public în paginile unei re-viste literare. Este, într-adevăr, o prozatoare împlinită,cu ştiinţa construcţiei narative şi cu dispuneri epice con-vingătoare. Într-o lume în care apar mii de poeţi – toţi,sau majoritatea cu pretenţii de genialitate şi de recu-noaştere din partea criticilor – prozatoarea Doina Popaeste, orice s-ar spune, o scriitoare experimentată, har-nică şi dispusă la efort. Cum să n-o apreciez şi să n-ocitesc cu interes nescăzut?

Totuşi, m-am aplecat asupra ultimului său roman,Luna de miere (Editura Junimea, Iaşi, 2018), cu o anu-mită ezitate, rezervă, chiar teamă că voi renunţa la lec-tură după primele 10-20 de pagini.

Nici pomeneală. Lectura m-a prins, curiozitatea asporit de la pagină la pagină şi m-a încredinţat că merităsă parcurg romanul în întregime. Am regăsit, şi înaceastă nouă ispravă epică, aceeaşi abilitate de a con-feri discursului epic o arborescenţă compoziţională, şiaceeaşi apetenţă pentru dispunerea textului în secvenţenarative complinitorii. Se vede de departe că prozatoa-rea a exersat şi şi-a perfectat tehnica narativă, c-a ajunsla o anumită performanţă în această direcţie şi că şi-acâştigat un binemeritat loc în galeria prozatorilor con-temporani. Cum să n-o creditez şi să n-o propun citito-rilor ca pe o lectură galvanică, reconfortantă, glazurată?

Nu-mi este deloc uşor să realizez o încadrare te-matică a noului roman semnat de Doina Popa. Aş puteaspune că este un roman erotic, cum sugerează şi titlul,şi cum ne sugerează înfrigurările eroinei nubile, aflatăla vârsta mariajului. La fel aş putea zice că este o frescăa satului românesc, cu tradiţiile, obiceiurile şi cu toatecutumele ancestrale, pe care regimul comunist le va ig-nora şi destructura, impunându-i o formă de viaţă totalstrăină de spiritul românesc – după modelul impus de

vecinul răsăritean. Mai putem spune că este un romanmemorialistic, întrucât mărturisirea eroinei, cu toate dra-mele şi peripeţiile sale şi cu toate relatările despre unmod de viaţă real, plin de întâmplări şi evenimente cer-tificabile, dau întreaga substanţă a romanului. Şi la felmai putem considera că se încadrează în genul lucrări-lor care denunţă prigoana comunistă îndreptată împo-triva celor proveniţi din generaţia interbelică, adevăratemodele de viaţă, de conduită şi comportament, careerau priviţi ca nişte duşmani ai poporului şi de care sta-tul comunist trebuia să se dispenseze, cel mai adeseaprintr-un regim de penitenţă şi de înfometare la capătulcăruia apărea inaniţia, moartea.

Probabil că niciuna dintre aceste încadrări nu estedeplin veritabilă, unică şi optimă, dar, cu siguranţă, ro-manul conţine câte ceva din toate aceste alternative deîncadrare tematică.

Luăm variantele la rând. Cum ar fi putut lipsi sub-stanţa erotică din mărturisirea unei tinere, marcată dejade toate frăgezimile unei simţiri inocente – curtată şiasaltată de tinerii satului? La vârsta aceasta, raportuldintre raţiune şi afectivitate înclină spre sentiment, sprepasiune spre ceea ce produce emoţie. Maria, persona-jul principal al romanului ştie că nu poţi comanda inimii(p. 101). Satul era ca o societate închisă, un fel de cercstrâmt, cum ar spune Eminescu – cu oamenii, cu noi-mele şi cu balurile lui. Odată, la un bal, care s-a ţinutîntr-un sat vecin, părintele din sat a avut plăcerea săjoace cu mine un dans. A dezbrăcat anteriul, l-a atârnatîn cuier şi i-a spus – Hai, stai părinţele frumuşel aicică doar n-o fi foc! Apoi a pornit un dans, împreună cumine, de-a lungul şi de-a latul sălii de bal de nu ni semai vedeau picioarele. Nu m-a strâns prea tare în braţe,niciun gest n-a fost nepotrivit, cred că a fost cel maicurat dans posibil dar, când m-a dus din nou lângămama, aveam chiloţii fleaşcă şi când am privit în urmalui parcă am văzut prin ceafă tulburarea popii care seîndrepta hotărât spre cuier ca să-şi îmbrace anteriul(pp. 28-29).

Sigur, erotismul este păstrat în ţinută decente, cumse obişnuia într-o vreme, dar o stare de voluptate, deînvolburare pătimaşă şi nesăbuită a simţurilor pluteştepeste tot în paginile romanului.

Spuneam că romanul este şi o frescă a satului ro-mânesc, aşa cum se înfăţişa înainte de intervenţia tă-

Ionel Necula

DOINA POPA

cărțile Vrancei


vălugului colectivist şi a dorinţei partidului comunist dea-i scoate pe ţărani din arhetipuri şi din modul lor deviaţă tradiţional pentru a-i face fericiţi cu forţa. Cred căeste latura epică tare şi convingătoare a romanului. Maicu seamă în secvenţele scrise la persoana întâi, în careeroina se destăinuie sincer şi dezinhibat, ca-ntr-o spo-vedanie sub patrafir, şi nu trece cu vederea detaliile ceţin de esenţa vieţii la ţară, unde totul se profileazăîntr-un orizont cosmotic neîngrădit şi-n cutume ances-trale, bine statornicite în conştiinţa publică a omului dela ţară. Eroina însăşi a intrat în viaţă printr-un ritual careavea darul să ducă în eroare moartea, ca să nu revinăasupra numelor bifate deja ca rezolvate. Mama o vân-duse pe fereastră unei vecine, o vânduse pe o sită defasole şi patru cepe. – Dacă-ţi place şi ai nevoie de ea,cumpără tu fata asta, o chemă Domnica, să-ţi fie desprijin şi de ajutor şi să te bucuri de dânsa – O cumpăreu pe Domnica să-mi fie de sprijin şi de ajutor şi să măbucur de ea, repetase vecina şi o trăsese pe fereastrăpe copila care plângea de mama focului (…) Domnicaera numele unei surioare care murise cu un an înaintede a se naşte ea (p. 65). (adică Maria, autoarea mărtu-risirii, ad. n.). În felul acesta, se încurcau fişele morţii –o femeie hidoasă şi cu o coasă în mână –, îi induceaideea că Domnica este deja un caz rezolvat şi se con-sacra altor cazuri, pe unde nu trecuse.

Oamenii satului au o morală a lor şi nimic din cepoate exista nu este prohibit apriori. Pentru a aduceasupra ta lumina şi pacea, obişnuia să spună Maria, au-toarea mărturisirilor, trebuie să accepţi şi răul ca făcândparte din întâmplările zilnice, ca pe ceva firesc, cum arfi respiraţia (p. 179). Înţelegeau semnele vremii după ci-ripitul păsărilor şi practicau o formă insolită de comuni-care cu animalele. În noaptea de Anul Nou, când şianimalele ştiu să vorbească omeneşte, grupul de fetese duceau la grajd şi încercau să facă boii să se tre-zească din somn şi să se scoale în două (sic) picioare.Îi îmboldeau cu piciorul, îi loveau cu funia umezită, îi îm-pingeau (…) Apoi fetele gălăgioase ca un cârd de gâştese duceau la fântână şi acolo, cu o lumânare aprinsăîncercau să-şi vadă în apa care se clătina în găleată,ursitul. Cele cu mai multă imaginaţie aveau impresia căvede un chip şi spuneau în amănunt cum arată, fie căîl vedeam fie că era de fapt chipul băiatului de care eraîndrăgostită şi i se reflecta din minte în găleata cu apă.Care nu reuşea nici să clintească boii din somnul lorgreu, nici să-şi vadă iubitul în găleata fântânii mai aveauo speranţă: a doua zi, pe lumină, se duceau la parul dingard, par de care legase fiecare dintre ele, în timpulnopţii, o aţă. Aşa cum arată parul din gard, aşa va arătaşi alesul: fie drept, neted, fără noduri, fie scorojit, nodu-ros strâmb. Întâlnirea de la ora 12 era un nou prilej dedistracţie (pp. 116-117).

Am citat cu mai multă îngăduinţă tocmai pentru căpeste toate încercările îndurate de la viaţă şi istorie, ţă-ranul român a cerut şi s-a bucurat de un singur sprijinşi ajutor – voia Celui de Sus care nu l-a abandonat ni-ciodată. Le-a mai trimis câte-un semn, le-a mai trascâte-o palmă, dar de părăsit, nu l-a părăsit niciodată.Maria a avut şi ea câteva semne prevestitoare de răuîn ziua nunţii cu Vasile (tânărul cu trecut legionar, care-iva deveni soţ), dar nu le-a luat în seamă şi ele şi-aufăcut rostul; mai întâi, s-a spart oglinda de la uşa şifo-nierului, care ar fi trebuit să-i dea de gândit, dar n-aluat-o în seamă, apoi faptul că primul tânăr care i-a ieşitîn cale, în capul scărilor, când a ieşit să pună însemnele

nunţii, a fost George, flăcăul din Ciuşlea, care o curtaseşapte ani de zile, şi mama care i-a aruncat cu sare grun-joasă pe deasupra umărului stâng, ca să fie ocolită deghinion – toate acestea erau nişte semne prevestitoarepe care le-a ignorat, dar nu le-a neutralizat implicaţiile.

Vasile, alesul Mariei, într-un alt regim politic anteriorfusese legionar, chiar şef de cuib şi se aştepta să fiearestat. Deocamdată lucra la Primărie, era funcţionar,dar ştia sau măcar bănuia că-i va veni timpul şi că maidevreme sau mai târziu va fi percheziţionat şi arestat.Avea pe cineva care îl înştiinţa când era în pericol şiatunci se muta cu serviciul la o altă primărie – la Gu-geşti, la Nereju, la Vidra. Era o soluţie episodică, pentrucă multă vreme, în ţară, nu se putea ascunde de secu-ritate. Toate au fost bune până într-o seară, târziu, cândîn camera lor au dat năvală trei bărbaţi şi l-au arestatpe Vasile (p. 187). N-a fost singurul, la primărie au fostduşi 20-30 de bărbaţi în aceeaşi situaţie

Ceea ce sesizează foarte bine autoarea este stareade complicitate, de înţelegere şi de solidarizare a oa-menilor din sat, faţă de cei arestaţi şi faţă de familiile lor,lăsate deocamdată în libertate, dar şi mare durere. Casă scape de deportare şi să-şi poată feri cei trei copiide prigoană, Maria este nevoită să ceară divorţul şi sărevină în Ciuşlea, la părinţi şi închide în felul acesta nudoar un cerc, cercul strâmt de care vorbeam la începu-tul acestor rânduri, dar şi o experienţă de viaţă, una ini-ţiatică, de şapte ani, şi dureroasă, dar oricum, oexperienţă. Una care confirmă ideea că omul încearcăsă-şi găsească mulţumirea din orice, că aşa-i făcut elşi atunci când pierde una ori alta se limitează la ce i-amai rămas şi cu atât mai mare e bucuria de a avea ceeace are! (p. 228).

Există în acest roman pagini revelatorii despre se-ceta ce a bântuit în Moldova imediat după război, com-portamentul gregar al trupelor ruseşti de ocupaţie careîntăresc ideea de frescă amintită la începutul acestuicomentariu. Realismul autoarei este masiv, atotprezent,omogen, fără fisuri prin care să se strecoare ficţiunea,fabulosul, imaginaţia, fantezia. Doina Popa nu-i dispusăsă treacă dincolo de imedialitatea cercului strâmt, săevadeze din circumferinţă, în posibil, în închipuire, în în-truchipare. Or, statornicia sa în recuzita realului este,sau poate fi atât punct de glorie, cât şi de eşec. De glo-rie în măsura în care continuă maniera balzaciană şi deeşec întrucât îşi reprimă tentaţia evadării din empirie,din istorism, dintr-o realitate de multe ori mocirloasă.Dacă admitem însă că tot dincolo de truismele existăriise află nu doar misterul, absolutul, idealul, absurdul şinonsensul dar şi divinul, şi transcendenţa, atunci frec-ventele comunicări şi apeluri la Părintele Ceresc poatefi, şi chiar este o apropiere de cerinţele epicii moderne.

Mai este ceva. Într-adevăr, autoarea nu trece dincolode circumferinţa orizontului ce i s-a dat să-l bătăto-rească, dar dincoace? O regăsim scormonind prin inte-rioarele Eului, înfrigurându-se de vraiştile acestei lumidevălmăşite şi de neliniştile provocate în subiect? Credcă tocmai prin acest gest de scotocire prin pliurile tec-tonicii subiective îşi răscumpără cuminţenia rămâneriiîn pozitivitatea obiectivă şi-ntr-o existare prădalnică.

