Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA...

80
Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"« — .1-.—.I.I.III— III. 'lllll I «-<- -•«.! II I.ÍI. I I IJ !" _ , ' ,1 .— ..I.lll.— Ml.te.ll" nijl'llll CULTURA CREŞTINĂ Revjstä lunară. Redactor: Dr. Zenovie Pâciişanu. Redacţia şi administraţia: Blaj (Transilvaaia)^^^ C u v â n t u l P r i n ţ u l u i C a r o l . — Rostit în catedrala din Blaj la consacrarea noului Mitropolit. , Sunt foarte fericit, că am avut prilejul de a, asista fiind delegat al M. S. Regelui, la acea- sta impunătoare solemnitate. Fără greş »oi fi tălmaciu pe lângă S- Regele a cuvintelor atât de simţite, rostite în numele credincioşilor. Nu pot să mă gândesc la Blaj, cu atât maţ mult nu pot veni în aceasta localitate; fără a fi adânc mişcat. Serbarea de astăzi'justifică şt mai mult aceasta emoţie; de oarece este una din petrile împodobise crucea aşezată pe vârful clădirei, ridicată cu atâta trudă si dragoste de neam decătra, generaţiile trecutf, In numele M. $. gegetyi Te salut azi în Citadela culiurei româneşti de peste munţi, f§e^ßpntai Mitro- polit unit al României, pe veci întregite. înalt Prea Sfinţiei TàU â hărăzit atotputer- nicul întrupeze visul stkăfâuşilor. In-'per- soana Mitrofoliiutui de astăm, România salută eu veneraţie pe predecesorii lui styé aeei{ A*!** ttu luptat şijertfit pentru neam Prvftiţi o frumoasa ţi glèrioàsà mtíSünire Prutöffi fê- © B.C.U. Cluj

Transcript of Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA...

Page 1: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

A n u l I X . B l a j , F e b r u a r i e 1 9 2 0 . N r . 1 — 2 . •'"« — .1-.—.I.I.III— III. 'lllll I «-<- -•«.! II I.ÍI. I I IJ !" _ , ' ,1 ..— ..I.lll.— Ml.te.ll" nijl'llll

CULTURA CREŞTINĂ Revjstä lunară. — Redactor: Dr. Zenovie Pâciişanu.

Redacţia ş i admin i s t ra ţ ia : Blaj ( T r a n s i l v a a i a ) ^ ^ ^

C u v â n t u l P r i n ţ u l u i C a r o l .

— Rostit în catedrala din Blaj la consacrarea noului Mitropolit. —

, Sunt foarte fericit, că am avut prilejul de a, asista fiind delegat al M. S. Regelui, la acea­sta impunătoare solemnitate. Fără greş »oi fi tălmaciu pe lângă S- Regele a cuvintelor atât de simţite, rostite în numele credincioşilor.

Nu pot să mă gândesc la Blaj, cu atât maţ mult nu pot veni în aceasta localitate; fără a fi adânc mişcat. Serbarea de astăzi'justifică şt mai mult aceasta emoţie; de oarece este una din petrile cè împodobise crucea aşezată pe vârful clădirei, ridicată cu atâta trudă si dragoste de neam decătra, generaţiile trecutf, In numele M. $. gegetyi Te salut azi în Citadela culiurei româneşti de peste munţi, f§e^ßpntai Mitro­polit unit al României, pe veci întregite.

înalt Prea Sfinţiei TàU â hărăzit atotputer­nicul să întrupeze visul stkăfâuşilor. In-'per­soana Mitrofoliiutui de astăm, România salută eu veneraţie pe predecesorii lui styé aeei{ A * ! * *

ttu luptat şijertfit pentru neam Prvftiţi o frumoasa ţi glèrioàsà mtíSünire Prutöffi fê-

© B.C.U. Cluj

Page 2: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag. ,2 , CULTURA CRKŞTIJNA * Nr. ' l . - g / ^

lângă scaunul mitropolitan şi moştenirea celui mai puternic isvor de cultură românească. t

Când în 1700 s'a făcut unirea sub episcopul Atanasie spre a uşura soartea nenorociţilor de Români, nimeni, cred, nici prietini nici duşmani mai ales, n'auintresărit serviciile nepreţuite, ce lea adus aceasta biserică cdusei Români­smului. In istoria culiurei româneşti, Bisericii unite, şi mai ales Mitropoliei din Blaj, îi revine élnstea de a fi. aceea, care a făurit prima le­gătura intelectuală între Români şi ţările învă­ţate ale Apusului. Numele episcopilor Pavel Aran, Inocenliu Klein şi Bob vor fi veşnic prea-slăvite de către Români, căci ei au fost în-demnătorii şi mijlocitorii renaşterei culturale române. Gratie lor mari cercetători Samoit Klein, G. Şincai, Petru Maior au putut să re­deştepte in sufletul neamului nostru credinţa sămănată pe vremuri de Miron Costin, că sun^ tem o viţă f străbună, oţetită şi cuceritoare à lumii, că suntem sânge de roman. , "

Tot de act au pornit aceia, care au fost între primii cercetători cu deamănuntul ai pro­blemelor limbii, delà Blaj au plecat August Treboniu Laurián, Fapiu Ilarian, Timoteiu Cipariu, şi alţii, cari au studiat semnul ne-mUrirei neamului, graiul strămoşesc, acelaş ori şi unde bate sufletul românesc şi care cu vea­curi înainîea unirei politice de a si a arătat lumii jntregi, că Românii de peste tot sunt un singur neam uniţi prin o putere mai presus de toate schinjuirile omeneşti, uniţi prin puterea chiagului aceleiaş Umbi.

Dar pe lângă aceasta moştenire culturală, predecesorii V'aù lăsat şi toată munca lor na*

© B.C.U. Cluj

Page 3: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1 - 2 . ' CULTURA CREŞTINA. , Pag. 3.

ţională şi etnică, ale cărei roade .se văd strfyţ • lucite astăzi. Biserica greco-catoHcă strâns unită cu cea/ greco-orientală ă fost Cetatea de nedă­râmat, prin care s'a păstrat neatinsă naţionali­tatea Românilor din Ardeal. Românii nu vor uita niciodată; că aci în Blaj sé găseşte, lângă locul unde stăm acum, Câmpia Libertăţii, ta % care neuitatul Simion Bărriuţiu a proclamat y 1848 fiinţa etnică a neamului românesc.

Mare a fost munca acelor, înaintea amin­tire!, munceî şi suferinţei, cărora ne închinăm cu adâncă evlavie. 1

lata de s'a făcut până astăzi. înalt Preasfinţiei Tale îi rămâne sarcina de

a păstra şi de a desvolta până în cele mai tai­nice colţuri ale sufletului poporului credincios, aceasta bazată şi sfântă moştenire.

Alegerea I. P. S% 7ale este pentru toţi o chezăşia. Activitatea de buri român atât pe terenul naţional cât şi pe cel cultural ne o asigură. \ * '

Elev dl Blajului, crescut în sufletul şi în credinţele de aci, veţi şti să duceţi mai departe măreaţa operă a premergătorilor^.

Cuvinte alese. / - .. • • • • > .

•— Gel ce susţine cauza, credinţii săvârşeşte cea mái mate operà ce se poate săvârşi, faţă de care nimic în lume nu are însemnătate.

< • * • ;

— Eu sunt cu totul pentru dogmă; ea este sehe*-letul cărnii, sângele şi vieaţa fiinţei sfinte, pe care o numim, religiunea creştină. - %

; * Gladstone.

© B.C.U. Cluj

Page 4: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

P r o p a g a n d a c a t o l i c ă î n t r e R o m â n i i d i n t

A r d e a l ş i U n g a r i a î n a i n t e d e 1 5 0 0 .

- 1. P â n ă l a L u d o v i c c e l M a r e . .

Ajungând Árdealtl după 121] întreg s u b stăpânjrea r e g i ­lor Ungariei, s'a început opera de convertire ia catolicism a diferitelor popoare locuitoare la graniţele răsăritene şi s u d -ostice ale regatului, cari nu erau încă creştine sau, creştine fiind, nu recunoşteau supremaţia Scaunului p a p a l . R e g e a l Ungariei era pe acest timp Andreiu II, a căru i ' domnie for­mează, din punct de v e d e r e b i s e r i c e s c ; o e p o c ă - d e cumplită decadinţl . încercările de convertire n 'au p u t u t porni d e l à eL. căruia ti lipsia f i simţul pentru a putea înţelege importanţa unei politici energice ş l s tatornici de expansiune religioasa catolică în mijlocul popoarelor conlocuitoare şi vecine. Şi i-a lipsit şi convingerea adâncă catolică acestui aventurier p r i ­mejdios, care, purtând titlul de regt al Ierusalimului, la r e î n ­toarcerea din expediţia cruciată p e care a condus-o pentru scoaterea pământului sfânt de s u b stăpânirea Turcilor, ş l - a logodit p e fiul său d e abia şapte ani, Andreiu, cu Bagratida,. fată lui Leo II regele Armeniei, p e celalalt fiu, B e l a , cu Maria,, fata împăratului bUantin o r t o d o x Vatatzes, iar pe fata s a Maria a logodit-o c u împăratul româno-bulgar loan Asan II, cart , aici, el, nu era catolic. Ih 1219 strică logodna lui Andreita cu tata regelui Armean şi-1 logodeşte cu fata ducelui rusesc-ortodox Mirislav, care făgăduieşte t i n e r e i perechi HaliciuJ. In privinţa aceasta era a t â t de puţin scrupulos, î n c â t după reîn­toarcerea d i n expediţia amintită, serica papei, că n e mai având f e t e de măritat e în stare a - ş i mărită o nepoată d u p ă sultanul din Icon,, care a'ar în creştina O- Saracenii păgâni şi Evreii au câştigat sub domnia lui o influinţl atât d e covârşitoare asupra finanţelor ţării încât a fost necesar interdictul arhie-p t a c o p H l a i din Strigen, Robeit, ş i intervenţia energică a lega­tului papal, a cardinalului Iaceb Pecorari ca s ă mântuiască regatul din ghiarele lor •).

»ÍPauHr Gyula, A majyar nenuet története az arpádházi királyok -alatt: Éd. 2-li Budapest 1899, II pp. « 9 - 7 1 .

») Fraknei Vilmos, Magyarorssáf *f$Msi es fotüUcai ösnekütttéssi « romai sxeatwekk«! 1. Bsdapsst 1901 p. 53 sau. Panier o. cit p . 118.

© B.C.U. Cluj

Page 5: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1—2 CULTURA CREŞTINA.

Opera de 'convertire na putea porni nici din partea cle­rului tnalt catolic ungar prea mult ocupat cu apărarea drep­turilor bisericii împotriva atacurilor regelui, apoi cu bogothi-llsmul, care prinsese rădăcini adânci In Bosnia şi amen in ţa ţ i Slavonia vecini. Asupra primejdiei bogomilice şi-au Îndreptat atenţia la început şi cele doue mari orduri noui călugăreşti: ai Dominicanilor şi al Minoriţilor. Cel dintâi a fost aprobat din partea papei Honoriu III în 22 Decemvrie 1216 şi în 1221 se şi ivesc reprezentanţi de-al lui în Ungaria şi tot atunci apar aci şi cei dintâi Minoriţi l ), Despre Cistelnciţli, cari pe ­treceau în mănăstirea Cârţă, Întemeiată pe la 1202 în districtul curat românesc al Făgăraşului, nti avem nici o ştire, că ar>fi

1 ă s u t încercări de-a converti pe Românii d in ' părţile acelea. Planuri de convertire, sigur, nu vor fi avut nici cavalerii teu­toni obicinuiţi a lupta cu arma nu cu cuvântul împotriva necredincioşilor. •

Situaţia se schimbă delà 1226 înainte, când In fruntea Ardealului a fost aşezat fiul'mai mare al ui Andrei u II, prinţul de coroană Bel a, ajuns mai târziu rege sub numele Bela IV. Acesta, deşi tinăr, era om hotărtt şi energic — prea energic uneori — şi voia sä smulgă ţara din anarhia, fn care au aruncat-o slăbiciunile tatălui său. Delà Carpaţi spre răsărit se afla pe timpul acela ţara Cumanilor ear delà el spre miază noapte, între rîurile Putna, Şiret şi Prut ţara Brodni-cilor 2). Cumanii, mai ales, nelinişteau mefeu regatul ungar prin desele lőr năvăliri în părţile ardelene. Bela ăjnngând stăpânul acestor părţi primejduite credea, c i cel mai sigur scut împotriva Cumanilor ar fi convertirea lor la catolicism şi astfel supunerea lor autorităţii papale, care, în vremile ace­stea, avea de multe ori influinţă hotărîtoare nu numai în chestiunile bisericeşti ci şi în cele politice ale popoarelor catolice, incercări de convertire între Cumani aü făcut călu­gării dominicani îndată după aşezarea ' lor tn Ungaria străbă­tând unii regiunile de dincolo de Carpaţi până la Dntpru fiind aci mulţi aruncaţi în prinsoare ear despre doi, Albertus

») Privitor la Dominicani vesi Dr> Nicolaut Pfeiffer, Die ungarische Dominikanerordensprovinz von ihrer Gründung 1221 bis zur Tataresr Verwüstung 1241 - 2 . Zürich 1913. Lupta lor Împotriva bogomilismului bosniac pp. 56 adu.

»j Karácsonyi Iáaos, Borodnokonrág in. „Sxáiadok" dia 1908 p. «09 squ. "

© B.C.U. Cluj

Page 6: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag, 6.. CUl/fUKA CREŞTINA îîr. Í - 2 .

şi Dsminicus, se «pune că ar fi murit moarte d e mar t i r 1 ) , írtai reuşite au fost Încercările delà începutul anului 1227 aie •arhiepiscopului Robert delà Strigon, care a botezat pe prinţul cuman Bortz împreună cu alţi 2000 bărbaţi din neamul luL In 31 Iulie al aceluiaşi an p a p a II face p e Robert légat apo­stolic preste ţara Cumanilor şl preste ţafa vecină a Brodni-cilor, despre ai cărei locuitori, probabil Români, încă s e credea,, că vor îmbrăţişa catolicismul, dându-i dreptul d e - a predica, a întemeia biserici, a hirotoni preoţi ş i a a ş e z a episcopi 3 ) .

După primirea acestei misiuni Robert t rece Carpaţii însoţit de principele Bela, care a spriginit d i n toate puterile acţiunea aceasta, şi întemeiată episcopia clhnană a Miicoviei a ş e z â n d în fruntea ei pe călugărul Teodoric. In anu l următor pap* Gregorie IX felicita p e Bela îndernnându-1 s ă continuie opera Î H c e p u t ă şi t o t atunci scrie ş i priorului ordului dominican dirt-Ungaria să pună la dispoziţia Iui Robert ş i aiul Teodoric n u ­mărul necesar d e călugări, de cari au lipsă pentru susţ inerea propagandei*). •

Atenţia principelui Bela a fost însă îndreptată în alte p#rţi. In 1228 năvăleşte d in motive, cari tiu s e cunosc lămurit,, împotriva Bulgariei iar în anul următor conduce o n o u ă espe-diţie contra Haliciului, la'care; a l u a t parte cu ceata lui de luptători cumani f i neoconvertitul Bortz 4)- Iacep a p o i înver­şunatele lupte interne, punerea ţării sub interdict, sosirea l e ­gatului pTpal lacob Pecorari ş i astfel B e l a mult timp n'a mal avut liniştea necesară pentru a putea continua-opera începută. In aceeaşi situaţie se afla delà «n timp şi. arhiepiscopul Ro­b i r i , care deşi este numit în .1231 a doua oară legat papal pentru Cuaan ia ş i Ţara Brodniciïor 6), era împiedecat d e î n ­curcăturile iatërne delà conducerea propagandei preste is.unţf. Insă în urma activităţii cardinalului l a c o b Pecorari, avântul cuceritor al catolicismului maghiar crescuse în măsură consi­derabilă. Bela promite cu jurământ, că ya aduce p e toţi la-cuitorii d e s u b stăpânirea s a îa supunere faţă de pontificele-

>) Pfeiffer ó. cit. p. 77 »i documentul delà p. 143- 146. *) Hurmuiachi, Docutnsnte privitoare la istoria Rowânilor I, 102

nro 77. - ' ') Hurmuxachi 1, 1TJ7-8 nro 82 - 3. *) Pauler o. cit. Il, 99 si 905 n. M pentru cea dintâi; pentru a dona

ibidenv p. 1 0 6 - 7 . *) Hurm«xaehi I, 113—4 nro B9.

© B.C.U. Cluj

Page 7: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

toman, respectând ritul fiecărei niţiuni întru cât acela nu e în contrazicere cu învăţăturile bisericei catolice. Promite apoi, că va ediftea pe seama lui Teodoric o biserică catedrală 1) şi tat atunci mai promite ceva, ce- pe .noi ne interesează cu muLt maLde-aproape. Pe teritoriul episcopiei cumane se aflau şi o mulţime, de Români credincioşi arbiser iaei orientale, cari fiind păstoriţi de preoţi şi vlădici — e scrisoare papală îi nu­meşte pseudoepiscopr — ortodocşi veniţi de preste Duaăre, dispreţuiau predicile missionarilor dominicani, nu luau parte la slujbele, lor bisericeşti şi primejduiau chiar şi-catolicismul Ungurilor şi al Saşilor, cari petreceau în părţile acelea. Teo-cioric se va fi piâns legatului papal .Pecorari şi astfel acesta stoarce delà Bela, pe lângă făgăduinţa generală cuprinsă în jurământul amintit, si promisiunea verbali specială — viva voce promiseris zice documsituI — cà-i va sili pe Românii aceia să asculte de vicariul catolic de ritul lör, pe care 1 F-1 va da Teodork: La sfârşitul anului 1234 papa Gregoriu IX ÍI face pe Bela atent la promisiunea aceasta, ele cărei urmări, din lipsa documentelor', nu le crnioaştem 2 ) . •

Ajungând banatul • Severiniiini la o-dată, pe care. n'o putem determina exact — cel dintâi ban unguresc de Severin, Luca, e amintit numai în 1233-— în posesiunea' regilor Un­gariei, Dominicanii îşi estind propaganda catolica şi "asupra locuitorilor, de-aci 3 ) . Misiunea lor în părţile acestea a început ta sfârşitul anului 1236 sau începutul celui următor. In 1237 papa Qregorie lXsc r i e neofiţilor die banatul Severinului şt părţile vecine, că convertirea lor i-a umplut inima de-o bu-carie imensă — gaudioruas immensitatè períundimur — şi îi îndeamnă să prîmească cu iubire pe ^călugării predicatori şi să.asculte învăţăturile lor. Tot atunci dă misionarilor de-aei împuternicirea d«-a putea deslega în cazuri mai putiu grave pe cei excomunicaţi, de-a binecuvânta.vestmirttele preoţeşti şi cimiterele 4). Soartea propagandei catolice din banatul Seve­rinului, unde partea ceâ mai mare a locuitorilor a format-o,

M Ibidem i; 128 şi 131 nfo 100 şi 104. ') Ibidem I, 132 nro 105. *) Priritor la estensiunea banatului de Severin, care cuprindea teri­

toriul dintre Carpaţi, Dunăre şi Olt vezi studiul d D, Onciu, Titlul lui Mircea cel Bătrân ti posesiunile Iui. Convorbiri literare XXXVI (.1902) p. 39 squ. t

1

V Hurmuzschi I, 15S-55 nro 115—17.

© B.C.U. Cluj

Page 8: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

sigur, Românii — aci întâlnim preste câţiva ani, la 1247 ce t mai veche organizaţie politici româneasca — n'o cunoaştem.

Toate planurile acestea de convertire au fost în curund, spulberate de cumplita invasie t i tăreascâ din 1241, care-a nimicit şi Cumania cu episcopia Milcoviei şi a prefăcut în/' ruine aproape întreg regatul Ungariei. După retragerea Tă­tarilor Bela era ocupat cu reorganizarea ţării devastate. In 1245 papa Inocenţiu IV. trimite călugări minorlţi la Tătarii din vechea Cumanie şi la resturile de Cumani, cari au mai rămas acolo ') . Pe Bela însă credinţa locuitorilor îl interesa «cum foarte puţin; lucrul de căpetenie era să aibă ţara locui­tori, cari să impopuleze pustiul rămas în urma invaziei tătă­reşti. In 1246 scuteşte pe cei cari t e vor aşeza pe moşiile episcopiei catolice ardelene de jurisdicţia voevodului Ardea­lului, nădăjduind, c i prin scutinţa aceasta va atrage cât mai mulţi locuitori *). Populaţia ţării Insă nu ae înmslţia şi astfel Bela este silit în 1268. să faci un apel desperat, chemând din toate părţile lumii agricultori şi ostaşi, cart să impopuleze regatul rămas fără locuitori (de cunctis mundi partibus homi­nes tarn agricolas quam milites ad repopulandum terras depo-pulatas et habitatoribus vacuatas edicto regio studuimus convocare) ')•

De ai t i parte Tătarii şi după retragerea din Ungaria 3au fost multă vreme o primejdie continui pentru regat. Ca s i aibă o avantgardă serioasă împotriva lor, Bela dărueşte la Î247 cavalerilor loaniţi, sub anumite condiţii, întreg banatul Severinuiui până Ia Olt afară de partea locuită de Românii supuşi voevodului Litovoi şi întreagă partea de preste Olt, numită Cumania, afară urăş de teritoriul/ locuit de Românii voevodului Seneslau. Dotiafia aceasta a confirmat-o la 1251 şi papa Inocenţiu IV 4). Este adevărat, ca In 1254 Bela scnea papei, că are nădejde, ca cu ajutoriu! s. Scaun apostolic al Romei îi va succede a propaga catolicismul prin colonia amintită de loaniţi de-a lungul Dunărei până la Marea Neagră.

