ANUL X X X V I Nb. 21 4 Iulie 1920

UNIVERSUL JZUerar

DifectOf t STELIAN P0PESCU.

КБОЯеТШ ŞI fiDJrlINI5TRflŢIfl REVISTA PREŢUL 50 BANI 11, 5ТЙЛПЛ BREZOWNU, 11 SĂPTĂMÂNALA Abonament 26 Lei pe an

S U M A R :

6. Gregorian Amărăciune

AI. V. Casimir. . Delà Damasc laMecca

Popic . . . . La Mănăstire

Radu Cosmin . , . . . Imnul Venerei

Criza Limbei Literare S. Bascovicl { : : Mărgăritare Negre

Barbu Delavrancea Nuvelă

Horia Furtună . . . . Sfârşit de Basm

N. Shindaru . . In Coliba de la Chiuă

Pavat Florentin Noapte

St. Seorgascu Sonet

8. Bălculescu . . . Un cântec îţi cânt

A. Sorascu Soare . . . . Statuete albe

V. Demetrius, . Stoican, „Tragedie mută"

322 UNIVERSUL U T E R A R

Rugăm pe abonaţi şi cetitorii noştri să binevoiască a lua act de următoarele dis-poziţiuni :

1. Abonamentul să ne fie expediat cu 10—15 zile înainte de data expirării, lipin-du-se neapărat banda cu care primesc ziarul.

2. Cupoanele de mandate să aibă men­ţionat scopul pentru care ni se trimit bani.

3 . Orice reclamaţiune şi schimbare de adresă să fie însoţită de banda cu care se primeşte ziarul.

4 . Adresele să fie cât se poate de clare. 5. Abonamentele la publicaţiunile : „Uni­

versul Literar" şi „Ziarul Călătoriilor" costă 26 lei anual fiecare, iar „Vesel ia" 40 lei anual, şi nu se fac decât pe un an. / ' A b o n a m e n t e l e se fac la 1 şi 15 ale fie­cărei luni.

6. Orice neconformare de ia aceste dis-poziţiuni va fi spre nemulţumirea d-lor abo­naţi şi c e t i t o r ^

UNIVERSUL LITERAR A M Ă R Ă C I U N E

In liniile'n care te-am cules Din margini de trotuar, Ş i 'n p leoape te-am închis înfrigurat, , Şi 'n sufletu-mi din p leoape te-am picat ',Ca pe-un mărgăr i ta r ; '". în liniile'n care tot mai vag tTe-am tors din praful aspru şi opac, •Icoan'aromitoare să te fac Genuchilor ce ţi i plecam în p r ag ; 'In liniile-aceste de parfum Şi de lumină caldă şi de vis, Ce-şi dormitau frânturile'n abis S u b cerul de pe drum ; In tremurul, în firul lor de jos, A m pus din mine tot ce e mai fin Şi tot ce e mai bun şi mai duios, In veci de veci doar ţie să mă'nchin,.,,

Dar , vai, din vraja-sfântului "liman — Trandafiriu de-amurguri — ce'mi zâmbi, Pământu l tău sărman Obicinuit cu pulberea de-o zi, In pulbere se 'ntoarse , înăsprind îàurâsu-amar, P e buza mea ce amarului o'ntind,. , Mărunt şi mort se 'ntoarse, risipind Şi-ar ipele şi focul din altar.. .

Şi mâna mea ce'n zări te-a'nsulleţit Din taina ei de aur creator, Căzând pe urma ta din infinit, Căzând pe toate câte azi mă dor, Că /ând pe paşii tăi de-acuma reci, Mi 'ncremcni pe inimă de veci...

de 0 .

firotffe Cffgorlân,

3 2 4

DELA D A M A S C LA /ЛЕССА A "um şeese ani eram la Damage,

•coborâsem munţii Libanului рѳ '.a începutul lui August in tovă­răşia lui Huseim Saada, cel mai bun prieten eu care făcusem cu_ aoştinţă la Marsilia, in Z Í U E când i e - a m îmbarcat pe vaporul fran_ iuzesc „Niger'-, care pleca in O. rient.

De când eram («apele Iui nu făceam altceva decât să ne amin. Hm clipă cu clipă eelc cinci zile petrecute până la Pireu de unde ne-am despartit cu lacrimile in ochi, eu in rătăcirea mea cu de?, tinaţ-s. pentru Constantinopol, ol părăsind Nigerul, s'a îndreptat cu un alt vapor către Beyruth, unde 1 aşteptau părinţi çi cele doua su­rori.

P e atunci PamaEcu] era în me. re fierbere, după socoteli e1 mai аіез după veştile primite, eara_ vana c e a mere care plecase după •ţărmul Bosforului, care se un'se cu cea delà Bi-ussa, cu cea delà Smyrna çi cu toate celelelte ce-i ieşise în C a l e , trebuia sä soseas­că aci cel mult peste o săptămâ. nk. „Mallabub' cetăţei luase toafe măsurile necesare, pregătise mer. ginea oraşului unde trebuia să fie Cantonata caravana, hotărâse câm­pia din «propierea lacului penfru pelerinii cari veneau din împre. jurmi, »i care urmau să întoc­mească caravana oraşului, C E îm_ preunâ cu cea aşteptată sa for. meze acel grandios convoi „Cera. vana D a m a s c u l u i - ' care pe fiecare »n odată cu trei luni înainte, por_ neşte ţinând t*lea pustiului până la oraşul Mecca. .

Dar molahul nu se mulţumise numai cu atât, se întreţinea -zilnic cu valiul şi cu ulemalele vecine, eihndu.se ca oresul lui să numai ramâie de râs ca in anul trecut, când „Ghiaur Ysmid'< oraşul pă­gân, Smyrna, jutrecuse în daruri Damascul, lucru ce cu drept cu_ vânt îl supăra şi mai cu seemă |i atingea în demnitatea Iui de ',,Ba]adi Iv'amsa", şeful sfântului oraş, de oarece şi Demascu] stă Hăţuri de Mecca, de Medina cu ierusalimul şi cu Adrjanopolul, cu «are eleătuesc cele cinci oraşe

Junii oricărui щиаиіщап,

De câteva zile, în fiecare dimi­neaţă mă duceam cu Huseim la cafeneaua din piaţa legumelor j

unde se a<lunau cei mai fanatici musulmani, şi cum vene-ui cu i i sul legănat, cu mâinile la spa_ te, în pâlcuri şi vociferând, se pricepea destul de bine că sunt preocupaţi de un ce neobişnuit, care.ţi vorbea de ţpreziua unui mare eveniment. Pe djvanurile din fundul cafenelei într'un nor de funi şi un miros greoiu de tutun aprins, se desluşeau alte grupe ca­re vorbeau cu aceiaşi înflăcărare, făcând cu mâna gesturi largi, a-plecându_se şi indreptandu.se de şale, ?eu dând mereu turbanul pe ceafă. Fiecare avea ceva de spus, eu priveam, Huseim asculta ţi-mi tălmăcea ce putea să prindă. Bâ-trân'i vorbe*u de a

c e î e timpuri, când credinţa era mai tare decât iubirea, tinerii de idilele peleri. nagiul ui şj mai cu seamă de căsă. toriile caraghioase cerute de re. stricţiunile coienului, femeilor care doresc să vadă oraşul mare. lui profet. Aveau dreptate si unii şi alţii, bătrânii socoteau în fa­natismul lor că numai acela poate să fie un „Bziim Hadgb' un ben hagiu, numai acela c ! | re a stră­bătut pustiul ce duce la Mecca pe jos, sau călare pe cocos şa cămilei, aumai acela care a îndurat şi se_ tea şi foamea, cuklurE şj nesom­nul, cum şi toate neajunsurile ca­re ţi le pune in cale o rătăcire de câteva luni prin pustiul scor­monit de vâJit şi ars de soare, nu_ mai «cela care se va duce la Mec. ca, aşa, şi numai aşa cum s'a dus ptofetul, iar nu cum se duc azi unii cu trenul çi cu vaporul, ce să scurteze drumul, că: distanta între orice musulman şl locurile SFINTE este considerată ca o are-gală a lui persona'ä socoti»du-se v'novat cu atât mei mult cu cât este mai departe, iar drumul pâ_ na acolo nu înseamnă altceva de. cât timpul necesar, cât treime să se roage fiecere ca să dobândeas­că clemenţa celui fără de potrl-v>re< DE aceea Coranul fără să ţie seamă de distanţa şi greutatea drumului ordonă „Faceţi pclerinej la Mecca cercetaţi locurile si inte 1 '

de AL. V. CAZIM1R.

iar ca să întărească «1 mal mult această poruncă, aceestă datoria sacră a Islamului pe care se cí-ѳ.. de dator s'o îndeplinească cel din urmă musulman, singur Coranul scuteşte pe cei nevoiesi spunând: ,,Să facă pelerinaj numai acela care poete*', deci nu mai încap 9

îndoială că sunt scutiţi infirmii dar acele care poate, acela trebue să-1 facă.