În orice caz, Doina Popa a scris un roman fastuos,antrenant şi dinamic pe care îl recomandăm cu căldurătuturor cititorilor doritori de literatură bună. O felicitămpe autoare şi-i promitem că-i vom urmări evoluţia încontinuare, cu acelaşi interes nescăzut.

info cultural


BUCOVINA LITERARĂ

– Stimate domnule Alexandru Ovidiu Vintilă, începprin a vă cita: „eu scriu despre culegătorii/ de mentă săl-batică şi muzica/ monotonă din asfinţit când ai urcat/coama muntelui”. Cu toate acestea, eu vă rog să vorbimdespre… o publicaţie – Bucovina literară.

Orice discuţie despre revista al cărei redactor-şefsunteţi cred că trebuie să pornească nu de la pas’opt,ca-n Caragiale, ci de la treizeci şi opt! Mai precis, de la1938! Vă las pe domnia voastră să faceţi cuvenitele pre-cizări!

– În noiembrie 1938 seînființa la Cernăuți Socie-tatea Scriitorilor Bucovi-neni. Revista „Bucovinaliterară” a fost întemeiată,tot la Cernăuți, în 1942. Operioadă a trenat confuziacum că putem vorbi des-pre „Bucovina literară” începând cu anul 1941. Istoriciiliterari Dimitrie Vatamaniuc și Ion Filipciuc au clarificatproblematica referitoare la apariția revistei. Regretatuleminescolog își încheie articolul menit să facă luminăcu privire la apariția „Bucovinei literare” astfel: „La ca-pătul acestor însemnări încărcate de cifre şi numere ră-mâne stabilit că Bucovina literară se înfiinţează laCernăuţi în paginile ziarului Bucovina în 5 octombrie1942, iar din 11 ianuarie 1943 este publicaţie literară in-dependentă, cu apariţie paralelă în ziarul Bucovina.”

Colaboratorii primei serii a „Bucovinei literare” suntreprezentanții de seamă ai scrisului din Țara Fagilor dinacea perioadă. Îi amintim cu această ocazie pe: MirceaStreinul, Traian Chelariu, E. Ar. Zaharia, Teofil Lianu,George Drumur (prim redactor al „Bucovinei literare”),Procopie Milişte, George Voevidca, N. Tcaciuc-Albu,Aurel Sânger, George Antonescu, Traian Cantemir,Aurel Vasiliu, Augustin Z. N. Pop ş.a.

Fără să intru în prea multe detalii, pe care, de altfel,

le-am furnizat cititorilor într-un editorial pe care l-am pu-blicat în „Bucovina literară”, într-unul dintre numerele dedupă momentul din toamna anului 2017, când am săr-bătorit șapte decenii și jumătate de la întemeierea, încapitala Bucovinei, a revistei noastre, țin să mai preci-zez că publicația pe care o știm cu toții începe să aparăîn serie nouă în ianuarie 1990. Inițiativa a aparținut cri-ticului literar Mihail Iordache, care era și coordonatorulrevistei. În acest prim număr vor semna: Elena Ştefoi,Liliana Ciornei, Constantin Cernica, poezii; VasileAndru, proză; Aurelian Crăiuţu, Brânduşa Steiciuc, Mi-hail Iordache, articole. Se alătură publicaţiei, ulterior, şi

alţi colaboratori. Au trecut anii și, iată, în prezent,

am ajuns ca, în serie nouă, revista sănumere nu mai puțin de 334 deapariții. Nu a fost ușor, însă, cu buneși rele, ne menținem pe piața revuisti-cii de la noi.

– Ajungem şi la istoria venirii dvs.la conducerea publicaţiei!

– La revista „Bucovina literară” am ajuns în februarie2005, când am devenit redactor. Pe atunci era redac-tor-șef poetul și publicistul Ion Beldeanu. În redacție maierau Onu Cazan și Nicolae Cârlan. Ulterior, a devenitredactor și Liviu Dorin Clement. Din august 2010, dacărețin exact, la timona revistei a venit Constantin Arcu.După doi ani, conducerea revistei s-a schimbat din nou.Eu am devenit redactor-șef, iar Carmen Veronica Stei-ciuc, director, fiind și președinta Societății Scriitorilor Bu-covineni.

– Prezentaţi, rogu-vă, datele „tehnice” ale publicaţiei– colectivul redacţional, editorii, colaboratorii, rubricile,„bucătăria” ei, cum ar veni!

– Colegiul redacțional al revistei este format din:Adrian Dinu Rachieru, Mircea A. Diaconu, Elena-Brăndușa Steiciuc, Ion Beldeanu (președinte de onoareal S.S.B.) și Nicolae Cârlan. Redacția funcționează subaceastă formă: director – Carmen Veronica Steiciuc; re-

Dora Lazăr

REVISTA REVISTELOR

info cultural


dactor-șef, Alexandru Ovidiu Vintilă; redactori, SabinaFînaru și Isabel Vintilă. Avem și o serie de colaboratoripermanenți precum: Adrian Alui Gheorghe, Liviu Anto-nesei, Gheorghe Grigurcu, Ioan Holban, Liviu Ioan Stoi-ciu, Magda Ursache. Din Republica Moldova îl avem peLeon Butnaru, iar din Franța și Belgia pe Matei Vișniec,respectiv Paul Emond. Din Israel, cu istorii despre Su-ceava de altădată, îl ținem aproape de revistă pe BeniBudic. Rubrică permanentă în revistă deține și ieșeanulMarius Chelaru. Pe lângă aceste nume mai sunt și al-tele la fel de apropiate de publicația noastră. Îl maiamintesc aici, și gata, mă opresc, pe Theodor Co-dreanu. Am mai avut și o rubrică intitulată Coordonatecernăuțene pe care o ținea istoricul Ilie Luceac. Din pă-cate, Ilie Luceac a părăsit lumea noastră în urmă nu cumulți ani. Una peste alta, „Bucovina literară” este o re-vista citită, apreciată și căutată de cititori.

– „Bucovina literară” apare la Suceava, Ţara fagilor,mirificul ţinut al Muşatinilor şi Movileştilor, al mănăstirilorctitorite de domni şi boieri, al albastrului de Voroneţ, alceramicii negre de la Marginea şi al împistritului ouă-lor… Atins de aripa îngerească a lui Labiş. În ce măsurăaceastă „zestre”, aceste „seve ale pământului” din carese hrăneşte au amprentat publicaţia dvs.?

– În primul rând, revista apare în Bucovina și, evi-dent, acest lucru se observă. Există o continuitate, deasemenea. Trăim, cultural vorbind, sub semnul celorcare au dat individualitate acestui ținut. Nu-i uităm subnicio formă pe Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu,Aron Pumnul, familia de cărturari Hurmuzaki, IonGhe orghe Sbiera, Samuil Isopescu, Ion Nistor, TraianBrăileanu, Mircea Streinul, Traian Chelariu, Iulian Ves-per și încă mulți alții până la Dimitrie Vatamaniuc, VasileAndru, Luca Pițu sau Radu Mareș. Este cât se poate deadevărat și faptul că proximitatea Fălticenilor a infuzatzona cu o doză semnificativă de cultură, mai ales înce-pând cu secolul XX. Nu întâmplător, Societatea Scriito-rilor Bucovineni și revista „Bucovina literară” suntparteneri ai Festivalului Național de Poezie „NicolaeLabiș”, ajuns anul trecut, în 2018, la a 50-a ediție. Înfine, „Bucovina literară” nu și-a propus niciodată să orupă cu tradiția, ci din contră a subliniat-o mereu.

– Cum aţi defini personalitatea revistei pe care oconduceţi? Care-i sunt punctele forte, ce o diferenţiazăde alte periodice din bogatul peisaj publicistic de la noi?Dacă e să faceţi un bilanţ al celor 28 de ani de la rea-pariţie, cum ar arăta acesta?

– Tocmai acest lucru despre care vorbeam mai îna-inte ne diferențiază de alte reviste din țară: o identitateaparte, tradiția unei culturi solide. Aș mai aminti în acestcontext și de mozaicul cultural al Bucovinei, care și-apus amprenta semnificativ asupra devenirii noastre. ÎnBucovina habsburgică a existat o concurență fantasticăîntre societățile studențești ale naționalităților care tră-iau în Cernăuți și învățau la universitate. De aici multevârfuri intelectuale au apărut. Apoi, de remarcat este șifaptul că, spre exemplu, „Critica rațiunii pure” a fost tra-dusă pentru prima oară în limba română, integral, de un

bucovinean, Traian Brăileanu. Tot un cernăuțean, Sil-vestru Octavian Isopescu, reușește pentru prima oarăîn limba română tălmăcirea Coranulului. Ambele fapteîntâmplate la început de secol XX. Așadar, iată terenulfertil din care ne extragem resursele. Îl mai amintesc înacest context doar pe Paul Celan. Îl uitasem pentru mo-ment. Mai sunt și alții, însă spațiul limitat nu îmi permitesă vorbesc despre toți.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, la capitolulpuncte forte ale revistei aș trece și deschiderea pe careo avem. Publicăm pe oricine are ceva demn de spus îndomeniul literaturii, indiferent de coloratura politică saumai știu eu ce. Un lucru este limpede, nu facem politică.Ne interesează să promovăm literatura de calitate. Șiaici mă refer inclusiv la literatura tânără, mai ales ceadin Bucovina. Acest aspect ne leagă și de prima seriea revistei, cea din 1942. Și în perioada respectivă „Bu-covina literară” își deschidea paginile către tineri. Dimi-trie Vatamaniuc susține că „Bucovina literară” a publicatinclusiv „elevi din ultimele clase la şcolile din Bucovina:Dimitrie Păcurariu de la Liceul Ştefan cel Mare din Su-ceava, ulterior cadru didactic universitar, Gruia Bodnă-rescu de la Liceul Dragoş Vodă din Câmpulung, victimăa unei boli incurabile, Dragoş Vicol, de la Liceul EudoxiuHurmuzachi din Rădăuţi, cel mai activ dintre elevii carepărăseau băncile şcolilor respective. Elev în ultimeleclase la Şcoala Normală din Cernăuţi, Ilie Mandiuc, pro-fesorul meu de română, a patronat şi debutul meu în li-teratură. Mi-a publicat în ziarul Bucovina o lungă nuvelă,Între primari, primele două secţiuni în 27 iulie şi 29 iulie1943, apoi, presupun, când nu a avut materie, în 10 de-cembrie 1943 şi ce a mai rămas din ea în 21 ianuarie1944 şi 22 ianuarie 1944. Student la Universitatea Re-gele Ferdinand I din Cluj, în refugiu la Sibiu, cu începeredin octombrie 1943, nu am pierdut legătura cu Buco-vina. Am trimis de la Sibiu profesorului meu la Cernăuţipoezii şi proze, pe care le-a publicat în Bucovina şi Bu-covina literară, iar două din prozele mele, Pentru ce tragclopotele? şi La o cârciumă în mahala, au apărut în Bu-covina literară în ultimele numere, 92 şi 93 din 5 martieşi 12 martie 1944”.

Dacă ar fi să fac un bilanț al celor 29 de ani deapariție a „Bucovinei literare” aș spune că revista și-aîndeplinit exemplar rolul de principal promotor al litera-turii din Țara Fagilor.

– Trăiţi, lucraţi, fiinţaţi nu departe de locul unde seagaţă harta în cui, cum se zice. Aveţi complexul margi-nii? Mai e operabilă opoziţia margine/centru? Cât deadecvat mai este azi să se vorbească de provincie lite-rară?

– Azi, când distanțele s-au scurtat atât de mult, cândinformația circulă cu o așa viteză, e limpede că literaturăde calitate se poate face oriunde. Așadar, complexulmarginii, al unui provincialism privit ca retard cultural numai poate fi luat în discuție. Provincial poți fi și laBucurești, la fel cum poți fi oriunde. Dar asta ține doarde tine, de nivelul tău cultural. Putem vorbi de provincieculturală doar din punct de vedere istoric, în momentul

info cultural


în care ne raportăm sau ne revendicăm de la o anumetradiție.

– Ce viitor preziceţi presei culturale în general şi alpresei pe hârtie, în special?

– Presa culturală va fi atât cât va exista civilizațiaumană. Într-adevăr, suportul de hârtie s-ar putea în timpsă dispară. Dar nu e nimic de plâns, așa stau lucrurile.Istoria ne scrie pe noi și noi scriem istoria. Sau, poate,invers.