"Promisiunea aceasta însă a fost o simplă apucătură politică folosită în cadrele unei scrisori, în care-cerea "ajutoriul papei

•) Ibidem I. 220, 222, 224, nro 173 4 •) Ibidem I, 230 nrö 178. ') Ibidem I, 338 hro 250. 4 ) Ibidem I, 249 nro 193

© B.C.U. Cluj

Page 9: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Jir. 1—2 '"ág- 9

Împotriva Tătarilor ')- Pentru Bela lucrul de căpetenie nu era propagarea catolicismului ci apărarea.regatului. In privinţa aceasta este foarte interesanti scrisoarea amintită mai sus, trimisă papei tn toamna anului 1254, în care dupăce spune, c-ă în urma împrejurărilor grele politice a fost silit să-şi mă­rite dou i fete dup i principi ruteni —, ortodocşi —, a treia după un principe polon, ca să-şi câştige prietini la graniţele regatului, cari să-i trimită ştiri exacte despre planurile Tăta­rilor, şi că din acelaşi motiv a primit în ţară pe Cumani — cea mai mare parte încă păgâni — însurându : ş i ,pe fini Ştefan, moştenitoriul tronului cu o cumani , exclami: „preh dolor, per paganos hodie regniim defeiidimus et .per paganos infidèles ecclesiae conculcamus". In, aceeaşi scrisoare spune papei; câ dacă nu-i va da ajutoriul necesar, va fi silit s i încheie pace cu Tatarii. Mai târziu Tătarii îi fac lut Bela „propunere de înrudire şi alianţă şi, după ştirile autentice trimise la Roma* dânsul pentru siguranja regatului s'a arătat dispus a primi propunerea solilof tătăreşti 8 ) . \

De-o energică, serioasă şi rodnici operă de propagandă catolică în partea aceasta (1241—1270) a, domniei lui.Bela IV nici vorbă nu putea fi. Nici cavalerii loaniţi n'au putut isprăvi mult în banatul Severinului şi în Cumania, pentrucă la 1254 au fost siliţi să se refugieze de-acolo dinaintea invasiei bul­gare. Stefan V, fiul iui Bela, a domnit prea puţin (1270—72) pentru a se putea ocupa cu planuri mari de propagandă ca­tolică- Sub urmaşul său desfrânat şi ticăloşit, Ladislau Cu­manul, care şi-a petrecut vieaţa întreagă în orgii în societatea păgâni a.Cumanilor, Ungaria a ajuns la marginea prăpastiei. Situaţia aceasta a ţării o caracterizează în fraze lapidare în­dată la începutul domniei lui, în 1272, episcopul din Olmfitz în scrisoarea trimisă papei Gregorte.X: „în eodc-m regno (Hun­gáriáé) manifeste bseneticUet schismatici corifoventur. Ecce ipsa regina Hmigariae est Cu nana,, pro'ximi parentes ejus gentii«s suat et fununt. Duae filiae-regis Hungáriáé Ruţhenis qui sunt schismatici desponsatae fuerunt. Soror juvenis huius

') Ibidem I, 259 nro 199. . ') Vezi scrisoarea din 1264 a papei Urbtn IV. adresată lui Bela fi

fiului său Ştefan, tn carè ti mustră aspru pentru planul acesta şi pe aceea cu acelaşi dat trimisă episcopilor unguri îndemnându-i s i împiedice ca toate mijloacele încheierea unei astfel de legături cu Tatarii. Ibidem I, 311-14 nro 225- 6.

© B.C.U. Cluj

Page 10: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

.fag 10. CULTURE, CREŞTINA. Nn 1—2.

regis Vathatio est iradjta, ecclesiae inimicö ')• Aceeaşi situaţie tristă a regatului o descrie'în 1275" şi papa Nicohaie III spu-oănd, că ar alerge însumi în Ungaria ca să facă ordine dar este împiedecat de împrejurări. De-aeeea îl trimite ca legat apostolic pe episcopul: Filip de Fermo 2)'; Nu putem urmsr t aci activitatea legatului papal în Ungaria şi nici nu ne putem ocupa de luptele grele pe cari a trebuit să le poarte pentru a p,une capăt anarhiei înspăimântătoare, ce domnia atunci în aceasta ţară"3). Pe noi ne interesează numai aceea parte a activităţii iui, care e în legătură cu propaganda catolică îrrtre locuitorii români necatolici ai regatului.

In 1279 sinodul din Buda condus de Filip, de Fermo în cap 126 (De sacerdotibus schismaticii) aduee hotărîrea ener­gică, rămasă numai pe hârtie, de*a împiedeca cu putere bra-chială pe preoţii schismatici dc-ă face slujbe bjsericeşti, de-a zidi biserici şi capele şi pe credincioşi de-a lua parte la sluj­bele religioase săvârşite de astfel de preoţi. Hotărîrile sino­dului au trebuit în decurs de două luni copiate cu litere mari,., ceteţe, şi espuse în toate bisericile catedrale din ţara 4)? In ăcelaş an papa provoacă clerul catolic maghiar să deie lega­tului papal ajutoriul necesar ça să poată scoate din ţară pe eretici şi schismatici şi tot atunci promite cu jurământ şi regele că va păstra credinţa catolică şj va alunga din regat

• p e eretici 5 ) . Ladislau Cumanul nu era însă omul, care să-şi ţină jurământul deşi la reînoit şi în 1280. De-aceea papa îl dojeneşte aspru în 1287, 'că a părăsit catolicismul şi trăieşte cu Cumanii, Saracenii Şi alţi păgâni. Toi atunci Honoriu IV scpe arhiepiscopului din Strigon săpredicc espediţie-cruciată împotriva lor şi roagă şi pe împăratul Germaniei şi pe regele Behtmieï să sprijirească espediţia aceasta cruciata"). Sensori" de cuprinsul acesta a scria papa şi în anii următori, iar. ?n 1290 a trimis un aou legat papal în Ungaria. ' Rezultatul Insă a fost nul. In 1290 Ladíslau moare şi papa Nicolaie IV series, după moartea lui legatului său Benevento Eugubino să cer-

') Ibidem I, 399 nro 314 cu datul greşit de 1273. ') Ibidem j , 414 nro 335. ') Vezi Pauler o. cit. II, 250 «qu şi Fraknoi o cit. I, 82 «qa.

."«) Törtéselmi Tár dm 1881 p. 548-9 . , ».) tfurmuxachi I, 421 nro 341 şl 435 nro 347. 6) Ibidem I, 463-67 nro 373-5.

© B.C.U. Cluj

Page 11: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

'' .St 1 2 . . CtlíiTÚKA t.'REŞTlNA I'iţy. U .

') Ibidem \, 499 nro 403. •i Ibidem I, 510 nro 412 şi 522 Nro 423.

, . ») Ibidem I, 542- 5 nro 436—7. •*) C Peterfy, Sacra concilia ecclesiae romano-cafhoiicae 'in regno.

Hungáriáé I. Poşonii 1741 s*. 147.

ceteze, că oare regel* întorsu-s'a ia credinţa catolifră sau murit ca eretic ! ) .

Numărul Românilor din Ardeal fi Ungaria a crescut în <

decursulodomniei lui Ladislau Cumanul în măsură considera­bila. Urmaşul său Andreiu TU, cel din urmă rege ' d in familia arpadiană, n'ă făcut nimic pentru ct-nve'rtirea lor la catolicism sau scoaterea lor din ţară ci dimpotriyă îi vedem ia 1291 ţinând în Alba-Iulia o adunare compMsă din Saşi, Să cui ţ i

v Români, iar la 1293 scuteşte pe Românii din Fileşti şi Feleiud de orice fel de impozite*). Înmulţirea aceasta a ne-catolicilor în ţară şi întărirea lor. în- vecinătatea ei, l'a făcut pe papa Bonifaciu Vili. să-şi piardă nădejdea în viitori ui Ungariei, pjângându-se în 1299 arhiepiscopului dip Strigon de starea decăzută a regatului, care cu greu se va putea restasra fiind de toate părţile încunjurat_ de schismatici, etótici şi păgâni, cari îl atacă mereu. Tot atunci îi scrie să purceadă cu cea mai măre asprime contra necatolicilor şi .contra sprijinitorilor şi apărătorilor lor 8 ). .Aceeaşi plângere o repeţtşte şi Îp.-130L şi 1302 în scrisorile adresate regelui Bohemei, >

Deşi pe timpul acesta se aflau claustre de-călugâri do­minicani în Alba-lulia, Sibiu< Vinţul de jos şi Sighişoara, d l minoriţi în Sibiiu ia? în Cluj-MănSstur a abaţie benedictină, catolicismul a pierdut în Ungarin tntreg avântul cuceritor de odinioară, fiind silii, să lupte nu pentru cuceriri noui ci pentru .-a împiedeca cuceririle necatoHcilor. Atitudinea aceasta de defensivă ä păsfrat-o până târziu'în jumătatea a doua a dom­niei Iui Carol Robert. Luptele pentru tron, tulburările înde­lungate interne şi situaţia politică nesigură, care a urmat după moartea celui din urmă rege din dinastia arpadiana

_(1301\-făceau imposibilă orice politică de espansîune catolică. Ca să împiedice înrudirile'dintre populaţia catolică a ţării şi populaţia necatolică, sinodul ţinut în 1309 la Pojon sub con­ducerea legatului papal, a cardinalului'Gentilis, opreşte 'sub pedeapsa grea a excomunicării căsătoriile mixte 4 ); In acelaşi an cardinalul Gentilis excomunică pe Ladislau, voievodul Ar-

© B.C.U. Cluj

Page 12: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

CULTURA CREŞTINA Nr. 1 2.

dealului, între altele şi pentrucă voia să-şi mărite o fată după lijul fegeîui Serbiei 1 ).

In jumătatea a doua a domniei lui Carol Robert, dupăce situaţia internă a regatului a fost consolidată, a început din nou politica expansiya a catolicismului. Papa loan XXII in­troduce şi în Ungaria inquisiţia religioasă. Sarcina grea a inq.uisi.fiei a fost da t i , la intervenţia personală s> dominica­nului Matia Zagrabi, călugărilor dominicani. Tot atunci — In 1327 — papa scrie voevodului Basarab al Munteniei nu--mindu-1 «filius dilectus", voevodului ardelean Torna şi comi­telui din Braşov, Solomon, să primiaşcă cu bunăvoinţă pe călugării inquisitori, cari vor merge în părţile acelea. In" «celaş an Dominicanii sunt autorizaţi din partea lui Joan XXII să precţicc espediţie cruciată împotriva ereticilor din Transilvania şi Slavonia*). Noua propagandă catolică tiu à rămas fără rezultat, deşi a foit mult împiedecată de obi­ceiul prelaţilor unguri, cari luau cu prea mult zel dişme delà «cei aeocorivertiţi. Regele s'a plâns papei, care porunceşte în primăvara anului 1328 prelaţilor din Ungaria să nu mai ieie dişme delà Cumanii, Românii şi Slavii trecuţi la catolicism, până c iad vor fi destul de tari în credinţă şi astfel va dis-p i rea primejdia reîntoarcerei lor la schismă 3 ) .

Irv toamna anului 1330 Carol Robert porneşte cu oaste puternici împotriva lui Basaráb, voevodului muntean şi ocu­pând banatul Severinul»i ajunge la cetatea Argeşului. La reîntoarceîe armata mândrului rege a fost sdrobit i prin strim-torile Carpaţilor rămânând din ea numai puţine resturi a mă­rite. Măcelul a ţinut din 9—12 Noemvrie şi regete însuşi abia a putut scăpa cir vieaţa 4 ) . In 1331 papa îl felicită pe Carol Robert, că a scăpat întreg dirt lupta cu Basarab, iar în

~ «nul următor îi concede, pe timp de şase ani, Va din venitele bisericeşti din Ungaria ca ş i poată alunga delà frontierele regatului pe schismaticii, cari primejduiau prin atacurile lor siguranţa statului. In 1334 loan XXII proclami răsboiu sfânt

. 'c: : . . . - > ' • ') Hurmuzaehi I, 568 nro 450. " •) Ibidem I, 598 nro 475 fi 600 - 601 nro 47« 7. Cfr. fi Fraknoi

o. cit. I, 156-7. •) Hurmuzaehi I, 609 nro 483. *)• Pór Antal é t Schönherr Oyula, Ai Anjouház és* örökösei,

(1301-1439). Budapest 1895 p . 101—105. O descriere plastici a luptei Jn Banes, Stăpânii Ţării Oltului. Bucureşti 1910 p. 15—16. © B.C.U. Cluj

Page 13: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1—2. CyLTURA CREŞTINA. Pag. 13. 7

împotriva lpr şi împotriva Tătarilor dând iridulginte celor ce-vor cădea sau vor îi răniţi In luptă 1)- Aceleaşi indulginţe f>< pentru acelaş scop au fôst date şi în 1338 din partea papei, Benedict XII*). Dar tot spriginul papilor a fost zadarnic , împiedecat de răsboiriIe continue çu Austriecii, regele bolnă­vicios şi slăbit înainte de vrenre — abia împlini te vrâsta de . ' 50 de ani — n'a mai încercat nici odată şă meargă cu oaste împotriva viteazului duşman delà răsărit.

II. Politica religioasă alui Ludovic cel Mare (1342—1382).

Cel dintâi dintre regii Ungariei, care a urmărit o politică energică, personală, conştientă şi statornică de propaganda, catolică a fost mândrul şi ambiţiosul Ludovic cel Mare. Sprl-ginită de împrejurări politice escepţional de favorabile, să­parea, că politica lui va da rezultate trainice. Propaganda catolică susţinută cu atâta energie din partea lui Ludovic cel. Mart nu isvoria numai din convingeri pur religioase c i ' ş l dintr'o mare concepţie politică. In faţa primejdiei tot mai ameninţătoare a cutropirei turceşti, dânsul voia să creieze prin convertirea Sârbilor, a Bulgarilor, Grecilor, Românilor şi Ru­tenilor o uriaşă zonă de apărare în jurul Ungariei, care să se estindă delà Marea Adriatică până la Marea Neagră şi de acolo până departe spre stepele tătăreşti ale Rusiei.

Cele dintâi îndemnări pentru o politică de propaganda, le-a primit şi el, ca toţi înaintaşii săi, din partea papei. In 1345 Clemente VI tl informează din Avignon, că mai mulţi Români din 'părţile ardelene ale Ungariei au părăsit ortodoxia şi au trecut la catolicism şi că pentru a asigura succesul* operei de convertire a scris mai multor fruntaşi români şi anume Iui Alexandra Basarab, voevodul Munteniei, apoi voe-vozilor „Nicolaúa princepii de Remecha, Ladislaus vayvoda d* Bivinis, SfBiţ lf i f de Sypprach, Aprozyá vayveda de Zopus | l . Iul Ntcolaus yayypda dè Auginaa". Tpji aceştia au foit vea-vozi români din Ardeal, Ungaria şî Bănat, f i r i a f r ţn j s t ţ f e ' dia cauza achimoaotjlrii,nusselor d j Jpcş | jŞţ | ,e#,*îapfm nu­mirea modernă a ^ şai$?,>;'r)Kpnie^i e pro^a^IL Remete din comitatul vechi al Caraşulal. Biviai, unde tra

») Hnrmuischl 1,010 nro 491; 01t-22 nro«93-»;030 3! nro303-4. •) Ibiim t. 096 nro 533.

© B.C.U. Cluj

Page 14: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

rag. 14 _ .CULTURA CREŞTINA Nr. 1 2

voevod Ladislau, poa te fi sa tul a rde leen Bevini pomeni t pe la 1332; Sypprach poate fi un-il diu mul te le sate cu numele S ip iac iar Aprozya din Z o p u s pare a fi ident ic cu Apruza, chinezul din Sorasău în Maramurăş, pomeni t în ace laş an. T o a t e .încercările de identif icare s locali tăţi i Aug inas au r ă m a s

^ z a d a r n i c e ')• To t atunci n a p a tl încunoştinţează pe Ludovic , că a scr i s în a c e e a ş cauză şi reginei văduve El isabeta , ep i ­scopulu i delà O r a d e a mare şi că lugăr i lor minoriţ i c c r á r d u - l e s p r i j i n u l 2 ) .

Sigur tn u rma aces te i scr isori a pape i se va fi gândi t Ludovic cel Mare. şi mamă-sa E l i sabe ta la r e s t a u r a r e a vechei ep iscopi i a Milcoviei, n imici te de Tă ta r i cu prilejul cumpl i te i invasi i d i n . 1 2 4 1 . încercăr i de r e s t au ra re a aces te i ep iscopi i a făcut în 1332 şi Carol Robert , r e c o m a n d â n d papei pen t ru demni t a t ea e p i s c o p e a s c ă pe cape lanu l său de curte Vitus de Montefer reo . Acesta , probabi l , ne s'a p rezen ta t nici odată în epa rch i a sa şi de -aceea a fost necesa ră in tervenţ ia nouă alui Ludovic şi a reginei văduve El isabeta . C l emen te VI. scr ie a rh iep i scopu lu i din Ca locea să sfinţiască pent ru ep i scop ia Milcoviei pe cape lanu l lui Ludovic , călugărul minori t Torna de N i m p h i 3 ) . Aces ta a şi fost chi rotoni t da r îna in te de a-şi pu tea ocupa t ronul a rh ie rese a fost t r imis —. în 1348 — ca rep rezen tan t alui Ludovic în Veneţ ia , ca să aziste la d e p u n e r e a j u r ămân tu lu i , prin care dogele şi sena tor i i confirmau t ra ta tu l de pace dint re r epub l i ca vene ţ iană şi regatul Ungar ie i*) . In ace l a ş an Clemente VI. scr iea Minori ţ i lor din Ungar ia să t r imi tă fraţi destoinic i „în părţ i le C u m a a i e i " , cari să î n t ă r i a s c ă pe cei t recuţ i la catol ic ism şi să cont inue opera de conver t i r e 5 ) .

In sfârşit ope ra de p r o p a g a n d ă ca to l ică o iea în mână Ludovic însuş . In 1351 scrie pape i , că vrea să conver t i a scâ la catol ic ism pe sch ismat ic i i şi pag in i i din vec ină t a t ea r ega ­tului şi-1 roagă să- i deie d rep tu l să înfiinţeze pe s e a m a lor parohi i , să le doteze şi să d i s p u n ă cărui ep i scop să fie s u ­puse . P a p a îi împl ineş te cu mare bucu r i e ce re rea şi d e s p r e

') I. Bogdan, Originea voevodatului la Români. Bucureşti 1902 p. 7. Cfr şi N. Iorj;a, Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria I. Bucurşti 1915 p 70 n. 2.

*) Hurmuzaehi I, 697 nro 551. ') Ibidem I, 2 p. 4 -5 nro 4. «) Ibidem I, 2 p. 8-B nro 9. 5> Ibidem I, i p. 7-8 «ro 8.

© B.C.U. Cluj

Page 15: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Ni. 1 - 2 CpiVJ'ÙkA CREŞTINA, Pag. 15

as ta îi îacunoştinţează pe episcopii dirr Strigoii, O r a d e a mare şi Z a g r a b 1 ) Cii privire la feliül de convertire alui Ludovic ne lămureşte o altă scrisoare a papei Clemente VI. din 1352. Regele voia să păruiască un răsboiu general de estermînare şi de alungare a tuturor necredincioşilor delà cônfmii şi papa pe lângă binecuvântarea apostolică îi concede, lui şi urmaşilor, toate provinciile, oraşele, castrele şi satele pe cári le va putea ocupa de là schismatici. Tot atunci şi pentru acelaşi scop îi concede a zecea parte din venitele bisericeşti din Ungaria încredinţând cu stringerea lor pe episcopii din Óradea-mare, Cianad şi Z a g r a b 2 ) . Din toate planurile maţi s'a ales o mică espediţie împotriva regatului sârbesc al viteazului Stefan Duşan, terminată cù retragerea puţin glorioasa a armatei lui Ludovic cel Mare, care în decursul ei (9 August 1354) fi-a perdut pe fratele mai tinăr, Ştefan, guyernorul Slavoniei Tot nimic s'a ales şi din cealaltă espediţie plănuită după moartea lui L^uşan împotriva Serbiei, când.scriea papei — în 1356 — prin prepositul din Buda veche,Stefan Kanizsai: „doresc pentru mărirea lui Dumnezeu, pentru biserică şi catolicism, să silesc la unitate cu biserica romană supunând sub sceptrul meu Serbia, asupra căreia îşi revîndecau drepturi şi antecesorii mei şi care acum e In mâna schismaticilor răsvrătitori şi duş ­mani ai bisericii*). Inocenţiu IV. iéa cu multă bucurie la cunoştinţă planurile mari ale lui Ludovic, li trimite călduroase îndemnuri la luptă, îi concede pe timp de trei ani de zile a zecea parte din venitele bisericeşti aie Ungariei şi scrie ' c a t o ­licilor din lumea întreagă s i facă rugăciuni pentru succesul espediţiei 5). Espediţia însă a rămas, pentru că regele Ludovic a fost silit s i lupte în alte părţi pentru alte interese, cari i-se păreau de-ocamdată mai importante decât cele bisericeşti.

Preste câţi-va ani Ludovic cel Mare şi-a îndreptat atenţia asupra Bulgariei.. In 1365 năvăleşte împotriva Vidinului, ca­pitala taratului supus stăpâni/ei lui Srecirnir. Pe acesta* îl prinde împreună cu soţia şi fata sa şi-1 închide în cetatea Gumnik din Croaţia. Din teritoriul cucerit formează banatul

, » ) Ibidem 1,-2 p 16 nro 13. •) Ibidem I, 2 p 24-27 aro 18-26 ») C. Jirecek, Gtschichte dsr Serpen I. Gotha 1911 p. 409-10! Cfr.

fl Pór Antal és Sehönherr Gyula o. cit. p. 139—40. V .*) Fraknoi o. cit. I, 241. , \ ») Hùrmùtachi I, 2 p. 39-42 n ro-30- ï .

