APITERAPIA. PRELUCRAREA PRODUSELOR APICOLE IN VEDEREA UTILIZARII LOR FARMACEUTICE.

1

CUPRINS1 . INTRODUCERE................................................................................................................................................2 2. ISTORIC..............................................................................................................................................................4 3. GENERALITATI................................................................................................................................................6 4.PROPRIETILE FIZICE I CONDIIONAREA PRDUSELOR APINE.............................................12 4.1. Proprietile fizice......................................................................................................................................12 4.1.1 Proprietatile fizice ale mierii...............................................................................................................12 4.1.2 Proprietatile fizice ale polenului.........................................................................................................15 4.1.3 Proprietatile fizice ale propolisului.....................................................................................................17 4.1.4 Proprietatile fizice ale laptisorului de matca.....................................................................................18 4.1.5 Proprietatile fizice ale cerii pure si ale cerii falsificate.....................................................................18 4.1.6 Proprietatile fizice ale veninului de albine.........................................................................................20 4.2 Conditionarea si conservarea produselor apicole....................................................................................20 4.2.1 Conditionarea si conservarea mierii...................................................................................................20 4.2.2 Conditionarea si conservarea polenului.............................................................................................23 4.2.3 Conditionarea si conservarea propolisului........................................................................................24 4.2.4 Conditionarea si conservarea laptisorului de matca.........................................................................24 4.2.5 Conditionarea si conservarea cerii.....................................................................................................25 4.2.6 Conditionarea si conservarea veninului.............................................................................................26 5. COMPOZIIA I PROPRIETILE CHIMICE........................................................................................27 5.1 Compoziia chimic a mierii.......................................................................................................................27 5.2 Compoziia chimic a polenului.................................................................................................................32 5.3 Compoziia chimic a propolisului............................................................................................................34 5.3.1 Compoziia general a propolisului....................................................................................................34 5.3.2 Compoziia calitativ a propolisului...................................................................................................34 5.4 Compoziia chimic a laptisorului de matca.............................................................................................39 5.5 Compoziia chimic a cerii.........................................................................................................................40 5.6 Compoziia chimic a veninului de albine................................................................................................42 6. PROPRIETILE FARMACOLOGICE.....................................................................................................44 6.1 Aciunile farmacologice ale mierii de albine i consecinele lor fiziologice...........................................44 6.2 Aciunile farmacologice ale polenului i consecinele lui fiziologice......................................................46 6.3 Activitatea biologic a extractelor de propolis i a diferitelor fraciuni ale acestora.........................................................................................................................................48 6.3.1 Aciuni fundamentale ale flavonoizilor i consecinele lor fiziologice.............................................48 6.3.2. Mecanisme de aciune ale flavonoizilor.............................................................................................51 6.3.3. Aciunea esterilor acizilor fenolici.....................................................................................................52 6.3.4 Ali esteri aromatici..............................................................................................................................52 6.4 Aciunile fundamentale ale laptisorului de matca i consecinele lui fiziologice...................................53 6.5 Aciunile fundamentale ale cerii de albine................................................................................................54 6.6 Aciunile fundamentale ale veninului de albine si consecintele sale fiziologice.....................................54 7. FORME FARMACEUTICE............................................................................................................................56 8. OPTIMIZAREA FORMELOR FARMACEUTICE CU PROPOLIS.........................................................58 8.1.Tehnologii de obinere a extractelor standardizate de propolis.............................................................58 8.1.1 Tehnologia prelucrarii propolisului...................................................................................................58 8.1.2 Solventarea principiilor active din propolis.......................................................................................60 9. CONDIII DE CALITATE I CONTROL ALE..........................................................................................63 PRODUSELOR STUPULUI................................................................................................................................63 9.1 Conditii de calitate si control ale mierii de albine....................................................................................63 9.2 Conditii de calitate si control ale polenului...............................................................................................65 9.3 Conditii de calitate si control ale propolisului..........................................................................................66 9.4 Conditii de calitate si control ale veninului de albine..............................................................................67 9.5 Conditii de calitate si control ale laptisorului de matca..........................................................................68 9.6 Conditii de calitate si control ale cerii.......................................................................................................70 Bibliografie.............................................................................................................................................................71

1 . INTRODUCERE

CE ESTE APITERAPIA?Apiterapia reprezint, pe scurt, folosirea produselor albinelor pentru prevenirea,2

vindecarea sau recuperarea fiinelor vii (oameni, animale sau chiar plante) din diferite stri de boal. O alt definiie posibil este: Apiterapia este Arta i tiina tratamentului i vindecrii holistice folosind mierea i derivatele acesteia pentru beneficiul oamenilor i animalelor. Etimologia acestui cuvnt explic ea nsi noiunea:Api provine din denumirea latin a albinei: Apis mellifica i terapie provine din cuvntul francez thrapie care nseamn o metod pentru tratarea fiinelor umane sau animale mpotriva diferitelor boli. A preveni o boal nseamn: capacitatea de a distruge inamicii poteniali nainte chiar ca acetia s ncerce s ptrund n corp; a stimula capacitatea corpului de a distruge el singur aceti inamici odat ce au ptruns nuntru, nainte de apariia oricror semne clinice (febr, inflamaie, durere,etc.) A recupera o persoan dup o stare de boal nseamn a readuce persoana n starea normal de sntate.Altfel spus, nseamn a face corpul, mintea i spiritul s funcioneze cel puin la fel de bine ca nainte de manifestarea bolii.Recuperare este un cuvnt adesea folosit dup intervenii chirurgicale, diferite traume sau boli infecioase, incluznd aici i banala rceal. A vindeca nseamn a elimina complet o boal sau anumite semne/simptome. Deci mot-a-mot, cum spun francezii, apiterapia s-ar traduce prin intenia de a vindeca pe cineva utiliznd albinele i produsele lor.Totui, actualmente noi nelegem apiterapia ntr-un sens mult mai larg... Apiterapia nu este doar o simpl metod terapeutic, ea este deja un alt tip de medicin. Putem s-i spunem chiar APIMEDICIN. De ce? Pentru c: Apiterapia este deja o TIIN; ea are baze tiinifice puternice, chiar dac persist nc multe mistere n ceea ce o privete ... Este o tiin, de asemeni, pentru c trebuie s cunoti cu exactitate ce se ntmpl cnd tratezi un pacient; este nevoie de un diagnostic perfect, trebuie s cunoti exact care sunt cele mai bune metode pentru administrarea medicamentelor i de asemenea trebuie s cunoati foarte bine dozarea acestora. Este o tiin deoarece apiterapia ofer pentru numeroase cazuri rezultate REPRODUCTIBILE; spre exemplu, propolisul ntotdeauna va distruge Helicobacter pylori dac este administrat n cantitatea potrivit, iar veninul de albine va crete secreia de cortizol dup o neptur de albin. Apiterapia este o ART deoarece ea are de-a face cu orice ne ofer Spiritul Mamei Natur: iubire, prietenie, speran, nelegere, dar i disperare, ur, vanitate i altele Este de asemenea o art deoarece pentru a o folosi corect, trebuie s fi un adevrat artist; trebuie s ai ntotdeauna n fiina ta frumuseile Naturii i s mprteti cu semenii ti aceste adevrate comori. Apiterapia este i o medicin holistic. Holistic nseamn folosirea ntregului sau tratarea ntregului.(Termenul holistic provine de la cuvntul englez whole ntreg). Apiterapia este holistic pentru c: Are o puternic legtur ntr-un mod armonios cu foarte multe procese naturale Folosete cunotine ale altor terapii holistice naturale precum fitoterapia (folosirea plantelor), aromaterapia (folosirea uleiurilor eseniale), dietoterapia (folosirea alimentelor), acupunctura, presopunctura, ayurveda Afecteaz (influeneaz) puternic circulaia i sistemul nervos al oamenilor i animalelor, deci numai prin aceste dou sisteme afecteaz (influeneaz) NTREGUL corp Ea afecteaz viaa emoionalAfecteaz viaa spiritual; a vindeca pe cineva, nu numai cu o caraf cu miere, ci i cu iubire pur, prietenie i nelegere este deja ceva spiritual ...

3

2. ISTORIC

Date despre apariia albinelor pe planeta noastr nu exist, dar paleontologii afirm c acestea existau i n era teriar. Legenda nasterii albinelor : Cu 5 secole inainte de Christos, Pindare, iar apoi Virgiliu, Ovidiu, Columella, Pliniu, relateaza legenda nasterii albinelor: "Pe cand Apollon se plimba prin padure, acesta intalneste o nimfa de o frumusete divina, care se numea Cyrene. Imediat dupa aceea se indragosteste de ea si o ia de sotie. Din dragostea lor se va naste fiul lor - Aristie, pe care Cyrene il va invata tainele apiculturii. La randul sau, Aristie ii va invata pe oameni apicultura. In cursul unei calatorii In Tracia, Aristie o intalneste pe Euridice, sotia lui Orfeu, de care se indragosteste". Legenda mai povesteste "ca pe cand el o urmarea pe Euridice, aceasta a incercat sa evadeze, iar in fuga ei, calca pe un sarpe a carui muscatura ii va fi fatala. Atunci Orfeu, pentru a se razbuna pe Aristie, ii distruge stupina. Aristie, plin de durere, se refugiaza la mama sa -Cyrene. Aceasta il sfatuieste sa mearga la ghicitorul Prote, care-i va spune sa sacrifice 4 tauri si 4 junici pentru Euridice, caci din pantecul lor descompus vor iesi noi roiuri de albine"(Virgiliu-Georgice, Cartea IV). Aceasta legenda a nasterii albinelor din corpul unor tauri, subliniaza legaturile simbolice constante dintre cele doua vietati - taurul si albina -, pe care le confirma si astrologia veche unde sunt descrise ca fiind foarte aproape una de cealalta - constelatiile Albina, Taur si Orion. Interesant este faptul ca perioada obisnuita de dezvoltare a coloniei de albine si pregatirea pentru roire coincide cu perioada zodiacala Taur. Albina si simbolurile Simbolul elocintei graiului si al flatarii .Prin etimologie si valori simbolice comune, exista o legatura mitica intre albina si cuvant. Intr-o legenda, albinele lui Hymette sunt reprezentate asezand un fagure cu miere pe gura lui Platon, atunci cand, ca nou nascut, acesta dormea pe lauri. Dulceata mierii este emblema gingasiei, a gandurilor nobile si de asemenea este bucuria graiului. Aceeasi legenda este reluata de Tite-Live, care ne relateaza: "ele (albinele) se asezau pe gura lui Platon inca de cand era copil, prevestind in acest fel ."dulceata" graiului sau". Pentru Virgiliu "albinele poseda inteligenta divina". Diogene denumeste elocinta ca fiind un "snur innobilat cu miere". Simbolul solar Hieroglifa care "descrie" albina cu 6 picioare este asemanatoare cu cea a altor animale si cu a florilor si este o evocare a rotii cu 6 raze . Albina ca simbol regal in Egiptul Antic, se asociaza cu dragostea pentru soare si pentru zeul soarelui - Ra. Simbolul virginitatii si dragostei Este interesant de notat, ca albina a simbolizat puritatea si virginitatea inainte de a simboliza dragostea si fecunditatea. Diana (sau Artemis), fiica Latonei si a lui Apolon, avea un preot care se numea Melissa - regele albinelor. Ea a ales albina ca simbol al virginitatii sale. Templul din Efes, una dintre cele 7 minuni al lumii antice, expune portretul sau in care se remarca sanul sau prevazut cu 20 de mamele. Sanctuarul sau nu era accesibil decat tinerelor fecioare, iar preotii erau eunuci. Albina a fost dintotdeauna un atribut al Dianei, care simbolizeaza pudismul si virginitatea. In Asia Mica, albina nu mai reprezinta castitatea (sterilitatea), ci fecunditatea reginei stupului care este capabila de o ponta prodigioasa: fecunditatea independenta de actul sexual, este calitatea zeitelor.4

