APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA 11-12 - 2017.pdf · Ion BUZERA: Plãcerea...

MIªCAREA IDEILOR.In memoriam Vintilã HoriaSemneazã:l Mihaela Albu l Sanda Popescu Dumal Dan Anghelescu l Theodor Codreanul Pompiliu Crãciunescu l Vintilã Horial Basarab Nicolescu l Petriºor Militaru

Petre Rãileanu –Le grand écart

Ion Militaru, Ionel Buºe -Ad Honorem:academicianulGheorghe Vlãduþescu

George Popescu –Ovidiu Tomitanulîntr-un memorabilspectacol-omagiu

















Ilustraþia numãrului: Beatrice Iordan

Revis

ta an

ului

2016

Prem

iu de

sem

nat d

e APLE

R (Aso

ciaþia

Pub

licaþ

iilor

Liter

are

ºi Edit

urilo

r din

Român

ia)

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XX • NR. 11-12 (229-230) • 2017 • 24 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

http://

ww

w.a

gentia

decar

te.ro

/201

7/12

/pre

miil

e-ap

ler-o

-gal

a-de-

10/

2 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017

NNNNNr.r.r.r.r. 11-1211-1211-1211-1211-12 ( ( ( ( (229-230229-230229-230229-230229-230))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201717171717

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin DragosteMihai Ghiþulescu

Daniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Gheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel Coºoveanu

Horia DulvacLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 596.136/ 0351 467.471

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Vintilã Horia –

Calea cãtre Sine l 2

MIªCAREA IDEILORIn memoriam Vintilã Horia.Dosar coordonat de Mihaela AlbuMihaela ALBU: Vintilã Horia – „un

Cavaler al Cunoaºterii Ce Va Veni” l 3Dan ANGHELESCU: Vintilã Horia:

Credinþã ºi Cunoaºtere l 4Sanda POPESCU DUMA: Vintilã

Horia în „Cãlãtorie la Centrele Pãmân-tului” l 4

Theodor CODREANU: Eminescu înviziunea lui Vintilã Horia l 5

Pompiliu CRÃCIUNESCU: „Þãranulde la Dunãre”, un nomad imobil l 6

Vintilã HORIA: Jurnalul unui þãrande la Dunãre l 6

Basarab NICOLESCU: „Nu este vor-ba de o recuperare a exilului, ci de recu-noaºterea faptului cã o parte a culturiiromâne s-a fãcut dincolo de graniþeleþãrii” l 7

BELETRISTICÃViorel Silviu PÃCALÃ: Poeme l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Plãcerea dialogului

(auto)revelator l 9

BELETRISTICÃMihai AMARADIA: Poeme l 10

LECTURIGeo CONSTANTINESCU: Jorge

Semprún ºi substiuirea identitãþii l 11Iulia ROªU: Africanul sau întoarce-

rea tatãlui rãtãcitor l 11Maria DINU: Adrian Buzdugan ºi ma-

nagementul riscului literar l 12Daniela MICU: Poetul din turn l 12

ARTEFlorin COLONAª: Musée Dapper:

ºiragul de perle ale unei colecþii l 13Geo FABIAN: Muzica uneºte! l 14George POPESCU: Ovidiu Tomitanul

într-un memorabil spectacol-omagiul 14

Marius DOBRIN: Toþi la Naþional –primul pas, hm... l 15

SERPENTINECezar AVRAM, Mihaela BARBIERU:

O „soartã providenþialã” a unui savantoltean – Dumitru Drãghicescu l 16

Marian Victor BUCIU: Ion Negoiþescuîntre lumesc ºi românesc l 17

Maria TRONEA: D.R. Popescu – lec-turã în verde l 18

ANTHROPOSIoana REPCIUC: Patrimoniul cultural

european – obsesie pentru trecut? l 19

AD HONOREMIon MILITARU: Scepticismul – func-

þie a spiritului l 20Ionel BUªE: Filosofia imaginarului

cosmogonic românesc l 21

UNIVERSALIAGianni TOTI: Poeme l 22Petre RÃILEANU: Le grand écart (I)

l 23

TRANSDISCIPLINARITATEPetriºor MILITARU: Viziunea trans-

disciplinarã ca revoluþie a gândirii filo-sofice contemporane l 24

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Celebrarea în decembrie a naºte-rii lui Vintilã Horia, unul dintrescriitorii români care formeazã

„careul de aºi” al generaþiei interbelice,predestinaþi sã cunoascã, deopotrivã ºisimultan, tragedia exilului cu dorul nesfâr-ºit de þarã ºi recunoaºterea universalã avalorii operei lor, devine emblematicã pen-tru imensele resurse interioare, profundeºi grave, ale unui popor care s-a încãpãþâ-nat sã dãinuiascã în istorie, supravieþuind,aparent miraculos, evenimentelor de celemai multe ori ostile.

„Întoarcerea acasã” a lui Vintilã Horiaeste la fel de semnificativã în plan simbo-lic ca ºi „izgonirea” lui. Fiindcã tânãrul in-telectual-scriitor nu ilustreazã condiþia„Fiului rãtãcitor”, care abandoneazã casapãrinteascã voluntar pentru a cãuta feri-cirea în loc strãin, ci este condamnat laexil, sub ameninþarea pierderii definitive alibertãþii. ªi nici nu a cunoscut bucuriarevederii casei pãrinteºti ºi a pãrinþilor sãi,dar credinþa ºi rãbdarea/ îndurarea l-au iz-bãvit, întrupându-i spiritul în atemporalulPanteon al sufletului naþional.

Chiar dacã regimul comunist îi oculta-se (cu tenacitatea specificã) opera, ime-diat dupã Decembrie 89, în atmosfera delibertate creatã de Revoluþie – nu ignorlovitura de stat, doar cã majoritatea ro-mânilor care au ieºit în stradã au partici-pat la Revoluþia care a ºi impus drumulnoii societãþi – cei care cunoºteau merite-le excepþionale ale cãrturarului ºi scriito-rului Vintilã Horia au fãcut primii paºi pen-tru recuperarea operei sale.

Capodopera sa de recunoaºtere univer-salã, romanul Dumnezeu s-a nãscut în e-xil – Premiul Goncourt 1960 – vede pen-tru prima datã în româneºte lumina tiparu-lui, în 1990, la Editura Europa (sic!) dinCraiova, în traducerea din limba francezãa lui Al. Castaing, revizuitã de autor, cu oPostfaþã de Daniel-Rops, Membru alAcademiei Franceze, cu un studiu deMonica Nedelcu: „Un roman al exilului:între nostalgia spaþiului pierdut ºi dorulmetafizic” ºi cu note biobibliografice deIon Deaconescu, care este ºi editor. Ace-laºi editor aduce în faþa publicului româ-nesc, tot în 1990, ºi volumul de versuriViitor petrecut (note biobibliografice IonDeaconescu), publicat, în 1976, la Sala-manca, în limba românã, de AsociacionCultural Hispano-Rumana. De menþionatcã Dumnezeu s-a nãscut în exil s-a tipãritîn câteva zeci de mii de exemplare, iarViitor petrecut în câteva mii de exempla-re, tiraje semnificative pentru pãtrunde-rea autorului ºi operei în conºtiinþa unuipublic dornic sã îºi redobândeascã con-ºtiinþa de Sine. Relaþia personalã a edito-rului cu Vintilã Horia, prin corespondenþafacilitatã de Virgil Ierunca, a fãcut ca,într-un termen relativ scurt, „trilogia exilu-lui” sã fie reîntregitã ºi în limba românã,tot la Editura Europa: 1991 – Cavalerulresemnãrii (traducere din limba francezãde Ileana Cantuniari, Postfaþã de MonicaNedelcu) ºi 1993 – Salvarea de ostrogoþi– Prigoniþi-l pe Boetiu (traducere IleanaCantuniari).

În ciuda rezervelor manifestate de fo-rurile culturale oficiale, eliminarea cenzu-rii ºi libertatea cuvântului, dobândite în1989 prin Revoluþie, au fãcut posibil ca

Vintilã Horia –Calea cãtre

Sineediturile româneºti sã promoveze operamarelui scriitor într-un ritm ºi cu o con-stanþã care sã-i aducã ºi în spaþiul culturalnaþional notorietatea ºi aprecierea merita-te. Voi enumera, numai pentru ilustrareaacestui fapt, numele acestor edituri, folo-sind „Bibliografia Vintilã Horia”, întocmi-tã de Basarab Nicolescu, acest mare cãr-turar care a cunoscut el însuºi exilul, prie-ten apropiat ºi devotat al atâtor importanþiscriitori ºi oameni de ºtiinþã români obli-gaþi sã lucreze printre strãini, cu Patria însuflet ºi în minte: Cartea româneascã, Bu-cureºti (Mai sus de miazãnoapte - 1992);Dacia, Cluj-Napoca (Moartea morþii mele- 1999); Jurnalul Literar, Bucureºti (Intro-ducere în istoria filosofiei româneºti mo-derne -1999, Sfârºit de exil - 2001, Sufletecu umbra pe pãmânt. Portrete ºi reflecþiimemorialistice - 2004); Art, Bucureºti (Ofemeie pentru Apocalips - 2007, Dumne-zeu s-a nãscut în exil -2008, Cãlãtorie laCentrele Pãmântului - 2015) ºi îndeo-sebi editura Vremea, Bucureºti cu un pro-iect cutezãtor – „seria de autor VintilãHoria” (Memoriile unui fost sãgetãtor -2015, care numãrã deja un numãr de zecetitluri, ultimul – jurnalul inedit (scris în lim-ba românã), Sfârºit de ciclu fiind lansatrecent la Târgul de carte „Gaudeamus”.

Centenarul „Vintilã Horia”, organizat în2015 la Craiova, la Biblioteca Judeþeanã„Alexandru ºi Aristia Aman”, cu sprijinulConsiliului Judeþean Dolj, a încununatprocesul de recuperare a operei lui VintilãHoria pentru cultura naþionalã, actele co-locviului „Vintilã Horia – 100 de ani de lanaºtere” adunate în volumul În cãutarea„omului total”, apãrut tot la Editura Vre-mea în seria de autor „Vintilã Horia”, con-stituind o hartã complexã a ceea ce s-arealizat pânã în prezent, nu numai în cepriveºte promovarea operei horiane înconºtiinþa naþionalã, dar ºi sub aspectulreceptãrii ºi exegezei tot mai ample ºi maiprofunde.

Alãturi de acesta, în demersul de cer-cetare ºi recuperare a operei lui VintilãHoria, editura Aius a publicat în 2015 ºi,respectiv, 2016 douã volume: Eseistica luiVintilã Horia – deschideri cãtre trans-disciplinaritate (antologie ºi studiu intro-ductiv de Mihaela Albu ºi Dan Angeles-cu) ºi Tinereþea unui fost Sãgetãtor (an-tologie ºi studiu introductiv de aceiaºi au-tori), acesta din urmã recent premiat deFiliala USR Iaºi cu premiul „Restitutio”.

Ne mândrim astãzi cã la Biblioteca Ju-deþeanã „Alexandru ºi Aristia Aman” dinCraiova, prin minunata colaborare dintreacad. Basarab Nicolescu ºi directorul bi-bliotecii, Lucian Dindiricã, beneficiind desprijinul Consiliului Judeþean Dolj, func-þioneazã prima Bibliotecã a Exilului Ro-mânesc din Paris ºi au început demersu-rile pentru înfiinþarea primului Muzeu alExilului Românesc din þarã.

Revista Mozaicul ºi Editura Aius îºi faco datorie de conºtiinþã ºi de onoare sãcontribuie la acest demers, astfel încât, înpragul aniversãrii a 180 de ani de la apari-þia Mozaikului proeuropean al lui Con-stantin Leca ºi a 20 de ani de la apariþianoii sale serii, care ºi-a însuºit acest pro-gram, adaptându-l contextului actual, sãcontribuie la afirmarea vocaþiei europeneºi universale a spiritualitãþii româneºti!

9 77 1 45 4 22 9 00 2

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

av

an

te

xt

3, serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Ca niºte sãbii tãcute, cãr-þile mele se strecoarã prin-tre zgomotele secolului.

Vintilã Horia

S-au concentrat în câ-teva zile toate cele bune,umane, spirituale ºinaturale (din naturã).O sincronizare perfectãîn timp ºi în spaþiu... cevafoarte rar ºi preþios.

Cristina Horia

Numele, dar îndeosebiOpera lui Vintilã Horiaîºi fac din ce în ce mai

mult loc în conºtiinþa cititorilordin þara pe care atât a iubit-o ºi încare nu s-a mai putut – prin te-roarea istoriei – întoarce nicio-datã. Mult timp, nu numai omul,dar ºi cãrþile sale au fost interzi-se, continuând, aberant, sã fietemute ºi astãzi. A nu cunoaºte,dar a acuza din prejudecatã oridin falsã informaþie, devineuneori o obiºnuinþã, dar nu maipuþin ºi un delict.

ªi totuºi, prin reeditãri ori tra-duceri, în rândul cercetãtorilor, alcriticilor literari, al istoricilor orichiar al cititorilor obiºnuiþi îºi factot mai mult loc în preocupãriscrierile lui Vintilã Horia, aceºtiacunoscând totodatã omul, perso-nalitatea ºi faptele încadrate încontextul istoric al vieþii sale. Toþicei care îi citesc opera (sã subli-niem aici rolul special al edituriiVremea care continuã sã editezeseria de autor „Vintilã Horia”) vorfi de acord cu caracterizarea afo-risticã prin care Basarab Nicoles-cu îi contureazã personalitateacreatoare, numindu-l Un Cava-ler al Cunoaºterii Ce Va Veni.

Exilul cultural românesc a fost– în parte – ºi o necesarã verigãcu alte culturi, unii scriitori in-trând – prin lucrãrile în alte limbi– ºi în istoria literar/culturalã aunor þãri din vest. Vintilã Horiaeste unul dintre aceºtia, opera saliterarã scrisã în exil (în francezã,spaniolã, italianã, dar ºi românã)a fost cunoscutã (ºi recunoscu-tã!) mai întâi în strãinãtate.

Personalitate proteicã, cu o ex-presie care nu acoperã însã nicipe departe multilateralitatea fiin-þei sale creatoare – de la roman laprozã scurtã, de la poezie la criticãliterarã, de la eseisticã la studii deamplitudine informativã ºi ideati-cã, interesat deopotrivã de litera-turã în general ori de literatura fan-tasticã în particular, ca ºi de fizicacuanticã, de esoterism, de filozo-fie ºi psihologie, de istorie ºi deistoria religiilor, pentru a-l înþele-ge trebuie sã-i cunoºti întreagaoperã – de la eseuri la romane, dela studii la Cãlãtoria la centre,cãci toate dezvãluie o extrem debogatã culturã ºi o complementa-ritate a contrariilor prin care se re-alizeazã lupta cu Timpul.

Când a publicat prima carte(1937), o carte de poezie, Procesi-uni, tânãrul Vintilã Horia, nãscutîn decembrie 1915, avea deci 22de ani, dar dovedea, aºa cum îlcaracteriza un coleg de generaþie,Ovidiu Papadima, cã are deja opersonalitate formatã, iar aceastaera alcãtuitã dintr-un „foarte pre-þios aliaj sau mai bine zis o foarterarã stare neutrã: un hotar incertîntre cerebralitate ºi sensibilita-te.” (v. Cronica literarã la vol. Pro-

nnnnn MIHAELA ALBU

Vintilã Horia – „un Cavaleral Cunoaºterii Ce Va Veni”

cesiuni, în Gândirea, nr. 2/ 1938,p.104) În toatã opera sa vom în-tâlni, de fapt, o îmbinare perfectãîntre cele douã coincidentia op-positorum, care conferã scrierilorsale – indiferent de genul abordat– deschideri cãtre cunoaºtere.

Un scriitor cerebral ºi sensi-bil, Vintilã Horia a îmbinat în în-treaga operã deopotrivã idei ºicuvinte meºteºugit alese (în altelimbi), reuºind totodatã – în poe-zie, în ultimul roman (Mai sus deMiazãnoapte), precum ºi în Me-moriile unui fost Sãgetãtor scri-se în limba românã (în exil) – sãexprime adevãrul unei experienþede viaþã într-o limbã nealteratã,frumoasã ºi elegantã. Îl vedemaºadar pe omul ºi scriitorul Vinti-lã Horia întruchipând douã iden-titãþi complementare, cea nouã(francezã, spaniolã, europeanãadicã) altoindu-se – fãrã respin-geri dramatice – pe trunchiul ro-mânesc perfect pãstrat (lingvis-tic ºi identitar). Amintirile locuri-lor de acasã în cele mai mici deta-lii, ca ºi revenirea (cu Mai sus demiazãnoapte) la limba românã, deasemenea în cel mai ascuns vo-cabular al ei, o demonstreazãpe deplin. Iatã ce îi scria priete-nului sãu, Camilian Demetrescu,despre aceasta: „Am scris cam otreime din carte, am revenit decila limba românã, pe care vãd cã omanipulez mai bine ca acum o ju-mãtate de veac, deºi, mirabiledictu, n-am scris un roman pe ro-mâneºte din 1946, pe când eramla Assisi. Îmi vin în minte cuvintecronicãreºti, pe care cred cã înscris nu le-am utilizat niciodatã,uneori trebuie sã mã uit în dicþio-nar ca sã mã conving cã acel cu-vânt existã.” (v. Marilena Rota-ru, Întoarcerea lui Vintilã Ho-ria, 2002, p. 193)

Scriitorul Vintilã Horia va tre-bui cunoscut de cititorul românºi recunoscut de critica literarãde astãzi ca fãcând parte dintrealeºii fãuritori de limbã poeticã.Pe tot parcursul vieþii sale crea-toare, fin cunoscãtor ºi admira-tor al marilor poeþi ai lumii, el vaapãrea (ºi nu numai în poezie!)ca un „cioplitor” de cuvinte.Acestea, nu rareori într-o întâl-nire neaºteptatã, surprind ºi lasãloc unui lung lanþ de conotaþii.Ascunziºuri de gând încifreazã

mai cu seamã idei grele de sen-suri. Întreaga sa operã este undialog între literaturã, artã, ºtiin-þã ºi religie, dar totodatã un dia-log al sinelui cu Lumea în cãuta-rea necontenitã a Adevãrului. Undrum al cunoaºterii pe care ade-sea îl mãrturiseºte ºi pe care îlparcurge prin literaturã, fie aceas-ta roman, nuvelã sau poezie, darºi prin studii ºi eseuri, pe temediverse, toate de maximã actuali-tate, ori prin dialog direct cu „cen-trele pãmântului”, acele importan-te minþi ale veacului intervievateîn Cãlãtoria sa.

Anul acesta, între 20-22 octom-brie, un colocviu internaþional –EXIPORA –, o combinaþie inge-nioasã (ºi care se va impune) în-tre exil ºi diaspora, organizat laMediaº de inimoºii profesori Li-gia ºi Attila Csiki, a avut drepttemã personalitatea a doi marireprezentanþi ai culturii române,Vintilã Horia ºi Eugeniu Coºeriu.Întreaga manifestare – sub patro-najul acad. Basarab Nicolescu –a fost pusã sub semnul centena-rului Unirii, ideea de unire cultu-ralã fiind totodatã subliniatã înmai multe rânduri în prezentãrileparticipanþilor. Alegând pentruaceastã primã întâlnire dedicatãanalizei ºi promovãrii operei unuiscriitor ºi a unui lingvist, ambiide notorietate universalã, ideeacentralã a Exiporei a fost ºi ace-ea de a conºtientiza faptul cã, aºacum afirma Adrian Dinu Rachie-ru, trebuie sã vorbim mereu de-spre cele cinci mari spirite aleculturii noatre în exil – Eliade,Cioran, Ionescu, Vintilã Horiaºi E. Coºeriu.

Timp de douã zile, cercetãtoriai literaturii/ culturii exilului româ-nesc din þarã (Basarab Nicoles-cu, Eugen Simion, Mircea Tomuº,Theodor Codreanu, PompiliuCrãciunescu, A.D. Rachieru, Mir-cea Borcilã, Marilena Rotaru,Mihaela Albu, Georgeta Orian,Sanda Popescu Duma, Dan An-ghelescu º.a.) ori din alte þãri(Aquilino Duque, Jessus Marti-nez Del Castillo - Spania, RudolfWindisch – Germania) au dezbã-tut teme legate de operele celordouã mari personalitãþi.

Între participanþi, cea mai aº-teptatã prezenþã a fost CristinaHoria, fiica scriitorului Vintilã

Horia, sositã pentru prima oarãîn þara pãrinþilor sãi. Cele împãr-tãºite de ea auditoriului au fostcu adevãrat cuvinte pentru ini-mã ºi minte, venite din parteacelei care a avut privilegiul de asta alãturi de scriitor pe par-cursul elaborãrii unora dintreoperele sale. Tatãl i-a sãdit în su-flet dragostea pentru locurile ti-nereþii, dar ºi pentru limba româ-nã, pe care o vorbeºte foartebine, în deschiderea colocviuluiea precizând cã a fost invitatã ºiparticipã „plinã de emoþie, fiindaceasta cea dintâi vizitã în þarapãrinþilor mei”.

Pentru o impresie generalãasupra colocviului Exipora, darmai ales pentru o readucere înatenþia cititorilor a personalitãþiicreatoare a marelui scriitor ºi gân-ditor român, reproducem în con-tinuare câteva fragmente succin-te din expunerile celor prezenþi.

Începem cu amintirile CristineiHoria despre existenþa alãturi detatãl sãu, precum ºi despre omulVintilã Horia care a trãit în exil cudorul de þarã.

Aºadar, are cuvântul CristinaHoria:

„Tatãl meu nu a fost, nicioda-tã, melancolic sau sumbru. Dim-potrivã, ºtia cum sã mulþumeas-cã bogãþiei fiecãrei zile: visele,neprevãzutul, cãlãtoria, savoareaunui pahar de vin, conversaþiaaleasã, prietenii, sensul, divin

chiar, al unei etimologii.Amintirile mele din copilãrie

mã poartã spre o ambianþã fami-lialã liniºtitã, veselã ºi entuzias-tã. O ambianþã în care nu-ºi avealocul prea mult „discursul edu-cativ”, poveþele, dar în care pã-rinþii mei transmiteau un mod dea vedea viaþa ºi de a vedea peaproapele ca pe ceva demn deadmiraþie, de respect ºi de grijã.O ambianþã curatã, în care se în-tâlneau râsul, umorul, credinþa,iubirea de frumos, politeþea (ºicãrþi, multe cãrþi), totul în mod fi-resc, nimic impus. ªi totul pãtrunsde un spirit critic sãnãtos ºi sti-mulator. Însã, am avut cunoºtin-þã încã de micã de rana de nevin-decat a exilului, o ranã prezentãºi deschisã. Ceva despre care sevorbea fãrã dramatism sau para-dã, dar care se afla acolo, impreg-nând vieþile noastre ºi opera ta-tãlui meu, ºi care l-a însoþit pânãîn ultima clipã.

Am cunoscut multe þãri, euro-pene ºi americane. Când eram micãFranþa, Elveþia, Italia… au fost lo-curile frecvente unde ne petre-ceam vacanþa sau micile escapa-de. Apoi multe altele. ªi când mãgândeam sã plec undeva în cãlã-torie, fãrã sã ºtiu de ce, pregetamsã vin în România. Acum îmi dauseama, cred, cã o simþeam ca pepãmântul durerii pãrinþilor mei…paradisul pierdut din care fusese-rã goniþi, fãrã vreo vinã originarã,trebuind sã poarte pentru tot-deauna greutatea enormei nedrep-tãþi a acestei lumi (chiar dacã tatami-a spus o datã cã pãmântul fã-gãduinþei este acela unde ai învã-þat sã trãieºti). O durere care a im-pregnat ºi anii adolescenþei ºi ti-nereþii mele ºi pe care aventuravieþii mi-a atenuat-o treptat cândm-am îndepãrtat de casa pãrin-teascã. Dar durerea aceasta nu l-apãrãsit niciodatã, în adâncul fiin-þei, pe tatãl meu. /…/

Mulþumesc în mod deosebitpentru faptul de a fi aici, putândsã descopãr þara atât de iubitã deel, natura-i extraordinarã, frumu-seþea artisticã, istoria, literaturaei, mirosul ºi savoarea, ospitali-tatea, poporul, esenþa ei.”

Continuãm cu fragmente dinalte câteva prezentãri de la Co-locviu, dupã care vom încheia cuun al treilea fragment din Jurna-lul unui þãran de la Dunãre (Pri-mele douã au apãrut în numereanterioare ale Mozaicului)

Dosar coordonat de Mihaela Albu

In memoriamVintilã Horia

















Cristina Horia la Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi Aristia” Aman din Craiova


In memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã HoriaIn memoriamVintilã Horia


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Incontestabil, în configura-rea personalitãþii lui Vinti-lã Horia, dominantã rãmâ-

ne imaginea romancierului al cã-rui succes fulminant uimise, înanii ’60, viaþa literarã ºi elita inte-lectualã a lumii libere. Dar dacãaprofundãm sensurile ºi semnifi-caþiile profunde pe care le dega-jeazã în integralitatea lor scrierilehoriene, descoperim personalita-tea mult mai complexã, inclasabi-lã pe coordonate obiºnuite a unuigânditor care lansa un amplu re-chizitoriu asupra epocii actuale,iniþiind o epuizantã ºi tulburãtoa-re investigaþie dedicatã fenome-nului Cunoaºterii. Motivaþia ºisensurile demersurilor se circum-scriu ideii de „alcãtuire a unuivocabular general, a unui pactîntre înþelepciuni, care sã facãdin nou posibilã o înþelegeretotalã a omului, sã explice ceeace se întâmplã, în general cucontemporanii sãi, scopul inves-tigaþiei fiind acela de a prezen-ta imaginea autenticã a umani-tãþii ºi a înaltelor ei potenþiali-tãþi, aceea în care a fost ea pro-iectatã de Creator.”

Dincolo de figura spiritualiza-tã a romancierului îºi face apari-þia imaginea discretã, parcã preadiscretã, a unui de savant ºi aunui profesor universitar a cãruiamplitudine intelectualã este celpuþin similarã cu aceea a luiMircea Eliade. Oricine îºi va oferiiscusita zãbavã de a pãtrunde înprofunzimea scrisului ºi a medi-taþiilor sale va descoperi pe unuldintre cei mai importanþi intelec-tuali din agitatul veac XX, con-statând cã el se situeazã alãturide un Oswald Spengler, Ortega yGasset, Gabriel Marcel, ErnstJünger, ori Raymond Abellio,aceia care – în tragic-dramaticadesfãºurare de evenimente a

nnnnn DAN ANGHELESCU

Vintilã Horia: Credinþã ºi Cunoaºtereacestui secol – încercau desluºi-rea marilor enigme ce apasã asu-pra Omului, a Timpului, a Civili-zaþiei ºi, mai ales, a fracturilor dinsfera Cunoaºterii.

Înþelegem de ce, în demersuri-le de mai târziu,Vintilã Horia, în-cercând sã gãseascã rãspunsuri,transforma fenomenul Cunoaºte-rii în subiect central al tuturorexprimãrilor sale, începând curomanele, eseurile ºi publicistica.Dar, obsesiv, pânã ºi în poezies-ar pãrea cã derapajele veaculuiºi ale Cunoaºterii continuã sã îlurmãreascã. Un poem, veritabildialog cu veacul ºi cu puþinãta-tea spiritualã a acestuia (dürfti-ger Zeit) începe cu tragica între-bare lansatã în lume de Hölder-lin: „La ce bun poeþi pentru vremide cãdere/ Când din steaguri cadputrede culorile-nfrângerii?/La cebun poeþii când îngeri/ Se-nfrã-þesc cu liliecii în turnuri/.../ Cândlângã altare Cuvântul/ Se facecântec de lume”...În altele aparnumele unor Planck, Söoren Kier-kegaard, Regine Olsen (Comen-tariu la „Jurnalul unui seducã-tor”) ºi aluzii la filosofia existen-þialã – Die Existenzphilosophie.

Din întristãtoarea postumita-te a lui Vintilã Horia, unul dintrecei mai importanþi scriitori româniai veacului trecut (acela pe carefoºti adulatori din tatã-n fiu airegimului ceauºist încearcã azi,din rãsputeri, sã îl eternizeze înexil ºi uitare), ni se oferã acumuna din marile cãrþi ale exiluluiromânesc: Crucea. Ea a izvorâtdin conºtiinþa tragicã a celui care,traversat de un cataclism al isto-riei, aspira la reinstaurarea ordi-nii pe care, pierzând-o, umanita-tea nu a mai ºtiut sã se regãseas-cã cu propria esenþã ºi nu a maireuºit sã se recunoascã pe sine.Lumea se afla sub criza înnop-

tãrii tuturor sensurilor (Schel-ling) pe care Vintilã Horia o varesimþi ºi o va denunþa cu toatãforþa spiritualã a scrisului sãu.Ecoul rostirilor lui Oswald Spen-gler l-a urmãrit mereu ºi pentrucã disolutivul Timp Faustic in-staurase refuzul oricãrei interio-rizãri. Prezentul ºi devastatoare-le urniri ale istoriei pãreau sã ade-vereascã sensul cumplit al ver-sului scris de T.S.Eliot: „This isthe way the world ends” (TheHollow Men).

Vom înþelege astfel de ce, pen-tru exilatul scriitor român, Cru-cea, într-un asemenea timp, de-vine temã fundamentalã prin„...latura istoricã ºi eshatologicãpe care acest simbol o ascundeºi o releveazã în dubla sa proiec-þie în spaþiu ºi în timp. Cãci exis-tã, accentueazã el, un sens ori-zontal ºi un sens vertical în me-tageografia crucii care indicã înmod precis o posibilitate de com-pletitudine înscrisã în însuºi mis-terul creºtin.” Din perspectiva

atât de sinuoasã, în veacul XX, acunoaºterii „contemplarea miste-rului crucii, tocmai în acest mo-ment de confuzie ºi incertitudinepe care nici Biserica nu a ºtiutsã-l evite /.../ (îi) pare indispen-sabilã/.../ pentru cã simbolismulcrucii, în proiecþia sa ultimã, sepresupune cã ne antreneazã spreun soi de explozie universalã aadevãrului, ceea ce ar implica onouã posibilitate de a înþelege fi-inþa. Filosofia ar putea astfel, de-pãºind moºtenirea raþionalistã,sã-ºi recupereze funcþia preso-craticã, în vreme ce teologia s-arreîntoarce la cãutarea unicã a ob-iectului sãu, redevenind, aºa cumo afirma Heidegger, o teologie acrucii.” (Crucea, ed. Vremea,2017, pp. 9,10).

Eseul lui Vintilã Horia punesimbolul Crucii într-un de-necu-prins în chingile raþionalitãþii, unveºnic departe ºi inexplicabilaproape. Centru al lumii ºi alistoriei el are o indelebilã identi-tate cu puteri ce strãbat profun-

În ceea ce mã priveºte, re-cunosc cã este o sarcinãdificilã cea pe care mi-o

asum, aceea de a încerca sã tra-sez profilul complet al lui VintilãHoria, om, gânditor ºi scriitor,mare prieten, mentor ºi profesor.Este totuºi imposibil sã separãmaceste trei faþete intrinsece aleautorului, un uomo universalemodern. Universul sãu intelectualºi spiritual, ºi prin aceasta înþe-leg curiozitatea ºi interesul sãujuvenil pentru toate aspectelevieþii, vizibile, oculte sau ce vorveni, Cavaler al cunoaºterii ceva veni, cum îl numeºte bunulsãu prieten, Basarab Nicolescu,

nnnnn SANDA POPESCU DUMA

Vintilã Horia în Cãlãtoriela Centrele Pãmântului

l-au stimulat sã se apropie, sã in-vestigheze ºi sã împartã cu cei-lalþi o multitudine de teme din di-feritele zone ale raþionamentuluiuman al timpurilor noastre. Unadintre dovezile cele mai conclu-dente o constituie lucrarea de„non ficþiune” Cãlãtorie la Cen-trele Pãmântului (ed. Plaza yJanés, Barcelona, 1976), de cu-rând tradusã în românã de sub-semnata, ºi apãrutã – pãcat! –dupã mai bine de doi ani de aº-teptare în rafturile Editurii ART,în decembrie 2015, la scurt timpdupã centenarul naºterii lui Vin-tilã Horia. Cartea este o anchetãpublicã, o investigaþie-eseu, aºacum o numeºte propriul autor, unrezumat a ceea ce se întâmplã înminþile cele mai evoluate ale tim-purilor noastre. /…/ Nota Prelimi-narã cu care începe acest volum,semnatã de autor, este cea mai bunãprefaþã, ea explicã geneza ºi inten-þia lucrãrii, cu mesajul ei.

Vintilã Horia, turist motivat,întreprinde o lungã cãlãtorie careva dura un an ºi jumãtate, din ia-

nuarie 1969 pânã în mai 1970, nucãtre centrul geodezic al planeteinoastre, ci cãtre centrele spiritua-le care reprezintã gândirea actua-lã din spaþiul tehnologiei, filozo-fiei ºi ºtiinþelor, atras fiind cu pre-cãdere de fizica cuanticã ºi de fi-lozofia ºtiinþei. Rezultatul estecartea de eseuri-interviu menþio-natã, Cãlãtorie la Centrele Pã-mântului, elaboratã cu ajutorulRevistei spaniole Tribuna Médi-ca ºi realizatã in situ, la centrelede energie ale pãmântului, acolounde au trãit ºi lucrat creierelecele mai evoluate ale istoriei noas-tre recente.