© B.C.U. Cluj

Page 16: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag. 16 O'ULTU K A-CRKŞTÍ N A ; Nr. 1—2.

numit, al Vidinului, în fruntea căruia aşază pe voevodul a r -.delean Dionisie. Aduce apoi opt călugări mineriţi din Bosnia,. Cari după informaţiile altui călugăr, din 1366, au convertit în d e t u n de 50 zile 200,000 de bulgari, cam a treia parte din totalitatea locuitorilor ţării. Autorul scrisorii ne asigură, că numărul acesta nu este exagerat pentrucă regele a dispus a l ­cătuirea listei exacte a tuturor convertiţilor (Et ne forte de numero scrupttlus orlatur jussu regie emnes baptisati in scr ip­t u r a » publicam sunt redacti) 1)- In fruntea, neoconverti ţ i lor-Ludovic aşează un episcop cu reşedinţa în Vidiri, iar pentru continuarea propagandei cerea trimiterea alor 2000 călugări noui. Episcopia Vidinului, de care Ludovic cel Mare pare a fi legat atâtea nădejdi, a avut o vieaţă foarte scurtă. In 1369 Bulgarii alungă cu ajutoriul voevodului- muntean Vladislav^ cumnat slui Srncimir, pe Unguri din Vidin, prind şi ucid îa 12 Februarie al aceluiaşi an, cinci călugări missionari, cari nfc au putut scăpa cu fuga şi astfel a încetat şi episcopia cato­lică de acolo') .

In vremea când Ludovic cel Măre cerea trimiterea alor 2000 de călugări pentru convertirea Bulgarilor, din imperiul

- feizanţin sosiau ştiri despre serioase pregătiri de unire bise­ricească. In faţa marei primejdii turceşti, împăratul ' loan P a -leplogul cere, sprijinul Ini Ludovic — se spune chiar, că ar f), snerş în persoană la regele ungar pentru acest scop — promiţând, că dacă va primi ajutoriul necesar va îmbrăţişa catolicismul. Papa Urban V. mulţumeşte lui Ludovic pentru interesul, cu care urmăreşte chestiunea unirei bisericii orien­tale cu biserica romană, dar fot odată îl face atent s i n u creadă promisiunilor Grecilor şi ajutor să le dele numai d a c i împăratul va trece, mai întâi, împreună cu fii săi Ia catolicism. Tot atunci papa- scrie şi lui loan Paleologul tndemnftndu-1 la unire, care, s inguri , ti poate mântui Imperiul de catastrofa •cupaţiei turceşti») şi tn acelaş an sau în cel următor, s i g i r tatre 1 Iulie 1306 şi 16 Octomvrle 1367, trimite o delegaţie ia

V ') Vigiliu«Otid«rer,G«rBiSBiaPr»ncifcaBal. Oenlponte1777 p. t W - a . •) Privitor la luptele pentru Vidin cfr. studiul d. N. lorga, Lnpta

•entre stăpânirea Vidinului tn 1369-#9 In Convorbiri literare djn 1900 fi s ||#til'''Aati. k^d)<»c«j« ;rţa^^VaJoiL:«ibsş - 1 ^ ^ ' .Mşgfc» ,_fla- Saaşadok dia 1900. Pentru împrejurările uciderii călugărilor «Ir. Oermania Franciscan* I. 19»-7. lv •

•) Hurntuzacai I, 3 ». 119-20 nro 83 şi 127-29 nro 87.

© B.C.U. Cluj

Page 17: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

v r . 1 • 2 ___ ' CULTURA CREŞTINA Pag. 17.

Constantinoppl, care să discute chestiunea unirii. Patriarhul constantinopoiitan Filoteiu IL a trimis chiar şi Invitări pentru un mare conciliu ecumenic, care avea să uniasci Apusul cu Răsăritul, iar în 18 Octomvrie 1369 loan Pşleologul se lapâdă de ortodoxie în însaş capitala lume» catolice, în Roma>).

In t impul. când imperiul bizantin trecea prin crizele acestea cumplite politice şi religioase, catolicismul pare a fi făcut progrese şi In alte părţi. In 1368 Urban V. II felicită pe Ludovic cel Mare, că la stăruinţele lui s'au convertit mai multe mii de oameni de Bosnia, Sârbia şi B u l g á r i á é i n anul următor Ludovic stoarce delà Vladislav, voevodul Munteniei, cu care se afla acum în relaţii prietineşti, recunoaşterea l i b e ­rului exerciţiu al credinţei catolice, ceea ce se vede limpede din scrisoarea din 25 Noemyrie a acestuia, prin care provoacă' pe locuitorii ţării sale să primîască cu cinstea cuvenită pe reprezentantul episcopului catolic ardelean, c lnd va merge acolo ca să sfinţiască biserici şi să săvârşască alte funcţii episcopeşti a ) . ' ,<

O propagandă catolică ta părţile Ţării româneşti era acum cu mult mai grea deei t înainte. Populaţia acestei ţări nu mai era păstorită de pseudoepiscopî — cum îi numeşte scrisoarea din 1234 a papei Oregorie IX. — ci de.episcopi canonici, «ari se aflau în fruntea alor două episcopii înfiinţate In mod canonic. In 1359 patriarhul constantinopoiitan Ca-" lixt 1. a numit, Ia'cererea voevodului Alexandru, ca mitropolit al Ungro-Vlachiei pe lacint, câre până aci fusese mitropolit al Vitzlnei, çu jurisdicţie preste întreagă Ţara romanească, iar în 1370 se întemeiază o nouă episcopie românească .pentru părţile oltene ale ţării şi anume episcopia Severinului. Tot pe aceeaş vreme au fost întemeiate mănăstirile Vodiţa şt Tismana din partea vestitului călugăr Nicodim, cu sprijinul voevozilor Vladislav şi al fratelui său Radu şi tot în jumătatea a doua a aceluiaş veac al XlV-Iea au fost întemeiate mană-ştirile Coiia şi Cotmeana *)• Pfia urmare credincioşii or to­docşi ai Ţârii româneşti »u mai erau lăsaţi îo voia sorţii ct

*) C. Auner, La Moldavie su concile de Florenc*. Pari» (fără an) p. 3 . ») H»mmachi 1, 2 p 145 6 »ro 109. ') Ibidem I, 2 p. 141 9 aro 112. *) N. Debrescn, latsratieréa Mitropoliilor şi a celor dintâi mănăstiri

din tară, Bucureşti 1906. a

© B.C.U. Cluj

Page 18: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Fag. 18. CULTURA CREŞTINA .Nrf 1 - 2

Ifi aveau «cum'păstorii lor sufleteşti, cari se puteau opune ; ori cărei propagande străine. - • I

Cu toate acestea Ludovic cel Mare avea motive de-a | crede, c i niiuinţele sale nu vor rămânea zadarnice. La curtea j voevodului Vladislav petrecea şi mama maşteră a acestuia, -i Clara, o catolică zeloasă, fata banului unguresc Micud. Aceasta ] trimitea daruri preţioase papei delà Roma şi i-a succes prin A îndemnurile sale să convertiască la catolicism şi pe h t a sa ,| măritată după ţarul bulgăresc Sracimir, P a p a l i scrie In 1370 ] lăudându-i zelul şi îndemnându-o să convertiască şi pe cea- 1 taită fată, Anca, soţia regelui sârbesc Ştefan Uros. Tot atunci ; Urban V. îi scrie şi lui Vladislav recomandându-i să asculte -•. de învăţăturile mulţilor călugări missionari, cari predicau j atunci acolo şi mai ales sfaturile mamei sale maştere Clara k şi să treacă la credinţa catolică')• intervenţia aceasta căldu- * roasă a papei a rămas zadarnică. .4

In vremea când Urban V. făcea silinţele acestea pentru ; a asigura triumful catolicismului în principatul Ţârii romaneşti, " sosesc la Roma missionarii moldoveni, minorifif Nicolaie de Mehlsack şi Paul de Schweidnitz cu ştirea sensational! şi ] pentru cele mat optimiste cercuri catolice, că noul voevod al _ Moldovei a trecut împreună cu poporul ţării sale la unire cu biserica romană. Voevodul cerea prin rostul celor doi missio­nari, ca papa s i declare oraşul Seret de reşedinţa episcopală, să stabiliască hotarele eparhiei şi s i aşeze în fruntea ei pe minoritul Ăndreiu de Cracovia. Papa scrie îndată arhiepisco­pului din Praga şi episcopilor din Breslau şl ^Cracovia, fă -studieze noua situaţie din* Moldova şi dac i informaţiile celor ' doi călugări se Vor dovedi de adevărate să împlinească cere­rile lui Laţco, iar preste câteva zile scrie Iui Nicolaie de Mehlsack, 8ă trimită 25 de fraţi din prdul său pentru întărirea operei de propagandă Ia Gătiţi a, Litvánia şi Moldova 2 ). In 9 Martie 1371 Andrei de Cracovia a fost chirotonit episcop al Şiretului şi astfel «oul principat moldovean îşi avea episcopia sa catolică înaiate de a-şi putea câştiga una ortodoxă. Peste doi ani însă Laţco, ale cărui Ihtenţiuni nu se pot lămuri bine, se stinge şi nevasta sa rămasă totdeauna credincioasă bisericii greceşti îl înmormântează în biserica română din Rădăuţi.

') Hermuzachi 1,3 p. 158-9 nro 122-3. •) Ibidem I, 2 p. 160-3 aro 124-6. s

© B.C.U. Cluj

Page 19: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

ST 1—2. CULTURA CREŞTINA Pag. 19-

-După moartea lui Laţco tronul Moldovei a fost ocupat de ginerele său, prinţul ortodox din Litvánia, jurg sau Gheorghe Coriatovici, a cărui alegere este pusă tn legătură cu reacţia ortodoxa împotriva cucerirei catolice. Curentul catolic însă n'a putut fi nimicit pentrucă între împrejurări, cari nu se cunosc de-ajuns, tronul lui Jurg Coriatovici a fost ocupat de un anumit Ştefan, a cărui soţie, Margareta, — probabil o un* guroică, fica voevodului ardelean Ştefan Csák — era catolică ferventă. Ştefan a stăpânit abia un an şi locul i-l'a luat fiul său Petru. Mama acestuia, Margareta, cheamă în ţară câţiva dominicani din Ungaria şi întemeiază pe seama lor la Şiret, unde mai era o veche capelă a Minoriţtlor, o mănăstire şi o biserică parohiali cu hramul s. Ion Boteză toriul 1 ).

Pentru complectarea tabloului istoric trebuie să amintim, c i tot la stăruinţele lui Ludovic cel Mare, care delà 1370 înainte era şi rege al Poloniei, papa Gregorie XI. întemeiază în 1375 o arhiepiscopie catolică tn Haiiciu, căreia îi erau su­puşi ca sufragani episcopii din Przemysl, Wladimir şi Chelm *)•

In anul când boierii Moldoveni chemau tn fruatea ţării pe iitveanul ortodox jurg Coriatovici, Gregorie XI. da mino-rlţilor din provincia bosniacă dreptul să predice catolicismul între Românii din părţile băuăţene şi din Muntenia, despre cari spune, că locuesc în colibi pe câmp şi au vite multe şi cu cari ceialalţi missionari nu-şi prea bat capul. Tot atunci Mineriţii primesc, dreptul de-a înfiinţa biserici, claustre şi cimiterii 3). Incepâadu-şi activitatea de missionari tn regiunile indicate tn scrisoarea papei, călugării aceştia trimit la Roma informaţii deosebit de interesante. Spun, că un anumit număr de Români, cari locuesc la graniţa dinspre Tatari a Ungariei au îmbrăţişat credinţa catolică şi ar îmbrăţişa-o şi mai mulţi dacă ar avea o episcopie românească cu episcop de neamul lor. Cu episcopii şi preoţii unguri spun, că nu sunt mulţu­miţi. Papa aduce faptul acesta îndată—- în 1374 — la cuno­ştinţa regélni şi a arhiepiscopilor din Strigon şi Calocea, ce­rând informaţii mai precise şi întrebând, că oare potrivit, ar fi ca episcop al Românilor minoritul Antonie de Spoleto, care

-) CAuner,Episcopiad« Serettn „Revista catolică* din 1913 p.238 - 9 . «) I. Pslesz, Geschieht« der Union der ruthenisehen Kirche mit Rom I.

Würzburg und Wies 1881. p. 416. ») Hurmuiachi I, 2. p. 207—8 nro 153. *

2» • • © B.C.U. Cluj

Page 20: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

a petrecut mult între ei, predicând şi învăţându-le bine l imba')-Probabil în urma informaţiilor nefavorabile ale episcopilor unguri, episcopia români unită cerută de credincioşi şi dorită de papa nu s'a înfiiaţat niciodată, ci în locul ei şi pentru a scoate pe Români de sub influinţa directă a episcopilor unguri, Ludovic cel Mare întemeiază la !376 sau începutul anului următor, când Banatul Severinului a ajuns pe timp foarte scurt iarăş în stăpânire ungurească, episcopia catolică de Severin 2).

Cel din urmi sprijin, pe care bătrânul rege unguresc Ludovic cel Mare 1-a dat propagandei catolice, a fost în te­meierea în primăvara anului 1381 a episcopiei Argeşului, căci în toamna anului următor, dupi o domnie lungă şi rodnică de 40 de ani, s'a stins în 10 Septemvrie In Târnavia. Episcopiile catolice întemeiate pe pământul românesc au rămas titluri simple aproape fără nici ua rol şi rost în istoria ulterioară J I catolicismului oriental.

Cetitorii au observat, sigur, cjk în espunerile de până aci privitoare la politica religioasă alui Ludovic cel Mare ne-am ocupat foarte puţin de soartea Românilor din Ardeal şi Un­garia. Şi, de fapt, mândrul rege uagar, deşi avea cele mat curate sentimente catolice, şi-a îndreptat atenţia mai melt dincolo de graniţele ţăr i i . Lui îi trebuiau suceese mari, cari puteau avea şi urmări bune politice pentru ţara sa. I-se părea c i prin convertirea Românilor din Ardeal şi Ungaria catoli­cismul nu va câştiga mult şi nu va câştiga mult nici regatul, pe când convertirea popoarelor vecin*, a Sârbilor, Bulgarilor şi a Românilor din Muntenia şi Moldova ar fi schimbat din temelie situaţia Europei orientale. Prin trecerea acestor p o ­poare în sinul bisericii catolice s'ar fi creiat în jurul regatului un zid puternic de apărare împotriva cutropirei turceşti, care se apropia incet dar sigur de graniţele Ungariei. Apoi dac i s'ar fi convertit popoarele necatolice din jur, ar fi urmat în mod necesar şi convertirea Românilor din Ungaria, cari lipsiţi de-o ierarhie proprie s'ar fi putut trăi isolaţi într'o mare de catolici.

Singurul teritor dia Ungaria unde Românii erau împrej­muiţi de-o intensivi şi energică propagandă catolică era Ba-

') Ibidem i, 2 p. 216 —IT nro 164-5. ') Karácsonyi János, Az argyasi püspökiéi. Budapest 1905 p. 6 - 7 .

Cfr. C . Aunsr, Episcopia catolici a Stveriaului ID „Reviste catolică" Sin 1913-p. 47 squ.

© B.C.U. Cluj

Page 21: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1-2. CÜLTUBA CREŞTINĂ.

natul şi comitatul Hunedoarei de azi . Motivele atenţiunei deo­sebite, de care se bucurau teritoriile acestea din partea cato­licismului militant sunt următoarele. Romanii nicăiri nu lo­cuiau tn masse atât de compacte ea în păr ţ i le acestea, unde formau majoritatea covârşitoare a populaţiei. Astfel d. p. până Ia 1350 se cons t a t ă In vechiul comitat al Timişului 90 de lo­calităţi — pe timpul Hunyadeştilor se pot dovedi 30 castre, 22 o ra şe l e şi 990 de localităţi — dintre cari credincioşi cato­lici aveau numai 34. In vechiul comitat al Carasului p i n i Ia 1350 se constată 92 locali tăţ i — înţeleg ca şi mai sus la co­mitatul Timişului, localităţile amintite- tn documente ante* rioare anului 1350 — din t re cari numai 11 aveau preot catolic, în în t reg comitatul Hunedoarei, care forma pe la 1350 un s ingur p ro topop ia t , se aflau numai 10 localităţi, cari aveau preot catolic 1)- Al doi lea motiv era faptul, că Banatul fiind mai aproape de provincia bosniacă a Minor i ţ i lo r - -de care se ţinea pe acest timp şi Unga r i a— Românii de aci eraa mai acces ib i l i , cel pu ţ in din punct de vedere geografic, deci t cei din celelalte părţi ale Ungariei. Apoi Minoriţii aveau claustre însemnate în Orşova, Haţeg, Caransebeş, Cseri şi Boroşiaeu înf i in ţa te anume pen t ru convertirea populaţiei necatolice 1 ) .

Probabil la stăruinţele Minoriţilor de-sci dă Ludovic cel Mare din Lipova tn vara anului 1366 ordinul, prin care porunceşte ca toţi preoţii schismatici din comitatele Cuvin şl Caras s i fie prinşi şi duşi împreună cu femeile şi copii lor înaintea comitelui Benedict sau Înaintea fratelui acestuia Petru, cari vor purcede'faţă de ei conform ordinelor regeşti *)• Comitatul Carasului se estindea pe timpul acela tn partea sudică a co­mitatelor Torontai, Timiş şi Caras-Severin de azi şi cuprindea 13 castre, 10 orăşele şl 290 de localităţi mai mari şi măi mici, iar comitajtul Cuvinului se afla tot lângă Dunirea-de-jos In jurul cetăţii Cuvinului (Keve) cuprinzând 3 castre, 3 orăşele şi vre-o 66 de localităţi 4)- Tot Ia Insistenţa Minoriţilor a dat

»> Csánki Dezső, Magyarország történelmi földrajza a -Hunyadiak korában II. Budapest 18*4 si V. Budapest 1913, apoi Ortvay Tivadar, Magyarország egyházi földleírása a XIV század elején I. Budapest 1891, H. Budapest 1892. • ,

*) Karácsonyi János, Magyarorsaág egyhástörténete ed. 11. Nagy­várad Î91S p. 74.

*) Hurmuzachi I, 2 p. 132 nrö 90. «) Csánki Dezső o. cit.'If. Budapest 1894.

© B.C.U. Cluj

Page 22: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag. 32. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 2 .

Ludovic cel Mare ia o da t l necunoscuta şi celalalt ordin, pe J care.-1 cunoaştem numai dintr'un estras din 1428 al ginerelui \ şi urmaşului său Sigismund, prin care porunceşte ca în dis- ; trictul Sjebeşului nici un schismatic s i nu poa t i câştiga pâ-min t nici sub titlul chinezatulul nici sub cela al nobilitiţit ' (sub titulo nobiiitatis aut sub titulo Kenesiaii) 1). De districtul :

Sebeşului — azi Caransebeş — se ţineau uneori peste 70 de localităţi '). Se vede îns i , c i măsurile acestea n'au avut ur- 1

miri deosebite, pentruci cea privitoare ta districtul Caran-sebeşului a fost repeţitâ în 1428 fi de Sigismund, iar de altă parte în tot decursul evului mediu aflăm aci o puternica po- -pulaţie românească, mai puternică decât îa oricare altă part» a regatului. .

Da pe timpul lui Ludovic cel Mare ne-a rămas un inte« -rasant caz de convertire la catolicism a câtorva sate roma- -neşti. Cateriha, văduva lui Simeon, stăpânul castralui Mtgtr ' êalla roagă Ia 1377 pe papa Gregoriu XI. să trimită confesari, pentru a mărturisi pe locuitorii aparţinători cetăţii, cari pără­sind schisma, au trecut ia catolicism. Spune apoi Cateriaa, că neoconvertiţii nu ştiu cărei eparhii aparţin, pcntrucă asupra lor îşi revindecă drepturi jurisdicţionale şl episcopul din Agria ţi cel din Oradea-mare şi cel din Alba-Iulia. Papa scrie In acelaf an priorului ordului Minoriţilor să trimită câţiva călu­gări în satele amintite şi tot atunci ti provoacă pe arhiepi­scopul din Calocea să cheme înaintea sa pe cei trei episcopi, cari îşi discutau drepturile asupra lor şi să decidă chestiunea după drept şi dreptate. Până Ia rezolvir'ea definitivă a lucrului satele să fie supuse jurisdicţiei episcopului delà Oradea-mare 3 )-

Castrul Megesalla, despre cats Csterina spune, că a fost oarecândva în manile schismaticilor, delà cari însă 1-a luat regele de pe vremuri al Ungariei, era situat în nemijlocita apropiere a oraşului cu acelaş nume -r- „castellum in facie oppidi Meggyes" H numeşte un act din 1490 — aflător în partea răsăriteaaă a comitatului Sătmar. Meggesaâa din scri­soarea papei e Arsnyos-Medgyes-ui de astăzi 4 ) . De castrul

*> Jjfc Cornes de Battyán, Leges eccleiiasticae regni Hungarian III. Ciaudiopofi 1820 p. 406.

*) Ctánki •. d t II. p. 21. ') Hurmuzaehi I, 2 p. 238-41 nr. 186 7. '*) Csánki, o. cit. I. p. 464, 466 şi 469. Szirmai Antal, Szatmár vár-

' negye fekvése, történetei és polgári' ismerete II. Buda 1810 p. 310 squ. Cfr. şl articolul pir. ! Boroş, Unirea Românilor din partite Sătmărene h» veacul al XlV-lea şi Ministires s. Micks» dia Maramureş Io foiletonul .Unirei" din Blaj din 1898 nro 2 squ.

