apa catalina tugui

5/10/2018 apa catalina tugui - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/apa-catalina-tugui 1/7

APA

Multe secole apa a fost considerata ca un element.În 1781, fizicianul englezH. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia unui amestec dehidrogen si oxigen, cu ajutorul scânteii electrice. În 1783, Lavoisier a repetatexperienta, realizând pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a stabilitatunci ca 2g de hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa. În1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din douavolume de hidrogen si un volum de oxigen.

Aprecierea calitatii apei

Aprecierea calitatii apei se face dupa tehnici de laborator conform STAS-ului 1342/1991 si STAS-ului 3001/1991. Se apreciaza 5 categorii de insusiri:

- organoleptice: miros, gust ;

- fizice: reactia, rezidul din apa, amoniacul, nitritii, nitratii, hidrogenulsulfurat, fosfatii, sulfuratii, cloruri, fierul, substantele organice din apasi oxigenul dizolvat in apa;

- bacteriologice: numarul total de germeni (N.T.G.-ul) la temperaturade 37 o C (mezofile), numaraul probabil de bacterii coliforme(coliformi totali), numarul probabil de bacterii termotolerante(coliformi fecali), numarul probabil de streptococci fecali, numarultotal de bacterii la temperature de 22 o C (mezofile), numarul probabilde clostridia sulfite reducatoare si bacterii Clostridium perfingens;

- biologic: : numarul probabil de organisme din apa si sestonul din apa (elemental liber din apa);

La apa reziduala se examineaza, in principal, mirosul, culoarea,turbiditatea, substantele in suspensie sau in solutie si se realizeazadeterminari chimice (reactia apei, consumul biochimic de oxigen) si

bacteriologice.Tratarea apei reziduale se face prin decantare si decontaminare.



Determinarea insusirilor fizice ale apei

Determinarea insusirilor fizice ale apei se efectueaza la fata locului si inlaborator.

Proprietăţile fizice ale apei sunt reprezentate în primul rând de acelecaracteristici care au la baza metode obiective de determinare. Ele includ şicaracteristici care acţionează evident asupra organelor de simţ, dar care nu sedetermină exclusiv cu ajutorul acestor organe.Proprietăţile fizice au o valoare ridicată în cea ce priveşte evidenţierea

procesului de poluare a apei. Astfel, culoarea apei poate evidenţia prezenţaîn cantitate crescută a unor poluanţi solubili în apă, în timp ce turbiditateaarată prezenţa unor substanţe insolubile. Chiar şi temperatura apei poate fiun indicator indirect de poluare, mai ales pentru apele subterane, unde se ştiecă temperatura este constantă. Variaţii ale acestei temperaturi însă, paralel cu

variaţiile temperaturii aerului, indică existenţa unei comunicări cu exteriorulşi deci posibilitatea de pătrundere în sursa de apă a poluanţilor din afară. Maimult chiar, în ultimul timp datorită pătrunderii în apele naturale ale unor apereziduale calde, se vorbeşte din ce în ce mai mult de poluarea termică aapelor, iar temperatura este, în acest caz, un indice direct de poluare a apei,mai ales a celei de suprafaţă. Temperatura însă poate exercita şi efectenocive asupra omului. Astfel, apa rece (sub 5°) produce scăderea rezistenţeilocale cu favorizarea faringitelor, traheitelor, bronşitelor etc., iar apa caldă(peste 17°) are gust neplăcut, nu satisface setea, iar uneori prezintă chiar

senzaţia de greaţă şi vomă.În cadrul proprietăţilor fizice ale apei este cuprinsă şi radioactivitatea.

Culoarea apei

Generalităţi: culoarea naturală a apei este dată de acizii humici, lignina,tanin, compuşi flavonici şi unele săruri minerale dizolvate. O apă coloratăintens indică o poluare cu substanţe toxice. Culoarea apei se datoreste unor substante dizolvate in apa, de natura minerala sau organica (culoarea apei nutrebuie confundata cu turbiditatea).

Cand apa contine compusi de mangan, culoarea capata un aspect negru-cafeniu.Dintre substantele de natura organica, clorofila da apei culoarea verde-galbui, xantofila din frunzele vestede ii da culoarea galbuie, iar acizii humici

pe cea brun-roscata.Determinarea culorii se poate face calitativ şi cantitativ.



Determinarea cantitativa a culorii se face prin:1. Metoda cu solutie caramel, pentru aprecierea culorii galbene: intr-un

balon Erlenmayer de 100ml se adauga un volum de 40ml apaobisnuita, iar intr-un alt balon 40ml apa distilata. Se adauga cu pipeta

gradate solutie caramel (1mg solutie caramel/ml.apa; 1g zahar/1000mlapa) pana cand culoarea egaleaza ca intensitate pe cea din proba deexaminat. Intesitatea culorii galbene se exprima in mg caramel.