– Înainte de a vă mulţumi pentru acest dialog, v-aşruga să insistăm puţin asupra unui obicei destul de frec-vent printre condeierii noştri. Aduc în discuţie acest su-biect fiindcă de curând am avut o tristă experienţă (treiarticole din sumarul numărului 7-8/2018 al „Pro Saecu-lum” au văzut lumina tiparului şi în alte publicaţii, fărănicio atenţionare) şi fiindcă, de cele mai multe ori, atuncicând refuz texte, primesc replici dure [citez, respectândgrafia şi punctuaţia expeditorului, dintr-un mesaj: Re-gula revistei dvs., ca si a altora (caci prostia si lipsa delogica, la romani e boala grea...) e cea mai mare timpe-nie].

Încerc să pun în balanţă argumente pro şi contra.Ştiu că, date fiind condiţiile de apariţie şi de distribuţie,fiecare periodic îşi are publicul său – inevitabil restrâns,dar mai ştiu că orice revistă ce se respectă are bine pusla punct şi un site ce poate fi accesat de foarte mulţi ci-titori. În acelaşi timp, mă gândesc că toate revisteleajung totuşi pe câteva „mese” unde sunt „judecate”, fie-care cu identitatea sa! Pe de altă parte, e bine ştiut cămajoritatea publicaţiilor nu-şi plătesc colaboratorii, înaceste condiţii a cere exclusivitate poate părea de-adreptul absurd. Totuşi…

Îmi fac oarece curaj în a vă propune această discuţieşi fiindcă am găsit într-un număr din 2018 al „Bucovineiliterare” un articol la finele căruia figura o precizare:Apud „Pro Saeculum”, revistă de cultură, anul XVI, nr. 7-8

(123-124), 15 sept.-1 dec. 2017, Focșani, p. 65-67. Per-sonal, acest „amănunt” mă lămureşte pe deplin asuprapoziţiei pe care revista dumneavoastră o are în aceastăchestiune. V-aş ruga totuşi să dezvoltaţi subiectul peprincipiul à bon entendeur, salut!. Ce-i de făcut, nu doarcu lupii tineri ce-şi arată agresiv (şi agramat, uneori!)caninii, ci chiar şi cu profesioniştii scrisului ce par a uitanişte principii elementare ale publicisticii?

– Este cât se poate de limpede: nu este onest să pu-blici același articol în mai multe publicații. Dacă vrei ne-apărat să publici același text și în altă revistă, precizezică „materialul” respectiv a mai apărut într-un anumit loc.Se poate întâmpla, spre exemplu, ca un autor să vreasă publice un text, apărut în prealabil într-o revistă, înalt periodic. Motivația fiind că nu toate revistele se adre-sează aceluiași public. O poți face, însă să precizeziacest aspect. Așa văd eu lucrurile. Din păcate și nouă,la „Bucovina literară”, ni s-a întâmplat ca un text pe carel-am publicat să mai apară și în alte reviste înainte.

– Mă opresc aici, amintindu-mi câteva versuri ce văaparţin: „dar dacă ar fi să vorbim/ despre toate/ lucrurileutile despre golul deplin care/ ne închide într-un cercdespre ploaia/ măruntă/ a unor vorbe dinadins// cândoscilaţia pendulului îţi adânceşte privirea/ într-o rutină/pur şi simplu// de la halucinantul dans al focului şi pânăla/ apele alunecoase ale sângelui// iată cum trec ano-timpurile/ propoziţiile dense şi inegale”.

info cultural


Într-un decembrie s-a jucat într-o seară, la sala Stu-dio a Teatrului Naţional Cluj piesa lui Eric EmmanuelSchmitt – Variations énigmatiques, în regia lui CristianIoan. Doi actori (Ion Riţiu şi Aurel Ştefănescu), tensiune,suspans – totul în limba franceză. Nu ştiu de ce m-aizbit curgerea timpului. Poate pentru că l-am „cunoscut”pe Riţiu în Ciuleandra (tânăr, frumos), iar aici avea pefaţă brazda vremii, însă emana o frumuseţe interioarăde invidiat. În Ciuleandra mi s-a părut fals, chinuit, însăîn piesa de la Târgu-Mureş hrănea inflexiuni actoriceştirafinate. Puiu Faranga cultiva o relaţie specială cu doc-torul în Ciuleandra. În piesa lui Schmitt scriitorul și vizi-tatorul cad în capcana aceleiaşi interdependenţeumane.

O, tempora! Am urcat în tramvai şi mi-am regăsittonusul dinaintea sărbătorilor.

O ţigancă „elevată” mi s-a adresat subit cu„penetrează-mi şi mie biletul” – da, am înţeles, veaculînaintează... Ne plictisim, punem camerele web, neuităm în prostie unul la altul. Ce zicea Schmitt, cădragostea e o perversiune a sexualității. Mă rog! Peunde eşti tu, Liviu Rebreanu? Nu trebuie să te superică Sergiu Nicolaescu nu ţi-a ecranizat Ciuleandra cugeniul lui Ciulei din Pădurea spânzuraţilor. Îmi amintescşi acum că eram copil în Dârja natală, iar Ciulei filmaPădurea... la 20 de kilometri, în castelul de la Bonțida.Fratele meu a fost acolo figurant. Îi duceau la Bonțidacu camionul pe cei doritori. Tata nu m-a lăsat, cică eramprea mic. Mă rugam în prostie: „Lasă-mă, tată, să filmezla Bonțida!”.

Asta e, nu mai scap de asociaţii! La frizerie mă gân-desc la Visconti şi la Moarte la Veneţia. De Crăciun,retrăiesc camerele din Fanny şi Alexander (Bergman),iar când văd fiare ruginite în râu zbor cu gândul laCălăuza lui Tarkovski. Ia să vedem ce surprize o să-miofere revederea filmului Ciuleandra! Sergiu Nicolaescu(Dacii, Cu mâinile curate, Mihai Viteazul, Atunci i-amcondamnat pe toţi la moarte, Nemuritorii, Osânda etc.)l-a realizat în 1984, mizând pe jocul unor actori caŞtefan Iordache, Gheorghe Cozorici, Anca Nicolae,Gilda Marinescu, dar şi pe muzica semnată de AdrianEnescu. Precum Marguerite Duras, regizorul nu s-a

putut desprinde de literatură, în ciuda unor obsesiiimagistice de efect mediu. Un discurs filmic contrafăcut,deranjant, fals, sprijinit adesea pe vocea din off. În afarăde Iordache, toţi actorii sunt molipsiţi de accenteteatrale (mai ales Cozorici). Mi se părea un teatru TVde un pitoresc facil, cu costume scrobite, folclorice. Şi,deodată, în mijlocul acţiunii, se precipită vocea din offca să ne anunţe: „După o lună ea era de nerecunoscut”,sau: „şi aşa căsătoria s-a putut oficia”. M-am tot între-bat: de ce rezistă în timp filmele Pădurea spânzuraţilorşi Moara cu noroc? Deodată m-a copleşit o demarcaţieconvulsivă şi m-a fulgerat revelaţia kitsch-ului în filmulCiuleandra. Culori alandala, obsesii dezorganizate, cos-tume ostentative, fără unitate stilistică! Când teplictisești de dialogurile teatrale, vine vocea anostă dinoff și te alungă în imagini reiterate, ce se vor obsesiveși perene (focul, trăsura, noroiul, plutonul de execuție).În roman, jargonul nu deranjează, însă în filmfranţuzismele cad ca nişte obuze scheletice. La un mo-ment dat drama se... diluează. Flash-back-urile lungiuită să se mai conjuge cu acele imagini repetate, carese cred absolut geniale.

Rebreanu începe în forţă cartea, când Puiu oprăvăleşte pe Mădălina pe sofa şi îi zdrobeşte sânii cugenunchiul drept: „Degetele şi le înfipse în gâtul ei plinşi alb, parc-ar fi vrut să înăbuşe un răspuns de care setemea”. Ce se întâmplă în film cu această scenă? Osimplă căzătură nesemnificativă pe sofa... şi măcutremură fraza lui Rebreanu: „îşi auzi propria-i voce,aspră, strâmbă, gâfâită, răbufnind ca dintr-o adâncimede pivniţă”. Finalul filmului denotă o simplitate vidată deorice fior artistic, în timp ce „se auzeau paşii lui Puiu,neosteniţi, într-un ritm săltăreţ, stimulaţi de o melodiegâfâită, ca respiraţia unui bolnav de moarte” (ultimafrază a cărții). În acest caz, tată, lasă-mă să filmez laBonțida cu Liviu Ciulei! Îți cumpăr un pachet de țigăridin banii câștigați, crede-mă!

Să nu uit: la București a avut loc premiera Pădureaspânzuraților în regia lui Radu Afrim. Musai să fug laBucurești, așa se cade. E mai departe de Bonțida, daracum vremurile permit călătorii rapide, inimaginabile.

Alexandru Jurcan

CU REBREANU LA BONŢIDA ŞI BUCUREŞTI

info cultural


Zile însorite în minunatul oraş de pe Arno. Sumede-nie de obiective turistice, care te îmbie să le vizitezi. Nuam însă toată luna mai la dispoziţie, ci doar câteva zile.Să pornim!

Evident, titlul de faţă reprezintă o parafrază la cele-brul festival muzical care se desfăşoară în fiecare pri-măvară, în luna de arminden, în oraşul de pe Arno,„Maggio musicale fiorentino”, manifestare de înalt pres-tigiu cuprinzând o stagiune simfonică, lirică şi de balet,la care-şi dau concursul unele dintre cele mai avizatenume ale momentului, vârfuri ale lumii muzicale.

În stagiunea lirică şi de balet sunt programate pescena Teatrului Goldoni şi pe aceea a Teatrului de Mag-gio producţiile cu „Favorita” lui Donizzetti, „Alcesta” deGluck, „Carmen” de Bizet. Oare cum ar putea lipsi „Băr-bierul din Sevilla”, opera florentinului Giachino Rossini?

Ca de obicei, cercetez distribuţiile. Sunt surprins. Nuîntâlnesc niciun interpret român.

În partea simfonică a manifestării muzicale fiorentinefigurează însă numele celebrului nostru pianist RaduLupu. Magicianul baghetei Zubin Mehta va avea prilejulsă încânte publicul sosit de pe toate meridianele cucinci concerte în care va cânta Stravinski şi Ceaikovski.

Nu pot să nu mă gândesc cu mândrie la Festivalul„George Enescu”, devenit astăzi, după şase decenii,una dintre marile manifestări mondiale ale lumii muzi-cale.

Viaţa muzicală fiorentină este susţinută atât la Operadin Florenţa, cât şi prin concerte de cea mai bună fac-tură, Festivalul reprezentând doar o acutizare a uneipermanente preocupări în domeniu.

Bătrâna urbe Firenze, în toată existenţa ei bimile-nară, s-a aflat într-o permanentă efervescenţă politico-diplomatico-militară, într-o corelaţie care a permis întoate perioadele o înflorire a idelor şi a vieţii artistice,dezvoltarea producându-se la modul cel mai înalt şi maidivers.

Preluând anumite elemente din cultura etruscilorcare populau până în anul 79 înainte de Hristos regiu-nea, romanii au hotărât să ridice o urbe ce va înflori,

dând la iveală nesecate filoane de cultură. Nu degeabaau numit-o Florenţia. Un peisaj care uimea privirea, cuun pământ roditor nu numai pentru de-ale gurii, dar, înegală măsură, şi pentru de-ale sufletului.

Procesul de înmugurire a limbii italiene se află în plinavânt când spre 1179 apare „Cantilena unui jongler tos-can”, considerată prima poezie în limba italiană. De laaceastă primă încercare din zona mănăstirii fiorentineSan Lorenzo, până la saltul făcut de magistrul limbii ita-liene, Dante Alighieri, care, adolescentin fiind, scrie ver-surile şi capitolele în proză ale primului romanautobiografic al literaturii universale, respectând aceadoctrină a „dulcelui stil nou”, ilustrată prin „Vita Nouva”,cântându-şi dragostea pentru Beatrice, temă perenă înopera sa.

Prin „Divina Comedie”, va ridica Dante cortina aceleitumultuoase „Rinascimento” care va binecuvânta ţinutultoscan şi în special Florenţa.

Secolele, începând din trecento, vor aduce spor debogăţii culturale urbei, deloc ferită de episoade beli-coase şi convulsiuni politice. Un prim exemplu fiind acelepisod de la 1289 de la Campaldino, în care guelfii (oa-menii papei) aliaţi în jurul florentinilor i-au învins pe ghi-belini, adepţii împăraţilor germani, aliaţi în jurul oraşuluiArezzo, luptă la care însuşi Dante ia parte, fiind înregi-mentat în rândul guelfilor negri, jocul politic atrăgându-i mari necazuri: amenzi, o condamnare la moarte, exilulpână la sfârşitul vieţii.