Un timp important a fost acor-dat de autor selecþionãrii perso-nalitãþilor pe care dorea sã le in-terogheze, greutãþilor inerente încontactarea acestora ºi în obþi-nerea acordului lor, studierii ope-rei, a teoriilor, a faptelor ºi înfãp-tuirilor personalitãþilor respecti-ve, din dorinþa de a putea realizala un nivel corespunzãtor discu-þiile profesionale cu interlocuto-rii sãi. Un an ºi jumãtate – dupã

cum va mãrturisi Vintilã în NotaPreliminarã – au durat numaipregãtirea ºi peregrinãrile pe globspre „centrele” pe care ºi le-a pro-pus. /…/ O lungã perioadã a fostdedicatã apoi tãlmãcirii acestorconversaþii în spaniolã –limba încare a apãrut lucrarea – din ger-manã, englezã, francezã, italianã,sau românã, limbi pe care le-a uti-lizat în diferitele interviuri reali-zate. Scopul a fost acela de a-ºi

demonstra convingerea cã estedin nou momentul ca ºtiinþa, reli-gia ºi artele sã se reuneascã, pen-tru a demonstra, prin cunoaºte-re, existenþa lui Dumnezeu oriimposibilitatea existenþei Univer-sului fãrã El; chiar dacã unii nu-ipot dovedi prezenþa, nici nu Îlneagã. In funcþie de aceastã tezãºi-a ales personalitãþile marcante,savanþii, literaþii ºi artiºtii ºi pe care i-a intervievat. Întrebat astfel celegãturi are cu Dumnezeu, Heisen-berg i-a rãspuns: „Mult mai bunedecât cu oamenii”. /…/

Odiseea vintiliana se sfârºeº-te cu o vizitã în Suedia, la Stok-holm, la centrul Fundaþíei pen-tru premiile Alfred Nobel ºi citezconcluziile autorului: „Sper sã nufi dezamãgit (decât pe cei ce ar fiputut sã cãlãtoreascã mai binedecât mine, precum ºi pe unii con-formiºti confortabili, care ignorãdin vocaþie frumuseþea a ceea cereprezintã navegare necesse est).Sper ca cititorul sã-ºi poatã for-ma o idee completã ºi sinteticãasupra artelor ºi disciplinelor careconduc azi lumea, cu scopul de aputea înþelege, odatã închisã car-tea, cã adevãrul este unul singurºi cã numai modalitãþile noastrede a ne apropia de el diferã”.

zimea fiinþei dincolo de hotareledepãrtãrii esenþiale care despartde Dumnezeire. Cuvântul Centru(prezent ºi în titlul acelei cãrþiunicat, Cãlãtorie la CentrelePãmântului) pãstreazã proximi-tatea cu inefabilul din care sur-vin esenþele ºi temeiurile tainiceale lumii, amintind heideggeria-nul Das Wesen des Grundes. Elscoate din ascundere rostul a totºi a toate cele câte existã ºi, deasemenea, a celor câte nu existã– sau nu existã încã. Cunoaºte-rea se situeazã astfel în comple-titudine gnoseologicã, acelesenþial care se opune ºi se refu-zã dizidenþelor raþionaliste. /…/

Eseul Crucea se alãturã altordouã importante scrieri horiene:Cãlãtorie la Centrele Pãmântu-lui (1971) ºi Anchetã dincolo devizibil (Encuesta detrás de lo vi-sibile, 1975, încã netradusã la noi),configurându-se ca o componen-tã esenþialã ºi întregitoare în trip-ticul consacrat cunoaºterii.


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Personalitatea de excep-þie care a fost VintilãHoria nu putea sã trea-

cã indiferentã pe lângã geniuleminescian. Mai mult, se poatevorbi, pe de o parte, despre emi-nescianismul funciar al celui carea scris Dumnezeu s-a nãscut înexil, iar, pe de alta, despre înþele-gerea a ceea ce a însemnat, lanivel ontologic, cultural, literar ºisocial-politic statura covârºitoa-re a poetului ºi jurnalistului, re-plicã strivitoare la inepþiile mu-tanþilor „dilematici” postdecem-briºti, coborâþi pe scara neomar-xistã a corectitudinii politice.

Vintilã Horia nu ne-a lãsat unstudiu aprofundat asupra luiEminescu, imaginea lui asuprapoetului configurându-se dinnote, articole, de gãsit în activi-tatea publicisticã interbelicã ºi încea din exil, culminând cu apre-cierile din cartea postumã Memo-riile unui fost Sãgetãtor, scoasãla ivealã cu prilejul centenaruluinaºterii scriitorului, în 2015, decãtre Silvia Colfescu ºi CristianBãdiliþã. Acesta din urmã, caresemneazã ºi o substanþialã pre-faþã, are revelaþia (pe care o con-firm) cã ne aflãm în faþa uneia din-tre marile cãrþi ale exilului româ-nesc, memoriile sale fiind compa-rabile cu ale lui Mircea Eliade (I,II, 1991), dar ºi cu Jurnalul feri-cirii al lui N. Steinhardt (1991) saucu excepþionalele „convorbiri” alelui Theodor Cazaban din Captivîn lumea liberã (2002).

Cunoaºterea lui Eminescu nus-a fãcut prin intermediul ºcolii,explicaþia putând fi gãsitã în Jur-nalul unui þãran de la Dunãre.[…] În Memorii, se aratã recu-noscãtor, tot în privinþa apropie-rii de Eminescu, profesoruluiRaul Teodorescu, asistent al luiMihail Dragomirescu, considerat„centrul formaþiei mele”: „ªtia sãne explice pe Eminescu, ceea cepentru mine însemna totul, însãtot el m-a învãþat sã-i iubesc pe

nnnnn THEODOR CODREANU

Eminescu în viziunea lui Vintilã Horia

Odobescu ºi pe Duiliu Zamfires-cu.” Aºa se explicã de ce geniulpoetului va deveni spiritusrector al revistei „Meºterul Ma-nole”, întemeiatã în 1939, cu pre-þul „rupturii” de Nichifor Crainicºi de „Gândirea”. O va mãrturisiîn nr. 5-6 al noii publicaþii, care îºipropunea sã propulseze literatu-ra românã pe coordonate univer-sale ºi europene, într-un articolprogramatic intitulat Eminescuvãzut de „Meºterul Manole”. Dealtfel, cu un an înainte, întâmpi-na elogios cartea lui Basil Mun-teanu Panorama literaturii ro-mâne contemporane (1938), car-te scrisã în limba francezã, deve-nind cea mai cunoscutã istorieliterarã româneascã în spaþiuleuropean ºi care venea chiar însprijinul proiectului sãu, cu atâtmai mult, cu cât autorul recunoº-tea eponimia eminescianã în sâ-nul literaturii noastre.

În articolul intitulat Basil Mun-teanu, Vintilã Horia face urmãtoa-rea referinþã asupra propulsãriinoastre în universalitate de cãtreEminescu: „Apariþia lui Eminescu

avea sã statorniceascã un impre-sionant punct de plecare ºi sã neaºeze dintr-o datã în cadrul uni-versal al literaturii. De la localis-mul proaspãt ºi reconfortant alcronicarilor ºi al barzilor din vea-cul al XVIII-lea, trecem prin gla-surile intermediare ale lui GrigoreAlexandrescu ºi Vasile Alec-sandri, la strãlucirea de anvergu-rã europeanã a celui mai mare poetal timpului, Mihai Eminescu.”

Reluând, în manierã proprie,cunoscuta profeþie maiorescianãdin finalul studiului Eminescu ºipoeziile lui (1889), Vintilã Horiarecunoaºte în poet arheul cultu-rii ºi literaturii române, în sensulcã „sub uriaºa umbrã a lui Emi-nescu” creºte ºi va creºte întrea-ga noastrã culturã (Sã înviem strã-moºii), fenomen subliniat ºi extins,altminteri, de cãtre Mihaela Albuºi Dan Anghelescu la cvasi-între-gul exil românesc, de la VintilãHoria la Horia Stamatu, MirceaEliade, Emil Cioran, Mircea Popes-cu sau Constantin Amãriuþei. Ar-heitatea acestei creºteri vine toc-mai din romantismul eminescian:

„…Eminescu e tipul de om ºi descriitor cãtre care au tins toate strã-daniile romantismului. Viaþa sa,mai bogatã în experienþe ºi în sen-zaþional intim decât a oricãruiMusset, Lamartine, Schelling,Schlegel ori Leopardi, e atât deconformã unei ortodoxe trãiri ro-mantice încât s-a dãruit cu uºu-rinþã biografilor cari nu trebuiausã fie inventivi pentru a oscilacãtre latura romanþatã a genului.Iar «Luceafãrul» e fãrã îndoialãcel mai sublim poem al ultimelordouã veacuri.” /…/ De timpuriu,într-un articol intitulat Ceva de-spre Eminescu, Vintilã Horia su-pune discuþiei controversele lega-te de evaluarea, în epocã, a perso-nalitãþii scriitorului, împãrþitã în-tre numeroºii preþuitori ºi detrac-torii aflaþi, totuºi, în minoritate,primii, la rându-le, situaþi în douãtabere: unii admiratori ai poetului,în defavoarea partizan ideologicãa jurnalisticii, alþii ai poetului ºipublicistului deopotrivã. VintilãHoria recuzã, în context, ºi „bio-grafia subþire”, abundentã, rãzbã-tutã ºi-n romane de felul celor

semnate de E. Lovinescu (Mite,Bãlãuca), exprimându-ºi opþiu-nea pentru romantismul de pro-funzime al vieþii poetului, de gãsitîn suferinþele omului, rãzbãtute înoperã: „Eminescu omul a fost maideplin realizat în ciclul suferinþeilui romantice, decât Eminescupoetul, a cãrui operã este inegalãºi ale cãrui poeme timpul le-a dis-trus în parte.” (Am putea recu-noaºte aici ceea ce, peste ani,George Munteanu va numi „bio-grafia interioarã” a poetului, Hy-perion 1 fiind cea mai complexãbiografie eminescianã din toatetimpurile.) De altfel, existenþa, subsemnul suferinþei romantice, de-vine, pentru Vintilã Horia, propriacondiþie umanã, cea a exilului. Deaceea, Mihaela Albu ºi Dan An-ghelescu se simt îndrituiþi sã con-chidã: „Am putea spune cã V.Horia ºi-a trãit exilul (ºi) sub sem-nul tutelar al lui Eminescu, citin-du-i mereu poeziile sau scriinddespre opera sa. Alteori, pornindde la scrierile eminesciene, eseis-tul îºi argumenteazã propriile teo-rii cu o susþinere în cele afirmatede gazetar.”

Pentru Vintilã Horia, Eminescua fost principalul centru al Pãmân-tului, ca sã invoc semnificaþia ce-lebrului titlu al cãrþii sale Cãlãto-rie spre Centrele Pãmântului,acel centru arheic de luminã carel-a ajutat sã reziste prin culturã întoþi cei 46 de ani de exil. De altfel,dupã cum remarcã Mihaela Albuºi Dan Anghelescu, în substanþi-alul lor studiu la Eseistica lui Vin-tilã Horia – deschideri cãtretransdisciplinaritate (2015), au-tenticul exil românesc s-a sprijinitpe moºtenirea eminescianã, în po-fida acelora care, despãrþindu-sede România, au crezut cã se potdespãrþi ºi de Eminescu. VintilãHoria a înþeles cã Eminescu estecentrul iradiant al canonului li-terar ºi cultural românesc ºi fap-tul rãzbate din articolele pe care ile-a dedicat, din paginile de jurnalºi din Memoriile unui fost Sãge-tãtor, carte de o profunzime sin-gularã. Nu întâmplãtor, VintilãHoria îi scria, cu puþin timp înain-te de moarte, fiicei lui Ovid Cale-doniu, la 24 aprilie 1990, LilianeiGeorgescu Tulicã, profesoarã defrancezã în Tecuci: „Ne vom în-toarce acasã cu Eminescu demânã!” Vorbea în numele sãu, darºi al marilor exilaþi. N-a mai apucatsã se þinã de cuvânt. Astãzi, s-arvedea (pentru a câta oarã?) dinnou exilat, atât din Segarcea luinatalã, cât ºi din postura de mo-del cultural românesc ºi european,condiþie care ar trebui sã i se recu-noascã, oficial, cu asupra de mã-surã, cum ar zice Eminescu.



O mare parte dintre participanþii la colocviul internaþional – EXIPORA


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Prin parcursul sãu exis-tenþial, Vintilã Horia afost un „nomad poli-

glot”; în acelaºi timp însã, graþiestatorniciei sale reflexive fãrã fi-surã, scriitorul se dovedeºte unnomad imobil. Expresia plenarãa acestei inedite simultaneitãþiemerge în Journal d’un paysandu Danube (1966; Jurnalul unuiþãran de la Dunãre, traducere deDoina Jela, Bucureºti, EdituraVremea, 2016), text scris în plinãglorie flagelatã de hidra ideolo-gicã (atunci, ca ºi acum).

Dar ce înseamnã „þãranul dela Dunãre”, dincolo de Larousseºi fabula lui La Fontaine, invoca-

nnnnn POMPILIU CRÃCIUNESCU

„þãranul de la Dunãre”, un nomad imobilte de cãtre Vintilã Horia? Ba, chiardincolo de acel „muy rústico vil-lano” care descinde în senatulroman pe vremea lui Marc Aure-liu, dupã cum ne spune Antoniode Guevara în Rejoj de Principes(Valladolid, 1529), neinvocat? Ceînseamnã, aºadar, „þãranul de laDunãre”, privit de dincoace, dinmiezul Jurnalului? Sã vedem.

Mai întâi, el scapã determinã-rii etnice: el este „o rasã spiritua-lã [...], care acceptã în aparenþãordinea asfalticã a ideologiilor,dar continuã sã-ºi practice filo-sofia ºi religia, de altfel strânsînrudite”; „ostil istoriei”, el ºtie„mai mult despre destinul uman

ºi despre moarte decât un doctorîn filosofie, prizonier al cunoºtin-þelor sale (pe care Platon le nu-mea opinii) ºtiinþifice, la fel defriabile ca ideologiile ºi la fel deîndoielnice” (pp. 54-55). PentruVintilã Horia, „expresia cea maicompletã a þãranului de la Dunã-re” este Eminescu. „Imobil ca obazã chimicã, el neutralizeazã aci-zii cei mai puternici” (p. 168). Cãeste aºa, o probeazã eºecul tacti-cilor din anii ’50 (duºman-aliat)de a-i distruge mitul, cu – trebuieadãugat – violente ecouri în zile-le noastre. Dar, vorba scriitoru-lui: „Este o poveste asemãnãtoa-re cumva cu scufundarea ºi cu

resurecþia din Divina Comedie.Numai Dante a putut sã treacãdin Infern în Purgatoriu, fiindcãera destinat sã aducã mãrturieºi sã lase urme” (p. 169).

Sincronizând densitatea onto-logicã ºi vizionarismul cognitivîntemeiat pe înþelepciunea expe-rimental-apofaticã, Vintilã Horiaproiecteazã, în fine, imaginea þã-ranului de la Dunãre ca om total:„omul viitorului, cel în care ceeace a fost întâlneºte pe cel ce va fiîntr-un spaþiu-timp ne-euclidian”(p. 236). Socot cã „întâlnirea” lacare gânditorul trimite este oanagnorisis, cãci omul interior ºiomul exterior nu s-au separat nici-

odatã, în ciuda „faunei microbie-ne din Kali Yuga”; au fost doarîndepãrtaþi de o semanticã reduc-tivã, care credea cã, dimpotrivã,îi uneºte: sub zodia cartezian-scientistã, simbolul a fost ocul-tat de sintem (synthêma). Or, sin-temul nu-i decât un simbol sche-letizat: tesera are un rol clar de-terminat, n-are mister, în vreme ceRealitatea se prelungeºte în in-sondabil, iar comprehensiunea einu se poate dispensa de simbol,înþeles ca, parafrazându-l pe Du-rand, epifanie a Sensului.

1 februarie 1965Lângã casa lui Moº Toma lo-

cuia primarul satului, un anumePopescu, al cãrui fiu, prietenulmeu, un bãiat brunet, cu pieleaoacheºã, cu niºte ochi negri, in-tenºi ºi plini de viaþã, mã iniþia întainele universului sãu de copilde þãran. Casa lor era mare ºi fru-moasã ºi în spatele ei aveau oîntreagã fermã apicolã, modernãºi organizatã ca o uzinã de fabri-cat miere. Ne puneam mãºti dinplasã de sârmã, ca spadasinii,pentru a intra fãrã pericol în tu-multul muzical al albinelor. Ieºeamde acolo cu gura plinã de faguride miere aurii ca soarele sau deculoarea chihlimbarului. Când setermina mierea ºi simþeam pe lim-bã ceara cu gustul ei uscat ºimoale, îmi închipuiam de fiecaredatã cã mã aflu într-o bisericã deþarã, în mireasma lumânãrilor încãneaprinse, lucind slab, galbene,în acea strãlucire a sacrului, aºacum le vãzusem în regiune, în bi-serici, capele sau troiþe ascunseîn adâncurile codrilor seculari,unde veneau sã se roage cava-leri în armurã sau þãrani, femei ºibãtrâni, în vreme ce tãtarii, turciiºi ruºii jefuiau ºi pârjoleau satelede la câmpie. În timp ce meste-cam ceara pentru a stoarce dinea ultimele picãturi de miere, su-fletul îmi plutea în clar-obscurulpopulat de fantome ºi, deºi sim-þeam lumina verii care mã încon-jura ca un foc binefãcãtor, mãaflam totuºi departe, în bisericã,dincolo de vremi, auzeam suspi-nele femeilor, ºoaptele litaniilor,sfârâitul lumânãrilor cu parfum dealbine, scrâºnetul sãbiilor pe da-lele de piatrã, vocea nazalã a cã-lugãrului bãrbos, acea voce deromân care-ºi cãuta drumul cel

nnnnn VINTILÃ HORIA

jurnalul unui þãran de la Dunãremai scurt, cel mai rapid spre Dum-nezeu, singurul nostru sprijin.Rãmâneam nemiºcat pe toatãdurata cãlãtoriei acesteia, din careieºeam ca buimãcit ºi obosit ºidespre care nu vorbeam nicioda-tã cu nimeni. Decât cu fratele meucare ºtia totul despre mine, darcare era prea mic la vremea aceeaca sã mã poatã însoþi în expediþii-le mele istorice. Uneori îl luam,eu ºi Costicã Popescu, în cãlãto-riile noastre în spaþiu.

Ne era suficient sã ieºim în faþacasei ºi sã traversãm uliþa plinãde praf care lega oraºul de satulDumitreºti ºi continua spre nordpânã la Poiana Mãrului, de-a lun-gul meandrelor Râmnicului Sãrat,ca sã ajungem în livada familieiPopescu, ocupând toatã coastadealului din sat ºi pânã la râu.Printre pruni, observam în valeun ochi scânteietor de apã, cen-trul acestui univers fabulos, acãrui simplã apariþie în memorieîmi ajunge pentru a deveni cuadevãrat cel de odinioarã, dure-ros sfâºiat ca ºi acum între rãzboiºi pace. Când ajungeam pe maluliazului, prietenul meu împingea înapã nava, vehicul al celor maiambiþioase vise ale noastre. Eraun butoi tãiat în douã, de-a lun-gul doagelor, închipuind un felde barcã ovalã, susþinutã de jur-împrejur de un cadru de lemn caren-o lãsa sã se rãstoarne. Loveammalul cu vâsla ºi aventura înce-pea. Vedeam raci ascunzându-sepe fundul nãmolos al apei, lãsândîn urmã nori minusculi marcândlocul unde dispãruserã. Apa lim-pede se întuneca la asfinþit, cândbriza dãdea glas stufãriºului. /…/Aº fi capabil sã scriu mii de pa-gini povestind ce au fost copilã-ria ºi adolescenþa mea, de la doipânã la douãzeci ºi cinci de ani,când am devenit brusc adult. Ofac în fond în romanele mele,unde personajele mele îºi poves-tesc adeseori copilãria, care estechiar copilãria mea (ca Ovidiu înDumnezeu s-a nãscut în exil sauca Radu-Negru în Cavalerul re-semnãrii). (pp. 63-68)

Martie, Duminicã 21

De îndatã ce mã întorc într-unloc cu care viaþa mea a fost deja încontact, legãturile cu trecutul serestabilesc. Îl adulmec, asemeneaunui cãþel, îmi amintesc tot. ªi, prinintermediul trecutului meu recent,

Marele Trecut invadeazã defileulacesta subtil, abia înverzit, lumi-nat de primãvarã. /…/ Abando-nat leneº într-un ºezlong, cu ochiimijiþi ºi pleoape apãsate plãcut demasa tremurãtoare a luminii, mãsimþeam solidar cu sevele ºi cualbinele, crescând uºor întru pro-pria mea devenire. Totul în jurulmeu era de o curãþenie pe care nuºtiu cum sã o definesc altfel decâtcreºtinã; pãsãrile se abþineau dela zbor în aceastã ortodoxie ºi unîntreg þinut se strângea în jurulmeu, ca un zid de scuturi gata sãmã apere. Mã simþeam protejat decoline ºi tufiºuri, de vrãbii ºi devite; respiram un aer la care aveamtot dreptul, ca un abonat la prime-le exemplare ale unei ediþii rare.Timpul trecea încet, ca o barcã cupânzele lãsate, pe un lac fãrã bri-zã. Seara mã urcam pe bicicletã, oluam pe drumul prãfos care cobo-ra printre plopii înalþi, spre Râmni-cu Sãrat, traversam podul ºi pe-dalam de-a lungul malului plini degãini, ca sã-l vizitez pe unchiulConstantin, fratele mai mare al ta-tei, care locuia pe strada ªtefancel Mare, o gospodãrie mare deprovincie, cu o grãdinã în faþã, ºicu o vie ºi o livadã în spate.

Mã duceam destul de des sãstau de vorbã cu acest om ciudat,cult ºi inteligent, care vreme demai mult de douãzeci de ani fuse-se directorul prefecturii oraºuluiºi care, ajuns la pensie, îºi petre-cea timpul tihnit, recitindu-i pe cla-sici. Îi plãcea sã stea ore întregi laumbra unui prun, uitându-se lastradã, rãspunzând la salutul oa-menilor care treceau, cu palmelesprijinite de mânerul bastonului,gândindu-se la ale lui, chemândun servitor ca sã alunge un câinerãtãcit prin grãdinã sau gãina vre-unui vecin (se învecina cu o ºcoalãelementarã într-o parte ºi cu o fa-milie de italieni în cealaltã parte).Vorbea bine; romanele franþuzeºtifãceau parte din comorile lui inti-me; nu cãlãtorise niciodatã în strãi-nãtate; nu fãcuse avere. Copiii lui,verii mei primari, doi bãieþi ºi douãfete, toþi mai mari decât mine, secãsãtoriserã. Casa, devenitã preamare, avea cel puþin trei sau patrucamere nelocuite, care se goleauîncetul cu încetul de mobile ºi deviaþã, nemaipãstrând din trecutulglorios decât freamãtul umbrelor,îmbinat cu aroma ºi parfumul me-relor ºi perelor, pe care le-am de-vorat aici, impregnate de vechea

noastrã prezenþã ºi de tot ce-miera necunoscut din ceea ce sepetrecuse aici ºi lãsase urme înîntuneric, efluvii pe care le perce-peam limpede vara, în umbra cer-nutã a obloanelor. Camerele goaleunde verii mei îºi petrecuserã co-pilãria mã îmbãtau cu amintiri; lepopulam cu secretele ºi cu vocilenoastre ºi cu aroma fructelor dealtãdatã care le umplea ca o tãmâ-ie laicã pe cale de a se canoniza.Visez adeseori aceastã casã.

Curios amestec de inteligenþãvie ºi spontanã ºi de apatie pro-vincialã accentuatã de bãtrâne-þe, unchiul meu era pentru mineun mister pe care nu reuºeamsã-l descifrez. Întors din rãzboi(Primul Rãzboi Mondial), îºi re-luase postul la Prefecturã ºi vre-me de douãzeci sau douãzeci ºicinci de ani, ieºise dimineaþa dincasã, o luase la stânga, dând col-þul strãzii Elisabeta, la dreapta ºi,ajungând pe bulevardul Gãrii,urcase scãrile monumentale alePrefecturii, intrând în biroul lui.Rostise zilnic aceleaºi cuvinte ºise întorsese la prânz acasã par-curgând exact acelaºi drum însens invers. Iar dupã-amiaza oluase de la capãt. În fiecare searãjucase cãrþi acasã sau la prieteni,ceea ce pânã la urmã, dacã nu l-aruinat, l-a obligat sã recurgã laajutorul tatãlui meu, iar mai târ-ziu, sã vândã via aflatã pe coas-tã, la vreo zece kilometri de sat,mai sus de Râmnicu Sãrat. Cumse face cã omul acesta plin decalitãþi, fin, cultivat, fermecãtor,n-a fost niciodatã tentat sã eva-deze din mediul sãu? A fost o vic-timã de elitã a vieþii de provincie.Împotmolit în aceastã mlaºtinãblândã, n-a reuºit niciodatã sãiasã din ea. Tatãl meu pare unaventurier al Renaºterii în com-paraþie cu destinul plat al frateluisãu mai mare.

Într-o zi din mai sau iunie 1938,unchiul meu a venit singur laBucureºti, fiul lui l-a dus la Sina-ia cu maºina, avea un „Topolino”,ºi, pe drumul de întoarcere, înfaþa pãdurii Snagov, s-au izbit deo cãruþã cu cai. Vãrul meu, careera la volan, a fost rãnit uºor,unchiul meu a murit la spital, douãzile mai târziu. A fost singura luiaventurã în spaþiu.

Mã gândesc adeseori la el. Ceipatru fraþi semãnau mult dinpunct de vedere fizic. Cel de-aldoilea, George, era farmacist; fu-

sese cãsãtorit de douã ori, a avuto fatã pe care n-am cunoscut-o,se mutase de mai multe oridintr-un oraº într-altul, nu ºi-agãsit niciodatã locul în viaþã.Foarte simpatic ºi la fel de strãlu-cit ca fratele mai mare, îi plãceaupetrecerile ºi întrunirile de fami-lie sau cu prietenii, avea o mulþi-me de prieteni, pe care ºi-i fãceapeste tot, cum ar fi semãnat niºteseminþe de aur, care în acelaºitimp îl îmbogãþeau ºi-l sãrãceau,cãci era în stare sã-ºi dea cãmaºade pe el, pantofii ºi mai ales bniica sã ajute pe cineva. Ce-i lipseaca sã fie om de succes, ca tatãlmeu? Cel de-al treilea, Alexandru,a fost ofiþer ºi, dupã amintirea pecare a lãsat-o, ar fi putut face ocarierã strãlucitã, cãci era înzes-trat cu o inteligenþã puþin obiº-nuitã ºi un spirit cavaleresc, oloialitate ºi un curaj, prin care arãmas pentru totdeauna în inimacelor care l-au cunoscut. A cãzutîn 1916, în luptele de la Turtucaia,îmbrãþiºând þeava tunului pe carel-a mânuit, ca pe o puºcã, pânã înultima clipã. O stradã din Râmni-cu Sãrat purta numele lui, cu men-þiunea înscrisã sub el pe plãcuþã:„Erou al Rãzboiului pentru reîn-tregirea Neamului”. Mã opream,plin de mândrie, sã mã uit la ea defiecare datã.

O fotografie din 1907 sau 1908îi înfãþiºeazã pe toþi patru, dintrecare doi în uniformã: unchiul Ale-xandru sublocotenent, iar tata stu-dent la Academia de Agriculturãdin Bucureºti. Patru fraþi, dintrecare doar mezinul, tatãl meu, maieste încã în viaþã, singurul care areuºit sã se realizeze, sã clãdeas-cã o casã, sã strãluceascã într-unfel pânã la sfârºitul carierei. A fostsenator, director de bancã, direc-tor ºi consilier în mai multe insti-tuþii importante. A fost permanentîn miºcare, dintr-o locuinþã în alta,dintr-un post în altul, aventurier-constructor, niciodatã bogat, vic-timã, dacã pot spune aºa, a uneionestitãþi scrupuloase care l-aîmpiedicat sã facã avere. Aveapãrul alb de la treizeci de ani, obra-zul roz ºi neted pânã la ºaizeci,ochii albaºtri, sinceri ºi lipsiþi dereproºuri, mã umpleau de teroarecând veneam cu o notã micã lamatematicã. Fratele meu a moºte-nit cinstea ºi farmecul de la toþipatru. Eu nu sunt decât un fel dereflex tumultuos al spiritului deaventurã care i-a animat pe toþipatru ºi care m-a azvârlit în aceas-tã cruciadã care e viaþa mea, cal-mã ºi furioasã în acelaºi timp, de-molatoare de latitudini geografi-ce, proiecþie exageratã a celor pa-tru pasiuni fraterne, pe care Râm-nicu Sãrat le-a azvârlit în marea fãrãnume. (pp. 93-97)

(Fragmente)




miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Petriºor Militaru: Colabora-rea dvs. cu Universitatea dinCraiova a început odatã cu re-þeaua de „Dialog între ªtiinþãºi Religie” (proiect ce s-a desfã-ºurat pe o perioadã de zece ani),apoi i-aþi avut la UniversitateaBabeº-Bolyai pe cei trei docto-ranzi craioveni (Luiza Mitu,Marius Cristian Ene ºi cel carea iniþiat dialogul de faþã) ºi aurmat, în 2015, decernarea ti-tlului de Doctor Honoris Causadin partea Universitãþii din Cra-iova. În octombrie 2016 s-a des-chis Biblioteca Exilului Româ-nesc din Paris „Basarab Nico-lescu” la Biblioteca Judeþeanã„Alexandru ºi Aristia Aman” dinCraiova, iar din iunie 2017 sun-teþi Cetãþean de Onoare al Mu-nicipiului Craiova. Din aceas-tã perspectivã cronologicã sepoate spune cã relaþia dvs. cuoraºul Craiova s-a consolidat întimp?

Basarab Nicolescu: Da, estevorba de o acumulare de fapte ºide relaþii foarte profunde de cola-borare care au început odatã cuformarea grupului craiovean decercetãtori coordonat de RaduConstantinescu ºi Gelu Cãlina dincadrul proiectului axat pe dialo-gul dintre ºtiinþã ºi religie. Ulte-rior, s-a produs un salt disconti-nuu odatã cu sãrbãtorirea Cente-narului Vintilã Horia la BibliotecaJudeþeanã „Alexandru ºi AristiaAman” din Craiova, unde a avutloc ºi o discuþie cu dl. Lucian Din-diricã despre faptul cã eu am une-le documente pe care aº vrea sãle donez despre literatura ºi cul-tura româneascã din exil. Aici s-aprodus saltul imens: de la relaþiileuniversitare ºi dialogul dintreºtiinþã ºi religie am trecut pe unalt plan, cel al valorilor exilului ro-mânesc, al familiei mele spiritua-le, fiindcã Mircea Eliade, Emil Cio-ran, Vintilã Horia, Horia Stamatu,ªtefan Lupaºcu, Leonid Mãmãli-gã, Horia Damian etc. sunt oame-nii cu care eu am interacþionat înexil. Iar acest salt nou ºi disconti-nuu care s-a produs la Craiovaintegreazã tot ceea ce a avut locanterior, dupã cum ai amintit maisus. Titlul de Cetãþean de Onoa-re al Craiovei mã onoreazã cu atâtmai mult cu cât el a apãrut în acestcontext al punerii în luminã a per-sonalitãþilor româneºti din exil ºial fondãrii unui Muzeu al Cãrþii ºiExilului Românesc la Casa de pa-trimoniu Dianu.

P.M.: În acest caz, v-aº rugasã ne vorbiþi despre noile dona-þii care au intrat în 2017 în Bi-blioteca Exilului de la Craiovaºi sã ne spuneþi care este semni-ficaþia lor.

B.N.: Imediat dupã ce a avutloc actul de donaþie oficial cu ar-hivele mele, am avut ideea de a-iconvinge ºi pe alþii sã doneze do-cumente pentru Biblioteca Exilu-lui Românesc. De fapt, în viziu-nea mea, arhiva donatã de minereprezintã nucleul care sã susþinãºi sã atragã colecþionarii din toatã

Basarab Nicolescu: „nu este vorba deo recuperare a exilului, ci de recunoaºterea

faptului cã o parte a culturii românes-a fãcut dincolo de graniþele þãrii”

lumea sã îºi îndrepte atenþia spreMuzeul Cãrþii ºi Exilului Româ-nesc de la Craiova. Astfel am reu-ºit sã o conving pe doamna Cris-tina Horia care este fiica lui VintilãHoria ºi ea a fãcut deja o donaþieBibliotecii Naþionale din Madrid(cuprinzând mai mult cãrþi), dardocumentele rãmãseserã fiindcãnu erau clasate: corespondenþa,fotografii, reviste etc. Aºadar suntîn Fondul Vintilã Horia, pe de oparte, peste 100 de scrisori de laMircea Eliade, Horia Stamatu, ªte-fan Baciu, Ion Caraion ºi alte numeilustre ale exilului românesc, darºi scrisori de la personalitãþi derenume internaþional precum Mar-tin Heidegger, Werner Heisenbergsau Dominique de Roux, fonda-torul publicaþiei Les Cahiers deL’Herne.

De asemenea, am convins-o ºipe doamna Bénédicte Mãmãligã,soþia celebrului fondator al Ce-naclului de la Neuilly ºi pãstrã-toarea unui veritabil tezaur cul-tural sã doneze documentele dinarhiva soþului sãu. Fondul Leo-nid Mãmãligã cuprinde pe lângãactivitatea cenaclului ºi toatã is-toria Asociaþiei Hyperion care seocupa cu distribuþia cãrþilor ro-mâneºti în Occident, fiindcã eraudestui editori care editau cãrþi înlimba românã, dar nu aveau o re-þea de distribuþie, de aceea amrealizat un buletin al centrului ºicu timpul el a devenit un comple-ment în plan cultural al cenaclu-lui. Sunt ºi documente legate deactivitatea lui Leonid Mãmãligãla Academia Româno-Americanã,plus publicaþii ºi cãrþi din exil pecare el le-a publicat sau îngrijit.

Tot eu am adus ºi fotografii ºidocumente din Arhiva Paul Bar-bãneagrã, fotografii inedite cuMircea Eliade ºi Emil Cioran etc.Sunt în arhivã documentele de lamarele congres dedicat lui Mir-cea Eliade la Sorbona imediatdupã moartea sa, la a cãrui orga-nizare am participat.

P.M.: Care este în viziunea dvs.menirea unui Muzeu al Cãrþii ºiExilului Românesc la Craiova?

B.N.: Eu sper cã în doi ani seva deschide Muzeul Cãrþii ºi Exi-lului Românesc ºi, pentru înce-put, ideea este cã documentelecare alcãtuiesc valorile exiluluiromânesc sã nu se împrãºtie ºisã fie centralizate în acest muzeu

care îi este dedicat. Sper ca prindonaþia mea, prin cele ale doam-nelor Bénédicte Mãmãligã ºi Cris-tina Horia sã dãm un exempluconstructiv în aceastã direcþie. Înacelaºi timp mi-aº dori sã dãm ocu toatã altã imagine exilului, fi-indcã momentan avem o imaginedeformatã asupra lui, adicã nueste vorba de o recuperare aexilului, ci de recunoaºterea fap-tului cã o parte a culturii românes-a fãcut dincolo de graniþele þã-rii. În primul rând, din punctul meude vedere, este esenþialã ideeareîntregirii culturii române fi-indcã asta îi va da o dimensiunede universalitate ºi, în al doilearând, din diverse motive, dupã’89 cultura românã s-a centratcumva pe trei nume – Eliade, Cio-ran, Ionescu, ceea ce mi s-a pã-rut o atitudine de þarã subdezvol-tatã, cultura românã nu se redu-ce la aceste trei nume. Sunt oa-meni foarte mari ºi din alte dome-nii care au purtat flacãra româ-neascã în toatã lumea ºi atuncitrebuie sã luãm în considerare ºiacest lucru. Deci cum evaluãmvaloarea? Într-un fel este ca larãzboi: dacã am avea doar gene-rali rãzboiul ar fi pierdut. Deci exis-tã generali, maiori, colonei ºi sol-daþi. Ce ar fi dacã reducem cultu-ra românã la Eminescu, Blaga,Barbu ºi Arghezi? Trebuie sã per-cepem fenomenul ºi în globalita-tea lui. Muzeul Cãrþii ºi ExiluluiRomânesc este un muzeu al cul-turii române, de aceea în prezentel reprezintã un act cultural ne-cesar, iar pentru mine este sem-nificativ faptul cã domnul IonPrioteasa, preºedintele Consiliu-lui Judeþean Dolj, ºi domnul Lu-cian Dindiricã, directorul Biblio-tecii Judeþene „Alexandru ºi Aris-

tia Aman“, au înþeles importanþaînfiinþãrii unei astfel de instituþiila Craiova.