Tinerii la rândul lor p o v e s t e a e atâtea ne mai auzite întâmplate cu ocazie pelerinajului, nu se vorbeai decât de femeile văduve şi de fe . tele frumoase, care, in dorinţa de a vedea locurile sfinte, erau sUte ea în cursul unei săptămâni s U numai într'o singură zi să-şi ка„ sească le comanda un bărbat d* căpătuială, de oarece coranul рэ lângă că nu ve<le cu ochi buni a' femeie nemăritată dar nici nu.t' dă măcar binecuvântarea de care se bucura orice credincios cere я viz'tat locurile sfinte. P e aceast&' pânză se brodau cele mai hazlii împerecheri, care de multe ori duceau la rezultate ce puteeu sä întreacă chiar cea mai bogată i« roaginaţie. 0 femee care e venit nemăritată la Mecca, nu numai că se consideră că n ci n'a fost, dar a r e tă prin această cutezanţă, o sfidare către cele sfinte, şi urmr să f e desconsiderată de toţi ere. dincioşii musulmani.

La o m^să alăturea de noi, câţi. va afebi cu hainele tăiate dupï cel din urmă jurnal vienez, discu. tau întrerupându-se numai ŞA bol w

borosească apa din narghilelele de cristal si cum vorbeau încet »I resipicet, Husejm le sorbea fie-, care cuvânt, iar când prmdeau sî tragă fumul din „Tumbechisul" galben cu cărbune la mij'oc, îmi tălmăcea vorbă cu vorbă din po* vestirea lor, care de asemenea t9 rotea în jurul pelerinajului, îa jurul acestei procesiuni măreţe; care in timpul de faţă preocup» "mtreaga suflare.

Unul d'n ei povestea cum jur.' naiul „Ykdam«' laudă în frei c»> loene guvernul egiptean, care ii de dat a agta a votat 4 miUoan* piaştri, un milion de franci pentru cheltuelile caravtnei ei »entrt

5 UNIVERSUL LITERAR 325

darurile care le V a trimite Egip­tul oraşului Mecca, dar faptul ce

"cu drept cuvânt stârnise întreaga admiraţie, care aţâţase curiosita. ţile şi numai contenea ea fie tăl_ măcit »i relatat dupa imaginaţia fiecaru'a, era darul trimes de c~ raşul Smyrna. Covorul pe care Gniaur Ismid îl trimetea la Mecca li care urma să fie aşezat în tem. •plu! delà „Kaeba", în acest sfânt »anctuar î» faţa căruia îşi pros. tern -frunţile în fiecare an atâtea Dil de musulmani, întrecea orice aşteptare, şi mai ales, aci, la Da. «nasc neliniştea multe suflete, ca­re şi de astă dată presimţeau, c ă Diimsacul va rămâne tot l a urmă-

Nu dimensiunile acestui covor lui.g de 20 metri făceau sä se vor­bească de el desenul si mai ales subiectul rătăcea nunţile of re în credinţa lor огЬЧоцге socoteau, o l pe întregul univers nu s'ar fi gă. ait altul să. i t i e potrivire. Covo­rul aráta pe Mahomed, pe marele profet, ducându-se la Mecca. T! arat» U r m a t de credincioşi iui, adepţi; sfântului coran, aráta a. ce! grandios convoiu, primul pe­lerinaj despre cere se spun a tâ . t e a minun ; .

1 După câte ştiu pe la anul 632 pe când Mahomed avea 73 ani, pe •cea vreme, îu al X-lec an al ,,Hegirei's atunci s'a făcut acest jjrirn pelerinaj, pe eare.l înfăţi­şează аспш minunat de b ne co_ vorul din oraşul păgân, cum zic musulmanii Smirnei, djn ţara trandafirilor, din patra lui Ho­rner, cum îi zic creştinii.

De câte ori vorbesc de Smyrn* Im! reamintesc de cele ,,Şapte ce­tăţi -ale Ioniei" care pretind a fi locul de naştere al lui Homer, îmi reamintesc de Sardis de Ephesus ie Pergamos si Thyatira, de Phi­ladelphia şi Leodieele, de acele t,Şapte biserici ale Asiei»' şi ma* cu seamă de următoarele versuri:

• Dulce eşti tu Smyrno dragă Celor vechi cetate sfântă Cel de.atunci o lume 'ntreeaă Şl câţi sunt, la fel te cântă, tlade-i Sardis să te vază. Şj Pergamos =ă te ріапгй.

. í 0 ate-n ipcu.ţi vor să şează §1 doresc să te ajungă . . .

Marele profet simţindu_se des. tv] dc bătrân, çi aproape de sfar­inul vieţei. dori ÎU revadă .Mecca

leagănul sfânt în care se născuse, »i de care îl legau atâtea amin. tiri. Acest din urmă rămas bun pe care Mahomed şi ]_a luat delà Mecca, fijnd însoţit de numeroşi amici a fo3t în urmă consacrat ca un pelerinaj sfânt şi reinolt in fiecare an de adepţii coranului.

Despre întâiul pelerinaj se spun lucruri mari. Carayana cu care au pornit cuprindea peste două sute de mü de credincioşi având cu ei 150-000 de animale îl numaj în fruntea caravanei mergeau o sulă de câm'le din cele mai mari fi mai frumoase împodobite cu mătăsuri, cu ciucuri şj cu şaluri preţioase, aceste cămile care =e legănau ma-estos în capul convoiului şl c a r e sunau din clopoţeii de argint, ce spânzurau de gâturile lor arcuite, urm a u să fie sacrificate în urmà ca prinos lui Alah la câţiva ki­lometri departe de Mecca, afară şi sus pe muntele Arafat.

Crede ei»e\-a câ p o a t e săjfi în. cîiipue cât de grandios era acel convoi şi mai cu seamă cât de or. bitoare era credinţa care-i unea pe toţi la un loc ? Nici odată . . .

Dacă n'aşl fi văzut şi niaşţ fi tră^t şi eu ín inima şuvoiului ca_ re se perdea încet ca şi timpul ce ne sta în faţă şi ne despărţea de Mecca, dacă n'aşj fi făcut şt eu parte cândva din la n tu l nesfâr­şit oare se rostogolea înmlădiin-du-şi inelele prin pustiul nisipu. rilor înroşite de soare, dacă îm­prejurarea şi dorul meu nesti'ă. mutat nu m'iir fi rătăcit şi pe mine într'nna din a ^ s t e camvr-ne cu care m'tm legănat pe c o c o t a cămilei până la oraşul sfânt, şi (la_ că n'nşi fj încercat Çi eu ; 1 cele dtimnezecîti simţiri care ta'au cu­prins atunci când în faţe c-etăţei marelui profet ne-am întâlnit a. tâtea suflete credincioase plecate din toate unghiurile lumei? A . tanc; poate că na mi.aţi f: putut imagina cum. dibăcia unui om ar fi în stare ca făurească eu mintea acele lucruri care nu «e pot in. chipui nici măcar pe departe.

Pelerinajul se face în ultima lună a anului ,,DhH Higgeh", în această Iun acare ca şi toate ce­lelalte, nu corespunde cu ni<d una din calendarul creştin. Anul Ma_ homedan deşi tot pu douăsprezece luni, ca şj a nul nostru, nu are .ie cât 334 zde, este deci mai mie cu 11 zile .si .ceva. A c o s t ă ішьапеа.

lă a lor fără sa mai primeascî vreun adaos nu corespunde nici de cum cu ordinea naturală a a notimpurilor »i vedem bunăoarţ cum o lună turcească în cursul anilor se plimbă prin toate ano-timpurile »i cum abia după 33 de ani reylne la aceiaşi dată şi l a aceiaşi zi din care a plecat ca să înceapă iarăşi ia fel aceiaşi ѵ е і „ nică «i curioasă rotaţie. Aşa dar s« poate foarte bine ca pelerinajul să aibă loc când în mijlocul ѵегѳі când în mijlocul iernei. dar nu est© mai puţin adevărat că acest* curiozităţi al© anului luna r n u ne, liniştesc într 'un nimic pe adev&V raţii credincioşi. Fiecare cunoav, te mai dinainte câte zile îi tre_ bue până să ajungă, câte zile v* sta acolo, şi mai cu seamă câte-i rămân pentru întoarcere Unii ац nevoie uumai de 20 zile, alţii de 200 iar unora nu ]e ajlng-, nici; un an întreg, că se adun la Mecc» musulmani din toate părţile lu. mei. din Abisinia, din Maroc, din Sudan, djn Persia, din Tripolis, din. Clima, din Algeria, din Libia, mai departe delà lava, din Bor_ neo, din Turkesten, în cât fără să vrei te întrera uneori, cât de mare trebue să fie această putere ascunsă care îndrumează atâtea suflete pe acela? drum . , ,

. • , . . Acum Damascul nu se mai

cunoaşte, se foeşte o lume în el sl se ţes atâtea suflete eă te uimee cu-amestecul lor din care nu poţi prinde nimic, o încălceală de cov stume, de culori şi chipuri, vM furnicar de oameni împestriţat/ eu cai, cu cămile, cu măgari ti. negustori, cu copii şi şarlatani, un (jute vino care t e ameţeşte, un sgomot c a T e te f R ce să-ţi pierzi capul şi să alergi cu privirea pe atâtea lucruri pe care nu ţi-o poţi pironi nici măcar cât ai clipi dia ochi. Seara se apr ud felinare im_ provizate ia balcoane şi pe pari, se aud pocnituri de puşti şi sunete de goarnă, la marginea oraşului ard foc-ur şi rag ca în ménagerie, căruţele cu pepeni sunt luate cu asalt, trăsurile delà gară vin la D « S , prii' magazine nu ma; poţi străbate şi până seave târziu la uşa fiecărei cafenele hârâe câte un gramofon răguşit care răsună a tablă şi te îndeamnă să te culci, dar njmeni nu vrea =ă-l tseulte, unii nleacu *i alti: vin. unii se