Albinele izolate mor, dar impreuna, ele produc mierea; astfel sunt si oamenii, numai cand sunt impreuna pot da masura muncii lor (Cicerone, 106). In India, o albina pe o floare de lotus simbolizeaza zeul Wishuna. Zeul Krishna, cu o albina colorata in albastru pe fruntea sa, reprezinta uniunea. Albinele si religiile Zeii Luminii atunci cand facusera pamantul din puzderia de stele, au decis sa dea lumii doua bogatii: bobul de grau si musca de miere. "Campiile erau pline de fantani de lapte si fluvii de nectar. De pe frunzele de stejar se scurgea o binefacatoare roua de miere" (Ovidiu). Grecii, comparand sufletul cu albina, spuneau: asa cum albinele extrag chintesenta din sucul florilor, la fel sufletul aduna "sucul florilor" din realitate pentru a-l aduce spiritului (Eteiner, Le Mystere chretien). Sfantul Francois de Sales califica sufletul albinelor ca fiind mistic (Tratatul iubirii de Dumnezeu), iar Sf. Paul spune catre corintieni: "cunoasterea adevarului este intotdeauna "colorata" cu amaraciune". El este protejat in Sfanta Scriptura prin ofranda de miere adusa lui Dumnezeu drept sacrificiu. Profetul aminteste de miere in mai multe circumstante, in Scrieri: "Cuvantul Tau ne este mai dulce ca mierea" sau "Judecatile lui Dumnezeu sunt mai dulci ca mierea" caci toata profetia contine miere din doctrina celesta. Atunci cand Dumnezeu spune: "Mananca miere, fiul meu" sau cand prezice: "El va manca miere", toate aceste afirmatii au aceleasi semnificatii. Ei evoca justitia, virtutea, bunatatea. Dumnezeu rasplateste pe cei care-i aduc mierea drept ofranda, dar daca noi ii oferim rautatea, El va simti gustul amar ca de otrava. 0 calugarita benedictina, a Bisericii, in ritualul de Pasti, cere Domnului "ca toti cei ce mananca miere sa obtina mantuirea (salvarea) spiritului si a corpului". La evreii din Polonia exista un obicei, de a pune o prajitura cu miere in leaganul noului nascut. Coranul, trimis cerului de catre Mahomed, prin ingerul Gabriel , vorbeste de albine in urmatorii termeni: "Acestea sunt insecte sacre, binecuvantate de Dumnezeu si se afla deasupra tuturor creaturilor, care nu apartin rasei umane". "Albina produce o substanta parfumata, creata special pentru serviciul divin si care lumineaza templul celor care se roaga din toate religiile". "Condusa de Creator in toate activitatile ei, albina stie ce are de facut, natura o dirijeaza". "Mierea este primul lucru binefacator pe care Dumnezeu l-a daruit Terrei". In traditia hindusa, albina simbolizeaza culoarea neagra care este cea a Aishvaryei -unul din picioarele tronului lui Sadashiva. Dar aceasta este, dupa alte texte din India, imaginea spiritului care este exaltat de "mierea" (placerea) cunoasterii. Albina reprezinta sufletul, atunci cand acesta a parasit trupul, pentru populatiile din Siberia, Asia Centrala si indienii din America de Sud. n antichitate, mierea era cunoscut, recoltat i consumat de ctre oameni. Prima form de exploatare a constituit-o "vntoarea de albine", prin depistarea familiilor slbatice adpostite n scorburile copacilor, instalarea de scorburi, artificiale, iar apoi construirea de stupi primitivi numii "buduroaie", unde, la sfritul sezonului, albinele erau asfixiate, iar mierea recoltat. La egipteni, sumerieni, babilonieni, asirieni i chinezi, creterea albinelor era foarte dezvoltat. Vasele de lut i alte vestigii gsite n urma spturilor arheologice demonstreaz c apicultura era la loc de cinste n epoca faraonic. Aa se explic faptul c pe fruntea boului Apis, cea mai mare divinitate la egipteni, se afla o albin, iar n scrierea hieroglific, albina nsemna abunden. De la Aristote1 ne-au rmas date preioase cu privire la albine, iar Columeila n "De re rustica" i Virgi1iu n "Georgicele" dau sfaturi despre creterea albinelor. n Evul mediu, apicultura nu nregistreaz practic nici un progres. Apicultura modern debuteaz n secolul al XIX-lea. Fa de posibilitile existente, numrul actual al familiilor de albine este relativ mic, dar efectivul i producia acestora pot crete substanial, fr mari investiii, doar cu interes i pricepere din partea celor ce doresc s practice apicultura i cu spijin din partea statului.

5

3. GENERALITATI

Sistematica zoologica a familiei de albine : Regnul: Animalia (vieuitoare monocelulare i pluricelulare cu mod specific predominant de hrnire pe baza regnului vegetal). Subregnul: Nevertebrate (animale fra coloana vertebrala si fra schelet osos intern). Increngtura: Artropode (animale nevertebrate cu picioare articulate). Subncrngtura: Mandibulate (artropode cu mandibul). Clasa: Insecta (artropode cu corpul alctuit din trei segmente distincte: cap, torace, abdomen). Subclasa: Pterigota (insecte care prezint pe segmentele toracice 2 si 3 perechi de aripi). Ordinul: Apocrita (himenoptere la care legatura dintre torace si abdomen se face printr-o poriune ngust numit peiol). . Suprafamilia: Apoidae (insecte care-i hrnesc progenitura cu polen i nectar floral). Familia: Apidae. Subfamilia: Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezinta la a 3-a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen). Tribul: Apini. . . Genul: Apis (albine care triesc in colonii permanente si monogine au o singur femel cu organele reproductoare dezvoltate, capabila sa asigure perpetuarea, corpul acoperit cu peri rari i scuri). Tot din aceast familie mai fac parte bondarii (Bombus), albinele fra ac (Melipona i Trigona), precum i albinele solitare i cele parazitare (care depun oule n cuibul altor apide). Genul Apis cuprinde 4 specii de albine, si anume: albina indiana (Apis cerana F.), albina indiana uriasa (Apis dorsala F.), albina pitica galbena (Apis flora F.) si albina melifera (Apis mellifica ). Dintre aceste specii, cea mai mare raspandire pe glob o reprezinta albina melifera. Albina melifera prezinta trei grupe geografice mari, si anume: albina melifera africana, albina melifera din Orientul Apropiat si albina melifera europeana, care, datorita insusirilor sale superioare, s-a raspandit pe tot globul. Din ultima grupa face parte si albina carpatina romaneasca (Apis mellifica carpatica), care se caracterizeaza prin blandete, slaba predispozitie la roire si la furtisag. Albinele sunt insecte sociale, ele triesc n familie (colonie) compus din 30.000-500.000 indivizi. Familia de albine este format din matc, trntori i albine lucrtoare. Nici unul din indivizii familiei nu poate tri singur, este un fenomen fiziologic. Matca este "mama" ntregii familii. Ea este singura femel adevrat, singura apt de reproducie. Rolul ei este de a depune ou n faguri din care vor rezulta albine lucrtoare, trntori i mtci. Matca depune pn la 3000 ou pe zi. Aceast prolificitate deosebit de mare se datorete hrnirii intense a mtcii de ctre albinele lucrtoare cu o hran foarte bogat n principii nutritivi, elaborat de glandele faringiene i poart denumirea de lptior. Matca este n permanen nconjurat de lucrtoare. Astfel, tinerele lucrtoare n vrst de 10-12 zile o hrnesc cu lptior de matc, altele ceva mai n vrst, 1-36 zile, o mngie i ling de pe abdomenul acesteia aa-numita "substan de matc", un feromon secretat de glandele mandibulare. Acest feromon va fi distribuit tuturor albinelor din stup, prin schimburile de hran, pentru a le face s tie c matca este mereu prezent. Feromonii mtcii cei mai cunoscui sunt doi acizi produi de glandele mandibulare i anume: acidul 9-keto -(E) - 2 decenoic, numit, de asemenea, acidul 9-ortodecenoie i abreviat 9-ODA i acidul 9-hidroxi(E)-2-decenoie, abreviat 9-HDA. Dintre acetia, acidul 9-ODA, numit i "substant de matc", este principalul component al feromonului de sex care atrage trntorii de la distan, acetia receptnd stimulul cu ajutorul receptorilor de pe antene. Feromonul 9-HDA blocheaz dezvoltarea ovarelor la lucrtoare i unete albinele n lupta mpotriva altora.6

Cantitatea de 9-0DA i 9-HDA eliberatade matc depinde de vrsta acesteia, dac este virgin sau nu, de momentul zilei i de sezon. Feromonul 9-HDA este produs de matc in cantitate mult mai mic dect 9-0DA, n jur de 5 micrograme. Cei doi feromoni nu sunt atractivi separat i sunt rspndii pe ntregul corp al mtcii. Ei mai au rol n atragerea lucrtoarelor n roi, la stabilirea ciorchinelui roiului, la stimularea degajrii de feromoni de ctre glanda Nasonov, la inducerea culesului la culegtoare i la recunoaterea mtcii. Trntorii reprezint masculii familiei, care au rolul de a mperechea matca i de a asigura astfel perpetuarea speciei. Prin prezena lor pe faguri contribuie i la realizarea unui regim termic optim necesar creterii puietului. Sunt indivizi temporari ce apar la sfarsitul primaverii si sunt indepartati din stup la sfirsitul verii, fenomen conditionat de incetarea culesului. Albinele lucrtoare sunt femele ca i matca, dar cu organe de reproducere nedezvoltate i efectueaz ntreaga gam de lucrri necesare familie de albine. Longevitatea albinelor lucrtoare este determinat de natura activittilor i de anotimp. n cursul sezonului activ, cnd albinele cresc pui cldesc faguri, culeg nectar i polen, triesc aproximativ 30-40 zile, primvara i toamna, cnd intensitatea acestor activiti este mai redusa triesc 40-60 zile. Albinele care eclozioneaz toamna i care nu partici la creterea puietului, precum i cele din familiile orfane au corpul gri bine dezvoltat i pot atinge vrsta de 9-10 luni Privind stupul din punct de vedere medico-farmaceutic, il putem compara cu o uzina farmaceutica foarte performanta, care produce atat substante farmaceutic active, cat si produse finale. Astfel, pe langa regulile de buna fabricatie aplicate riguros, stupul are un microclimat constant, precum si masuri de igiena puse bine la punct. In plus, activitatea albinelor inregistreaza o productivitate maximala, cu exceptia, destul de rara, a unor situatii de criza. Principalele produse ale stupului, cu proprietati terapeutice, sunt: mierea, polenul, propolisul, laptisorul de matca si ceara. In ultimul timp, putem adauga la acestea si medicamente obtinute din veninul albinelor. Mierea este produsul realizat de albine in exclusivitate din nectarul florilor sau din sucurile dulci de pe alte pri ale planteior verzi, pe care acestea le culeg, le imbogesc cu substane proprii i le prelucreaza intr-un mod specific obinnd in final produsul astfel definit, pe care-l depoziteaz in celulele fagurilor din stup pentru a constitui hrana lor energetic. Orice produs asemntor cu mierea care nu este "fabricat" in exclusivitate de ctre albinbe, nu intr in noiunea de miere. n aceast categorie se incadreaza substituirile de orice fel. De asemenea, orice produs asemntor cu mierea care este , obinut din alte substane edulcorante dect nectarul sau, mana nu intr in noiunea de miere, chiar dac aceste substane sunt culese de catre albine, sunt prelucrate de acestea i sunt depozitate in celulele fagurilor. Este vorba in principal de practica hrnirii intensive a aibinelor cu sirop de zaharuri in scopul obinerii de miere marf. Extracia mierii din faguri pentru trebuinele omului trebuie fcut numai dup ce procesul de prelucrare a materiilor prime de ctre albine a fost incheiat, deci cnd cea mai mare parte din celulele umplute cu miere au fost cpcite. Operaia se va efectua in condiii bune de igien in aa fel inct produsul s nu se impurifice cu substante strine, iar contaminarea microbian s fie ct mai redus posibil. n continuare, prelucrarea tehnologic (filtrare, decantare), ambalarea i pstrarea trebuie efectuate in asemenea conditii inct mierea sa-i pstreze insuirile naturale iniiale. Dup proveniena materiei prime mierea se clasific in miere de flori (de nectar) i in miere de man. La rndul ei mierea de flori poate fi monoflor i poliflor. Mierea monoflora provine in cea mai mare parte din nectarul unei singure specii de plante, cum ar fi: mierea de salcam mierea de tei, de menta, de zmeur etc. Mierea poliflora provine din nectarul mai multor specii de plante fara ca vreuna sa detina ponderea. Mierea de mana, numita impropriu si miere de padure sau miere de roua, provine din sucurile dulci de pe alte parti ale plantelor verzi decat florile, in special de pe frunze, care sunt elaborate de unele insecte ce paraziteaza vegetatia lemnoasa si mai rar cea ierboasa. Dupa provenienta materiei prime deci, mierea poate fi de origine vegetala(mierea de flori) sau de origine animala(mierea de mana).7