Desigur, un fapt surprinzător să vezi în casa unuipersonaj de acum opt secole, care a cântat iubirea, unpumnal ruginit, ustensila înscriindu-se în inventarul gar-derobei citadine din acele timpuri.

Poetul a fost un luceafăr ivit pe cerul florentin. Fami-lia Medicis va constitui însă o bază materială şi spiri-tuală care va garanta strălucirea cetăţii, preluândputerea prin Cosma cel Bătrân în prima jumătate a se-colului al XV-lea. El a instituit, de altfel, în 1459, Conci-liul care a adus laolaltă biserica din Orient cu cea dinOccident, admirabilă ocazie de a reuni culturi diferite şide a redescoperi patrimoniul civilizaţiei clasice, ceea ce

Florin Colonaş

MAGGIO MUSEALE FIORENTINO

info cultural


a condus la un nou impuls de prosperitate pe toate pla-nurile dat Florenţei.

Operele marilor artişti de la Masaccio la Donatello,de la Fra Angelico la Filippo Lippi, iar apoi la curtea luiLorenzo Magnificul, filozofi ca Agnolo Poliziano şi Piccodella Mirandola, maeştrii Botticelli şi Michelangelo Buo-narroti, urmaşii aceleiaşi familii, Leon al X-lea, dar şiClement al VII-lea, duc la creşterea zonei de influenţăşi crearea Marelui Ducat al Toscanei la 1569, condu-când la un nou val de prosperitate pentru citadela carecucerise Sienna. Oraşul se va îmbogăţi cu Fortul Bel-vedere, Uffizi şi apoi cu Pitti. Se pune, aşadar, în con-diţiile acumulării accelerate de valori artistice, problemaconsolidării păstrării lor şi plasarea lor în galerii gene-roase ca spţiu, precum cele de la Uffizi şi Pitti.

La 1345 se construieşte Ponte Vecchio, prima puntede legătură între cele două maluri ale râului Arno, edifi-cat la locul cel mai îngust al apei. Va fi singurul pod ne-minat de nazişti în august 1944. Pe el se vor instalabijutierii. Când familia Medicis locuieşte în Palatul Pittiîi vor încredinţa lui Giorgio Vasari, celebrul arhitect şiautor al cărţii „Vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilorîn Renaştere”, realizarea unui coridor acoperit care săunească, pe deasupra prăvăliilor meşteşugarilor aurarişi argintari de pe vechiul pod, palatul Pitti de PalazzoVecchio şi, desigur, de Uffizi, palat construit tot de Va-sari, care găzduia oficiile (birourile administraţiei).

Şi ieri şi astăzi conducătorii doreau cale liberă. As-tăzi cu coloana cu girofaruri, atunci în caleşti, înconjuraţide condotieri înarmaţi până în dinţi. Nu-i mai puţin ade-vărat că toată lumea călărea şi purta sabie. Asta făceaparte din viaţa cetăţeanului, fie de rând, fie de rang înalt.

Apropo de conducători. Cu câteva zile înainte de vi-zita în Florentia, cea clădită de împăratul roman CesarAugustus în al 59-lea an înainte de era noastră, am răs-foit câteva numere ale revistei „Signal”, care apărea înmai multe limbi, inclusiv în română, în timpul celei de-adoua conflagraţii mondiale.

Pe coperta numărului din 28 octombie 1940, în bal-conul Vechiului Palat – doi tirani, Benito Mussolini şiAdolf Hitler vorbind mulţimii în oraşul lui Machiavelli,Galileo Galilei, Michelangelo. Cei doi vor vizita GaleriaUffizi, enorma bogăţie de pictură şi sculptură începândcu Fra Angelico, Botticelli, Rafael, Leonardo, LorenzoMonaco, Donatello, Verucchio şi câţi alţii nenumăraţimari maeştri ai penelului şi ai dălţii, după care, întocmaica mari dregători ai urbei, s-au deplasat la Palatul Pitti,trecând peste vechiul pod încărcat de glorie şi de în-tâmplări, la reşedinţa Medicisilor luând parte la un con-cert de gală în care remarcabili artişti au interpretatMozart, Cherubini, Cimarosa…

Muzeul Uffizi, prin forma lui dreptunghiulară cugeamlâc şi curte interioară îngustă, îmi aduce amintede Hanul cu Tei, cel restaurat la începutul anilor ’70 dearhitectul Constantin Joja pe malul Dâmboviţei. Instituţiaeste depozitara unui tezaur uriaş pentru arta omenirii.Nu este prea simplu să accezi în interior. Nu numai pen-tru preţul biletului de 24 de euro, dar şi pentru timpul ză-bovit la coadă pentru a-l procura şi pentru a intra,nepunând la socoteală orele bune de vizitare şi distanţa

enormă de parcurs prin galerii.Trecând pe Ponte Vecchio prin faţa bustului lui Ben-

venuto Cellini, pe al cărui soclu stă scris „Maestro delgrafi di Firenze”, ajungi în piaţa Palatului Pitti, undeeste, de asemenea, mare aglomeraţie de vizitatori. Aici,preţul este mai mic. Timpul de aşteptare mai mic, darcel de vizitare este cam de şase ore, fiind vorba despreşase muzee, ample ca spaţiu şi ca obiecte de primămână aflate pe simeze sau în vitrine.

O anecdotă spune că Luca Pitti, bancher florentin şirival al lui Cosma cel Bătrân, l-a chemat pe Brunel-leschi, cel care a realizat cupola catedralei celei maridin Florenţa, numită Santa Maria del Fiore, dar şi a ca-tedralei San Pietro de la Roma, cerându-i să-i ridice unpalat cu ferestre la fel de mari ca portalurile concuren-tului său, iar curtea palatului să aibă o arie mult maimare decât suprafaţa întreagă a Palatului Medicis. Bru-nelleschi întocmeşte planurile, dar moare. Pitti se rui-nează. Aşa că după 1458, când se încep lucrările, totulstagnează. După un secol, Elisabeta de Toledo în-cearcă să-l termine. Apoi, în următoarele secole se vamări treptat. Oricum, prin lungimea de 205 metri, estecel mai mare din oraş. După proclamarea Regatului Ita-liei şi mutarea capitalei la Florenţa, va fi locuit de familiade Savoia până la sfârşitul domniei lui Victor Emmanuelal II-lea (1871). Astăzi este proprietatea statului italian,găzduind Galeria Palatino, Muzeul de Artă Modenă,Muzeul Costumelor, Muzeul Argintului, Muzeul Porţela-nului şi unul de Ştiinţe Naturale. Un adevărat complexmuzeal.

Vechile apartamente ale familiilor Medicis şi ale Lor-renilor, ca şi cele regale ale lui Vittorio Emmanuele IIfascinează. Publicul le gustă poate mai mult decât ve-ritabila artă din Galeria Palatină, care, spre deosebirede Uffizi, nu urmăreşte aşezarea cronologică a operelor.Cosma al doilea este cel ce începe colecţionarea.Găsim câteva opere create de Rafael în perioada flo-rentină, alături de capodopere de Tizian sau lucrări deMurillo, Lippi, Ruysch, existând o diversitate de artişti,din dferite zone geografice.

Grădina Boboli este o atracţie verde. Alcătuită în sti-lul marilor grădini europene, include pe un promontoriuo clădire care găzduieşte colecţiile porţelanului. Aici seprezintă manufacturile din Meissen, ce au luat naşteregraţie descoperirilor tehnologice ale lui Böttinger şi co-laborării artistice a pictorului Kandler, porţelanuri dinNymphenburg sau manufacturile din Frankenthal, toateaducând germanilor o faimă de mari producători în do-meniu. În vitrine sunt expuse şi numeroase piese pro-duse de manufacturile austro-ungare şi franceze.

Surpriza însă a constituit-o pentru mine peisajul dindreapta clădirii. Pe o culme colinară, cam la un kilome-tru, în zbor de pasăre, cu o privelişte mirifică, se profi-lează silueta vilei în care a locuit Regina Mamă Elenadupă despărţirea de regele Carol al II-lea.

Nu sunt numai palate în Florenţa. Să nu uităm deStrozzi şi Baricello, depozitarele unor tezaure de artă.Există şi construcţii ecleziastice de primă mărime, înfrunte cu Santa Maria del Fiore, la care poţi sta timp bunla coadă pentru a o vizita, dar numai în schimbul unui

info cultural


bilet de intrare. Cam 8 până la 10 euro costă şi la SantaMaria Novella sau la Santa Croce dreptul de a vizita in-cinta. Pentru celelalte obiective ale edificiilor (sacristie,clopotniţă) sunt percepute alte taxe.

Santa Croce este un adevărat Pantheon al Florenţei,aici existând monumentele sepulcrale ale lui Michelan-gelo, Machiavelli, Dante şi ale multor oameni de marecultură, într-un climat artistic la care au contribuit Giotto,Donatello, Vasari…

Tot aici, într-o capelă, se află Crucifixul, operă din1270 a lui Cimabue, restaurat astăzi după grava dete-riorare din timpul inundaţiilor din 4 noiembrie 1966.

Florenţa nu este doar un oraş al vechilor opere deartă. Există aici un muzeu purtând numele lui GalileoGalilei, el însuşi cetăţean al urbei, unde apar multe din-tre marile figuri ale ştiinţei şi tehnicii de pe urma căroraomenirea a beneficiat din plin, cum ar fi Gulielmo Mar-coni, inventatorul radioului.

Jocul dintre vechi şi nou este prezent în oraşul depe Arno întemeiat înainte de era noastră. Există nunumai galeria de artă modernă de la Pitti, dar există şiun muzeu deschis nu de prea mult timp, numit „Nove-cento”, plasat înt-un edificiu vechi, extrem de elegant,conceput de arhitecţi care au avut grijă să proiecteze oambianţă cât mai favorabilă fiecăreia dintre lucrările deartă modernă. Ca şi în omonima instituţie milenară, ma-rile nume ale artelor plastice din Italia secolului trecutsunt reprezentate prin Carrà, Boccion, Manzù, Guttuso,Prampolini, Chirico, Soffici şi mulţi alţii. Cu mare plăceremă întâlnesc cu două lucrări semnate de MassimoCampigli panotate în preajma lui Ardengo Soffici. Cam-pigli, constat cu bucurie şi aici, figurează între stelelepicturii moderne italiene. De semnalat un panou cu pu-blicaţii avangardiste, în frunte cu „Lacerba”.

Oraş al frumosului şi al artelor, Firenze are în centrulvechi, în Piazza San Firenze, „Centrul Internaţional deArte ale Spectacolului”, creat graţie marelui regizorFranco Zeffirelli, care a pus la dispoziţia pasionaţilor bo-gatul său patrimoniu artistic, adunat de-a lungul a pesteşase decenii de carieră internaţională. Sunt expusepeste 300 de obiecte. Amenajată cronologic, expune-rea, plecând de la Teatru în proză, la Operă şi Cinema,prezintă puneri în scenă în cele trei domenii ale regizo-rului.

Paralel, se organizează expoziţii temporare dedicatemarilor personalităţi din domeniul în care a activat Zef-firelli.

Bogăţia de machete, fotografii, afişe, studii de pros-pectare a spectacolelor, transpoziţii cinematografice,documente, fundamentează traseul expoziţional pus înscenă cu mare abilitate artistică.

Un formidabil punct de atracţie îl reprezintă Acade-mia, fondată în 1784. În 1873, arhitectul Emilio de Fa-bris a construit tribuna specială pentru David, statuiarealizată de Michelangelo Buonarroti, dar şi pentru altestatui ale maestrului, Cei patru prizonieri, Sfântul Mateişi Pietà de Palestrina plasată numai în 1940.

În 1501, când artistul avea 26 de ani, primeşte co-manda statuii lui David din partea Republicii Florentine.Gândul unei frumuseţi „superioare” l-a urmărit tot timpul

pe artist, călăuzit fiind de ideile neoplatoniciene de lacurtea Medicis. Va diseca şi va înfrânge legea dată con-tra disecţiei, convenind cu mai marii epocii realizareastatuii care, în 1504, este gata, fiind plasată, iniţial, înfaţa Palazzo Vecchio din Piaţa Signoriei, unde va sem-nifica libertatea cucerită de oraş şi voinţa fermă a locui-torilor săi.

Subiectul „David” a fost abordat şi de Donatello, îndouă rânduri, Verrocchio, aceşti „David” fiind la MuzeulNaţional Barrgelo. Dar şi Bernini şi modernul Manzùs-au preocupat de subiect, fiecare căutând să obţinăacea armonie a trupului printr-o interpretare artistică,politică şi umană a tânărului David, suveran al RegatuluiIsrael.