P.M.: Putem spune cã deschi-derea Muzeului Cãrþii ºi Exilu-lui Românesc implicã ºi anga-jarea unor tineri cercetãtori, deformaþie transdisciplinarã, îndomeniul literaturii – ºi cultu-rii în general – româneºti dedincolo de graniþele þãrii?

B.N.: Eu sper cã Muzeul Cãrþiiºi Exilului Românesc va fi des-chis în primul rând tinerilor cer-cetãtori, doctoranzilor, masteran-zilor, studenþilor pentru cã mate-rialul este atât de bogat ºi încãatât de necunoscut în România.Dovadã cã Vintilã Horia sau Leo-nid Mãmãligã nu sunt citaþi înistoriile literare pentru cã, fie cri-ticii nu i-au citit, fie faptul cã auscris în altã limbã îi excludea dinliteratura românã, ceea ce mi separe a fi o atitudine primitivã. Eadevãrat cã, de exemplu, VirgilIerunca era adeptul acestei vi-ziuni cã nu poþi aparþine culturiiromâne dacã nu scrii în limba ro-mânã. Dar ce ne facem atunci cuGherasim Luca? Aceasta e o vi-ziune românistã, totuºi eu credcã, într-o viziune mai largã, însãºicirculaþia dintre limbi contribuieîn mod esenþial la menþinereaidentitãþii naþionale. Aºadar isto-ria literaturii române trebuierescrisã de tinerii critici literari, deaceea va fi necesar ca, dupã in-ventariere, sã se facã teze de doc-torat pe baze de documentareconcrete, cu date etc. Speranþamea este cã o datã cu apariþiaMuzeulului Cãrþii ºi Exilului Ro-mânesc se va deschide o direcþie



B.N.: În fond, este vorba de odeschidere faþã de celãlalt fãrã atrãda nimic, dimpotrivã: eu suntcreºtin ortodox, de aceea pentrumine Iisus Christos este o pre-zenþã vie nu numai istoricã, cualte cuvinte timpul istoric are unsens. Timpul aduce mereu cevanou în istorie. Deci, într-adevãr,este o fazã istoricã în care tezau-rul gândirii ortodoxe poate fi fruc-tificat în mod fabulos. La Paris,ortodoxia face lucruri minunateîn acest efort de deschidere spredimensiunea istoricã. Aºadar, or-todoxia poate juca un rol imensprin invitaþia la dialog, fiindcãnoþiunea centralã este dialogul,soluþia nu este niciodatã impu-nerea propriei viziuni. A impuneo viziune înseamnã a acþiona învirtutea unei fantasme, a uneifantasme puternice. Când unii îºisacrificã viaþa pentru a ajunge înparadis, nu este numai o joacã aminþii, ci o credinþã, iar dacã nuînþelegem credinþa lor nu vomface faþã situaþiei. Existã un de-calaj între mentalitãþi. Nu putemdialoga cu asasinii, dar putemdialoga cu potenþiali asasini. Sin-gura manierã de a soluþiona e dia-logul, nu asimilarea. Marea gre-ºealã a fost faptul de a crede cãei pot fi asimilaþi de mentalitateaoccidentalã democraticã. Nu poþiasimila ceva ce contravine pro-priei tale mentalitãþi, dar poþi in-tra în dialog.

31 august 2017

Interviu realizat dePetriºor Militaru

de cercetare imensã care va da odimensiune mai amplã culturiiromâne actuale.

P.M.: Pornind de la conferin-þa pe care aþi þinut-o de curândla Biblioteca Judeþeanã „Ale-xandru ºi Aristia Aman” dinCraiova („Transdisciplinarita-tea ºi noua barbarie – pantero-rismul, antropocenul ºi transu-manismul”) voiam sã vã întrebdacã nu cumva ºi iubirea deaproape specificã viziunii creº-tine autentice nu ar putea jucaun rol semnificativ în relaþia din-tre creºtini ºi alteritate, în dia-logul dintre culturi?

Leonid Mãmãligã

Vintilã Horia ºi Stephane Lupasco, Paris, cca 1970

Basarab Nicolescu, Lucian Dindiricã, Bénédicte Mãmãligã


be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

dragostea e circularã

aº putea sã beau o sticlã pânã la fundaº putea iubi o femeie pânã dimineaþãdar eu m-am îndrãgostit de o bicicletãfãrã pedale

un poem fãrã tine

un poem fãrã tineîncã n-am inventat

cântec

singurãtatea meae prietenasingurãtãþii tale

sms-uri ºoptite

cum mai e viaþa tate mai hrãneºti cu poeziemai porþi sãrutul gânduluipe vertebrede fiecare datã când mori e altfel

***sexul ei seamãnã cu inima meazdrenþuit de neliniºtiplin de arsuriºi cicatricica o scrumierã de plasticdintr-o cârciumã de cartier

fericirea mea e o unealtã pentru tine

am inima îndoitã peste coapsa taºi sunt îndrãgostit de cuvinte frivoleun fel de boalãcare te þine pe picioaremã pipai pe sub hainenu cumva fac sexaºa cum ºi scriu

fire de praf în raza de luminã

un vechi principiunu te încurca cu o persoanã maicomplicatã ca tinemi-a ºoptitjartiera neruºinatã

eu nu pot dormi cu chiloþii pe mine

iubita mea e o caprãºi deºi mã înþelege într-o mica mãsurãpãºeºte goalã pe marginea dimineþiispre sufletul meu din frunze

asta chiar nu e treaba mea

în unele dimineþide la înãlþimea nebãnuitã a viseloriubita mea se sinucide

eu nu o salvez niciodatã

toþi cãutãm ceva

ploaia fãrã sfârºitatingerea unei buburuzeo aripãmai apoi sã aflãmdupã ce inima se zgribuleºtecã dragostea nu se repetãdacã vã vine sã credeþi

nu se mai scrie aºa

când vântul îþi ridicã fustaprintre atâtea cuvinte strãineeu încã studiezpartea generalã a poeziei

ºi nu mã poþi contrazice

îngerul meu grijuliuvara poartã permanent o frapierãºi un tirbuºon

prin buzunarele luimai gãseºti ºi alte lucruri utiledar care nu te ajutãsã-þi plãteºti consumaþiao gaurã mare în acoperiº

***ninge iubitoºi noi avem o gaurã mare în acoperiººoricelul din pivniþã nu mai ronþãieiar unele cãrþi au mucegãitninge iubitoºi noi avem o gaurã mare în acoperiº

adormeam pe vatã

eram amândoi pe o bicicletãºi treceam prin zile ca o libelulãce viraje doamnece cãderi în pântecce orbeli nebunepatinam pe viaþãpatinam pe prune

am mintea ocupatã cu tine

cred cã pe undevaºtiu de unde vine tristeþea astaazi m-ai bucuratºi mi-ai pãtat pielea ca sulfatul de cupru

poveste vânãtoreascã

pândeam viaþapândeam moarteacu degetul pe trãgaci

mi-a spus bunicul

sã-þi speli picioarele cu mare grijãîn fiecare ziºi dacã poþi sã le speli ºi pe ale altoraai gãsit drumul spre sfinþenie copile

oamenii s-au mutat în cealaltã parte aoraºului

poezia umblã prin oraºul meuca un asasincu privirea te sprijinipe genunchii bãrbaþilorºi cu tãceri de egretã instigila o fericire dupã program

doar un armurier

ea cãuta un bãrbat fãrã parfumgata oricând sã renunþe la inima luisinucigaºdependent de luciditateincapabil de o iubire exactã

dar nu îmi trece cu aºa de puþin zahãr

în fiecare dimineaþã mã droghezcu spumã de rasinima mea are multe ore de zborºi dacã e sã vorbim despre ce e legaltu eºti interzisãîn proximitatea poeþilor

dimineaþa ca o monedã anticã

cu mâinile în buzunareprintre cuvinteuneori ne salutãmde parcã ne-am cunoaºte

Matildae o cãþeluºãnebunãde altfel e normalãdoar în anumite zilecând devine om

eºti dependentã de cafeaua din avion

nu te mai iubescdeoarecetoþi amanþii te bârfesc de bine

þi-au amanetat inimaºi continuu visezcã tãcerea tae o blândã amânare

inspiraþie

am sã-þi dãruiesc ostentativun coº de lampã caldatinge-1gloria poeticãnu-mi e la îndemânãdacã te excita ideea

singurãtatea bãutorului de ceai

sufletul de rezervã al elveþienilore exactal tãu iubito e albastruºi miroase a vagin înspãimântatde scãderea preþului la petrol

scâncetul cãþeluºei

stãm într-o ceainãriebem cu înghiþituri mici citimtu eºti pãmântul care lipseºte din luncameacu douã vulpi ghemuite

nud

sufletul ei dezvelitde primãvarã

ceva nu s-a spus

încã nu ºtiminima cui zace în formolºi poate fi întinsã pe pâineca un avocado

dar mãrturisesc

niciodatã nu ai adormit în mintea meate-am vãzut aºa doar într-o poezie

dragostea e o trusã de scule

uneori audcum foºnesc sânii goiîn mansardãvrãbiuþele sunt din ce în ce maiîndrãzneþene furã sentimentelene apar pistruiºi apoi mirosim a viºinatã

fericirea te stricã

sexul tãumiroase a salcâmcândva în visele mele de cazarmãpe coapsele tale aterizau pãpãdiiiar eu am uitat cã sângele se electrizeazãcã inima are ºi ea doi poli magneticicare te iubesc deodatã

Nastasia Filippovna

trebuie sã recunoaºteþicãpentru a gãsi fericirea

de unul singurîn asemenea circumstanþee aproapeimposibiliarsentimentul ce mã cotrobãieºi nu mã lasã sã dormvã aparþine

eu vara adorm în bostãnãrie

un greier minormã acompaniazãcum sforãi uºorpe nimeni nu deranjez la amiazã

trec pãsãri în zboreu dorm fãrã visedirect pe ogortresar când ºi când cu gândul lamanuscrisesomnul meu e profundpoemele sunt compromisecui vând eu pepenicând muzele mele sunt triste

peisaj

minimalist aº vrea sã fiuca un muftiusã fiu prea albsau prea încetneobservattãcuttapet

minimalist aº vrea sã fiuca un muftiupe covoraºsã beau sã cântºi sã dansez doar pânã când

minimalist aº vrea sã fiuca un muftiusã vã aprobapoi sã negsã înþelegsã nu înþeleg

balada posibilã

noi ne-am putea împrietenichiar am putea iubi aceeaºi fatãpoetã cu picioare lungiºi vinovatã

dacã am zãri o muzã rafinatãtu sigur n-ai putea sã mã previicând ar intra cu bluza decoltatãsã bulverseze strugurii din vii

cuminþi am fi ºi am postideparte am sta de neroziicerul sã se deschidã doar o clipãsã facem loc în el la poezii

noi ne-am putea împrietenichiar am putea iubi aceeaºi fatãpoetã cu picioare lungiºi vinovatã

nnnnn SILVIU VIOREL PÃCALÃ

poeme


nnnnn ION BUZERA

Ediþia Virgil Nemoianu dela Spandugino a ajunsla al optulea volum:

Înþelepciunea calmã. Di@loguriîn cyberspace cu Robert Lazu;România noastrã. Conversaþiiberlineze; Varia. Dialoguri ºiinterviuri, 2017, 678 p. Ritmul edi-torial e bun, iar acumularea dejarealizatã ne poate da o imagineclarã despre anvergura unei cer-cetãri deloc obiºnuite. Sunt re-cuperate aici cele douã cãrþi an-terioare de convorbiri (cu RobertLazu, 2002 ºi Sorin Antohi, 2009),plus 39 de interviuri, unele pre-luate din Tradiþie ºi libertate(2001), altele din reviste. ªi încãnu sunt toate. Câteva, „tematice”,au fost cooptate în volumele an-terioare ori au rãmas, pur ºi sim-plu, pe dinafarã. Lectura-împreu-nã a tuturor acestor texte ne ofe-rã posibilitatea de a re-cunoaºtede aproape (oarecum „în direct”,în plinã spontaneitate a elaborã-rii ºi reacþiei) un mare gânditor,comparatist, teoretician ºi criticliterar româno-american de azi. Sevede, încã o datã, cã literaturaeste precuparea lui dominantã,dar nici pe de parte singura. Aºspune, totuºi, cã „importã” în in-terpretarea altor fenomene (de lareligie la muzicã ºi de aici la poli-ticã etc.) strategii ale hermeneu-ticii literare mai mult decât invers.E ceva ce mã reconforteazã, nuare rost sã ascund.

Înlãnþuirea interviurilor lasãloc ºi unei vizualizãri (ca o con-tragere esenþializantã sau strã-pungere eideticã a materiei tex-tuale) a nucleului dur al convin-gerilor lui Virgil Nemoianu. Acelape care îl gãsim peste tot în ope-ra sa, dar îmbrãcat în foarte multe– unele, poate, derutante – feluriºi care þine, esenþialmente, deaceastã „definiþie” borgesianãinvoluntarã a literaturii: „simþimlucruri care nu au sens în aceas-tã viaþã”. Suplimentul „senzitiv”în chestiune (insignifiant, pebunã dreptate, pentru orice min-te obtuzã: nu e vorba numai de-spre miliardari!) a pasionat de miide ani ºi va pasiona mult timp deacum încolo cele mai strãluciteminþi ale planetei.

Mai întâi, e de remarcat aceas-tã pluralã disponibilitate spre dia-log a autorului. Nu e de colea sãrãspunzi la câteva bune sute deîntrebãri, chiar dacã acoperã 27de ani. (E ºi ceva stoicism la mij-loc.) Gãseºti aici „ce vrei”, de laconsideraþii asupra lui Bill Gates(p. 630-631) sau aprecieri super-lative despre Levantul lui MirceaCãrtãrescu (p. 297) ºi pânã la oscrutonianã microfenomenologiea preferinþelor în materie de vi-nuri (pp. 668-669). Promptitudi-nea plierii pe interlocutor, pe in-tenþia lui imediatã, dar ºi pe ceaprospectivã, verva intrãrii în ade-vãrate dezbateri (mai ales în car-tea scrisã împreunã cu Sorin An-tohi, care are aparenþa unui tai-fas intelectual berlinez, dar e, defapt, mult mai mult), abundenþa

detaliilor ºi preferinþelor expusescot ansamblul din orice zonã aconvenþionalului, cu toate dife-renþele de viziune/interes ale ce-lor ce pun întrebãrile ºi în ciudaunor suprapuneri informaþionaleinerente. (E nevoit, de pildã, sãrãspundã de mai multe ori la „so-licitãri” legate de Mircea Eliade.Consider fragmentul de la p. 64lãmuritor. Începe aºa: „Eu cred cãEliade e un scriitor destul de mo-dest, sau mãcar inegal în operasa ficþionalã.” La fel de importante, însã, ºi ce spune la p. 116: „Da,iatã în sfârºit un punct în care mãgãsesc în deplin acord cu Eliade.ªi eu sunt deplin persuadat cãhomo religiosus este cu adevã-rat complet, cã învãluie ºi explicãmult mai bine ce este omul în ge-neral, în specializãrile sale.” Am-bele poziþionãri sunt de apreciatnu numai ca fiind foarte adecva-te, ci ºi pentru cã sunt intrinsec-argumentate.) Gândeºte replicileca pe o formã de confesiune des-tinsã, dar propusã ºi spre even-tuala (re)interogaþie a altuia. Edrept, îmi plac ºi rãspunsurile deacest fel: „Nu ºtiu, nici mãcar nule-am citit” (p. 46) Modelul aces-tui discurs subiectiv (sã nu ui-tãm cã nu e decât un sector al for-mulei autobiografice a lui VirgilNemoianu!) este, neîndoielnic,Goethe, despre care H. W. Audenspunea cã „was essentially an au-tobiographical writer, whose lifeis the most documented of any-one who ever lived”. (De cândcu FB-ul, care e un fel de vid dince în ce mai plin, mai ales cu pro-ducte egocentrate, fie ele ºi þan-þoº-nule, nu ºtiu dacã mai putemavea astfel de certitudini!) Con-vorbirile cu Eckermann sunt unfel de naraþiune „autocentratã”,dar ºi incredibil de deschisã spremai toate zãrile culturii. Nu e demirare cã a stârnit aprecierea ma-ximalã a lui Nietzsche, dar ºi cã –mai important – a devenit o sur-sã inepuizabilã a modernitãþii ºipostmodernitãþii.

În interviurile lui Virgil Nemo-ianu, într-adevãr, dorinþa elucidã-rii a ceea ce a scris ºi, implicit, acomprehensiunii de sine în faþaceluilalt (v. p. 8) sunt constante.Iatã expunerea unui concentratal (re)lecturilor formatoare: „Credcã am citit Faust al lui Goethe decel puþin 30 de ori în viaþã, dacãnu de mai multe ori. Revin dincând în când cu mult drag la Ho-mer. Recitesc frecvent pe EvelynWaugh, pe Ernst Jünger, T. S.Eliot, Anthony Burgess, am cititde vreo trei ori Iosif ºi fraþii lui alui Thomas Mann, îi ador pe Cha-teaubriand ºi pe Scott, dar ºi peBalzac sau Manzoni, îmi placenorm Borges ºi Nabokov; pe-riodic rãsfoiesc în Aulus Gelliusºi Macrobius. Apoi sunt anumi-te fragmente din Claudel sauBaudelaire la care revin întrunaºi de care nu mã mai satur. Reci-tesc cu delicii din piesele sausonetele lui Shakespeare, mã în-cântã limba mai ales. Am ºi autoriromâni la care revin: Doinaº,Hogaº, Pillat, Mateiu Caragiale,alþi câþiva.” (p. 68) Ideea restar-tãrii livreºti, cu care empatizez pedeplin, prin intermediul cãreiadescifreazã o componentã deci-

sivã a postmodernismului, apareºi aici: „Sunt cãrþi – ThomasMann e primul exemplu care îmivine în minte – pe care le-am cititîn feluri deosebite în momentediferite ale vieþii mele. În ce pri-veºte recitirea de la prima lectu-rã, asta e în fond direcþia spre careþinteºte postmodernismul.” (p.393) Nu e de neglijat nici expu-nerea adeziunii la un mare istoricliterar contemporan: „Wellek eraun democrat în buna tradiþie mul-tisecularã cehã, pentru cã, sã nefie cu iertare, Cehia era o þarã maidemocraticã decât erau ºi Fran-þa, ºi Germania. S-a întâmplat cã,istoric, Cehia nu a putut sã sedezvolte integral, dar are o tradi-þie excelentã. Wellek reprezentadeci tradiþia unui umanism cehmultisecular ºi a devenit una din-tre figurile centrale în perioadarespectivã, ascultat cu respect.Eu personal îl consider ca peunul dintre maeºtii mei.” (p. 229)În schimb, ceea ce a secat nu îlpoate atrage pe Virgil Nemoianu.Diminuarea aproape cã îl stupe-fiazã: de unde mobilitatea excep-þionalã a intelectului sãu (cf. ºi:„ªi-apoi nu uita cã sunt un cititoromnivor, veºnic la pândã.”, p.114. Sau: „lecturi multiple simul-tane”, p. 649. Ori: „Evident cãfondul de bazã rãmâne neatins:Leibniz înainte de toþi ºi de toate,Goethe, Schelling, Montesquieu,Toma d’Aquino, Seneca, Cicero,Plotin ºi inegalabilul Aristotel”,p. 594), care nu exclude din raza-iaperceptivã nici Turul Franþei, niciultimele teorii cosmologice, nici cea mai scris, în 2017!, cutare autorromân, francez sau englez.

Nu ai cum sã gãseºti în inter-viuri lucruri definitive, teorii com-pacte ºi cu atât mai puþin „siste-me” de gândire, nici mãcar schiþalor. Dar fãrâmele cu pricina potcompleta, fulgerãtor, o intuiþie, oamintire, o probabilitate etc. În

cazurile fericite, reuºesc sã clari-fice (v. p. 8, chiar dacã e enunþaãnumai posibilitatea), neaºteptat,un întreg set de tatonaje ori în-doieli. Cel care rãspunde poateavea revelaþia unui unghi incre-dibil din sinea sa, provocat de temiri ce lansaj al interlocuþiei. Con-teazã, evident, foarte mult con-sistenþa întrebãrilor, dar ºi impre-dictibilitatea lor. Orice smulgeredin rutinã e potenþial creatoare.Dar ºi solul din care cresc ideileare relevanþa lui. Mentalul post-modern a sesizat, între altele, bre-ºa irezolvabilã pe care o creaserão epistemologie, ontologie ºimacrostilisticã muribunde: „Lup-ta contra modernitãþii trebuiedusã în solitudine. Unde sunt doi,începe trãdarea.” (Nicolas GómezDávila, citat de Virgil Nemoianula p. 113) Þin enorm la acest indi-vidualism „orgolios”, ieºit la bã-taie cu „peptul gol”, dar nu maipuþin hiperconºtient de sine ºi delimitele-i inerente, „idilic” ºi dis-cret-autonom: „Strict tehnic (lite-rar) vorbind, am putea spune: idi-licul vine spre finele realismului,barocul are un sfârºit rococo,modernismul are o „coadã de peº-te” în postmodernism.” (p. 401)În ce mã priveºte, sunt mai multdecât convins de posibilitatearesuscitãrii „îmblânzirilor” cu pri-cina în postmodernism. Te inse-rezi cu un „global” mai cuprinzã-tor decât paradigma care te „con-þine” sau crede cã o face. (E sufi-cient de „slabã” pentru a nu pro-testa…) O minte autentic post-modernã de-plaseazã orizontul„de suprapunere” dinspre exte-riorul spre interiorul operei. Zeit-geist-ul iese, în acest fel, el în-suºi întãrit, în moduri care nuputeau fi prevãzute. Practic, semodificã de fiecare datã când elocuit de o personalitate de felullui John Barth, Umberto Eco sauMircea Cãrtãrescu: e de o plasti-

citate care poate pãrea neverosi-milã, dar e „numai” imediatã.

Virgil Nemoianu este extrem deatent la nuanþe, farã a pierde de-loc din vedere categorialul, dacãse poate nici holisticul, oricât de„niºat” ar fi el. (De remarcat cãexistã „n” feluri de holisticitate.)Gândirea lui e permutabilã, com-binatorie, alertã. Dar ºi molcomã,dacã e cazul, apãsatã, sinteticã.(Poate chiar ºi expeditivã.) Onostalgie fecundã îi vertebreazãmare parte din rãspunsuri. Teme-le româneºti sunt abordate cor-dial, cu toate cã, nu de puþine ori,îºi reproºeazã o excesivã apleca-re spre ele. Numai cã fac ºi eleparte din el, din eul sãu critico-teoretic, aºa cum face parte, deexemplu, romantismul mondial.Gãsesc diverse situaþii ce apro-pie formaþia eminamente euro-peanã a teoreticianului de un felde pragmatism blând, nebruscat,evident, american, dar filtrat pringrila precedentã, inclusiv… româ-neascã: „lucrul individual rãmâ-ne treaba cea mai de ispravã” (p.49); „Locul firesc al omului esteîn minoritate.” (p. 130); „Aplati-zarea globalã mi se pare pericolulcel mai limpede în zilele noastre”(p. 662); „Compromisul implicã înprimul rând o pierdere de sine, orenunþare la propria umanitate ºila propria construcþie, o cãdereîn stadiul infantilizãrii, o pierderea propriei calitãþi de adult.” (p. 73)„Nicio ascezã. E vorba de muncãtemeinicã, foarte bine organiza-tã, de o atitudine raþionalã faþãde muncã, de chibzuirea eforturi-lor, de eficienþã, de calcul strate-gic, de o mare deschidere faþã detendinþele moderne ºi de alte lu-cruri de acest fel” (p. 278) Se potraporta toate acestea la un credoal unui spirit care nu a evitat nici-odatã confruntãrile de idei, darcare a ºtiut ºi sã le transfere înalte zone, sã le „îmbuneze”, aºa-zicând, sã le ductilizeze: „Contro-versa este un exemplu strãlucit,valabil, într-un fel, oriunde, almodului în care energia, fãrã aînceta sã fie energie, se întruchi-peazã în ordine.” (Opere, 4, p. 26).Bunãoarã, rãspunde astfel, ele-gant-erudit ºi relaxat-dislocant,unei întrebãri spãriete: „Ce sãspun? Eu citesc altfel CarteaApocalipsei, poate sunã eretic.Pentru mine, Apocalipsa nu e uneveniment punctual. Cartea fina-lã a Bibliei o vãd ca pe un rezu-mat al întregii istorii a lumii. Deci,un eveniment sau altul, o întâm-plare sau alta nu mã influenþeazãcine ºtie ce.” (p. 665) Vezi ºi:„Biblia e, dintr-un anume punctde vedere, o carte post-moder-nistã, datoritã ameþitorului ames-tec de genuri ºi stiluri…” (p. 58)Dar ºi postmodernii „noºtri” foar-te valoroºi, cei de azi (creatoriicare – mie, cel puþin – îmi stâr-nesc bucuria esteticã maximã!) ºi-au dat seama cã scrierea nu e alt-ceva decât retrãrirea splendorii deodinioarã sau din viitor. Prezen-tul aparþine celorlalþi.

Volumul de faþã este o minãde aur (conþinând inclusiv multesugestii ale unor galerii neuzita-te!) pentru toþi cei interesaþi deopera lui Virgil Nemoianu.

plãcerea dialogului (auto)revelator

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã


love song for BenficaLisabona

...înainte sã înceapã rãzboiul pestadionul luminiiNoi dãm drumul unui vultur, de ghearadreaptãare agãþatã zãpada tâmplelor noastre,de cea stângã fecioria pierdutã afemeilor noastre,abia dupã ce el face un ocol ºi lumea îlaplaudãpoate sã înceapã rãzboiul.

la fel, devreme ce……devreme ce mereu el adoarme cuimaginea eiºi se trezeºte dimineaþa tot aºaasta se cheamã cã el e sãnãtos, devremece elnu se va pierde pe sine, totul nu va fifost în zadarcâteodatã iºi imagineazã cã e un lupîn ploaieurmãrind prin oraº o femeie gravidã,numai s-o vadã,devreme ce el e uneori aºa de uºor sãºtiþi cãnu i se miºcã mâinile, nici ei la fel,aºa, cântecele lor unul pentru celãlaltfâlfâie în bãtaia vântului, pe strãzicu nume de feline, exploratori,îmbrãþiºãri,fenomene meteorologice, piscuri, soldaþinecunoscuþi,devreme ce spinarea ei albã ºi dulce caspuma lapteluie faþa lui de masã, pe care el o aºterne îniarbã,asta se cheamã cã el e sãnãtos ºi ea la fel.

mihaiamaradia - on tour

asta trebuie s-o ºtii, fata mea, domesticacu timpul cãmãºile mele carouatece-au fost martore dragostei noastres-au învechit, s-au decolorat,s-au rupt la guler, s-au tocat la mâneci,ele cu timpul se vor pierde,conºtient voi fi de dulceþile ce-au trecutde singurãtãþile ce vor veni,voi fi ca un oaspete în viaþa mea,lãsat singur, într-un biroupe un scaun, sub o pendulã,

ce mã va ticãi, ºi la jumate de orã, bangatunci îmi voi scoate carneþelulºi voi desena un stol de grifoni.

voi pleca ºi chiar dacã femeia cea nouãmã va îndrãgi, va ºtii cã eu plec maideparte,mã va sãruta ºi îmi va deschide uºa.îmi voi plimba puþin chitara prin parcuri,ei îi place mult sã fie plimbatã prin parcuri,apoi mã voi reuni cu bãieþii la autobusºi vom cânta în alt oraº.

de unde se adapãcalul rãzboinicului

singur rãmas

dimineaþa dupã furtuna asurzitoare,din ochii ei se adapã calul rãzboiniculuisingur rãmas,în ochii ei el se spalã pe mâini de nãmolpe faþã se spalã de sânge, îºi îndoaie mânaºi numãrã în tolba lui trei sãgeþi,pipãie cu mâna buzunarul mantieiºi scoate steagul mototolit, îl scuturãîl sãrutã, îl îmbeteºte, ºi-l pune la loc,se aºeazã pe buturugã ºi îºi reparã arculrãzboinicul singur rãmas priveºte apoi calulce se adapã din ochii ei, acolo unde serãsfaþã luna,ascultã cintezele, ciocârliile, mierla, graurii,fluierã apoi ochilor ei un cântecîndrãgostitdin fosta lui þarã.

la vânãtoare dupãfrumosul silenþios

…acolo cat vedeþi cu ochii,în sãlbãticiunea aceeade deasupra norilor pâcloºi,trãieºte un bãrbat tânãr,puþini oameni l-au vãzut,toþi spun cã doarme la soareca un lup sãtul,acolo jos cât vedeþi cu ochii,pe întinderile acelea ar trebui sã fie,singura lui fotografieîl reprezintã sub un clopot micpe un vârf cu bisericã micãlângã muºuroiul de furnici,poate sã-l gãsim,când îl striga ea îl striga Gaspar,

cât vedeþi cu ochii,în ochiul acela de pustietateacolo trebuie sã-l gãsimpe fostul Gaspar Gaitan,sunt dovezi, pasul luie un descântec îndrãgostibil,legenda spune cã dacãvei merge potrivit pe poteca luiîþi va aduce în cale numai bucurii,spun cei ce cred cã l-au vãzut,cã face baie prin vãgãuniºi pielea lui e mereu curatãmirosind a izvoare,bãrbatul acela gândiþi-vãîl putem gãsi dacã avem norocnumai sã îndesãm cât mai multe sãgeþiîn tolbe.

poema dericardoquaresma

când eram copil de la 9 ani,jucam fotbal pe unde apucam, ambiþios,cu picioarele, cu mâinile, cu dinþii,însã seara mâncam, nu mâncam,îmi fãceam rugãciunea,

Doamne sã îmi dai ºi mie când voi fi mareo cosânzeanã sã mã bucur de eaºi ea sã se bucure de fiecare gol al meu,amin,când mã voi retrage, sã mã ocup toatãviaþacu gâdilatul fetelor mele cele douãºi al mamei lor, cu nimic altceva,amin.

din cea de-a 36 varãa lui mihai

…socotise de la sine puteresã trezeascã lunca la ora cincidimineaþa când soarele era îngãduitor,cãlcase o cãmaºã albã

poemennnnn MIHAI AMARADIA

sã poatã fi uºor confundat cu un velier,mai gândea cã unul dintre îngeriidin partea apropiatã omului va duceo îmbrãþiºare lunguiaþã în Tarragona,a lui pentru ea, atâta lucru, cumpãrasematerialsã fabrice el rochie galbenã doldora deflori,nu purta invidie de fel, numai cã ce eraal luial lui era, dacã aveai apucãturi alenefiresculuinu puteai sã te apropii, pentru cãera îndrãgit încã din copilãrie de vrãbiide furnici, de ape, socotise de la sineputeresã o drãgosteascã pe ea pentru cã,asta nu v-am spus, el e ireal de norocos.

dacã l-aº fi topitaº fi scãpat de sãrãcia lucie dacã te-aº fiurmãritcând erai în apele capriciului,dacã atunci aº fi intrat în JANNYNHAIR STYLEºi aº fi strâns de pe jos pãrul tãupânã ce blonda oxigenatã sã dea cumãtura,dacã l-aº fi topit într-un ibric de aramãºi aº fi turnat o nucã din cel mai pur aur,toate lacrimile tale nesãbuiton-ar fi trebuit mãcar privite,când vei semãna cu toate celelalteca un Samson efeminat, vei plânge latelefon,iar eu cu o nucã de aur în mânãvoi fi scãpat de sãrãcia lucie,însã nu, nu voi putea sã vândsingur cu nucã de aur,naturã aproape moartã cu nucã de aur,nu, n-aº putea sã mai râd, oricum…poate cã e ceva mai mult decâtaceastã decolorare a fiinþei.

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

Beatrice Iordan


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

Ideea scrierii celei de-a tre-ia cãrþi autobiografice de-spre momentele recluziunii

în Lagãrul de concentrare din Bu-chenwald (dupã Lunga cãlãto-rie – Le grand voyaje – 1963 ºiCe frumoasã duminicã – Quelbeau dimanche – 1980) Eu voitrãi cu numele sãu, el va muri cunumele meu, cum s-a intitulatapariþia în spaniolã a volumuluiLe mort qu il faut, 2001, i-a sur-venit autorului spaniol, JorgeSemprun, trãitor în Franþa în ace-le vremuri, dupã propia-i mãrturi-sire, atunci când un alt supravie-

Jorge Semprún ºi substiuirea identitãþiiþuitor al lagãrelor de concentrarenaziste, Primo Levi, a suferit unaccident fatal sau s-a sinucis, la11 aprilie 1987.

Primo Levi s-a nãscut în 1919la Turin, în Italia, fiind evreu se-fard (deci cu origini tot in Penin-sula Ibericã). Absolvent de chi-mie, în 1941, la Universitatea dinoraºul natal, a fost deportat laMonowitz în Polonia în 1944,supravieþuind doar datoritã stu-diilor sale, germanii pregãtind, cuaceeaºi tenacitate ca la începu-tul rãzboiului, o fabricã de pro-ducerea cauciucului sintetic, deºiîn primãvara anului 1945, tunuri-le ruseºti se auzeau deja din ce înce mai aproape. Primo Levi a fostprintre primii care ºi-au învinstrauma supravieþuirii în acelemomente-limitã ale vieþii ºi a pu-blicat în 1947, cartea autobiogra-ficã Se questo e un uomo – Dacãacesta este un om, urmând alte-le, la aceeaºi temperaturã a de-nunþãrii crimelor naziste.