Polenul plantelor constituie pentru albine sursa unica de proteine si principala surs a altor substane indispensabile vieii albinelor (lipide, elemente minerale, vitamine, enzime .a.). Daca mierea reprezint suportul energetic pentru metabolismul albinei, polenul constituie suportul plastic ce asigur nmulirea, creterea i dezvoltarea, deci el poate fi socotit ca principalul suport material al vieii albinelor. Pentru plante polenul reprezint gametul mascul similar cu spermatozoidul de la animale. El este format dintr-o puzderie de individualiti microscopice care tapiseaz anterele florilor ca o pulbere fin. Forma si diametrul unei granule variaz foarte mult cu specia plantei, de la civa microni pn la cteva sute, iar greutatea este de ordinul nanogramelor (vezi figura 1, 2 si 3). Fig.1 Fig.2 Fig.3

Grauncioare de polen de la Eucalyptus camaldulensis, Acerplantanoides , Anarcadium sp Albinele recolteaz polenul in special de la plantele entomofile, intre aceste dou categorii de vieuitoare exist o strns simbioza, albinele asigur polenizarea (fercundarea) plantelor deci baza nmulirii acestora, iar plantele ofer la rndul lor hrana albinelor (nectarul i polenul). Pentru a ajungela nectar albina vine in contact mai intai cu pulberea de polen apoi cu stigmatul florii si in final cu nectarul, asigurand astfel pe acest traseu fecundarea printr-un singur act mecanic. Albina i-a creeat organite pentru colectarea polenului din floare i pentru transportul lui la stup: o pilozitate fin i abundenta pe suprafaa corporal care asigur captarea i reinerea pulberii de polen, adaptarea membrelor i aparatului bucal pentru colectarea milioanelor de granule microscopice de pe suprafaa corporal si aglomerarea lor in dou "ghemotoace" mari in , "cosuletele de polen" de pe tarsul bilateral al membrelor in vederea transportului polenului in stup. Pentru aglomerarea granulelur microscopice albinele umecteaz pulberea de polen (adunat de pe suprafaa corporal prin "periaj") cu nectar (miere) regurgitat din gu i cu secreii salivare i astfel ghemotoacele modelate cu ajutorul pieselor bucale sunt fixate in couletele de polen. Cnd mrimea ghemotoacelor a devenit convenabil, albinele transport povara respectiv la stup. Cele dou ghemotoace apar ca dou mrgele foarte proeminente agate de picioruele albinelor culegatoare, care prin mrimea i plasamentul lor depaesc diametrul transversal al corpului albinei. In absenta colectoarelor albinele culegtoare predau recolta albinelor lucratoare din stup care-l depoziteaz in celule fagurilor in vederea transformarii in pastura care va constitui rezerva de hrana proteica pentru intreaga familie Propolisul Albinele folosesc propolisul ca material plastic cu ajutorul cruia efectueaz chituirea crpturilor i netezirea suprafeelor rugoase din interiorul stupului, fixarea i consolidarea fagurilor, reducerea dimensiunilor urdiniului in caz de necesitate, lustruirea celulelor in special a celor din fagurii vechi in care s-au crescut mai multe generaii de puiet, precum i pentru acoperirea i mblsmarea dauntorilor mari ptruni in stup pe care-i omoar dar nu-i pot evacua. In afara rolului plastic propolisul constituie mijlocul de igienizare i aseptizare a microclimatului din stup. Dei producerea propolisului i in special originea lui sunt inc controversate, observaiile atent efectuate de cei mai muli arat c materia prim pe care albinele o folosesc la obtinerea8

acestuia o reprezint substana cleioas de pe mugurii i lstarii tineri ai unor arbori (plop, mesteacn, pomi fructiferi, conifere). De altfel, analizele chimice ale acestei materii prime i ale propolisului din stup confirm supoziia respectiv. Albinele recolteaz aceast substan cleioas i o transport la stup in couleele de polen. n timpul prelurii ei i in continuare in stup, materia prim este prelucrat prin malaxare dup ce i s-a adugat o fraciune de cear i alte secreii glandulare. Produsul finit rezultat este folosit imediat sau este depozitat in anumite locuri din stup ca material de rezerva. Cantitatea de propolis realizat de albine este dictat de cerinele familiei la momentul respectiv. Prin metode bine conduse, apicultorul are posibilitatea s stimuleze capacitatea de propolizare a albinelor, deci s obin intr-un sezon apical 0,500 kg sau chiar mai mult din acest produs valoros de la fiecare stup. Colectarea propolisului brut din stup pentru trebuinele omului se face prin raclare de pe suprafeele lemnoase unde el este depozitat de albine (perei, rame, podior, diafragm etc.). Operaia trebuie efectuat in aa fel inct s se evite incorporarea de cear din faguri, fragmente lemnoase sau alte impuriti. n momentul raclrii produsul are o bun plasticitate i consisten moderat ceea ce permite modelarea lui in bulgri cu profil sferic sau in calupuri de alte forme. Stimularea produciei se realizeaz cu ajutorul colectoarelor de propolis. Modelul cel mai utilizat este reprezentat de simple bucai din plas deas din material plastic ce se introduce in anumite locuri din stup. Ca orice corp strin ptruns in stup pe care albinele nu-l pot evacua, acestea trec repede la acoperirea plasei cu propolis, deci la producerea unei cantiti suplimentare necesar pentru propolizarea colectorului i pentru completarea rezervelor. Aceast operaie se efectueaz primvara, in perioada de inmugurire a pomilor, atunci cnd in natur exist materie prim. La temperatur sczut consistena propolisului devine tare i casant. EI se desprinde uor de pe plasa colectoare prin operaii manuale adecvate (prin frecare). Laptisorul de matca este produsul cu care albinele doici hrnesc larvele celor trei caste (lucrtoare, trntori, matc) in primele trei zile de la eclozionarea din ou i in continuare numai larvale de matc pe tot parcursul stadiului larvar. De asemenea, el constituie hrana de baz pentru matca in perioada ouatulul. Laptiorul de matc este un produs de secreie al glandelor hipofaringiene care sunt foarte dezvoltate la albinele lucrtoare tinere. Procesul de elaborare i de secreie a lptiorului de matc la albine este asemntor cu secreia laptelui la femelele mamiferelor , iar funcia pe care o ndeplinete este aceeai. Sursa primar de sintez a lptiorului de matc o constituie hemolimfa care pentru glandele hipofaringiene ale albinei ndeplinete acelai rol ca i sngele pentru mamel. Lptiorul de matc este un produs preponderent proteic. Pentru elaborarea lui in cantitate abundent albina tnr are nevoie de un aport proteic consistent prin intermediul hranei. Pentru aceasta, ncepnd chiar cu ziua a 2-a de viat albina trece la hrnirea intensiv cu polen care dureaz toat perioada in care ea secret lptior de matc.( vezi figura 4 si 5)

Fig.4 Fig.5 Fig. 4 Larva de 3 zile plutind in laptisor de matca, celula e gata pentru recoltarea laptisorului Fig.5 larva la 5 zile, mare parte din laptisor a fost consumat ncepnd cu a 11-a zi de via hrnirea cu polen scade treptat i crete in compensaie hrnirea cu miere. Urmare acestui fapt, secreia de lptior se reduce progresiv, iar ctre a 21a zi ea nceteaz complet, in aceast perioad se constat involuia celulelor glandulare care capt structura i functiile specifice glandelor salivare.9

Secretia de lptior este nlocuit cu secreia de saliv i n acest moment albinele devin apte pentru funcia de culegtoare i alt generaie de albine tinere le iau locul. n perioada in care albina produce lptiorul de matc principalele enzime ale secreiei glandelor hipofaringiene sunt proteazele, deoarece numai cu ajutorul lor este posibil sinteza proteinelor care constituie componenta de baz a acestui produs. Cnd albina a devenit culegtoare enzimele secreiei salivare sunt glucidazele (amilaza, maltaza, invertaza .a,) pentru c numai ele asigur transformarea zaharurilor complexe din nectar i din man n zaharuri simple, deci ele reprezint de fapt factorul prin care albinele transform materia prim recoltat in miere. Declanarea secreiei de lptior i apoi nlocuirea acesteia cu secreie salivar, sunt guvernate pe cale hormonal printr-un mecanism specific. Transformarea glandelor hipofaringiene n glande salivare nu este intotdeauna un proces ireversibil. n caz de necesitate glandele salivare adulte sau chiar btrne se pot transforma din nou in glande secretoare de lptior de matc. Aceast transformare se realizeaz tot sub impuls hormonal i are ca suport material trecerea albinelor respective la hrnirea intensiv cu polen. Mecanismul recoltarii laptisorului de matca este prezentat schematic in figura 6. Se sectioneaza celulele ce contin laptisor apoi se indeparteaza larva iar laptisorul este colectat in recipiente speciale de unde apoi este transferat in flacoane pentru transport si depozitare

Fig. 6

Ceara Prin ceara de albine se inelege numai ceara produsa de albina melifera (Apis melifera L.). Cerurile provenite de la alte specii de albine(Apis dorsata, Apls florea, .Apis cerana) poarta numele generic de ceara Ghedda si ele au caracteristici organoleptice si fizicochimice diferite de ale cerii de albine propriu-zisa . Dupa modul de extractie din faguri ceara se clasific in cear obinuta prin topire i cear extras cu ajutorul solvenllor organici. Ceara extrasa cu solventi organici, de obicei din botin sau alte reziduuri de faguri, este de calitate inferioar i se intrebuineaz n scopuri tehnice. Dupa calitatea materiei prime de la care provine (faguri nou cldii, capacele, faguri vechi sau botina) si, dupa caracteristicile organoleptice si fizico-chimice, ceara de albine din tara noastr se clasific n 4 categorii de calitate, reglementate de STAS 3064/1974 calitate superioara, a I-a, a II-a i a III-a. Ceara este un produs de secreie al albinelor lucratoare.Unii autori apreciaz c ceara se produce in corpul albinelor in acelai fel in care se produc grasimile la celelalte animale si deci pot indeplini functii asemntoare. Dup ce au lost elaborate grasimile raman cantonate , in cea mai mare parte in adipocite care se aglomereaza sub forma de masa compact alctuind esutul gras care constituie rezervorul de material energetic la dispoziia organismului. Ceara nu participa in nici un fel la ntreinerea functiilor energetice ale albinei, din contr pentru elaborarea si secretarea ei e nevoie de consum energetic. Ea constituie materialul de construcie a fagurilor.