Dacă tot vorbim despre Michelangelo, nu putemocoli casa sa. Spre deosebire de casa Dante, nelocuităde familie de pe la 1330, aici familia a locuit… pânăcătre 1870, deci s-au păstrat elemente originale şi multeobiecte, mai ales că nepotul, Michelangelo cel tânăr,era un pasionat şi un mare sculptor la rându-i. O atmos-feră caldă, cu încăperi cu plafoane casetate şi pictate,cu fresce având pe pereţi scene cu poeţi, filosofi, me-dici, artişti florentini, mari oameni din diferite veacuri.

Bineînţeles, epuizarea enumerării locurilor de mareatracţie artistică şi culturală este greu de realizat înacest loc binecuvântat al frumosului.

Aş cita o expoziţie intitulată „Naşterea unei naţiuni.De la Guttuso la Fontana şi Schifano”, în care îi mai în-tâlnim pe Piero Manzoni, Michelangelo Pistoletto şimulţi alţii, într-o diversitate de curente: Informal Art, PopArt, Arte Povera, Conceptual Art, Monochromatic pain-ting.

În Palazzo Bartolini Salimbeni se află colecţia Ro-berto Casamonti, plină de capodopere de Viani, Carrà,Morandi, Severini, Mata, Chagall, Kandinski, Picasso,Klee, Léger.

Dar Biblioteca Naţională Centrală din Florenţa, cucomori inegalabile, unele dintre ele distruse de cataclis-mul acvatic din 1966, multe alte nestemate fiind recu-perate după ani de muncă, luându-se în lucru, la rând,filă cu filă.

Un muzeu pe care nu l-am găsit pe hărţile turisticeeste cel de antropologie-etnografie al Universităţii flo-rentine. M-a impresionat prin enormele colecţii de artăasiatică şi din regiunea Pacificului de Sud. Comori decultură şi de spiritualitate ale unor vechi civilizaţii, preapuţin cunoscute prin părţile noastre.

Muzeul Marino Marini se află într-o veche biserică,San Pancrazio. Inaugurat în 1988, într-un sugestiv dia-log, structură veche – materiale moderne, conservă183 de sculpturi, picturi şi desene ale artistului. În 2013,s-a redeschis şi Capela Rucellai care cuprinde o capo-doperă a lui Leon Battista Alberto reprezentând „Tem-plul Mormântului Sfânt”.

Dacă mai adăugăm că la câţiva paşi de Cupola Do-mului şi de David se află Muzeul Leonardo care prezintăgenialele maşinării şi preocupările anatomice ale Gi-gantului, într-o perspectivă muzeală perceptivă, senzo-rială şi interactivă, ne dăm seama că patrimoniulmuzeal florentin este infinit.

info cultural


Liviu Nedelcu

10+1, LEPŞA 2018

Ca în fiecare an, în ajunul Zilei Unirii de la 24 Ianua-rie, cei zece artiști invitați de Centrul Cultural Vranceași subsemnatul, organizatorul rezidenței de la Lepșa,ne-am întâlnit pentru a actualiza proiectul 10+1, ajunsla a VIII-a ediție. Simpozioanele de la Lepșa nu au unconcept, motivația proiectului de prezentare a arteiromânești contemporane, dezvoltat din anii ’90 la Ga-leriile de Artă din Focşani, dă coerență grupului deartiști.

Rezidența artistică de la Lepșa este parte a ampluluiproiect derulat, la Focșani, de mai bine de două decenii,ce cuprinde expoziții gândite, împreună cu criticii de artăAlexandra Titu și Constantin Prut, pe baza unui conceptcuratorial orientat spre căutările artiștilor invitați. Opţiu-nea noastră pentru grupul de participanți estecondiționată de programele lor stilistice și conceptuale.

Proiectul realizat la Focșani evidențiază marea va-rietatea a direcțiilor acoperite de arta românească aacestei perioade.

Expoziția 10+1 prezintă două mari tendințe prezenteîn arta românească actuală, cea informal-abstractă șicea figurativă, liantul dintre cele două direcţiile consti-tuindu-l lucrările artiștilor Ameliei Gherasim și Sorin Ni-codim. Căutările figurative acoperă o diversitate deapartenenţe stilistice şi semantice, descifrabile în pictu-rile expuse de Vioara Bara, Atena Simionescu, LauraGhinea sau Marius Barb.

Direcția abstractă este susținută de picturile gestualeale lui Valeriu Herța sau ale lui Liviu Nedelcu, ori de lu-crările pictorilor Gheorghe Dican, Tudor Ioan, Igor Sver-nei ce amintesc căutările lor timpurii ce se bazau pelectura naturii înconjurătoare, dar acum lipsite de oriceintenție mimetică.

Textul catalogului expoziției, semnat de criticul de

artă Constantin Prut, comentează propunerile artiștilorexpozanți:

Momentul în care s-a desfășurat această ediție asimpozionului de la Lepșa îi surprinde pe artiști într-ofoarte interesantă stare de comunicare cu lumea vizi-bilă. Gheorghe Dican reține din ceea ce îi oferăobservația o serie de impulsuri cromatice care încep săse organizeze după o disciplină interioară. Felul în caremasele de culoare sunt distribuite pe pânză nu mai ur-mează ordinea spectacolului natural, ci este modelat deurgențe ale expresiei, de priorități ale realității lăuntrice.Păstrând de regulă conformația de ansamblu a peisa-jului, Igor Svernei lasă ca lucrurile de care se apropiesă treacă printr-un filtru cromatic pe care îl dictează nurealitatea concretă, ci lumea sa proprie, conectată laprocese lăuntrice profunde. În aceste condiții, nu e demirare că în tablou tinde să se afirme o energie mono-cromă. Nevoia de libertate îl face pe Liviu Nedelcu săapeleze la tehnica gestualului, dar el știe să evite insta-larea hazardului, cum se întâmplă, de pildă, în automa-tismul lui Paul-Émile Borduas sau în drippingul luiJackson Pollock. O suverană voință formativă contro-lează traseele și punctele de culoare, care, uneori, seîndreaptă spre nuclee compoziționale și care pot co-

CARNET PLASTIC

info cultural


exista cu cifre și discursuri literale ce sporesc forța deimpact a imaginii.

Unii artiști își întemeiază construcțiile picturale por-nind de la un reper ce rescrie întreaga compoziție. SorinNicodim plasează în centrul tabloului o coloană, în jurulcăreia funcționează întregul material al construcției pic-turale. Sugestii ale ambianței cromatice, desfășurăriabstracte ale semnelor desprinse din peisaj alcătuiesco masă de elemente ce capătă viață datorită sensuluiascensional anunțat de coloană. În concepția lui MariusBarb, umbrele unei reprezentări mitologice se conto-pesc cu formele peisajului, ridicându-i acestuiasemnificațiile. Culorile sunt aprinse, așternute în straturidense, vorbind despre o vie combustie internă. Prezen-tând o anume fluiditate, culorile lui Tudor Ioan autendința să se împrăștie, să curgă și, în aceste condiții,artistul apelează la câteva identități geometrice (arcuride cerc, o linie dreaptă) care opresc fluxul culorilor, pro-punând formule stabile acolo unde se insinuau elanuri

gestuale. Exprimarea deplinei libertăți și concomitentainvocare a principiilor geometrice asigură originalitateunor forme ale abstracției lirice în partea răsăriteană aartei europene.

În simpozionul de la Lepșa, vin și artiști care au dejaconturată viziunea, nu se mai află în căutarea unui ori-zont tematic și a unei stilistici proprii. Ei înțeleg să tră-iască experiența simpozionului, să părăsească pentruo vreme căutările rutiniere ale atelierului și să urmezesfatul lui Cézanne, să reia ritualul apropierii de natură.Ei consideră necesară frecventarea simpozionului pecare îl socotesc o confruntare cu sine însuși, o actuali-zare a inserției în ordinea naturală a lucrurilor. VioaraBara dezvoltă, în lucrările sale, un spațiu imaginar, hră-nit de resorturi intime. Fragmentar, dispus pe o diago-nală suitoare, personajul deschide procese imaginativemereu alimentate de concrețiunile figurative. În linișteaținuturilor împădurite de la Lepșa, foamea de concretresimțită de Laura Ghinea se afirmă fără opreliști. For-mat de-a lungul ultimilor ani, prestigiul florilor în plinăexpansiune este atât de intens, încât și după sosireaaici, în ambianța montană, el domină mecanismele denaștere a imaginii, lăsându-se influențat doar în ceeace privește coloritul tabloului. Atena Simionescumenține austeritatea regimului cromatic în care îi suntsuficiente nuanțele albului și ale negrului, punând încirculație un bogat material figurativ. În sistemul săuconstructiv, importante sunt efectele contrapuncticecare îi permit să mânuiască zonele de lumină și de în-tuneric, ca și centrele narative, cărora le acordă o de-osebită atenție.

La toate aceste eforturi, se adaugă lucrări care pri-vesc încă într-o mare măsură fenomenul de continui-tate. Amelia Gherasim își pune probleme deconstrucție. Tabloul se constituie din planuri ample, ri-guros trasate, reprezentând, fiecare dintre ele, o tentăuniformă. Problema care se pune este armonizareaacestor suprafețe de culoare, în așa fel încât, în oriceîmprejurare, să se stabilizeze elanul constructiv. Urmă-rind desfășurarea intempestivă a curentelor artei mo-derne, Valeriu Herţa se oprește asupra lui KazimirMalevici, promotor al suprematismului, despre carespunea: „înțeleg supremația sensibilității pure în artelefigurative”. Artistul reface o operă a lui Malevici, sublini-ind actualitatea uneia dintre cele mai faimoase direcțiiale artei abstracte.

Elena Stoiciu

SACRUL îN ARTĂ

Expoziţia Sacrul în artă, dedicată Zilei Naţionale aRomâniei, a fost organizată de Consiliul Judeţean şiCentrul Cultural Vrancea, în perioada 27 noiembrie-10decembrie 2018, la Galeriile de Artă din Focşani,avându-l curator pe Liviu Nedelcu. Prezentarea expo-

info cultural


ziţiei a fost deschisă de Liviu Nedelcu, managerul Cen-trului Cultural, care a ţinut să sublinieze că actuala ma-nifestare este la a zecea ediţie, prima desfăşurându-seîn 2008 tot în acest spaţiu ospitalier. Subliniind nivelulfoarte ridicat al expoziţiilor de la Focşani, vorbitorul aapreciat faptul că în jurul unui nucleu de artişti consa-craţi aici se adună şi artişti tineri, semn al unei continui-tăţi certe. Apoi, i-a prezentat publicului pe doi dintreplasticienii prezenţi cu lucrări – pictorul Mihai Chiuaruşi sculptorul Gheorghe Zărnescu, precum şi pe criticulde artă Constantin Prut, pe care l-a invitat să ia cuvân-tul. Spicuim în cele ce urmează câteva observaţii perti-nente ale criticului:

„Deschisă în preajma Anului Nou, a înnoirii vremii,expoziţia de la Galeria de Artă din Focşani ne pune încontact cu o zonă foarte sensibilă a laboratorului crea-torilor de artă contemporană.” În actuala expoziţie, „me-ditaţiile despre sacru cuprind o varietate de soluţiiplastice. Unii artişti s-au îndreptat spre expresia con-densată a crucii. Gheorghe Zărnescu transformă undeşeu, un trunchi de arbore într-o piesă expresivă. Elintervine în masa amorfă a lemnului, descoperind liniişi volume raţionale, cărora le dă coerenţa unui altarstrăjuit de un gol ce desemnează o cruce.” „Crucile senasc din fiinţa unor piese de lemn pe care le prezintăDelia Corban. Atentă la orice detaliu, artista îşi asociazăde obicei discursuri literale” sau „discursul în trei dimen-siuni sau gravat, supus aceleiaşi ordine cruciforme.”Ana Maria Cuteanu „înţelege să sublinieze cu ajutorulunor cruci natura sacră a personajelor pe care le repre-zintă, deşi lucrul acesta îl anunţă halourile indicând fărăechivoc deschiderea spre divinitate. Din complexul răs-tignirii, unii artişti reţin figura Mântuitorului, pentru legă-tura pe care o face cu planul uman. În tabloul său,Marcel Muntean ne prezintă clipa supremului sacrificiu,ca garanţie a învierii, a triumfului idealurilor celor maide preţ”. Liviu Nedelcu „renunţă la cunoscutele sale fon-duri albe” optând „pentru tonuri întunecate ce accen-tuează izvorul de lumină aflat în fiinţa celui aşezat pecruce.” Marian Petre „se concentrează asupra mâiniicelui răstignit”, Ştefan Pelmuş „se referă la sângele văr-sat prin evocarea Graalului”, iar Suzana Fântânaru„consideră de extremă actualitate plângerea, paşiieterni spre cele sfinte, lacrima omului ce poate aduceizbăvirea”. Pânzele lui Ilie Boca „ne fac să depistăm ful-gurante umbre ale mitologiei populare, printre îngerii şiheruvimii ce ne însoţesc în trecerea noastră prin lume”,„o trecere pe care încearcă s-o înregistreze şi cronicileimaginate de Onisim Colta, în depuneri succesive, dic-tate de experienţa veacurilor, la fel cum se adună, ur-mând aceeaşi cale a fluxurilor temporale, paginilecărţilor lui Liviu Mocan”. „În jurul şi în profunzimea unuiarbore, Mariana Cîmpeanu vede afirmându-se o supra-realitate care se ordonează după principiile sacrului.”Dipticul lui Mihai Chiuaru funcţionează „prin exerciţiulsimbolic, care acordă identităţilor vizibile alte valori, alteconotaţii care ţin de înţelegerea încărcăturii sacre”. IurieCojocaru „acordă culorilor misiunea de a rezolva dialo-

gul esenţial al tabloului, în vreme ce Dana Constantincrede în forţa fondatoare a unei culori unice.” Aurel Vlad„rescrie istoria reprezentării plastice, plasându-şi cău-tările la originea fiinţelor umane”, în timp ce, „desprinsde haosul iniţial, omul lui Ion Iancuţ urmează, pe trepteraţionale, o veritabilă cale a înălţării.”