© B.C.U. Cluj

Page 23: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

_ N t 1-2... CUl iTL 'KA G K K Ş ' i ' I N A Fagi 23

Medgyes se ţineau aproape 50 de localităţi, ai căror jocuitori au fost, cum apare limpede din scrisoarea .Caterinei, Români, pentruci alţi .schismatici" nu se aflau atunci în părţilefecelei. De altfel întreg comitatul Sătmarului era Iqcuit, cea mai mare parte, de Români,

Acesta e singurul caz concret cunoscut de convertire a Românilor din AVdeal şi Ungaria la catolicism în decursul iungei domnii aiul Ludovic cel Mere.

UI. P r o p a g a n d a catol ică Int re Români i d in Ardeal, şi U n g a r i a de là m o a r t e a lai Ludovic cel M a r t p â n ă la 1500.

Cu moartea lui Ludovic cel Mare toate planurile îndrăs-neţe de convertire catolică au fost spulberate. Frânele guver-nirei regatului au ajuns în manile slabe ale fetiţei sale de abia unsprezece ani, Maria/logodită cu Sigismund de Luxem­burg, un copilaş nevriatnre de patrusprezece ani şi. în manile reginei văduve Elisabeta, o femeie mândri şi ambiţioasă der lipsită de Calităţi superioare. Bietele femei a v e a u . s ă lupte delà început chiar cu grele încurcături politice interne şi externe: încurcături în jurul ţrotnîhri poloa, pe care Elisabeta voia să- l deie ficci sale-Hedviga; lupte cu despotul Bosaiei, Tvarko, care era vecinie cu gândul la strălucitoarea coroană regală alui Stefan Dusart, apoi lupte cu magnaţii nemulţumiţi, cari voiau să smulgă frânele guvernării din manile neputin­cioase ale celor două femei şi s a l e deie regelui Siciliei, Carol de Durazzo. La acestea se adaugă conflictele cu Sigismund de Luxemburg, pe care Elisabeta tl credea nevrednic de mâna fetei sale şi de aceea voia să-i câştige un alt mire—-odată gândia că-1 găseşte tn persoana lui Ludovic de Orleans, fratele regelui francez Carol IV. — eeeace a dus la un grav conflict cu Sigismund, care nu voia să renunţe nici la Maria şi nici la zestrea ei, regatul Ungariei.

Luptele externe şi interne ale regatului nu au încetat nici după uciderea Elisabetei şi* încoronarea lui Sigismund (1387). Răscoalele din părţile sudice ale ţării conduse de ambiţiosul şi dârzul despot Tvarko, sprijinite de văduva lui Carol de Durazzo, care voia s i aşeze pe tronul Ungariei cu ajutoriul unei puiernict partide a magnaţilor unguri pe fiul său Ladislau, continuă p i n i ta 1393, c ind Sigismund încheie pace cu Dabisa, feciorul şi urmaşul Iui Tvarko. In urma acestei

© B.C.U. Cluj

Page 24: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

pic i liniştea a fost restabiliţi pe un timp scurt, ea s i isbuc-niască mai târziu diu nou. încep apoi luptele cu Turcii, cari durează aproape fări întrerupere până la 1395, apoi pregătirile pentru marea luptă delà Nicopole (1396). In curund se ivesc noi ţncurcături în Behemia, Iá cari se adaug cele de acasă lunde Sigismund este prins şi închis în Visegrád (1401). Păr­ţile sudice ale ţării îmbie tronul lui Ladislau, părţile nordice lui lagello, regele Poloniei şi soţul Hedvigéi, iar părţile vestite prinţului austriac Vilhelm. Sigismund este eliberat tn Octom-vrie al aceluiaş an fără a, se. putea însă bucura de-o linişte îndelungată, pentrucâ în Bohemia isbucnesc noi nemulţumiri iar de altă parte aderenţii lui Ladislau continuă cu îndârjire luptă în favorul candidatului lor până la începutul anului 1404. De aci înainte regele era mereu ocupat tn alte părţi şl cu alte afaceri cu mult mai importante pentru sine şi pentru tronul său şi astfel pe lângă lipsa convingerilor tari şi a con­cepţiilor mari religioase fi lipsia şf timpul necesar pentru s continua opera de propagandă catolică a socrului şi înainta­şului său Ludovic cel Mare.

Opera aceasta nu putea fi continuată nici din partea clerului înalt catolic, care era la început prea mult mestecat td luptele politice, iar mai târziu a fost silit sâ-şi apere pro­pr ia biserică împotriva avântului fanatic şi cuceritor al hussi-tismului.

Şi mult timp propaganda catolică nu putea porni nici delà Scaunul papal, unde pe la sfârşitul domniei lui Ludovie cél Mare a isbucnit vestita tchismâ apuseană, care a ţ i n u t într'o anarhie şi agitaţie cumplită bisericească întreg Apusul catolic aproape o jumătate de secol. In biserică-stăpâniau delà 1378 înainte doi papi, unul tn Roma şi altul ta Avignon excomunicându-se unul pe altul şi excomunicând fiecare pe aderenţii celuiaralt. Nici Urban VI, Bonifaciu IX, Inocenţiu VII, Grigorie XII, cari rezidau în Roma şi nici papii din Avignon Clemente XII, Benedict XIII, Alexandru V. şi loan XXIII, nu aveau răgazul şi liniştea, necesară pentru a» se putea gândi serios la o propagandă intensivă în părţile orientate. Şi când cenciilul delà Constanţa, la care au participat şi reprezentanţii celor două principate române alăturea de alţi reprezentanţi ai orientului ortodox, a pus în fruntea bisericii catolice pe Martin V, care avea anumiţ i simpatie faţă de chestia unirei bisericilor, trebuiau vindecate rane vechi şi grele, de cari sân-

© B.C.U. Cluj

Page 25: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINA Pag. 2&.

gera Apuiul catolic. Sub urmaşul său deia 1431 înainte, Eugen IV, un fervent luptător pentru convertirea Ia catolicism a bisericei ortodoxe, isbucfleşte conflictul Intre el şi conciliai delà Basel. Apoi şi Martin V- şi, mai mult decât el, Eugen IV. îşi închipuiau o unire încheiată la m a s a verde, fntr'un mare conciliu, după saVanfe discuţii teoretice intre reprezentanţii celor două biserici. Aci prin urmare, nu era vorba de-o ore-dicare statornică şi rodnică a' crezului catolic în mijlocul po­poarelor orientale ci de tratative diplomatice, caii trebuiau să fie terminate printr'un act publier redactat cu cea mai mare grije şi iscălit de reprezentanţii ambelor părţi. Delegaţii după delegaţii plecau din Roma la Constantinopol şi din Constan-tinopol ia Roma. Chestiunea unirei celor două biserici se discuta cu acelaş interes tn Roma ca şi în Constanîinopolul îneunjurat aproape de toate părţile de Turci. Conciliului delà Ferrara mutat mai târziu la Florenţa îi succese a uni pe un moment Orientul ortodox cu Apusul catolic, o unire foarte superficială şi foarte nestatornică.

Unui din motivele principale, care à zădărnicit opera aceasta a unirii au fost, sigur, desbinările fatale, cari stăpâniau atunci în biserici latină unde disposiţiile papei Eugen IV. erau recunoscute numai de-o parte a credincioşilor pe când cealaltă era adunată la Basel discutând sfera de competinţâ a Scaunului papal. Reprezentanţii bisericii din Răsărit n'au găsit o biserică latină unitară, strânsă în jurul Capului suprem, care era papa, ci două tabere, care se duşmăniau şi com-bătiau recjproc

De altă parte Întinderea continuă şi statornică a puterii* turceşti îi făcea chiar şi pe reprezentanţii, oficiali ai catoli­cismului militant să uite pe un m o m e n t deosebirile dogmatice dintre cele două biserici creştine şi să se gândiască" la o concentrare a forţtlor tuturor în faţa primejdiei. Astfel d. p. la 1399 papa Bonifaciu IX. 11 autorizează pe episcopul din -Cracovia să publice espediţie cruciată Jn contra Tătarilor şi Turcilor, cari au făcut invasiuni în Polonia, Litvánia, Rusia şi ——•—• - \

M Cfr. S. Zhisman, Die Unionsverhandlungen zwischen der orien­talischen und der römischen Kirche seit dem Anfange des XV. lahrhun-derts bis zum Cóncil von Ferrara.. Wien 1858 şi C. 1. Hêfele Conqlien-geschichte Vil, 1 2. Freiburg t« Br. 1869, şi 1874- Privitor la participarea Românilor la conciliu! delà Florenţa cfr. C. Auaer, La Moldavie-an concile de Florence. Paris vfără an 1. '

© B.C.U. Cluj

Page 26: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

)Fag. 26, CULTURA CREŞTINA. Nr- 1 - 2- $

Moldova. In acelaşi an d i aceeaş autorizaţie episcopului d i » ! Calcedon contra Turcilor, cari vreau s i ocupe Constantino-M polul şi s i devasteze Ţara romûniascû. In 1407 Gregorie Xl l« | provoacă pe toţi creştinii s i se ridice cu energie împotriva?" Turcilor, cari au devastat ţinuturile Constantinopolului, alt^ Ţării româneşti, Cumaniei, Bulgariei şi Ungariei ')• §

• Mult nu puteau face pentru convertirea neamului nostru ' la catolicism nici Minoriţii, cari aveau acum o mulţime de * claustre In Ardeal şi părţile Ţării ungureşti locuite de R o m â n i t şi anume, afară de cele amintite din Orşova, Haţeg, Caran­sebeş, Cseri şl Boroşineu, se constată In veacul XV. claustre -de ale lor în Târgul Mureşului (Marosvásárhelyt, Felf a Iu (lângă Reghinul săsesc), Teiuş, Alba-Iulia, Csiksomlyo, Baia mare, Cluj, Mediaş, Hunedoara, Braşov, Oradea mare, Cianad, ai Aranyos-medgyes (cott. Satmarului) 2 ) . Cel mai mulţi dintre-ei, mai ales cei din părţile sudice şi răsăritene ale ţârii erau mereu ameninţaţi de invasiile turceşti, apoi trebuiau să lupte x Împotriva propagandei vijelioase a hussitismului, care a făcut cuceriri însemnate tn părţile sudice şi orientale ale regatului.. Pentru estirparea hussitismului nefiind suficiente forţele dia ţară, papa Eugen IV. numeşte tn 1436 de inquisitor apostolic pe celebrul lacob de Mardii a, care e chemat în acelaşi an tn eparhia catolică a Orázii-Mari, a Albei-Iuliei ş l a Cianadului. Activitatea iui de inquisitor, extraordinar de vehement şi ne- ; cruţător, a durat până în 1439 şi In decursul ei se spune, că a r i i convertit şi o mulţime de „schismatici* fără a se pre­ciza mai deaproape unde şi cum')- Minoriţii erau apoi lipsiţi: de sprijinul statornic şi efectiv şi al papilor şi al regelui Sigismund şi al magnaţilor ocupaţi cu alte afaceri şi şi al clerului înalt catolic, care, nici el, nu avea răgazul necesar pentru a se ocupa mai de-aproape cu mântuirea sufletească a supuşilor lor necatolici.

La stăruinţa minoriţilor a dat Sigismund în 1428, când petrecea în Caransebeş, ordinul prin care confirma « n alt ordin mai vechiu — despre care a fost vorba mai sus — aii socrului şi antecesorului său Ludovic'cei Mare, şi porunceşte

•) Hurmuiachi I, 2 p. 402 nro 337; 409 nro 338 şi 452 nro 374. *) Germania Frarrciscana I, 165 şi 169-51. •) Scrisoarea din 1436 a arhiepiscopului din Strigon citri Eugen IV..

a Hurmusachi I, 2 p. 608 ara 513. Cfr. şi Fejér, Codex diplomaticul X,. 7 p. 814

© B.C.U. Cluj

Page 27: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

N j . l - a . -ClJl.TUKA (..KKŞ'IINA. -fog. 27

ca nime să nu ţină în districtul Caransebeşului, sub pedeapsa confiscării averilor, preot schismatic şi nici un preot de acest» să nu cuteze a boteza pe cineva în districtul Haţegului şi a l Mehadiei apoi opreşte căsătoriile mixte diatre catolici şi schismatici 1)- Ordinul acesta, isolât, al regelur nu a avut,, sigur, urmări deosebite pentru biserica românească. Sigismund nu era omul convingerilor tari şi eeclusiviste catolice, ceeace se vede şi din faptul, că sub domnia lui a fost ridicată din. partea patriarhului Constantinopolitan mănăstirea s. Mihail, din Perii Maramurâşului la rangul de stavropighie, apoi S i ' gismund însuşi a confirmat în 1430, la stăruinţele egumenului Agaton, stăpânirea mănăstirilor Vodiţa şi Tismana preste ave ­rile avute până atunci, recunoscând călugărilor dreptul ca „hh credinţa lor să rămână şi legea lor s i şi-o ţină în bisericii* lor" 1 ) . To t el dă domenii estinse despotului sârbesc Stefan« Lazarevici şi fiului adoptiv şi urmaşului acestuia, Gheorghe Brancoviçi, un convins şj zelos credincios al bisericii ortodoxe,, pe care-î primeşte în şirul magnaţilor unguri şi care şi la măritişul fete] sale Ecaterina cu Ulrich Czilley, cumnatul lui Sigismund, pusese condiţia, ca toţi copii născuţi din această căsătorie să fie botezaţi şi crescuţi tn credinţa ortodoxă') .

.Aşezarea ia 1430 a cavalerilor teutoni din Prusia ta ba­natul Seyerinului r~ tratativele în această privinţă Intre m a ­gistru) ordului şi regele Sigismund au început in 1428 — nu» urmăria scopuri de propagandă catolică ci era o măsură mi­litară de apărare a frontierei împotriva Turcilor. Fiind mereu atacaţi de Turci şi de Români cavalerii părăsesc . ţara pe la 1435. In anul următor in fruntea Banatului de Severin aflăm-deja ban unguresc*).

Urmaşii lui Sigismund, ocupaţi atât de mult cu afaceri de altă natură, au uitat cu totul tradiţiile vechi de propagandă, catolică şi n'a fost între ei nici unul, care să aibă ambiţia

') Battyán, Leges «eclesiasticie III. Claudiopoli 1827 p. 406—7. *) N. Dobreicu, Piu istoria bisericii române. Secolul XV. Bucureşti

1910 p. 4 2 - 3 . ' ) Thim lózsef, A szerbek történtté II. Nagybecskerek 1892 p. 40.

Privitor la averile din Ungaria ale lui Brancovici vasi studiul, lui Pesty Frigyes, Brankovics György rácz despota birtokvisszonyai Magyarországban, és a rácz despota czinv» Budapest 1877.

*) Hurmuzaehi I, 2 p 553 nro 463; 664 nro 471 şi 608 nro 514. Cflv şl Pssty Frigyes, A Szörényi bánság és Szörény váraegye törtésete I-Budapsst 187« p. 276 squ. x

© B.C.U. Cluj

Page 28: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag. 28. CULTUKA CREŞTINA. Nr. 1—2.

4Le a se face apostolul catolicismului intre popoarele aecato lice din ţară. Nici legaţii papali, cari aveau In vre mile acele alte rosturi la curţile regeşti, nici clerul înalt catolic nu mai urmăriau planuri mari de convertire. Primejdia turcească care se Înălţa ca o vijelie apoi împrejurările grele din ţari nu le dădeau răgazul .necesar pentru « p i tea croi visuri şl ţese planuri de lupte religioase.

Dar iată, că apariţia în Ardeal a vestitului mare pre* dicator şi mare luptător pentru triumful creştinismului asupra Sémilunei, a .s. loan Capistrano, face sä se umple din nou de fiori şi groază satele româneşti din ţara Haţegului şi dinŞBanat, In perigrinagiul iui de propagandă răsboinieâ împotriva Tur­cilor, neastâmpăratul călugăr minorit descopere aci o mars mulţime de Români, cari nu recunoşteau supremaţia papei, cari aveau alt rit, alte forme liturgice, deosebite de celea ale bisericii lui latine şi cari nu ascultau nici de episcopul din -Cianad nici de cel din Alba-Iulia ci de vlădica „schismatic. Ion din Hunedoara. Şi atunci Capistrano pe lângă meritul de-a fi agitat aproape jumătate Europa împotriva imperiului turcesc voia să-I aibă şi pe acela ai convertirei la catolicism a Românilor, pe cari i-a găsit în Ardeal şi Ungaria. \

Dupăce îndemnase, fără mult rezultat, prin predici aprinse populaţia imperiului german — a luat parte In 1454 şi la dieta : din Frankfurt-^- să se adune sub steaguri pentru a porni contra Turcilor, loan Capistrano vine în primăvara anului 1455 în fjngaria şi se aşeasă, de-ocamdată, în Qöyr. In toamna aceiuiaş an îl aflăm deja în părţile bănăţene, unde-i scrie din Dobra, în 8 Septemvrie, loan Hunyadi să se refu­gieze la Hunedoara dinaintea primejdiei ciumei, care bântuia atunci acolo In 21 a aceleiaş luni primarul şi juraţii îm­preună cu toţi locuitorii din Lipova, auzind că e în drum cătrâ Timişoara, îl Invită în oraşul lor asigurându-l, că acolo sunt mulţi schismatici şi alţi necredincioşi, pe cari îi poate con­verti la catolicism 2 ). La sfârşitul lunei viitoare 11 găsim tn

•Caransebeş, un alt centru al unui mare district românesc 3 ) :

lX Lucas Waddingus Hibernus, Annales Minorum Vi. Lugduni 1648 p . 156. V

. «) Ibidem p. 157. ') Petty Frigyes, À Szörényi bánság és Szörényvármegye törtenete I,

70 71. © B.C.U. Cluj

Page 29: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1 -2 CULTURA CREŞTINA. Fag. 29.

in mijlocul acelei mulţimi de Români ortodocşi Capistrano pire a fi uitat espediţia cruciată pentru pregătirea căreia ve­nise tn Ungaria şi toată atenţia şl-a îndreptat-o asupra smul­gere! lor din sinul bisericii orientale. Prezenţa lui In-partus bănăţene a dat curaj şi mulţilor călugări mineriţi din ciau-strele de-acolo şi astfel s'a început propaganda aceea catelică foarte violentă, căreia i-a căzut jertfă şl cel dinţii vlădici ortodox din Ardeal, Ion de Capha. Date mai amănunţite despre activitatea de missionar alui Capistrano, pe care con­temporanii o pomenesc cu laudă, nu avem. Jntr'o scrisoare pe care a trimis-o însuş în 19 Februarie 1456 legatului apo­stol ic loan Garvajal, spune, că In urma predicilor sate „iafi-delium multitudo baptizata est et baptizatur in dies" iar în­altă scrisoare din acelaş an trimisă papei Calixt III. ne asi­gură, că .magna facta est commotio" şi c i s'au convertit foarte mulţi (illuminati sunt plurimi) 1)- Minoritul loan Teleu-catio, un însoţitor alul Capistrano, scrie şi el, lui Iacob de Marchia, că acela a convertit în trei luni de zile unsprezece mii de schismatici ear Wadding In anualele sale spune, c i „ingentem collegit messem Valachorum schismaticomm* *)•

Privitor la felini propagandei lui Capistrano găsim lă> muriri interesante tn scrisorile lui şi în acelea ale tovarăşului său Mihail Székely. Şi anume Capistrano scrie în 6 Ianuarie 1456 tuturor „domnilor" catolici din. Ardeal rugându-i „in vi— sceribus Iesu Christi" să ardă bisericile româneşti, pe cari le numeşte sinagogele Satanei (synagogas satanae), de pe moşiile lor şi să alunge pe preoţii, cari nu se vor converti 3). Inter­venţia aceasta a magnaţilor şi a nobililor unguri o crede ne­cesar i şi Mihail Székely In scrisoarea din 6 Februarie a ace» luisş an adresa ţ i lui Capistrano, în care-l asiguri, e l Românii ar fi dispuşi să treacă la catolicism 4).

La stăruinţele lui Capistrano şl ale lui Mihail Székely d i lean Hunyadi în 7 Februarie 1456 din Lipova ordinul strict ea toţi preoţit români din satele aparţinătoare cstinselor do­mină ale Şoimuşului, Hunedoarei şi Devei, cari aii fost hiro­toniţi de vlidicia Ion de Capha s i fie espulsaţi şi duşi tua-

») Wadding ». cit. VI, 206 fi 209. •) Ibidem 157 şi 209. >) Történelmi Tár din 1901 p. 1*7-8» *) Ibidem p. 191.

© B.C.U. Cluj

Page 30: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

m e a Iui Mihail Székely 1)- Iatr'o scrisoare din 10 Februarie 1456 adresată iui loan Capistrano, Mihail Székely spune, c i loan Hunyadi nici la repeţitele Iui stăruinţe n'a voit să deie ordinul amintit şi că, ta sfârşit, s'a l isat înduplecat de caste­lanul din Lipova, Blasius, care i-a atras atenţia la promisiu­nile ficute cu graiu viu şi tn scris iui Capistrano') .

Székely ti d i apoi un întreg plan de luptă împotriva 'Românilor şi anume crede, că convertirea se va putea face numai dacă taţi preoţii vor fi espulsaţi din ţară, dacă toţi prelaţii şi magnaţii vor da cel mai intensiv sprijin şi dacă se va trimite din partea regelui o persoană destoinică, care să purceadă tn numele regelui — authoritate regia — la conver­tirea lor. Propune apoi ca toţi cei convertiţi să fie, la înce-r put, scutiţi de dişme şi să li-se facă şi alte favoruri 3).