10

Veninul constituie mijlocul de atac i de aprare de care dispun numai albinele lucrtoare. Trntorii i matca nu au glande secretoare de venin, deci nici aparat de expulzare i de injectare a lui. Ca i ceara i lptiorul de matc, veninul este un produs de secreie, deci are origine strict endogen. Albinele lucrtoare posed dou glande de venin: glanda acid i glanda alcalin. Secreia acestora se colecteaz prin intermediul canalelor glandulare in vezica veninifer unde se acumuleaz i se stocheaz. Dezvoltarea maxim a glandelor de venin are loc la varsta de 15-20 zile a albinei lucrtoare dup care incepe s involueze iar cantitatea acumulat in vezica veninifer a unui individ este de 0,3mg Albinele folosesc veninul ca mijloc de aprare sau de atac impotriva vieuitoarelor animale care le amenin existena, le sustrag agoniseala sau le tulbur activitatea i confortul. De asemenea, dup ce trntorii i-au indeplinit misiunea sunt omori de albinele lucrtoare tot prin injectare de venin apoi cadavrele lor sunt scoase din stup. Vezica veninifer este in legtur direct cu aparatul de injectare, format din aparatul vulnerant propriu-zis (acul) i aparatul motor (muchii care-l pun in micare). Acul (vezi fig. 7)este alctuit dintr-un stilet i dou fanete care prin apropiere n timpul nteprii se proiecteaz la exterior i formeaz un canal prin care se scurge veninul. La baza acului se gsete un bulb format din doi muchi i cteva plci chitinoase care ndeplinesc mai multe functii. Prin contracia brusc se asigur proiectarea acului i neparea. In coninuare, prin contracii ritmice produc micarea culisant a celor dou fanete care fiind prevzute cu zimi favorizeaz ptrunderea acului n profunzime. n acelai timp muchii preseaz vezica asigurnd expulzarea veninului. Datorit zimilor care flancheaz fanetele albinele nu-i mai pot scoate acul din substrat dup nepare. Drept urmare acul se smulge din corpul albinei mpreun cu bulbul muscular i plcile chitinoase de la baza lui, precum i cu vezica veninifer. Dup smulgere muchii continu s se contracte,. acul patrunde tot mai mult in profunzime si vezica se golete de coninut. n urma ineprii albina automutilata moare in timp scurt.

Fig. 7

Fig.8

Dup studierea compoziiei chimice i a functiilor benefice pentru sntatea omului s-a trecut la stimularea produciei intensive a veninul de catre albine, la colectarea i valorificarea lui ca cel mai scump produs apicol. In acest scop s-au imaginat i construit aparate speciale ce ndeplinesc dou cerine de baz: excitarea albinei pentru a-i declana reflexul de inepare si expulzarea veninului; in urma neprii acul i anexele lui sa nu ramana in substrat, nu se smulge de corpul albinei, deci sntatea ei nu este periclitata. Aparatul se monteaza in preajma urdiniului sau in alta zona convenabil din stup. In momentul in care albinele vin in cntact cu grila pusa sub tensiune sunt excitate i ineap pelicula expulzand veninul in spatiul dintre aceasta si placa de sticla.(vezi fig.8) Dupa saturarea placii cu venin ea se scoate mpreun cu pelicula si se ine un timp convenabil intrun spaiu uscat i bine aerat pentru deshidratare. Uscarea nu trebuie facuta sub incidena luminii solare si nici cu ajutorul vreunei surse de incalzire. Dup desprinderea peliculei veninul cristalizat se colecteaza de pe placa prin rzuire cu instrumente adecvate. Intruct pulberea fina de venin este puternic iritant se vor lua msuri pentru protejarea ochilor si a cailor respiratorii, precum i msuri pentru evitarea pierderilor. Produsul colectat se ambaleaz in borcane brune de sticla ce se inchid etan si se pstreaz in spaii uscate la ntuneric.11

4.PROPRIETILE FIZICE I CONDIIONAREA PRDUSELOR APINE

4.1. Proprietile fizice4.1.1 Proprietatile fizice ale mieriiIndiferent de proveniena ei, mierea de albine are anumite proprieti fizice i o anumit structur chimic, care constituie caracteristicile acestui produs. Culoarea. n raport cu substanele colorante care se gsesc n nectar i care sunt pigmeni vegetali (caroten, clorofil, xantofil etc.), culoarea mierii difer de la incolor pn la neagr.(vezi fig. 9) La mierea de nectar predomin culoarea galben, rar se ntlnete nuana maro pn la verde. Mierea strns la nceputul primverii are o culoare de un galben viu, pn la portocaliu. Mierea strns din nectarul de la exteriorul florilor este aproape incolor sau are o nuan verzuie. Mierea de culoare galben deschis este specific celei de salcm, iar cea de culoare nchis mierii de munte sau de balt. Cu timpul, mierea i pierde culoarea iniial, de obicei se nchide la culoare, iar n timpul cristalizrii se deschide. Intensitatea culorii n timpul pstrrii se datorete combinaiilor tanailor i a altor polifenoli, cu fierul din vasele de pstrare i din instalaiile de prelucrare, concomitent cu intrarea n reacie a zaharurilor reductoare cu substanele ce conin azot aminic (aminoacizi, polipeptide, proteine). Pstrat n vase de cupru, mierea capt culoare gri-verzuie, iar n vase de fier, culoare roie nchis. Nu ntotdeauna mierea de culoare deschis este superioar celei de culoare nchis, motiv pentru care n cele mai multe "Standarde pentru miere" sunt cuprinse la calitatea I sorturile de miere de la cele mai deschise culori pn la cele mai nchise.

Fig. 9

diferite culori ale mierii uniflora si poliflora

Aprecierea culorii pe piaa mondial se face cu aparatul Phund de determinat culoarea mierii, sau cu comparatoare de culori. Scara aparatului Phund are 140 de diviziuni exprimate n milimetri, corespunztoare nuanelor stabilite pentru miere (tabelul1 ). Sorturile noastre, sub raportul culorii, se ncadreaz pe baza scrii Phund, astfel: mierea de salcm, aproape incolor, 8-10; salcm calitatea I, cel mult 14, calitatea a II-a, cel mult 18; mierea din floareasoarelui, 35; mierea de tei, 35-40; de zmeul', 60; mierea poliflor calitatea I pn la 40; mierea poliflor, calitatea a II-a, 45-60 (Barac i col., 1965).

12

Corespondena culorilor pe scara Phund Lovibond(tabelul 1) Culoarea Phund (mrn) Lovibond Incolor 1l 30 Foarte clar 18 40 Clar 27 50 Alb 35 60 Galben-pal 41 70 Galben-crud 46 80 Galben-pai 51 90 Galben-auriu 55 100 Galben-chihlimbariu 62 120 Galben-portocaliu 71 150 Rocat 83 200 Maro foarte clar 92 250 Maro clar 99 300 Maro 110 400 Maro nchis 119 500 Maro foarte nchis 130 650 Negru 140 850 Aroma mierii este determinat de coninutul n uleiuri eterice i depinde de speciile de la care provine nectarul. Uleiurile volatile sunt secretate de celule glandulare speciale, intercalate sau aezate n preajma esutului nectarifer din floare, si cunosc o specificitate pronunat pe baza careia se poate aprecia cu mult exactitate proveniena mierii. Unele uleiuri se pierd in timpul nclzirii sau a pstrrii ndelungate, mierea veche dobandete in cele din urm acelai miros, uor rnced, provenind de la reactiile enzimatice si din fermentrile care continu s se produc. In cazul fermentrii mierii din cauza microorganismelor care o invadeaza, aroma specific este nlocuit prin mirosuri neplcute. Mierea mprumutat uor mirosuri strine, astfel c ambalarea n vase care nu au fost bine spalate sau depozitate n ncperi neaerisite, la un loc cu alte produse care emana mirosuri puternice (brnz, pete.) duce la degradarea mierii. Mierea provenit de la albinele hrnite cu sirop de zahr sau cea direct falsificata, fiind lipsit de substane organice volatile, nu va avea aroma intalnita la mierea natural. In general aroma tuturor sortimentelor de miere este plcut, dar cea mai accentuata aroma o are mierea din faguri sau mierea proaspt extras. Dintre sorturile noastre de miere, cea mai pronuntat arom o are mierea de oetar, tei i fnea de deal, iar cea mai discret arom o are cea de salcie, castan, rapi. Gustul este dulce, plcut, uneori cu nuane mai mult sau mai puin pronunate n funcie de proveniena i compoziia ei, iar cnd fermenteaza primete un gust acrior. Aceast nuan discret acrioar, rcoritoare, sesizabila n special la mierea provenit de la pomii fructiferi i de la salcam se datorete mbinrii aromei acesteia cu dulceaa zaharurilor din compoziia ei i cu aciditatea dat de acizii organici. La sorturile de miere de salcie, castan, iarb neagr, pe lng gustul dulce, se percepe i o nuanta amruie destul de pronunat. Gustul mierii se datorete zaharurilor, acidului gluconic, prolinei i taninurilor. Gustul cel mai dulce l are mierea in care predomin fructoza. Mierea provenit de la albinele hrnite cu sirop de zahr, sau zahr invertit, mierea falsificat cu glucoz industrial, gelatin, amidon, este mai puin dulce dect mierea din nectar. La falsificarea cu amestecuri de zaharin i glicerin, mierea poate s fie dulce, ns are reacie alcalin . Vscozitatea reprezint rezistena la curgere a mierii i d indicaii asupra maturitii i densitii ei. Vscozitatea mierii depinde n principal de coninutul n ap i de temperatur. Mierea proaspt se prezint de obicei sub forma unei substane dense semilichid, semitransparent, care ncepe treptat s se cristalizeze i sa se ntreasc.13