Manifestarea s-a încheiat cu urările de An Nou adre-sate de gazda evenimentului atât artiştilor plastici, câtşi numerosului public prezent la vernisaj.

ANUALA FILIALEI VRANCEA A UNIUNII ARTIŞTILORPLASTICI DIN ROMÂNIA

Deschiderea Anualei UAP Vrancea a avut loc în ziuade 11 decembrie 2018 la Galeriile de Artă din Focşani,în organizarea Consiliului Judeţean şi a Centrului Cul-tural Vrancea, avându-l curator pe Liviu Nedelcu. Ultimaexpoziţie din 2018 a plasticienilor vrânceni s-a bucuratde prezenţa unui numeros public, în rândul căruia amremarcat mulţi elevi de liceu.

Manifestarea a fost deschisă de Liviu Nedelcu, pre-şedintele Filialei Vrancea, care a precizat că Anuala re-prezintă un prilej de bilanţ pentru cei 14 expozanţi,prezenţi pe simeze cu lucrări noi, realizate în anul cetocmai se încheie. Vorbitorul a evidenţiat faptul că ex-poziţia este unitară, deşi expozanţii fac parte din gene-raţii diferite şi cu viziuni şi tehnici diferite. De asemenea,a ţinut să sublinieze că mulţi critici de artă recunoscuţiapreciază faptul că într-un oraş de provincie actul artis-tic şi-a reintrat pe deplin în drepturi. Apoi au fost pre-zentaţi cei 14 artişti vizuali: Gabriela Arghirescu Popa,Mihai Chiuaru, Laura Elena Dumitru, Ştefan Dumitru,Rodica Gherghinoiu, Gheorghiţă Galan, Viorica OanaKalany, Liviu Nedelcu, Laurenţiu Nistor, Laurenţiu Păun,Nicolae Rădvan, Elena Stoiciu, Monica Turcu, MonicaVoicu, iar elevii au fost invitaţi să stea de vorbă cu artiştiiprezenţi.

Expoziţia a fost deschisă până în data de 25 decem-brie 2018.

info cultural


Născut la 3 aprilie 1953, în comuna Cașin,•județul Bacău.

Studii: 1968-1972 Liceul de Artă „Octav Băncilă”,•Iași 1972-1976 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigo-

rescu”, București, clasa de sculptură a profesoareiGe orgeta Caragiu

1984-1985 Hochschule für Angewandte Kunst,Viena

Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Premii: 2003 Marele Premiu „Victor Brauner” –•bienala de arte plastice „Lascar Vorel”, PiatraNeamț 2002 Premiul UAP, Filiala Bacău 2001 Premiul pentru ambient acordat de UAP

participanților la simpozionul de sculptură „Artuborg”București

2001 Premiul pentru sculptură „Petrocart” acordat la

bienala de arte plastice „Lascăr Vorel” Piatra-Neamț 1999 Marele Premiu „Mihail Grecu” – Saloanele Mol-

dovei-Chișinau 1999 Premiul Prefecturii Județului Vaslui la expoziția

concurs „Nicolae Tonitza”, Bârlad 1999 Premiul pentru ambient-instalații conferit de

UAP din România primei ediții a Taberei de Sculpturăîn Metal „Ion Vlad”, Călărași

1997 Premiul pentru Sculptură al UAP din România1993 Premiul publicațiilor pentru străinătate acordat

la expoziția concurs „Saloanele Moldovei” – Bacău șiChișinău

1991 Premiul „George Apostu” acordat de CentrulInternațional de Cultură și Arte „George Apostu”

1984 Bursa Herder acordată de Universitatea dinViena la propunerea sculptorului Constantin Lucaci

1981 Premiul A35 pentru sculptură 1976 Premiul colectiv al revistei „Amfiteatru” pentru

lucrarea de diplomă1975 Premiul UAP din România la Festivalul Artei

Studențești, Sibiu

Începând din anul 1983 până în prezent participă•la toate expozițiile importante organizate de FilialaBacău a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

A participat la simpozioanele de sculptură orga-•nizate în perioada 1976-2010 la Măgura – Buzău,Drăgășani – Vâlcea, Bistrița-Năsăud, Costinești,București, Baia-Mare, Bacău, Râmnicu-Vâlcea șiSăliște – Sibiu. Din 1981 până în prezent și-a valorificatcreația în expoziții personale deschise în galeriile deartă din toată țara.

Este prezent cu lucrări de artă ambientală în•orașele Bacău, Călărași, Reșița, Râmnicu- Vâlcea, Slo-bozia, București, Costinești, Bistrița, Timişoara, Târgu-Jiu, Bursa.

Aprecieri critice•Imediat după 1989 Gheorghe Zărnescu s-a reorien-

tat şi a trecut la un alt tip de cercetare a plasticităţii înconsonanţă cu ce se întâmpla în jurul lui. El s-a apropiat

GHEORGHE ZĂRNESCU SAU DEMATERIALIZAREA

SCULPTURII

info cultural


de zona reală şi şi-a asumat prelucrarea într-un sensestetic a materialelor umile, a obiectelor găsite: bici-clete, semne de circulaţie, a modurilor de tehnologie detoate felurile, în structuri compoziţionale ciudate, provo-catoare. Felul în care foloseşte lemnul rugos, obiecteletehnice recuperate şi culoarea adăugată sculpturii, mădetermină să-l plasez într-o familie artistică din care facparte nume precum Teodor Graur, Darie Dup, RomeoPervolovici sau Titi Ceara.

Magda Cârneci

Sculptor. Lansat în deceniul nouă, al secolului alXX-lea, care a asistat la cele mai radicale şi rapideschimbări în domeniul artei, depinde la revendicareaindependenţei totale faţă de orice determinism ex-traestetic a actului artistic la aderenţele declarate peprogramele şi chiar metodologiile cercetării ştiinţifice,politice, sociale, ceea ce produce o proliferare de stilurice pendulează între reprezentare şi nonreprezentare,abstracţie, figurativism mimetic, suprarealism, formulediferite de expresionism şi conceptualism care sedebarasează chiar de aportul imaginii. Pe acest fond dedezbatere şi complexitate a fondării teoretice care seprecizează în anii ’80 ca tensiune între minimalismulrămas ca reprezentant al spiritului abstract şi neoexpre-sionismul amprentat conceptualist, ca şi de obiectua-lismul generat de estetica ready made-ului şi popart-ului, Gheorghe Zărnescu dezvoltă o mare disponi-bilitate pentru opţiuni tematologice şi direcţii stilistice ex-plorate şi exploatate fie ca trasee active a cărorautoritate domină câmpul problematic al artei contem-porane, fie ca patrimoniu de referinţă. Primele salecreaţii stau sub semnul unui minimalism rafinat şi calofil,materialele sunt puse în valoare de tratarea suprafeţelorşi de regimul formal. Această etapă a jocului pur dintreforme/volume privilegiind materia şi care se circumscriecondiţiei sculpturale lasă loc unor mai recente hibridăricu universul obiectului dar, spre deosebire de procedeulavangardist al ready-made-urilor preluate în câmpulartei, sculptorul le recreează după un funcţionalism de-turnat, dictat de conţinuturi noi excentrice cotidianului.

Alexandra Titu

Care ar fi secretele unui asemenea succes, ţi-nându-se cont şi de faptul că sculptorii lucrează şiexpun mult mai puţin decât pictorii, o explicaţie fiindchiar materialul care se lasă tot mai greu învins, proce-sele, costisitoare şi adesea greoaie prin care trece o lu-crare pentru a deveni operă?

O primă explicaţie ar fi seriozitatea cu care Gheor-ghe Zărnescu îşi priveşte arta, meseria, obiectul de stu-diu.

Nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Nicio concesieîn ceea ce priveşte Măria Sa Publicul. Nicio abatere dela un program estetic autoimpus.

O altă (posibilă) explicaţie este viziunea sa tragic-comică asupra lumii.

O viziune ce nu exclude epicul. Zărnescu are întot-deauna ceva de povestit, crede că ceea ce a văzut,simţit şi şi-a imaginat e unic, important şi trebuie neapă-

rat narat; nu exclude nici liricul, printr-un imaginar binetemperat, rămas totuşi liber, astfel încât expresia să nusufere cumva, iar impresia finală să fie una mereuproaspătă.

Dar ceea ce îl individualizează cu adevărat este iro-nia. Întors spre obiecte, spre esenţe, spre obiecte-idei,Gheorghe Zărnescu e mereu interogativ şi conclusiv înacelaşi timp, sculptura sa neliniştind şi liniştind, aseme-nea unui flux-reflux, agresând conştiinţele noastre nuîntotdeauna treze.

Un volan poate conduce la o viziune mecanicistăsau chiar sarcastică, privitorul punându-şi un lanţ de în-trebări: Cine conduce? Ce conduce? Spre ce conduce?Cine ne conduce?

Un triunghi are nevoie de un şurub şi o piuliţă pentruca el, triunghiul, figură stabilă, să devină şi mai stabilă.

Un om-arbore are nevoie de un topor – labrys pentrua se intra în mit, în cel mai cuprinzător mit uman: celal labirintului.

Prin Gheorghe Zărnescu sculptura se demateriali-zează pentru a (re)deveni cuvânt.

Lucian Strochi

info cultural


CARTEA, UN ALTFEL DE jOC

În condiţiile în care, în zilele noastre, adulţii citesctot mai puţin sau chiar deloc, devine tot mai dificilă şimisiunea scriitorului care creează literatură pentru copiiiacestora. Pentru a-i convinge pe cei mici să doreascăsă citească sau să asculte o poezie ori o poveste, celce se ia la trântă cu vremurile neprietenoase, scriitorul,trebuie să aibă în vedere, în crearea operei sale, în pri-mul rând emoţiile receptorului. Dacă primul contact alcopilului mic cu poezia/povestea/povestirea are un im-pact pozitiv, nu vom mai vorbi de reticenţă la următoa-rele lecturi şi preşcolarul/şcolarul de vârstă mică vaaştepta cu nerăbdare să afle tainele unei noi cărţi. Deaceea, responsabilitatea celui care scrie pentru cei micieste foarte mare, de el depinzând, până la urmă, iniţie-rea în literatură a celor care într-o zi vor dispune de va-lorile spirituale ale acestei ţări şi vor ghida itinerarulcultural-educativ al poporului român.