Jorge Semprún a început târ-ziu activitatea de scriere despreexperienþele sale, dupã 16 ani derefugiu în viaþa care se vieþuieº-te, deci în acþiune, el fiind unmarcant membru al PartiduluiComunist Spaniol în strãinãtate,respectiv în Franþa, unde, în1954, a funcþionat ca membru înComitetul Central, iar din 1956,membru în Comitetul Executiv.De aici a cãlãtorit de multe ori înSpania franchistã, pentru a reor-ganiza Partidul în interior. În 1964a fost expulzat din Partid, datori-tã divergenþelor de pãreri ºi deacþiune cu nucleul dur reprezen-tat de Dolores Ibarruri ºi Santia-go Carrillo. Din acel moment, ca-riera sa literarã devine predilec-tã, deºi mai intervine de multe oricu mare succes în politica Spa-niei democrate, de dupã moartealui Franco (1975).

Moartea plinã de mister a mar-torului celuilalt lagãr nazist, dinPolonia, Primo Levi, i-a deºteptatîn amintire lui Jorge Semprún pu-nerea la cale, din partea celulei

Partidului Comunist Spaniol orga-nizatã la fel de subversiv ºi peri-culos în lagãrul de muncã din Bu-chenwald, de substiuire a identi-tãþii autorului însuºi, cu un altdeþinut, aflat în ultima fazã a vieþii.E vorba despre deþinutul François,care sosise în aceeaºi perioadã cuautorul, dar care nu avusese no-rocul supravieþuirii, întrucât încã-puse în lotul de exterminare prinmuncã fizicã într-un spaþiu dinsubteran, destinat produceriiunor arme secrete, pentru conti-nuarea rãzboiului în a cãrui înfrân-gere germanii încã se încãpãþânausã nu creadã. Acolo, studentuliubitor de frumos ºi poezie, supuseforturilor inumane ºi înflãmânzi-rii perpetue, pierduse, încetul cuîncetul, lupta cu viaþa. Autorul în-suºi îl cunoaºte, vorbeºte cu el,îºi dã seama cã pentru Françoismai sunt puþine ore de trãit. Aces-ta îi expune cu dificultate viaþa sa,situaþia care ar fi putut fi salvatãdoar cu o vorbã de tatãl sãu, sim-patizant ºi membru marcant alconducerii de la Vichy a Franþeiîngenuncheate, dar care nu inter-vine pentru fiul sãu, consideratrebel. Iar rezultatul va fi moarteaîn curînd a acestuia, deci neantul.Neînþelegerea realitãþii politice amometului, acolo va duce. Tatãlrãmâne încrezãtor în victoria cã-lãilor naþiei sale, sau poate devine

laºul absolut care, pentru propria-iliniºte, îºi sacrificã fiul, conºtientsau inconºtient. Atunci ºi-a în-mormîntat, deci, printr-un simplugest, viitorul lui ºi al familiei, sin-gura celulã care îl mai putea legade viaþã ºi perpetua, dincolo deabsurdul acelei lumi.

În acelaºi timp, cel care pen-tru a supravieþui va trebui sã-ifure muribundului identitatea, areun adînc proces de conºtiinþã.Afirmã el: „Acel mort-viu era unfrate, dublul meu, poate, Doppel-ganger-ul meu: celãlalt eu, saupoate eu însumi fiind celãlalt.Desigur, alteritatea descoperitã,identitatea existenþialã captatã caposibilitate de a fi altul ceea cene poziþiona pe amândoi atât deaproape.”

Deºi, cum afirmã în cartea –biografie a întâiului exil în Franþa– Adieu vive clarté, cu titlul spa-niol, Adio luminã a verii (1998),încã din fragedã tinereþe autorulcredea sincer cã „viaþa estetranscendatã de valori care o de-pãºesc: nu este valoarea supre-mã. În plus, sã fi fost aºa, ar fifost dezastruos. Întotdeauna aconstituit un dezastru istoric con-siderarea vieþii în practica istori-cã ca fiind valoarea supremã.”Dar acestea erau reflecþiile di-nainte de Buchenwald, dinaintede eºecul practic al PartiduluiComunist Spaniol, care încã maicredea în utopii ºi se supunea culipsã totalã de verticalitate nea-devãrurilor pronunþate cu osâr-die de P. C.U. S., ºi de celelaltepartide satelite din celelalte þãridin Est, reprezentate prin Comin-formul totalizator.

Partidul Comunist Spaniol în-cerca astfel sã-ºi apere membriidevotaþi, dar când a constatat cãcel care se interesa de tânãrulSemprún nu era Gestapoul, ciambasadorul Spaniei la Berlin,prieten cu tatãl scriitorului care,desi republican ºi democrat, aîndrãznit sa-l deranjeze pe aces-ta, iar ambasadorul franchist nua putut sã-l refuze, acelaºi Partid

J.M.G. Le Clézio, Africanul,Pro Editurã ºi Tipografie, 2008

Apãrutã în anul 2004, laEditura Mercure deFrance din Paris, Afri-

canul, reprezintã o splendidã lu-crare autobiograficã a lui Jean-Marie Gustave Le Clézio, prece-datã de nenumãrate opere apre-ciate de criticii literari pentru sen-zualitatea ºi scriitura aparte a au-torului, precum La Fête chantée,(editura Gallimard, 1997), Siran-danes (editura Seghers, 1990) sauDiego et Frida (editura Stock,1993).

Jean-Marie Gustave Le Clézios-a nãscut în insula Mauritius pe13 aprilie 1940, venind dintr-o fa-milie cu rãdãcini franceze, dinpartea mamei, ºi engleze, din par-tea tatãlui. Autorul este laureatal Premiului Nobel pentru Litera-turã în anul 2008, iar mult mai de-vreme, în anul 1963, a câºtigatPremiul Renaudot. În palmaresullui se aflã ºi alte premii dedicatecarierei sale ca Premiul Paul Mo-rand în 1980 sau Premiile Gon-court la vârsta de doar 23 de ani.Prozatorul jongleazã cu poveºti-

le sale de o sensbilitate aparte,introduce cititorii în universulcãrþii sale ºi reuºeºte sã suprin-dã prin varietatea stilurilor abor-date. J.M.G Le Clézio aduce opatã de culoare prin cartea Afri-canul, care transpune amintireaunui tatã absent, materializatã înnevoia unei legãturi paterne multdorite.

Cartea este structuratã înºapte capitole, sintetizând ideeace urmeazã a fi dezvoltatã. Aºa-dar, existã: Corpul, Termite, fur-nici etc, Africanul, De la Geor-getown la Victoria, Banso, Ogo-ja furiei ºi Uitarea. Tematic, Afri-canul atinge subiectul paternitãþiiabsente. La aceasta se adaugã ºitema sãlbãticiei Africii. Regiunilemenþionate în carte reuºesc sãcontureze imaginea unui conti-nent aspru, sãlbatic, de neîmblân-zit, dar care, totodatã, ajunge sãdevinã casã ºi sã fure inima oa-menilor. Scrisã ca o lucrare auto-biograficã ce îl are în centru petatãl autorului, cartea este o con-fesiune prin care naratorul încear-cã sã înþeleagã mai bine absenþatatãlui precum ºi schimbãrile princare acesta a trecut.

Apare, astfel evocarea copi-lãriei bãiatului care va fi crescutde mama ºi de bunicii sãi, cât timptatãl se va afla pe teritoriul Africiica medic. Deºi confuzã situaþiaprin care trece, el va avea partede o altã surprizã redatã de mo-mentul întoarcerii tatãlui. Însãaceastã întoarcere va genera ºimai multã angoasã în sufletulpersonajului, cauzând un rãzboiascuns tatã-fiu. Sentimentele seacutizeazã din cauza lipsei înde-lungate a interacþionãrii lor, încâtse ajunge la iminenta disoluþie alegãturilor afective familiale. Nunumai autorul este cel care estevictima deziluziilor ºi deºertãciu-nii viselor, ci ºi tatãl acestuia. Pusîn faþa unor decizii radicale, sãaleagã între familie sau vocaþie,acesta cade pradã îndepãrtãriiîncete, dar sigure de cei iubiþi.Africa îl transformã, de aceeanaratorul menþioneazã cã „...nu îlmai recunoºteam, era prea diferitde cei pe care îi cunoºteam, unstrãin, ºi chiar mai mult decât atât,aproape un inamic.”, iar visul afri-can devine o utopie marcatã deboli, cadavre, sânge ºi spitale.Personajele, Africanul (tatãl), fiul

sau mama sunt prinse într-uncerc al imposibilitãþii realizãriinevoii de a avea o familie com-pletã ºi unitã. Toþi simt ruptura,toþi simt nevoia unei schimbãri,toþi vor sã fie alãturi unii de alþiidar ceva îi desparte, Africa.

Continentul reprezintã în ope-rã schimbarea cursului vieþii uneifamilii. Apar idealuri noi, apare oculturã nouã dar ºi tradiþii apar-te, iar din acest punct de vederecartea surprinde cultura africanã.Sunt prezentate regiunile Africii,precum ºi obiceiurile specificezonelor, poveºti despre locuriledescrise, dar ºi privirea în ansam-blu asupra violenþei specificecontinentului. Totul pare cã seîncadreazã în normele unei fami-lii clasice, dar, la final, printr-osubtilã ambiguizare, cititorii îºipot da seama cã, de fapt, în modmetaforic, pãrinþii autorului aufost furaþi de Africa. Tatãl devineAfricanul, pierzându-ºi toate ca-racteristicile paterne ce-l indivi-dualizeazã în ochii fiului, iar în fi-nal mama devine Africa: „eu potsã mã gândesc la mama mea afri-canã, cea care m-a îmbrãþiºat ºihrãnit în momentul în care am

fost conceput, în momentul încare m-am nãscut.”

Pe scurt, Africanul este o car-te cu substrat, deschisã spre oculturã strãinã europenilor ºi careprezintã într-un mod intensschimbãrile prin care trece o fa-milie pusã la încercare de scinda-rea între ascultarea dorinþelor ºiobligaþiile faþã de ceilalþi.

nnnnn Iulia Roºu

Africanul sau întoarcerea tatãlui rãtãcitor

l-a supus unui cumplit rechizito-riu. Nu cumva, tânãrul intelectualputea fi un potenþial trãdãtor? Deaici dificultãþile lui Jorge Semprúnde a se menþine în rândurile unuiPartid care ºi-a pierdut idealurile,dar a rãmas neclintit pe tãrâmuldogmelor egalitariste ºi al osifi-cãrilor birocratice. De aceste ade-vãruri autorul cãrþii se va convin-ge pe parcurs, când îºi va vedeacolegul de lagãr ceh, Josef Frank(Pepiku), ajuns secretar adjunctal Partidului Comunist din aceaþarã, acuzat de oamenii lui Stalin,dar ºi de colegii ce nu trãiserãsuferinþele din lagãr ºi nici nu leputeau imagina, de a fi fost înserviciul Gestapoului… Dar maiales umilinþa de a fi fost silit sãmãrturiseascã aceastã anomalieîn procesele pe model stalinist,perpetuate de acesta, în imperiulroºu de la Rãsãrit de prin anii1930… Deºi ºtia cã nu este aºa,Jorge Semprún a tãcut vinovatcând cazul lui Josef Frank a fostdiscutat în cadrul Partidului Co-munist Spaniol. Dar nu pestemult, când Hrusciov a demascatviclenia proceselor ºi crimele sta-liniste, însuºi Jorge Semprún, cucolegii comuniºti care vedeaulumea aºa cum este, nu modifica-tã procustian de totalitarismulroºu, au cunoscut ºi ei expulza-rea la fel de umilitoare din rându-rile detaºamentului de avangar-dã al clasei muncitoare.

Supravieþuitor la Buchenwald,membru marcant al P. C. Spaniol,când acesta încã mai credea în li-bertate, ministru al Culturii în þarasa precum Marlaux în RepublicaFrancezã liberã, dar mai degrabãun scriitor al memoriei, al marilorevenimente care au cutremuratEuropa zisã civilizatã, pilon moralal secolului XX, dar ºi al celor vii-toare, Jorge Semprún rãmâne untitan care nu doar a pus întrebãri-le sale despre destinul omenirii,dar a ºi rãspuns, cu curaj ºi dârze-nie, la multe dintre acestea.

nnnnn Geo Constantinescu


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

nnnnn MARIA DINU

nnnnn DANIELA MICU

Silviu Gongonea, A doua na-turã, Editura Aius, Craiova, 2017.

Pe mãsurã ce parcurgi Adoua naturã ai senzaþiaunei poezii „cu ziduri

dezghiocate” (Stâlpul þãriimele). La prima vedere poþi fi des-cumpãnit de blândeþea versuri-lor, devenitã deja o amprentã apoetului Silviu Gongonea. Foar-te atent la structura poemelor,acesta construieºte un universliric multifaþetat, fiecare faþetã fi-ind pe rând sau chiar de-odatã o„a doua naturã”, deoarece aces-tea nu se exclud una pe cealaltã,ºi chiar pot coexista în mai multestraturi. Asta sugereazã ºi celepatru poeme intitulate identic ºicare dau titlul volumului. Ele suntstâlpii pe care se clãdeºte nouasa fortãreaþã poeticã, în care Ele-na, personaj recurent ºi în volu-mele anterioare, are rolul de amenþine puritatea ºi echilibrul:„Elena spalã ciorapii/ chiloþii atâr-nã cuminþi pe sârma întinsã,/ blu-zele ei tricourile mele cearºafurilenoastre/.../ Cât de perversã e ºter-

poetul din turngerea, spãlarea asta obstinantã/a rufelor iar ºi iar ca amurgul sã leînveleascã/ în aerul proaspãtpânã la ultima fibrã/.../ grija sã nute împovãrezi cu mirosurile celor-lalþi/ cu felul vulgar de a vorbigrija sã nu rãmâi chiar tu/ cu mur-dãria din minte/ de pe piele dinoase/ Oricât de plin ar fi coºul derufe/ elena le spalã” (Povestea luiRemedios)

A doua naturã este „un fel deobiºnuinþã de a plonja/ sub peli-cula realitãþii” (Leul cârpit) ºi estedespãrþitã de aceasta prin nenu-mãrate praguri, a cãror trecere saudepãºire, alãturi de curãþire devi-ne crezul traiectoriei poetice. Esteimplicatã aici „o inginerie a spiri-tului” pe care nu o poate practi-ca singur, doar „bâjbâind ºi bâi-guind” (Happy-end), de aceeaprezenþa femininã reprezintã par-teneriatul necesar, „pe elena numi-o pot închipui decât alãturi demine” (pasãrea de fier). Poetulacceptã împãrtãºirea sorþii, nu sedamneazã din zvâcniri egolatrice,dimpotrivã. Atingerea unei adoua naturi oneste înseamnã„desprinderea de orice egolatrie/mai ales de cea a scrisului” (Adoua naturã) ºi acceptarea iubi-rii prin care are loc curãþirea sainterioarã, simbolizatã prin spã-larea rufelor, a trupului, a feres-

trelor spre realitatea cotidianã, ºiodatã cu asta atingerea unei pu-ritãþi la fel de temporare precumfulguralitatea fericirii.

Din turnul sãu, pe care Elenase strãduieºte sisific sã-l pãstre-ze curat, realitatea pare o proiec-þie, a cãrei vitezã de derulare estereglatã în funcþie de starea în carese gãseºte poetul. În general, rit-mul este unul sacad, impregnatde o lentoare aproape lascivã:„amnezic, uitat ºi uitând,/ mã vezicum aºtept ºi aºtept,/ cum nu potprinde nimic, / cum trec absentdintr-o camerã în alta/ precum omâþã bãtrânã” (Te împuþinezipânã dispari pisiceºte), în care

uneori apar ºi puternice pulsiunierotice: „sexul tãu zvâcnind ca opasãre tãiatã” (Un somn greu).

Ce înseamnã pentru SilviuGongonea a doua naturã, sau cepoate înþelege cititorul doar rãs-foind acest volum, poate fi defi-nit ºi dacã se opreºte doar asu-pra celor patru poeme, ce dau ti-tlul volumului. Primul stabileºteprincipiile ºi paºii iniþiali ce tre-buiesc parcurºi pentru a ajungela „a doua naturã”: „trebuie sã þiiochii deschiºi/ foarte tare/ pânãla desprinderea de orice egola-trie/ mai ales de cea a scrisului”(p.12) Este indicatã o acuitate asimþurilor ºi vieþuirea conºtientãracordatã la fluxul realitãþii. Le-gãtura cu realitatea este foarteimportantã pentru poet, aceastaeste observatã permanent cadintr-un turn ce veghe. Realita-tea devine obiect de cercetare, iarfaptul cã acest lucru se întâmplãeste ºi la rândul sãu transformatîn realitatea altcuiva ºi observat.În cel de-al doilea poem, obser-vatorul este observat privind re-alitatea ce se desfãºoarã de cea-laltã parte a geamului: „ea sta în-tr-un col al camerei/ ºi mã priveazâmbind” (p.22). Prezenþa femi-ninã este beneficã, dar pasivã, dedata aceasta, un martor mut, darreconfortant, ce-i oferã susþine-

Dupã debutul din 2010cu volumul Capela ex-comunicaþilor (po-

vestiri ultimative), Citadela defier (2012), romanul din 2014, cutitlu cvasiavangardist ComisarulCorcoduºã (sau Corcoduºã ’92sau Treisprezece gloanþe ºi derestul... morcovi sau Gloanþepentru Andros sau Corcoduºã &Co. sau cum vreþi dumneavoas-trã), cãrþi care au primit premii li-terare importante, Adrian Buzdu-gan publicã Freddie. Proze ris-cante. Într-adevãr, Adrian Buzdu-gan ºtie sã riºte cât mai ofertantdin punct de vedere creativ ºi in-terpretativ, cãci cãci proza sa spul-berã tipare narative, convenþii ºi,mai ales, aºteptãrile cititorilor.Cele cincisprezece texte sunt pa-rodii la adresa literaturii cu tot ceimplicã ea, inclusiv receptareacriticã ºi cititorii, adevãraþi con-sumatori de produse literare (72de pagini, Chera Ghelase, Ghos-twriter), distopii represive, uºororwelliene, pe fundalul unui nouregim totalitar (Pãcatele tinere-þii), întâmplãri aparent banaledintr-un univers cotidian SF(Atingerea lui Midas, Visul luiMakmullah, Biluþele), absurdkafkian ºi chiar urmuzian upda-tat (Tijd, Freddie, Cãrþile micu-

Adrian Buzdugan ºi managementul riscului literar

þului Brott Davidsson, Mãreþuldestin al lui Odil Viritadilis). Pescurt, un experiment literar prinfuziunea mai multor tipuri de dis-curs – epic, poetic, eseistic, fan-tastic, critic –, cu mottouri, refe-rinþe ºi inserþii din autori celebrisau inventaþi.

Deºi este dificil de stabitit otematicã, prozele lui Adrian Buz-dugan confirmã o viziune ludicã,ironicã ºi adesea imprevizibilã, cãciautorul e întotdeauna cel care tra-ge sforile, manevreazã ºi manipu-leazã personajele ºi cititorii, uneorichiar când se deghizeazã ºi împru-mutã vocea unui personaj. Litera-tura e un fabricat, un bun de con-sum, iar facerea ei reprezintã o afa-cere cum observãm în proza Ghost-writer, în care naratorul e poseso-rul unui program sofisticat princare poate crea, în funcþie de ce-rerile clienþilor, poeme sau proze,printr-o tehnicã infailibilã: asam-blarea unor fragmente obscure,copiate din diverse documente,site-uri greu accesibile ºi chiarautori anonimi – atât de anonimiîncât Adrian Buzdugan îi inven-teazã el însuºi. Literatura devine,deci, rezultatul tehnologiei sauunor operaþii realizate din trei bu-toane ale tasturii – „Reformulare.Sinonime. Verticalizare.” –, sorta-tã în fiºiere denumite „Calitateaîntâia” sau „Calitatea a doua”.Textul se deschide într-o reþea detexte sau este doar rama în caresunt inserate diverse poezii ºi pro-

ze, parodii ce deconspirã goanadupã succes a scriitorilor, dorinþade a intra în Uniunea Scriitorilor,festivismul ºi exagerarea impor-tanþei unui autor, goana profeso-rilor universitari dupã lucrãri ºtiin-þifice pentru CV-ul lor, publicareacãrþilor la edituri locale, minore. Înfond, regãsim aici o criticã voala-tã la adresa mentalitãþii contem-porane a omului de rând, care trã-ieºte cu impresie cã scrisul e ac-cesibil oricui, iar orice individ careîºi publicã o carte, spre încânta-rea prietenilor sau a întregului sãuneam, devine automat, un scriitorvaloros. Cum întreaga afacerea„literarã” aduce venituri substan-þiale, naratorul din proza Ghost-writer sfârºeºte prost, cãci un insvulgar îl bate ºi îi furã laptopul cutoatã literatura la comandã.

De fapt, o caracteristicã a pro-zelor lui Adrian Buzdugan estecoabitarea violenþei cu absurdul,dacã nu aceasta este chiar o ma-nifestare a absurdului. De bãtãiconstante are parte ºi Aul Oisedin proza Biluþele, venit din Ga-laxia BQ-045M, vizitatorul noc-turn care îºi parcheazã navetaspaþialã în grãdina lui Jean, pestaturile de varzã ºi trandafiri.Musafirul inopinat aduce cu elbiluþele fericirii, pilule nu pentrucreºterea potenþei, cum s-ar pã-rea iniþial, ci destinate schimbãriidispoziþiei oamenilor, încât Jean,exasperat de bunãvoinþa genera-lã, îºi face un obicei din a-l mo-

lesta pe nefericitul aducãtor alacestei fericiri nepãmântene:„Acasã toþi zâmbesc. Soacra îmispune «Dragule»! – Mai sunt,mã, biluþe? îl întreb eu pe Oise.– Nu-þi fã probleme! Ajung pen-tru toþi! Biluþa mã-sii! Îl snopescîn bãtaie. Am auzit cã în Asia nuau ajuns biluþele. Ori plec, ori...cine ºtie, am o biluþã cusutã îngulerul cãmãºii... M-am sãturatde viaþa asta! La douã mã ducsã-l bat pe Oaie”. Altfel spus, ºifericirea are preþul ei sau ai grijãpe cine faci fericit!

Dar apogeul absurdului agre-siv îl reprezintã proza Freddie,unde bãtaia devine un automa-tism ºi un mijloc de defulare. Cutoate cã identitatea ºi importanþaacestui Freddie rãmân un mister,moartea lui declanºeazã isterie înrândul populaþiei. Cum nu arehabar de tragicul eveniment, na-ratorul este bãtut de toþi cei cucare intrã în contact, cunoºtinþe,prieteni sau simpli trecãtori, în-nebuniþi de ignoranþa lui. Dat afa-rã din casã de nevastã, naratorulhoinãreºte pe strãzi, dar se elibe-reazã de povara morþii lui Fred-die dupã ce îi bate pe ºi el pe alþiiîntâlniþi în calea sa, inclusiv pefosta sa profesoara de biologie,nici ea o cunoascãtoare a ilus-trului anonim, Freddie.

Dacã nu bãtaia, fatalitatea saubeþia cu apã rece le urmãreºte pemai toate personajele prozei luiAdrian Buzdugan, o dozã de ca-

rea emoþionalã, de a-ºi vedea maideparte de propria realitate.

Cel de-al treilea stâlp vine cuo definiþie mai concretã, în care„a doua naturã” este un „altfel”,care „sapã galerii/ ca o cârtiþã”(p.39), o sursã inepuizabilã deforme ºi cãi, ce variazã de la activ(„spãrgea pahare”) la pasiv („mo-þãiala”). În acest du-te vino ener-getic, a doua naturã este ceea cete însoþeºte permanent: „Uneoriîl ducem în cap/ ca pe un viermece roade/ fiecare celulã,/ îi punefilmul sãu,/ zilnic te duce la plim-bare/ spre podurile arcuite/ subarborii inelaþi” (p.42).

Poezia lui Silviu Gongonea parecã s-a nãscut într-un glob de sti-clã, are ritmul ei, deºi este perma-nent conºtientã de adevãr, ºi asi-gurã un cadru al transformãrii ºiredefinirii, deºi în realitate totuleste alert în jurul sãu. Dar poetulstabileºte regulile în construcþiasa, îºi ia ce ajutoare îi trebuie ºiapasã butonul de slowmotiondacã are nevoie de mai mult timpde absorbþie. Îmi place aceastãpoezie, pentru cã se apropie foar-te tare de rolul ei primar, acela de aoferi o stare contemplativã, boe-mã, senzaþia cã poþi pune cotidia-nul pe pauzã ºi pentru cã este osuperbã poezie de dragoste în ceamai purã formã a ei.

ragialism prin atitudinea aucto-rialã degajatã ºi ironicã strecurân-du-se în construcþia lor. Tijd dinproza – eponimã, aluzie la perma-nenta luptã a omului cu timpul,dar ºi la romanul proustian, Încãutarea timpului pierdut –,devine obsedat brusc de recupe-rarea timpului, furat din întâmpa-re de un hoþ mãrunt, de unde alie-narea personajului care se pro-sterneazã în faþa orologiului dela prefecturã. Dintr-un scriitoranonim ºi lipsit de talent, Titelªocute cunoaºte culmea succe-sului, devenit peste noapte ve-detã literarã, dintr-o greºealã aadministratorului site-ului buc-hland.de. ªocute nu-ºi mai revi-ne din acest ºoc, ba chiar ajungesã creadã în propria genialitate

poetree of life


arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

alãturi de criticii ºi cititorii sãi im-becilizaþi ºi manipulaþi de efecte-le tehnologiei, refuzând sã maiaccepte realitatea chiar ºi atuncicând eroarea este divulgatã. Cuadevãrat grotesc, dar ºi enigma-tic, este micuþul Brott Davidsson,retardat, cu un râs mãgãresc ºicu plãcerea distrugerii ceasurilor,probabil conform principiuluiafirmat tot de el însuºi: „Timpulnu-i, timpul nici nu-i.” Copilul în-cepe sã vorbeascã târziu, iar spreuimirea tuturor, când o face, reci-tã fragmente din cãrþi imaginarede poezie, basme, filosofie, so-ciologie, ideologie politicã etc.Proza aminteºte de tehnica cola-jului avangardist prin care erauinserate aleatoriu, în corpusultextului principal, cuvinte ºi dis-cursuri din alte domenii. Nu maispunem cã micuþul brotãcel, cumîl alintã mama sa pe Brott David-sson, pare unul din personajeleagreate de avangardiºti, iraþiona-le, absurde, chiar nebune, repli-cã la adresa personajelor tradiþi-onale ºi creative, în fond, tocmaifiindcã pot sã redea o altã faþetãa realitãþii opuse gustului comun,cliºeizat.

Prozelor nu le lipseºte poezia,fie cã ea îi aparþine lui Brott Da-vidsson, fie e fãcutã la comandãcu ajutorul programului perfor-mant, fie îi aparþine lui DidoniusSpirã, autorul din Pãcatele tine-reþii, arestat, într-un distopie to-talitarã, pentru cã a depãºit nu-mãrul de cuvinte scrise. AdrianBuzdugan manevreazã ºi aici sti-luri ºi universuri poetice diferite,de la imaginarul semiapocaliptic,clasicizant ºi cu iz arhaic din Ghost-writer („ouãle de drac, clocite/ sfâ-râiau, pocneau trezite/ aruncând pestrãzi ºi-n case/ bale lungi, greþoa-se”), la poezia postmodernistã dinPãcatele tinereþii. Sub titlul filedin jurnalul domnului D., regãsimaici o (anti-/ post-)genezã adusãîn contemporaneitate, prin desa-cralizarea elementelor din mitolo-gia biblicã într-o viziune ruralo-bahicã, în care scopul e procrea-þia anapoda: „la început n-am fã-cut nici cerul, nici pãmântul/ n-amfãcut nici pe dracu’/ ºi a fost ºisearã, ºi a fost ºi dimineaþã/ ºi afost ºi altã searã, ºi altã diminea-þã/ ceva nopþi, niºte femei, niºteprafuri/ ºi multe sticle de tãrie prin-tre ape/ minerale/ din câte þiu min-te/ n-am avut cu ce s-achit tot/aºa cã mi-au fãcut vânt pe uºã.”

Pe scurt, totul este (ne)întâm-plãtor în proza lui Adrian Buzdu-gan, cãci literatura nu este lumeaîntoarsã pe dos, ci reprezintã lu-mea cu toate feþele ei posibile.

Pentru propagarea arteinu sunt suficienþi doarcreatori de frumos, co-

mercianþi de artã ºi cu gust este-tic, au fost întotdeauna necesareºi întreprinderi mari sau mai mo-deste care sã sprijine demersullor. Evident, au apãrut ºi institu-þii specializate în domenii, dincare nu puteau lipsi, bineînþeles,muzeele cu cele mai diferite te-matici. O unitate în cadrul aces-tei categorii o reprezintã muzeulparizian al Fundaþiei Dapper carese caracterizeazã prin diversita-tea ºi vechimea obiectelor, ca sãnu mai vorbim despre arta pune-rii lor în evidenþã, atât singular,cât ºi în ansamblu, printr-o arhi-tecturã a vitrinelor ca ºi prin ilu-minarea savant dirijatã a obiec-telor expuse.

La sfârºitul lui 2016, MuséeDapper a inaugurat o expoziþieintitulatã „Capodopere ale arteiafricane”, în care, din tezaurulmuzeului s-au selectat cele maiimportante piese, unice în lume,reunite pentru întâia oarã cu acestprilej. S-au prezentat piese cu ovaloare esteticã cu totul deosebi-tã, dovezi incontestabile ale mari-lor culturi existente pe teritoriileafricane. Cu acest prilej peste treisute de piese aranjate dupã crite-rii ºtiinþifice îºi gãsesc locul înspaþiile celor douã etaje ale mu-zeului. Succesul la public al expo-ziþiei a fãcut ca aceastã sã fie pre-lungitã pânã pe 17 iunie 2017.

Aflat pe o stradã elegantã, în-gustã, care coboarã dinspre im-pozantul boulevard du Mare-chal-Foch ce conduce spre Ar-cul de Triumf, alãturi de ambasa-da Republicii Congo ºi vizavi decasa în care a locuit pictoriþa im-presionistã Berthe Morisot ºi, maiapoi, Paul Valery, cãsãtorit cu ne-poata marii artiste, locaþia esteamenajatã modern la parterulunui edificiu, ca de altfel toate dincartier, având cinci-ºase etaje ºicu o vârstã trecutã de un veac ºijumãtate, dar care bine cosmeti-zatã nu îºi trãda vechimea. Sãlilemuzeului oferã vizitatorului înaceastã orchestraþie muzealã pie-se de o inegalabilã valoare artis-ticã, multe dintre ele fiind uniceprin structura lor, surprinzãtoare

nnnnn FLORIN COLONAª

prin realizarea lor si transmitereaunei emoþii privitorului. Fãrã deegal sunt sculpturile selecþiona-te în funcþie de valoarea lor artis-ticã, dar ºi pentru rolul jucat încadrul comunitãþii în care au apã-rut. Mãºti, statui ori statuete, pa-ruri, insigne, arme sau diferite alteartefacte sunt legate de muncasau de îndeletnicirile specifice.Multe dintre ele au fost utilizatein context iniþiatic al pregãtiriiadolescenþilor sau a bãrbaþilormaturi înaintea descoperirii unorcunoºtinþe esoterice sau tehnice.

Pe de altã parte, aceleaºi ob-iecte apar în cutumele cultuluipentru a omagia strãmoºii, asigu-rând fecunditatea femeilor, ferti-litatea solului sau pentru ca aces-

ta sã fie protejat. Arta africanãvine din cele douã mari bazine et-nografice, întinse pe un areal foar-te extins din zona subsaharianã,Africa Centralã ºi Africa de Vest.În partea vesticã a continentuluinegru, în Camerun, personajulrege Bangwa este o persoanãsacrã, legatã de funcþii politice ºicu o încãrcãturã istoricã. În Ga-bon, Biery ilustreazã cultul strã-moºilor permiþând contactul cucei morþi, obþinându-se astfelprotecþia în alianþe, în viaþa de zicu zi, în rãzboi ºi în conflicteleinteretnice. Un paznic de metal(placã de cupru) prinsã în fir sub-þire pe o structurã din lemn – tipi-cã în Africa – gãsitã în zona Ga-bonului, reprezintã o piesã extrem

de interesantã prin valoarea eiartisticã, dovedind creativitateameºterului popular.

Unicitatea acestei expoziiivine, în primul rând, din faptul cãlucrãrile cele mai spectaculoasese aflã pentru prima datã toateadunate în cadrul aceluiaºi eve-niment. Aceste lucrãri cu o formãieºitã din comun ºi de o frumuse-þe extraordinarã sunt reprezenta-tive pentru marile culturi specifi-ce continentului african. Cura-toarea expoziþiei este ChristianeFalgayrettes-Leveau (manager laMusée Dapper), iar manifestareaeste gânditã în onorea fondato-rului muzeului, Michel Leveau,care a decedat în noiembrie 2012dupã ce ºi-a încheiat misiuneaumanistã de a pune pe picioareFundaþia Dapper, proiect la carea lucrat mai mult de treizeci deani. Fiind un adevãrat estet con-dus de rigoarea principiilor ºtiin-þifice, Michel Leveau s-a dedicatachiziþionãrii de opere de artã re-marcabile pentru instituþia sa,dintre care unele au aparþinut an-terior unor persoane avizate înrãspândirea aprecierii faþã de ar-tele ne-occidentale de la începu-tul secolului XX, cum ar fi CharlesRatton, Jacob Epstein sau PaulGuillaume. Obiectivul sãu princi-pal a fost de-a lungul timpuluiacela de a îmbunãtãþi înþelegereaartelor tradiþionale din Africa sub-saharianã ºi de a creºte gradulde familiarizare a acestora la ni-velul publicului larg.

În al doilea rând, alte caracte-risticile notabile ale lucrãrilor dinexpoziþia intitulatã „Capodopereale artei africane” de la MuséeDapper sunt diversitatea origini-lor lor geografice ºi marea lor ve-chime. Expoziþia de faþã prezintãaproximativ 130 de lucrãri de mareimportanþã: mai precis, unelesunt unice ºi fãrã echivalent înlume, cum ar fi sculpturile dinGabon (Fang, Kota, Punu), Ca-merun (Bangwa), Benin (Fon) ºiMali (Dogon, Soninke).