Mierea nematurat cnd este luat cu linguria i nvrtit in jurul acesteia, se scurge, dar mierea maturat se nfoar n jurul ei ca o panglic i se prelinge sub form de fir subire care devine discontinuu la un moment dat, rupndu-se. Vscozitatea mierii este ridicat la temperatura de 20-30C i scade ntre 30 i 40C, iar peste aceast temperatur ea nu mai variaz fiind inutil inclzirea mierii peste 40C pentru a o face fluid. Coninutul n ap influeneaz mult vscozitatea mierii, cu ct mierea are mai mult ap, cu att este mai fluid. Coninutul optim de ap n este de 17-18%, coninut la care mierea este de ase ori mai vscoasa dect mierea cu 25% ap. Mierea care conine mai mult de 20% ap are o consisten anormal i ea se obine prin centrifugarea fagurilor necapaciti precum i n perioadele umede i ploioase ale anului. Mierea care a fermentat sau este n curs de fermentare, precum i mierea falsificat, are o consisten mai lichid dect cea normal. Mierea cu un continut de 14-15% ap are o vscozitate mare, cu o consisten groas chiar uleioas. Mierea care conine mai mult fructoz este mai lichid dect mierea care conine mai mult glucoz i alte zaharuri complexe. Mierea obinut din zahr invertit conine mai mult melitoz, iar la scurgere se trage sub form de fir subire nentrerupt. Vscozitatea este micorat i de aerul sau gazele care se pot ngloba cum se ntlnete la mierea proaspt recoltat (n faza de decantare), dar in special la mierea n stare de fermentare, cnd din aciunea drojdiilor asupra zaharurilor din miere, rezult o cantitate nsemnat de dioxid de carbon. La unele sorturi de miere se remarc o vscozitate mare, consisten gelatinoas i ele nu curg dup o prealabil agitare a lor, prezentnd fenomenul de tixotropie.Aceast vscozitate revine treptat dac mierea nu este micat i ea se ntlnete n special la mierea de iarb neagr i n msur mai mic la cea de hric i de trifoi. Higroscopicitatea este proprietatea mierii de a absorbi n anumite condiii umiditatea din aerul atmosferic, motiv pentru care se impune pstrarea sa n spaii cu umiditate sczut i n vase nchise, n caz contrar mierea absoarbe o cantitate mare de ap i este supus proceselor de fermentaie i degradare (tabelul2). Astfel, la umiditatea de 100% a mediului nconjurtor n timp de trei luni, procentul de ap din miere crete de la 18% la 55%, iar la o umiditate de 81 % se mrete pn la 32%. Pentru scderea umiditii din miere se poate utiliza n depozitul de miere un curent de aer sec, dar nu foarte sec deoarece favorizeaz formarea unei pelicule uscate la suprafaa mierii, pelicul ce va ncetini evaporarea. Umiditatea atmosferei n ncperile de depozitare nu trebuie s depeasc 60%. Umiditatea mierii de trifoi in funcie de umiditatea aerului din incperea de depozitare (tabelul 2) Umiditatea relativ a aerului % Umiditatea mierii % 50 15,9 55 16,8 60 18,3 65 20.9 70 24,2 75 28,3 80 33,1 Higroscopicitatea mierii depinde n mare msur i de zaharurile pe care le conine. Cu ct mierea va conine o cantitate mai mare de glucoz cu att va fi mai higroscopic i va avea o perioad de pstrare mai scurt ca de exemplu mierea de rapita. Mierea destinata consumului si pastrarii indelungate trebuie sa aiba raportul glucoza-fructoza subunitar fiind indicat n acest caz mierea de salcm sau trifoi. Mierea cristalizat este ntotdeauna mai higroscopica dect mierea fluid, higroscopicitate ce crete invers proporional cu mrimea cristalelor. Mierea lichid este mai puin higroscopic deoarece stratul de la suprafaa ei absoarbe umiditatea din atmosfer, o retine si nu o transmite in profunzime n timp ce mierea14

cristalizat, fiind lipsit de lichid protector, absoarbe mult ap din atmosfer, ap care difuzeaza in toata masa ei. Greutatea specific a mierii depinde de coninutul ei n ap, respectiv crete i descrete pe msura micorrii sau sporirii procentului de apa(tabelul 3). La un coninut n ap de 15% corespunde o greutate specifca la 20C de 1,4350 kg/l i la 18% ap corespunde la 1,4171 kg/l. Un kilogram de miere are un volum de aproximativ 700 mililitri. Raportul intre procentul de ap, greutatea specific i indicele de refracie a mierii la temperatura de 20C (tabelul 3) (dup Chataway - White, prelucrat de Barac) Continutul Greutatea Indicele Coninutul Greutatea Indicele in apa % specifica refractometric in apa % specifica refractometric 14,0 1,4453 1,5015 18,0 1,4171 1,4915 15,4 1,4356 1,4980 18,6 1,4129 1,4900 15,8 1,4324 1,4970 19,0 1,4101 1,4890 17,0 1,4239 1,4940 20,2 1,4020 1,4862 17,4 1,4212 1,4930 21.0 1,3966 1,4844 La -36C mierea nghea, n care caz, volumul ei scade cu 10%, iar la nclzire se dilat, la 25C volumul ei mrindu-se cu 5%. Mierea cristalizat pus la o temperatur de 35C sau n baie de ap la 500e se transform n lichid. Indicele de refracie d indicaii asupra procentului de ap i a greutii specifice a mierii i determinarea lui se facel cu ajutorul refractometrului, fiind necesar o corecie n functie de temperatura la care s-a fcut examinarea. Devierea luminii polarizate, care strbate mierea la dreapta sau la stnga, d indicaii asupra naturii zaharurilor din miere i prin aceasta posibilitatea stabilirii provenienei mierii. Mierea de flori deviaza lumina polarizat la stnga, iar cea de man spre dreapta, datorita prezeneI unui procent mai ridicat de zaharoz, maltoz i alte zaharuri. Puterea de rotatie a mierii este o caracteristic puin semnificativ, deoarece diversele zaharuri pe care le conine au toate puteri diferite de rotaie, rezultatul care se obine avnd o mai mic valoare practic. Turbiditatea. Mierea natural conine ntotdeauna, n suspensie, particule solide sau materii coloidale astfel nct, pus ntr-un vas, ea este puin tulbure chiar dac este bine filtrat. Aceast turbiditate este mult mai puin accentuat, n funcie de sortul de miere. Cldura specific medie a mierii respectiv a celei grosier sau fin cristalizate (cantitatea de cldur necesar pentru a crete cu 1 C temperatura mierii) este de 0,64 cal/g/C i de 0,73 cal/g/C valori ce arat c este nevoie de mai puin energie pentru a nclzi mierea, dect pentru a nclzi acelai volum de ap. Conductibilitatea termic variaz n funcie de coninutul n ap, de temperatur i de gradul de cristalizare, avnd valori ntre 118x 10-5 i 143xl0-5 cal/cm/sec/ C valorile gsite pentru miere arat c aceasta este rea conductoare de cldur, motiv pentru care, n cazul lichefierii mierii cristalizate, se vor utiliza vase de mic volum pentru a nu lsa mierea un timp prea ndelungat n contact cu sursa de cldur.

4.1.2 Proprietatile fizice ale polenuluiGruncioarele de polen care alctuiesc ghemotoacele de polen sunt foarte mici, astfel c ntr-un mg intr aproximativ 15 000 gruncioare. O floare de mr conine cca 100 000 de granule, un mior de salcie 12000000, iar o floare de porumb cca 50 000 000 gruncioare de polen. Ca forma grauncioarele de polen difer, putnd avea diferite forme mal mult sau mal putin regulate, n funcie de genul si spcia dela care provin.Grauncioarele de polen pot fi sferoidale, ovale sau turtite (de form lenticulara), in functie de forma si pozitia particulelor de polen ,precum si de amplasarea porilor si striatiunilor.15

Suprafaa lor poate fi neteda, ondulata sau colturoasa . Grauncioarele de polen de la plantele entomofile au suprafata prevazuta cu excrescente care favorizeaz transportul lor de catre insectele polenizatoare, spre deosebire de cele de la plantele anemofile care n general au suprafata neteda uscata, fiind usor antrenate de vant. Invelisul grauncioarelor de polen se numeste sporoderma si este alcatuit din doua straturi : exina si intina. Exina este prevzut cu pori, striuri, protuberane caracteristice fiecarei specii de plante de la care provine , iar intina inveleste protoplasma si nucleii polinici . Culoarea polenului difera de la o specie la alta , gama coloristica mergand de la alb-galbui pana la negru , predominand in special toate nuantele de galben- verde.(tabelul 4 si fig. 10) Culoarea polenului la diferite plante nectaro-polenifere (dupa Crnu 1980)(tabelul4) Perioada Culoarea ghemotoacelor Denumirea speciei infloririi de polen (luna) Alunul (Corylus avellana) II-III Galbena deschisa Brandusa galbena (Crocus moesiacus) III-IV Portocalie Podbalul (Tussilago farfara) III-IV Galbena portocalie Zalogul (Salix cinerea) III-IV Galbena limon Salcia capreasca (Salix caprea) III-IV Galbena limon Rachita rosie (Salix purpurea) III-IV Galbena limon Plopul canadian(Populus canadensis) III-IV Galbena Viorelele(Scilla bifolia) III-IV Albastra inchisa Ulmul(Ulmus campestris) III-IV Galbena cenusie Salcia alba(Salix alba) IV-V Galbena limon Mesteacanul(Betulla alba) IV-V Galbena Ciresul(Cerasus avium) IV-V Galbena cafenie Visinul(Cerasus vulgaris) IV-V Galbena cafenie Marul(Malus domestica) IV-V Galbena deschisa Parul(Pirus communis) IV-V Galbena roz Porumbarul(Prunus spinosa) IV-V Galbena deschisa Macesul(Rosa canina) IV-V Galbena inchisa Rapita de toamna(Brassica napus var. IV-V Galbena limon oleifera) Papadia(Taraxacum officinale) IV-X Galbena inchisa Artarul tataresc(Acer tataricum) V-VI Galbena Macul rosu(Papaver rhoeas) V-VI Maro- inchisa Fagul(Fagus silvatica) V-VI Galbena Castanul salbatic(Aesculus V-VI Galbena deschisa hippocastanum) V-VI Galbena limon Mustarul alb(Sinapis alba) V-VI Galbena limon Rapita de vara(Brassica napus) V-X Cafenie inchisa Facelia(Phacelia tanacetifolia) V-X Cafenie inchisa Trifoiul alb(Trifolium repens) V-X Cafenie inchisa Trifoiul hibrid(Trifolium hibridum) VI-VII Galbena portocalie Salcamul mic(Amorpha fructicosa) V-VII Cenusie deschisa Zmeurul(Rubus idaeus) VI-VIII Verde galbena Macul de gradina(Papaver somniferum) VI-VIII Galbena Hrisca(Polygonum fagopyrum) VI-IX Galbena portocalie Dovleacul(Cucurbita sp.) VI-IX Galbena Sulfina alba(Melilotus albus) VII-VIII Verde- inchisa Zburatoarea(Chamaenerion augustifolium)16

Fig.10 Culoarea granulelor de polen colectat de albine de la diferite specii de plante

4.1.3 Proprietatile fizice ale propolisuluiS-a constatat c o parte din compuii chimici prezeni n arborii de pe care albinele colecteaz propolis se gsesc neschimbai dup ce albinele i-au folosit. Totui, propolisul gsit n stup nu are acelai aspect, aceeasi consisten i nici acelai miros ca i rinile vegetale recoltate de albine. Propolisul mai este cunoscut i sub denumirea de clei de albine n general, n funcie de provenien, propolisul se prezint ca o masa heterogen rinoas de consisten solid, uneori compact ceroas provenind din particule maleabile i aderente, alteori granuloas ori friabil, lund aspectul unor sfrmturi pulverulente, de culoare bruncafenie sau cenuie-verzuie, iar n seciune aspectul poate fi omogen sau marmorat. Se nmoaie la temperatura de 30-37C i devine rinos i lipicios, la 70- 78C se topete, iar la 100C devine lichid. Aceast mas ce prezint o oarecare duritate la temperatura ambiant devine friabil la temperaturi sczute, sub 15C, chiar i pentru sorturile ceroase Propolisul are densitatea de 1,112-1,136 . Mirosul propolisului este foarte specific n general, complex, balsamic amintind ceara, mierea i vanilia. i acest parametru este ns variabil n funcie de sursa de cules. Fumul pe care l scoate la ardere poart o arom de balsamuri i rini de cea mai fin calitate . Mirosul este plcut, caracteristic, de rini naturale i se apreciaz la temperatura camerei prin mirosirea unei buci ntregi sau a unei probe luat cu burghiul din mijlocul acesteia. Gustul este plcut, deseori iute, uneori amrui, uor astringent diferit n funcie de origine. Consistena propolisului este vscoas, lipicioas pn la tare, casant, iar frmntat ntre degete las urme. Culoarea propolisului este ns deosebit de variabil n funcie de surs vegetal vizitat de albine. Conform studiilor efectuate de Ricciardelli D. Albore(1979) pe eantioane de propolis provenind din 5 continente, din diferite regiuni ale acestora a demonstrat c: - propolisul din zonele cu clim temperat prezint o gam de culoare ce variaz de la brun deschis la brun nchis, uneori cu reflexe galben verzui; - n Australia i n zonele cu climat tropical culoarea propolisului poate ajunge pn la negru; - propolisul din zonele apropiate de cercul polar (Finlanda) are o culoare portocalie - propolisul cubanez prezint mai multe varieti: rou, brun, verde i violet nchis. - propolisul brazilian are o culoare predominant verzuie cu nuane galbenbrune. Greutatea specific a propolisului variaz mult: valori cuprinse ntre 1,033 i 1,145. Solubilitate - este insolubil n ap i parial solubil n alcool,aceton, , benzin, terebentin, aceton, eter, cloroform, propilenglicol, benzen, dimetilsulfoxid, etilendiamin. n funcie de temperatur, variaz nu numai viteza de dizolvare ci i trecerea n soluie sau nu17