3 6 e

»coaiä eftnd alţii se culcă, abia sfârşeşte unul când vecinul în c e . j>«f, <fi ziUg *; nouptea trec 8c«-leaş» cb'buri, aceleaşi poveri, a_ eeje*i oameni care nu s m t nici Q oboseală, t*re a u ins; trecut Q . dtttu tût priit acest loc. eu aceiaşi povară, cu acela? c-uvàlit. sfârşind ca sa privtHi d a nou eu aceiaşi | * î iu"e si ou scelaţj cercetare p â o u ce, f'ârà sa хтеі, din toate ti se dosiuţe^tc m a i b'ce tot gra­mofonul răguşit, care în cidenţa unei arii turceşti te îndeamnă să-ţi educ' «minte că a trecut de m e_ zu} nopţii ii p e t i t ca e timpv.! când trebue te culci •. . , ,

Ajvifîi odată la Dje<bluh, oe «0 * t t *W uiărei K o ş i M e c e t nu Eilli e departe, la marsţitiea aces­tui Orăşel se ejun şi cantonează toate cara v anele. In portul Djed-d*U în Iun» luj ,,Dhil-ilifegth'i an-eor^Mă niai multe vapoare de._-ât Se QUrsul çtiului, ca pe această ««le sosec cei mai mulţi pelerini, pe aici vin toţi musulmanii din Africa, o m a r e parte din Europa *\ Asia mica- De pe ţărmurile Bosforului de u*d« cai ave na face patru luni până la Meeea, pe la Dj*ddab cu vaporul nu face decât 14 zile In fina se adunase met toate caravanele unele mai nerăb. datoare pornise înainte, * ncy.-trá * mai rămas o zi.

Nie' odată acest convoi nu mi >'« părut atât de ur»a* ca í" ul­tima seară petrecută la marginea DjeiJdeh-ului, avea peste treizeci 4» mii de oameni »> aproape două jeci mii de a»ima.le, =e părea mai ЮѵН o eesflrsití, adunătura. oare

UNIVFRSUL LITERAR

s'ar fi asemuit mai bine cu nu. vălirea barbarilor, decât cu o po-posire de oameni paşnici s: cre­dincios". Pe o îut ndtre de 10 !.!m. erau desfăuuate cele aproape 70U de corturi, acest popor al cara­vanei pe lângă celelalte curiozi­tăţi, mal avea si pe aceea că-ţ umplea sufletul de o apropiere cere tc шНса -i-ţ' săpa în me­morie acele icoane aeperitoare, pe care le s mţi perfect de bine cum se unesc cu firea şi prejudecata fiecărui om. Să-şi inchipuiascu cineva o mc su de capete care se leagănă í' s e apleacă, o «umede, tur- de an male care s e întretaie si <e aduua pe un pustiu de >• sip. jnesàrat cu corturi mari V.' ni'e'1, de deferite forlBO, făcute din pâu. za elba sau din pur de cănu.'ă, î»iinse pe pari, sau ţinute de sfori. Să vază fiecare ju jurul corturilor cămilele care dau necontenit d n cap. măgari ce stau \ n ir, i pi­c i o a r e , cai de călărie si de Lern,

atâtea animale care de oboseală a b a maj mănâncă, fără i-ă mi*te şi fai'ă ьа privetscă în jurul lor, iar in fiecare cort grămădite 1,. UM Hic coşuri cu merinde, desagi Î I legături, cop i vi femei a ju . "•"te care pregătesc cina *t pa. tarile întinse pe nisip- Afară bărbaţii tpr.m.1 focul si adapă a-niuialele, le ímped'ca si le pri­ponesc, ge striţţă şl se îndeamnă tăcând senine ţi bătând din pai. ine. iar când noaptea s 'a lăsat cu adevărat pe dâmii, etunci se Ц-niiiesc fi se adun prin corturi unde cântă îi se închină, până ce somnul vtie sâ-i liniştească si să a Juca pacea peste toţi, această

pace sfântă pe care n'o tulbură decât nechezttul unor cai aprinşi, icnitui măgarilor nurăva»i »i d o . poţeii cămilelor care se \utcec îa melodii cu 'imbre clare îi ue mai auzite Dar când crezi că pat*» s'a întins mai b ne, când socoti cu indepărteteie sunete gu pierit si ele, atuaci pria.de să mijcafci cerul şi întregul neam de a njm*i* se m'scă lovind cu picioarele iar in usa f teârui c-ort apare cât* O umbră si dă semnalul că ziua » sosit. iDc-et, încet, furnicarul prin. de sa ia fiinţa »i peste două cea» suri când soarele însân^eerazl c e . rul, convoiul porueite la drum îa cântece de sărbătoare cu pocni­turi de punţi, c"re te asurzesc ş{ te fac jă te pierzi odstu cu ei pe acest prăpăstios drum plin de praf care în curând v a încep* să arză »I să scâ"teeze. Ce ne. -târşit îţi pare acet convoi desor. donat care se pierde pr u pugtju-vite Arebiei si cât de minunat se prind în minte nevoile si în­truparea iu ;, sunt două lucruri ci re iiu se pot uita cu uşurinţă ; când pieacâ fiuntea caravan i , c^i delà urmii se pot culca, iar când cei dintâi au ajuns, cei d ja coadă mei a i i s i meargă o jumă. täte de zi, iar în drumul lor s* pierd şi se îngrămădesc, .se aş­teaptă, se aduna, se cheamă p* t.ume şi se ajuta, încât pe nesim­ţite >c trăEăuează de se înfundă tot mai mult in pustiul pare * ţ . toapţă să înahită acest «arpe ю!&« <i os cu ioeie colorate., ,

(Va urma)

Alexandru V. Cazimir

L A M Ă N Ă S T I R E (SONET INCANDESCENT)

O, tu colt de Elvetie simpatic Cu cele mai frumoase carmélite, Cine te vede-odată, isoitit e O viaţă să'fi rămâie ca ostatic

Căci vărăsind atâtea favorite Eu m'am simfit strein şt singuratic Ca ciobănaşul piscului sălbatic Ce-Si Pierde căprioarele iubite

Măicuţele cu corpul ca de statal Şi'n eleganţi ciorapi de fil d'Ecosse, Ji-arată cât de-adânc şi cald păcatu-t Din marele harem al lui Christos.

M O R A L A

Suntem iot mici, ispitele tot mari-s Ca'n vremiie Elinei şi-a lui Paris.

Ponte

UNIVKKSUL L i l C K A K 7

I M N U L V E N E R E I ') de RADU COSMIN.

0, Venera eterna, zeiţă a frumuseţii, De mii de ani isvorul şi farmecul vieţii, Impudică, superbă, in nimb de străluciri, Iţi porţi prin lume cupa supremei fericiri.

Mut albă ca zăpada şi pururi zâmbitoare, Tu, ce văzuşi Olimpul căzându-ţi la picioare, Aşterni o punte de-aur între pământ ţi cer Căci te iubiră zeii şi te slăvi Homer.

Divină plăsmuire a formei ideale, Te prinse Praxiteles tn marmorele sale ; tar Venera de Milo, al veacurilor dar, Minase al frumuseţii eterne lampadar.

Te văd născând sub cerul olimoicei Elade Din valurile mărei cu ritmice cascade ; \Te văd eşind din spuma talazului de nea Cu trupul ca zăpada, strălucitor ca ea. St părul tău de aur, hlamidă-împărătească, Iţi flutură pe umeri; iar scoarţa pământească Simţtndu-ie, tresaltă de viaţă şi plăceri Şi'n cinstea ta rodeşte eterne primăveri.

Vrăjit e-intreg Olimpul d'aiăta strălucire. Se iau la sfadă zeii şi Zcvs iţi dă de mire Pe cel mal slut dintr'ănşii, pe meşterul Vulcan Pe care tu, cuminte, 'l înşeli din primul an, întâia, cu Marte, zeul războiului, în urmă, Neptun, Mercur şi Bacchus... al căror şir îl curmă Anchise pământeanul din care, arin Encca, Scoboară luliu Cezar, cum spune epopeea.

dasind cam strimt Olimpul cu mândrele-i palate Ca să-ţi răzbuni, divina, intuia nedreoiate Aşterni un văl dc aur pc-al dragasiei abis Şi'n braţele-ţi de zce cuprinzi pe Adonis. Apoi, Iţi porţi priu lume simţirea păcătoasă Cu singura virtute : da fi in veci frumoasă . Iar zei şi omenire te iartă ne'ncctat De când Amor c fructul divinului păcat.