Catalogul care însoteºte expo-ziþia este împãrþit în douã marisecþiuni – Africa Centralã ºi Afri-ca de Vest – ºi se deschide cu untext general de prezentare, urmatde note succinte în care fiecaredintre autori face un rezumat alcunoºtinþelor sale cu privire laacest subiect. Remarcabile pentrucalitatea esteticã, cele aproxima-tiv 130 de lucrãri reproduse în ca-talog (mãºti, statui, statuete, po-doabe, altare, arme sau ornamen-te) stau mãrturie bogãþiei practici-lor artistice din Africa subsahari-anã. Funcþiile lor politice, socialeºi religioase sunt descrise în ana-lizele unor specialiºti recunoscuþi,fie ei antropologi, etnolingviºtisau istorici de artã. De asemenea,catalogul permite fiecãrui cititor,specialist sau simplu amator sãfacã o cãlãtorie bogatã în desco-periri prin universul formelor ºispiritualitãþilor pe care culturileafricane le împãrtãºesc cu noi, ceidin Occident. Mult aºteptate depublic, capodoperele din Africapermit vizitatorilor sã descopereoperele de artã africanã esenþiale,a cãror semnificaþie este înrãdãci-natã în culturile din Africa Centra-lã ºi de Vest.

Musée Dapper: ºiragul de perleale unei colecþii


Sub acest motto a debu-tat noua stagiune aFilarmonicii „Oltenia”,

motto-ul semnificând un omagiu-dedicaþie pe care instituþia craio-veanã îl aduce CentenaruluiMarii Uniri, propunându-ºi sã in-cludã în programul fiecãrui con-cert cel puþin o lucrare din reper-toriul muzicii româneºti. Chiar dinprimul concert al stagiunii (6 oc-tombrie 2017) am reþinut faptul cãacest demers poartã amprentaunei strategii coerente de famili-arizare ºi sensibilizare a publicu-lui meloman cu muzica autohto-nã de ieri ºi de azi, în contextul încare instituþiile noastre muzicale(filarmonici, opere) cel mai ade-sea ocoleau, inexplicabil, dupã1989, creaþia româneascã. Iatã cãapropiatul Centenar a „trezit” larealitate ansamblurile amintite,oferindu-le un motiv în plus în a„ataca” cu vãditã determinare unasemenea repertoriu. Simfonia nr.1 în Mi bemol major, op. 13, deGeorge Enescu, cântatã de Filar-monica „Oltenia” în deschidereastagiunii, sub conducerea dirijo-rului italian Walter Attanasi (uniscusit „mânuitor” al baghetei, cuimpresionantã carierã artisticã),s-a bucurat de o sesizantã limpe-zime a desenului interpretativ, cusuiºuri ºi coborâri sonore de undinamism electrizant; în fond, estevorba de o veritabilã simfonieeroicã cãreia muzicienii orches-trei i-au acordat atenþie deosebi-tã în creionarea unui discurs defacturã elevatã. Concertul nr. 1

muzica uneºte!pentru vioarã ºi orchestrã, op. 61,purtând semnãtura compozitoru-lui Eduard Caudella, s-a consti-tuit într-o premierã revelatoare înceea ce priveºte prezentarea laCraiova a lucrãrii de cãtre violo-nistul Daniel Podlovschi (în modcert, solistul cu cele mai multeopusuri concertante româneºtiprezentate în public), secondat dedirijorul francez François-RobertGirolami. Alte muzici autohtoneînscrise în programele primelorºase concerte ale stagiunii: Treipiese pentru orchestrã de coar-de, op. 4, nr. 2, de Constantin Sil-vestri (dirijor Theo Wolters, dinOlanda), Dans bãtrânesc de Ci-prian Porumbescu, în aranjamen-tul pentru coarde al lui Ioan Do-brinescu (dirijor Gian Luigi Zam-pieri, din Italia), Jocuri olteneºti:Frunza ºi Rustemul, de Constan-tin Bobescu (dirijor JangwonSeo, din Coreea de Sud).

Din marele repertoriu univer-sal, în perioada menþionatã, Fi-larmonica a oferit melomanilor sãicâteva capodopere: Simfoniafantasticã de H. Berlioz (o muzi-cã de amplitudine ºi consistenþãcopleºitoare; nu poate fi „gusta-tã” decât prin „cufundarea” înlumea ei, în adâncurile fibrei so-nore), Simfonia nr. 5 în Fa major,op. 76, de A. Dvoøák (de o egali-tate de atmosferã ºi rafinament alsimplitãþii pilduitor, o simbiozã li-

rico-dramaticã netulburatã de iz-bucniri violente), Simfonia nr. 41în Do major, K. 551, „Jupiter” deW.A. Mozart (un pisc al creaþieisimfonice a solarului compozitor,marcând „sfârºitul” epocii clasi-ce, de o mãiestrie arhitectonicãexemplarã, evidenþiind proporþiiechilibrate sub aspectul formeimuzicale), Simfonia nr. 2 în Mibemol major, Wq 183/2, de CarlPhilipp Emanuel Bach (denumitBach din Hamburg sau din Ber-lin, dupã locul unde a compuscele mai prodigioase creaþii), deºiaparþine aºa-zisului stil galant,muzica se aproprie mai mult deepoca clasicismului, undeva înapropierea lui Haydn. Nu întâm-plãtor, cele mai preþuite lucrãri ale

lui C. Ph. E. Bach sunt concertelepentru pian, între care Concertulîn Mi bemol major pentru clave-cin ºi pian este considerat repre-zentativ prin faptul cã cele douãinstrumente sunt puse în valoa-re în egalã mãsurã, compozitorulurmãrind, cu prioritate, contrastulsonor, situând instrumentele so-listice în stare de „rivalitate” (în-deosebi în secþiunea dezvoltãrii).

Dacã dirijorii concertelor men-þionate au fãcut o frumoasã im-presie, prin seriozitatea ºi profe-sionalismul cu care au abordatlucrãrile din program, în ceea cepriveºte soliºtii, aceºtia s-aucomportat exemplar, punându-ºiîn valoare virtuþile interpretative:pianista Silvia Sbârciu a cântat

Concertul nr. 4 în Sol major, op.58, de Beethoven, trio-ul solis-tic, format din violonista CristinaAnghelescu, violoncelistul FilipPapa ºi pianistul Mihai Diacones-cu, a interpretat Triplul concertîn Do major, op. 56, de Beetho-ven, tânãrul pianist Marius Bol-dea a tãlmãcit Concertul în Laminor, op. 16, de Grieg, trompe-tistul italian Nello Salza s-a aple-cat asupra unor partituri mai rarcântate, Concertul în Mi bemolmajor, S. 49, de Johann NepomukHummel ºi Concertul în Mi be-mol major, Hob. VIIe/1, de JosephHaydn. Sã mai adãugãm cã pu-blicul a avut ocazia sã urmãreas-cã ºi un program de „Bijuteriimuzicale” (mici piese foarte cu-noscute), prilejuit de prezenþa laCraiova a unui þambalist virtuoz:Giani Lincan (stabilit în Olanda)care, bucurându-ne de colabora-rea experimentatului dirijor GianLuigi Zampieri, a reuºit sã impre-sioneze prin agilitatea ºi sensibi-litatea cu care mânuieºte impre-sionantul ºi fascinantul instru-ment de sorginte folcloricã. Sepoate spune, fãrã nicio exagera-re, faptul cã Filarmonica „Oltenia”a izbutit sã ofere în debutul sta-giunii un „set” de concerte de þi-nutã artisticã, punând accent pemuzica româneascã ºi capodope-re ale repertoriului universal; pescurt, a dovedit hotãrâre în de-mersul ei de a promova, cu pre-cãdere, opusuri mai rar sau chiardeloc cântate pânã în prezent.

nnnnn Geo Fabian

Anul de graþie 2017, por-nit de-acum spreamurg, ar fi trebuit sã

fie ANUL OVIDIU, prilejuit detrecerea a douã milenii de la moar-tea sa pe þãrmul tomitan al MãriiNegre, dupã un surghiun denouã ani. Condiþionalul invocatnu fãrã un noian de regrete de-nunþã, din propria-mi perspecti-vã, constatarea tristã cã nici lanoi, aici, unde marele poet ºi-atrãit ultima parte a existenþei salelumeºti ºi ºi-a scris ultimele douãcapodopere postume, dar nicimãcar în propria sa þarã demer-surile culturale ºi artistice nu s-auridicat la înãlþimea geniului ºi amoºtenirii sale. În context, iniþia-tiva lui Emil Boroghinã de a con-cepe ºi realiza un spectacol, dealtfel consacrat exclusiv tragicu-lui „mandat” de exilat decantat înTristele ºi în Epistolele euxine,capãtã mãsura unui act artisticcât o efigie monumentalã. ªi n-artrebui sã surprindã pe cei care,de-a lungul ultimelor multedece-nii, au fost martori ai uneia dintredotele cele mai intime ºi aprecia-te ale acestui actor ºi împãtimitdegustãtor al Poeziei, în multe ºiincitante faþete ale acesteia. Deaici plecând, pare cu neputinþã amarginaliza ori ignora laturaaceasta singularã din destinulcelui care, cu o intuiþie rarã ºi din-colo de extraordinara sa diligen-þã managerialã a Teatrului dinBãnie, a urcat pe Scenã memora-bile pagini ale Poeziei, autohto-ne ºi universale, conferindu-leprestigiul unor adevãrate eveni-mente cultural-artistice. ªi, cu în-gãduinþa unei respectuoase mo-destii, îmi e cu neputinþã a rezista

Ovidiu Tomitanul într-un memorabilspectacol-omagiu

tentaþiei unui traiect prin intersti-þiile unei memorii încã ferite depâclele vârstei.

S-a împlinit în acest an o ju-mãtate de veac de când, proas-pãt student al noii Filologii cra-iovene, l-am întâlnit întâia oarã,în compania marelui cãrturar I. D.Sîrbu, pe tânãrul, pe atunci, EmilBoroghinã. Iar ceea ce ne-a apro-

piat, transformându-se miraculosde repede ºi, apoi, pentru tot des-tinul ce-a vremuit peste noi, a fostPoezia. Nu cunosc, cu câteva ex-cepþii din glorioase culturi uni-versale exceptând cazuri singu-lare (precum Italia dantescã ºiAnglia shakespeareanã), unexemplu mai consistent între artaactoriceascã ºi poezia cu neste-

matele ei memorabile decât alacestui concitadin al nostru, înspiritul ºi sufletul cãruia pasiu-nea pentru cartea tipãritã, înde-obºte în rare ediþii, a rãmas con-stant o veritabilã patimã. Prin ani,de la recitalurile poetice ºi nunumai cu care complinea faimoa-sele – ºi, din nefericire, uitate ºiprobabil pierdute – conferinþe aleaceluiaºi mare cãrturar I. D. Sîrbudin sala vechiului lãcaº al Naþio-nalului craiovean, trecând prinflorilegii ale poeziei noastre ano-nime, de la „Cartea Cântãrilor” la„Poezia vârstelor”, ca sã nu maivorbim de neuitatul „La Steaua”,un omagiu excepþional închinatlui Eminescu, Emil Boroghinã ºi-amobilizat, cu o disponibilitate cenu exclude „gratuitatea” unei iu-biri trainice, toate resursele salede lector ireparabil al versului, re-stituind, ca într-un magic joc, Po-ezia Publicului ºi Publicul Poeziei.

Ceea ce impresioneazã în ten-tativele sale de acest gen rãmâneneîndoielnic Memoria: pe cât deprodigioasã pe atât de greu ex-plicabilã. În ciuda oricãror apa-renþe. E un adevãr care devinecu atât mai instructiv ºi emble-matic în cazul acestui spectacol-unicat, în care e admirabil secon-dat de colegi de platou, într-o re-prezentaþie cu evidente ºi þintui-te finalitãþi de teatralitate. Cât dedificilã va fi fost operaþia de se-lecþie a textelor recitalului îmipare, personal, întâiul major testal travaliului, altminteri nelipsit demulte alte eforturi, învinse înde-osebi nu doar de o lecturã aviza-tã ºi verificatã în intimitatea pro-prie, ci ºi de decuparea unei per-spective, sã-i spunem, tematice,

în care parcursul nu ignorã aproa-pe nimic din consistenþa drameidublu în-scenate: de decizia au-gustã a exilului, rãmasã pânã înprezent în zona misterului, ºi demetamorfozele agonale ale actan-tului poetic în ipostaza sa de su-flet înstrãinat cu iluminãri de re-gãsire printre bãºtinaºii pe careºi-i asociazã ºi ºi-i face pãrtaºi aitragediei sale.

În straiele amintind de cele alealeºilor anticei Rome, cu o mo-bilitate economicoasã secon-dând parcã euritmia tonalã aproa-pe de ºtiuta scandare a latineipoetice, pãstrând mãsurat pe unportativ al mesajelor un judiciosregistru tonal, recitatorul reuºeº-te, aproape un ceas ºi jumãtate,sã conserve la maximum, într-otãcere/ascultare evocând parcãrezonanþa unei cupole strãvechi,atenþia unui public retras caprintr-o binecuvântare haosuluicivilizaþiei zgomotoase abando-nate afarã. Un spectacol din caregustul agrement al ieºirii dintr-untimp se suprapune peste cel alregãsirii în vibraþiile unei limbipoetice din care tãlmãcirea mã-iastrã restituie graiului românescnu doar valenþele unei hãrãziri li-rismului autentificat, peste mile-nii, prin marii sacerdoþi ai Poezieiautohtone, ci atestã, în plus, sen-tinþa, arghezianã ºi nu numai,potrivit cãreia în Ovidiu Tomita-nul subzistã, într-un fel unic alculturii universale, întâiul nostruPoet, conferindu-ne, literar vor-bind, o perenitate de invidiat. ªipentru care niciun orgoliu n-artrebui precupeþit.

nnnnn George Popescu

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte


arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Stagiunea trecutã a Naþio-nalului craiovean mi s-apãrut fi cea mai omoge-

nã pe un nivel ridicat de calitate,dupã foarte mulþi ani cu dezechi-libre. Dupã eºecul cu Norii auurmat patru premiere cu texteconsistente, cu joc reuºit ºi înmontãri creative.

Astfel cã s-au creat aºteptãridar stagiunea 2017-2018 a pornitezitant, în ceea ce mã priveºtespectacolul Gaiþele m-a intrigat.

ªi dacã am folosit acest cuvânt,înainte de a mã explica, þin sã amin-tesc expoziþia care a deschis por-þile teatrului craiovean în aceastãtoamnã: Intrigue. Este vorba deun set generos de fotografii aleactorilor craioveni, realizate înºedinþe speciale de creativitate înfaþa aparatului mânuit de CristianFloriganþã. În câteva cazuri avemposibilitatea de a vedea, pânã îniunie, expresii pe care niciun spec-tacol ºi niciun regizor nu au reuºitsã le scoatã la ivealã. Fotografiile,de dimensiuni mari, plasate pe la-turile stâlpilor din foaier, au susci-tat ºi opinii critice, vizavi de con-textul de dincolo de spectacol saude construcþie esteticã. Eu le vãdºi ca pe o galerie de personajedintr-o lume fantastã, amestecân-du-se cu publicul, o prezenþã careintrigã. Seara vernisajului a conti-nuat magic, când invitaþia la avan-premiera Gaiþelor a dus la unpreambul surprizã. AlexandruBoureanu a urcat pe scenã pen-tru a ne aminti cã este ziua de naº-tere a celui pe care l-a numit „giu-vaerul Teatrului Naþional craio-vean din ultimii peste 30 de ani“ ºila foarte inspirata lui iniþiativã s-anãscut un moment emoþionant: osalã întreagã, ridicatã în picioare,a cântat „mulþi ani trãiascã“ acto-rului Ilie Gheorghe, în faþa uneicamere video mãnuite de FlorinChirea, înregistrarea urmând a fioferitã actorului cu inima uriaºã,care ignorã încercarea prin care atrecut, din dorinþa de a reveni pescenã, acolo unde îi este sufletul.Magic a fost ºi cã în acea zi calen-darul îl celebreazã pe Sfântul Iona.Acest eveniment creat ad-hoc dedirectorul general al Naþionaluluia compensat absenþa publiculuide la spectacolul omagial.

La deschiderea oficialã a sta-giunii, directorul artistic VladDrãgulescu, cunoscut deja pen-tru neobosita lui implicare în cre-area de evenimente, bucurân-du-se de popularitate, a lansatsloganul care dã ºi titlul acestuiarticol: „Toþi la Naþional!“. E unslogan neo-paºoptist, aº zice, încondiþiile unei imperios necesa-re re-culturalizãri a unui oraº totmai dezinteresat, statistic vor-bind, de acest aspect. Teatrul arede-acum o nouã echipã de tineri,mult lãrgitã, drept care sunt pre-mise pentru o reuºitã în baza unuiprofesionalism asumat. Un semnîn acest sens este ºi publicareaprogramului complet pânã în iu-nie, în stil european, un calendarclar al spectacolelor proprii ºi acelor invitate într-un proiect al-ternativ „11 plus 1 independent/contemporan“.

Dar Vlad Drãgulecu a vorbitºi despre un impact internaþional,evocând gloria anilor ’90. Lãsândla o parte contextul istoric favo-rabil al curiozitãþii de cunoaºterede dupã cãderea Cortinei de Fier,sã nu uitãm cã era vorba de spec-tacole cu o profundã creativitatela nivel internaþional. Acele spec-tacole ºi azi ar pãrea avangardis-te pentru o bunã parte a publicu-lui nostru. ªi nu sunt semne, încã,

nnnnn MARIUS DOBRIN

toþi la Naþional –primul pas,hm...

ale unei abordãri atât de puterni-ce. E obligatoriu sã ne propunemdar sã nu ne iluzionãm în privinþareuºitei.

ªi a urmat ridicarea de cortinãpentru premierã. Gaiþele se joa-cã la Craiova dupã aproape 20 deani (când a strãlucit Iosefina Sto-ia), precedentele montãri fiind totla intervale mari, 1978 ºi respec-tiv stagiunea 1947-1948. Este opiesã care prin natura sa garan-teazã împlinirea sloganului anun-þat. Cu un marketing bun, se poateumple sala vreme îndelungatã.Ceea ce nu este rãu deloc. Dar....Existã un „dar“. Spectacolul deacum o face dintr-o perspectivãplasatã mai jos decât mã aºtep-tam. ªi spun asta pentru cã Ale-xandru Boureanu a avut mereucreaþii îndrãzneþe, de-ar fi sã amin-tesc numai douã, care acoperã unarc mare de timp: Cântã maicã-mea în far ºi M A L V O L I I.

Sigur, ºi în cazul de faþã existãidei regizorale, dar estompate deamprenta facilului, a unui ciudataspect de stand-up într-un spa-þiu inadecvat. Piesa asta a avutnenorocul unei reprezentãri am-prentate de ideologic atâþia ani,fãrã a fi scãpat de urmele acesteiabordãri nici azi, când a fost citatchiar autorul cu niºte fraze pecare le suspectez a fi tributareacelui regim. Rãmâne de redes-coperit la modul subtil, atât înceea ce are tragic cât ºi, mai ales,în umorul deja clasic al ei. Maiales în ceea ce priveºte interpre-tarea relaþiilor de familie ºi socia-le pe care le invocã. Cu atât maimult cã e vorba de lumea noas-trã, din Sud. Perenitatea Dudule-nilor ar trebui sã ne fie revelatã

ca atunci când ne privim în oglin-dã. Andreea Simona Negrilã apropus, de altfel, un decor ce in-clude ºi niºte pereþi cu proprie-tãþi reflectorizante dar cu aspectprãfuit, cu orientare segmentatã.E mai puternicã impresia de dis-tanþare faþã de personaje. Cap-cana facilului din replicile „gaiþe-lor” poate fi evitatã cu cât se mer-ge mai adânc spre înþelegereaunui mod de viaþã parþial revo-lut, parþial supravieþuitor. Regi-zorul face un gest în acest sens,inventând un personaj din tim-pul prezent, mai exact din prezen-tul visatului Paris, pornit sã des-luºeascã lumea rãdãcinilor sale.Textul este fragmentat de inter-venþia acestui personaj feminin,în interpretarea de nerecunoscut,la chip ºi în stil de joc, a AlineiMangra. Dar ºi de enunþarea unorreplici cheie din scena care ur-meazã, adesea rostite de alte per-sonaje sau într-un ingenios jocal permutãrilor.

Un alt element pe care l-amapreciat a fost plasarea camereitinerilor cãsãtoriþi într-un fel debalcon al unei Juliete, accesibil,cel puþin în prima fazã, doar pecalea ascensiunii unei frânghii. OJulietã care, dacã ar fi supravie-þuit, alãturi de Romeo, ar fi pututavea, una dintre multiplele posi-bilitãþi, destinul acestei Margot,interpretatã de Petronela Zurba,îmbrãcatã exclusiv în alb, exce-siv la un moment dat când, în-tr-un acces de grijã, Mircea, gatade a o însoþi pe Wanda la petre-cere, îºi transformã soþia într-unfel de mumie.

Acest Romeo frãmântat, ezi-tant ºi adolescent întârziat, cum

este Mircea, jucat cu tensiune deCãtãlin Vieru, are ºi o clipã de ino-cenþã într-o reacþie spontanã, deacceptare a amintitei însoþiri. Cos-tinela Ungureanu este Wanda ºiîmi pare a fi emblema spectacolu-lui prin firescul interpretãrii. Pede-o parte este, prin text, adeptaunei sinceritãþi în modul de a trãiviaþa, pe de alta are un firesc alrostirii care face diferenþa faþã decelelalte personaje din sfera co-micului acestei piese. Un comicalimentat cu generozitate de textºi jucat de actori dedicaþi. RalucaPãun smulge hohote de râs dinpiatrã seacã. Doar cã aici perso-najul sãu alunecã într-o posturãinsolitã care se îndepãrteazã de

spiritul piesei. Sunt detectabile înspectacol mai multe stridenþe ºiîngroºãri, unele dispuneri pe sce-nã care ies din teatralitate.

Aneta Duduleanu este unuldintre marile roluri din dramatur-gia româneascã ºi Tamara Popes-cu este într-un moment adecvatal carierei sale prodigioase. Con-strucþia de ansamblu estompea-zã cumva intensitatea replicilorfaþã, de exemplu, de rolul din Olunã la þarã. Un rol inedit a fãcutRomaniþa Ionescu. Mai puþin prinreplici, care se pierd datoritã difi-cultãþii înþelegerii amestecului degermanã ºi românã, cât mai alesprin profilul pe care ºi-l constru-ieºte. Silueta ºi modul în care tra-verseazã scena, în prim plan sauîn planul cel mai depãrtat, cap-teazã atenþia. Prin surprinzãtoa-rele ascunderi ºi þâºniri în scenãsunt un amuzant citat cinemato-grafic. ªi a tratat cu aceeaºi se-riozitate rolul si dupã cãdereacortinei, în cel mai creativ episodal spectacolului, cel al implicãriitrupei Mambo Siria. Pe acordurifunerare, spectatorii au fost con-duºi în foaier unde, într-un decoramintind mesele de pomenire,erau invitaþi sã guste din colivaunui parastas, colivã despre careNicolae Coande, în prezentareaGaiþelor, spune cã este „cea maibunã din lume, se ºtie“.

ªi filosofia „râsu-plânsu” îºigãseºte o exemplificare de mareautenticitate, prin trecerea rapi-dã spre cântecele de petrecerecare au adus faima acestor lãu-tari. ªi s-a încins o horã.

„Îmi cânta ºi-aºa-mi zicea:Muzica e viaþa mea.” (Mambo

Siria)

Fo

to: A

lber

t Do

bri

n


Încercarea istoricilor de aînþelege ºi prezenta rolulpersonalitãþilor în derula-

rea evenimentelor cotidiene, so-ciale, politice ºi culturale ale unuipopor se aseamãnã cu deschide-rea unui drum printr-un hãþiº în-tunecos, de mister, plin de faptecontradictorii ºi amintiri favora-bile, vizibile sau secrete.

Dumitru Drãghicescu, filosof,sociolog, diplomat ºi politicianromân, s-a nãscut în comuna Zã-voieni, judeþul Vâlcea, la 4 mai1875, într-un moment în care Ro-mânia îºi cãuta independenþa dejure. Prima atestare documenta-rã cu privire la existenþa comuneiMãciuca se aflã într-un hrisovsemnat de domnitorul Þãrii Ro-mâneºti, Vlad Înecatul, la 10 iulie1531 (DRH B III, pp. 187-188;DTRO 4, J-N, p. 176), iar cea aZãvoienilor – la 1735 (DTRO 7,U-Z, p. 313). Localitatea Zãvo-ieni, înglobatã în prezent în co-muna Mãciuca, din platforma Ol-teþului, de pe valea râului Cerna,este menþionatã ºi în Catagrafiadin anul 1831. În perioada 31martie 1864-1930 ºi 1932-1950 afost înregistratã în nomenclatu-rile adminsitrative drept comunã.Satul Zãvoieni avea bisericã cuHramul Sf. Nicolae, ziditã în anul1844, de cãtre ªtefan Mãciucea-nu ºi fiul sãu Manu, ºcoalã în-fiinþatã în anul 1838, cu local pro-priu din anul 1866 (Dicþionarulistoric al localitãþilor din jude-þul Vâlcea (A-M), p. 309). Cata-grafia din anul 1831 consemnea-zã moºia ca fiind megieºeascã,stãpânitã de-a valma de doi moºi,localitatea situându-se în PlasaCernii de Jos, judeþul Vâlcea (Ca-tagrafia obºteascã a Þãrii Ro-mâneºti din 1931, p. 31). În anul1845 moºia era locuitã de 44 defamilii, în anul 1855 în sat se gã-seau 87 de mari proprietari (71 debirnici, 6 mazili, 7 boieri de neam,3 fii de boieri de neam), iar în anul1912 în sat erau 98 de rãzeºi din199 de locuitori (Dicþionarul is-toric al localitãþilor din judeþulVâlcea (A-M), p. 309). FamiliaDrãghicescu a construit ºcoalã,bisericã ºi dispensar medical pemoºia lor din satul Zãvoieni.Avea sã fie expropriatã în timpulregimului comunist, o parte dinmembrii familiei fiind supuºi rigo-rilor poliþieneºti ºi politice dinacele timpuri.

Iubirea de neam, precum ºiactivitatea sa în slujba þãrii suntstrâns legate de mediul în care acrescut – familie ºi ºcoalã. Ase-mãnãtor în formare, caracter ºivocaþie cu Rãdulescu-Motru,Dumitru Drãghicescu gândeºte ºise manifestã conform tradiþiei dinfamilie, a puritãþii ºi creativitãþiisatului românesc. Scrierile sale auadus un îndreptãþit omagiu strã-moºilor, celor care au muncit ºiºi-au evaluat bucuriile, greutãþi-le, lipsurile ºi suferinþele ce i-auîmpovãrat, dar care nu ºi-au pier-dut demnitatea ºi iubirea de neamºi þarã. Mihail Sadoveanu decla-ra în iunie 1923 cã „în satele umi-lite” sãlãºuiesc „cântecele nea-mului, aceste rãsunete ale puþi-nelor bucurii ºi a nesfârºitelordureri ale trecutului, la sat dãi-nuind elementul statornic al nea-mului nostru, poporul cu limbalui” (Mihail Sadoveanu, Poeziapopularã. Discurs de recepþie

nnnnn CEZAR AVRAM

o „soartã providenþialã”a unui savant oltean – Dumitru Drãghicescu

nnnnn MIHAELA BÃRBIERU

rostit la 9 iunie 1923, p. 8).Savantul Dumitru Drãghices-

cu este un produs al satului ro-mânesc, a ceea ce Blaga afirmaca fiind „singura prezenþã nemu-ritoare, deºi aºa de terestrã, înciuda sãrãciei ºi a tuturor neajun-surilor cuibãrite în el prin vitregacolaborare a secolelor cu excep-þionala mãsurã datã de epitetulautenticitãþii” (Lucian Blaga, Elo-giul satului românesc. Discursrostit la 5 iunie 1937, p. 10). Înperfectã concordanþã cu LiviuRebreanu, Dumitru Drãghicescumãrturiseºte cã þãrãnimea româ-nã „a fost ursitã sã conserve rasa,pãmântul, limba ºi credinþa noas-trã”, ea reprezentând virtuþiile ºienergiile româneºti (Apud IonFolescu, Satele de pe Valea Peº-tenii. Contribuþii istorice, 1997,p. 6). Cu alte cuvinte „direct sauindirect, þãrãnimea reprezintãceea ce are mai original neamulnostru” (Liviu Rebreanu, LaudaÞãranului român. Discurs rostitla 29 mai 1940, p. 13). Satul ol-tenesc a reprezentat energia carel-a susþinut ºi împlinit spiritual pesavantul ºi omul politic DumitruDrãghicescu.

Demersul ºtiinþific realizat prinlucrarea Din psihologia poporu-lui român, remarcabilã monogra-fie asupra sufletului naþional ro-mânesc, i-au adus consacrarea caom de ºtiinþã ºi patriot. Opera sa,aflatã sub lupa cercetãtorilor ºicriticilor, a corifeilor sociologieidin România ºi strãinãtate, a evi-denþiat cunoaºterea ºi mai alesvocaþia ºi viitorul pozitiv al po-porului român. Studierea carac-teristicilor etnopsihologice a per-mis savantului sã sublinieze atât„însuºirile rele” produse de „îm-prejurãri nefericite ale istoriei”,cât ºi „bunele însuºiri, tãriile in-telectuale ºi morale, însuºirilesufleteºti de care dispunem ºicare ar putea fi condiþii de reuºi-tã în sãvârºirea idealului naþio-nal ce am avea de îndeplinit”(Drãghicescu, Din psihologiapoporului român, 1907, pp. 22-23); educaþia sa, scrierile sale,

precum ºi iubirea de neam ºi deþarã îl pun alãturi de un alt sa-vant care aparþine, prin naºtere,Olteniei istorice – ConstantinRãdulescu-Motru.

Dupã absolvirea ºcolii prima-re, ºcoalã care va fi dotatã de fa-milia sa cu un local propriu, omulde ºtiinþã de mai târziu a fost în-scris la Liceul „Carol I” din Cra-iova, unde a avut prilejul sã au-dieze o serie de profesori de no-torietate, printre care D. Constan-tinescu (Daoa), tatãl viitoruluisavant Gogu Constantinescu,Mihail Strajan (literatura), MihCaloianu (ºtiinþe) etc., dascãli ceîºi vor pune amprenta pe carac-terul ºi formarea lui profesionalã.O influenþã decisivã în stimula-rea interesului sãu pentru ºtiin-þele socio-umane, precum ºi înformarea spiritului realist în cer-cetarea fenomenelor sociale ºi arelaþiilor omeneºti, a fost ºi fami-lia. Dupã susþinerea examenuluide bacalaureat, s-a înscris ca au-dient la Facultatea de Drept dinBucureºti, frecventând simultanºi cursurile de filosofie, discipli-nã de care va rãmâne ataºat pânãla sfârºitul carierei sale. Seriozi-tatea, munca ºi inteligenþa tânã-rului student îl vor face remarcatîncã din primul an, atrãgând aten-þia unor importanþi universitari,precum Titu Maiorescu, C.Dumitrescu-Iaºi, C. Rãdulescu-Motru etc.

Dupã trecerea examenului delicenþã (subiectul tezei fiind In-fluenþa lui Kant asupra lui Au-gust Comte), în ianuarie 1901 aplecat la Sorbona, având ca ob-iectiv obþinerea titlului de doctorîn sociologie, audiind cursuri despecialitate la École des HautesÉtudes Morales et Sociales ºi laCollége de France. Aici a avutprilejul sã întâlneascã profesoride o autenticã valoare ºtiinþificã,precum Emile Durkheim, GabrielTarde, Henri Bergson, ThéoduleArmand Ribon º.a.. În mai 1904îºi va susþine teza de doctorat,intitulatã Du rôle de l’individudans le déterminisme social,

avându-l conducãtor de docto-rat pe Emile Durkheim. La Paris,fiind un frecvent cititor al biblio-tecilor, a studiat lucrãrile lui LeCler, Charles Pertusier, luând po-ziþie criticã la afirmaþiile atât pozi-tive, dar ºi negative ale acestorscriitori care au abordat istoriapoporului român.

În convingerea lui adâncã,Dumitru Drãghicescu a crezut în„soarta providenþialã”, care „avegheat asupra noastrã” (Ib-idem, p. VII), considerând „cã tre-cutul nostru, atât de agitat ºi ne-fericit, n-a pus în joc ºi n-a dez-voltat decât însuºirile sufleteºtinefavorabile, slabe – defectele,adãugând pe lângã lipsurile noas-tre morale de la obârºie ºi altedefecte noi” (Drãghicescu, Dinpsihologia poporului român,1907, p. VIII). În concepþia savan-tului, „calitãþile pozitive, bogãþii-le mentalitãþii noastre au fostoprite în loc din dezvoltarea lor,au aºteptat ºi aºteaptã încã îm-prejurãri prielnice sã iasã la ivea-lã” (Ibidem).Considerând perioa-da primelor decenii ale secoluluial XIX-lea o cotiturã a istoriei eraconvins cã „mintalitatea noastrã..., în acest moment intrã într-oepocã de creaþie ºi de desãvârºi-re” (Ibidem).

Întors în þarã, dupã o suplini-re în învãþãmântul secundar pepost de profesor limbã francezã,în aprilie 1905 avea sã fie numitconferenþiar la catedra de socio-logie a Universitãþii din Bucu-reºti, unde va funcþiona în aceas-tã calitate pânã în anul 1910. ªiacest început de carierã este foar-te asemãnãtor cu cel al lui Con-stantin Rãdulescu-Motru. În anul1907 îºi publicã monografia Dinpsihologia poporului român,care avea sã-l aºeze definitiv înrândul oamenilor de ºtiinþã.Obiectivitatea desãvãrºitã în stu-dierea caracteristicilor neamuluiromânesc îl apropie de concep-þia lui Rãdulescu-Motru, ambiisavanþi considerând cã venisemomentul „sã ne bizuim pe noiînºine”, pe „forþele noastre ma-teriale ºi morale” (Ibidem, pp. 63-64). Drãghicescu gãseºte legãtu-ra „dintre trãsãturile ºi þesãturasufletului nostru cu evenimente-le istorice ºi sociale în care el s-aplãmãdit, cari l-au determinat,cari l-au alterat sau desãvârºit”(Ibidem, p. 83).