J ) Wadding o. cit. p. 204 - 5. Cfr. şi Történelmi Tár din 1901 p. 192. Privitor la Michail Székely vezi Oermania Franciscana I, 436 - 7.

*) Atitudinea aceasta alui loan Hunyadi faţă de Români şi opoziţia, T>e care o făcea el planurilor de convertire silnici ale lui Capistrano şi M. Székely nu ne surprinde.. Román «I Însuşi prin originea sa, loan Hu­nyadi s'a sprijinit tn luptele sal* eroice tn mare măsura pe vitejia şi des­toinicia tiranilor români. Şi de aceeá II vedem tn ispeţite rânduri, adu-? cându-şi aminte cu recunoştinţă de tovarăşii biruinţelor sale. Astfel l a 1446 dărueşte lui Dan şi fraţilor săi Voicu, Petru şi Ciorba chtiezatu! co­munei Cinciş din comitatul Hunedoarei pentru vitejia lor dovedită tn lup­tele eu Turcii. In 1447 confirma pe Ladislau, fiul românului Lado,Jn po­sesiunea moşiilor sale părinteşti din districtul Caransebeşului. In acelaş -an dărueşte Romanilor din Tara Haţegului, lui Ion fiul lai Cândea şi fiilor lui. Ion, Ladislau, Chindriş şi Nicolae oraşul Sfânta Mărie şi comuna Toteşti, apoi anumite părţi din comunele Cărneşti, Pâclişa, Fizeşti, Galaţi şi Ponor. To t atunci confirmă vechile privilegii ale Românilor din districtul Supan din Banat In 1448 scuteşte pe Voicu din Cinciş şi pe fiii săi Ladislau şi Sandrin apoi pe Dan fiul lui laroslay de orice imposite şi servicii militari. In acelaş an dă nobililor români Michail şi Bogdan din Bereg satele mara­mureşene Crăciuneşti, Boscova fi Lunca. îa 1451 recunoaşte organizaţia color 7 districte româneşti din Bănat. In 1453 scnteşte pe chinezii români lacob, Şerban, Ladislau şi lanciu din Macicaşul-de-jos degtaxeie, cari tre­buiau s i Ie deie banului din Severin. Ştim apoi, c i la „1451 a încheiat cu marele ortodox Gheorgae Brancóvici despotul Sârbiel, convenţia, în sensul căreia despotul îşi va mărita pe nepoata sa Elisabeta cu Matia, tiul lui loan Hunyadi, cu condiţia, ca aceasta s i pos t i rămânea tn biserica -orientală şi s i poată ţinea totdeauna lingă sine preoţi ortodoxi. Vezi îpentru toate Hurmuzaehi, Documents I, 2 şi II, 2 la aceşti ani.

») Történelmi Tár din 1901 p. 194-5.

© B.C.U. Cluj

Page 31: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1 2. CULTURA CREŞTINA. l'ag.-31.

Propagând* catolici alui loan Capistrano şi a tovară­şilor săi a fost l i început mult împiedecată de prezenţa In ţara Haţegului a vlâdicului român Ion de Capha. Pe a c e s t a ' II numeşte loan Teleucatio In scrisoarea amintită mai sus .magister et fautor" al Românilor ortodocşi, iar loan Capi­strano JI numeşte Intr'o scrisoare din 5 April 1456 „princepa schismsticorum et haeresiarcha inter Vaiachs infidèles*. şi opune, c i . sub umbra illius fővén tur Schismata et errores pluriml in infimis partibus regni Hungáriáé" ').

Ion de Capha îşi avea reşedinţa in Hunedoara unde do- , cumentele ne spun, c i avea şi anumite averi. Cea dintâi grije alui Capistrano a fost prinderea acestui primejdios om, a cărui prezenţi putea zădărnici efectele propagandei catolice. Astfel vlădica, căruia i-au ars casa şi i-au confiscat averile, a fost prins la începutul anului 1456, dus la Timi­şoara, dat apoi pe manile lui Capistrano. Acesta 1-a dus cu" sine la Buda şi convingându-1 despre rătăcirile, In care a trăit până atunci, l'a botezat a doua oară şi l'a trimis cu scrisori de recomandaţie la Roma. Se ' spune , - Ci aci Ion de Capha ar fi devenit un catolic fervent şi de-aceea a fost trimis tn ' .Walach ia" unde a convertit zece mii de Români şi Slavi 1)-

tn urma informaţiilor trimise la Roma de loan Capistrano şi de ceilalţi călugări missionari In părţile noastre despre rezultatul propagandei lor, In jurul căreia s'a făcut atunci mult sgomot, ' p i p a Ciiizt 111. trimite perjtru Românii din Ardeal şi Ungaria un episcop unit de ritul grecesc, care trebuia să Întărească şi să conţinute opera de convertire. Episcopul acesta se numia Macarie şf fusese călugăr în mănăstirea basilitanâ a s . Ciprian din Cohstantinppol ')• Anul • denumire! sale nu-l cunoaştem-, insă la tot cizul a fost numit între 1456 - 8, pent ruci atunci e n Scaunul papal ocupat de Calixt 111. Macarie are titlul de .episcopas gallicenis*, care a fost atât de mult discutat f i r i c a discuţiile acestea să fi dat rezultate satisfăcătoare. De altfel cred, că din punctul aestru de vedere rezolvi rea acestei mici şi neînsemnate chestiuni nu are nici 0 importanţi , pent ruc i

») Wadding o. cit. p. 205 6. •) Vezi articolul meu „Cel dintâi vlădici ortodox din Ardeal" In .Cul­

tura creştină 4 di» 1913 p. 162 sqo. . " «) Tot din Cohstanţisopol, din mănăstirea basilitanâ a s . Dumitru s

eait fn-1458 Oregorie II. mitropolitul unit al Kiewului. Pelesx, o. cit. 1,471 ^

© B.C.U. Cluj

Page 32: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag. ^2 CULTURA CREŞTINA. Nr. 1—2

un lucra e sigur ţi anume titlul lui Maca rie est« luat dels c* episcopie catolici dispăruţi , care nu-şi avea titularul pe timpul când a fost denumit el. La o localitate ardeleană — h» Galaţii; de lângă Făgăraş sau la cei din Munţii apuseni — n j n e putem nici gândi, din motivul foarte simplu, că titlul de epis* copus galltcenis exista cu mult înainte de Macarie, cum apară limpede din bulla papei Paul II. din 1466, iar de altă parte au avem aici un dat, că în Galaţi — nici în cei de lângă Făgăraş nici în cel din Munţii apuseni — ar fi existat vre-o dată şi mai ales, la sfârşitul veacului XIV. sau începutul celui următor, vre-o episcopie. De altfel obiceiul de-a da titluri străine delà episcopii neexistente în realitate este lăţit In b i ­serica apuseană. E de-ajuns să amintim cazul episcopului rutean CafniJiis, care, nefiind canonizată episcopia Muncaciului, săjnumia episcop de Sebaste.

Jurisdicţia lui Macarie se estindea peste întreg teritorul lăcuit de Românii din Ardeal şi Ungaria. Sosind în ţ a r i , a fnceput a c ut rie r a satele româneşti din cuprinsul eparhiilor catolice a Orăzii-marf, Agriei şi Albei-Iuliei fiind pretutindenea recunoscut ca episcop adevărat fi incassând obicinuitele venite episcopeşti. Insă episcopul Nicolae din Alba-Iulia, mai mulţi clerici fi mireni de-ai Iui II împedecau mereu în exercitarea drepturilor sale, ti luau venitele şi l-au ameninţat cu confis­carea averilor. De aceea Macarie se plânge papei Paul II, care la începutul anului 1466 scrie arhiepiscopilor din Strigon fi Calocea să cheme înaintea lor pe episcopul Nicolae, pe clerlaii şi mirenii, cari tmpedica activitatea iui Macarie fi să-t judece în numele a. Scaun apostolic *). Intervenţia papei s e păre a nu fi rămas zadarnică pentrucă In 1469 II vedem pe voevodul ardelean loan Pongratz scriind judelui Sibiului să-i deie lui Macarie sprijinul necesar pentru a-fl putea strings delà preoţii români taxele obicinuite»).

Aceasta esta cea din urmă amintire despre episcopul unit Macarie, a cărui prezenţi tntre Românii din Ardeal şi Ungaria n'a dat rezultatele mari, pe cari In urma rapoartelor exagerata

•) Scrisoarea aceasta importanţi a papei Paul II. a descoperit-© Érdujhelyt Menyhért in archiva secretă a Vaticanul»! şi a publlcat-o Ia „Katholikus ssemle" din 1897 p. 48 şl 52-3- De-aci a rsprodes-o Buaeats Ierarchia Românilor din Ardeal şi Ungaria (Blaj 1804) p. 301—303.

•) Pesty Frigyes, A siörényi bánság és Ssöréoy vármegye történet* I, 347-8 a.*V -

© B.C.U. Cluj

Page 33: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

ale lui Capistrano, Michail Székely şi ale legatului papal, car­dinalul loan Carvajal, sigur l e -va fi aşteptat Curia papală. Macarie n'a avut urmaşi, precum nici opera de convertire nu şi-a găsit continuatori de*un avânt atât de violent cum a fost acela alui Capistrano şi al tovarăşilor lui.

Tronul Ungariei era ocupat pe acest timp de Mateiu Corvinul, care se ştia însufleţi pentru orice în lume mai uşor decât pentru pornirea sau susţinerea uriei intensive propagande catolice. Regele acesta, care ameninţa în 1480 pe papa Cu schisma, era re ­lativ foarte tolerant faţă de necatolici. La 1475 încheind legături strinse de prietinîe cu Ştefan cel Mare al Moldovei Ii dăruieşte estinsut dominiu al Ciceului, de care se ţineau vfe-t> şase zeci de sate, iar mai târziu ii dă şi dominiu! Cetăţii-de-baltă. In teritoriile acestea biserica ortodoxă avea cea mai deplină libertate a cultului. Probabil Ştefan cel Mare a întemeiat în Vad mănăstirea românească, care a servit mai târziu.ca reşe­dinţă episcopilor români cu jurisdicţie peste porţile nordice ale Ardealului, numiţi episcopi ai Vadului. La 1479 regele Mafia scuteşte la stăruinţele, mitropolitului sârbesc Ivanichik preoţimea română din Maramurăş de orice fel de impoáite. Tot el primeşte tn ţară o mulţjme de refugiaţi sârbi, asigu-rându-le deplină libertate religioasă. Astfel are dreptate tin istoric modern ungur când zice, că pe timpul lui Matia deşi au era garantată prin nici o lege, biserica ortodoxă.avea totuşi .libertatea cultului 1 ) ' Apoi la 1468 Matia obligă la plătirea dişrrielor numai pe acei Români ardeleni, cari locuiau în sate stăpânite mai înainte de-o populaţie catolică. In Ungaria însă un alt decret de-al- Iui, din 1481, îi scuteşte pe toţi ortodocşii, Români, Sârbi şi Ruteni, delà plătirea dişmtior fără conside­raţie la orig|aea -satelor în cari locuiau s ) .

Aceeaşi soarte a avut-o propaganda catolică şi sub Vla­dislav II, care încă avea legături de bună prietinie cu Stefan cel Mare') . Acesta la 1494 confirmă diploma din 1391 a p a ­triarhului Çonstantinopolitan Antonie» prin care mănăstirea românească?s. Mihail din Perii Maramureşului a fost .ridicată

») Karácsonyi János, Magyarország egyháztörténete ed. II. p . 106. ') Cfr. studiul meu, Dişmele Românilor din Ardeal si Ungaria înainte

de 1700 tn .Cultnra creştini" din 1915 nrii 15-16. *) Privitor Ia legaturile acestui mare voevod cu regatul Ungariei

vezi.temeinicul studiu alui Vasile Pârvan, Relaţiile lui Ştetan cel Mare cu Ungaria. Bucureşti 1905.

© B.C.U. Cluj

Page 34: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

la rangul de stavropighie iar în 1498 porunceşte funcţionarilor acelui comitat să apere privilegiile egumenului mănăstirei îm­potriva atacurilor episcopului rutean delà M t i n « a c i u T o t ei :< scuteşte Ia 1495 din nou pe toţi Sârbii; Rutenii şi Românii din Ungaria de dişmă, chiar şi pe aceia, cari locuiau în aşa numitele terrae Christi ano ru m. '

La începutul veacului următor valurile puternicei mişcări pornite de reformatorul Luther pătrund şi în regatul ungar cucerind mai ales oraşele, săseşti ardelene şi astfel re­prezentanţii catolicismului militant erau ocupaţi cu satyarea propriei lor biserici, care în Ardeal e în curund aproape nir micită. De aci înainte pentru cucerirea noastră au luptat mai bine de un veac şi jumătate cu mult mai statornic şi mai * intensiv decât catolicii, reformaţii calvini.

Dr. ZEN0V1E PÂCLIŞANU.

D r . A u g u s t i n B u n e a c a o r a t o r .

Canonicul Dr. A. Bunea, ajcărui amintire o serbătorim azi •{ în chip deosebit, a fost unul din sufletele cele mai bine înzestrate J .ale neamului românesc. Puţini au primit măi mulţi talanţi delà ty Dumnezeu, decât el, ca să întrebuinţăm ' un cuyani al sfintei | Scripturi, şi, puţini au agonisit cu tal'anţii daţi alţi talanţi, cum J á făcut el. Afös t mare ca istoEjc, fiindcă nu rtumai povestià, -| ci învia trecutul, făcându-ne să mai trăim odată zReIe_de i s b u c i u m d e odinioară. A fost mare ca ziarist, fiindcă întruni i | In sine toate condiţiile unui bun ziarist. Mare a fost însă şi v | ca,orator. Cu puterea cuvântului viu a cucerit el înălţimile, ?| cari Je-a cucerit în vieaţa noastră publică. Cu puterea con- | vingerii şi à cuvântului său ^bărbătesc, sptis irţ momentele | cele mai hotărîtoare ale neamului, s'a impus el aşa cum s'a J ImpUS. ' • . , . . . . *•,.• ' . . . Căci o, mare e puterea cuvântului! 1

Ca orice putere, ea poate fi întrebuinţată bine sau rău. | Ea neamuri poate împinge la pieire, cum poate — aduce "j mântuirea lor, — ca să amintim uh vers al poetului Alexán- ~\ dru Vlahuţă. Fericiţi cei ce întrebuinţează bine această mare |

-putere, spre binele lor şi al neamului lor; ei trăesc in amin- |

l ) 1. Mihályi, Diplome naramurtaeae; Sigiie* 1900p. «fc-8 si 624 - 5v |j

© B.C.U. Cluj

Page 35: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

- Nr. 1 - 2 CULTURA CREŞTINA Pag. 35.

iirea recunoscătoare a urmaşilor, ca cei mai de scamă bine-făcători ai lor.

Férjeit a fost şi marele nostru orator Bunea, şi'fericit şi neamul care 1-a ascultat şi urmat!

Citiţi şi recitiţi, vă rog, toate discursurile lui, începând delà cel rostit la înmormântarea lui lacob Mureşianu în 1 Octomvrie Í887 la Braşov şi până la cel din urmă şi mai ful­gerător rostit la Alba-Iulia în toamna anului 1309, puţin îna­inte de moarte, şi mărturisiţi: nu poate să zică Şi el despre sine cu poetul nostru George Coşbuc:

Izvor eşti şi ţinta a totul ce cânt — Iar dacă vr'odat'aş grai vr'un cuvânt

Cum nu-ţi gl^sueşte scriptura, Ai fulgere 'n cer, Tu cel mare şi sfânt,

Şi 'nchide-mi cu fulgerul gura! *

Nu trece oare, ca un fir roşu, prin tot ce-a scris şi rostit el ideea creştinească şi românească, simţirea religioasă şi naţională?* / ' - • " ' "

Să-1 privim mai de aproape! Observ delà început, să nu aştepte nime o analiză amă­

nunţită a .tuturor discursurilor lui Bunea. Ori cât de interesantă şi frumoasă ar fi, nu e locul potrivit pentru aşa ceva. Dăm câteva observări generale.

/ D e j a în discursul cel dinţâju, se vede, ce dibaciu e Bunea în-împletirea ideilor creştineşti şi româneşti şi în ame­stecarea sau, mai bine zis, purificarea sentimentelor naţionale prin célé religioase. Dupâce a arătat mai înainte munca bine­cuvântată" săvârşită de lacob Mureslanu ca, pipfesor,- ca direc­tor. Ia liceul catolic din Braşov, mai apoi ca ziarist la „Gazeta Transilvaniei", alături', de nenjuritorui George Bariţiu; Şi tn sfârşit ca părinte, care şi-a crescut familia aşa, încât -fiecare fiu şi fiică a fost yo podoabă.a neamului;şi a bîsëricei, înèhéie çu aceste frumoase cuvinte, prin Cari profeţeşte nemurirea neamului npstru: '

V „Acum mergi în pace, suflet n o b i l / p e plaiurile fericirei cereşti şi acolo întâlnindu-fe cu aceia, cari ne au părăsit îna­intea ta: ,cu Maior, Şincai, Cfain, Maiorescu, Laurian şi atnicul tău Cipariu, uniţi-vă cu toţii rugăciunile la treptele Tronului divin, şi cereţi delà Părintele îndurărilor, ca să inspire popo­rului româtiesţ aceea statornicie şi alipire de învăţăturile.

© B.C.U. Cluj

Page 36: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

' Pag- 36. CULTURA CREŞTINA. Nrf 1-2.

voastre, care s i nu poată scădea si dispărea nici atunci, când nici o picătură de apă nu va mai curge pe alvia noroioasei

• Tise, când vor secà valurile maiestoasei Dunări, când va în­cetă murmurul lin al Nistrului şi va amuţi freamătul pletoşi-lor Carpaţi!" ' ;

, ' • ' Adecă atunci şi nici atunci să nu se deslipiască neamul nostru de evanghelia mântuirii, propovăduită de aceşti măriţi, apostoli, când se vor întâmpla astfel de schimbări în natura ce ne încunjură. Cuvinte mai puternice decât cele cunoscute din poezia poporală:

Când o creşte grâu în tindă Şi-o ajunge sprcu 'n grindă, Când o creşte grâu în casă

» Şiro ajunge p â n ă ' n masă!

Să nu cugetaţi însă că astfel de cuvinte maestre se gă­sesc numai la sfârşitul discursurilor sale, ca să explodeze

^asemenea unor bombe şi să producă impresie puternică asupra ascultătorilor. Nu! Aproape fiecare discurs al său delà început până la sfârşit e împletit ia fel: din gândiri şi simţiri creştineşti şi româneşti. Creştinismul şi românismul la el sunt atât de fireşti, atât de strâns unite, încât nu pot fi de s ­părţite. Sunt tot o apă şi-un pământ.

Citiţi, vă rog, discursurile lui rostite (a moartea lui* Paul Dunca de Sajó on la a Iui Atigustin Ldday, îngropat- în Pe--triefet, lângă Blaj, la 22 Martie 1893 şi cercaţi a despărţi pa-iagele, unde dovedeşte nemurirea sufletului, de acelea, unde arată, cum s'au făcut ei nemuritori, înaintea Românilor, prin faptele lor măreţe, şi veţi vedea că e cu. neputinţă. Sau citiţi discursul funebru asupra iui George Bariţiu şi veţi vedeă„ , cum arată el de frumos şi de creştineşte, că marele Bariţiu n'a făcut ştiinţă pentru ştiinţă, adecă pentru Indestulirea unei curiosităţi deşerte, nici ca să-şi vândă ştiinţa pe bani şi astfel: să câştige parale albe pentru zile negre, ba nici pentru mă- * rire a proprie, ca să-şi facă nume 'n lume şi sfară 'n ţară, cî -•< pentru mărirea lui Dumnezeu şi folosul obiditului neam ro­manesc. Spune chiar că laudele şi admiraţiile oamenilor îi : făceau rău: ...„el însuş se mir i de aceasta, întocmai ca vultu­rul, care, când sboară peste înălţimea stâncilor, nu o face^ aceasta, ca să-,1 admire cineva, ci îşi caută numai locuinţa s a" firească 0 . Sau în discursul ' rost i t la înmormântarea, canoni- -

© B.C.U. Cluj

Page 37: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1—2. ^CULTURĂ CREŞTINA Pag. 37.