In cinstea fa se'nalţă şl statui şi altare, l li-aduc cunnni de roze matroane şi fecioare, îşi vând virginătatea pe aur şi argint Fecioarele din Pufos, Megăra şi Corint. Leg.unt de curtezane din Cnidc şi Cylhcra Serbătoresc in tine pe Venera heièra Şi sânii lor dc piatră şi truoul lor de nea Şi-l sfărâma pe braţe streine, în cinstea ta! Frincsa, curtezana, din vastul ci tezaur, Zeiţă, îţi ridică o statue dn- aur ; Iar regii, înţelepţii, bătrânii şi ateii Te preamăresc pe tine tn formele Frincii,

i) Din volumul Cântarea inime', ce va аоагв*

In cinstea ta, matroane, ca Fedra şi Medeea, Uitându-şi gyneceul, serbătoresc pe zeea lubirei vagabonde, amorului fatal. Pecetluind păcatul prin tragicul pumnal, Prin fuga ci cu Paris, Helena din Eladd Distruge Ilionul dând lumei Iliadna De veacuri, cu Helena, soţiile frumoase Doar ţie-ţi sunt, zeiţă, d'apururi credicioastt Ameţitorul Paris e, vecinie, visul lor, Un simplu măr de aur... virtutea tutulor I

Te văd apoi, la Roma, zeiţă a Victorii,' Te preamăresc Cezarii încununaţi de glorii t Iar sclavele frumoase aduse ca trofee îşi ard mireasma camei... în cinstea fa,o,zttl

Din cultul tău trăcşfe intreaga-antichitate. De veacuri ţi se'nnalţă un imn de voluptate Serbătorind pe zeea eternei frumuseţi De zei glorificată, slăvită de poeţi.

O, Venera eternă, seiţă şi femee, Tu ce-mi inspiri in cânturi divina-ţi epopee, Luceafăr al iubirii şi-al vieţei mele scut, Doar Iu reverşi lumină pe clipa mea de tat. Eternul puls al vieţii şi-al formelor divine 11 simt cum se strecoară, orin veacuri, pân'la miné, Şt'n clipa efemerei aprinse frenezii Respir eternitatea divinei armonii. Căci la-mi apari în luate femeile frumoase. Femei cu ochi de patimi şi plite mătăsoase, Cu sănii de zăpadă şi buzele dc foc Ce-mi dau o vnnicie in clioe de noroci

Ca'n antica Eladă ţi-am închinat, stăpână, Altar pe care arde simţirea mea păgână, Un ru% imens dc flăcări ce sue pân'la cer Zeificând prin i nc al nopţilor mister.

Ji-om închinat gândirea şi vhul meu de flrfa» Tu pui un nimb de aur pe viaţa mea deşartă, Dai humei mele àrioi şi geniu unui vers In care cânt, prin tine, intfcgul univers. Iubire, armonic, c-tn toată legea firii Deci ţie aşternut'am, divino, trandafirii. Şi'n Clipa când pământul în el mă va primt In cinstea ta, din groapă, în flori voiu răsărit Sz-ii simt, şi mort, mireasma suflării taie, 'n aer$

Să te adun din lumea de patimi şi de vaer, Şi ochii tăi albaştri şi trupul tău de nea Să-şi meure lumina, prin fiori, în groapa midi,

«adu Cotfflin*

328« в UNI VER SUL'LITER A ff

CRIZA LIABEI LITERARE Lfmţm noas t r ă t rece Prin-

t r ' o cr iză de stil. Fie că în-t r ' însu l se oglindeşte insufi­c ienta morală a vremurilor bântu i te de o exclusivă cupi­d i t a t e ma te r i a l ă , fie că seca­r e a izvoarelor de nouă jnspj . r a t i e ne-a opri t la aceleaş i d i s e e . stilul s u f e r ă şi cu el ste­r i l i ta tea fazelor de tranziţie-N u se poate scrie frumos si intene deoarece cruz imea lup te lor pen t ru existentă Şi con­t ag iunea de e x c l u s i v a îmbo­gă ţ i re a indicilor, nimicesc p reocupă r i l e estetice- De a-eeea. necesităţi le imediate vieţ i i de după râzboj. împli­ni te fără alegerea m'. i l 0 aee-lor, au scoborât şj stilul la insuficienta morală a vremii i a r războiul amuţ ind î n hao­sul lui de fier, v i b r a t ü l e sufle­te lor şi secând izvoarele de e r e a t r a n e ar t is t ic* , a stabilit o s t a g n a r e in te lec tual* care durează încă. Să n u se u i te că dacă stilul t r ădează omu l el ѳ şi semnul de cunoaştere a l une i ePoci. Cu cât preocu­păr i le vor fi îndrep ta te n u m a i P e n t r u r e f a c e r & a 'med ia t ă a exis tentelor îmbelşuga te d i odinioară, cu a tâ t sufletul va fi ma i sacrificat, sclipirile in­te lec tua le m a i puţin pre tu j te i a r l imba vorbi tă şi chiar ecrisă v a r ă m â n e umili tă în Pust iul convorbr i lor cotidjane d e a*aceri- Samsar i i ищріп a r e n a matador i lo r die аЧ*' daită. Sub fardul şi t ichia clo­v n i l o r ei nu vor p u t e a însă n ic iodată smulge aP lauze ' e 8т palmii decernaţ i birui tor i lor Cam: însă v r e m u r i l e sun t tur ­

bur i , ej se pot ascunde bine. Sufletele noas t re ameţi te ' п е й

de vâr tejul fezfeoíului nu m a ' pot prjvi în afară , ignorând arjvismul unora, p la t i tudinea altora- insuficienţa &au cini­s m u l 0 descindere c ă t de grăbi tă in mi.ilocul arenei ne va edifica despre aspectele a cestei epoci d e t ranzi t 'e- E , f

se suprapun şi se susţin r e c i . Proc. In politica, în lă turarea şi j g n o r a r c a va 'ori lor a putut a t r a g e r id icarea u n e ' sgomo-t » a s e demagogii , în v ia ta Pro­fesioniştilor şi negus tor i lor c instea a fost sângeros în­frântă, lăsând te ren afaceri­lor veroase şi speculej. în ar tă sentimentul estet ic a fost 'n chis în muzeu 1 t recutului dând l iber frâu mercant i l i ­smului , iar în presă şi l i tera­tură- de o p a r t e violenta fără ooim*. de cealal tă pla t i tudi­nea p u n piedici jnepiratiiloi mar i , şi sifâşie Paginile adu vărur i lo r e terne-

In aceste condit iuni . limba românească izgonită e a o m 1 -loagă zdrenţui tă , bate Jir» poa r t ă Î D poar tă cerând un a dăpost. Talentele o pr imesc câ te ° clipă cu m a r i rezerve-d a r gh ie re le arn«nintătoar£ a le existentei fac Pe c e l e maj mul te s'o lase din nou Pâră sir i i . L imba ee m^HumeSte în cele din u r m ă cu eeeac-e i se dă. t recând cu stoicism prin frigurile crizei generale, şi д-ş tep tând un vjitor m a i buo> Cei car i o î m h r ă r a u în ha ine străluci toare, Odobescu, Ale­xandr i . iCreangă, Eminescu-C a r a g i a U , eto. a u m u r i t de

de S. BASCOVICl.

mu't- şi ha inele trebuesc Î D < V

ite- Refugiul ei în casele sa-cerdotaie ale unor scrii tori m a r i ea Alex. Macedonski sau Galaction- nu o pot e ra t a to­tuşi de a fţ eă.lo ată in p i c i o a r e

de cçilalti contemporani-I>acă ea s e poate plâng*

insă de lipsa de podoabe, adi* că de s t i l izare, se poate Plân­ge mai m u ' t ca ori cândas fâz i de lipsa de vestminte- adjeă d e re înojrea vocabularului-Umil i rea ei >n niste ves tmin­te sărăcăcioase Pare nefirea*-că astăzj când războiul i-a mări t pa t r imoniu l f ă c â n d o s tăpâna mar i lor domenij de Peste Ca rPa t ' Şi P ru t . Dacă o a m e n i i politici doresc cu ori ce pre-t un ' f icarea sufletească a r o m â n i l o r de pre tu t indeni apoj ea nu se poa te eăvâr*i decâf pr in unif icarea d ia lec­telor-

I n d r ă s n e a l a şi î nc rede rea fiind s i ngwe ' e m'j loace de a ieşi d in perioada de tranzi­ţie, re îno i rea şi îmbogăţ i rea limbei cu cuv in te comune tu­turor provinci i lor noastre ar fi s ingurul m ' i loc de p u n e r e în ѵ-аіодге a limbei Hterare. Selecţ ionarea cuvintelor a r . baice djn izvoarele u i ta te ale cronici 'or p recum 9i consa­c ra rea în opere H re ra re a u " nora d in neologismele jmP*-mânten i t e . a r p rocura limbei no aisjtre ves tmin te n°ui , scă­pând-o de ca lvaru l pe car* r ă t ăceş t e a e tăz j şi ca re cfi 'e-ştie s t r ă luc i rea frazei l i terare , confundând-o în nuvelist ica de astăzi c u stilul gazetăresc

S. Ba&covlci

\

U N I V E R S U L L I T E R A R 320

Î N S E M N Ă R I pentru volumul „Mărgăritare Negre" de Alex. Stamatlad.

Rari tă ţ i le l ir ice, împodobesc cu stângăcie vi t r inele mult i ­colore ale l i b r a r i i ° r noş t ' r Buzele satule ale contimpora­nilor n a r a tn lă iu r a ma i muH ca oricând cupa Je nectar a . poeţilor ofntru o cupă de Şam­panie. Orice u r m ă de suflet р а г э să ti p ie r i t si numai su­fletul mc.rt al trecutului ne în­seninează astăzi când Încear­că să reinvieze într 'o o p e r ă de a n ă .