a unor fraciuni cum ar fi de exemplu ceara , care se dizolv n alcool fierbinte, dar este greu solubil n alcool la rece. Solventul cel mai util pentru necesitile practice este alcoolul etilic concentrat de 95. Reziduurile de la dizolvare cuprind n majoritate impuriti i corpuri strine, alturi de una sau sau mai multe dintre fraciunile care rmn parial solubile sau insolubile, n funcie de selectivitatea dizolvantului. Trecerea parial ntr-un anumit solvent este luat n considerare att la obinerea extractelor de propolis, ct i la stabilirea calitii propolisului prin aprecierea substanelor solubile, proporia acestora putnd fi dat ca indice de control calitativ n farmaceutic. Caracteristic este solubilitatea ntr-un amestec de cloroform + aceton (2+1). n privina puritii, se impune ca acesta s fie pur, admindu-se impuriti fine abia vizibile cu ochiul liber. Puritatea se pune n eviden prin solubilizare n alcool de 95.

4.1.4 Proprietatile fizice ale laptisorului de matcaLptiorul de matc n stare proaspata se prezinta. sub forma unei mase vascoase omogene cu granulatii fine. La examenul microscopic are aspect de masa compacta care inglobeaza si rare granule de polen. Are culoarea albicioas sau slab galbuie , asemanatoare cu a laptelui, iar in contact cu aerul, la temperatura de 15C lptiorul se ngalbenete Lptiorul de matca are o consistenta uor vscoas ,un miros caracteristic, deosebit, putin aromat si gust acrisor uor astringent. Este parial solubil n ap, iar n proporie de 1 : 10 cu aceasta formeaza o solutie opalescenta si tulbure, care face spuma cand se agita. Lptiorul de matca este solubil in alcool, iar densitatea lui este mai mare dect a apei, respectiv 1,1 La examenul organoleptic nu se admite prezenta de mucegai la suprafata, consistenta filanta sau spumoasa, prezenta de larve sau de alte impuritati, iar la examenul microscopicnici existenta fragmentelor de epitelii. Nu se admite modificarea culori, mirosului sau a gustului, in special cele de fermentatie acida, de proteoliza sau de mucegai. Aciditatea este apropiata de cea a sucului gastric el avnd un pH de 3,5-4,5

4.1.5 Proprietatile fizice ale cerii pure si ale cerii falsificateDin punct de vedere comercial, confonn STAS-ului 3064/1974, ceara de la noi din ar se mparte n patru caliti: cear superioar, calitatea I, calitatea a II-a i calitatea a III-a. Ceara superioar provine din topirea cpcelelor rezultate la extractia mierii, din fagurii ramelor clditoare sau din faguri n care nu s-a crescut puiet. Culoarea este alb uniform n toat masa, cu gust i miros plcut, caracteristic. Frmntat ntre degete devine plastic, fr luciu pronunat, puin lipicioas, se lipete puin de cuit, nu se lipete de dini i nu las urme de grsime pe degete, iar presat n foi subiri este omogen, transparent, far luciu. n seciune are o structur cristalin cu granulaie fin. Ceara de calitatea I provine din fagurii reformai i fagurii vechi, de culoare mai deschis. Culoarea este glbuie pn la galben, uniform n toat masa. Are un miros caracteristic plcut, iar gustul aproape lipsete. Consistena i structura sunt identice cu cele ale cerii superioare.

18

Ceara de calitatea a II-a provine din fagurii vechi i reziduri de faguri prin presare la cald. Prezint mai multe nuane de culoare: galben, brun deschis, cenuie, galben-portocalie cu reflexe roiatice, pn la brun nchis. Este aproape far gust i are un miros plcut caracteristic. Consistena este asemntoare cerii superioare, iar n seciune prezint o structur cristalin cu granulaie mijlocie. Ceara de calitatea a III-a se obine din fagurii vechi de culoare nchis, prin presare la cald sau prin dizolvarea acestora cu solveni organici. Are o culoare galben-portocalie, cu reflexe roietice, pn la brun nchis sau neagr, cu reflexe cenuii. La mijlocul blocului este mai deschis la culoare. Consistena este similar cu a celorlalte caliti, iar n seciune are o structur cu granulaie specific, mare. Culoarea cerii constituie o caracteristic principal n clasificarea calitativ a ei i depinde de flor, de vechimea materiei prime din care provine, de modul de prelucrare i condiionare i de coninutul n impuriti.(vezi fig. 11) Culoarea blocului de cear se apreciaz prin examinare, inclusiv a seciunii lui, la lumina zilei. Culoarea se exprim prin: alb, albglbuie, galben, galben-verzuie, galben-brun, galben-portocalie, portocalie, verzuie, cenuie, brun deschis i brun nchis. Culoarea galben pe care o capt dup puin timp n stup este n raport cu pigmenii polenului. Substanele foarte pigmentate care nconjoar gruncioarele de polen ale plantelor entomofile se dizolv uor n cear i o coloreaz. Dac se expune mai multe zile la lumina solar, ceara se albete, iar dac conine colorani strini, culoarea se menine. La ceara superioar i de calitatea I culoarea este omogen n toat masa blocului, la calitatea a II-a i a III-a, culoarea apare neuniform.

Fig. 11

Ceara de diferite culori sub forma de lumanari

Gustul se apreciaz prin mestecarea unei buci de cear n gur. Ceara natural, curat, deschis la culoare are un gust aromat, iar cea cu adaosuri are un gust specific aspru sau rnced. Ceara care se lipete de dini conine seu sau rini. Mirosul cerii naturale trebuie s fie specific florilor din care a fost adunat nectarul. Mirosul se apreciaz la temperatura camerei, eventual se nclzete uor proba de cear, mirosind apoi o bucat ntreag de cear, sau o poriune de cear frmntat anterior. Ceara cu diferite adaosuri are miros strin. Astfel, mirosul rnced este specific cerii de Carnauba i de Japonia, mirosul de petrol indica prezena parafinei sau a cerezinei mirosul de grsime se sesizeaza in cazul adaosului de seu sau de stearina , mirosul de colofoniu se percepe cnd ceara este falsificata cu colofoniu, iar mirosul slab de ars este pentru ceara arsa. Structura se examineaz dupa felul sprturii si taieturii cerii si dupa mrimea granulaiei. Ceara naturala, in sprtur se prezinta sub forma aschioas, de scoic, mat, fr luciu. Tietura neteda este specifica amestecului care se prezint sub forma amestecului cu parafin sau cazeina. Planul taieturii lucios indica prezenta parafinei sau dac este lipicios, prezena rinii. La ceara de culoare deschisa sprtura blocului are o granulaie mica iar la cea de culoare inchisa granulatia este mai mare. Consistena se apreciaz dup aspectul cerii framantate intre degete tras n fire sau presat sub form de foie subiri . Ceara pura, framantat intre degete devine usor plastica, foarte putin lipicioasa si nu murdareste degetele. Tras n fire se alungete si se rupe scurt , iar presat n foi subtiri aceasta este uniforma, transparenta si fara luciu.19

Zgriata cu unghia se desprinde un pan n forma de spirala. Dac prin frmntare ceara devine foarte lucioasa , alunecoasa , transparent i se ntinde ca o panglica, inseamn c ceara este amestecata cu parafin. La adaosul de cerezin, ceara este albicioasa ca si portelanul neuniforma si numai dup o frmntare mai ndelungata devine uniforma , sfrmicioas plastic i nelipicioas. Ceara amestecat cu rasina devine lipicioas i poate fi trasa cu uurina in fire, iar ceara amestecat cu seu este lipicioas netransparent i unsuroasa . Ceara albita este dura aspra si sfrmicioas.

4.1.6 Proprietatile fizice ale veninului de albine. Veninul de albine este un amestec al secretiei glandelor de venin ale albinelor si serveste impreuna cu acul la aparare. El este stocat n punga cu venin si eliminat la exterior in momentul inteparii. Acul la albina lucratoare este un ovopozitor modificat pentru functiile de aparare . Numeroasele cercetari efectuate pana in prezent arata ca veninul de albine albine are o structura complexa, in el fiind prezente atat substante de natura organica cat si anorganica , substante ce-i confer proprieti particulare specifice. Veninul de albine se prezint sub forma unui lichid dens, transparent cu miros nteptor gust amarui astringent , arzator. Deoarece in contact cu mucoasele produce iritatie se va evita pe timpul manipularii ducerea minii la nas i ochi. Greutatea specific a veninului est de l,131, iar reacia lui este acid avnd un pH de 4,55,5 . Precipita in mediu alcalin . In contact cu aerul la temperatura camerei se elibereaza componenii sai volatili si cristalizeaz in cristala de culoare cenusie cu miros caracteristic si gust astringent. Este solubil n apa si insolubil in sulfat de amoniu si mai greu solubil n alcool de 60C Este solubil in solutii acide si precipita partial in cele alcaline , precipitatul dizolvandu-se la un pH acid Soluia apoas de venin precipita prin incalzire la 90-100 C iar proteinele revin la starea initiala in mediu acid. Veninul de albine este termorezistent . Astfel la temperaturi joase sub 0C valabilitatea terapeutic dureaza vreme ndelungat iar la temperatura camerei in stare cristalizata se poate pastra mai multi ani fara a pierde proprietatile curative. Este rezistent la acizi i baze . Sub influenta unor bacterii si fermenti alimentari , veninul de albine i pierde eficienta

4.2 Conditionarea si conservarea produselor apicole4.2.1 Conditionarea si conservarea mieriiConditionarea. Mierea extras prin centrifugare nu poate fi direct mbuteliat deoarece prin proiectarea picturilor de miere pe pereii extractorului, ncorporeaza in acestea aer , sub forma unor bule microscopice. n mierea proaspata extrasa ajung de asemenea particule de cear smulse din fagure n momentul descapacirii, fragmente de propolis, mici cantiti de polen provenit din ce.lulele cu polen ce se gsesc n numr mare sau mic printre celulele cu miere, larve i alte impuriti. Prin condiionarea mierii se nelege totalitatea procedeelor tehnice menite sa asigure purificarea acesteia pentru pstrarea proprietilor fizic ,chimice si biologice in perioada conservrii. Procesele prin care se realizeaza aceste elemente se refer la filtrarea mierii, limpezirea ei, reducerea coninutului de ap, lichefierea mierii cristalizate, pasteurizarea i conservarea ei.20

