Apariția Și Dezvoltarea Ciberneticii Curs 2

8/19/2019 Apariția Și Dezvoltarea Ciberneticii Curs 2

1/20

Bazele Ciberneticii Economice- Curs 2 2014

1 25.02.2014

Apariția și dezvoltarea ciberneticii

- Precursorii (înainte de 1948)

- Întemeietorii (1948)

- Pionierii (1948-1960)

-

Inovatorii (1960-1985)

- Cibernetica de ordinul trei (1985- prezent)


2/20


2 25.02.2014

PRECURSORII (înainte de 1948)

Termeni din limbajul cibernetic și sistemic

,,kybernetes” înseamna în limba greacă veche ,,cârmaci”

(Platon îl utilizează într -unul dintre dialogurile sale în sensul abstract de ,,conducere a unei entități politicesau a unei cetăți”)

Conceptul de sistem (sustemo în latină însemnând mulțime, adunare,reuniune) este utilizat începând cu

secolul alXVII-lea, însemnând un set de concepte organizate, clasificate, mai ales în sens filozofic. ( Rene

Descartes în ,,Discurs asupra metodei”, introduce un set coordonat de reguli care sa fie utilizat într -un anumit

context. După Descartes, aproape fiecare filozof important și-a construit un sistem filozofic propriu, plecând

de la anumite postulate de baza. Până la sfârsitul secolului al XVIII-lea, noțiunea filozofică de sistem era

bine stabilita, fiind considerata ca o mulțime de principii, practici și metode utilizabilă pentru studierea

fenomenelor din lumea reală.


3/20


3 25.02.2014

Știința ciberneticii- “arta guvernării” (Andre Marie Ampere, 1834, un articol care se referea la clasificarea

generală a științelor)

Claude Bernard (1813-1878)- psiholog francez vorbește despre existența unui mediu intern al ființelor vii,stabilind o diferență clară între ceea ce se întâmplă în interior și ceea ce se întâmplă în afara organismului

Henry Poincare (1854-1912) – matematician francez – studii legate de instabilitatea sistemelor, ce au

condus la dezvoltarea teoriei sistemelor dinamice

La începutul sec. XX oamenii de știință înțelegeau importanța stabilirii de interdependențe și corelații între

fenomene și procese => cauzalitate complexă în explicarea realității înconjurătoare

Nicolai Hartmann (1882-1950)- filozof german (”Construction of the real world ”), nivele ale realității

- legea emergenței (O categorie superioară, compusă dintr -o diversitate de elemente inferioare, conţineun novum specific care nu este inclus în nivelele inferioare)


4/20


4 25.02.2014

Walter Bradford Cannon (1871- 1945)- (The Wisdom of the Body, 1932) introduce conceptul de

homeostază (Proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern)

- Constanţa într -un sistem deschis, aşa cum este, de exemplu, corpul uman, necesită mecanisme care

acţionează pentru a menţine această constanţă. Astfel de mecanisme sunt cele care determină

temperatura corpului, echilibrul acid- bază etc. care, dacă funcţioează defectuos pot duce la boli grave

care determină în final dereglarea întregului organism

- Sistemul de reglare care determină starea staţionară constă dintr -un număr de mecanisme care cooperează

acţionând simultan sau succesiv. Zahărul din sânge este reglat de insulină şi alţi hormoni care

controlează depozitarea sa în ficat sau trecerea în diferite ţesuturi;

- Homeostaza nu apare ca o întâmplare ci este rezultatul unui proces de auto-guvernanţă organizată.


5/20


5 25.02.2014

Ștefan Odobleja (1902-1978) – medic român ( Psihologia Consonantistă, 1938)- un tratat privind concepțiasistemică și cibernetică asupra lumii vii și nevii


6/20


6 25.02.2014

Întemeietorii (1948)

Norbert Wiener (1894-1964) – fondatorul ciberneticii

- formulează un principiu care stă la baza ciberneticii, definind legătura profundă ale acesteia cu

informația:

Cantitatea de informație dintr -un sistem este o măsură a gradului său de organizare, astfel că entropia

unui sistem este o măsură a gradului său de dezorganizare (1948)

( Entropia este o expresie a dezorganizării și a aleatorului, în teoria informației este o măsură a

cantității de informație care lipsește înainte de receptare- entropia Shannon)- Claude Shannon, Devis

Weaver (1948) ”A mathematical theory of communication”- modalități de codificare a datelor pentru

a îmbunătăți acuratețea informației


7/20


7 25.02.2014

Arturo Rosenblueth- profesor de psihologie

Julian Bigelow- matematician

Behaviour, purpose and teleology (1943)

- Comportamentul – orice schimbare a unei entități în raport cu mediul său înconjurător

- Metoda comportamentală- examinarea outputului unui sistem și a relației outputului cu inputul

(teleologia este o doctrină filosofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop)