•cului Dr. Alexandru Grama,\iti mare apostol al creştinismului şi românismului, oare nu cuvintele Scrlpturei: „Preoţii cei ce-şi ţin bine diregâtoria, de îndoită cinste să se învredni-ciască" (I. Tim. 5, 17.) sunt cuvintele ce se repetă, ca refrenul într'o poezie frumoasă? Sau nu e tot aşa în panegiricul ne­întrecut despre Timoteiu Cipariu, rost i t la 100 de ani după naşterea iui, motto cel minunat, luat din profetul Malahia: „Buzele preotului vor păzi ştiinţa şi legea vor cerca din gura Iui", caşi care anevoie s'ar fi găsit altul mai potrivit să ilu­streze vieaţa marelui învăţat? Sau nu arată atât de creşti­neşte şi de româneşte in discursurile rostite la /moar tea ma­rilor noştri bărbaţi David baron Un de Margina, luliu Mihályi de Apşa, Alexandru Filip, Dr. loan Ruţiu şi Dr. Aurel Mure-stana, că, JÍÚ opinia publică, care de multe-ori>e numai invidia publică, nu judecata oamenilor, ba nici chiar a ştiinţei isto­rice, nu poate fi hotărîtoare în apreciarea oamenilor şi a popoarelor, ci singur bunul Dumnezeu, care ştie toate şi cumpăneşte cu dreptate toate. De aceea dovedeşte el aşa de frumos şi de convingător că trebuie să fie un Dumnezeu al dreptăţii, care să răsplătiască după vrednicie faptele bune ale acestor mari bărbaţi. E Interesant să amintim aici părerea ce-o avea Bunea despre „tribunalul istoriei" şi despre frazele obişnuite „istoria lumei e judecata lumei". Bl zice: ,..„eu trebuie să declar, că pe lângă tot respectul, ce-I^ ám faţă de cercetările istorice, serioase şi conştienţioase, numai atunci m'aş încrede fără nici o réserva în dreptatea' acelui tribunal, când Ruşii şi Francezii vor scrie într'aceeaş forrtyă despre Napoleon cel Mare, şi când istoriograful catolic şi cel pro­testant vor aveà aceeaş părere 'despre Luther." De discursu­rile lui din urmă, cei rostit la sfinţirea steagului meseriaşilor nţoştri diri Blaj şi de cel delà Alba' Iulia, nici nu mai vorbesc. Ele sunt adevărate capodopere, de gândire şi simţire creşti­nească şi românească. Nu citez într'adins nimic din acestea, fiindcă sunt atât de minunate, încât ar trebui să le citez în întregime. Adevărate 1 pietre-scumpe. Ori le arăţi în toată strălucirea lor, ori nu le arăţi de loc. • ^

lata, deci, ce formează mărimea lui Bunea şi mărimea bărbaţilor preamăriţi de el; e creştinismul şi românismul! Nu caut — e ţ t de prisos - ^ c a r e e mai mare şi ,mai puter­nic: creştinismul ori românismul iui. Chestiunea nici nu t re ­buie pusă aşa, pentrucă sunt de o potrivă. Sunt, vorba poe­tului, ca doi brazi într'o' tulpină, ca doi ochi într'o lumină.

© B.C.U. Cluj

Page 38: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

' Pag. 38 CULTURA CREŞTINA. Nr.

Ne cade aşa de bine să constatăm contopirea armonică» şi fericită a acestor mari idei şi In vieaţa bărbaţilor noştri conducători, fiindcă poporul de rând, ţeranul român de mult Ie-a contopit în sufletul-său. Delà plămădirea- lut ca neam deosebit în această lume. De când suntem Români, suntem ei creştini. De aceea pentru ţeranul nostru cuvintele „Român" şi „creştin" înseamnă unul şi acelaş lucru.

Dar mai e céva, ce bate la ochi în strălucitele discursuri-ale lui Bunea. Ei a vorbit rar, rar de' tot. De vre-o 14 — 15 ori în vieaţa iui întreagă. Insă prilejurile acelea au fost mari' şi bîrie alese: cei doi mari gazetari delà Braşov lacob şi J iul Său Aurel Mureşiaria,*George Bariţiu, preşedintele Academiei Române şi fost preşedinte al Asociaţiunei, Dr. loan Raţia, preşedintele partidului naţional român ş. a. m. d. Cu prile­juri de acestea mari, când tot ce aveà neamuknostru mai dé seamă <e adună în jurul câte unui mormânt deschis, se ridica glasul de arhanghel al părintelui Bunea şi arătă în cuvinte neîntrecute jalea şi nădejdea tuturora. Bine a zis poetul Ottavian Goga la moartea lui: „Era un prilej de serbătoare orice păşire a lui Augustin Bunea, care va remâneà şi o veş­

n ică podoabă a oratoriei româneşti. înzestrat cu bogate cu­noştinţe, stăpân desăvârşit' al limbii româneşti, însuşindu-şi o itemeinică educaţie literară, temperament viu şi plin de vi­goarea sănătăţii, Augustin Bünea, era «oratorul festiv al tuturor praznicelor noastre şi cuvântul- lui, care a amuţi t 'pe veci, eră ' trâmbiţa fermecată, care propovăduia durerile şi aspiraţiile noastre". t ; .: .

: Şi 'când te gândeşti că, pe lângă toate acestea, Bunea mai eră Şi de O; modestie rară, se poate să nu-1 iubeşti? Am auzit delà cineva, care 1-a, însoţit pe Bunea la Alba-Iuliâ în toamna anului 1909, când a rostit cel din urmă şf cel mai frumos discurs al său, cum s'a purtat de ,modes t / Dupăce $'au sfârşit lucrărjle „Societăţii pentru fond de teatru" întru­nite acolo |a adunare generală, au început şă se aşeze membrii, la mese. Care unde a putut. Bunea, modest delà tire, s'a aşezat măi la uşă, către capătul mţsei. Venind un depu ta t al nostru de atunci (acum ministru fără portofojiii pe lângă guvernul central din Bucureşti) şi luândn-1 de subsuoară i-a zis: ••. . • • • .V ' ' •

Locul Sfinţiei tale e în fruntea, nu la coada mesei.-Pofteşte mai sus!,

© B.C.U. Cluj

Page 39: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr 1 - 2 . CULTURA CREŞTINA fag.; 39

- Nu se poate! se împotrivi Bunea.. Vor veni alţii mai bătrâni şi mai cu vaza decât mine şi atunci cum pot, să fiu eü înaintea lor? ;

— Aş. vreà să văd, încheie deputatul vorba cu glas mare să audă toţi cei de faţă, cine e acela în adunarea noastră* care vrea să fie înaintea^* părintelui canonic şi membru, al Academiei Române, Dr. Augustin Bunea? '

Şi cu cuvintele acestea 1-a dus şi 1-a pus «colo, 'unde i-se cădea, în fruntea tuturora, rugându-1 mai lapoi să ţină şi discursul, cate 1-a ţinut.

întâmplarea e foarte caracteristică. Ea .arată, odată mai mult, adevărul cuvintelor: că oamenii într'adevă.r - mări, pria, urmare şi oratorii mari, sunt oameríi modeşti şi foarte Cum" se cade. Nu înzădar a zis cel mai mare teoretician al artei oratorice Quintilian. că nime nu poate fi orator bun, dacă nü e şi om bun (»vir bonus"). • i..

Astfel de orator bun şi om burr a fost-şi regretatul Bunea. Ar mai fi mtilte de zis;/în • legătură cu oratoria lui

Bunea, dar îneheiu recapitulând ca*teva din calităţile lui ora­torice. •-'Conştru de sine şi de împrejurări, dar totuş modest; bine orientat în ştiinţele teologice, 4ar stăpân şi pe. cele pro* fane, în deosebi pe istorie; logic, da r nu rece; folosii antite­zele, întrebările şi toate figurile oratorice, dar nu le căuta; avântat, dar totuş cumpătat;vselett şi distins,-darnu' manierat ' şi rafinat; şi mai presus de toate bun creştin şi bun Român, — iată, cum a fost Bunea, ca orator. i

Deşi jn'a scris versuri, ci numai proză de o frumuseţă neîntrecută, ar fi, putut zice şi el despre siriei ceeaçe a zis George Coşbuc în următoarele ' versuri adresate neamului nostru:

Iar tu mi-eşti în suflet, şi 'n suflet ţi-s eu, Şi secplii 'nchid' ori deschidă curri vreu.

Eterna ursitelor carte, , Din suflex eu fi-ţi-voiu, ta ueamule-al meu

l)e-apururi nerupta ta parte! •

Da! deapururia aveà-va şi marele orator Bunea „nerupta sa parte" din patrimoniul sufletesc.al neamului românesçl

I. GREC.

© B.C.U. Cluj

Page 40: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Din frământările spiritului francez d i astăzi. •••..,:"> M

Privir i g e n e r a l e . — acest popor al Franţei, care prin 31

virtuţile sale grandioase s'a sustras;! singur delà cele mai mari pericole"..;»

P A U L DESCHANEL | • noul preşedinte al republice! franceze, .g

•• ^ . • • ' •'• ' ' : ' . ' : |

De nenumărate-ori istoria Franţei s'a identificat cu istoria i • . > <$j

/ lumei. Poporul francez de atâtea ori a fost ceeace-i place | s i se numiascâ: cel dintaiu popor din, lume. , - • . • <;j

Nici când însă Franţa nu s'a ridicat mat sus tn ochii , popoarelor, ca acum, în timpul conferenţei de&pace deja Paris. . Un Francez (mareşalul Foch) este generálisaimul armatelor aliate şi sub prezidenţia unui Francez (Clemenceau) s'au în- < trunit repreşentanţii tuturor popoarelor, să asigure pacea

. lumei; Acestei mari înălţări externe i-a premers o puternică

înălţare interna, o adevărată regenerare morală a spiritului •francez.

Fiindcă la noi se ş t ie , foarte puţin despre Franţa şi şi mai puţin despre Franţa de astăzi, sau şi dacă se ştia, se ştia

•.tendenţios, dupăcum cerea interesul informatorilor noştri de până acum (Germani şi Maghiari), credem că nu sunt de prisos câteva cuvinte despre regenerarea morală a Franţei de astăzi. .

Cât de potrivit, par'că anume s'ar fi adresat nouă, zice un 'Francez, indignat de ignoranţa şi tendenţiozitatea informa-ţiunilor noastre despre Franţa!

. Ce ştiţi voi despre Franţa? întreabă e l ' p e Germani şi pe străini în general. Pe cine cunoaşteţi voi? Poate câţiva romancieri de duzină? E mult! In lumea de astăzi 'ştiinţa şi vieaţa practică ocupă un teren atât de vast, încât literatura a ajuns reprezentarea cea mai superficială a cugetării unui popor. Şi din literatură poate că mai mult cunoaşteţi litera­tura dramatica, adecă bucătăria internaţională, care pregăteşte menu-ill pentru publicul bogat şi cosmopolit al oteleîor. Cu­getaţi doară, că oamenii noştri cei mai de ispravă ştiu, ce se reprezenta pe Scenele teatrelor? Pasteur fn toată vieaţa lui © B.C.U. Cluj

Page 41: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

n'a foit nici de zece ort ia teatru. Voi atribuiţi o însemnă­tate prea mare romanelor, pieselor teatrale de bulevard şi in-trigelor noastre politice. Eu vă pot- arătă femei, care nu citesc nici când romane, — fete tinere din Paris, care nu se duc nici când la teatru, — şi bărbaţi, cari nu s'au ocupat nici când de politică. Şl toţi aceştia din cercurile elitei spirituale. Voi nu ne cunoaşteţi nici savanţii, nici poeţii noştri. Voi n'aţi văzut pe nici unul din artiştii noştri cari muncesc în tăcere. Voi nu cunoaşteţi nici pe marii noştri catolici, precum nici pe ateiştii noştri. Despre popor nici nu vorbesc. Voi mi cunoa-

în mansardele parisiane, sau în regiuni liniştite, a căror vieaţl întreagă e' pătrunsă de cugetări mari şi renunţări continue. Voi nu cunoaşteţi pătura aceea, în care zace sufletul şi pu* terea Franţei, suflet şi putere, care rabdă şi tace, în vre m e t a aşa numita elită în continuu putrezeşte şi dispare, ca să apa r i tot alţii şi alţii în locui ei. Vă veţi miră, poate, auzind, că sunt şi Francezi, cari nu trăesc pentru aceea ca să fie fericiţi, ci ca să-şi ducă la izbândă idealul şi s i serviască binelui? Vot nu cunoaşteţi pe omul de rând din popor, care munceşte cruţă şi trăeşte liniştit, dar care are în inima #a o văpaie nestinsă. (

Aşa scrie Francezul. :

Se ştie, că după răsboaie, mai ales după răsb'oaiele per-dute, o mulţime de boale şi epidemii bântue popoarele. Nu numai colçra, ciuma, tifosul şi în zilele noastre a ş a numita gripă spaniolă, care omoară trupurile, ci şi renunţarea la orice ideal şi preocupare 0 superioară, pesimismul şi .necredinţa care ucid sufletele. Intâiu . a început şă submineze credinţa cre­ştină In capetele cugetătorilor sub masca filosofiei; ntai apoi a izbutit să o stingă cu totul şi ia poporul de rând sub forma

spiritele. Aşa se explică geneza şi popularitatea extraordinară a „teoriei mediului" formulate de Hipolit Taine (1828—1893). în operele sale principale: „Istoria literaturei engleze*, ^Filo-sofia a r te i 8 şi „Originile Franţei contemporane". Teorie fata-listă, determinista, pesimistă.

ştcţi sufletele acelea

© B.C.U. Cluj

Page 42: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Hag 42_ CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 2 .

In a c e e a ş v reme ex-teologti l Ernest Renan (1823—1892) p ropovădu ia indiferentismul religios. Ajuns în conflict cu sine însuş , cu vocaţ iunea sa clericală, pă ră seş t e s emina ru l Sa inJ-Sulp ice şi se ocupa de filosofie, istorie şi filologie or ien­tală. Pent ru el Dumnezeu e „ca tegor ia idealului" , iar re l igiu-nea pur şi simplu „frumseţa în ordinea mora lă" , pr;n care se -sa t i s face inst inctul moral al omenirei . Nefiind, deci, nici o rel igiune adevăra tă , toa te sunt de o potrivă de bune , când sun t lăsate în rosturi le lor. Concep ţ ia de vieaţă filosofică n'o pot avea decât cape te le cele mai luminate , pe când cea rel i ­g ioasă stă la î ndemâna or icui , chiar şi a poporului de rând. Motive obiect ive, care să ne î n d e m n e să credem, nu sunt . Cine poa te crede, sa c readă . Va fi fericit. Ches t iune de c o n - • s t i tu ţ iune sufletească. De forţat însă , nu poate fi forţat n ime să c readă . Renan şi aderenţ i i săi nu sun t nici credincioşi nici necredincioş i , ci, cum e mai rău, indiferenţi .

Tr i s t e ţa şi orizontul aces ta în tuneca t al criticei şi filo— sofiei franceze p agravează concep ţ i a na tura l i s tă ÎH artă şi l i te ra tură . Parecă toa te ta lente le , incontes tabi l foar te r emar ­cabile din epoca, ce a u rma t nenoroc i tu lu i răsboiu f rancez-ge rman din 1870, s'au jura t să înfăţişeze, în toate formele p o ­sibi le, n imicnic ia si zădă rn ic i a vieţii.

Citiţi romaniii „ M a d a m e Bovary" de Gustave Flaubert (1821 —1880), care formează oarecum t recerea delà roman t t sm la na tura l i sm. Nu te sguduie şi înduioşează până la lacrimi convuls iun i le t ragice ale morţii e ro ine i? Sau nu se degajează aceeaş t r is te ţă adâncă din cele trei „poveş t i" ale lui scr ise la 1877? Ori din povest i r i le cu subiec te exot ice „ S a l a m b o " , „I rodiada" , „Ispita sfântului A n t o n ? " *

Direcţ iunei aces te i a i-a urmat , ca o con t inuare f i rească, aşa numi tu l real ism epic al lui Emil Zola (1840—1903), care , pe lângă ta lentul art ist ic, p re t indea , că are, şi erudiţ ie de savant . Un savan t şi a r t i s t nenoroci t , care deformează toa te subiec te le , ce le a t inge . Fan táz i a lui desfrânată dă vieaţă tu tu ror formelor inerte. Parisul , Roma, minele, magazinele , , locomotivele şi altele devin în operele sale fiinţe î n s p ă i m â n ­tă toare , care voes :, amen in ţă , devorează si sufer. Totu l se învâr te în jurul nos t ru , ca într 'un coşmar .

To t a ş a sunt Edmond (1822—1896) şi Iultu Goncourt, (1830 — 1870) nişte maniaci l i terari , cari înşişi s'au ca rac te r i za t < as t fe l : „crea tur i pas iona te , ne rvoase , bo lnăv ic ios de i m p r e s i o -

© B.C.U. Cluj

Page 43: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

.Nr. 1 - 2 • _ _ _ ( Ul.TUKA CKKSTlflti j ^ Pag 43

nabile", precum şi Alfons Daudet şi Guy de Maupassant^ Daudet, ca unul care a trăit atâta vreme .'între burghezii diu Lyon şi Paris şi i*-a cunoscut aşa de bine,ne-a descris Adeaţa laborioasă şi tumultuoasă a lucrătorilor din fabrici, mizeriilV lo'r cu plata, năcazurile vieţii lor mărunte, ,cu atâta intuiţie şi, experienţă intimă ca nime altul. Maupassant, fără să filoso-feze, fără să facă studii de fine analize psihologice, înfăţişează omul, cum* e de regulă: mediocru, greoiu, brutal în apetitele sale, necruţător în egoistfiul său, vânând plăcerea sau norocul, căci altcea nu prea vânează. Mai caracteristic e romanul său „Q',.vieaţă", care descrie vleaţa de bucurii scurte şi du­reri lungi a. unei biete femei, înşelată de bărbat, înşelaîă de un fiu, înşelată de toată lumea, încât instinctiv îţi dai seama, că biata şe prăvăleşte din nenorocire în nenorocire şi astfel impresia de durere şi trisţeţă, ce-ţi face romanul delà început creşte cu fiecare pagină ce o citeşti')•

Şi dacă aceasta e atmosfera spiritelor de "elită, a cuge­tătorilor şi scriitorilor, ce să aşteptăm delà oamenii de rätrd?

Să ne mai mirăm, că exegeţf biblici de duzină, ca Loisy s. a. făcând deosebire între Hristosul istoric, care à fost si ei un om, ca toţi oamenii, şi între HriStosuKcredinţei, cél i d t á - ' lfzat de sufletele exaltate^aj'e apostolilor, au sfârşit; cum eră şi firesc* să sîârşiască, rupând orice legături cu .biserica, fiind', excomunicaţi? /'•'

Ori 'Că unii învăţători şi institutori francezi, duşmani ne­împăcaţi ai religiunei şi bisericii creştine, cărora nu vreau să le fac onoare, porrienindu-i cu numele, gu ajuns să facă cea mai desrnăţată propagandă antipatriotică şi ăntimilitarisţă? '

Revista învăţământului- primar (Revue de 1' Enseignement primaire) din 20 Nóemvrie ,1904 ziçeâ, că, de când ţarul/Rusiei,.'., de când episcopii şi fraţii şcolilor creşftne âii lăsat să se cânte de către oamenii lor-Maüseileza, democraţia nu mai voeşte să cânte decât Internaţionala/ /

în alt organ de publicitate (Lés" Temps Nouveaux) de­clarau aproaae în aceeaş vreme institutorii revoluţionari: Stri--gaţi, urlaţi, spumegaţi de ură şi mâniţ neputincioasă, burghezi proşti şi umflaţi, noi, institutorii revoluţionari, decapităm de acum ideea de patrie, apoi, Când curentul popular ne va/în­gădui, vom face aşa şi cu celealalte dogme.

») Vezi capitolul despre naturalism la Gustave jLanson, Histoire de ia littérature française. 12. edit. Paris 1912 p. 1073 si urm.

© B.C.U. Cluj

Page 44: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

t'ag. 44. Nr. 1 2 .

Ce erà mei firesc pentru oameni i aceş t ia , decât să p r o ­p u n ă d e s a r m a r e a complec t ă (vezi Les Anna l e s de la j eunesse la ïque, mai 1904), iar pe soldaţ i să-i p rovoace în apele a d r e ­sa te către ţa ra în t reagă : Părăs i ţ i caza rmele ! (Qui t tez la caserne . )

După a c e s t e a ne putem închipui , în ce s ta re socială şi mora lă au a juns pături le ace lea ale poporulu i francez, în care au p r ins rădăcin i p ropagande le aces t ea !

D u p ă c e nu mai c redeau în Dumnezeu şi în evanghe l ia Lui s ingur mân tu i toa re , nu mai admi teau , fireşte, nici indisolu-bi l i ta tea căsător ie i , ci p r o c l a m a u amoru l liber.

într 'un manifest futurist al luxuriei , o femee, al cărei aurire îl cruţ peu t ru deosebi ta cons idera ţ ie ce o am faţă de sexul feminin, spunea că d u p ă un răsbo iu , în care pier a tâ ţ ia bărba ţ i , e normal , ca învingător i i , se lec ţ ionaţ i prin răsboiu , să meargă în ţerile cucer i te şi să violeze femeile, pent ru a r e s u ­sc i t a v iea ţa . . . Şi înche ia manifestul cu cuvintele , că, fiind, luxur ia o operă de ar tă , ceice o comit, t r ebue să fie conşti i de măre ţ ia ei; ea e o forţă!...

Halal de asa forţă! Dacă vom consn'derà. că în 1900 număru l divorţuri lor erà

de 7.820, iar câ ţ iva ani d u p ă aceea de două ori a t â t a : 14,579 — a tunc i , da, admi tem că amorul liber ( l ibera un iune c a r n a l i , cum zice manifestul futur is t ) e o . . . forţă de d e s t r ă b ă l a r e .

Iar dacă mai a d ă o g ă m s c ă d e r e a cont inuă a nata l i tă ţ i i în Franţa , vom vedea chiar, că luxur ia e o . . . forţă uc igă toa re de neam.

Iată, tabloul, dureros , pe care ni-1 p rezen tă datele s t a t i ­s t i ce : Din 1801 — 1805 se n u m ă r a u cam 912 000 naş te r i la an. Intre anii 1861 şi 1865 s'a a t ins chiar remarcab i la cifră de 1.005,000. Nici după aceea nu era rău. P â n ă Ia 1885 med ia naş te r i lo r anua le era de 900.000. Şi e de notat , că între a c e - ~* s tea s'au ivit colera la 1854 şi 1855, iar în 1870—71 răsboiu l cu German ia . In t impul delà 1886 până la 1890 a scăzu t număru l naş ter i lor la 883.000, iar la începu tu l aces tu i secol chiar la 750.651.