. .Mă r Kă r i tar»le negre'* î n ­chid in filele lor secretul a-cestei reînvieri.. E un suflet î n t r e c neîntinat de at ingeri le superficiale ale vremii, acela oe ca r « '1 r e g ă s i m 'n a c e s ^ volum. E acela? suflet enru-eiast, s incer si ca'd al poetu­lui S tamat iad .

Izbitor le la început, acel aş matur s imt art is t ic , nu «e des . minte de nici» n<>tă falsă, de nicio-mievrărie-

O vignetă aleasă de d Sta-matUd pentru coper ta v o h i :

mului- o alegere simbolică si •ugesfiva» reprezintă un că-lă to r tntr'un _ pust iu outreerat de vânturi, si care Pare să a i ­bă trista fantazje de a s e m ă ­na în acest pustiu mărgă r i t a r e negre-..

Nu mai vorbesc nimic de 'ea'izarea technică 3 copertei îi. a cuprinsului, ca T e atinge i£iipec»bilul. O c i ta ţ ie făcută

PQet Ja începutul volumului jîua scrisorile lui H. Ihseai. 5' 'n care se preconizează indi­vidualismul si sinceritatea, e o dovadă ma ' mult pentru d Btaraatiad de adevă T ul c r ezu-lui său artistic- Insist mai mult asupra aces tu i punct nentrucă tocmai delà el por­neşte cunoasterea > poetului Sta­matiad. Minuţiozitatea cu carç

4 fotdeànrta ' a" e&ntat^ sa -ei • ara te «irntud a r t i s tV. si d r agos t ea

Іці infinită pentru frumos» 1-алі r idicat 'tn l iteratura cont impo­r ană printre cei dintâi . Cu de­osebire s trăduinţele unei rea­lizări technice desăvârş i te , îl fac neîntrecut. Bunul gust de a pă.st ra d°uâ file la sfârşitul . .Mărgăritarelor negre" pentru bib'iografia ooei 'elo r sale şi iconografie, e o inovaţie ca''c ne ao ropie de occident si De oare o preţuim cu mult inte­res .

D. Sfamat iad a s t râns în a-eest vobim 34 poezii alese cu acelas s imt art is t ic că lăuz i ­tor- Găsim in ele acela? entu­z iasm si aceleaşi decepţii. a r

ceeas resemnare si _ aceleaşi fevolte- In >,A mea ai fost' a mis t° t en tuz iasmu 1 si l i r is­mul iubirii nuanţate de un u-spr sensualism. E o notă spe­cifică a natui'ii >alc ua.siotiate.

In poema ,dn Viitor" a Pus toată resemnarea si decepţia învinsului. E cred cealaltă lă­ture ext remă a firii poetului.

A p"s frăgezimea lirismu­lui încadrat de imagini în ..Mi-e sufletul o creangă'^ si l i r i smul larg filosofic 'nti-'un soliloc r ema r cab i l ,-Sufletul vorbeste":

..Atâţia ani de-a-rânde ca (игпЫа te-am urmat.

Ca sunetul de lanţuri ne cpn-( damnat!.-''

O notă n"ua Pentru volumul acesta e de sigur ..Simfonia toamnei" un ciclu de 10 s tan ţe remarcabile p r in s impli ta tea si conr isi unea lor- precum şi prin emotiunca lor conţinută.

Cine nu cunoaşte bine pe noetu ' S tamat iad . nu-1 va pu­tea preţui cum trebue^ ni co­dată. Stamatîpd-omul si SHa-matiad-poeiul fac aceeas enti­ta te . Ceeace e s u p r ă t o r la el ca o m e desim-voltura s inceri­

tăţii lui sgomot»ase şi de mul . te ori a tât de c rude- Ceeace supăra pe unii în poezia lui e aceeas sinceri tate volubilă care nu poate_ ascunde nimic , e aceeas precizie, aceeaş cla­ritate, aceea? t e a m ă de expre. su le alambicate si c a r i tl fac de cele mat multe or i să alu­nece, la p roza i sm si c h i a r la platitudini-

Prea e s impl is t uneori, prea î$i spune gândurile neted. E o cali tate poate pentru cuge tă ­tori, cred însă că e o s căde r e pentru lirici- Henric Heine г fost Si el un simplist , d a r sim­plitatea 'ui era_ dublată si tri. plată de ironie, amărăc iune şi emotiune profundă. Poetul S tamat iad pare să-1 a.iungă 'n „Simfonia T o a m n e i " scrisă în versur i tradiţionale ?i tn cari '"si răscoleşte sufletul.

Versul său Uber insă mi sca­na de acuzarea de a fi prozaic une ori. D a r e n e r j ^ şi fermi­tatea cu care e s c r i s ne fa.ee totuşi să cunoaştem adevărul. Preocupat de claritatea si s im-nlitatea expresiei* d- Stama­tiad a 'ncercat să as tea r nă în forma clasică fondul complex Şi plin de subti l i tăţ i a' sufle­tului mode r n . El mt este însă "n poet care să pătrundă si S P lucreze încet- E mai mult un inspirat si tocmai energia ver­sur i lor lui al căror r i tm e d<" multe ori atât de vibrant, do­vedeşte aceasta . Multe d i r poeziile sale fac îmrjresia că sunt scrise fără răsuflet, de la îneeTMit nană la sfârşit.

Pr iv i t numai astfel, poe+ul Stamat iad . face parte^ din co­horta ruitin nume r oasă a acp Io r sihastri i ai ar tei cari îr mijlocul pustiului nu se mul tumesc să se prosterneze fata icoanei lor. El o \eă r ută .

S. Bascovici

UNIVERSUL LITERAR

MARII DISPĂRUŢI

BARBU D E L A V R A N C E A alături de prietenul său Caragíale, a fost cel mai mare prozator al veacului

nostru. Minunatele sale nuvele, viguros redate , în t r 'o l imbă aleasă şi viu colorată sunt modelele de stil şi compoziţie. Deşi nota predominantă în opera este realismul, totuş un puternic temperament poetic se întrezăreşte . Analiza stărilor sulleteşti este meşteşugită, şi sciitorul ne apare ca un perfect cunoscător al sufletului omenesc. Nuvela ce a legem spre publicare din opera sa, dovedeşte via imaginaţie, de care nu era lipsit marele nostru prozator ,

I

Scâpătase soarele; ogr,»re[e Hi plecau bogăţia dc grâu, orz. o v â z şi meiu la a dierde încropite «le vântului de Miazăzi. Spicele ră*-«r r r.fe ti ţepoase, încărcate cu bob marc i i greu. se clătinau a lene incovaindu.se in vai si dea. Jur: de aur ruginit iu jurul co !ni_ celor >.uli care se afunda catul Măgurc, Parte din tcmauâ'uri e. >&u pá]it.e la pământ, legate in siir-ni ţi movibte in elfii.

Dar înainte do vreme sèmera-tnrii mânau năvala spre bordeiele lor.

Călări vi pe jos; аціі, jut ind boii cu coiuls а.ч-uţilu a furcilor; bătrâni, în; urâtei cu nevestele, rare î«i târăsc cop i i tic mână, luntându.se cu cei din brate; flá_ cai, cari pocnesc din bk-c, gonji.d înaintea lor vitele speriate ţin radarele si se îndea.-il din ce in ce pe drumul intre care duce la va tr a satului

Mulţi t'aratâ fără de veste din deiUu) porumbiştilor ti te revarsă îii mulţimea ce se întreabă, in pratt. fngU, arătând eu degetul »pro .Searc-rásare-

Ce să fie acolo, nea SI ru. ja ne ?

Ce vefete, bădiţă ? Ce pârjol, vere D'iule Y Ce e nu e d'à bunü. răspunse

mos popn. indc.-â'iùu.ii in brâu pulpane giubejci; mână, preoţea. B Ő . bate pc ro'ibul. da zor, paVci cMi c'olacă, pârjolul se apropie si tu tremuri ca un căţel bolnav de jigodie.

O păcatele noaUt« Dctmne.

c«-o mai fi şi a s t a ! mormăi baba Uta, care îşi încurciье vaca prin. tre carele omeneşti, n desculţă. cu picioarele coapte ţ | а г*о, nu maj cftta la bolovini şi mărăcini dând cu tânjaia înaintata sá ia nouă piei de pe juncană.

l a urme tuturor, cocoloşiţi unul intr'altul într'o cărucioară târâta de doi mânzaţi, Miu şi Cobi [a r,e uitau lung unul la a ltul.

Scăpai de belic. Cobi[o, de Aruftuţi n de Muscali, mäsurti afundisul codrilor, ţinâudu_aii z i ­lele cu porumbe sălbatice si cu pere pădureţe, trecui prin toate gândinu-mâ la tine, şi acum, câ"d legarăm temelie căminului, u' a u trecut decât cinci zile *i cinci nopţi, Cobilo, ii iacă ce ne Cî-teaptg.