Activitatea didacticã avea são suplineascã o intensã activita-te politicã, în care a pus mai pre-sus de orice, patriotismul ºi inte-resele þãrii. A fost deputat ºi se-nator dupã Primul Rãzboi Mon-dial, însoþindu-l pe Nicolae Titu-lescu la Liga Naþiunilor. Aflat laParis în timpul conflagraþiei mon-diale, a promovat interesele Ro-mâniei în Occident, militând pen-tru dreptul inalienabil al poporu-lui român la unitatea naþionalãdeplinã. Tot aici, împreunã cuTraian Vuia, a iniþiat publicareaunei serii de lucrãri istorice ºi et-nografice, a unor articole în pre-sa francezã, unde se demonstrautendinþele autoritãþilor þariste ºiungare de deznaþionalizare a po-poarelor aflate sub dominaþia lor.Drãghicescu scrie, în acest sens,broºurile La Transylvanie, LaBessarabie ºi Les roumains deHongrie, în care va argumenta cudate certe caracterul românesc al

acestor provincii. El demonstrea-zã falsurile propagandei conteluiApponyi referitoare la soluþiona-rea problemei naþionale prin tre-cerea timpului. În aceeaºi perioa-dã, Traian Vuia va elabora lucra-rea La Bukovine et Le Banat, cuacelaºi conþinut patriotic ºi mo-bilizator. Referindu-se la activita-tea senatorului Dimitrie Drãghi-cescu de la Paris, din toamanaanului 1917, ataºatul militar alSerbiei, Stefanovici, într-o tele-gramã cãtre Ministerul Afaceri-lor Externe al Serbiei, arãta: „cudouã luni în urmã, a venit la Parissenatorul Draghicescu din Româ-nia cu misiunea de a aduna ºi unipe toþi reprezentanþii popoarelor,al cãror interes este de a zdrobiAustro-Ungaria. Mi-a spus cã avorbit în acest sens la Petrograd,dar evenimentele, din pãcate, nudau speranþe de succes. La Lon-dra a avut mai mult suscces, dara constatat cã este greu a-i puneîn concordanþã pe italieni ºi iu-goslavi. ªi aici va acþiona în acestsens” (Apud Mircea Muºat, IonArdeleanu, De la statul geto-dacla statul român unitar, p. 516).Politicianul român era convins denecesitatea unirii forþelor româ-nilor, cehilor, iugoslavilor ºi ita-lienilor în scopul înlãturãrii do-minaþiei Austro-Ungariei. În cur-sul anilor 1915-1916, emigraþiilecehilor, polonezilor, precum ºi aleromânilor acþionau pentru obþi-nerea independenþei ºi formareastatelor lor naþionale. În aceastãperioadã, la Paris, Londra ºi Laus-sane s-au aflat în misiuni oficialesau semioficiale deputaþi, ziariºti,profesori universitari, printrecare îl regãsim ºi pe Dumitru Drã-ghicescu. Poziþia românilor dinemigraþie, ºi în special a celor dela Paris, se va consolida odatãcu sosirea din þarã a unor oamenipolitici, de ºtiinþã ºi de culturã(Take Ionescu, fraþii Brãtianu, EmilConstinescu, Delavrancea,Octavian Goga, Nicolae Titulescu,I.G. Duca, Nicolae Iorga, N.D.Cocea etc.). Aceºtia au militat, alã-turi de militanþii popoarelor asu-prite din cadrul Imperiului Austro-Ungar, pentru independenþã ºiformarea statelor lor unitare.

Pe Dumitru Drãghicescu, îlgãsim ºi printre semnatarii unuiprotest faþã de atitudinea preºe-dintelui Wilson de a nu garantalibera dezvoltare autonomã a po-poarelor din interiorul Austro-Ungariei. Printre semnatari se re-gãseau senatorul George Cava-dia, Paul Brãtãºeanu (fost vice-preºedinte al Camerei ºi Senatu-lui), profesorul universitar G.G.Mironescu (fost senator), ªtefanPopp (fost senator), profesoruluniversitar E. Antonescu (fostdeputat), E. Canana (fost depu-tat, Decanul Baroului Avocaþilor),generalul Cocea, Emil D. Fagure(redactorul ºef al ziarelor „Ade-vãrul” ºi „Dimineaþa”, membru înComitetul de Direcþie al ziaruluiLa Roumanie), Traian Vuia (pre-ºedintele Comitetului Naþional alRomânilor din Transilvania ºiBucovina), Leon Lahovari, ªte-fan Hepites (membru al Acade-miei Române) etc. (Ibidem, p. 541).

Un rol deosebit în lupta pen-tru unitatea românilor l-a avutConsiliul Naþional pentru Unita-tea Românilor, organism ce a fostales de Adunarea generalã a

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e


tuturor românilor, desfãºuratã la3 octombrie 1918 la Paris. În ca-drul ºedinþei þinute la sediul Co-loniei române din AvenueChamps-Elysées, nr. 114, dupãcuvântul lui Octavian Goga, s-aales Comitetul naþional, care aadoptat o Declaraþie. Între cele28 de persoane semnatare aledeclaraþiei se regãseºte ºi fostulsenator D. Drãghicescu, alãturide alte personalitãþi, precum TakeIonescu, Vasile Lucaciu, Octa-vian Goga, C. Angelescu, JeanTh. Florescu, dr. Ion Cantacuzi-no, C. Diamandi, G.G. Mirones-cu, Nicolae Titulescu, TraianVuia etc. Activitatea acestui con-siliu a fost apreciatã de o serie deoameni politici ai timpului, prin-tre care ºi ministrul de externe alrepublicii franceze, S. Pichon(Ibidem, pp. 600-601).

Colonia românã de la Paris,alãturi de misiunile universitareºi parlamentare, au contribuitsubstanþial la cunoaºterea idea-lului independenþei ºi unitãþii po-porului român. Un rol importantl-a avut ºi Bureau de la PresseRoumaine, unde a colaborat ºiDumitru Drãghicescu, alãturi deMario Roquies, profesor de lim-ba românã la Sorbona, Murgoci,Lapedatu, Ed. Guérin, SebastianSerbesco etc. O datã cu impune-rea pãcii de la Bucureºti din 1918,acþiunile patriotice, intensificân-du-se, i-au permis lui Drãghices-cu sã militeze pentru formareaunei legiuni române formatã dinromânii transilvãneni ºi bucovi-neni (Ibidem, p. 597).

Între 9-12 aprilie 1918 îl gãsimpe Drãghicescu împreunã cu Ni-colae Lupu, Simion Mândrescu,Gh. G. Mironescu ºi Rãdulescu-Motru la Congresul Naþionali-tãþilor de la Roma. Aici, acestgrup de oameni politici, obþin dinpartea naþiunilor participante re-cunoaºterea românilor ca poporcu drepturi depline în graniþelelor etnice, garanþia la unitatea lordeplinã, precum ºi parteneriatulcu Antanta.

În perioada 1934-1936, Drãghi-cescu avea sã fie ambasador ple-nipotenþiar al României în Mexic,fiind primul diplomat cu aceastãcalitate în menþionata þarã. În pe-rioada interbelicã, activitatea ºtiin-þificã substanþialã avea sã-l con-sacre pe Dumitru Drãghicescu cape un prestigios om de ºtiinþã.

Vicisitudinile timpului i-au de-teriorat însã forþa fizicã ºi pe ceasufleteascã (psihicã), neatingândînsã latura moralã a acestui re-marcabil om de culturã. Eveni-mentele istorice din anii 1939-1945 ºi-au pus amprenta asuprasavantului, care la 14 septembrie1945 s-a sinucis. Dumitru Drãghi-cescu a lãsat în urma sa o valo-roasã operã scrisã, în care se în-scrie la loc de frunte trilogia, înlimba francezã, La nouvelle citéde Dieu (Paris, 1929), dintre careprimele douã volume au apãrutiniþial în limba francezã. Recent,primul volum a fost tradus ºi înlimba românã de cãrturarul Geor-ge Anca, prefaþat de cunoscutuldrãghicescolog – prof. univ. dr.Virgil Constantinescu ºi tipãrit cueforturile financiare ale ec. DanNiþu – preºedintele fondator alFundaþiei „Dumitru Drãghices-cu” ºi strãnepot al savantului.

Pentru memoria marelui socio-log ºi filosof, dar ºi ca un act cul-tural de mare însemnãtate, se im-pune cu stringenþã continuareatraducerii ºi tipãririi acestei capo-dopere ºi a celorlalte opere tipã-rite de savant în limba francezã,concomitent cu acordarea titlulde academician post-mortem.

Cum îºi reprezintã IonNegoiþescu, direct sauprin alþii, lumea, istoria,

în starea sau schimbarea lor, în per-spectivã româneascã? Nu formu-leazã o teorie a specificului etnicsau naþional. Priveºte, de altfel, amimpresia, într-un mod corect, din-spre universal spre naþional.

Nu existã la Mihai Eminescu,poetul cosmosului, al universu-lui, scrie Ion Negoiþescu în Poe-zia lui Eminescu, exclusiv „olume de somn ºi de magie” (edi-þia a II-a, p. 145). Termenul lumeapare astfel strict conjuncturalsau punctual.

O lume imoralã în ea însãºiimpun poemele dintr-o fazã a ra-dicalismului etic ale lui ªtefanAugustin Doinaº (Engrame, p.49). Lumea ar fi pur ºi simpluneant în simbolism, îl urmeazãcriticul de poezie pe René Wel-lek, cel atât de rezervat faþã depoetica simbolistã (239). Lumeaºi, în definitiv, orice au substratmuzical (221). La M. Blecher, cri-ticul recunoaºte „o lume obiec-tualã solidarã, ca suferinþã” (130).Prin Nicolae Balotã, el identificãlumea descompusã a lui SamuelBeckett. Împins de un puseu dereligiozitate, Ion Negoiþescuajunge sã noteze cã doar pe „lu-mea cealaltã” (212), ar putea citio anume carte.

Memorialistul, în Straja dra-gonilor, moralist-religios, exis-tenþialist ºi (încã) estet, rãmânecu ochii din afarã ºi din interiorpe „lumea asta grea de pãcate”(62), „lumea asta vie ºi stranie”(97). Impactul lui de profunzimecu realitatea este romantic saupostmodern la modul lui J. L.Borges. El nu-ºi poate reprima„gândul înfricoºãtor cã realitateanu existã, ci e un vis din care mãpot oricând trezi în vidul nefiin-þei” (97). Dar ºi în aceastã formu-lare existã o credinþã în persis-tenþa onticã.

Am semnalat deja punerea is-toriei într-un raport, fie de secun-daritate, fie de opoziþie, faþã demitologie, în Poezia lui Emines-cu. Iatã-l pe poet, fie „filtrând mi-tologic istoria” (ediþia a II-a, p.83), fie aºezând istoria vs. mitolo-gie (90).

Cât priveºte chestiunea xeno-fobã, în convorbirea cu Ion Sola-colu, înregistratã pe bandã mag-neticã la München, în 17 iunie1991, „La Eminescu, de exemplu,nu se poate spune cã era o ideo-logie rasistã, întrucât, de pildã, elcredea cã evreii pot fi asimilaþi.”(Scriitori contemporani, 1994).Rasist era doar faþã de unguri,consideraþi de el a fi dintr-o rasãinferioarã românilor…

Criticul are îndrãzneala ºiºansa sã desprindã, nu fãrã unanumit exces demonstrativ, „o fi-lozofie a istoriei ce stã la bazacelui mai dostoievskian romanromânesc (F de D. R. Popescu,n. MVB); ºi încã dostoievskianpe linia Demonilor!” (Engrame,p. 140). Radicalismul, cât îi vinela îndemânã, îi conferã criticuluiluciditatea de a fixa conjuncturaistoricã din epoca naþional-comu-nistã, ceauºistã. El devine pole-mic, invocând criteriul estetic,

nnnnn MARIAN VICTOR BUCIU

Ion Negoiþescu întrelumesc ºi românesc

duplicitar acceptat de regimulpolitic în curs. Comunicã astfelfaptul cã (se) trãieºte „într-o epo-cã în care, atât în creaþia artisticã,cât ºi în criticã, valorile esteticepropriu-zise sunt câteodatã su-puse unui veritabil bombarda-ment negator sau – sub mascaindiferenþei faþã de ele – subînþe-lese…” (168). Evident, efectelepot fi dezvãluite, cauzele, maicurând, nu, în regimul mistifica-tor al cenzurii.

Poartã ºi Ion Negoiþescu – rare– sechele de gândire ºi stil dinepoca totalitarã. În volumul În-semnãri critice dãm peste formu-lãri vag marxizante. Poetului Tu-dor Arghezi, cel din Flori de mu-cegai, criticul îi dezvãluie „limi-tele suferinþei impuse omului decãtre om prin stratificãrile socie-tãþii burgheze” (85)! Radical an-tiburghez este aici Ion Negoiþes-cu atunci când formuleazã acu-zaþii, de pe poziþii de stânga, su-nând oportunist într-un regim alextremei stângi, ca în acest textavând drept obiect critica lui IonChinezu: „redresarea culturii ro-mâneºti, puternic ameninþatã înpartea de aici a þãrii, de îmbâcsi-rea, de zãdãrniciile ºi egoismulmaterial al agitatorilor politiciburghezi, strãini valorilor superi-oare ºi înstrãinaþi de aspiraþiiletrecutului” (144).

În Alte însemnãri critice, apa-rent observativ, aºa-zicând teh-nic, în fapt într-un mod accentuatideologic, este Negoiþescu atuncicând se referã la un personaj fe-minin din Pensiunea doamneiPipersberg, micul roman al lui H.Bonciu, ºi descoperã „interiorulei sordid burghez” (73). Ajungetransparentã osândirea vãditã,prin sordid, a unei clase întregi.

Neutru, în fine, obiectiv, rãmâ-ne criticul în comentariul aplicatromancierului Felix Aderca ºiconstatã cum „cãsãtoria unuiburghez cu o prostituatã nu pier-de nimic din atributele lealitãþiiactului social” (67). Ori, tot laAderca: „civilizaþia ºi cultura bur-ghezã sunt trecute printr-o maºi-nã de fãcut metafore, ce nu e alt-ceva decât o maºinã de tocat car-ne (carnea trupului ºi carnea du-hului)” (68).

Pe poziþia burgheziei se pla-seazã criticul, din raþiune esteti-cã ºi nu istoricã sau socialã, care,artistic, ar trebui sã creeze tragi-cul, oricât de inexistent ar fi el dinpunct de vedere referenþial. „ÎnScrinul negru, sub irezistibila sapropensiune spre comic, scriito-rul face greºeala de a absolvi detragic societatea care cade (ma-rea burghezie ºi aristocraþia înviziunea lui literarã; dacã nu dinpunctul de vedere al fidelitãþii faþãde realitate, însã din punctul devedere al artei, chiar ºi în situaþiaîn care realitatea n-ar avea tragic,artistul nu poate ocoli prilejul dea i-l concede. (…)” (82). Rãmânede vãzut dacã Negoiþescu citeº-te consecvent epica în cheie ar-tisticã, nu documentar-referenþi-alã. Rãspund aici, anticipat, îna-inte de a-i urmãri analizele: criti-cul citeºte amalgamând criteriile,nu potrivit operei, dar potrivit li-bertãþii sale de expresie. Aceastacreºte enorm în exil, dar criticulprofitã de ea în exces, dând preamult criteriului sociologic-ideolo-gic, în deterimentul prea agravatal artisticului ºi esteticului.

Ion Negoiþescu, într-o per-spectivã necriticã, restrânsã faþãde întreaga operã poeticã a autoa-rei, aderã subiectiv, parcã amical,la niºte „<fabule> ideologice” scri-se de Nina Cassian „pe la 1955”(Engrame, p. 57). ªi încã aderã: la„profilul ei moral desprins din ves-tigiile luptei revoluþionare ºi pa-triotice” (59). Nina Cassian areacum „o conºtiinþã pe cât de ma-turatã ideologic, pe atât de sub-stanþializatã emoþional” (69). Cri-ticul devine dispus a ierta ºi lipsamãrturisirilor. Nu mai spun cã poa-te eluda ºi mãrturiile ori dovezileopuse. El nu va ajunge sã se au-torevizuiascã în totul, punctual, înexil, ca ºi dupã încetarea exilului,când tot desþãrat va rãmâne, pânãla moarte.

Revoluþia în spirit, generatã ºifãptuitã prin spirit, aceasta îl con-vinge. „În revoluþie, spiritul în-cearcã sã rãscumpere istoria…”(Poezia lui Eminescu, ediþia aII-a, p. 103). Un scurt preambul lamicul op În cunoºtinþã de cauzã(texte politice) îl aratã convinscã „revoluþia democraticã româ-

nã din decembrie 1989 (…) poatesã punã totul sub întrebare”. Re-voluþie sau complot? Chiar cu-vântul revoluþie ajunge deci aºe-zat sub semnul întrebãrii. Criticulse declarã, teoretic, a fi (auto)re-vizuitor, în spirit etic ºi existenþi-al, al adevãrului ºi fiinþãrii.

Despre români, sub mai multeaspecte, istoric, cultural, spiritual,Ion Negoiþescu scrie în câtevapagini sau locuri din Scriitoricontemporani, 1994. Comentea-zã, iatã, un numãr din revistaSecolul 20 ºi descoperã un„Goethe cãlãtor la Iaºi”. Motivreal de paseism. Români în„Europa”, cartea lui Gerd-KlausKaltenbrunner, în trei volume, cuaccente pe Eminescu, Eliade,Cioran, dezvãluie în voievodulPetru Movilã ºi mare gânditorcreºtin. Negoiþescu rezumã cu-minte ºi volumul lui OctavianBârlea, Biserica românã unitã ºiecumenismul corifeilor renaºte-rii culturale, tradusã din germa-nã, nu tocmai adecvat.

Tot din trecut, citeºte Buca-rest, cartea lui Paul Morand, „scri-sã cu simpatie”, în care francezulapreciazã jurnalismul, nu religio-zitatea sau metafizica de la noi,din interbelic, ºi gãseºte ca trã-sãturã esenþialã româneascãadaptarea. Apãrãtor al criticismu-lui românesc adevãrat, care ºi-adat mãsura înaltã în perioada in-terbelicã, Negoiþescu nu ocoleº-te faptul cã liberalismul ºi moder-nismul lui Lovinescu îi rãmânstrãine lui Morand.

Considerã sinteza lui Vlad Geor-gescu, Istoria românilor, prepon-derent una a civilizaþiei poporuluinostru. „Metoda istoricã a lui VladGeorgescu vizeazã mai ales ele-mentele de civilizaþie…”. Mai esteceva, tot un aspect metodic. Eaeste o istorie cam fãrã istorie, pon-derea analizei o copleºeºte pe ace-ea a naraþiunii. Analiza adoptã operspectivã ideologicã antitotali-tarã, definibilã ºi printr-un reperliterar, romanesc: este „o operãsmulsã ºi opusã mitologiei orwel-liene”. Politicul a decis istorianoastrã cel puþin la fel ca ºi eco-nomia ori armata. Iar sub raportulcivilizaþiei, el a fost chiar hotãrâ-tor. „Civilizaþia româneascã era, dinmotive strict politice, mai orienta-lizatã la 1800 decât la 1700, cândDimitrie Cantemir oscila între cos-tumul oriental ºi cel occidental, orila 1600, când strãmoºii lui DiniciGolescu se reprezentau pe pietrefunerare în costum de cavalermedieval.” Basarabii s-au dove-dit ºi mai occidentali decât Ma-vrocordaþii. A fost nevoie de oreeuropenizare, petrecutã dupã1821. Viziunea istoricului eludea-zã maniheismul. Cum constatã cri-ticul, „nicio epocã nu a avut doarpãrþi rele”. În comunism, VladGeorgescu aratã cum compromi-surile celor vârstnici au favorizatpe cei tineri, afirmaþi în anii ’60 aisecolului 20. Clasa politicã actua-lã, spre sfârºitul comunismului,rãmâne aºa cum a fost, „barbarã”.

În discuþia cu Ion Solacolu,din 17 iunie 1991, Ion Negoiþes-cu spune limpede: „comunismula fost un fenomen de orientaliza-re”. ªi tot acum, în 1991, desprepretinsul postcomunism ºi func-þionarii (funcþionalii) lui: „O con-fuzie, o cloacã generalã.” (536) Elexprimã astfel o dezamãgire închip sau sunet testamentar.

(Din vol. Ion Negoiþescu: sin-gularitate ºi (l)abilitate, în cursde apariþie la Editura Tracus Arte)

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e


Abordarea operei luiD.R. Popescu dinaceastã perspectivã

se justificã prin prezenþa pregnan-tã a „verdelui” în scrierile sale.S-ar putea vorbi, astfel, de o„nostalgie vegetalã”, în genulcelei descrise de Cioran, în La-crimi ºi sfinþi, ca expresie a re-cosmicizãrii eului. O imagine aacesteia gãsim ºi la Eminescu, înZburam, una din „ineditele” pu-blicate de Petru Creþia: „ªi, prinmurmure crude a unei lumi pier-dutã,/ Pe fruntea unei unde esteun spic de grâu/ ªi-acel spic dusde-un fluviu ce-a inundat – sunteu...” Eminescu este, de altfel, alã-turi de Shakespeare ºi de litera-tura popularã, sursa scriiturii pa-limpsestice a lui D.R. Popescu.

Tentaþia „verdelui” poate fisemnalatã deja în volumul depoezie Câinele de fosfor. Întâl-nim aici teiul thanatic al lui Emi-nescu: „O, tei, fratele meu!/ Cebucurie de a muri/ Cãderea flori-lor tale pe pãmânt.” (Octombrie)Sunt prezenþi însã ºi pomii live-zilor: gutuiul (Atila), prunul, cor-coduºul (Joia divinã), viºinul(Umbra), mãrul, «biºicuþul» (Pa-vel) etc. „Dudul” (Acolo ºi aici)ºi „salcâmul”, prezenþe recuren-te în stilistica vegetalã a autoru-lui, sunt, de asemenea, menþio-naþi. Nu lipsesc nici vegetaleledin registrul umil: dragaveiul,ceapa (Flori ºi frunze), varza(Fluture de varzã) etc. Nu lip-seºte din registrul liric nici bu-suiocul de dragoste sau sa-cru (Pãlãria).

O adevãratã stilisticã a „ver-delui” prinde însã contur în vo-lumul de prozã Dor. Muncitã dedor, Lena, protagonista nuveleicu acest titlu, are „faþa albã cafloarea de crin”. Martor al dra-gostei sale nefericite este unplop orfic: „Plopul fluiera, subþi-re, parcã jelea, parcã râdea, par-cã cobea. Ea se aºezã pe iarbã ºiumbra lui n-o lovi, n-o acoperi, olãsã în soare.” Plopului i se adau-gã dudul ºi salcâmul: „Searaumbla prin bãtãturã, plângând pefuriº, sã n-o vadã mamã-sa. Îi erafricã de fiecare noapte. Sub lunã,din dud, mai cãdea seara câte ofrunzã galbenã, arzând, ºi salcâ-mii îºi scuturau florile târzii, des-picate ca niºte inimi albe de po-rumbel.” Lena îºi «îngroapã»dorul în grãdina casei, sub o cru-ce de salcie din care apar mugurinoi, semn cã dorul nu se stinge.La grãdina din câmp pleacã di-mineaþa devreme, simþind frigul„iute ca ardeiul scund, semn decãldurã limpede peste zi.” Ta-bloul grãdinii rãvãºite de o ploa-ie grea reþine atenþia: „Deschisepoarta grãdinii ºi întâi vãzu ver-zele. Unele într-o rânã, altele curãdãcina scoasã din pãmânt,umflate de vânt. Trecu printreele, îngropându-le rãdãcinile culopata, la unele. Florile de do-vleac se zbârciserã, ºi se umplu-serã cu noroi.” O imagine sim-bolicã este aceea în care somnu-lui thanatic al lui Milu, printresãlcii, îi este contrapus triumfulvieþii pe care o odrãslise, anun-þat de loviturile de cãlcâie de subinima Lenei ºi prefigurat de mi-raculoasa ecloziune a unui macroºu: „ªi din urechea lui, aprins,vãzu cum înflorise un mac roºu.Un mac roºu, de sînge, ca o du-rere înflorise ºi ca un þipãt de lu-minã, un mac roºu înflorise din

D.R. Popescu – lecturã în verdeurechea lui stângã.”

Nuvela Moroiul, din acelaºivolum, Dor, debuteazã cu o me-taforã vegetalã: „Noaptea era de-licatã ca o petalã neagrã”. Moar-tea lui Ristea, pe câmp, este pre-cedatã de viziuni simbolice, ple-carea berzelor ºi hora câmpuluide floarea-soarelui: „...Undeva seduceau, unde se duceau bezele?Se pregãteau de drum, venisetoamna... Ristea mai vãzu apoiturtele de floarea-soarelui, galbe-ne, învârtindu-se toate în jurultulpinii, ca niºte stele pe margi-nea drumului pustiu. Floarea-soarelui ardea, galbenã, ºi se în-vârtea în jurul tulpinii, ºi toate,învârtindu-se în jurul lui, ca ohorã... Helo, helo! strigã cineva.Ce mai faceþi domniºoarelor”?

Cãruþa cu mere, simbol al ilu-ziei, nu are, de fapt, mere, ea apar-þine unor circari: „Cãruþa lor eracu coviltir ºi semãna cu a mun-tenilor ce veneau prin câmpie cumere ºi pere.” Înºelaþi de aparen-þã, þãranii de la ºes vin cu drugide porumb, în speranþa unui troc.ªi aceastã nuvelã poartã pece-tea „verdelui”. În decor apar plo-pii de la marginea satului: „Ei seoprirã ºi privirã plopii ce plecaula vale, pe marginea râului, pânãse încãlecau ºi nu mai vedeaidecât unul singur.” Savel, unuldintre circari, merge „legãnân-du-se ca grâul, vara.” Împreunãcu iubita sa, acesta se refugiazãîntr-un „tufan cu flori galbene”din pãdure, pentru a scãpa delupii întâlniþi în plimbarea lor lamarginea satului: „Dârdâiau uºorºi priveau lupii jucându-se. ªi sebucurau vãzându-i ºi tremurau.ªiaºteptau sã plece lupii, sã-ºi ter-mine jocul. ªi sã nu ºi-l mai ter-mine niciodatã.” Ploaia ºi urletullupilor se constituie în laitmotival jocului de dragoste: „ªi atunciparcã începu sã plouã, fierbinte.Ei stãteau culcaþi pe pãmânt ºiploaia îi bãtea ca pe nuci, primã-vara, legãnându-i, când daufrunzele. ªi se auzirã lupii la mar-ginea pãdurii.” Îndrãgostiþii, ase-menea celor din tablourile luiChagall, leviteazã. Savel prindearipi ºi se înalþã, ca o pasãre,având-o alãturi pe iubita sa, me-tamorfozatã în împãrãteasa flori-lor-soarelui, cu flori de maci peumeri. Intertextul trimite sprebasmul popular, dar ºi spre Emi-nescu („a lanurilor zânã”): „ªisimþea cum înfloreºte câmpul ºise leagãnã floarea-soarelui, au-rie ºi rotundã, plinã de rod. Flo-rile-soarelui luminau pãmântul.ªi ea trecea peste câmpuri, du-cându-le cu ea. ªi pe umeri îi ar-deau maci. ªi turte de floarea-soarelui, cu marginile galbene,ca niºte dantele. Parcã erau niº-te stele de floarea-soarelui.”Contiguitatea cer/ pãmânt, pre-zentã la Eminescu, se regãseºteºi la D.R. Popescu, ilustrând cos-micizarea trãirilor înalte.

În Începutul ºi sfârºitul luiPosmoc II, povestea de dragos-te dintre Viorel ºi Iaroslava seþese sub semnul roadelor toam-nei ºi al cãderii frunzelor ºi casta-nelor. Imaginile par filmate : „În-chise ochii, obositã, ºi în liniºteace se lãsase auzi foarte distinctrotirea prin aer a unei frunze cecãdea. Deschise ochii ºi o vãzulimpede, galbenã ºi luminoasã,grea ca o foiþã de aramã. Cãzu ºio castanã, pocnind aproape ºisãrind în sus ca o minge. Ea aº-

tepta sã mai cadã o altã frunzã ºifrunza nu se lãsã aºteptatã ºi sedesprinse de pe o creangã subþi-re ºi începu sã coboare legãnân-du-se. ªi când ea aºtepta o a treiafrunzã, apãru Viorel.”

Nuvela Ploaia albã are capatron dinamic dorul pustiitordin sufletul Zorinei. Mãritatã cubogatul satului, Cãmui, ea tân-jeºte dupã dragostea lui Pãuni-cã, iubitul pe care îl pãrãsise.Patima arzãtoare a femeii, hiper-bolizatã, contamineazã firea în-sãºi: „Pãdurea era neagrã ºi pã-sãrile cerului nu mai cântau. Dis-pãruserã undeva departe, nu seºtie unde, sã nu le frigã soareleîn zbor. Nu mai cântau, ºi câm-pul era pustiu, ºi pãdurea un ci-mitir. Florile câmpului se ofilise-rã deodatã cu mãrãcinii, saupoate nici nu fuseserã flori învara aceea, cãci nimeni nu le vã-zuse ºi nimeni nu le simþise mi-rosul.” Ceremonialul Paparudei,evocat în text, prilejuieºte ºi de-scrierea costumului vegetal alcetei feminine care cheamã ploa-ia: „Aveau pe la cingãtoare aþe,ºi de aþe atârnaserã bozii, sã nuli se vadã faþa de cãtre soare, ºinici cea de cãtre pãmânt. ªi pecap îºi puseserã legãturi de bozi,ca niºte cununi. Dar ºi bozii eraunegri, de atâta soare arºi.” Punc-tul cel mai înalt al tensiunii cedominã textul este marcat, hiper-bolic, de arderea pãdurii: „Pãdu-rea parcã crescuse de trei ori, selungise, în sus: era numai o fla-cãrã de la o margine la alta. Ar-dea pãdurea, ardea, ºi cerul eranumai un pojar deasupra.” ªicum pãmântul cerea „cap deom”, Cãmui este sacrificat, iar„ploaia albã” se revarsã deasu-pra satului.

O poeticã a vegetalului se dis-tinge ºi în romanele lui D.R. Po-pescu. Aserþiunea poate fi ilus-tratã cu excerpte din Boul ºi vaca,despre care Nicolae Manolescunoteazã: „Boul ºi vaca, parteamedianã din F, cel mai bun romanal lui D.R. Popescu, este un ne-sfârºit priveghi, început înaintede moartea mãtuºii Maria ºi sfâr-ºit cu înmormântarea ei (...) CuMaria piere un simbol al satuluitradiþional. Femeia aceasta e un

soi de animal mitic al satului (unpersonaj o numeºte, fãrã ironie,Marea Vacã), îndurând toate umi-linþele unei istorii necruþãtoare ºiieºind moralmente triumfãtoaredin ele.” Vestea cãderii la pat aMariei lui Vasile Ciulama este lan-satã asupra satului de bizarulDimie, din vârful plopului în careîºi instalase culcuºul: „cel maiînalt plop din sat se afla din în-tâmplare în curtea lui.”

Noe, cel care îºi construieºteo arcã-coteþ, în aºteptarea poto-pului, este „crescãtor de vie”,asemenea personajului mitologic:„Noe deschise o portiþã de rogo-jinã ºi luminând cu lanterna pecare o luase de pe prispa caseisale intrarãm în locul unde trebu-ia sã fie via ºi într-adevãr via eraînaltã ºi neculeasã, strugurii,negri ºi albi, atârnau dolofani”.Cea mai fascinantã imagine ve-getalã din roman este grãdina luiCelce, a cãrei descriere ilustreazãexemplar substratul poetic al pro-zei lui D.R. Popescu: „(...) Avea ºimeri ºi cireºi ºi gutui, corcoduºi,peri ºi viºini, ºi toatã primãvara îngrãdina lui florile nu încetau sãînfloreascã, era o spumã albã ºiun bâzâit de albine ºi o verdeaþãcrudã ºi îmbietoare ºi nu degea-ba Celce îºi botezase locul zicân-du-i grãdina raiului. Vara când secoceau poamele, noaptea cândera liniºte ºi bãtea luna cu gal-ben, se auzeau cãzând merele pli-ne de dulceaþã ºi perele mustoa-se, luminându-ºi drumul spre pã-mânt cu propria lor culoare. ªitoamna când îngãlbeneau frun-zele, pregãtindu-se sã treacã înpãmânt, toate culorile se adunauîn crengile grãdinii lui Celce, ºiprintre toate nuanþele de la gal-ben plin la galbenul verzui saucãrãmiziu, explozia de roºu aprinsa frunzelor de cireº dãdea acesteimorþi lente a coroanelor o violen-þã de sânge þâºnit în sus din lemnºi rãmas suspendat în forme defrunze.”

Dupã cãsãtoria lui Celce cuIleana, „grãdina raiului” devine„grãdina fermecatã a împãrãteseiIleana”. Este momentul care mar-cheazã alunecarea realului în fan-tastic, o altã caracteristicã a ar-tei scripturale a autorului. Celce

fiind mai mereu plecat de acasã,în grãdina lui încep sã se petrea-cã lucruri ciudate, se aud paºi,râsete. Toate acestea vor fi pusepe seama grãdinii fermecate: „ªicei care îndrãznirã sã afle cinerâde, nevenindu-le sã creadã înminunea grãdinii care râde, seconvinserã de o minune mai mareºi spuserã la toþi, jurând cã auzi-serã cu urechile lor cum râd flo-rile de cireº ºi de gutui, de mãr, ºicum râd ºi cireºele coapte, ºi pru-nele coapte ºi nucile ºi frunzeleºi crengile.”

O altã descriere magistralã,în care picturalitatea capãtã as-pecte expresioniste, este cea apãdurii de tei înzãpeziþi, dintr-o„iarnã de basme”. Pãdurea dinTeiº, în care o femeie acuzatãde o presupusã tãinuire a unuipistol (era vremea colectivizãriiforþate) era ameninþatã cu îm-puºcarea, pare un imens sepul-cru: „Pãdurea era albã, ninsã.Crengile pãreau vãruite. ªi cio-rile care zburau departe pãreauîn zãpada deasã care cãdea într-una de sus albe ca niºte porum-bei. Doar croncãnitul lor rãmã-sese acelaºi în iarna care schim-base faþa pãmântului, copleºindcu alb miriºtile ºi troienind pã-durea viscolitã. Gerul lipise decrengi zãpada ºi toþi copacii pã-reau fantastice mâini înfipte înpãmânt, cu degete multiple înaer, înmãnuºate ca la o paradãîn alb.” Antiteza dintre aspec-tul de basm al pãdurii ºi trage-dia ce urma sã se producã mar-cheazã tensiunea trãirii.