Sistemele feedback - acele sisteme în care inputul este modificat de către output într -o directive

necesară pentru a reduce diferența dintre situația curentă și situația scop


8/20


8 25.02.2014

Conferințele Josiah Macy Jr.- au avut un rol important în dezvoltarea noii științe a ciberneticii

-

Eliminarea granițelor stricte dintre științe, schimb de informație între oamenii de știință din diferite

domenii științifice

- Prima întâlnire a grupului a avut loc în 1946, cu tema: Mecanisme feedback și sisteme circulare cauzale

în sistemele biologice și sociale

-

Warren McCulloch, A. Rosenblueth, Gregory Bateson, Margaret Mead, N. Wiener, J. von Neumann,

W. Pitts

Toate aceste teme sunt sintetizate în mod strălucit de Norbert Wiener în prima sa carte dedicată noii ştiinţe:

,,Cibernetica, sau ştiinţa comenzii şi comunicării la fiinţe şi maşini”, care apare în 1948 la editura Wiley,

New York.


9/20


9 25.02.2014

- În 1947 se poate spune că noua știință a ciberneticii era conturată. Ceea ce lipsea era numele noiidiscipline stiintifice.

Iată cum descrie chiar Norbert Wiener momentul alegerii acestui nume:

,,Cu mai bine de patru ani în urmă , grupul de oameni de știin ț a din jurul Dr-lui Rosenblueth si al meu am

devenit con știen ț i de unitatea esen ț ial ă a setului de probleme centrate pe comunicare, control și mecanică

statistică, atât la mașina cât și în ț esutul viu. Pe de alt ă parte, eram serios împiedicaț i de lipsa de unitate din

literatura privind aceste probleme si de absen ț a unei terminologii comune sau chiar de un singur nume

pentru acest domeniu. După multe discu ț ii, am ajuns la concluzia ca toat ă terminologia existent ă este

inadecvat ă pentru a servi la dezvoltarea viitoarea doemniului a șa cum trebuie; și, asa cum se întîmplâ

deseori printre oamenii de știin ță , am fost obligati sa alegem o expresie artificiala în limba graca pentru a

umple acest gol. Am decis sa denumim întregul domeniu al teoriei controlului si comunicarii, atât la mașini

cât și la animale prin denumirea ,,Cibernetica” , care l-am format pornind de la grecescul ,,kybernetes” sau

,,cârmaci” (Wiener, 1948, p.19).


10/20


10 25.02.2014

Pionierii (1848-1960)

William Ross Ashby (1903- 1972)

”Design for a brain”(1952)

- Comportament adaptiv

- Auto-organizare

”An introduction to cybernetics” (1956)

Legea varietății necesare: pentru a obține o varietate dată la ieșirea unui sistem este necesar să se asigure laintrarea sistemului respectiv o varietate cel puțin la fel de mare

Ludwig von Bertalanffy (1901- 1972)- teoria generală a sistemelor – modalitate de a se ajunge la unificareaștiințelor

Keneth Boulding (1910-1993)- economist

Boulding a fost, totodată, şi unul dintre primii economişti care a înţeles în mod profund raporturile de

interdependenţă dintre sistemul economic şi sistemul ecologic, militând împotriva distrugerii naturii în

scopuri mercantile.


11/20


11 25.02.2014

John von Neumann (1903-1957) - O altă direcţie importantă de dezvoltare a ciberneticii şi teoriei generale

a sistemelor a fost stimulată de lucrările sale, creatorul teoriei automatelor, dar şi a teoriei jocurilor, a

programării matematice şi a altor discipline ştiinţifice. Un adevărat geniu matematic, John von Neumann a

creat un număr considerabil de modele conţinând elemente interactive care evoluau către configuraţii

complexe pe baza unor reguli de transformare deosebit de simple.

Gordon Pask (1928 – 1996),

cibernetician şi psiholog englez, a fost unul dintre cei care au înţeles

importanţa principiilor şi legităţilor generale ale ciberneticii pentru înţelegerea gândirii umane şi, în special,

pentru cunoaştere. Maşinile de învăţat, proiectele dezvoltate de Pask au constituit un imbold în dezvoltarea

de mai târziu a inteligenţei artificiale şi roboticii.


12/20


12 25.02.2014

Stafford Beer (1926-2002), părintele ciberneticii manageriale:

- există o limită a resurselor disponibile (ele pot fi conceptualizate ca ,,spaţiu de stocare”, ,,energie liberă”

sau ,,timp de prelucrare”);

- unităţile de bază sau părţile din care un sistem auto -organizator este construit sau modelat sunt ele însele

chiar sisteme auto-organizatoare;

- sistemul şi părţile sale sunt active.

Aceste principii se aplică oricărui tip de sistem complex, începând cu organismele vii cele mai simple şi

mergând până la creierul uman.

Conceptia lui St. Beer alcatuieste ceea ce astazi se numeste cibernetica manageriala care are ample

aplicatii in economie si societate.