Ce.ţi рагй, M'ule. ii răspud. i,p ca. dacă nu e de traiu cu ome. iiie, dacă Dumnezeu ne- ; l uitat ; pi eşti voinic, n i i să goneşti fără frâu ţi fără « t , şlii să învârteşti securea si sil retezi capul de pe umeri de juvină, aleargă in c-ata lui Diuu Potop. iNoaptea la ras., pântîi, ziut i J i yizu ;ni. voi fi ( U tine. Nu mai c de răbdat. M'vne; cu £ unt mucre. dar n u mă inhala mintea, vine Kăs.mirita. îi de <>a ou scăpăm cu v a ţ ă , a'ci "oi, nici «opiu noştri-

Vine, veni.i-ar mime'e, srrăi Miu, şi-vi potoli nectzu', săru(ân_ d-o pe obraji ci bălai. î'â.urati eu nişte pajure rusetice ca ш а . ueaw.

Praful, nueo t in nori deii, înr.eca in fum gălbui norodul spe_ r e t ; uruitura •?! g ă l ă g i a goniau păsările crânirurilor. si stmnrile

de grauri sburau ameţit», е ігр іа* en de spaima şoimilor; lăstunii b'afuadau glonţ î n nemărgin rea zarei; mugetul se «mesteca îa ninehezarea cailor, ţi cumpenei* liniştite ale puţurilor de pe văl. сеача satului, î n arătau vârfurile in . Şir, <i se alipeau cu cerul ia depărtare

I I

Când se a p r o p i a t de wt , Ц* ghioUe aciolatô bătăturilor fâifâi. ră speriate jn frunzişul pomilor ; câinii începură a lătra c* şi când hoţi' căleau c a s a cuiva; chiar si porcii trândavi se iuţiră, por'n'n,, d-o antpoda, guiţând să crezi ci li b'nu pus cuţitul la beregată- ;

Cu toţii năpădiră la biserici, Trebuia sa ia o hotărâre. Chipuri, le lor galbene şi trudite, udata in şuviţe de siidocre amestecaţi cu praf, tăcerea care le tâiă i. rema într'o clipă ţi ţipătul copii, lor raci, legănaţi la sânul femei» lor înfăşurate cu nişte sdrenţe d» vânice in jurul trupului, ar fi îngheţat çi sângele dc hîiduc car» râde ţi spintecă, şi doarme lini», tit pe hoit, de arnăut.

Cerul, d'n spre Soare.rääare, reni ca o tinichea arsă, cât prinde ochiu|, se încingea necontenit, păj, rând s-şi arunca dogoarea s4 pâ­nă deasupra cătunului Măgura. D» l a o vreme, pălălăi de fum ţi d» flăcări se rid'cară, a mesteca a du. te intre ele, şi acaparând scântei răsucite i u biiluri uriaşe d*< negu. ră posomorâtă-

— Sä dăm foc satului şi 4 luăm o.alet nărlurilor. strigă U»

331

iiacâu din mijlocul lumei mărmu.

_ Ci ca ho, voinice, prea o iei rtpede, răspunse păriutee ijtiubei; ce iài Kurei să tuănâoee l a in. toarcere? uude це.аш mai pleca tusele? Miuunile Domuunii sunt »;»ri. sa fugim ou toţi în ascan_ гаіиПІе codrilor. »'o trece »'a«ta, üí uu una цш văzut eu de când »m gllj'.t.

ч_ Faceţi oopi'i »i nevestele g r j . madj, daţi roată în jurul lor, »i i'o pornim duium eu ee.om црига, îhcotro ne.o duce, norocul, trrăi un titrau-

_ înhăţat' topoare şi coase ; i'<- s'o întâmpla, іит,ашр'е_пі.зд tu-tlU'or

A?» ! A?a ! strigt.ru eu ;?ţ i. Iar copiii, tremurând varga de

іряіша, goi puşcă, agăţându-şe de bietele femei, îngânau înuecaţ'-în j-lâns. etergú"du-*i nasul c-u tioitnnl mânelor goale si slabe:

Mamă, ѵіц Turcii ? Căpeău-liii cu două guri, mamă ?

Dar 1* uu ropot de cai c a r e 11 se trezi în Urechi, fără de veste, picioarele ]i se tăiară delà înehe. ioturi «i vieţa le amorţi, ca şi câbd moartea îi izbise pe toţi în . tr'o clipă. Popa făcu cruce, şi du­pă dâajul toţi bănunâiră semnul m'.nttilrei.

XII

într'o goană nebună, pe deşe-Iste, bătând gonaci; cu iataganele, «n polo de călăreţi serată îu ca. puţ Măguref.

Cât te.ai şterge la ochi, şi cea­ta, care aşternuse pântecele cailor la pământ, sosi în faţa mulţi-»ei,

Sunt d.ai noştri, sunt creş. tini, ziseră c-u toţi. Bine ai venit, Potoape ? ce mai veste, haiduce ?

Gai» deliilor erau în spume ; in loc de i'râe: ştretnguri şi curine. le; cuţite late la brâu, căciuli ţur-•ciuest: da l e pe ochi; priviri de fiare.

Iu fruntea lor sta Dinu Po . tpp, eu iataganul scos si leget de mână până în cot cu mlădiţe de eurpen: uscat ca o scândură răs_ pândind răcoarea în jurul său de cotropitor 'nalt cât un brad cu f«ţa crestată îi svârcolită de lupta ţi de nedormire.

Veste rea, creştini de Dum. «eseu. zişe P O J O D : a flămânzit o-

midii, a încetat năpârca de sânşe omenesc; vin Turcii, mânaţi de Ai'nuuţit stapâuirei; a rd suteje ; lobesc copi i şl temelie; scrum iu urme lur şi vâlvătăi î»ai"te-le. Mâna pe topor, şi să luăm саіед pădurilor: la strâmtoare să.i a. pucám; jur că voi mânea ициі de v'u eu carne îi cu oase. »i voi hrăni he iele cu stârvuri zece a n i dearândul !

Unii peste alţii o porniră. Această învălmăşeală de L-are,

de cai *i de boi, cari mugesc în mijlocul câmpiilor, acest aici de moşnegi, femei, bărbaţi si copil cari jelesc pătrunşi la oase de spaima, rid când pulberea mai sus de vârfurile ţtejeruor bătrâni, se due încărcaţi cu traiste cu mălai, cu tingiri, tigăi î i căldări. tJnii se roagă; alţii înjură; sgomotul sec al roatelor fură sini, bálán-ga'tul arămurilor, ca n i » te clopote dogite, împrăste desnădejduina în lungul ţinuturilor. Se duc tâ-râudu.şi sărăcia şi plânsul.

Unde îşi zidiseră bordeiu], v ° r găsi tăciuni, si, răscolind cenuşa satului mistuit, vor da peste pe_ tice do vel'nţe. pute crâmpeie de icoane la care s'au închinat o viaţă întreg ga: *i poate n'or cu­noaşte vatra în jurul care a si.au cârpit zi eu zi traiul, iudrugâudu. şi povesti şi basaie.

Droaie netrebnica, ce nu mrl crede în mântuire, se repede în_ eurcEtă, ca fujgi'i иц«і viscol în lungul drumului, fără să ţtie ce s'o întâmpla pe ziua de mâine. Mulţi din el. asmuţindu-?i vitele, au uitat până si mila Celui de sus.

Xoa.ptea înghite faţa lumii, ce_ rul în urma lor ѳ foc nestins, care aprinde zarea înfierbântata, că. trănind văzduhul.

Кчшкі Dinu Potop înaijrtea tu_ turora, îîi sângeră codanul, ju­când pe spinarea lui ca un stâlp negru, îndemnând poporul la v'a-ţă çi la goană.

I V

Rătăcit de ceilalţi. Miu s'a a-runcat pe şalele calului din cet_ lău, retezând-o d'acurmezişul hol­delor. Se duce de zor, şi Cobila ín căruţă, p'un maldăr de fân, îşi momeşte chinuj doară l.o alina cu nădejdea d'à se vedea în desişul tufelor, ori pe creasta de piatră a vreunui munte, deoarte de B i s « ,

mii-iţa, care cotropeşte temeiul omului.

Vremuri grele, Miule, mor-mă. ca săltată îu s u * pe anMfir; nu c d..> ігв;, nu o de- stei; mal bino cu lupii pârloagelor, шаі de grab cu urşii văgăunilor, decât cu stăpânirea de azi- X'spucă să se încălzească locui sub tine, şt b'r cu fugiţii, eă Răsmiriţa bate la uşă.

Xu sfârşise bine cuvântul, şi-î apropia din spate tropot de cai şi zâgănit de arme,

Xe.au dat de urmă, gi'ui c'un glas chinuit M u, nu e scăpare Cobilo, dar să încerc un gând.

De grab el îşi opri caii: ridică fânul clin căruţă; îşi lungi nevasta eu faţa în jos dealungul dr'cu'ui. :ş'o acoperi cu maldărul de fân; apoi ii zise pornind_o ia drum.

— Mă doare că te muncesc, Co­bilo. dar poate c'aşa ne-o ajuta scrisul să trecem ?i d'astă primej. die.

Incălecând iarăşi, îşi făcu crn. ce; apucă hăţurile, şi începu sâ bată mânzaţii eu codrisca. de )i э ridicau vărgi şi le plesnea pelea pe coaste.