O altã grãdinã misterioasã,plãsmuire a unui fantastic ceaminteºte de Eliade, este cea afrumoaselor broaºte þestoasedin Vânãtoarea regalã. De fapt,grãdina cu flori moarte a Iolan-dei, soþia lui Ilie Manu, cel dis-pãrut fãrã de urmã. O grãdinãbântuitã de o „femeie de fum”,ce þine în mânã o basma neagrã,potrivit viziunilor Iolandei. Încare se plimbã ºi iubitele ei broaº-te þestoase: „Frumoasele broaº-te þestoase care se plimbau varaîn jurul casei ºi nu puteau ieºidincolo de gardul de ciment ºisârmã al puþului întins de la stra-dã pânã la calea feratã, lângã ci-mitir. Îºi târau trupurile prin iar-bã, tãcute, închise, maiestuoase,nepãsãtoare.” Motivul coroniþeide flori moarte, care apare în text,trimite spre personajul cel maiiubit de D.R.Popescu, Ofelia: „LaTucium, în munþi, a fost gãsitãîntr-o dimineaþã o fetiþã moartã.Purta pe cap o coroniþã de flori.Flori moarte, veºtejite, de câmp,îngheþate, dar totuºi flori. Ase-mãnãtoare cu florile din grãdinaIolandei, adicã la fel de moarte,fiindcã numai acest amãnuntesenþial le asemãna! ªi faptul cãerau împletite lujerele lor dege-rate în coroniþe (...).”

S-ar putea spune, în conclu-zie, cã lumea „cu gândiri ºi cuimagini” a lui D.R.Popescu,olume palimpsesticã, este ºi o îm-pãrãþie a „verdelui”. Plasatã înspaþiul mioritic, sub semnul Ile-nei Cosânzene ºi al lui Fãt-Fru-mos cu fluierul de doine la brâu,amintind de tracul Orfeu. La um-bra teiului eminescian ºi a „du-dului lui Shakespeare”. Ancora-tã în naþional, dar înscrisã în uni-versalitate.

nnnnn Maria Tronea

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e


anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

an

th

ro

po

sFoarte populare în reper-toriul academic auto-hton, concepte precum

„locuri ale memoriei” al lui PierreNora ori „memoria culturalã” con-sacrat de Maurice Halbwachs sauJan Assmann s-au nãscut graþieobservaþiilor despre atracþia ine-vitabilã a locuitorilor bãtrânuluicontinent de a se întoarce perio-dic spre trecut – ca un soi de te-rapie sui generis capabilã sã vin-dece toate maladiile spiritului con-temporan, cum ar spune Noica.Pornind de la aceleaºi premise im-puse pe piaþa ideilor de mai cu-noscuþii ei înaintaºi francezi, au-toarea britanicã Sharon Macdo-nald, profesoarã la Universitateadin York, orienteazã reflecþiilerespective spre teritoriul propriu-lui domeniu – antropologia so-cio-culturalã.

Aºa cum demonstreazã titlulcãrþii sale, Memorylands: Heri-tage and Identity in Europe To-day1, Europa aratã ca un vastparc de distracþii construit pepotriva acestei atracþii a europe-nilor. Fãrã sã se limiteze la con-statarea unui fapt evident astãziºi demonstrat chiar ºi la nivelcomercial de afluenþa turiºtilor înpreajma importantelor obiectiveculturale de aici, Macdonald în-cearcã sã meargã în profunzimi-le fenomenului, atât în ce priveº-te instrumentele de evaluare aacestuia, cât ºi în conþinuturilediverse care alimenteazã o con-cluzie unanim acceptatã.

Metodologic vorbind, cerce-tarea de faþã reprezintã o asam-blare conºtincioasã a unor inte-resante studii de caz, realizate deantropologi, etnografi, istorici,autori de studii culturale, grãitoa-re pentru documentarea a ceea ceprofesoara britanicã numeºte„complexul european al memo-riei”, frecvent conotat peiorativprin termeni ca „mania memoriei”,„epidemia memoriei”, „excesulcomemorativ” sau „febra arhive-lor”. Este vorba despre un inven-tar de practici recurente, de lanostalgia generalizatã pe care in-divizii o resimt când se raportea-zã la o pierdutã epocã de aur laadevãrate instituþii ale memorieiºi industrii creative care concre-tizeazã comercial patrimoniul cul-tural european.

Deºi obsesia pentru conser-varea trecutului capãtã o dezvol-tare impresionantã abia de la ju-mãtatea secolului trecut, semneleacestei direcþii pot fi identificateîncã de la marea tranziþie din se-colul al XVII-lea a imaginaruluieuropean spre paradigma indi-vidualistã. De la valorizare iniþi-alã a memoriei personale, în vea-cul urmãtor aceasta se fixeazã încadrele identitãþii naþionale. Unalt moment exponenþial al evo-luþiei respective se petrece, dupãcum indica ºi Pierre Norra, la sfâr-ºitul secolului al XIX-lea, prinmutaþiile produse în percepereatemporalitãþii de consecinþeledramatice din punct de vederepsihologic ale dezintegrãrii so-cietãþilor þãrãneºti – exponenteale stabilitãþii ºi comfortului so-cio-economic pentru majoritateapopulaþiilor europene.

nnnnn IOANA REPCIUC

patrimoniul cultural european –obsesie pentru trecut?

Sharon Macdonald nu uitã sãsublinieze ºi impactul altor do-menii de cunoaºtere asupra aces-tui proces, cum ar fi sondareatrecutului personal din psihana-lizã ori literatura regãsirii timpu-lui pierdut a lui Proust. De altfel,cercetãtorul care delimiteazã lasfârºitul secolului trecut uncâmp al „ºtiinþelor memoriei”, IanHacking, a pornit de la consta-tarea soluþiilor psihoterapeuticeaplicate pacienþilor cu sindromulpersonalitãþilor multiple de a sereconecta cu etapele anterioareale propriei vieþi. Resimþind stãridiverse, de la melancolie pasa-gerã pânã la stãruitoare angoa-se provocate de confruntareacotidianã cu excesivul progrestehnologic, globalizarea ºi ºter-gerea graniþelor dintre grupuri-lor etnice sau naþiuni, oameniiprezentului simt cã-ºi pierd legã-tura reconfortantã cu familiarulºi cu resorturile identitare.

O atenþie sporitã oferã autoa-rea bogatei terminologii a dome-niului, fiind conºtientã de voca-þia conceptelor de a acumulasemnificaþii contextuale în func-þie de mode culturale ºi strate-giile ideologice ale utilizatorilor.Cuvântul englezesc „heritage”nu pare sã beneficieze de un echi-valent satisfãcãtor în limbile ro-manice, în care este tradus ca„patrimoine” (în francezã) sau„patrimonio” (în spaniolã). Dacãtermenul din englezã indicã sen-sul de „moºtenire”, românescul„patrimoniu” pune în prim-planpoliticile culturale ale statului-naþiune ºi ataºamentul personalfaþã de bunurile culturale trans-mise din generaþie în generaþie.În contrast cu implicaþiile afecti-ve ale termenilor sus-menþionaþi,limba germanã se mãrgineºte,prin cuvântul „Denkmal”, la asugera ideea de „monument” caîntrupare obiectivã, rece a isto-riei culturale a unui stat.

Ca disperatã mãsurã de sal-vare a trecutului, proliferarea„locurilor memoriei” în Europacontemporanã este analizatã deSharon Macdonald pe mai mul-te dimensiuni în cele nouã ca-pitole din volumul de faþã.Aceasta porneºte de la abordãriconvenþionale ale mijloacelor decreare a trecutului, acþiuni cumizã ideologicã, cum ar fi „in-ventarea tradiþiilor” (în expresiaconsacratã de lucrarea din 1983editatã de Hobsbawm ºi Ran-ger) atât în Europa socialistã,unde îndeplineau scopul de aetala artificial autoritatea sim-bolicã a unui anumit regim poli-tic, cât ºi în Uniunea Europea-nã, prin compunerea de efigiicomune tuturor þãrilor-membre.

Spunerea trecutului presu-pune racordarea personalã ºiconºtientã la un timp anterior,ilustratã de profesoara britanicãºi printr-un exemplu românesc –cercetarea doctoralã în antropo-logie vizualã a Alyssei Grossmanîn Bucureºtiul din perioada inte-grãrii europene. Invitându-ºi in-formatorii români sã pregãteas-cã o „cinã a memoriei” cu produ-se care le amintesc de perioadacomunismului, Grossman apirã

sã probeze relativitatea faliei din-tre cele douã epoci despãrþite derevoluþia din decembrie 1989.

Capitolul dedicat simþirii tre-cutului deschide linii mai subti-le de analizã fiindcã deplaseazãinteresul spre nivelul senzorialal raportãrii la memoria socialã.Sunt integrate aici emoþiile trezi-te de atingerea unui obiect vechi,ascultarea unor acorduri muzica-le specifice unui alt timp, nostal-gia pierderii relaþiei nemediate cutãrâmurile natale.

De la sondarea situãrii intimeºi autentice a europenilor înamintire, Sharon Macdonald tre-ce brusc la interfaþa comercialãa fenomenului – vânzarea tre-cutului. Ca orice parc tematicexhibându-ºi inteligent atracþii-le ºi oferindu-le cu generozitateturiºtilor, Europa nu se poatesalva din alunecarea în kitsch ºiexagerare. Comercializarea inten-sivã a urmelor trecutului estepusã în practicã ºi cu ajutorulunui proces conex analizat tot aici– muzealizarea. Conceptul afost forjat de Joachim Ritter în1963 pentru a desemna reifica-rea realitãþii ºi fetiºizarea cotidia-nului pânã la stadiul anorganical exponatelor de muzeu. Sufo-cat de muzee ºi monumente, deplãci comemorative ºi statui,continentul european aratã, cumobserva dezaprobant scriitorulaustralian Donald Horne, ca unimens muzeu lipsit de viaþã.

În ultimele pagini ale cãrþii, sepoate remarca ieºirea de sub in-cidenþa unui regim neutru, vagpozitiv al rãmânerii în trecut.Anacronismul îndârjit se îmbinã

uneori nefast cu alte tare ale eu-ropenilor. Integrarea unor etniiºi religii diferite, a unor stiluri deviaþã strãine aduce, în ultimuldeceniu, ºi imperativul recu-noaºterii a ceea ce s-ar numi pa-trimoniu transcultural. Astfel,tendinþele de fundamentalismcultural care se profileazã recentîn þãrile occidentale pot fi înþele-se ca o respingere a unor trecu-turi alogene, ireconciliabile cumemoria europeanã. Un exemplupertinent din experienþa de terena autoarei în culturile de limbãgermanã este respingerea publi-cã a unei statui instalate într-unparc vienez în anul 2007, repre-zentând un nud al unei femeipurtând vãlul islamic pe cap. DinScoþia natalã, Sharon Macdo-nald comenteazã reacþiile la ex-poziþii de artã orientalã, destina-te sã atenueze distanþele identi-tare dintre autohtoni ºi imigranþi.O categorie a patrimoniului cul-tural ce traverseazã neîngrãditgraniþele etnice dintre popoare-le europene este cea a Holo-caustului. Autoarea îi consacrão analizã specialã, subliniind cã,în acest caz excepþional, actul dereaducere explicitã a trecutuluiîn prezent este, în ciuda apãsãriiineluctabile pe care o provoacã,o necesitate.

Ultimul capitol al lucrãrii puneimportanta ºi dificila întrebareasupra viitorului memoriei. Îºivor pãstra în continuare europe-nii aceastã obsesie în mare partenemãrturisitã ºi neconºtientiza-tã? Suntem ºi în viitor condam-naþi sã trãim în trecut, în „timpul-cascadã”, cum îl numea Blaga?

Deºi indirect, cercetãtoarea bri-tanicã tinde sã rãspundã afirma-tiv la aceste interogaþii, argu-mentele de sprijin le identificã învalurile de resuscitare a unorvechi tendinþe naþionaliste cebântuie bãtrânul continent careacþie la recentele crize econo-mico-sociale care au zdruncinatliniºtea autosuficientã a prezen-tului. Oricum, alunecarea în re-veria epocii de aur nu ar trebuiinterpretatã restrictiv ca rezis-tenþã la schimbare, iar cartea defaþã nu pledeazã pentru o astfelde privire de ansamblu. Ceea cene convinge Sharon Macdonaldsã recunoaºtem este cã apelãmdeseori la panaceul privirii înurmã ºi cã prezentul încã ne estrãin ºi inconsistent.

1 Sharon Macdonald, Memory-lands: Heritage and Identity in Eu-rope Today, Londra, Routledge,2013.

Beatrice Iordan


Cum poate arãta o cul-turã în care un astfel desubiect sã fie absent?

Nu intrã în calcul, în rãspunsul lao astfel de întrebare, ceva de fe-lul: nu prea bine, precar sau alt-ceva similar, pentru cã un astfelde subiect nu este doar ceva defelul unui subiect istoric care sãlipseascã. Scepticismul nu estedoar subiect istoric petrecut înurmã cu douã mii de ani de care oculturã, în varianta modernã, sepoate lipsi. Scepticismul este maimult decât un curent cultural, fi-losofic, idee sau concept. El, faþãde multe astfel de achiziþii alegândirii, i-a premers acesteia, apremers filosofiei fãrã sã fie ne-voit sã o aºtepte pe aceasta pen-tru a putea sã se nascã. Scepti-cismul este o funcþie a spiritului,o dimensiune a minþii umane obiº-nuite astfel încât, atunci când,într-un târziu – spre finele anti-chitãþii – el a binevoit sã se nas-cã în calitatea de filosofie, nu s-afãcut altceva decât sã se omolo-gheze la nivel de concept, cevace i-a premers acesteia ca fel de afi al minþii.

O astfel de calitate: de a fi maimult ºi mai puternic decât o filo-sofie (lucru cu care puþine poziþiiale acesteia se pot lãuda, poateniciuna! – face din el un subiectde interes privilegiat, fãrã parti -priurile niciunei poziþii filosofice,indiferent care).

Avem, aºadar, în Scepticismulgrec ca filosofie criticã (Ed.Universitãþii din Craiova, 2013)semnatã de acad. GheorgheVlãduþescu, o carte care acoperãun gol cultural care a însoþit cul-tura românã o jumãtate de secol.De la cartea lui Aram Frenkian,apãrutã în urmã cu o jumãtate desecol – Scepticismul grec – în

nnnnn ION MILITARU

scepticismul – funcþie a spiritului

cultura românã nu a apãrut nimicdespre filosofia scepticã. De ce?Cum se explicã acest lucru ºi,revenind, cum poate sã arate oculturã în care un astfel de inte-res sã lipseascã?

Printr-un rãspuns de felul: nuprea onorabil, nu se spune mainimic, pentru cã, în respectivaculturã, nu este vorba doar de-spre o carte sau mai multe dedi-cate subiectului. Acestea pot sãlipseascã, iar paguba ar fi cuanti-ficabilã la un nivel cultural supor-tabil. În fond, este vorba desprelipsa de atenþie pentru funcþia încauzã, respectiv funcþia criticã.Or, þinând cont cã scepticismuleste, aºa cum propune ideea cãr-

þii de faþã, o atitudine criticã, res-pectiva culturã este lipsitã de aºaceva. În absenþa acestei funcþii,respectiva culturã se vede în pos-tura pe care vine scepticismul são combatã: cea dogmaticã. Aco-lo unde nu se exercitã critica, esteuna dintre premisele cãrþii de faþã,înfloreºte dogmatica. Ciudãþenianoastrã culturalã este cã nici oastfel de implicaþie nu a fost pre-zentã. Nu am strãlucit nici la ni-vel dogmatic, al construirii abun-dente de poziþii ºi idei filosoficesau culturale.

Aºadar, nici dogmatici ºi nicisceptici ce aduce o astfel de car-te? În punctul de încheiere al cãr-þii poate fi aflat rãspunsul: o tera-

peuticã. Dar la ce? O terapeuticãa minþii, a spiritului în sens larg.Sã fim noi lipsiþi de o astfel de ne-voie pe care scepticismul vine são satisfacã? Rãspunsul aproapecã nici nu mai conteazã. Cartea defaþã lucreazã în logica înaltã a con-ceptului ºi a lumii sale, iar acoloeste vorba ºi despre terapeuticãºi despre afecþiunea pe care vinesã o satisfacã.

Ne aflãm, prin urmare, cu oastfel de carte, pe terenul raþiuni-lor de dincolo de istorie. Cândistoria nu se intereseazã de spi-rit, ºi spiritul îi poate întoarce re-verenþa dezinteresându-se de ea.

*Punct final pentru cultura

greacã, scepticismul este indis-pensabil pentru oricine vrea sãînþeleagã un astfel de subiect:cultura, în speþã filosofia aceste-ia. Nu existã imagine completãpentru miracolul culturii greceºtifãrã includerea pe tabla subiec-telor de interes a scepticismului.Impactul pe care acesta l-a avutde-a lungul secolelor asupra cul-turii europene, face din el sub-iect obligatoriu.

Cum se organizeazã cartea?Cu experienþã completã în cerce-tarea filosofiei greceºti ca totali-tate, acad. Gheorghe Vlãduþescuîncepe prin a-i face dreptate aces-teia: scepticismul grec, deºi situatcronologic spre amurgul acesteigândiri, nu este o descoperireatât de târzie. Prin funcþia sa cri-ticã, într-un fel sau altul, el a fostmereu prezent. Începând cu Tha-les ºi Pitagora, el s-a exercitat subdiferite forme pretutindeni. Nu alipsit de nicãieri.

O astfel de premisã nu este însãîmpinsã atât de departe de cãtreautor încât sã lipseascã scepticis-mul propriu-zis de propria mãreþieºi personalitate. Rãmâne atunciîntrebarea: cât din scepticism afost prezent înainte ca acesta sãse nascã? Atât cât sã nu facã dinfilosofia greacã de naturã dogma-ticã un absolut lipsit de discernã-mânt, forme maniheiste ale enun-þurilor pompos ornate.

Teza ºi originalitatea cãrþii, în-treaga sa concluzie apar în urmaunei demonstraþii ample, desãvâr-ºite: Scepticismul ca terapeuti-

cã. Implicaþiile ºi deschiderileunei astfel de teze sunt enorme:„Mai în fiecare timp ºi spaþiu vafi existat o filozofie dominantã.Rareori douã, trei… În Grecia au-roralã eleatismul, secundat în-deaproape de heraclitism /…/apoi platonismul ºi, apropiat decota acestuia, filosofia aristoteli-cã; în secolele III – I stoicis-mul…” (p.111). Prin urmare, la fel,stoicismul. Dacã el este filosofiadominantã a unei epoci, mai pre-cis a epocii de final a istoriei ºiculturii greceºti, ce fel de epocãeste aceasta care îºi desemneazãnevoia ce este satisfãcutã descepticism, epocã a decadenþeifilosofiei ºi a lumii ( Hegel, Prele-geri de istorie a filosofiei, vol. II,cap. Filosofia scepticilor)? Rãs-punsul autorului este fãrã echi-voc: o epocã definitã prin nevoiade terapie. Este concluzia între-gii cãrþi.

Nici nu se putea altfel, epocade faþã, aidoma oricãrei alteiaajunsã la final – tragicã, în viziu-nea lui Hegel –, este una secãtui-tã, golitã aproape biologic deseva care anterior îi conferise atâ-ta vitalitate încât putuse sã facãsaltul din perspectiva dogmaticã(în sens sceptic) în perspectivasofistã în care, spre amurgul aces-tui curent, adevãrul însuºi deve-nise indiferent, totul putând fiadevãr. ªi tocmai din aceastã per-spectivã se va hrãni, cumva, ºiscepticismul.

Structura acestuia, prezentã înargumentaþia de început, este tri-partitã: „Trei ar putea fi termeniide organizare într-o istorie esen-þializantã a ideii critice la greci:mãsura, îndoiala ºi suspendarea”( p.4). În funcþie de ei, va fi urmã-rit întregul demers al cãrþii de faþã.ªi tot în funcþie de aceºti termeni,permanentul pericol ca scepticis-mul, prin consecvenþã cu propriulprogram, sã cadã în pesimism,nihilism sau abandon. Practicândcritica, atât a celor sensibile – efe-mere prin caracterul material, tre-cãtor – cât ºi a celor inteligibile –suficiente doar gândului, nu ºilãmurite în adevãrul concretu-lui; îndoiala faþã de unele ºi alte-le, de orice adevãr; suspendareajudecãþii – practic, prin toateacestea ne-am putea afla în ante-camera pericolelor anunþate. ªitotuºi, aratã autorul, scepticismulnu ajunge aici. Ajunge la atara-xie, tradusã, aºa cum aratã cu-vântul de încheiere, în terapeu-ticã: înfruntã pericolele fãrã acãdea în ele, rãmânând filosofieîn sensul hard al cuvântului, ul-tima pe care spiritul elin o formu-leazã înainte de a intra în combi-naþiile istorice care-i vor asigurasupravieþuirea.

Cartea cuprinde, în finalul ei,un dosar al posteritãþii (sau postu-mitãþii!) scepticismului în culturaeuropeanã. Nu lipseºte nici inven-tarul prezenþei – cam sãrace! – aacestuia în cultura românã.

Evident, cele câteva generali-tãþi prezentate aici care sã con-ducã spre conþinutul cãrþii, unulextrem de atent construit, ex-haustiv în demontarea ramifica-þiilor ºi energiei curentului, nu aualtã menire decât de deschiderecãtre înþelegerea unui capitol ex-trem de important prin care cul-tura naþionalã poate funcþiona înparametrii proprii oricãrei culturi.Beatrice Iordan

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

ad

ho

no

re

m


...Folclorul românesceste ºi o filosofie (în for-mã protofilosoficã), estefilosofia poporului caretimp de veacuri de-a rân-dul, vidã de filosofie deºcoalã, a fost filosofia.

Gheorghe Vlãduþescu

Autorul acestei origina-le schiþe filosofice,profesorul emerit

Gheorghe Vlãduþescu, este uncercetãtor al logos-ului din zoriimarii gândiri greceºti. Un dascãl(de la vechiul daskalos), cunos-cãtor al mythos-ului ºi al revãrsã-rii lui în filosofie. Pentru cã filo-sofia, oricât de „raþionalã” ar fi,nu e, cel puþin la începuturi, osimplã devoratoare de mituri. Nuavem decât sã lecturãm „miturilelui Platon” sã vedem cum moºeº-te aceastã „filosofie primã”, înordine istoricã, „filosofia secun-dã”. E adevãrat cã ultima zburdãîn istorie uitându-ºi moaºa ºi sfâr-ºind, într-o parte a ei, prin a oconsidera „meºterã a erorii ºi afalsitãþii”, adicã mincinoasã, pen-tru cã i-a spus cã barza a adus-ope lume.

De ce o filosofie a legende-lor? Pentru cã autorul, pe care-lomagiem cu aceastã ocazie, dãºansã explicativ-interpretativãunei construcþii a imaginarului,mythos-ul, în forma lui literarã. ªicum mitul e poate expresia ceamai adâncã a fiinþei umane dinsubstratul conºtiinþei, pe care,vrem-nu vrem, se clãdesc cultu-rile ºi civilizaþiile lumii, în formalui narativã de legendã sau deepopee poate spune la fel de multca ºi în cea veche, ritualico-reli-gioasã, prin intrervenþia poves-titorilor, uneori ei înºiºi mari nãs-cocitori ºi poeþi hermeneuþi. Iaraici, legendarul Homer ºi poetul-þãran Hesiod ne-au lãsat, fãrã în-doialã, mãsura povestirii în ver-suri, paradigma oricãrei aduceriaminte.

Legendele populare româ-neºti nu sunt atât de elaborate ºinici pe departe atât de comenta-te ºi interpretate ca Iliada sauOdiseea, ca Teogonia lui Hesiod.Am putea spune cã autorul aces-tei lucrãri face chiar operã de pi-onierat. Dar aceastã întreprinde-re are experienþa cunoaºterii pro-to-filosofiei greceºti ºi a marii fi-losofii care i-a urmat, punând înconcepte gândirea figurativã aimaginarului arhaic românesc în-tru re-amintirea ºi re-cunoaºte-rea lui în cultura europeanã. Au-torul analizeazã filiaþii ºi determi-nisme ale cosmogoniilor popula-re, teorii despre influenþe ºi difu-zionism cultural în Orient ºi bazi-nul Mãrii Mediterane (caldeeni,mesopotamieni, egipteni, grecietc), susþinând autonomia ºi „ge-ografia” specificã fiecãrei culturi.Nu existã un determinism meca-nic de la o culturã la alta. Cu altecuvinte, „influenþa se autentificãtocmai prin renunþarea la condi-þia ei. Se revitalizeazã nu prin în-chiderea în sine, nici prin absorb-þie de materie autohtonã, ci, dim-potrivã, prin trecerea în sângeleculturii în al cãrui organism in-

nnnnn IONEL BUªE

filosofia imaginarului cosmogonic românescOmagiu filosofului ºi profesorului universitar de suflet al generaþiei noastre –

academicianul Gheorghe Vlãduþescu

trã.”1 Cu acest gând porneºte fi-losoful la cercetarea dualismuluicosmogonic, o temã care, trecu-tã în registrul conceptual a filo-sofiei, a generat atâtea contro-verse de-a lungul timpului. Ast-fel, critic, el considerã cã arealulromânesc, dincolo de recepþiasau absorbþia în materie propriea unor motive mai mult sau maipuþin apropiate spaþial (mesopo-tamian, egiptean, grecesc etc.) nui se poate contesta originalitatea.Cu alte cuvinte, dacã tema dua-lismului e universalã, dualismelesunt particulare ºi în acest sensoriginal-creatoare.

Particularitatea dualismuluiarhaic românesc este datã, pe deo parte, de contextul cultural ge-neral al Europei de Sud-Est, iarpe de altã parte, de particularita-tea „geografiei” sale spirituale.Bogumilismul, apãrut în secolulX în primul stat bulgar, trece drepterezie ºi este prigonit. El îºi exer-citã influenþele în culturile veci-ne ale Albaniei, Serbiei, TãrilorRomâne. Opoziþia faþã de bogã-þiile Bisericii, faþã de ierarhia ecle-ziaticã ºi socialã, îi determinã ca-racterul social. În acelaºi timp, ele purtãtorul unor imagini desprefacerea lumii, fapt prezent în di-verse legende româneºti. Pãgân,acesta ºi-a gãsit loc în culturaromânã ºi, independent de litera-tura oficialã religioasã ortodoxã,a contribuit la facerea ºi preface-rea gândirii populare româneºti,prin adaptarea la mediul spiritualde aici. „Dacã dualismul bogumi-lic a trecut dincoace de Dunãre,el ºi-a prins sensurile într-un sis-tem ºi a luat forma ºi funcþiileacestuia. Aºa se ºi explicã parti-cularitãþile dualismului în cosmo-gonia româneascã, deci posibili-tatea instituirii sale într-un capi-tol distinct în istoria motivului”.2

Filosofia elementelor prime înperioada cosmologicã a gândiriigreceºti a fost precedatã de oprotofilosofie, care, dincolo de aimagina natura originii lucrurilorprin dezvoltãrile mythos-ului, re-prezintã lumea în ordine ºi unita-

te, expresie a experienþei oameni-lor, ca o totalitate vie populatãde zeitãþile generice. Fenomeno-logia celor patru elemente esen-þiale (apã, pãmânt, aer, foc) dar ºicompletãrile lor (cerul ºi numã-rul) în haina protofilosoficã ro-mâneascã este pusã în evidenþãde a autor cu ajutorul structuri-lor conceptuale ale gândirii gre-ceºti ºi este integratã întregiigândiri protofilosofice. Legende-le româneºti afirmã „primatul on-tologic al apei”, originaritate „con-feritã apei, întrucât dintre toateelementele numai ea pãrea sã în-deplineascã cerinþele de intengi-bilitate minimã ale principiului:nedeterminarea, nelimitarea, ca-pacitatea de creaþie continuã”.3

În acest sens, filosoful român ci-teazã Datinile ºi credinþele po-porului român a Elenei-NiculiþãVoronca. În ordine secundã, darrecesivã, am spune, ca importan-þã, apar douã entitãþi genericefundamendale: Dumnezeu ºi Dia-volul. Dincolo de forma creºtinã,dualismul protofilosofic este evi-dent, mai cu seamã prin acþiuneacelor doi protagoniºti, Dumne-zeu care se plimba pe sus „ca unhulub” ºi Diavolul pe jos careplutea „ca un rãþoi”. Ei au rolulde demiurgos, lucrând ca niºtemeºteºugari asupra materiei pri-mordiale. Creaþia ex-nihilo esteexclusã în cosmologia proto-filo-soficã. Cei doi sunt Fârtatul ºiNefîrtatul, care lucreazã împreu-nã, sunt în relaþie de dependen-þã, fãrã ca aceasta sã afecteze,identitatea fiecãruia. Dependen-þa þine ºi de materia exterioarã lor(apa ºi pãmântul) din care fac lu-mea. Nu insistãm asupra interpre-tãrii rolului pe care îl au celelalteelemente „secunde” în facerealumii, deºi de mare importanþã,evidenþiatã de autor, în cosmolo-gia arhaicã româneascã. Un lu-cru trebuie subliniat însã, faptulcã aceastã lume care se constru-ieºte originar este o lume vie, în-sufleþitã. În cadrul ei elementeleoriginare ºi demiurgii au un ro-luri complementare. Imaginile ºi

simbolurile sunt atât de concreteprin materiile ºi acþiunile antre-nate în aceastã arhitecturã uni-versalã, încât par a face parte deistoria de fiecare zi a omului. Omulnu repetã altceva decât s-a fãcutîn illo tempore. Timpul sãu esteciclic ºi însufleþit, pentru cã uni-versul zeilor este însufleþit.

De alfel, filosoful român remar-cã faptul cã aceste cosmogoniisunt construite cu sufletul ºi re-vin la suflet, cu omul ºi revin laom. „Mai complex decât oricarefiinþã sau lucru, omul nu puteasã ajungã la sine decât contem-plându-se mai întâi în ceea ce nueste el, ºi mai cu seamã punân-du-se în lumea care-i transcen-de, dându-i semnul sãu, umani-zând-o”.4 Relevând structura an-tagonicã a lumii, dualismul cos-mogonic românesc e un experi-ment al minþii prin structurile lo-gicii imaginarului.

Dincolo de monisme dominan-te ºi de dualisme, existã întot-deauna o dispoziþie pentru con-fruntare în istoria gândirii, o dia-lecticã a spiritului care sfârºeºte

chiar prin depãºirea, în secolulXX, a unuia din principiile logiciilui Aristotel. Dumnezeu ºi Diavo-lul se confruntã, dar ºi creeazãîmpreunã. Rezultatul muncii lorpoate fi o sintezã ca la Hegel, sau,mai mult, ceea ce ºtiinþa de aziconcepe o coexistenþã a contra-riilor, coincidentia oppositorum,în care dualismul nu este neapã-rat depãºit prin atragerea unuimonism, fie el ºi sintetic, ci printr-un principiu nou al gândirii, lu-pascian, terþiul inclus, într-o lo-gicã dinamicã a contradictoriului.Nu e o depãºire prin anulareacontrariilor, ci o dinamicã princare se exprimã la nivelul cel maiadânc, realitãþi contradictorii, darcomplementare. Nu relateazã mi-turile asemenea „realitãþi” prinsimbolurile lor? Greu de crezutpentru o logicã bivalentã, aseme-nea „fantezii”! Dar existã logicicare astãzi le acceptã, cum o ates-tã diverse descoperiri la nivelul„realitãþii” cuantice.

Nu ºtim dacã legendele româ-neºti au anticipat o astfel de cu-noaºtere, dar dacã mythos-uleste, prin contrucþia sa de origi-ne, polivalent simbolic, nimic nune împiedicã sã credem cã ºi aces-te universuri imaginare care suntlegendele populare, în prelungi-rea miturilor, pãstreazã prin nara-þiunile lor asemenea polivalenþe.În orice caz, popoarele care le-aucreat au trãit cam aºa cum au gân-dit sau, mai bine zis, cum au ima-ginat ºi povestit. Ele sunt expre-sia poeticã a unui mod de a fi,prin care, cum încheie autorul: „Peo cale ocolitã, omul se cautã pesine ºi, printr-un naturalism doarca mijloc, omul se reconstruia într-o primã mare reprezentare, deºinu singura, în a cãrei naraþiuneîntrezãrim ideea de bazã a omuluica mãsurã a tuturor lucrurilor”5.

1 Gheorghe Vlãduþescu, Filosofialegendelor cosmogonice româneºti,Paideia, 1998, p. 40.

2 Op. cit., p. 77.3 Op. cit., p. 82.4 Op. cit., p. 122.5 Op. cit., p. 176.

Beatrice Iordan

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

ad

ho

no

re

m


Un recunoscut luptãtor al Rezis-tenþei, intelectual angajat în jur-nalismul militant postbelic,

comunist, fireºte, critic feroce ºi destabili-zator al tabuurilor comportamental-burghe-ze ºi ale stereotipiilor consacrate de o sta-re-nestare a Lumii, Gianni Toti îmi apare,astãzi mai mult decât ieri, figura cea maiemblematicã a unei avangarde continue: unmod de a se raporta la lume nu neapãratnihilistic, ci dezarticulând-o, dezagregând-o ºi, aºa fãcând, refãcându-o într-o per-spectivã onto-poetico-eticã ºi cosmicã peo linie concurentã cu cea palingenezicã. Uninventator de stil trans-generic ºi trans-po-etic, poetronica, pe care avea s-o testeze înlaborator cu instrumente ale ºtiinþei ºi s-olegitimeze, apoi, printr-un fel de peregrinajlaic dar nu mai puþin voluntarist, îndeosebiprin America Latinã pe unde semãnãturilesale continuã sã rodeascã.

Lumea în care trãim este imperfectã, dararogantã ºi, pe deasupra, nereactivã, toc-mai fiindcã nu are / nu-ºi permite o per-spectiva de mai sus sau din afarã. În loculraþiunii, preferã clevetirea, în existenþacotidianã ca ºi în opera de artã. ªi o face

cu un instrument, limbajul, la rândul sãu,fisurat de imperfecþiuni, debitor al unei li-niaritãþi, a sintaxei, ca suport al spunerii,ºi al unui vocabular bolnav de redundan-þã. În faþa acestei provocãri, Poetul alegeun fel de divorþ, o separare prin a-ºi sus-penda patrimoniul cultural ºi estetic, opu-nându-i lucrarea sa concurenþial demiur-gicã, atacând structural lexicul moºtenitºi asumându-ºi un temerar salt în înaltulgalactic ºi în josul geologic, ivind, ca unsfidãtor jongler de circ, cuvinte inventatead hoc într-un discurs cu un fascinantapetit al parodiei.

Poemele sale, îndeosebi cele de dupãanii Optzeci, poetronice, aºadar, seduc prinjocul grafomaniacal, la limita indicibilului,dar sfârºesc prin potenþarea reflecþiei cã-reia cititorul nu i se poate sustrage ºi decare se simte cumva contaminat. Un homopoetricus, într-o poemetànoia ce-ar fi ºiun rãspuns, al sãu, la o crizã a poezieiînseºi, ca ºi a Artei, în general, de la rãs-crucea de milenii.