2. Metoda de solutie etalon de platina-cobalt consta in aceea ca intr-oeprubeta colorimetrica se pune 100ml apa de analizat ce se comparacu scara etalon, exprimandu-se intensitatea culorii in grade. Un gradde culoare corespunde la 1mg platina intr-un litru de solutie. Culoareaetaloanelor este cuprinsa intre 0.5-50 grade. STAS-ul 1342/1991admite o intenstitate a culorii de 15 grade (in mod exceptional 30 degrade).

Claritatea apei

Determinarea orientativa a claritatii se efectueaza astfel: se ia o proba deapa, se pune intr-un vas de sticla incolora se priveste lateral, acordandcalificative: apa clara; apa slab opalescenta; apa opalescenta; apa usor tulbure si apa foarte tulbure.Determinarea cantitativa a claritatii se face cu turbidimetrul pentrudeterminarea transparentei apei: se ia un tub de sticla cu inaltimea de 1m sidiametrul de 3cm inchis la baza cu un disc alb de sticla si o banda diametrala

neagra cu latimea de 4 ml. Se lumineaza difuz de la fund si se urmareste banda neagra. Se apreciaza claritatea astfel: apa clara-coloana apei este de peste 60cm; apa opalescenta-coloana apei este intre 60 si 30cm; apa tulbure-coloana apei sub 30cm.Se determina claritatea apei cu discul Sechi (este reprezentat de o placa albade faianta fixate pe o tija metalica gradata in cm.). Discul Sechi se scufundain apa in pozitie orizontala pana cand devine invizibil, gradul de claritate aapei fiind direct proportional cu adancimea de scufundare: peste 150cm, apaeste clara; intre 75-159cm, apa este opalescenta; intre 50-70cm, apa estetulbure; intre 20-50cm, apa este foarte tulbure.

Determinarea turbidităţii apei

Generalităţi: turbiditatea apei este dată de particule foarte fine aflate însuspensie, care nu sedimentează în timp. O apă tulbure este refuzată deconsumator şi totodată prezintă şi un pericol epidemiologic, deoarece

particulele în suspensii pot constitui un suport nutritiv pentru germeni.



Determinarea turbidităţii se poate face calitativ, semicantitativ şi cantitativ.

Se determina claritatea apei prin etaloane de turbiditate. Se folosesc etaloanede turbiditate cu internsitatea in grade cu care se compara proba de analizat.

1 grad de turbiditate este egal cu turbiditatea data de 1mg. Caolin sau 1mg pamand de caolin in suspensie intr-un litru de apa. Eprubeta cu proba de apase pune in orificiul compartimentului turbodimetric (nefelometric), iar etaloanele cu turbiditate cunoscuta in orificiul pentru proba etalon. Se citeste

pe tubul etalon, internsitatea turbiditatii. Conform STAS-ului 1342/1991 apa potabila trebuie sa fie clara si sa aiba o turbiditate de maximum 5grade (inmod exceptional 10grade).

Turbiditatea apei (tulbureala apei) este caracterizata prin lipsa detransparenta a acesteia, ca urmare a existentei unor particule in suspensie.

In mod obisnuit, pentru a pune in evidenta turbiditatea, se are in vedere proprietatea opusa acesteia si anume limpezimea sau transparenta.Lipsa de limpezime sau transparenta a apei se poate datora continutului de

particule coloidale fine de argila, precipitarii unor saruri de magneziu si fier in suspensie, substantelor organice sau microorganismelor.La acestea se mai pot adauga si unele particule in suspensie gravimetricacare se depun, daca apa este lasata in repaus un anumit timp.Apele subterane, care intereseaza preponderent consumatorii individuali (deapa potabila), sunt, de obicei, mai limpezi.

Cazuri de limpezire slaba apar cand apele subterane contin saruri solubile defier sau mangan, care, in contact cu atmosfera, se transforma in saruriinsolubile si raman adesea in suspensie coloidala.

Radioactivitatea este data de continutul apei in substante radioactive (tritiu,strontiu, cesiu, uraniu, radon etc.) si are la baza proprietatea acestora de aemite radiatii spontane cunoscute sub numele de radiatii Alfa, Beta si Gama.Concentratia radiatiilor, masurate cu aparate speciale (contoare Geiger sausimilare), se exprima in Ci/dm³ sau Ci/l.In tara noastra, radioactivitatea apelor subterane este inferioara concentratiei

maxime admise, considerata a fi de 10-9 Ci/dm³.

Determinarea suspensiilor totale

Generalităţi: orice substanţă insolubilă în apă poate persista mai mult saumai puţin timp în suspensie în funcţie de greutatea particulei; particulelefoarte uşoare sau substanţele în stare coloidală se menţin practic indefinit în



suspensie, găsindu-se într-o continuă mişcare în apă. Suspensiile auimportanţă în procesul de tratare a apei în vederea potabilizării.

Determinarea sedimentului

Generalităţi: cantitatea se suspensii sedimentabile timp de 2 ore se numeştesediment. Cantitatea de sediment foloseşte proiectantului pentru calcularea

bazinelor de decantare şi a instalaţiilor necesare pentru tratarea apei.Sedimentul din apa reprezinta depunerile de pe fundul unui vas cu probatinuta in repaus 2h.