— Mai încet, grăi Cobih, mi-=i sdrelit sânul; mi 'nneacă răsufla, rea

Aliu, fără s'audă. fără să vadă îna'ntea ochilor, goneşte in pu. ştiu! întunericului; căciula îi cn_ de din cap; cămaşa i se umfjâ de ^ânt; coada biciului i s'a spint îr. hăîchii şi sar din ea puzderii rceliţaie de şoldurile uscate ale bieţilor cai, care gâfue de obosea­lă, năclăiţi în ciubuc de spume.

La urma urmelor îi sosi hainii de Tenieeri c ari năpustiau pe cai mai repezi decât gândul.

Cu şalvarii roşii şi creţi, găi. tă»aţi ?» strânşi pe fluerul pk-b. rului, cu mintene civite. cu i;>_ jagane lucioase, trase d n te?o.\ afară, ei prind pe Miu de ceafă, oprind căruţa în loc, înjurând beţi morţi, să te cutremuri : ,,Bre ! Gliiaur !„.''

Apoi începură a-1 croi cu mu. d i g iataganelor.

Unul din ei, ce abia se mai ţinea pe «ea, îl izbi cu pumnul îu fată, ?i-i zise pe româneşte :

K'ai nmic în car, păcat". su[e ?

Jupan ciatiş, răspunse Miu, mai mult mort decât v i n , aşa să-ţi ai «te Dumnezeu: üimie: o r.a'R

de fanat; iadură-te de mine; ]ă. saţj.ma cu zile, poate c'ai v â n d u t s a i p la noi, poate o'al îupjetit covrigi; te-al hrănit cu noi, f ie.ţi uiilă; cu ee-am greşit vouă, de_mi frângeţi oasele par'c'aţi călca pe lujeri uscaţi !

Ciatii!!{ bolborosi câteva cuvin, te tovarăşilor săi, iară ei, după ce răcniră de auzi întinsul neţăr­murit, începură- a băga iataganele in fânul cbn cărată până la mâ­ner, doar d'c-r găsi cevapitulot.

In acea gălăgie de ocări şi ur­lete de fiare, l a f'.ece împunsă­tura de iatagan, parcă s'aud va­iete năbuşite, şi maldărul t r e s a r e să zic' că e viu şi c ă j doare acele limbi ascu{ite, care-1 spintecă fă. ră răgaz.

. Miu, smulgîndu-şi părul din cap, sărută imine'i ciausului şi îi plân. ge pe târligii Cari I se ridică pe fluere.

Stăpâne, n'am nimic, nu mă mai clrnuifi, îmi mor copiii de foame, |asaţi_mi calea deschi­să; »i stftpânul Cerului să vă as. aulte. cum m'ascultati şi voi pe tóin*.-

Când luară înţeles să_l 'crte şl întoarseră ca'i s'o plece, einU-siil »î api inse ciubucul şi aruncă foc iacului din căruţă, tulind-o ca vântul însoţit de gialaţu să'.

- UNIVERSUL LITERAR

Fânul, uscat ca iasca, începu să trosnească, încins de vâlvătăi, î n . nălţând o pară de lumină ruja sub bolta cerului civit, pe care abia se zăriau câteva stele scl'-pind c j njşte ОіЪ\ de lup în etu. fişele negre ale pădurilor

Miu se repezi asupra fânului care se încinsese de pocnea în sus; înhaţă din el cât putu; şi, după ce-1 aruncă tot la pământ, se ridică pe inima căruţii; bănă_ năi cu msinile în - toate părţile ca scos din fire; îşi smulse în petice cămaşa care-i a r Q"ea, ei cu obrajii crăpafi de foc, cu ochii pârliţi, fără să vază, fără să.Şl dea seama de ce face, striga ca şi cum l-ar fi bărtănit o fiară sălbatică:

Scoală, Cobilo. ce dormi ? nu te mai face ! sunt numai eu. deşfeaptăje ! Dar când o luă In braţe, ş'o aşternu pe iarbă, trupu) îi era m o a l e şi cald încă. Spina, rea ei, scăldată în sânge, era ciu­ruită de iatagane; în gură avea hăşchi din scândura dricului în care îşi înfipsese dinţi', ca să nu strige.

Miu îngenunchiă la capul Co-bijei, începu să plângă desnădăj. duit, simţind în adâncul inimel toate găurile din spinarea ei.

Apoi, părându-i.se că a căscat

gura »i şi-a dat sufletul de vecL se sculă năuc.de lângă dane», în„ hăţă biciui şi'plesni de cateyä ari în spinarea cailor, care orupseru la fugă, mestecând iarba ce o p i , scuseră liniştiţi.

— DuoeţLvă, altul să vă î l * stăpân; eu n'am ce nu l face ea voi, îngână Miu, fi se culcă lângă Cobila, care începuse a te răci.

După ce plânse" câtva; afirirţâp» Cob>la de mai multe ori, »е scula din nou în picioare, strânse. bi« ciu] î n mână, apoi ee izbi cu pal . m a în faţă »1 strigă: o jelesc c» o babă I

îş i băgă toată codiri*ca pe be. rc-n*- «• horcăind căzu ameţit la pâmant.

A trecut o săptămână şi Еаз. miriţa s'a dus. Măgurenii pocal, ti ţi de foame, rupţi de nedormire, se aP r o piară de vatra satului,

Ş'au găsit bordeile pustiite, bt. serica arsă, sfintele icoane pân. gărite. Iar unit din copii, după ce s'au întremat cu câteva îm. bucături, alergând după. Un stol de corbi, au dat peste.Miu şi Co« bila, lungţ i unul lângă altul, c« ochii scoşi, cu coşurile pieptului scobite, şi caii lor, tărând "căruţa, le da târcoale păscând de jur î m e

prejur. Barbu DeUvranöet.

I N COLIBA D E L A C H I Ü A 4e N. OHINDARU

In coliba de la ehiuă noapte n e a g r ă î t o tdeauna .

D o a r prin găuri le uşii de'şi s t recoară o rază luna

Focul pâlpâe în vat ră şoapte de dureri tăcute

Iar ciocanul ba te 'n apă jalea clipelor perdute .

In coliba de la chiuă în tăcere-am plâns odată

Fericirea ce răsare într 'o inimă 'ntr is tatâ

Nici o floare nu va creşte pe tulpina ei nici una

In . coliba de la chiuă noapte neagră-i to tdeauna. N. Qhtodant

N . E \nz »î plouă. In od«ie e in. tunerJc.

Cine bate în iereatră, la o ©rá atât de târzie ?

Niméni, Bi 'am înşelat. Dau perdelele în lături şi imi a.

fUBc p'ivirfa afară. E întuneric, '.Iar''străzile sunt pustii.

Aprind candela de pe noptieră, :lpoj mă lungesc pe canapea^

Abia aţipesc însă, că din nou •ud acelas sgomot ciudat ce ve­nea din afară, că se repetă.

Cine e ? Nu capăt n'ci un răspun3. E nospte si plouă. îmi opresc privirea în ta^an.

V»ri pete J e întuneric se alerg Batte pe altele pe zidurile odăel.

It tă ci de odată o umbră ce a 4aţ D ă a ă atunce» aa&urtaă tub fe.

fMIVF.RS»*î. i tTFt tAO

O A P T reastră pătrunde încet, încet în odaie.

E scheltul unui mort ce se a-runcă asupra mea încep sa strig cuprins de spaimă. Mâna rece ţi Osoasă a mortului, ce s'a in, colăcit ca un şarpe in jurul gâtu. Ic', o simt că mă sugruma. Mă lupt i i mă sbat din răsputeri să scap din mâini'o scheletului сѳ mă strânge cu putere. Ochii a. ceea eviţi dm orbite ce mă pri­vesc sunt injectaţi de sânge. A . cea privire e ca aceea a unui ne. bun.

Mă rostogolesc după canapeaua pe care adormisem de cu seara, deşteptându-mă, văd odaea slab luminată de flac,ărea candelei ce s'a făcut m a i mică. Afară ploaea a încetat

E de PAVEL FLORENTIN.

Deschid fereastra. In odae pă­trunde aerul umed el nopţei d« Septembrie.

R a ţ a e pustie. O c'ădire in*Uă şi cenuşie cu turnurile ascuţite se r djcă ameninţătoare în faţa mea stând par'ca geta a se pră» buşi. E biserica Neagră al cărei ceasornic bate miezal nQpţei.

Mai departe zăresc Puntea Dra cului pe sub care Syrul îşi duc« ape'e sgomotoase spre vale.

Pe alocurea se văd strălucind în noapte mii de lumini »i de l i . curiei de eur şi topaz ce sunt ri. s'piţi pe poala munţilor înalţi şi prăpăstioşi ai Braşovului Ce doar. me învăluit în ceaţă.

P a v e l Florent in

10 Septembrie 1920

S O N N E T de ST. GEORGESCO

Sunt zdrobit, ucis mi-e lutul, însă fruntea nu mi-o închin Crunt mi-am râs de-a soartei chinuri nemiloase şi ba rba re Şi nici n 'am cerut vre-odată cui-va milă ş i ' ndura re Moar te eşti S tăpâna lumei, numai ţie m ă închin

Nici nu 'mi tu rbura odihna al regre te lor suspin Tn tăcere să mă duceţi pes te tainice hotare Unde rază de lumină n ic ioda tă , nu răsare Şi-o poveste ca o vrajă codrul să 'mi şoptească lin.