Prezentare ºi traducere din limbaitalianã de George Popescu

Homo poetronicus

post-scriptum la excatogenezã

… ºi noi? un tulburãtor concentratal lumii? sau în realul cognoscibilnoi spumã încã în bolborosealãliant de interferenþã între lumi?

o înaintare a minþii pare conºtiinþa– în întârziere faþã de minteo înaintare a creierului paremintea – în întârziere faþã de ea însãºi…

ºi atunci? Fenomen al lui ars?pre-programat de adaptareafilogeneticã? sau om – tu nu eºti decâtun organism biologic încã

legat de zestrea sa biologicã ºi deistoria sa – a ta evolutivãºi de acelea – da – ale adaptãrilorpaleolitice – ale tale – filogenetice

omuleþule! Nu eºti încã fãcut – tupentru lumea visatã ºi cântatãºi rãu-adaptatã – rãu zis? –e încã felul tãu ticãloºit de a trãi

ºi totuºi pari de-a dreptul pre-adaptat –chiar pentru aceastã societate anonimãcu enormele sale mase – de persoane?de mãºti? de proiecte? ce altceva?

miliardoameni ce nu se cunoscºi nu se iubesc ºi nici mãcar nu se urãscacum ºtim câte ceva – cã suntempoate poeticogenetici…

(poeteogeneza poate repetãfilogeneza ce ne repetãontogeneza ce ne repetãºi ce ne mutã-n poetoseminþie…)

dar se va sfârºi oare? – preistoria –când?

(Din: Frumuseþea enigmei,Carlo Mancosu Editore)

*** […]ce anume

dincolo de spaþiu ºi timpde superspaþiu de super-timp de super-ºiruride super-univers infinit de finitpoate o spumãraie un burete sau numaio reþea o specie desau vreo destructurãstrãinã ºi abstractã

aripiunde hipotothipotizeazã

prin urmare fluturi negri stele costeri’negriciune cereºti lumini întunecatecosmoximorisolitronitudiniîncetinând stelele cam un milionîntr-un mãnunchi globular –a rãci acel mãnunchi magelanic…

cimitire stelare inimaginarulºi totuºi tu vorbeºti tu scrii tu citeºtidespre mãnunchiuri globulare perimatedespre stãri de cadavru aproape-steleaproape-cerul aproape-cosmosul

Nãscut la Roma în 1924, decedatîn 2007, Gianni Toti este unpoet, jurnalist ºi artist, video-

artist, creator al operei intitulate „Poetro-nica” în anii ’80. Licenþiat în drept, a pu-blicat cãrþi de poezie, culegeri de articoleºi prozã, iar în ultimul sfert de viaþã s-aconsacrat cu constante ºi neobosite ener-gii în varii câmpuri ale experimentalismu-lui poetic ºi artistic în genere. A participatla rezistenþã de partizani ºi a fost timp demai mulþi ani jurnalist la cotidianul „l’U-nità”, trimis special în întreaga lume. Re-dactor-ºef la „La voce della Sicilia”, direc-tor la „Lavoro”, la „Caere segrete” (publi-caþie de el fondatã în 1967). La începutulanilor ’80 începe un experiment în care sefundeazã poezie, cinema ºi artã electroni-cã, creând un nou limbaj, pe care el însuºiîl defineºte „poetronic” (videopoezie ºi po-ezie electronicã). La realizarea operelor salea colaborat cu centre specializate, precumCICV (Centre de Recherce Pierre Schaef-fer din Montbéliard-Belfort, Franþa), carei-au pus la dispoziþie tehnici ºi tehnologiipentru crearea unor proiecte artistice. Înoperele sale, Toti întemeiazã istorie, poli-ticã, legende, tradiþii orale, culturã popu-larã. Scriitura sa conþine expresii ideoma-tice, neologisme, cuvinte extrase din limbidin întreaga lume. Printre culegerile salepoetice: Che c’è di nuovo/ Ce e nou/ Pre-mio Rapallo 1962, La coscienza infelice/Nefericita conºtiinþã, 1966, Tre ucronie/Trei ucronii, 1970, Chiamiamola poemet-ànoia/ S-o numim poemetànoia 1974, ºiVideo-Poeme - Opere: L’Originedite,(1994), ispiratã de pânza „L’origine delmondo” di Courbet, precum ºi Planeto-polis (1993).

aproape-nimiculaproape-totul aproape-aproapele

quam si

se precipitã în gauracurului albastru

(Din Ciudaþii bãgãreþi, Empiria, 1986)

2

Ferm insignifiant pãmântulîn cel mai mare al celui mai mare indicibilastfel (ce sunt o sutã de miliarde destele? osingurã galaxie – ºi nenumãrate cãilactee ce aucinci mii de ani luminã diametrale spreexemplu anoastrã în fiece an nouã milioane dekilometri în pluso altã jumãtate de milion de kilometripoate sã fiecã galaxiile sã fie un numãr infinit ahda….)

lucru înãuntrul gãurii deci„singularitatea“ce istoveºte corocrania cea mai extremãlimitãîndrãzneam sã pãlãvrãgim despre ce sepoate ºti

chivernisimpovara de tãcere vorbitã insignifiantefãpturi cu „principiul distructiv“întrupat…

***ter terere t(e)rare terebràtule trùtinedraùscia pocciànghera verbale

(cã m-am îmbolnãvit de mine –boalã incurabilã – imediatpoemovracii au decretatdrept poetomografie ºipoematorezonanþeecouscânteindu-mã poezitronic –ºi cã ar trebui sã sar jos din inima pefugãºi sã beau butii din lacrimile meleºi sã sãrut sãruturi deja sãrutateºi guri de neprieteneºti reîndrãgostirivisând vise-în-serie ce se pun-în-abis)

cimitire verbale de vizitat acum mã ducdeºertând toate zilele din rafturi –ale gândurilor-deºelate pe ºeiîmi sãrbãtoresc unghiile vârâteîn înaltele impeneTra-iecte irespirabile -ale fãlcilor cãptuºite muþeniileprin minele ruinate ale tâmplelor –citesc pe cadavericele epigrafe:ai devenit precursorul tãupoezifix în Galgalthe a limbiipe coridoarele optografice deja în cursã

poemennnnn GIANNI TOTI

interfaþa se spune acum dintre natural ºisuper-aºa cum de altfel s-ar spune luptãmmereucontra „gravitãþii limbajului“ abia ne

cu procesoarele ºi cu ºirurile cosmiceautochibrit elan controversat

12

planeta asta nu vrea s-o ia din locde pe bãncuþele picioarelor mele – încãatârnã deasupra artrozelor cervicale

mã istorisesc dar sunt istorisitpoetizez dar sunt poetezitimpersonaj prin literaritãþirãtãcit printre irevoluþiide revelaþii pe sub sprânceneschelãlãit

13

dar încã îmi voi destindemâini ºi picioare ºi spinãri ºi toracemagnetorezonante sau topograficescientigrafiind incunabulul ºi „lucrul”pe pãmânt ºi pe fizicuri

inedite ce nu-mi sunt ºtiutece mã omoarã cã eu nu sunt

ºi mã voi travestila timp ca sã mor

ca sã trãiesc mai mult timp în ex-timp(în supertimpspaþiusimetrie)ºi în vieþuirea asta sã mã comemorezianuariind pânã în a decembriaºi lunedia pânã a vinereasâmbãtând ºi neduminecândºi dimineþind pornînnoptândadâncamurgind la orice eonînzorind înserând verbjucându-mãtacinocturn

iar dacã mã voi ianuarizamã voi îneca exaltându-mã cândveacurile eu deja le nanoscandez)mileniile eu le voi secularizaºi voi milenariza miliardele(numai optzeci ºi douã pânã lasfârºit…)…

ah dacã ºi voi m-aþi ianuarizatprecum deja februarul Ianus!însã voi vã iernaþi întomnându-vãîn verile voastre esteticepe când eu mã împrimãvãreamºi întreitîmprimãvãram logagonicspre ultime extremprimãverice în veºnicprimãveri se postultimeazã

un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

Beatrice Iordan


un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

„A fi excesiv: singuraposibilitate de a fi nou.”

(B. Fundoianu, 1922)

Literatura românã trãieº-te într-o simbiozã plã-cutã cu literatura fran-

cezã. Aceastã afirmaþie, ce treceaîn România, la începutul secolu-lui XX drept o constatare unanimacceptatã, jumãtate mãgulitoare ºijumãtate bovaristã, nu era pe pla-cul autorului cãrþii Imagini ºi cãrþidin Franþa / Images et livres deFrance, publicatã în 1921. B. Fun-doianu considerã inexactã o ase-menea afirmaþie ºi, la începutulprefeþei cãrþii sale, le lanseazã con-temporanilor o sfidare de un altfel. O afirmaþie menitã sã ºocheze,sã zdruncine conºtiinþele: litera-tura românã a fost un simplu fe-nomen de „parazitism” în raportcu literatura francezã. Exemplelesunt luate de pe tot parcursul se-colului al XIX-lea, secol ce inau-gureazã de altfel istoria literaturiiromâne. Cu douã excepþii, – unadin ele de anvergurã, aceea a „po-etului naþional” Mihai Eminescu,format în universitãþile de la Ber-lin ºi Viena ºi care ºi-a tras sevadin filonul german – toþi ceilalþiscriitori importanþi au imitat mo-dele franþuzeºti. Ultimul în ordinecronologicã, poetul AlexandruMacedonski, începe prin a-l imitape Musset ºi sfârºeºte cu Mal-larmé. Macedonski singur asigu-rã trecerea de la romantism la sim-bolism ºi îºi revendicã statutul depionier european al versului liber1.

În ultimele decenii ale secolu-lui al XIX-lea ºi în primele douãdecenii ale secolului XX, litera-tura românã a cunoscut, desigur,o evoluþie, îºi are propriu profil ºiun nou statut: acela de colonie aculturii franceze. Dupã modelulElveþiei romande, care îºi recla-mase totuºi independenþa, chiarºi relativã, din motive de schim-buri reciproce: Franþa îl donaseElveþiei pe Calvin, care a refor-mat-o; la rândul ei Elveþia l-a datFranþei pe Jean-Jacques Rous-seau, care i-a pregãtit o revolu-þie. Cât priveºte România, pentrutot ceea ce a primit, ea înapoiazãFranþei foarte puþine lucruri: car-tea Bronzes a lui Macedonski,poetul Cantacuzino2 ºi cântãrea-þa Vãcãresco3.

Tânãrul Fundoianu nu a înce-tat sã-ºi aprofundeze ºi sã-ºinuanþeze primele afirmaþii. Ceeace îl intereseazã cu adevãrat nueste sã aibã dreptate cu orice preþ,ci sã înþeleagã ºi sã construias-cã. Într-un articol în care spunecã e adept al criticii culturale,ce fusese înlocuitã de critica es-teticã, înainte ca aceasta sã-ºi fiîncheiat rolul în procesul de asi-milare-dezasimilare a influenþelorstrãine, el se grãbeºte sã le arateopozanþilor sãi originalitatea cul-turii române. Literatura, scrie el,nu a cunoscut aceeaºi situaþie ºiaceeaºi soartã precum Codul ci-vil (din vremea lui Napoléon):acest a fost adoptat în doar o lunãde zile din anul 1865: tradus, recti-ficat, pus în aplicare. Specificulliteraturii române – ºi deci al cul-turii române – constã într-o ideefixã, veche de trei secole ºi carese dovedeºte a fi fecundã: „esteideea originii noastre latine”. Is-toria politicã ºi culturalã a româ-nilor, continuã el, nu este decâtistoria ºi aventura acestei „ideifixe”. „Un act de bovarism, fãrãîndoialã4”. Sã trãieºti în bovarism(de atunci ºi pânã în prezent, psi-hologia ºi psihanaliza au gãsitalte denumiri pentru acest simp-tom) poate sã fie, adesea, suici-dar. Dar se poate, la fel de bine,

nnnnn PETRE RÃILEANU

le grand écart (I)sã trãieºti ºi aºa. „Iluzia Israelu-lui, de exemplu de a fi poporulales l-a împins spre aventura lui,unicã în istorie. Iluzia noastrã cãsuntem latini, transformatã în lu-cru adevãrat, ne-a creat o þarã ºine-a dat necesitãþi europene –dintre care prima este aceea de aface parte din Europa”. Cãutareafundamentelor culturii româneeste, pentru tânãrul Fundoianu,o cãutare de sine.

Conºtientizarea originilor ºi aunitãþii naþionale a fost urmatã deun sentiment care a fost rar ex-primat, perceput în mod difuz, darpermanent: cel al unui rãu geo-grafic. Exilaþi în marginea conti-nentului, înconjuraþi de þãri ºi delimbi ne-latine, românii au trãit tottimpul nostalgia Europei. O Eu-ropã pe care au câºtigat-o în esen-þã prin Franþa ºi prin acest vehi-cul extraordinar: limba francezã.La începutul ºi de-a lungul seco-lului XIX, numeroºi sunt tineriicare ajung la Paris, unde îºi fina-lizeazã studiile ºi anii de formare.Ei vor fi, timp de mai multe gene-raþii, fãuritorii Statului naþionalmodern. Cultura ºi limba france-zã devin o componentã a identi-tãþii culturale române. În 1921,afirmaþiile lui Fundoianu nu eraucu adevãrat ºocante: România seregãsea întãritã dupã primul rãz-boi mondial ºi unificarea cu Tran-silvania, þara funcþiona ca o de-mocraþie ºi dezbaterea ideilor rã-mânea deschisã. Declaraþiile luiFundoianu puteau trece drept olaturã originalã a cuiva care scriaîn aceeaºi prefaþã cã, pentru el,competenþa în literatura francezãnu þinea de cunoaºtere, ci de ex-perienþã.

Este interesant sã constatãm,retrospectiv, cã Fundoianu nuera deloc un caz izolat. El vorbeaîn numele lui, dar situaþia sa, apa-rent singularã, se înscria într-oparadigmã: cea a scriitorului ro-mân care se exprimã în francezã.Pentru a folosi un cuvânt pe careîl utiliza frecvent pentru prieteniisãi, poeþi avangardiºti, el nu eradecât seismograful acestui feno-men. Într-adevãr, el va fi curândsusþinut în afirmaþiile sale în ceeace priveºte „datoria” Românieifaþã de cultura francezã de o în-treagã pleiadã de scriitori ce auales limba francezã: Tristan Tza-ra ºi Panait Istrati, Ionesco ºi Vo-ronca, Vintilã Horia (Premiul Gon-court, 1960 pentru romanul Dieuest né en exil) ºi Virgil Gheorghiu,Gherasim Luca ºi Cioran, ªtefanLupaºcu ºi Mircea Eliade, Clau-de Sernet ºi Fundoianu/ Fonda-ne însuºi.

Foarte tânãr (începe sã publi-ce în mod susþinut ºi regulat înce-pând cu 1918, când avea 20 deani), cu determinarea pe care i-ocunoaºtem, Fundoianu îºi gãseº-te o misiune durabilã care are toa-te trãsãturile unei vocaþii, aceeade mesager (Michel Carassoupreferã cuvântul cãlãuzã) al cul-turii franceze ºi deci europenepentru cultura în care el s-a nãs-cut. De altfel, într-un articol din1922, o spune el însuºi într-o frazãimpregnatã de umor: „Pentru o cli-pã, ideea de a face criticã literarãne-a tentat. Aceastã activitate afost repede înãbuºitã în sertar denecesitatea naþionalã (sã fi fost eatransmisã ereditar?) de a îndeplinimai întâi rolul de importator deculturã europeanã5”.

Din motive de eficacitate, me-sagerul adoptã un stil potrivitdiscursului sãu ºi o pedagogieutilã lui ºi contemporanilor sãi.Articolele pe care le publicã îndreapta ºi în stânga în ziarele epo-cii (într-un volum6 publicat în1980 la Bucureºti, am numãrat 126de titluri, dar acestea reprezintãnumai o parte) mãrturisesc majo-ritatea aceastã preocupare: crea-rea ºi exprimarea timpului sãu.Cãtre sfârºitul celui de-al doileadeceniu al secolului XX începesã se diferenþieze hotãrât de se-colul precedent ºi sã se umple desubstanþã proprie. Metamorfoze-le vieþii, socialul, psihologia co-lectivã ºi reînnoirea limbajuluiartistic sunt temele care hrãnescreflecþiile tânãrului Fondane.

Sprijinindu-se pe „constantaintelectualã” a lui Rémy de Gour-mont ºi pe disociaþiile lui Ber-gson, Fondane vrea sã creadã cã„civilizaþiile sunt toate egale, fãrãsã fie identice”7. El pune moder-nitatea în opoziþie cu mitul: ceeace era o „sãrbãtoare a instinctu-lui”, o „exaltare ºi transgresiunea cotidianului” a fost distrus,ºters de civilizaþia industrialã: „unmiting, un scrutin politic sau unconcurs de aviaþie – iatã elemen-tele care au mai mare impact asu-pra imaginarului colectiv decâtmiturile antice, prea învechite,venite din Asia cu Mère l’Oye”(în limba francezã în text)8.

Sportul, împreunã cu cortegiulsãu de bucurie popularã sau dedezordine naþionalã (cum a fostcazul în Franþa al meciului de boxdintre Carpentier ºi Dempsey), cuzecile de mii de spectatori depla-saþi prin lume, cu o mare mobili-zare mediaticã ºi cu o importantãconcentrare de mijloace, „aero-plane” ºi inclusiv „cabluri trans-oceanice”, sportul ia deci câteo-datã aparenþele mitului din ve-chime în lumea modernã.

La aceea epocã, Fondane estedeja la curent cu toate, a citit toa-te cãrþile, articolele sale abundãde referinþe, la fiecare pas facetrimitere la evenimente, cãrþi, au-tori din toate orizonturile, avândtotuºi o preferinþã netã pentru fi-losofii ºi scriitorii francezi. În ceeace priveºte mitul, el cunoaºte„mitul revoluþionar”, noþiune in-ventatã de Jean-Richard Blochplecând de la „mitul social” al luiGeorges Sorel. Însã Fondane nuare adeziuni ideologice. Dacã leevocã, este pentru a constata fã-râmiþarea ºi desacralizarea vieþiicotidiene a omului, pânã la cel mainesemnificativ eveniment social.Este un parcurs care conduce „dela sãrbãtoarea lui Dionysos lagreva generalã”.

Aceastã viziune a societãþiimoderne, în 1921, într-o þarã carenu a ieºit încã din stadiul de eco-nomie ruralã, apare ca un prelu-diu: câþiva ani mai târziu, consta-tarea filosoficã a lui Fondane vadeveni materie primã chiar pen-tru manifeste, programe, declara-þii de intenþie, profesii de credin-þã care explodeazã, formând ogalaxie de reviste de avangardã :Contimporanul, Punct, 75 HP,Integral, Unu. Iar ceea ce în dis-cursul lui Fondane nu este decâtun „bruiaj al limbajului” se topeº-te în opþiunea zgomotoasã aavangardiºtilor români pentru le-xicul – în esenþã futurist – al ereiindustriale: avion, t.s.f, radio, te-

leviziune, cai putere, vapori, meciºi uzinã etc.

„România se construieºte as-tãzi.

În ciuda partidelor politiceameþite intrãm în marea erã indus-trialã. Oraºele noastre, strãzile,podurile, uzinele care vor fi con-struite, spiritul, ritmul ºi stilul cevor rezulta nu vor putea fi trafi-cate de bizantinism sau acapara-te de anacronism. Sã distrugemprin puterea unui dezgust gene-ralizat fantomele care tremurã înfaþa luminii.

Sã ne ucidem morþii!”(Contimporanul, Ion Vinea,

Manifest activist pentru tineret,nr. 46, mai 1924).

„Cititorule, deparaziteazã-þicreierulInventeazã inventeazãArta surprizãGramatica logicasentimentalismul aºa cumprinzãtorile de rufe de pe sârmecheamã domnia panourilorluminoaseCherry-brandy Vin transurbancãi ferateCea mai frumoasã poezie:fluctuaþia dolaruluiTelegraful a þesut curcubeie dinfire de fier ”

(Ilarie Voronca, „Aviograma”(în loc de „manifest”), 75 HP, nr.unic, octombrie 1924).

„Cu certitudine trãim sub semnulcitadinismului.Inteligenþã-filtru, luciditate-sur-prizã.Ritm-vitezã. Baluri simultane…ambianþe concerteazã – miliardede saxofoane, nervi de telegrafde la ecuator pânã la polii lumi-naþi; planetã a stindardelor, uzi-nele un vapor cu aburi gigantesc,dansul maºinilor peste auguriibituminoºi. O intersecþie a seco-lului. Clase coboarã, economiiinedite se construiesc. Proletariiimpun forme. Noi psiho-fiziolo-gii apar.” (Intergral, nr. 1, 1 mar-tie 1925)

O observaþie se impune. Aces-te texte atestã o schimbare radi-calã produsã într-un interval detimp foarte scurt. Accelerarea tim-pului istoric ºi rãzboiul acþionea-zã ca un fel de revelator al tutu-ror relelor secolului. Poeþii ºi ar-tiºtii români, o parte din ei, maiprecis aceia pe care îi vom regãsiîn aventura avangardistã ºi carenu vor pleca în strãinãtate, caTzara ºi Iancu, vor fi conduºi sãpunã capãt existenþei lor de pânãatunci, un fel de „asasinat” vo-luntar. Între timp ei duc, în modstraniu, o viaþã dublã. În 1923,când începe sã se intereseze denoile forme de artã, Ilarie Voron-ca (în vârstã de 20 de ani) publi-cã primul sãu volum, Restriºti/Amertumes, pe care îl putem pla-sa uºor în siajul simbolismuluiplângãreþ ºi decadent. Totodatã,o anumitã prospeþime a imagini-lor ºi gustul pentru asocierilesurprinzãtoare pot da o idee de-spre viitorul poet. Mai târziu, maiprecis dupã un an, Voronca îm-bracã o hainã nouã ºi se aruncãfãrã reþinere în aventura avangar-distã. De la „Printre crengile sub-þiri stelele au cãzut În grãdinapublicã frunzele ºi amintirile pu-trezesc”, Restriºti, 1923, la „Mon-sieur l’archange est un bon chef

comptable” (în francezã în text),75HP, 1924 este o cale lungã, cecorespunde unui început nou ºiunei eliberãri de sub influenþacelor pe care i-a avut ca model.Avangardiºtii români încep sã-ºiomoare morþii. Cazul lui TristanTzara ilustreazã aproximativ ace-laºi tip de rupturã: fãrã o reluareîn traducere francezã (Soir) ºi„manipularea unui poem în româ-nã din 1914” (Henri Béhar9) ºianume „Le Cierge et la Vierge”,ambele publicate în volumul Denos oiseaux, Tzara îºi va lãsa pri-mele poeme între paginile câtor-va ziare unde publica înainte sãpãrãseascã România (1915) ºi înarhivele prietenului sãu Ion Vi-nea. Douãzeci de ani mai târziu,va accepta publicarea lor în Ro-mânia fãrã sã dramatizeze deloc,fãrã sã verse o lacrimã la „îngro-parea” primului Tzara. Pentruprietenii sãi aflaþi la distanþã,acest act reprezenta un fel de în-toarcere simbolicã în þara natalãa celui care, pãrãsindu-i, cuceri-se o glorie fãrã seamãn.

Traducere din limbafrancezã: Petriºor Militaru

1 Alexandru Macedonski (1854-1920) a scris de asemenea în france-zã; se vedea Glosarul.

2 Charles-Adolphe Cantacuzene(1874-1949), diplomat ºi poet. Nãs-cut ºi mort la Bucureºti, ce ºi-a pe-trecut o mare parte din viaþã la Pa-ris, ca ºi „consilier al legaþiei”. A scriseseuri ºi poezii de un lirism glacial,graþios ºi protocolar. Era un cunos-cãtor al mediului literar ºi a scriitori-lor francezi iluºti ai epocii lui, Proust,Paul Valéry, Remy de Gourmont, ceau lãsat câteva mãrturii despre el. Apublicat: Sonnets en petit deuil, Edi-tura Perrin, Paris, 1901; Remember,Editura Perrin, Paris, 1903; Essaisanthologiques, Eclats de conversa-tions, Editura Messein, Paris, 1932;Nouveaux fragments urmate de Inci-dents mélancoliques, Editura Mes-sein, Paris, 1943.

3 Elena Vãcãrescu (nãscutã la 21septembrie 1866 la Bucureºti ºi de-cedatã pe 17 februarie 1947 la Paris),literatã ce provenea dintr-o mare fa-milie româneascã. A þinut un Salonliterar la Paris ºi i-a frecventat, prin-tre alþii, pe Paul Valéry. A publicatmai multe volume de poezie, în Ro-mânia ºi în Franþa, precum Chantsd’Aurore, publicat la Paris în 1886,care a primit premiul „Archon Des-pérouses” al Academiei Franceze.

4 Spiritul critic în cultura româ-neascã II, în „Sburãtorul literar”, 10noiembrie 1922.

5 Idem.6 Imagini ºi cãrþi, Editura Miner-

va, Bucureºti, 1980.7 Epilogul meciului Carpentier-

Dempsey, în „Sburatorul literar”, 25septembre 1921.

8 „Carnavalul este mort”, Ram-pa, 5 mai 1921.

9 Tristan Tzara, Dada est Tatou,Tout est Dada, Introducere, note, bi-bliografie ºi cronologie de HenriBéhar, Editura Flammarion, Paris,1996.


Marian Victor Buciu, BasarabNicolescu: revoluþia transdis-ciplinarã, Editura Junimea, Iaºi,2016.

Noua carte a lui MarianVictor Buciu dedicatãfilosofului ºi fizicianu-

lui Basarab Nicolescu, apãrutãanul trecut la Editura Junimea, areo structurã tripartitã menitã sãsurprindã trei aspecte ale gândi-torului parizian de origine româ-nã: în prima parte, universitarulcraiovean se opreºte asupra re-laþiei dintre fizica cuanticã ºi filo-sofia lui Basarab Nicolescu, (ca-pitolul Fiinþa post-cuanticã), amodului în care defineºte diferen-þa esenþialã dintre ceea ce estereal ºi ceea ce numim realitate (În-spre realitate), dar ºi a interpre-tãrii pe care o dã fizicianul con-cepþiei lui Jakob Böhme desprelume în raport cu ºtiinþa modernã(Dupã Jakob Böhme). În acestfel, lectorul este pregãtit pentrua înþelege, dupã parcurgerea pri-melor trei capitole ale primei pãrþi,modul în care viziunea transdis-ciplinarã despre lume (capitolulTransdisciplinaritatea: o meto-dologie ºtiinþifico-filosofico-po-eticã) valorificã datele ºtiinþeimoderne, cu filosofia ºtiinþei ºicu subtilitatea gândirii de tip po-etic (pe care Basarab Nicolescuo exerseazã cu mãiestrie în Teo-reme poetice (1994), chiar dacãnu este vorba despre poezie, cidespre acele aspecte ale gândiriitransdisciplinare care sunt raþio-nale, dar nu ºi raþionalizabile).„Rodul (re)cunoaºterii prin medi-erea creatoare a fost cartea saTeoreme poetice, o altã expresiea matematicii poetice a lui Solo-mon Marcus, autor confin în or-dine biograficã. Deºi îºi declinãstatutul de poet, în sens strict,

nnnnn PETRIªOR MILITARU

viziunea transdisciplinarã ca revoluþiea gândirii filosofice contemporane

«specializat», nu ºi în sens larg,unde poeticul bântuie inspirat-(or), fizicianul, cuantic, teoretic ºihermeneutul unor poeþi rãmâ-nând preocupat îndeosebi de«idee ºi sens»”, remarcã în acestsens Marian Victor Buciu.

În capitolul conclusiv al pri-mei pãrþi (Basarab Nicolescu ºimomentul actual al transdisci-plinaritãþii), demersul analiticporneºte de la conceptul care stãla baza viziunii transdisciplinaredespre lume ºi despre cunoaºte-re – cel de nivel de realitate: „Ni-velurile de Realitate apar învãlui-te pentru Pauli, existente în faptla Jung, nu ºi la Lupasco, dar aces-te trei concepþii permit, nu ºtiudacã doar luate împreunã sau ºiseparat, transdisciplinaritatea.Un nou model sau o nouã ideede realitate se desprinde la Jung,Pauli, Lupasco. Un nou pact sub-iect-obiect, ºtiinþã-religie, fizicã-metafizicã, cauzal-acauzal. Existãtotodatã înþelegeri de diferite ni-veluri. Interpretarea este «finitã»,de aceea Umberto Eco este con-testat întrucât a considerat-o in-finitã. De fapt, Eco a revenit ºichiar a limitat-o, în I limiti dell’interpretazione (1990) ”. Alãturide Wolfgang Ernst Pauli, CarlGustav Jung ºi Stéphane Lupas-co sunt luaþi în considerare ºiWerner Heisenberg (acest „pro-fet al lumii noi” dupã cum îl nu-meºte Basarab Nicolescu pe au-torul Manuscrisului din 1942) ºipreotul catolic Thierry Magnin(ce este un promotor al comple-mentaritãþii disciplinelor ºi afirmãexplicit absurditatea separãriiacestora) în discuþia despre gân-ditori care într-un fel sau altul au„anticipat” viziunea transdiscipli-narã. Subcapitolul ultim, intitulatAplicaþiile transdisciplinaritã-þii, este extrem de interesant prin

faptul cã inventariazã atât poeþii(Adonis, Roberto Juarroz, IonBarbu, Nichita Stãnescu, HoriaStamatu, Mircea Ciobanu, StelianOancea), prozatorii (Mircea Elia-de, Vintilã Horia, L. M. Arcade,Constantin Ciopraga), criticii li-terari (Eugen Simion, PompiliuCrãciunescu), filosofii (Stépha-ne Lupasco, Lucian, Blaga, Ma-tila Ghyka, Emil Cioran, H. R. Pa-tapievici) care rezoneazã atât cugândirea de tip transdisciplinar,cât ºi acei poeþii ºi artiºti plastici(René Daumal, Michel Camus,André Chouraqui, René Berger,Claude Louis-Combet, SaraneAlexandrian) care prin opera lor„ilustreazã” noutatea ºi actuali-tatea gândirii transdisciplinare. Înaceeaºi categorie de spirite crea-toare transdisciplinare se înscriuºi regizori de renume mondial caPeter Brook – cel care înþelegetradiþia ca „forþã revoluþionarã”ºi Andrei ªerban, pe care Basa-rab Nicolescu îl numeºte „fratelemeu spiritual”, precum ºi GeorgeBanu („strãlucitul om de teatru ºibunul meu prieten George Banu”,dupã cum îl descrie pãrinteletransdisciplinaritãþii).

În partea a doua a volumului,Marian Victor Buciu se opreºteiniþial asupra modului în careBasarab Nicolescu recepteazãpoezia lui Ion Barbu (capitolulBasarab Nicolescu ºi lectura po-eziei lui Ion Barbu) în celebracarte ce a reprezentat un momentde cotiturã în exegeza barbianã:Ion Barbu – Cosmologia „Jocu-lui secund”, Editura pentru Lite-raturã, Bucureºti, 1968 (ediþia aII-a, 2004; ediþia a III-a, 2013).Dacã geometria ºi poezia se asea-mãnã printr-o „anumitã simbolis-ticã pentru reprezentarea forme-lor posibile de existenþã”, cosmo-logia poetului Ion Barbu – aºa

Basarab Nicolescu la „Biblioteca Exilului Românesc din Paris” inauguratã la Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi Aristia Aman” din Craiova

cum reiese din poemul Oul dog-matic – este o replicã la pãcatuloriginar din concepþia iudaico-creºtinã ca ontologie apofaticã ºica nostalgie a increatului. Deºise opune dogma creºtinã, cos-mologia barbianã este una sola-rã în centrul cãreia se aflã andro-ginul reprezentat simbolic deMercur, ce ocupã un loc centralîn cosmologia volumului Joc se-cund. Pe de altã parte, în subca-pitolul urmãtor, Mutaþii ºtiinþifi-co-poetice, cercetãtorul craio-vean se concentreazã pe teore-mele poetice înþelese ca „loc deîntâlnire între fizica cuanticã, Fi-losofia Naturii ºi expresia interi-oarã”, dupã cum le defineºte în-suºi autorul lor. Aºadar un raportsimultan triplu: „ºtiinþã, filozofieºi un limbaj al subiectului, al eu-lui, care face (poein, în greacã)textul, dezvãluindu-i poeticul”,conchide Marian Victor Buciu.Realitate, libertate, raþiune, ºtiin-þã ºi tradiþia, sensul, binarul, (in-)determinismul, cosmodernitate,poezie, confuzie, trialecticã, terþascuns – sunt numai câteva dincuvintele-cheie care definesctransdisciplinaritatea ºi cãroraBasarab Nicolescu le adaugã unnou înveliº semantic în cartea sadin 1994.

Nu în ultimul rând, meritãsemnalat cã în carte apar maimulte portrete expresive, cumeste, spre exemplu, chiar acesta:„E simptomatic faptul cã Basa-rab Nicolescu nu ca om de ºtiin-þã se defineºte îndeosebi (nicinu se renegã, desigur, se recu-noaºte cu suficientã tãrie), darca «scriitor european», unul tri-lingv, în românã, francezã, engle-zã. Gândirea, iar nu tehnica ar-tei, primitã sub semnul larg al(trans)poeticului, îl absoarbe,s-ar spune, vertiginos, ca pe o

conºtiinþã barocã, dar nu nefi-xatã, din contra, obstinatã, în-tr-un anume sens chiar fanaticã.Basarab Nicolescu este un ob-stinat al rigorii în gândire ºi lim-baj. Un spirit conceptualist, darunul (trans?)lucid, hiper-intuitiv,inspirat pe o cale revelatoare. Înmaterie de cunoaºtere, nutreºteconvingerea unei anume, preci-se, superioritãþi a poeticului, îndetrimentul ºtiinþificului. Poeti-cul este mai precis, sever, expusprincipiilor decât ºtiinþificul.Într-un sens: mai ºtiinþific…”

Studiul lui Marian Victor Bu-ciu, aºa cum subliniazã ºi Simo-na Modreanu pe coperta a pa-tra a cãrþii, reprezintã un demerscritic detaºat ºi obiectiv al vi-ziunii transdisciplinare despreom ºi lume, ce nu se fereºte sãlãmureascã atât aparentele am-biguitãþi de limbaj, cât ºi apor-tul revoluþionar al unei episte-mologii ce este încã insuficientînþeleasã ºi aplicatã în ciudaunor rezultate remarcabile careau fost deja atinse în mai multedomenii ale cunoaºterii, în ulti-mii zeci de ani.

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

transdis

cip

linari

tate

tra

nsd

isc

ipli

na

rita

te

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA 11-12 - 2017.pdf · Ion BUZERA: Plãcerea...

Documents

Transcript of APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA 11-12 - 2017.pdf · Ion BUZERA: Plãcerea...