Filtrarea mierii se face in momentul extragerii ei cu ajutorul unei strecuratoare , pentru a o separa de resturile de cpcele, de eventualele larve sau impuriti. Strecurtoarea pentru miere se prezint sub forma unui cuplu de dou site, prima avnd ochiuri mai mari ce rein impuritile grosiere, iar a doua mai fin, ce reine impuritile mici. Sita se ataaz la robinetul extractorului sau deasupra vasului de colectare a mierii. Filtrarea se mai poate face i n momentul turnrii mierii n maturator, prin aezarea deasupra gurii acestuia a unei site fine, confecionat de obicei din estur textil. Cea mai bun metod de a purifica (limpezi) mierea este s o lsm cteva zile ntr-un vas numit maturator, pentru decantare. n timpul decantrii, bulele mari de aer se ridic repede la suprafa datorit dimensiunilor lor i diferenei de densitate ntre aer i miere. Cu ct bulele sunt mai mici, cu att se ridic mai ncet, n schimb particulele de cear se ridic mai ncet dect aglomerrile de polen. Dac mierea este foarte vscoas sau a nceput s cristalizeze, purificarea devine practic imposibil. Deci, n timpul limpezirii, corpurile strine se separ pe baza dimensiunilor, cele mai uoare ridicndu-se la suprafa, de unde sunt eliminate cu ajutorul unei linguri, iar cele grele se las la baza vasului. Evacuarea mierii curate se face prin intermediul unui robinet situat la o anumit distan fa de fundul maturatorului. Mierea aflat sub robinetul maturatoarelor se colecteaz separat, urmnd a se supune unui nou proces de limpezire. Durata de limpezire a mierii mai depinde de temperatur i de nitimea vasului. n cazul unui strat de un em nlime durata de limpezire la diferite temperaturi este de 150 zile la 10C, de 30 zile la 20 C, de 18 ore la 30 C, de 6 ore la 40C i de 2 ore la 50C. Cu ct nlimea maturatorului crete, cu att durata de limpezire este mai lung. Deshidratarea mierii se refer la eliminarea surplusului de ap din faguri sau mierea extras, n scopul prevenirii fermentrii ei. Se supun acestui proces de deshidratare toate cantitile de miere al crei coninut de ap depete 18%. Deshidratarea mierii se face n timpul limpezirii ei, n aceleai vase, iar pentru o mai rapid maturare a ei este indicat ca maturatoarele s fie meninute n camere nclzite i uscate. n lipsa acestor maturatoare speciale i cnd cantitatea de miere este mic, limpezirea i maturarea ei se poate face n nsi bidoanele n care se pstreaz. n sistemul de cretere intensiv al familiilor de albine, optimizarea coninutului de ap din miere se realizeaz n camere special destinate acestui scop. Din cercetrile ntreprinse de Stephen (1941) s-a constatat c trecerea unui curent de aer printre stivele de magazii cu faguri, la temperatura de 38C, umiditate de 33%, cu o vitez de 250 m/minut, timp de 12 ore, a redus cu 0,7% coninutul n ap din fagurii aproape cpcii i cu 3,1 % din cei necpcii. Rezultatele obinute sunt remarcabile, mai ales dac inem seama c umiditatea relativ optim pentru uscare se situeaz ntre 0 i 20%. n practic se folosesc camere de nclzire care au ca principiu funcional circularea unui volum mare de aer cald, relativ uscat, printre stivele de magazii cu faguri cu miere. Temperatura se optimizeaz prin termoreglatoare pentru a nu depi 38C. n mod obinuit, temperatura folosit pentru uscare este cuprins ntre 32 i 35C. S-a constatat, de asemenea, c nclzirea mierii la temperatura de 35C, timp de dou zile nainte de extracie, i duneaz foarte puin. Dar dac timpul de nclzire se prelungete, calitatea mierii se depreciaz datorit creterii coninutului de hidroximetilfurfurol. Camerele de nclzire pot fi folosite n acelai scop i pentru optimizarea coninutului de ap din mierea deja extras. Procesul este favorizat de faptul c mierea cu cel mai ridicat coninut de ap se ridic la suprafaa vaselor de pstrare. Folosind aceast metod, n decurs de 30 de ore, coninutul de ap al mierii de la suprafa s-a redus cu 1,2%. n rile cu clim foarte secetoas, pentru a favoriza extracia se impune ridicarea coninutului de ap din miere, n care scop, se instaleaz n betonul pardoselei radiatoare de cldur i stropirea periodic a acesteia cu ap.

21

Lichefierea mierii cristalizate. Se tie c toate sortimentele de miere cristalizeaz (fig. 12) mai mult sau mai puin, dar aceast cristalizare nu influeneaz negativ calitile ei, lichefierea nefiind necesar ntotdeauna. Aceast lichefiere se face atunci cnd pe pia se cere miere fluid.

Fig. 12

Miere in diferite stadii de cristalizare

Cantitile mici de miere se lichefiaz prin introducerea borcanelor sau bidoanelor cu miere cristalizat n apa nclzit la temperatura de 60-70 C , fr a fi n contact direct cu sursa de cldur. n cazul unor cantiti mai mari de miere, lichefierea se poate face cu ajutorul aerului cald, n dou etape. n prima etap, vasele cu miere se introduc ntr-o ncpere care se nclzete progresiv pn la temperatura de 40 C. Aici, vasele sunt inute nchise timp de o jumtate de zi. innd seama de slaba conductibilitate termic a mierii renclzire duce la lichefierea straturilor de miere cele mai periferice partea central nu este incalzita. In a doua etapa, vasele cu miere sunt trecute ntr-o alt ncpere, unde temperatura aerului este de 6070C i, sunt rasturnate pe un gratar aezat deasupra unui tanc de recepie. Pe masura desfaceri cristalelor pe seama fortei gravitatiei mierea se scurge in acest tanc, unde este agitat timp de cteva ore cu ajutoru1 unei elice. Pentru a pstra mierea n stare lichid, este absolut necesar sa i se analizeze cristalele de glucoz pe care nc le conme. Acest lucru se reali zeaz prin pasteurizarea mierii. Pasteurizarea mierii se face cu scopul de a distruge toi germenii care pot provoca fermentarea mierii i de a topi cristalel initiale extinse care fara aceasta operatie operatie ar determina nceperea cristalizarii mierii. Pasteurizarea se face n instalatii asemntoare celor utilizate pentru pasteurizarea laptelui i const n nclzirea i rcirea ei brusc. ntr-un pasteurizator, mierea lichid circul n contracurent cu apa cald, ntr-un strat gros de ctiva milimetri i se nclzete ntr-un timp foarte scurt la temperatura de 70 - 78C. Dup meninerea ei timp de 5-6 minute la aceast temperatur, va intra n circuitul de rcire n contracurent cu apa rece si se va rci brusc la 42C. Ea este acum pasteurizata si isi va pastra starea lichid timp de cel puin 6 luni, timpul necesar pentru a fi consumata. Ambalarea mierii se face imediat dup terminarea proceslor tehnologice descrise mai sus. Alegerea ambalaj ului pentru miere depinde de dou categorii de motivaii: una se refer la motivaii de ordin tehnic, cealalta la motivatii de ordin estetic. Astfel, deoarece mierea ataca majoritatea metalelor, vasele pentru miere nu vor fi confecionate din fier sau alte metale dect cositorite sau emailate. Vasele ideale pentru ambalarea mierii sunt cele confecionate din aluminiu, sticl sau alte materiale transparente. Vasele opace, spre deosebire de cele transparente, ascund uneori defectele de prezentare pe care o tehnica mai atent le-ar fi putut evita .Vasele pentru ambalat mierea trebuie s fie perfect etane. Pastrarea mierii Mierea se pstreaz n vrac sau mbuteliat. Pstrarea n vrac se face n cazul mierii neprelucrate. Mierea cu un coninut de ap sub 17,1 % se pstreaz foarte bme indiferent de coninutul de levuri, cea cu coninut de ap cuprins ntre 17,3% i 18% numai n cazul n care levurile nu depesc 1000/g, ntre 18,1% i 19% ap, mierea se pstreaz numai dac nivelul levurilor nu depete 10 g, iar ntre 19,1 % i 20% numai n cazul n care acestea nu depesc l/g. Indiferent de coninutul n levuri, mierea cu o umiditate de peste 20% fermenteaz i este supus procesului de degradare. Mierea se pstreaz n containere ce se nchid ermetic, confectionate din materiale rezistente la umiditate. Introducerea de substane conservante n miere (benzoat de sodiu - 0,025%) dei mpiedic procesele fermentati ve, ele nu sunt acceptate de industria prelucrtoare i n special de consumatori.22

Cea mai eficient metod de a mpiedica fermentaia este pasteurizarea mierii timp de 7 1/2 minute la temperatura de 63C sau timp de 1 minut la 69C, procedeu care distruge levurile. Pentru pstrarea mierii fluide n borcane este necesar ca ea s se tin timp de cinci luni la temperatura de 0C, iar dup mbuteliere, cutiile cu borcane se aaz distanate una fa de alta, permind astfel trecerea printre acestea a unui curent de aer rece. Mierea se pstreaz n ncperi curate, uscate, fr mirosuri strine, la temperatura de l4C. Pstrarea mierii la temperaturi mai mari, cuprinse ntre 20C i 25C determin pierderea aromei i nchiderea la culoare.

4.2.2 Conditionarea si conservarea polenuluiDeoarece polenul din colector conine o cantItate destul de mare de ap i unele impuriti provenite este de la recoltare, cum ar fi fragmente ,aripi i picioare de albine , este necesara conditionarea acestuia in vederea pstrrii. Prima i cea mai importanta actiune se refera la uscarea polenului.Prin aceast aciune se urmrete eliminarea excesului de umiditate in scopul aducerii polenului la un coninut de maximum 8% umiditate Temperatura de uscare trebuie meninut ntre 40 i 45C, deoarece 1a temperaturi mai ridicate, valoarea polenului scade ca urmare a distmgerii vitammelor si a diastazelor. Pentru a evita apariia fermentaiei pe timpul uscrii, grosimea stratului de polen nu trebuie s fie mai mare de 10 mm iar n cazul uscrii n camere, este bine ca la fiecare 24 de ore, polenul s fie ntors. Polenul se consider uscat atunci cnd prin vrsarea lui dintr-un vas n altul se aude un zgomot metalic asemntor cu cel produs de boabele de cereale. Cea mai simpl uscare se poate realiza n camere uscate, prin aezarea polenului n straturi cu grosimea indicat, pe hrtie sau pe stelaje din sit metalic deas. Uscarea polenului se poate face i cu usctoare prevzute cu raze infraroii care prezint avantajul c ptrund n toate straturile granulei de polen fr al supranclzi i elimin apa din ntreaga mas. n cazul cantitilor mari de polen se folosesc usctoarele cu curent de aer cald acionat de ventilatoare. Dup uscare, polenul se va cerne (fig. 13), pentru eliminarea eventualelor impuriti, apoi cel destinat consumului uman se mpacheteaz, n pungi de polietilen sau borcane de sticl i nu se expune la lumina solar. Prin uscare, polenul scade n greutate cu 18%.