Elena Bolânu este o astfel de temerară. Poeziile şipovestirile sale nu sunt doar atractive şi nu au doar rolulde a forma şi de a dezvolta gustul copilului pentru lec-tură, aşa cum îşi propune un creator de literatură pentrucei mici. Cea care se află de mai bine de patruzeci deani în slujba prichindeilor, graţie profesiei sale de edu-cator şi pedagog, şi-a mai luat o responsabilitate, aceeade a completa educaţia copiilor printr-un altfel de joc:cartea. Titlul lucrării la care vom face referire este edifi-cator: Povestiri didactice (Editura Cartea Româ-nească, Bucureşti, 2018). Cele şaptesprezece povestirivorbesc copiilor despre prietenie, despre toleranţă, res-pect reciproc, bunele maniere, înţelegerea nevoilor ce-luilalt, cunoaşterea limitelor umane a căror ignorarepoate însemna un pericol foarte mare, despre dragos-tea pentru familie, pentru natură şi pentru ţară. Perso-najele nu sunt întotdeauna oameni, ci şi animăluţe,păpuşi ori legume, personificarea fiind una dintre figurilede stil preferate ale autoarei. Fiecare întâmplare are şio morală, o învăţătură, pe care şi-o însuşesc persona-

jele participante şi care îndeamnă, indirect, să fie însu-şită şi de către micii ascultători/cititori. În prima poves-tire, de exemplu, legumele „nervoase şi deosebit deegoiste”, care doreau, una mai mult decât alta, să fiecumpărate de gospodina venită în piaţă, rămân „înmăr-murite” auzind-o pe vânzătoare că pentru o supă gus-toasă recomandă ca ceapa, ardeiul gras, ţelina şimorcovul, adică certăreţele de până atunci, să fie fiertenumai împreună. Cumpărate, ele înţeleg că una fărăalta nu prea pot să facă mare lucru, aşa că îşi dau mânaîn coşul gospodinei pentru a dansa şi cânta împreună(Gâlceava legumelor). Orgolios nevoie mare, Victorvrea să-şi impresioneze cu orice preţ partenerii dejoacă, aşa că se aventurează tot mai sus pe crengileunui brad, fără să se gândească la posibilele pericole;căderea neluată în calcul dinainte e dureroasă, iar el,cu piciorul în ghips şi sprijinindu-se în cârje, „dădea sfa-turi prietenilor de joacă, potrivite învăţămintelor des-prinse din trista sa experienţă” (Păţania lui Victor). Obufniţă îngheţată ajunge pe mâinile unui băieţel care oîngrijeşte până la înzdrăvenirea totală, salvându-i astfelviaţa (Bunica Olga). Mihăiţă, un băieţel răsfăţat care „se

Diana Dobriţa Bîlea

BREVIAR EDITORIAL

info cultural


juca cu sentimentele celorlalţi până la şantaj”, învaţădintr-o întâmplare extrem de nefericită că puişorii degăină se îneacă dacă sunt puşi pe apă să înoate ca bo-bocii de raţă sau de gâscă (Povestea lui Mihăiţă-Biz-găiţă). De asemenea, copiii mai învaţă cum să seferească de mamiferele-mame cu pui mici, de ce nu ebine să spună minciuni, învaţă că a asculta sfaturile pă-rinţilor este important pentru binele lor, că florile sunt totun fel de fiinţe care simt bucurie şi tristeţe, că nu trebuiesă-i judece pe oameni, ci să-i ajute oricât pot ei etc.

Având în vedere că Elena Bolânu se adresează(numai) celor mici, este evident că prichindeii care vorbeneficia de scrierile sale vor căpăta un plus major îneducaţia şi în formarea personalităţii lor. Povestiri di-dactice este, aşa cum remarca editorul Călin Vlasie întextul de pe coperta a IV-a, o „carte extrem de utilă edu-catoarelor şi învăţătoarelor de azi, dar şi părinţilor”.

CU SINCERITATE NEDISIMULATĂ

Profesor de limba română timp de câteva decenii,autoarea mai multor cărţi de lirică niponă („Memoria cli-pei” – 1999, „Memoria clipei” – ediţie îmbogăţită, 2013,„Poeme târzii” – 2014, „Anotimpuri” – 2015, conţinândhaiku, tanka, renku, haibun, rengay), omul-cheie al So-cietăţii de haiku din Constanţa şi al editării revistei Al-batros, Laura Văceanu se hotărăşte după mulţi ani să-şiadune textele în proză scrise în anii ’90 şi 2000 şi să le„ofere” cititorilor grupate în cartea Fărâme de viaţă (Ed.Vif, Constanţa, 2015 şi reeditată la Editura Ex Ponto în2017, ediţie îmbogăţită cu texte haibun).

Volumul este structurat pe două paliere: proză(schiţe, povestiri), partea consistentă a cărţii de altfel,şi haibun. În Cuvânt înainte, Laura Văceanu îşi susţineastfel această întreprindere literară: „Întâmplările poves-tite sunt legate de ceea ce am trăit în copilărie, în tine-reţe şi până în anii din urmă. Intenţia a fost să evocchipuri care fie nu mai sunt, dar care mi-au marcat şimi-au îmbogăţit viaţa, fie au fost adevărate repere deconduită pentru mine, jucând în viaţa mea un rol impor-tant. Ele sunt amintiri...” (p. 6)

Modul de transpunere pe hârtie a acestor amintiriare la bază o sinceritate nedisimulată, care trădeazăafecţiune, duioşie, nostalgie şi uneori puseuri mici derevoltă, încheiate invariabil cu resemnare, împotrivabolii, a morţii, a vulnerabilităţilor majore ale condiţieiumane în general. Stilul confesiv, asigurat de relatareala persoana I, înlesneşte drumul către cititor, sensibilizatdintru început de onestitatea spunerii. Fărâme[le] deviaţă alcătuiesc un remember ce nu poate fi suspectatde exagerări, speculări ori distorsiuni. Aducerile amintenu au doar componente personale, căci autoarea evocăinclusiv întâmplări din viaţa celor dragi şi povestite prinviu grai, ei, de către aceştia. Mama, în ultimii ani deviaţă, simte nevoia să reînnoade cu fiica ei un fir afectivderivat din cel natural, biologic, probabil şi în virtuteaprefigurării sfârşitului său. La fel şi unchiul „drag” care,ca la o spovedanie, răspunde la întrebările nepoatei sauscoate la lumină, din necesităţi interioare, fapte şi în-

tâmplări declanşatoare de schimbări de direcţie prinviaţă. Autoarea explorează, cu acest prilej, lumi trecutesau prezente, interioare de conştiinţă şi de suflet saupropriul eu aflat în relaţie cu sine însuşi şi cu ceilalţi îndiferitele etape ale vieţii.

Expunând faptele aşa cum au fost, vocea auctorialăadaugă la final reflecţii, însoţite de lamentaţii moderate,asupra vicisitudinilor şi degradării fizice a oamenilordragi, acceptându-le ca fiind normale, inerente. Boalaşi apoi moartea prietenei din copilărie, Victoria, repre-zintă un exemplu concludent în acest sens.

Laura Văceanu se apropie de fapte şi de lucruri înmod frust, respirându-le veridicitatea, neîncercând săcosmetizeze sau să denatureze în vreun fel realitatea,de orice natură ar fi aceasta. Metafora suferinţei (pentrudurerile celor din jur) nu cunoaşte metafizica şi singurulparadox, dacă am putea să vorbim într-adevăr de unparadox în proza autoarei, este drumul, ascensiuneaînsăşi prin viaţă, văzută ca o Golgotă la capătul căreiaaşteaptă izbăvirea. Izbăvirea de ce anume?, am puteasă ne întrebăm. De viaţa aceasta, poate. O frază dinpovestirea Apostolat pare să contrazică această supo-ziţie: „Nu mă tem nici de ploaie, nici de câini, mai de-grabă de oameni sau de fulgerele ploii, dar nici ele nuse arată”. Este vorba de însingurare – pe de o parte dincauza pierderii continue şi inevitabile a oamenilor dragi,ceea ce o face să se simtă tot mai străină (a se citi „sin-gură”) printre semeni şi din cauza absenţei lui Dumne-zeu (simbolizat aici de fulgere). Izbăvirea de singurătateeste şi rostul acestei scrieri, memoriei afective reve-nindu-i obligaţia de a menţine la cote înalte calitateatrăirilor de odinioară.

Textele haibun evidenţiază fără doar şi poate harulautoarei. Întâlnirea cu natura, cu anotimpurile şi cuschimbările determinate de succesiunea lor o ajută îndrumul descoperirii profunzimilor neexplorate ale sine-lui. Tablourile poartă marca sensibilităţii autoarei, careoscilează între reverie, meditaţie şi trăire a imaginilorextrase din realitatea imediată. „Nu mă tem de nimic,

info cultural


iar singurătatea îmi face bine (Planul înclinat), declarăea, simţindu-se în siguranţă în sânul naturii. Tabloul înproză este susţinut de haiku pentru a sublima realitateaşi pentru a asigura o mai înaltă respiraţie lirică. Autoarease transpune în personaj, unul cât se poate de integrabiltablourilor oferite de împrejurimile generoase, un per-sonaj care vibrează şi empatizează. Luna, lacul, salcâ-mii, barca, orăcăitul broaştelor, vocile lipovencelor,florile (dar mai ales buchetele oferite de buna sa prie-tenă Victoria), icoana vie (mama îngrijindu-şi copilaşii),bătrâna care îşi trăieşte toamna vieţii doar pentru a maimerge duminica la biserică etc. constituie tot atâtea mo-tive literare apte să ţeasă imagini artistice cu o puternicăforţă expresivă. Haikuurile esenţializează frumuseţea şimisterul realităţilor înconjurătoare: „casă părăsită – /nalba violetă/ e pentru mine”; „la umbra trandafirului/vrabia face parte/ din decor”, „perle gălbui – / în umbrarară a/ frunzelor întoarse’; „stâncă de granit – / chiar pi-curând o fărâmă/ din apa vieţii”. Aceste bijuterii lirice,dar şi textele în proză, ne îndreptăţesc să aşteptăm cuinteres viitoarele cărţi ale acestei autoare tomitane.

CARTE DE îNVĂŢĂTURĂ

Ni hao, China! (Bună ziua, China, în limba chi-neză) cu subtitlul De la proverbe şi cugetări, la... faptede viaţă (Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna”, Con-stanţa, 2018) este cea de-a 11-a carte a fostului redac-tor-şef al cotidianului dobrogean Cuget liber, lector univ.dr. Traian Brătianu, care este şi coautor pentru nu maipuţin de 40 de cărţi importante.

Cunoscut în media tomitană drept un redutabil jur-nalist, Traian Brătianu se întoarce ori de câte ori are

ocazia la o dragoste mai veche, cartea de călătorii. Deaceastă dată, n-a făcut-o în mod obişnuit, pentru că „Nihao, China!” nu este doar o carte de călătorie, ci şi oadevărată şi preţioasă culegere de aforisme şi proverbechinezeşti. Ineditul originalei scrieri constă în faptul căfiecare dintre aceste cugetări populare sau culte estedemonstrat ca fiind absolut viabil în urma relatării unui„fapt de viaţă”, a unor întâmplări trăite de către autor înpartea aceasta a Asiei.

Subiectul cărţii este călătoria în China a autorului îm-preună cu rectorul Universităţii Andrei Şaguna, dr. AurelPapari, cu ocazia „înfrăţirii” ziarului constănţean Cugetliber cu ziarul Luoyang Daily şi la invitaţia consulului ge-neral al Chinei, Xu Zhongkai.

Cartea este nu doar o carte de călătorie, ci şi un me-lanj de cultură, în care se intersectează în mod fericit fi-lozofia, geografia, istoria, literatura, arhitectura, religia,politicul, economicul, socialul ş.a.

Ca structură, expunerea se constituie într-o suită dereportaje, fiecare purtând, în loc de titlu, o cugetare cedă tonul relatării. Alte proverbe şi vorbe de duh suntpresărate în întâmplările relatate, ca şi când autorulşi-ar fi propus să releve într-o singură carte profunzimeagândirii umane.

Registrul stilistic specific reportajului se intersec-tează cu altele, autorul menţinând conştient sau nu de-prinderea consacrată a jurnalistului de vocaţie: să oferecât mai multe, mai bune şi mai utile informaţii cititorului.Astfel, un amplu articol ştiinţific privind beneficiile me-dicale ale ceaiului chinezesc, istoria lui de milenii pe pă-mântul Chinei, istoria răspândirii acestuia în lume, artaservirii ceaiului etc. este urmat de o povestire cu carac-ter moralizator, învăţătura fiindu-ne transmisă pentru ane determina să apreciem mai mult ceea ce avem şi săfim mai fericiţi, de ce nu?, fără a ne mai plânge dinorice. Relatarea respectivă este precedată de un pro-verb edificator: Mă înfuriam că nu aveam ce încălţa, daram întâlnit un om care nu avea picioare.

Chinezii, cu un caracter şi cu o mentalitate diferitede cele europene, sunt continuu în vizorul autorului, cu-rios să le descopere comportamentul de fiecare zi şireacţia la diferitele probleme ivite. Aflăm că suntcumpătaţi, pragmatici, oameni care pun mare preţ pemoralitate, ospitalieri, punctuali etc. Hărnicia şi determi-narea chinezilor este evidenţiată în cadrul mai multorrelatări, cel mai elocvent exemplu fiind acela încare aflăm că, în doar douăzeci de ani, un târg de nici30.000 de oameni, Shenzhen, ajunge o metropolă cupeste patru milioane de locuitori, cu o mulţime de zgâ-rie-nori, cu două universităţi de stat, muzee, parcuri dedistracţie cu lacuri, cascade, devenind totodată şi celde-al patrulea port important din China.