Şi nici p ia t ră g rea să'mi puneţi pe-un mormânt întunecos F runze veştede şi triste s 'or aş terne mângâios Ghioceii de zăpadă cu un giulgiu mă'nfăşoare.

Şi când mândra Pr imăvară cu cortegiul ei de flori Va sosi îecuriunată de lumină şi de soare Nici să'mi afle nu vroi locul, pe sub straturi de nînsorî-

' St, Geofţescu

?34 UNIVERSUL LITERAR

SFÂRŞIT DE BASA — BALADĂ —

Cu ochii mici sub visătoare gene, Cu părul greu de ùur şi sulfină Sub petele de umbră şi lumină Stă cea din urmă dintre Cosinzent, Departe, zarea moare cristalină In crâng slujesc aerian rapsozii Şi-în curtea, care odată fu grădină, Azi cresc porumbe, mălrâgune, bozii

. * * Domnifa 'si pleacă mâinile alene Pe piatra culci prinsă de ruină Privind, cu ochii doritori de vină Pustietatea căilor muntene,

Subt daruri, sub podoabe de verbină Şi-a împletit cunună, grâul cozii Dar Făt-frumos uitat-a să mai vină Pe drumul negru cotropit de bozii.

* * *

Pieziş amurgul Intră în poehe Şi freamătul pădurii se alină Iar frunzele de aur se înbină Cu ale înoptărei negre pene Te-au părăsit, mlădlţă de regină, Povestitorii, zânele, irozii... Şi-în umbră se înmulţesc subt luna plină Ciorchinele sălbatice de bozii. Domniţă, loiu-l moarte şi rugină In tină piere frăgezimea rozei Priveşte: noaptea urcă şi si'ntlitiă Pe întreg pământul nĂpădit de bozii.

Иогіа Fur tuet

UN CftNTeC IŢI C f l N T

Un cântec, iubito, un cântec Iţi cânt, E rupt din durerea mea 'ntreagă ; E cântul iubirii ce dulce 'l descânt Intr'ana în calea-mi pribeagă.

Un cântec, iubito, un cântec îţi cânt, Sortit ca în noaptea aceasta Să murmure lin pc bătaia de vânt, Uşor să-fi lovească fereasta.

Un cântec, iubito, un cântec iţi cânt, Un cântec duios pentru tine... Tu 'mbrăfişă-acuma pe tainicul vânt, Ca vrajă-fi s'ajungă la nune I

George Baicuiescü

5TATUELE ALBE Bătrâna ruină de veacuri veghează Asupra gradinei ce doarme 'ntre flori, Iar luna de gheaß argintu şi'l varsă Sădind in adâncul tâcereî fiori-

Trei lebede albe vâslesc către ţărmuri Pe lacul ce pare un cer înstelat, Şi zarea le soarbe înceiu intr'nsa Şi liniştea 'n urmă se 'ntinde treptat.-

Nu-i nimeni în preajmă şi totuşi, 'mi part Cu glasu adâncime câ umbre 'mi vorbesc JJiVi pacea gradinei ce stă solitară Statuete albe ta mine privesc.

A. Sorescu boare

UNlVbKSUL LITfcKAR 31~

Obijnuitul cUi |o r de litera­tură bună, când izbuteşte să îitească o car te în întregime, din scoarţă 'n scoabă , ch ia r

'dacă n'a s imţ i ! nici° emoţie In tot timpul lecturii, chiar dacă stilul 1-a nemulţumit pe ttulte pagini, d in faptul că n'a ÎSsat c a r t e a din mână , trebue sà trăga tncheerea că nuvele­le sau romanul cu care s'a tru­dit, au un meri t . Este peste Vutintă să ci teşt i o carte m întregime, când este sC i să fâră pic de talent.

Am început sa citesc lucra­rea d - l u i Stoican, „Tragedie Burtă"- Am ajuns> foarte ane-llroe, să citesc j umă ta t e din ro­m a n u l acesta de 320 de pa-[lini, şi l-am lăsat- N a m sim-I t i t şi nu simt. doamne fereşte, itevoia să-l i sprăvesc! { Intr'umul din romanele sale, iliuysmans descr ie pe l a r g plictiseala- T o t u l e sterp, in­color, zadarnic- Urâtul te pă-,trunde, laîi a lă tur i de t ine de lece or i cariea, o aşezi în bi­bliotecă, o închizi cu cheia. Sar, a doua zi, dacă nu peste

}№ ceas, s imţ i nevoia să de­veni mai depa T t e f i r u | cenu­şiu al plict iseli i . Ca?ti, t e re-ivoHi, dar ci teşt i in întregime ,romanul lui Huysmans . Căc' Ifelentnl are d a r u l acesta ca, tn potriva senzatilor neplăcu­te la ca r e te osândeşte une­ori, î n po t r iva opiniilor tale» fă-i rabzi desfăşurarea, să- i asculţi cuvântul. • Bomanul , ,T r agedie m u t ă " iu s e poate u r m ă r i p â n ă ia

.ffgrşif L ' a U ă s a b u c u r o s delà

primele pagini- Materialul în­trebuinţat de autor. o a m e n i , privelişti , în tâmplăr i , totul e banal, si nu găseşti nicio îm­perechere de vorbe fericită, o compa r at ie nouă. I a r ă ş poves­tea unui învins- ca tn nuvelele lui Vlahută si ale d-lui B ! 'ă-tescu-Voinesti. Dar, ce se po­tr iveşte!

Nu'l cunosc pe d. Stoican şi nu i -am întâlni t numele prin revis te nici odată- Este prima sa luprare „Tragedie mu tă?" D-sa anunţă pe una din pri­mele pagini ale romanului său alte cinci şase lucrări, ga­ta de apariţ ie- Dacă e pr ima, putem spe r a- foa r e puţin, e drept, că vom găsi u r m e de talent în celelalte luc ră r i ale sale. D a r dacă „Tragedia n i n . t ă" este tot cc-a avut mai de seamă, este ca r t e a cu care so­cotea d-sa să'şi deschidă calea % l i tera tură?

Atunci ar fi păcat de hâr t ia şi de tiparul asa de scumpe şi de precupeţi te astăzi, de a tâ ta obidă grafica şi de iluziile tâ­năru lu i sau vârstnicului domn Stoican.

in tara noastră este păcat să 'ş i p i a r d ă cineva vremea cu scrisul, şi când are ce spune, când a r e ce s ă comunice se­menilor s ă i . cunoaŞjerea so­cietăţ i i în care trăeşte, sau miresmele grădinii sale su­fleteşti- C u atât m a i mult este păcat de un biet om, ca re 'şi face impresia că este m a r e scrii tor, pentru că a putut să se-ie fraze pes te fraze, legate

între ele, ani în t r egi şi, tot mai împresurat de maldăre -ie manuscrise- nimic nu-1 poate dis t rage, despart i de chema­rea nefericită de autor-

,.Tragedie mută" ' , roman sea r băd. banal, va avea oare cit i tori? Cu alte cuvinte : se găsesc la noi, unde aşa de greu se desface o c a r t e bună, se gă­sesc cit i tori pentru una hotă­rât proastă? După câ t ştiu eu, din afirmaţiile librarilor, da! S'ar pă r ea că l i teratura sub mediocră are mul t mai mul tă căuta r e- în massele abia Ştiu­torilor de carte de la noi, de cât opere de artă-

Ne aducem cu toţii aminte de unele succese de librărie iiluitoa re, desgustătoare. In păcăl irea şi ră tăc i rea publicu­lui au şi gazetele, mu l t e din ele, m a r e parte de vinovăţie, indulgentă şi favoritism- Nu voi mai ci ta n u m e propr i i di autori-

Dar bieţ i i oameni, autori i aceştia cu succes de l ib r ărie, lăudaţi de criticii gazetelo* cum să se poată înşişi deose­bi de adevăraţi i scriitori, când au, Tn aparentă, toate pu­tinele ono r ur i şi dovezi, că munca lor e frumoasă, e folo­sitoare, e de talent?

Ş i nici măca r Societatea Scriitorilor Români nu şi-a ţinut uşile cu străşnicie închi­se plevei l i terare.

Asupra romanului , ,T r agedie mută ' ' după cât ştim, încă nu s'a rostit nicio voce din p r esă .

V. Demetrius

CRONICĂ

NOUL R O M A N „TRAGEDIE MUTĂ" _ de V. DEMETRIUS.

UNIVERSUL LITERAR

>

LA ADMINISTRAŢIA ZIARULUI

> „UNIVERSUL" SE GĂSEŞTE DE VÂNZARE

URMĂTOARELE VOLUME :

Memoriile regelui Caroi 17 volu­me, colecţia complectă 10.—

Carol I Regele României 2 .— Memoriile Principesei L u i s a a

Saxoniei . . . . . . . . „ 1.50 Păţaniile minunate ale lui Petre

Schlemi) ., 1.— Conversaţiuni moderne în 6 limbi ,., 3.50 Călătoria in India 2 volume . . „ 3 . -Dragoste din alte timpuri 2 voi. „ 2 . -Tragedie cerească „ 1.50 Două nuvele de Carmen Sylva. . „ 1.50 Agenturile unui Călugăr . . . „ 1 -Pentpu p rov inc ie іэо^г.о 30 ban i