Fig. 13 Depozitarea polenului n scopul conservrii se face n dulapuri sau depozite frigorifice n care temperatura se menine constant ntre 4 i 5C. Pstrat la temperatur sub OC, polenul i pstreaz calitile sale 6-12 luni. Dup o conservare de un an, polenul pierde 75% din valoarea sa nutritiv, iar dup doi ani devine nefolositor. Deoarece nici temperatura aceasta i nici cea de uscare de 40-45C nu distrug n totalitate duntorii polenului s-au cutat diferite metode de conservare a polenului. Una din acestea const n ambalarea ermetic a polenului n prezena bioxidului de carbon, gaz care nu permite dezvoltarea paraziilor. O alt metod const n punerea polenului n borcane de sticl n proporie de 3/4, restul spaiului completndu-se cu miere, bine lichefiat prin nclzire pe baie marin. Polenul se mai poate conserva si amestecat cu zahr tos sau pudr pentru care scop se amesteca prin frecare cu o cantitate dubl de zahr. Pasta obinut prin omogenizare se pastreaza intr-un borcan de sticl i se nchide ermetic.23

n lips de zahr, polenul se mai poate conserva si n amestec cu miere cristalizat. n acest scop se executa toate operatiunile de curire i uscare, dup care se amestec in proporii egale si se pstreaz n borcane nchise ermetic. Polenul mai poate fi conservat asemanator pasturii din stup, Pentru aceasta se dizolv 150 g miere in dua prti apa fiart si racita la 40C apoi cu siropul obinut se frmanta 1Kg polen uscat pn cnd se obine o past uniform. Timp de 4-6 zile, vasul cu polen bine indesat se tine la o temperatur de 35-40C pentru a se desfura fermentatia lactica , apoi se astupa ermetic i se pstreaz ntr-o incapere racoroas i uscat.

4.2.3 Conditionarea si conservarea propolisuluiDup recoltare, propolisul se condiioneaz prin eliminarea corpurilor strine cum ar fi achii sau rumegu de lemn, albine moarte sau resturi ale acestora, hrtii etc. Propolisul se pstreaz n locuri rcoroase la temperatura de maximum 20C, bine aerisite, lipsite de umezeal i mirosuri strine, sub form de mici bulgri sferici, nvelii n hrtie de staniol sau n pungi de material plastic. Se mai recomand a se pstra n borcane de sticl colorat nchise cu dop de sticl, rodate i parafinate apoi. Nu se recomand a fi nclzit sau topit pentru comprimare, deoarece prin acest procedeu se pierd o bun parte din substanele volatile i se degradeaz valoarea lui biologic. Propolisul trebuie s fie ferit de umezeal i de expunerea direct la razele soarelui saude cldur.

4.2.4 Conditionarea si conservarea laptisorului de matcaDup recoltarea din botci, lptiorul de matc se filtreaz pentru a ndeprta eventualele larve care au scpat n urma operaiei de delarvare, sau bucile de cear provenite din botci. Filtrarea se face printr-o sit de mtase sau pnz din fir fin de material plastic. Dup filtrare, lptiorul de matc se conserv n borcane de 100-150 g de culoare nchis, cltite n prealabil cu alcool pur, nchise ermetic, la o temperatur de 0-4C n loc uscat i la ntuneric. Pstrat n aceste condiii ar trebui s se poat conserva fr a-i modifica calitile timp de un an, dar de multe ori, dup cteva sptmni de pstrare la frigider, la suprafaa produsului ncepe dezvoltarea de mucegai. Majoritatea speciilor de mucegaiuri au nsuiri proteolitice i lipolitice, deci n afara riscului micotoxigen sunt responsabile i de instalarea procesului alterativ. Prin eliberarea treptat de amoniac se produce tamponarea pH-ului care tinde s creasc spre zona neutr, crendu-se astfel condiii pentru intrarea n aciune a bacteriilor de putrefacie. ntruct lptiorul de matc are reacie pronunat acid el este rezistent la alterarea prdus de bacteriile de putrefactie, dar se poate altera prin dezvoltareabacterilor lactice care tolereaza pH-ul scazut al substratului nutritiv si care se pot dezvolta i la temperatura de refrigerare. Ca urmare a aceste activitati proteolitice slabe dar de lung durat, proteinele se pot descompune cu eliberare de amoniac si de hidrogen sulfrat. Pentru a preveni acest neajuns unii apicultori introduc n flaconul cu lptior alcool etilic procedeu total contraindicat deoarece alcoolul inactiveaz ireversibil muli principii valoroi n special pe cei cu structur proteic. In prezent se foloseete congelarea imediat dup recoltare la temperatura de cel pum -18C si apoi pstrarea nentrerupt n aceast stare, sau liofilizarea ct mai timpuriu posibil. Este necesar sa mentionam problema conservri i stabilizrii lptisorului nu este inca soluionata, motiv pentru care se recomand folosirea acestuia imediat dupa recoltare pana la aximum o or de la efectuarea acestei operaii.24

4.2.5 Conditionarea si conservarea ceriiPentru buna desfurare a activitii n stupin, apicultorul are nevoie de un anumit numr de faguri, de bun calitate, dintre care o buna parte vor fi faguri de rezerv. Fagurii de rezerv sunt faguri cu celule de lucratoare construite n mod corespunztor, frar urme de puiet mort necapailt sau cpcit i fr urme de diaree. Fagurii de rezerv se vor depozita n ncperi nchise, n dulapuri pentru rame lzi sau chiar camere amenajate cu stelaje, unde trebuie asigurate condiii de igien prin dezinfecie, dezinsectie , deratizare periodic. Fagurii de rezerv se sorteaz la nceputul depozitrii dupa culoare si dupa coninut, avnd astfel faguri goi deschii la culoare faguri goi inchii la culoare, faguri cu miere cpcit i faguri cu pstura. Spaiile de depozitare vor fi curate, lipsite de mirosuri i umezeal, iar ramele vor fi dlstanate ntre ele, pentru ca aerul s poat circula nestingherit.. Pentru conservarea fagurilor de rezerv, se fac diferite tratamente cu substane chimice, att pentru prevenirea, ct i pentru combaterea gaselniei. Cel mai utilizat procedeu const n gazarea acestor faguri cu dioxid de sulf. Sulful arde cu flacr albicioas i prin topire capt aspectul mieri de albine. Inainte de aprindere, sulful se mrunete i se presar pe o tava sau un vas cu crbuni aprini, utiliznd pentru fiecare metru cub de spaiu, o cantitate de 50 g. Se pot folosi cu aceleai rezultate i fitilele impregnate cu sulf, care se aprind n arztoare special confecionate. Avnd n vedere c dioxidul de sulf este mai greu dect aerul, vasul n care se face arderea, se amplaseaz deasupra stivei de rame, dup o prealabil ermetizare a spaiului de gazare. Deoarece gazul emanat omoar larvele i fluturii moliei de cear nu i oule, tratamentul trebuie repetat n timpul sezonului cald, la fiecare 10-15 zile. Rezultate foarte bune se obtin n combaterea gselniei atunci cnd se practic dou fumigaii cu sulf toamna (n lunile augustseptembrie) la interval de 10 zile i una primvara (n lunile aprilie - mai). Trebuie avut n vedere c sulful ars ntr-o atmosfer umed atac srmele ramelor. Pentru combaterea moliei de cear se pot folosi i fitile impregnate cu sulf, care se aprind n arztoare de sulf speciale. Un alt procedeu de conservare a fagurilor este cel cu ajutorul naftalinei. Acesta se introduce n spaiul de pstrare a fagurilor, dar, deoarece are un miros foarte puternic, nu se va folosi i la fagurii cu miere, aceasta cptnd un gust neplcut i o aciditate mare, devenind improprie consumului. Fagurii tratai cu sulf sau cu naftalin, nainte de folosire se vor aerisi bine, timp de 2-3 zile. O alt substan utilizat pentru conservarea fagurilor este sulfura de carbon, un lichid incolor sau alb-glbui, volatil i foarte inflamabil, care arde cu flacr albastr, degajnd un gaz mai greu dect aerul, iar prin evaporare rapid produce o scdere rapid a temperaturii pn la -60C. Aceast substan se utilizeaz prin mbibarea unui tampon de vat i aezarea lui deasupra ramelor. Tot pentru combaterea moliei de cear se mai utilizeaz i paradiclorbenzenul, care se administreaz pe o hrtie pus pe podea, cte o lingurita pentru un corp cu 10 rame. Acidul acetic glacial se folosete n combaterea moliei sub form de vapori nenclzii, ntr-o doz de 2 ml/litru volum. Cantitatea de acid acetic necesar, se pune ntr-o farfurie de porelan sau material plastic n care se gsete o bucat de vat i se aaz deasupra fagurilor. Fagurii se menin ntr-un spaiu nchis ermetic la temperatura de 18-20C, timp de 7-8 zile, iar dup evaporarea complet a acidului acetic i nainte de a introduce fagurii ntr-o familie, acetia se aerisesc pn la dispariia mirosului. Acidul acetic trebuie utilizat cu precauie deoarece provoac arsuri pe piele i atac metalul. Molia cerii poate fi combtut i prin metode microbiologice, ce se bazeaz pe faptul c unele microorganisme sunt patogene pentru anumite specii i sunt inofensive pentru altele (Bacillus turgiensis i Bacillus cereus).

25

Unii apicultori conserv cu bune rezultate fagurii de rezerv deschii la culoare, fie n stup, sub cuibul familiei, fie n aer liber sau sub un opron, n corpuri sau magazine suprapuse. Sub opron folosind ca suport 4 crmizi, se pune un podior Snelgrove cu urdiniurile nchise i cu plasa de srm din centru. descoperit peste care se aaz prin suprapunere 6-8 corpuri sau magazine cu faguri sortai. mbinrile dintre corpuri se lipesc cu hrtie gumat pentru a nu lsa spaii libere. Peste ultimul corp se pune un alt podior Snelgrove, care are i el urdiniurile nchise i plasa de srm din centru descoperit. Curentul de aer creat face improprie desfurarea ciclului biologic al moliei cerii. n loc de podioare Snelgrove se pot folosi plase din estur de srm. Trebuie avut n vedere c nu se supun conservrii fagurii cu multe celule de trntori, deteriorai, rupi, prea vechi, cu puiet mort, cu pete de diaree sau mucegii, care pot fi purttori de germeni patogeni i rspndesc bolile n stupin. Aceti faguri se vor reforma i apoi topi rapid, pentru a nu se degrada i pentru a asigura sntatea familiilor de albine. Calupurile de cear extras se pstreaz n ncperi curate, uscate i bine ventilate, pe rafturi, n lzi sau n stive sau pe pardoseal, cu condiia ca acestea s fie din beton sau lemn, curat i uscat. Nu se admite depozitarea cerii n ncperi cu mirosuri de petrol, benzin i nu este permis aezarea cerii naturale de albine la un loc cu ceara de alt provenien.

4.2.6 Conditionarea si conservarea veninuluiCantitatea de venin pe care o poate elibera o albin n momentul neprii este de 0,3 mg venin lichid, adic 0,1 rog substan uscat, Secreia veninului este determinat de vrsta albinelor, de cantitatea i calitatea hranei i de sezon. n momentul ecloziunii albinele nu au venin, la 6 zile au circa 0,15 mg, la 1l zile 0,21 rog, iar la 15 zile 0,3 mg venin lichid, respectiv 0,05 mg, 0,07 rog i 0,1 rog substan uscat. Cantitatea maxim de venin este secretat de albinele n vrst de 15-20 de zile, vrst dup care secreia glandelor ncepe s scad. Cantitatea de venin obinut de la albinele de primvar, cnd resursele polenifere sunt bogate, este mai mare dect la generaiile de var i toamn. Obinerea veninului se poate face prin mai multe metode, dar avnd n vedere numrul extrem de mare al albinelor necesare pentru producerea unui gram de venin, nu toate au eficien maxim. Recoltarea se face prin narcotizarea albinelor, fie prin neparea unor membrane, fie cu ajutorul unor dispozitive electrice speeiale instalate la urdini. Metoda prin narcotizare const n introducerea albinelor ntr-un vas de sticl, peste care se aaz o hrtie de filtru umectat cu eter. Albinele depun veninul pe pereii vasului, de unde se recupereaz prin splare, filtrare i evaporare, astfel c se obine venin sub form de pre