Dragostea chinezilor este statornică, semn că inimalor se aseamănă caracterului, exemplificarea conţinutăreferindu-se la fidelitatea ridicată la grad de metaforă acuplului de îndrăgostiţi octogenari: Trăiesc împreună depeste 50 de ani şi sunt la fel de îndrăgostiţi ca la înce-put. Se ţin de mână, se privesc în ochi şi schimbă cu-vinte calde, înduioşătoare. [...] dau impresia că sunt deajuns unul pentru celălalt.

info cultural


Relatările sunt făcute, pe alocuri, şi cu umor, căci Ni-ciodată n-a fost pedepsit cineva că a făcut pe altul sămoară de râs.

Confucius este citat de mai multe ori în cuprinsulcărţii. O maximă a celebrului gânditor chinez, Judecaţipe alţii ca pe voi înşivă şi purtaţi-vă cu ei precum vreţisă se poarte ei cu voi, stă în fruntea reportajului despreun incident rutier. Cei doi şoferi au coborât, au constatatstarea autovehiculelor, au purtat în termeni civilizaţi odiscuţie, au schimbat câte o carte de vizită şi au plecatla treburile lor. Dacă era la noi, am fi asistat la un ade-vărat circ, cu ţipete, înjurături, îmbrânceli, remarcă to-varăşul de drum al autorului.

Scriitorul nu trece indiferent pe lângă preparatele cu-linare specifice bucătăriei chineze. Aflăm că bucatelesunt bine gătite, gustoase, vorba ceea, te lingi pe de-gete. Dintre bunătăţile savurate, n-au lipsit şarpele lacuptor, capul de leu rasol, gogoşile de viermi de mătaseprăjite, supa de broască ţestoasă şi alte asemenea pre-parate stranii pentru gustul unor români.

De asemenea, cărturarul Traian Brătianu, un diplo-mat care s-a înţeles bine şi cu bunul şi cu răul, şi cu pro-stul şi cu deşteptul, şi cu onestul şi cu ipocritul (facaceste remarci pentru că îl cunosc de câţiva ani buni),mai vorbeşte în carte despre valori umane apreciate depoporul chinez, precum: prietenia, curajul, omenia,perseverenţa, respectul, bunătatea sau onestitatea. Leexemplifică pe toate prin întâmplările trăite în China şigăseşte, pentru toate, cel puţin o cugetare care să aibădarul de a învăţa, mobiliza, determina, schimba în bine,după caz, pe cititori. Una dintre maxime i se potriveştemănuşă chiar autorului în relaţia sa cu ceilalţi: Drumulcel mai scurt dintre doi oameni este zâmbetul. Ori decâte ori îl întâlnesc, profesorul, jurnalistul şi cărturarulTraian Brătianu are un surâs pe buze. Relatareaîntâmplării din Hong Kong – în care o tânără îlabordează pe el din tot grupul pentru o discuţie amicalăamintind şi despre România – confirmă acest mod alsău de a relaţiona cu semenii. Iar demersul scriitoricesceste justificat tot printr-o cugetare: Memoria cea maiputernică este mai slabă decât cerneala cea mai palidă!Căci acestea două – puterea zâmbetului şi puterea cu-vântului scris – fac parte dintre secretele succesului in-contestabil al lui Traian Brătianu.

O TRILOGIE-OMAGIU

Harnicul, solidarul şi nu mai puţin talentatul EmanuelD. Florescu a împlinit, cu volumul Destin insolit de ar-tist genial (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2017),trilogia anunţată cu ceva vreme în urmă, trilogie din caremai fac parte volumele „Destin tragic de artist genial”(2015) şi „Destin suicidar de artist genial” (2016). Con-form unei mărturisiri a autorului, fiecare eseu din cuprin-sul trilogiei reprezintă „o meditație literară asupradestinului uman în general, asupra sensului vieții, mis-terului morții, dar și asupra actului artistic și cultural”.Dacă primul volum este dedicat pictorului impresionistBazille și scriitorilor Lermontov, Shelley și Novalis, im-

portante figuri ale culturii mondiale care au avut încomun apartenenţa la romantism şi moartea grăbită cele-a suprimat mult prea devreme avântul creator, iar celde-al doilea volum este destinat scriitorilor Dimitrie An-ghel, Esenin, Maiakovski, Cesare Pavese şi pictoruluiVincent Van Gogh, care au în comun geniul şi suicidul(deşi asupra unora dintre ei planează incertitudinea ac-tului suicidar, după cum precizează autorul), cel de-altreilea oferă posibilitatea unei „replici artistice post-mor-tem” scriitorilor Eminescu, Molière, Byron, Dostoievskişi pictorului Toulouse-Lautrec, aceştia din urmă fiind, fie-care în felul său, un geniu cu un destin insolit.

Emanuel D. Florescu filtrează biografiile şi operaacestor personalităţi de marcă ale culturii printr-o vi-ziune puternic influenţată de formaţia sa filozofică, faptmult mai pregnant în cel de-al treilea volum al trilogiei,în care caracterul meditativ al pseudo-confesiunii esteaccentuat în defavoarea expunerilor cu caracter biogra-fic. Acest fapt dă un plus cărţii, întrucât cititorului i se in-duce nevoia de explorare în universul lăuntric alfiecăreia dintre personalităţile evocate.

Acest demers literar dovedeşte acribie în cercetareşi o evidentă admiraţie a lui Emanuel D. Florescu între-ţesută permanent cu afecţiune pentru geniul pus în faţasituaţiei de a le vorbi semenilor printr-un „monolog pos-tum”. Pertinentele speculaţii de ordin psihologic şi filo-zofic dovedesc o bună înţelegere a celui în pielea căruiase aşază autorul ca într-o transă. Vine firesc întrebarea:de ce a purces E.D. Florescu la un asemenea demers?Şi de ce şi-a ales personalităţi din lumea literară şi dincea a picturii, din habitatul artei adică, pe câtă vreme arfi putut să recurgă la panoplia de filozofi prestigioşi aiculturii mondiale, deloc puţini? Un răspuns logic arputea fi predilecţia structural-sufletească a autoruluipentru literatură şi pictură, dar n-ar fi suficient de con-vingător. Liantul, dar şi filtrul propriu-zis de lucru suntchiar firele pur filozofice care ţes într-un tot unitar medi-taţiile pe tema condiţiei umane a omului de geniu. Iesla lumină, astfel, profiluri psihologice complexe ce arputea explica meandrele vieţii acestor oameni cu destininsolit, reflecţiile, justificările, explicaţiile cu tentă rechi-

info cultural


zitorială şi autorechizitorială din fiecare monolog oferindcititorilor o variantă posibilă de adevăr.

Reflecţii deosebit de interesante face autorul aflat înpostura geniului nostru naţional, Mihai Eminescu. Citi-torul, transpus la rându-i într-unul dintre cei ce alcătu-iesc auditoriul hic et nunc al Luceafărului şi aflat cumvaîn aceeaşi stare de transă, are prilejul sui-generis de adescifra anumite taine din gândirea care a fascinat şicontinuă să fascineze poporul român şi nu numai, de afi mai aproape de fiinţa uriaşă şi perenă a poetului,poate de a-l fixa ca reper valoric între nişte coordonatemai aproape de adevăr. Iată câteva dintre foarte multelespeculaţii ce fac deliciul şi susţin rentabilitatea monolo-gului: „Atunci am înţeles că un om poate avea totul ne-având nimic şi nimic având totul”; „cu cât e mai cultomul, cu atâta-i mai nenorocit”; „cel sărac e totdeaunasclav, de vreme ce omul are atâta libertate şi egalitatepe câtă avere are”; „poate că într-adevăr mi-a fost datsă iubesc mai mult metafizic idealul de femeie decâtfizic femeia ideală”.

Lui Molière, pe numele său real Jean-Baptiste Po-quelin, un dramaturg de geniu căruia moartea i-a dat lo-vitura de graţie pe scenă chiar în timp ce trebuia să-şisimuleze săvârşirea din această viaţă, un pasionat detragedii care însă a ajuns să scrie comedii din nevoiade a blama tarele societăţii sale, i se acordă, de ase-menea, şansa unei replici postume. Îşi explică în acestmod nevoia de a scrie teatru nu atât dintr-o pasiune im-posibil de înfrânt, ci mai curând dintr-o atitudine civicăşi din perspectiva unui om care înţelege greşelile şi vi-ciile, inerente firii umane până la urmă, dar nu şi faptulde a stărui în a le face cu bună ştiinţă: „Pe mine m-adezgustat însă perseverenţa într-o greşeală evidentă,mascarea unui viciu comun şi mai ales pretenţia uneivieţi imaculate, care nu putea fi în niciun caz dovedită”.Meditaţia sa este de natură morală şi se opreşte asupraunor aspecte etice precum naturaleţea în manifestare,lăcomia, păcatul, preţiozitatea şi emfaza, invidia, ipocri-zia, mizantropia, prietenia ş.a.

George Gordon Byron, „un poet printre lorzi şi unLord printre poeţi”, un romantic atipic, rebel, extravagantşi incomod ce a avut şi faima de bărbat imoral, dar cusiguranţă un geniu al liricii universale, reflectează prinvocea autorului la cercul vicios pe care l-a creat şi l-aimpus omul: „Bizară situaţie la care s-a ajuns în civili-zaţia umană: oamenii au făcut bunele purtări şi acumbunele purtări îi fac pe oameni. Oamenii liberi au inven-tat regulile de etică, dar le-au atribuit apoi unei Divinităţisupreme, devenind astfel prizonierii lor nefericiţi”. De-clarând că şi-a iubit ţara, dar mai puţin pe compatrioţiisăi care îi stabiliseră deja o reputaţie proastă din vinavieţii boeme, a scandalurilor referitoare la acuzaţiile deincest şi sodomie, la copiii nelegitimi, la datoriile finan-ciare etc., Byron meditează îndeosebi pe tema iubirii şia prieteniei. Grecii, iubitori de frumos, de artă şi de în-ţelepciune, îl adoptă cu afecţiune şi îl fac să se simtăunul de-al lor, dându-i astfel posibilitatea să compare şisă înţeleagă mai bine fiinţa umană. Concluzia nu admitedrept de apel: „Ura este nebunia inimii şi întunecareaminţii. [...] ura este, mai presus de toate, cea mai înde-

lungată plăcere; oamenii iubesc în pripă, dar urăsc li-niştit, până la moarte”.

Pictorul Toulouse-Lautrec, „un pitic printre conţi, unuriaş printre artişti”, geniul constrâns de diformitatea luifizică să-şi ducă viaţa mai mult printre prostituate şi întovărăşia alcoolului, dar care a reuşit să-şi impună artaîncă de pe timpul vieţii, decretează postum ca urmarea unei experienţe întregi de viaţă: „Demnitatea umanănu stă în mărimea trupului, ci în măreţia spiritului”. Sin-teza meditaţiei pe tema vieţii şi operei sale ar putea firezumată la câteva fraze edificatoare: „Am căutat săsurprind astfel nu inumanul şi imoralul ce erau văzutede regulă în aceste femei dispreţuite, ci groaznicul ome-nesc ce se afla în spatele acelei vieţi triste. Drama lorcu nuanţe imorale [...] semăna izbitor cu dramatismuldin destinul meu insolit”.

Pe Dostoievski, „destinul arbitrar l-a condamnat lamoarte, iar geniul propriu la nemurire”. Marcat psihic, încopilărie, de ipostaza sa de martor la un viol pe care unbeţiv l-a comis asupra unei fetiţe de nouă ani, apoi fizicşi psihic de anii petrecuţi într-o teribilă închisoare sibe-riană după ce iniţial fusese condamnat la moarte, ma-rele scriitor rus îşi justifică postum temele preferate alecreaţiilor sale: crima, răutatea, nebunia, boala, credinţaşi implicit divinitatea.

Mizând pe o cercetare atentă şi serioasă, dar şi peintuiţia sa de profesionist format la şcoala filozofiei,Emanuel D. Florescu se transpune eficient şi respon-sabil în mesagerul unor genii care păreau să mai aibăceva de spus de dincolo de moarte, întru clarificare şiîntru aducere aminte. Demersul autorului este mai alesun omagiu adus acestor oameni fără de care prezentulşi viitorul lumii ar fi mult, mult mai sărac.

Rodica Lăzărescu - pro-saeculum.ro · dare, vorba lui neica Zaharia Trahanache! Nici nu ştiţi,...

Documents

Transcript of Rodica Lăzărescu - pro-saeculum.ro · dare, vorba lui neica Zaharia Trahanache! Nici nu ştiţi,...