13/20


13 25.02.2014

Inovatorii (1960-1985)

Cibernetica de ordinul doi

Magoroh Maruyama ”The second Cybernetics: Deviation- Amplifying Mutual Causal Processes”(1963)

- Proces cauzal amplificator, care se referă la rolul buclelor feedback pozitive în sistemele aflate în

competiție cu alte sisteme

- Competiția generată între sistemele aflate în diferite etape ale proceselor de creștere pentru resursele

disponibile din mediu este descrisă cu ecuații logistice (utilizate și de Lotka și Voltera pentru modelul

prada- prădător)

Herbert Simon (1916-2001)- laureat al premiului Nobel pentru economie în 1978

- Introduce în știință paradigma generală a complexității

- Intenția sa a fost de reforma teoria economică pornind de la principiile ciberneticii

- Un sistem complex este format dintr-un număr mare de părți care interacționează nefiind posibilă

reprezentarea proprietăților sistemului respectiv considerat ca un întreg

- Sistemele complexe a par adeseori sub forma unei ierarhii (compuse din subsisteme care la rândul lor

conțin alte subsisteme).


14/20


14 25.02.2014

Herman Haken- a propus sinergetica- o știință a modului în care diferite sisteme sau părți ale acestora

coevoluează și cooperează pentru a crea o ordine nouă

Umberto Maturana, Francesco Varela au formulat teoria autopoiesisului

- la un anumit nivel toate sistemele vii (și cele care conțin sisteme vii) au o organizare comună

- Von Foerster și von Glaserfeld au evidențiat că organismele vii răspund la influențele exercitate de

mediul înconjurător în moduri care determină propria auto organizare internă


15/20


15 25.02.2014

Cibernetica de ordinul trei și științele complexității (1985- prezent)

Un sistem complex capabil de adaptare și coevoluție se numește Sistem Adaptiv Complex și reprezintă

obiectul de studiu al științelor complexității

Coevoluție= evoluează fiind capabil să creeze o nouă ordine între componentele sale sau între sistem și

mediu

Cibernetica este o metaștiință din care au decurs grupuri de discipline științifice interdependente ce au ca

obiect comun de studiu sistemele complexe din diferite domenii


16/20


16 25.02.2014

E. Milerton-Kelly (2003) distinge, într -o retrospectivă privind dezvoltarea Ştiinţelor Complexităţii, cel puţin

șase etape importante:

i) concepţia despre sistemul adaptiv complex şi complexitate dezvoltată la Institutul Santa Fe (S.U.A.) prin

lucrările lui S. Kauffman (1993, 1995, 2000), J. Holland (1995, 1998), Chris Langton şi Murray Gell-Mann

(1994);

ii) concepţia lui Axelrod privind complexitate şi cooperare în procesele de adaptare şi autoorganizare

(Axelrod (1990, 1997), Axelrod şi Cόhen (2000));

iii) modelarea şi simularea pe calculator a complexităţii (Casti (1997), Bonabeau ş.a. (1999), Epstein şi Axtel

(1996), Ferber (1999));


17/20


17 25.02.2014

iv) concepţia privind structurile disipative şi sistemele care funcţionează departe de echilibru (Prigogine şi

Stengers (1985), Nicolis şi Prigogine (1989)); sistemele autopoiectice şi cibernetica de ordinul doi (Maturana

şi Varela (1992), N. Luhman (1995));

v) teoria haosului şi a sistemelor haotice (Gleick (1987)); şi, în sfârşit,

vi) complexitatea economică şi legea profitului crescător (W.B. Arthur (1990, 1995, 2000)).


18/20


18 25.02.2014

Elaborarea ciberneticii de ordinul trei, proces început după anul 2000 de o serie de oameni de ştiinţă (S.

Umpleby, F. Heylighen, F. Geyer, C. Joslyn, ş.a.), are ca principal obiectiv realizarea unei sinteze dintre

principiile ciberneticii şi noile teorii ale complexităţii, ştiind faptul că sistemele adaptive complexe sunt şi

sisteme cibernetice.

S. Umpleby, unul dintre primii cercetători care au formulat clar deosebirile dintre această cibernetică,

denumită de el şi cibernetica socială, şi cibernetica de ordinul întâi (inginerească), respectiv cibernetica de

ordinul doi (biologică, evoluţionistă)


19/20


19 25.02.2014

1.

Cibernetica de ordinul trei este:

a)

Inginerească b)

Biologică

c)

Socială

2.

Fondatorul ciberneticii este:

a)

Norbert Wiener

b)

Gregory Bateson

c)

Umberto Maturana

3. Autopoiesisul este un concept ce marchează: a) Cibernetica de ordin doi

b)

Cibernetica de ordin trei

c) Sțiințele complexității

d)

Cibernetica de ordinul unu

4.

Legea varietății necesare aparține lui: a)

Ross Ashby

b)

Von Bertalanffy


20/20


20 25.02.2014

c)

Gordon Pask

d)

Von Foerster

Apariția Și Dezvoltarea Ciberneticii Curs 2

Documents

Transcript of Apariția Și Dezvoltarea Ciberneticii Curs 2