Dacă s'ar fi desvol ta t aşa , ar fi pieri t cu s iguran ţă , pen -t rucă , vorba unui fost minis t ru de răsboiu , o ţară nu are a l t i a rma tă , decâ t a r m a t a nata l i tă ţ i i .

Degeaba se sil iau în t impul din u rmă să con t r aba l anseze număru l din ce In ce mai mic al naş te r i lo r prin premii puse pen t ru familiile n u m ă r o a s e , prin taxe i m p u t e a s u p r a bur laei lor

© B.C.U. Cluj

Page 45: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1 - 2 rag . 48-,

, şi prin îngrijirea deosebită a bolnavilor, ptntru a reduce tiu--mărul morţilor, — poporal francez avea din ce fn ce mai mult înfăţişarea unui popor îmbătrânit, fi incapabil de regenerare.:, (Şi apoi se ştie, că valoarea şi puterea unui popor atârnă delà tinerimea, ce o are; nu delà bătrâni! înţelepciunea şi cumpătul , bătrânesc sunt un frâu necesar In calea progresului, dar ele numai nu pot înlocui avântul, energia, iniţiativa şi îndrăzneala.: tinerească. 1) , \

Societăţii acesteia îmbătrânite şi pornite spre abisul p e ­ri rii i-a venit chiar bine, încurajând-o şi mai mutt la destră­bălare, prorocul supraomului german, Friderk Nietzsche a cirui învăţătură se resumă în cunoscuta frază cinică: «Nimie nu-i adevărat, totul e iertat!" (Nichts ist nimbr, Alles ist erlaubt), precum şi pesimismul lui Baudelaire din .Florile râului* (Lea Fleurs du mal).. ( '

Şi acum, dupăce am văzut, ce au spus şi făcut bestiile cu chip de om, să vedem ce au zis şi cum au lucrat oamenii adevăraţi, Francezii veritabili, cu înţelegere şi simţ pentruv chemarea neamului lor In lume. ^

E într'adevăr vrednic de toată admiraţia lumei «acest popor al Franţei, care prin virtuţile sale grandioase s'a sustras singur delà cele mai mari pericole", vorba lui Paul Deschanel,.. noul preşedinte ai republicei franceze'.

Cei dintâiu, care s'a ridicat cu toată energia în contra direcţiei naturaliste şi mai ; l es în coatra ştiinţei aceleia, care pretindea, că a deslegai toate enigmele şi a dat răspuns mul­ţumitor la toate problemele vieţii, a fost directorul revistei »Revue des Deux Mondes*, catolicul Ferdinand Brunetière-(1849—1907), membru al Academiei franceze, critic cu renume mondial. Când o firmă nu e în stare să răspundă la angaja­mentele ce le-a luat, dă faliment. Aşa a ajuns şi ştiinţa ome­nească, .care pretindea, că pentru ea nu mai e nimic neînţeles-tn ceriu şi pe pământ, la un faliment parţial (faillites partielles. ' de la science).

Enunciaţiile acestea ale iui Brunetière, care s'a făcut apă­rătorul bisericii şi s'a declarat pentru restaurarea catoiicis-

l) Vezi mai multe ta Alphonse Séché, Le désarroi de Is c o s -science française. 3. edit. Paris. Librairie Pani Ollendorff p. 103-170 sH 273-2*9.

© B.C.U. Cluj

Page 46: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

muiui, s ingurul capabi l să procure pacea socială în Franţa , au s târni t adevă ra t ă furtună. Toţi I-au numit pap i s t , r e ac ­ţ ionar, u l t r amontan şi aşa mai depa r t e . Dar a înfruntat cu bărbă ţ ie loviturile.

Mişcarea de în sănă toşa re , oda tă porni tă , nu s'a pu tu t opr i aici.

H. Poincaré, fratele fostului p reşed in te Raymond, a ară ta t , că şi şt i inţale exac te operează cu h ipoteze şi teorii n e p r o b a t e încă, ba chiar şi în geomet r ie şi In matemat ic i sunt „conven-ţ iun i" omeneş t i . Nu e adevăra t , aşa dară , că în şt i inţă ar ex is ta numai adevărur i anal i t ice , numa i neces i tă ţ i , numai n u ­meri şi cant i tă ţ i . Es te şi conşt i inţă , care e încunjura tă de fizică, de chimie, de fiziologie şi de biologie, da r e, to tuş , deoseb i t ă de aces tea .

Spre lauda spir i tului f rancez fie zis, că, tocmai în n u ­mele exacti tăţ i i şi corect i tăţ i i ştiinţifice, a r ec lamat cu a t â t a energie împotr iva concepţ ie i na tura l i s te s implis te , care cugeta , că poa te face uşor din mecan ică fizică, din fizică chimie, din chimie biologie şi astfel des leagă enigma enigmelor: vieaţă. — Savanţ i i francezi au dovedi t natural iş t i lor , prea încrezuţi în puter i le lor, că n'au des lega t nimic, şi că e, prin u rmare , tot a tâ t de îndrep tă ţ i t ă p r e o c u p a r e a de realităţi le t r a n s c e n d e n t a l e (metafizica şi re l ig iunea) , ca şi p r e o c u p a r e a de reali tăţ i le ime­diat cerce tab i le (fizica, chimia, ş t i inţele na tura le) .

Mai cu s eamă Henri Bergson, filosof cu mare n u m e ş i -a câş t iga t meri te neper i toa re , în pr iv inţa aceas t a . In s tudiul său a s u p r a datelor imedia te ale conşt i inţei (Essai su r les données imméd ia t e s de la consc ience ) a a ră t a t în mod în t r ' adevă r g e ­nial real i ta tea sufletului. Cugetăr i le şi simţir i le , după p ă r e r e a lui, nu sunt atomi. Asocia ţ iuni le de idei nu sun t împreună r i ori desb inăr i de molecu le şi în t reg procesu l vital nu e numai o t rans i t ie delà s tăr i le mehan ice la altfel de s tăr i . Voinţa nu e rezu l tan ta a t rac ţ iune i diferitelor forţe, nici motivele voinţei nu t r ebue imag ina te ca diferite componen t e fizice sau m e h a ­nice, fi indcă tn felul a c e s t a n 'ar mai p u t e a fi vorbă de l iber­t a t e a voinţei , ceeace ar.fi concep ţ i a cea mai dură , mai g r o s o ­lană şi mai falsă a psihologiei .

N a t u r a o m e n e a s c ă , ca tot ce e în univers , nu e d a t i o d a t ă pent ru t o tdeauna , cum greş i t c redea Augus t Comte şi pozit ivişt i i . Omul în cont inuu se caută , se modifică, se p r i m e ­n e ş t e p e s ine tnsuş , deci şi în v iea ţa omului totul e numai o

© B.C.U. Cluj

Page 47: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1 2. ' Ç.ULTUKA CREŞTINA. Pag. .47.

transiţie. zice alt mare cugetător francez, Emil Boutroux, p r o ­f e s o r d e filosofie ía Sorbonne, universitatea din Paris. Aşa e făcut sufletul omului, încât nu se mulţumeşte cu ce este"şi* cu ce are, voieşte totdeauna mai mult ~şi mai bine, ca să fie mai mult decât a fost. Omul, zice Pascal, se sileşte sâ în­treacă infinit pe om.

Omul; de fapt, are simţ pentru ţeluri şi ideale ce întrec puterile naturel şi se poate Înălţă până la.ele, zice mai dè parte Boutroux. Prin faptele sale e .capabil să se unească cu Acela, care e mai mare decât el. Ca colaborator al Celui Rreaînalt, omul e în stare să se ridice peste sine şi peste natura sa. *

Aşa se pare, continuă el, că dorul acesta de a te întrece i pe tine* însuţ i de a fi mai muit decât- ai fost, este axa şi idealul religiosităţii. Şi aceasta e totodată şi superioritatea incomparabilă a religiunei. Ea e o continuă creaţiune şi re-creaţiune.a noastră în Dumnezeu şi prin Dumnezeu. De des^ curajare, în opera aceasta, nu poate fi vorbă. Izvorul inspi-raţiunii noastre-şi ajutorul nostru este infinit: însuş Dumnezeu.

Când astfel contemplezi problema religiunei şi pe Dum­nezeu, eşti preocupat în întreagă fiinţa ta şi puţin îţi pasă, dacă mintea, dacă voinţa, ori dacă simţirea are-par tea cea mai însemnată în adâncirea religioasă. Sediul religiunei e în adâncurile cele tainice ale sufletului, unde se comunică Dumr • nezeu pe sine omului prin harul său şi prin luminile cereşti,, ce le aprinde în besna sufletului.

Atunci voinţa e credinţă copilărească, încredere sigură şi hotărîre nestrămutată. Atunci mintea s» sileşte să se apropie şi să exprime cu vrednicie pe Cel Necuprins. .Atunci simţirea-acuş se cutremură' de fiorii măreţiei înaintea Celui Nepătruns, acuş de bucurie, de iubire şi dor d e lucru, când se simte» atins şi încurajat de Cel Etern.

Citind cuvintele acestea minunate ale lui Boutroux, (Foi et-'Vie, 16 Dec. 1912), e cu neputinţă să nu simţi însemnătatea covârşitoare, ce . o are religiunea şi reprezentanţii ei aleşi, asupra vieţii omeneşti.

Curentul acesta de regenerare religioasă a spiritului francez. * fost sprijinit şi de o seamă de alţi scriitori, franceaişi streini. Notăm pe următorii: Paul Bourget, care, dându-şi seama de corupţiunea mediului în care trăia, milita pe lângă rellgiune, autoritate, ierarhie, în o mulţime de opere, dar mai ales tn

© B.C.U. Cluj

Page 48: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

„L'Étape" (1902). Apoi poeţii Mallarmé şi Verlaine, Cel dintâitr n'a ajuns la desvoitare deplină, al doilea însă a fost poet adevărat, une-ori chiar un mare poet. Tot asemenea Verhaeren-Naiv şi complicat, savant şi totuş spontan, el a exprimat cu artă desăvârşită duelul sufletului cu trupul, avântul spiritului uman, încătuşat de materie, spre Dumnezeu.

în poezia franceză s'a întronat din nou cultul lui Dum­nezeu:

A minţii cea mai naltă iscusinţă, şi cel mai de pe urm' al ei cuvânt e, să străvadă marea Ta fiinţă, şi să se 'nchine numelui Tău sfânt.

tn formă simbolistă ei exprimară din nou adevăruri şt legi eterne, legile secrete ale naturel şi existenţei fn chipuri şi icoane bine prinse.

J. K. Huysmans, elevul şi prietenul lui Zola, dupăce a descrii, fn o serie de opere (Les soeurs Vatard, Là-Bas, En route, La Cathédrale, Pages catholiques ş. a.), amăsurat proce­deului naturalist, tntreagi vieaţa religioasă: catedrale, mănă­stiri, servicii divine, devoţiuni mistice, sacrilegii, mustrări de conştiinţă, pocăinţe ş. a. — a sfârşit, Intrând el Insuş intr'o mănăstire de trapişti, şi arătând astfel, cu exemplul său, pu­terea neasemnită a religiunei. — Cazul acesta ne aduce aminte de autorul mai nou al romanului „Le Centurion", care e ne­potul lui Renan; nepot de sânge, dar au de credinţă, fiindcă acela erà necredincios, aau cel puţin indiferent, acesta însă e cel mai devotat catolic.

Din pleiada număroasă a acestor noui scriitori mai notăm numele marilor autori: Maurice Barres, unul din cei mai in­transigenţi catolici şi naţionalişti ai Franţei, Paul Claudel şi Charles Guérin, mort în floarea vieţii, autorul fiumoaselor volume „Inima solitară" şi „Omul interior". Apoi Péguy, G. Goyau de Mun ş. a.

Dintre scriitorii streini, cari au ajutat regenerarea morală şi religioasă a Franţei de astăzi însemnăm pe scriitorii ruşi Dostoiewski şi Tolstai, pe Italienii Edmondo de Amicis şi A. Fogazzaro, pe Spaniolii Pereda şi P. Coloma, părinte' iezuit, pe Polenul Sienkiewicz ş. a.

Creştinismul şi direcţia morală sănătoasă a acestor scri­itori a trebuit tă se manifeste, Ia Francezi, în ferma istorică a catolicismului.

© B.C.U. Cluj

Page 49: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Dar precum propaganda antircllgioasă, antipatriotâ şi antimilitarista nu s'a mărginit numai la cărţi, la apele şi doc­trine, ci s'a coborlt în fapte, tot astfel an jucrat, ba din fericire cu aj mai mare succes, aceşti soldaţi devotaţi ai credinţei şi ai patriei franceze.

Catolicismul francei, zice baronul Denys Cochin, a pro­gresat mult în anii. din urmă. Deşi în unele părţi ale terii pare că a crescut indiferentismul religios, în Paris, în inima-Franţei şi a lumei, religiozitatea a crescut, ca număr şi inten­sitate, iadrum la sindicatele catolice ale lucrătorilor şi func­ţionarilor delà căile ferate, care numără astăzi sute de mii dé membrii. Despre aşa ceva nici visa nu se putea înainte cu 20 de ani. Sau să luăm senatul orăşenesc. înainte cu 20 dc ani, dintre 80 de membrii ai senatului abia 6 erau catolici. Astăzi? Mai mult decât jumătate. E foarte curios, că cato­licismul cucereşte mai cu seamă în cercurile intelectuale. Pe când în tinereţele noastre, zice mai departe baronul Cochin, junimea se falia cu principii materialiste, pe când prin anii Î0 ai veacului trecut chiar şi catolicii făceau ochi dulci dar-vinismului, — în fiLosefiă de astăzi locui raţionalismului sec l -a 'ocupat o anume direcţiune intuiţionistă, care, după păre­rea mea, e în avantajul catolicismului. De aici provine, că astăzi bucuros se ocupă de probleme religioase chiar şi in­telectualii cei tuai rafinaţi ai Franţei.

Probele, aduse mai Înainte, credem că evidenţiază în de ajuns veracitatea acestor cuvinte.

Mai amintim numai unele fenomene ale vieţii religioase franceze din timpul războiului mondial şi după acest răsboiu şi apoi încheiem. v

In Franţa francmasonilor şi liber-cugetătorilor, în Franţa sare a votat Ia 1905 legea separării bisericilor de către stat, în Franţa care a confiscat nu numai averile bisericeşti, Ci tn unele locuri chiar fi sfintele lăcaşuri, întrebuinţâniu-ic câte­odată spre scopuri profane, s'au petrecut şi se petrec eveni­mentele cele mai înălţătoare. Deja în timpul râsboiului mon­dial s'a auzit strigătul ostaşilor francezi, lăsaţi In iadul, t ran-şeelor, fără de mângăerile ce le dă religiunea creştină prin preoţii ei, trecând până departe peste hotarele republicei fran­ceze, ca murmurul unei nouă vieţi: Noi vrem Dumnezeul Noi vrem Dumnezeu! „Nous voulons Dieu! Nous voulons Dieu!" Şi în vremece ostaşii de rând cereau cu atâta putere şi stă-

© B.C.U. Cluj

Page 50: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag.^O CULTURA CREŞTINA. Nr. 1—2.

ruinţă mângăerile religiunei creştine, n'au remas nesimţitori în faţa marilor prefaceri provocate de răsboiu nici clasele superioare ale nobilului popor francez. Lavedan, unul din scriitorii cei mai răsfăţaţi ai Franţei, sub impresia covârşitoa­relor evenimente răsboinice, făcea următoarea profesiune de credinţă: „Am despreţuit credinţa şi am crezut, că sunt înţe­lept. Dar acum mai nou râsul nu mi-a venit delà inimă, pentrucă am văzut Franţa Cum sufere, plânge şi sângeră. Am stat la răspântia drumurilor şi am văzut soldaţii noştri ple­când pe câmpul de luptă.

Mergeau voioşi la moarte. Şi i-am întrebat: ce vă face pe voi atât de liniştiţi? Iar ei au început să se roage: „Cred într'unul Dumnezeu..." Am văzut jertfele poporului nostru şi am văzut, că le supoartă rugându-se.

Atunci m'am deşteptat şi a m ajuns la convingerea, că totuş e o mângăere nespusă a cunoaşte o patrie eternă atunci, când patria pământeană ţi-o vezi incendiată din toate părţile. Dar cunoştinţa aceasta e o ştiinţă: ştiinţa copiilor. Eu însă nu mai sunt copil. Acesta e năcazul meu şi acesta face să-mi fie sufletul rece şi gol.

O naţiune, care nu crede, că suferinţa pământeană va deveni fericire cerească, trebue să despereze. Cine poate spera şi fără credinţă, când toate se clatină din temelii? Munca zilnică oare nu-i chin, binele oare nu-i nebunie, dacă omul nu are credinţă?

Stau pe ţărmul râurilor sângeroase ale Franţei, văd apele sfinte ale lacrimilor. Desperez. Dar femeea bătrână din Bretagne, a cărei feciori au căzut pe câmpul de luptă, a cărei ochi sunt roşii de plâns, se roagă cu credinţă „Născătoare de Dumnezeu..." Cât mă ruşinez de mine însumi în faţa acestei femei bătrâne. Cât de cumplit ard ranele unui popor, în care nu curge nici un strop din sfântul sânge al Aceluia, a cărui nume nu-mi este permis să-1 exprim, pentrucă nu sunt vred­nic. El eră atât de bun, şi eu? Ce-ar fi din Franţa, dacă fiii săi n'ar crede şi femeile sale nu s'ar ruga?

Artileria încrederii în Dumnezeu va învinge în răsboiul acesta. Trecutul Franţei e mare. In trecut Franţa credea. Franţa de prezent e în chin şi suferinţă. Acestea Ie simte Franţa, care nu a ştiut crede. Oare fi-va viitorul ei mai bun? Totul e în manile lui Dumnezeu. Grămezi enorme de cadavre acoper câmpul de luptă. Cât de greu este a fi ateu în cimi-

© B.C.U. Cluj

Page 51: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

' Nn 1—2 CULTURA CREŞTINA. Pag. 61.

t irul,acesta naţional. Nu pot fi, nu pot fi. M'afn amăgit si v'arn amăgit şi pa voi cari mi-aţi citit operile şi mi-aţi cântat cântecele. A fost o rătăcire, un vis urît. Acum văd moartea şi strig după vieaţă. Mâni sălbătăcite aduc moarte, cu armele. Mâni împ.reueate spre rugăciune imploară vieaţă.

Franţă! reîntoarce-te la credinţa celor mai frumoase zile ale tale. A părăsi pe Dumnezeu înseamnă a te sdrobl, a te nimici. Nu ştiu voiu mai trăi mâne. Dar trebuie să aduc la cunoştinţa tuturor amicilor, Că JLavedaa nu cutează să moară ateu!' Nu mă chinue frica de iad, ci gândul, că este Dum­nezeu şi e atât de departe de mine. Bucură-te suflete al meu, că ai ajuns ora, când poţi rosti căzând în genunchi: „Cred îstr'unul Dumnezeu../ Acest cuvânt e cântecul de dimineaţă al omenirei. Unde el nu e cunoscut, acolo va fi noapte eternă.*

• După astfel de fenomene observate atât la luptătorii cu arma din tranşee, cât şi la luptătorii spiritului cu condeiul se va înţelege, pentruce a reluat Franţa, acum după/răsboiu, le­găturile rupte in 1905 cu scaunul apostolic al Romei trimi-ţându-şi ambasador la Vatican pe Loyseau. Gestul acesta al actualei republice franceze ne aminteşte gestul lui Napoleon 1. delà începutul secolului trecut care, ajungând după consulatul întâiu la imperiu, a ţinut să reguleze şi afacerile bisericeşti a tâ t de mult tulburate prin revoluţia, franceză, de aceea a ini­ţ ia t încheiarea unui concordat cu sfântul Scaun apostolic prin Memorabilele cuvinte: „Pilda veacurilor şi mintea sănătoasă ne spune, să ne întoarcem la Papa delà Roma pentru unifi­carea părerilor şi pacificarea inimilor." Se va Înţelege, pentruce a Intrat .mareşalul Foch, generalissimul armatelor aliate, la Strassburg, mai întâiu în catedrală, unde, răspunzând cuvân­tării unui canonic al acelei biserici, a spus că toată lauda pentru învingerea strălucită a aliaţilor se cuvine singur numai Marelui Dumnezeu, care a dus Ia biruinţă cauza cea dreaptă. Se va înţelege, cum există în Franţa de astăzi atâta interes s i însufleţire pentru chestiunile religioase. Seminarele teolo­gice nu pot cuprinde pe toţi tinerii francezi cari doresc să Tntre în viea Domnului ca lucrători harnici. O adevărată re­naştere religioasă, fn seminarul „Issy-leş-Moulineaux" din Paris, de pjldă, numai în anul I şi II de teologie sunt peste 200 de tineri din toată Franţa, precum s'a văzut din o cores­pondenţă publicată în Nr. trecut. Nu e aceasta o adevărata renaştere religioasă? ^rsr-

© B.C.U. Cluj

Page 52: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag 62 COLT URA CREŞTINA

încheiem cu cuvintele caracteristice ale filosofului Berg­son: „La tot cazul cred într'o regenerare morală a Franţei şi ceeace îmi atrage atenţiunea mai mult şi mă umple de cele mai bune speranţe faţă de simptomele acestei regenerări e împrejurarea, că întorsătura aceasta no rocoasă trebuie să- o atribuim nu numai schimbării ideilor şi idealelor, ci şi puterei creatoare a voinţei. Iar voinţa e exp res innea temperamentului, adecă a părţii care se schimbă mai greu în noi. Din punctul acesta de vedere evoluţia tinerimei d_> astăzi o consider de ceva minune".

De s'ar adeveri şi la noi aceste profetice cuvinte I ION GEORGESCU.