Determinarea orientativa se face astfel: proba de 100ml. apa de analizat se pune intr-un cilindru gradat si se lasa in repaus 2h. Sedimentul se apreciazaca fiind abia perceptibil; vizil si apreciabil. In continuare se apreciaza

calitativ, notant sedimentul cu aspect cristalin, amorf, nisipios si culoareaspecifica.Determinarea cantitativa se face prin masurarea in volum si gravimetric. Involum, intr-un vas conic IMHOFF gradat (in ml.) se pune o proba de 1 l apade analizat si se lasa in repaus 2h si, apoi, se noteaza marimea sedimentuluiin ml./l. apa. Gravimetric se face dup ace s-a determinat, in prealabil,cantitatea totala de suspensii din apa. Sefiltreaza 1l. apa de analizat printr-unfiltru uscat si cantarit, inainte si dupa filtrare. Diferenta dintre cantaririreprezinta cantitatea totala de suspensii in mg./l.

O alta metoda consta in faptul ca se ia 1 litru de apa din aceeasi priba deanalizat se lasa in repaus 2h intr-un cilindru, dupa care se sifoneaza apa dedeasupra insa fara a tulbura sedimentul. Din apa sifonata de determinasuspensiile. Sedimentul reprezinta diferenta dintre cantitatea totala desuspensii si cantitatea ramasa dupa sedimentare (mg./l.).

Determinarea temperaturii apei

Generalităţi: temperatura apelor de suprafaţă variază în funcţie detemperatura aerului, în timp ce temperatura apelor de profunzime este

constantă. Principiul metodei: citirea indicatorilor unui termometru gradat în zecimi degrad după introducerea lui în apa de analizat.Material necesar : termometru gradat în zecimi de grad; un vas izoterm de 5- 10 litri.Modul de lucru: se introduce termometrul în apa de cercetat şi citireatemperaturii se face după 10 min fără a-l scoate din apă.



Dacă condiţiile nu permit introducerea directă a termometrului la punctul deluare a probei de apă, se recoltează un volum de 5 - 10 litri din apa deanalizat intr-un vas care trebuie protejat de razele solare şi în care seintroduce direct termometrul, iar după 10 min se face citirea temperaturii

apei.Determinarea temperaturii se efectuează numai în locul de recoltare şi dacăeste posibil direct în sursa de apa.Paralel cu determinarea temperaturii apei se determina şi temperaturaaerului.Temperatura apei se masoara in grade (°C) si este variabila in raport cuanotimpul, respectiv cu provenienta acestei ape.Apele de suprafata iau temperatura mediului ambiant, care este de 0°C iarnasi poate ajunge la 24-26°C pe timp de vara (in mod obisnuit temperaturamedie anuala a apei este cu 2°C mai mare decat a aerului).

Este interesant de precizat faptul ca, in lacuri, de exemplu, la adancimea de peste 30-40 m, temperatura ramane constanta practic la valoarea de 4°C.Temperatura apei subterane, la adancimi de sub 25-35 m este aceeasi cuvaloarea medie anuala a temperaturii zonei respective. La adancimi de peste35 m, temperatura apei creste conform asa-zisei trepte geotermice, ceea cereprezinta cca 3°C la 100 m.In tara noastra, corespunzator "zonei neutre" (adancimii de 25-35 m),temperatura medie anuala a apelor freatice este vara de 13-17°C, iar iarna de5-8°C; la adancimi de peste 3000 m, in Campia de Vest temperatura apelor

ajunge la peste 90°C, aceste ape fiind cunoscute sub denumirea de apegeotermale.Valorificarea potentialului lor energetic va spori ponderea surselor energetice regenerabile in balanta energetica nationala.

Determinarea insusirilor chimice ale apei

Determinarea proprietăţilor fizico-chimice

Proprietăţile fizico-chimice fac trecerea între caracteristicile fizice arătate

anterior şi cele chimice care vor fi prezentate ulterior.Deşi mai puţin bine conturate, aceste proprietăţi includ o serie decaracteristici care se bazează atât pe determinări fizice, cât şi chimice şi suntreprezentate de pH-ul apei, reacţia titrată, respectiv alcalinitatea şi aciditateaapei, potenţialul oxido-reducător şi reziduu (fix şi calcinat), determinări careîn tratatele clasice sunt incluse parţial în proprietăţile fizice şi parţial în celechimice sau numai în acestea din urmă.



Determinarea alcalinităţii apei

Generalităţi: alcalinitatea apei este dată de prezenţa bicarbonaţilor,

carbonaţilor alcalini, alcalino-teroşi şi a hidroxizilor.Determinarea acidităţii apei

Generalităţi: aciditatea apei este determinată de prezenţa bioxidului decarbon liber, a acizilor minerali şi a sărurilor acizilor tari cu bazele slabe.Aciditatea surselor naturale de apă este foarte puţin posibilă, prezenţa eiindicând o poluare cu ape reziduale.

apa catalina tugui

Documents

Transcript of apa catalina tugui