Chestiunea manualelor teologice. „Uni rea" s'a ocupat , nu de mult, în câţ iva art icoli d e

l ipsa a p r o a p e totală de m a n u a l e pent ru seminar i i l e noas t r e teologice a t r ăgând a ten ţ i a celor în d rep t a s u p r a urmăr i lor g rave ale aces te i l ipse a tâ t pen t ru ins t ruc ţ ia clerului t ină r cât şi pen t ru admin i s t r a ţ i a b i se r i cească . Articolii ace ia au avut daru l de - a p r o d u c e un efect d i ame t r a l o p u s ce lu i , ca re se in ten ţ iona pr in scr ie rea şi pub l i ca rea lor. In loe d e - a da ches t iune! toa tă impor tan ţa cuveni tă , in loc d e - a ap rec i a motivele , cari au de t e rmina t desvă l i rea aces tu i m a r e rău b i se r i cesc şi cul tural , şi ia ten ţ iuni le , cart erau ce lea mai cura te , ce se pot închipui şi celea mai d t s -i n t e r c i a t e şi în Ioc de -a d i scu ta cu toa tă se r ioz i t a tea şi ob iec t iv i ta tea modal i tă ţ i le unei înd rep tă r i a s i tuaţ ie i a c tua l e , mulţi s 'su s u p ă r a t a t r i b u i n d u - n e in tenţ iuni , cari nu ne -au s t ăpân i t şi nu ne -au călăuzi t nici oda t ă în ac t iv i ta tea n e a s t r ă pub l i că .

Pr imirea , care s'a făcut acelor ar t icel i , fireşte, nu ne -a umplu t de m â ngă e re , da r nici n 'a fost în s ta re să ne d e s c u ­rajeze deşi — p e n t r u c e nu am s p u n e - e ? — c r e d e a m , că acum, in s i tua ţ ia de azi a Bisericii noas t r e s incer i t a tea o p i ­ni i lor va avea alta pr imire . Ne-am înşe la t şi ne doare n u din motive persona le ci din mot ive de ordin s u p e r i o r b i s e r i ­cesc . Sun tem convinşi că pr imul p a s spre î n d r e p t a r e a răului,, e s t e r e c u n o a ş t e r e a lui.

© B.C.U. Cluj

Page 53: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr 1 2. CULTURA CREŞTINA Pag. 53.

I Pentru a convinge pe ori cine, despre caracterul i n s u - , Í portabil al actualei situaţii şi despre piedica considerabilă ; care o p u n e tn calea progresului instrucţiune! noastre teologica ^ séminariste şi d e s p r e relele, cari urmează din ea pentru cultura \ generală a clerului nostru, prezentăm cititorilor un tablou exact I al manualelor ue cari dispunem azi pentru învăţământul semi-r n a r i s ! şi pent ru desăvârşirea ştiinţifică a preoţimei din cura I. am'marum. i Cărţile, din cari se face azi instrucţia tn seminariul no-; etru sunt:

1. Dr. Victor Smfghelski, Introducere tn 8. Scriptură a vechiului şi noului Testament. Blaj 1887. Exemplare sunt destule.

2. Dr. Alex. Grama, Istoria universală a bisericei. Blaj 1881. Sunt numai 10 exemplare.

3. Idem, Istoria bisericei româneşti unite cu Roma. Blaj 1884. Lucrare absolut învechită fi azi fără nici o valoare. Abia mai sunt câteva exemplare.

4. Dr. loan Raţiu, Instituţiunile dreptului bisericesc. Blaj 1877. Mai sunt 25 exemplare.

5. Idem, Preiecţiuni despre matrimoniu, impedimente etc. Blaj 1875. Mai sunt 15 exemplare.

6. Idem, Etica creştină. Blaj 1873 Mai sunţ 15 exemplare. 7. Di. Vasile Suciu, Teologia dogmatică fundamentată.

Blaj 1907. Cu greu s'au putut câştiga 15 exemplare. 8. Idem, Teologia dogmatică specială. Blaj 1908. Exem*

plare se găsesc tn număr suficient. 9. Dr. Is. Marcu, Teologia pastorală. Blaj 1902 şi 1906.

Exemplare se găsesc destule. 10. Dr. Alex. Nicotescu, Teologia morală / , Blaj 1918.

Asemenea Sunt exemplare destule. 11. Bojer—Papiu—Roşianu, Tipic bisericesc. Blaj 1914.

Exemplare destule. Manualele de sub Nrii 2—7 la librării nu se mai găsesc

de mult şi seminariul însuş dispune din ele, cum vedem, de uh număr absolut nesuficieut de exemplare.

Aceasta este întreagă comoara, didactică-teologică a Bi­sericii noastre unite! Dintr» cărţile acestea, unele — slabe şi pentru timpul când s'au scris — s u n t azi din punct de vedere ştiinţific un anahronism. Ele reprezintă starea ştiinţei

© B.C.U. Cluj

Page 54: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag. 54 CULTURA CREŞTINA

teologice din jumătatea primă a veacului trecut, în cea ce avea eà mai conservator, iar altele sunt total epuizate.

Lipsa aceasta de manuale este un chin şi pentru profe­sori şi pentru elevi. Este un chin pentru profesorii, cari din consideraţii pedagogice stmt siliţi să macine atâtea manuale rele din toate punctele de vedere şi ca limbă, şi ca stil şi ca ortografie şi ca metod şi şi ca cuprins. Este apoi un chin să şti, că şi din manualul rău abia sunt câteva exemplare, — trecute prin naufragiul usului de 20—30 sau chiar 40 de ani, n care fiecare generaţie a lăsat urme de sublinieri, de notiţe»

'de sfârticări etc. —, încât azi când avera clerici puţini au totuşi 4—5 inşi un exemplar. Ce va fi mâne când numărul lor va creste? Chinul elevilor îl cunosc toti câţi au esit în

f - i i »

deceniul din urmă din seminar. Insă primejdia cea mai mare n'o vedem pentru vieaţa

seminarială ci pentru vieaţa din afară de seminar. In seminar oamenii se ajută cum pot. In vieaţa preoţiască lucrurile merg mai greu. Să luăm numai un caz concret, care revine zilnic: clericul termină studiile seminariale, în câteva luni se căsă­toreşte, capătă o parochie şi vine la chirotonire. Ce duce el cu sine în parohia lui, unde trăeşte izolat, fără colegi, fără profesori? Aproape nimic! Nu are un manual de drept — cel folosit în seminar rămâne acolo —, nu are o „Teologie morală" complectă, nu are s. Scriptură, nu are un comentar al Scripturei, nu are o istorie a bisericii lui, nu are o Apolo­getică — a I. P. S. Sale păr. mitropolit e epuizată — nu are decât „Teologia pastorală" a păr. canonic Dr. Is. Marcu, o parte a „Teologiei morale" şi din hărnicia dd. Bojor—Papiu— Roşianu, un „Tipic bisericesc".

Astfel tinărul nostru frate nu are de unde-şi improspeta cunoştinţele, cari neîmprospetate evaporează în scurt timp rămânând câteva impresii vagi şi nelămurite. Şi pe baza acestora şi din acestea va trebui să predice să catechizeze, să rezolviască toate cazurile de drept canonic, de morală etc. cari se ivesc în decursul unei vieţi preoţeşti.

Asta e realitatea. Este evident, că ea nu-i strălucită, au-i uşoară şi nu-i de invidiat. Şi iarăş ea nu e în măsură a asigura preoţimei noastre un înalt grad de cultură teologică, cu toate avantagiile cari ar urma din ea.

Cauzele, cari au determinat această situaţie deplorabilă s u i t multe şi variate. O analiză a tuturor acestor cauze ar

© B.C.U. Cluj

Page 55: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

•vr 1—2 CULTURA CREŞTINA Pag. 56.

întrece cadrele urnii mic articol de revistă şi de-aceea vom semnala de-ocamdată numai câteva, cari ni se pare mai decisive.

1. Feliul cum se recrutează profesorii pentru seminariile noastre. In privinţa aceasta s'a săvârşit o greşală, după pă­rerea noastră fundamentală, prin faptul, că nu s'au crescut oameni pregătiţi anume pentru cadetra, care aveau s'o ocupe. Tinărul doctor în teologie, fără nici o consideraţie la aptitu­dinile şi înclinările iui, a fost numit profesor pentru catedra, care era din întâmplare vacantă. Astfel s'a întâmplat, ca in­divizi, cari aveau cetea mai promiţătoare aptitudini dovedite pentru o catedră au fost siliţi să ocupe alta, pentru care nu aveau aceeaş însufleţire sau de multe ori nici una. Fireşte, c i un astfel de ont la o astfel de catedră nu putea produce opere de valoare ştiinţifică lipsindu-i pasiunea creatoare. Când s'a întâmplat însă, ca alegerea să fi fost, din întâmplare, fericită, ajungând 1 profesorul la catedra pentru care se ştiee însufleţi, s'au văzut imediat resultafele. Acela a lucrat.

, 2. îngrămădirea profesorilor cu o mulţime de ocupaţii străine He catedra lor. Se ştie, că Ia seminariul nostru, de pildă, fiecare profesor mat are 8—10 oare de cateheză la li­ceul de băieţi, sau de fete iar până în anul acesta şi la şcoala normală. Apoi fiecare mai e membru în senatul scolastic, fisc consistorial, asesor la un for matrimonial sau la celalalt, asesor consistorial, tot atâtea ocupaţii cari ti răpesc timpul liber când ar putea face ştiinţă teologică.

3. Salarizarea mai malt decât modestă, din care profe­sorul abia-şi putea procura celea strict necesare pentru vieaţă şi care-1 făcea imposibil de-a ţinea contactul cu ştiinţa teolo­gică modernă apuseană. Nici unul nu-şi poate permite luxul de-a abona revistele de specialitate străine, operele atât de multe ştiinţifice — din specialitatea Iul — cari apar an de an şijtfărâ cunoaşterea cărora nu . se poate nici închipui .scrierea unui manual de valoare şi potrivit evoluţiei ştienţifîce mo­derne. Astfel şi profesorul este s i l i t să-şi scoată întreagă ştiinţa din câteva manuale, de multe ori destul de vechi şi acestea, şi mai mari decât cel românesc pe care-1 au In mână elevii. In privinţa aceasta s'ar putea spune multe lucruri dureroase, dar cred că ajunge,

Acestea sunt câteva din cauzele sărăciei noastre literare, care ne-au adus In situaţia de azi. Chestiunea ni-se pare destul de gravă, e vorba doară de lipsa unui element necesar

© B.C.U. Cluj

Page 56: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

CULT URA CREŞTINA. Pag. 56.

de cultură a preoţime! noastre întregi. De aceea am stăruit şi aci asupra ei, deşi nu ne mai facem nici o iluzie, că scrisul nostru ar putea aduce o îmbunătăţire a situaţiei. Am scris totuşi şirele acestea pentru a ne împlini o datorlnţă faţă de interesele Bisericii, pe care înţelegem s'o servim după cea mai bună conştiinţa a noastră, aşa cum o putem. Durere, că de-ocamdată o putem servi numai în forma aceasta.

Dr. I. Volbură.

însemnări.

Facu l t a t e teologică uni tă . (O problemă pentru sinoa­de l e p ro topopeş t i ! ) în coloanele acestei reviste s'a mai atins de vre-o câteva ori chestiunea unei facultăţi teologice unite. Mai pe urmă în legătură cu cent ra l izarea seminarelor teologice, Şi se va urgità şi de aici î na in t e , f i indcă suntem convinşi, că ea e o neces i t a t e primordială a tâ t pentru stat , cât şi pentru b iser ică , ba chiar şi pentru universitatea românească însaş.

Pent ru s ta t , fiindcă nu e indiferent, unde, cum şi din partea cui se face educaţia superioară a teologilor din zece eparhii catolice. Le înşirăm cu numele, pentrucă, poate nu sunt cunoscute tu turora-aces te eparhii: în tâ ia sunt cele patru româneşti unite cu Roma: arhidiecesa de Alba-Iulia şi Făgăraş cu diecezele sufragane de Oradea-mare , Gherla şi Lugoj, apoi arhiepiscopia catolică de Bucureş t i , episcopia catolică de Iaşi, căreia credem că vor apa r ţ i nea în viitor i ş cei vre-o 71.034 romano-catolici din Bucovină , în fine patru episcopii romano-catolice din Trans i lvan ia şi păr ţ i le a n e x e (a Trans i lvan ie i cu scaunul în Alba-Iulia, a Orâz i i -mar i , a S a t u l u i - m a r e şi a C e -nadu lu i cu s c a u n u l în T i m i ş o a r a ) . Toţi laola l tă a p r o a p e pa t ru milioane de catol ici .

Pentru păstorirea suf le tească a aces tor credincioşi ex is tă mai mul te seminan ' i epa rh i a l e , care însă nu satisfac decâ t în parte ind igenţe le lor sufleteşt i . P r e c u m în t recut , aşa vor trimite şi In viitor o s e a m ă de clerici la studii mai înal te >"n s t r ă ină ­tate. £ întrebare, că unde?

Pentru s ta tu l maghiar n 'a fost indiferent, că unde se făcea educaţia superioară a clericilor gr.-catolici din teritorul său,

© B.C.U. Cluj

Page 57: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1^-2. CULTURA CREŞTINA

de aceea in 1870 a interzit Românilor şi Rutenilor uniţi din fosta Ungarie să mai cerceteze institutul S. Barbara din Viena, fiindcă nu avea Încredere tn educaţia ce se făcea acolo, şi I-a trimis pe toţi tn Seminarul Central din Budapesta, Tn s p e ­ranţa că ÎS2 va face pe toţi o apă şi un pământ.

Nici pentru statui român, credem că nu poate fi indi­ferent, • «itde se vor duce teologii romano-catolici să-şi facă studiile mai taalte: la Budapesta, Ia Vi en a, Ia München ort ' afrea?

Şi aşa, parecă, se descoper unele comploturi fi mach!-naţiuni tn contra noului stat român, dar apoi, dacă statul a r permite să se trimită tinerii catolici la studii In astfel de_ oraşe, care, e de prevăzut, vor fi focarele Iredentei şi ale planurilor păcătoase din viitor?)

Dar nu numai siguranţa statului, ci şi bunăstarea lui morală reclamă înfiinţarea cât mai grabnică a unei facultăţi teologice unite. Nicăiri nu se pot pregăti clericii noştri mai bine, ca aici acasă în soiul sfânt al patriei, fiindcă nicăiri nu-şi pot câştigă intuiţia aceea adevărată a necesităţilor noas t re spirituale, cum şi-o pot câştiga la noi. — Cine să atragă aten­ţiunea tinerilor clerici asupra „acelor puteri misterioase, care pot fi întârziate, dar nu zădărnicite", cum spunea M. Sa Re­gele în discursul rostit ia inaugurarea universităţii din Cluj, dacă nu reprezentanţii noştri cei mai autorizaţi? Şi ciné are mai multă cădere să diriguiască bine aceste „puteri mister i ­o a s e ' , dacă nu biserica românească unită cu Roma, care n'a avut un moment de şovăială în atitudinea ei naţională ş i morală? -

Credem că nu va fi nici un om cu mintea întreagă, care să tăgăduiască importanţa deosebită, ce o are pentru stat În­temeierea unei facultăţi teologice unite. '

Dar îşi are importanţa ei această instituţie superioară şi pentru, biserică^ In deosebi pentru biserica unită. Această biserică poate pretinde, cu tot dreptul, o asemenea facultate,, nu numai ca o recunoaştere a meritelor sale din trecut, pe~ care aşa de m i n u n a t le-a reliefat A. S. R. Prinţul Carol în neuitata sa cuvântare, rostită la consacrarea mitropolitului Vasiie, ci şi pentrucă simte mai imperios, decât oricine, nece­si tatea ei. í

Are atâtea forţe tinere, care sunt dornice d e muncă, dar în lipsa unui teren de activitate corespunzător, sunt silite să-şi

© B.C.U. Cluj

Page 58: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Hau 58. CUI,TDK A CKK.ST1.N~. .<r. t 2

pulver izeze energiile tn o mul ţ ime de ocupaţ iun i mărunte* impropri i na ture i , pregăt i re i şi p reocupa ţ iun i lo r lor.

C e - a r pu tea face toa te aces t ea , s t r â n s e Intr 'un m ă n u n c h i u , pr in t r 'o coopera ţ ie a rmon ica !

Atunci ches t iunea manua le lo r teologice şi alte c h e s t i u n i a rden te ar afla o rap idă şi no rocoasă so lu ţ iune . Ş. a. m. d.

în fine, nu se poate- con tes ta impor t an ţ a unei a s e m e n e a facultăţ i nici pent ru un ivers i t a t ea fnsaş. D a c ă e un ivers i t a t ea a d e v ă r a t ă universitate ' , adecă „omnium sc ien t i a rum univers i tas" , . cum a s p u s şi M. Sa Regele la Cluj , a tunc i c redem că din acea s t ă univers i ta te nu poa te lipsi ş t i in ţa cea mai universală , f i inJcă îmbră ţ i şează toa te p rob lemele t r a n s c e n d e n t a l e ale s u ­fletului o m e n e s c : cerul şi pămân tu l , v ieaţa a cea s t a şi cea v i i toa . e , pe Dumnezeu şi pe om — teologia. Dar mai es te ceva.

Bise r ica uni tă , a p a r ţ i n â n d Bisericei creş t ine un ive r sa l e , a d e c ă celei catol ice , a re drept să r ec l ame o facul tate la v re -o un ivers i t a te r o m â n e a s c ă şi din motivul is toric, că ins t i tu ţ ia univers i tă ţ i lor e u r o p e n e , fiind o ins t i tu ţ ie medievală , es te , ca a tâ tea altele, o c rea ţ iune a aces te i b iser ic i . Ar fi dureros , deci , dacă fiica de astăzi n 'a r mai voi să-şi r e c u n s a s c à mama de od in ioară .

Dar nici închipui nu ne pu tem o s i tua ţ ie ca a c e a s t a ! De aceea a t r agem de a c u m a t en ţ iunea fraţilor preoţ i , să

d iscu te în s inoade le p ro topopeş t i şi aceas t ă ches t iune de cea mai mare i m p o r t a n ţ ă pent ru b iser ica noas t r ă şi d e s p r e rezu l ­t a t e l e consfătuiri i lor să b inevoiască a av iză nu numai o rd ina-r iatele , ci şi revista acea s t a , care ţ ine să fie e x p r e s i u n e a cea mai fidelă a tu tu ro r p r eocupa ţ i un i l o r supe r ioa re , care f r ămân tă biserica noas t ră .

i. Grec. *

Muzica şi c r e d i n ţ a . Din î n t â m p l a r e mi -a căzut în m â n ă Nr. 1. „Muzica" , revis tă , ce a p a r e lunar la Bucureş t i (Calea Victoriei 52), pen t ru cultura muzica lă a terii noas t re , s u b di­recţiunea domni lor Maximilian Cost in şi Ion N o n a Ottescu. Conţine o sumă de ar t icole şi informaţi i , care prin felul lim­pede şi a t r ăgă to r cum sun t scrise, pot fi cu plăcere citite şi de căt re nemuzicali, iar muzicalii vor putea avea bucurii su­perioare.

Noi ţinem să însemnăm ceva din splendidul articol „Artă, cultură şi credinţă" al d-lui director Maximilian Costin. Dupăce

© B.C.U. Cluj

Page 59: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1—2 CULTURA CREŞTINA. Pag. 59.

constată, că de prezent ne aflăm într'o perioadă de transitiez în ştiinţă fenomenele oculte, în artă şi literatură impresionismul, simbolismul ultra-modernismul, futurismul, cubismul ş. a. sunt. tot atâtea palide0" licăriri ale aurorei unei noi ere în evoluţia inteligenţei omeneşti, constată, că în muzică s e , observă o-t~ lamentabilă decădere faţă de trecut. Cauza? Sau mai bine zis cauzele? Iată, *um le înfăţişează pe scurt d. Costin:

„Asemeni corpului, sufletul omenesc, pentruca să se susţie şi să trăiască, are nevoe de hrană. Hrana sufletească este speranţa, credinţa, idealul. - Fără ideal, fără a dori, a crede ori a spera nimici omul nu ar putea să trăiască, vieaţa i-ar deveni monotonă şi nesuferită.

Două mari curente de idei stăpânesc omenirea de astăzi: materialismul şi spiritualismul. Amândouă au creiat întrebări fără răspuns în toate domeniile inteligenţei.... Ele au creiat însă două morale deosebite. Materialismul o morală egoistă,. , spiritualismul una altruistă.. ."

Ceva mai încolo zice: „Efectele desâstruoase ale domniei materialismului. le

avem înaintea ochilor. Toate nobilele cuceriri ale ştiinţei, cuceriri,menite să uşureze şi să/prelungească vieaţa, au fost întrebuinţate în scop de distrugere reciprocă. Cu toată supe­rioritatea inteligenţei omului s'ar părea că el a rămas cu acelaş: fond sufletesc a omului primitiv supus instinctelor barbare. Sălbătăciile răsboiului ce ne fu dat să străbatem, au întrecut orice închipuire. Desnădejdea şi tristeţa au copleşit până şi inimile cele mai optimiste."

„Mai mult ca nici odată sufletul omenesc se găseşte astăzi în îndoială tn privinţa drumului pe care să apuce."

Iar la sfârşit, dupăce arată; că numai graţie credinţei ce au avut în divinitate, în frumosul artistic şi în forţele proprii, au putut compune marii compozitorie Bach, Beethowen, Wagner ş. a. capodoperele muzicale, pe care le-au compus, încheie eu aceste cuvinte, care am dori să fie o programă de vieaţă nu numai pentru muzica, ci şi pentru literatura şi toate artele uoastre:

9Nici cultură fără credinţă, nici credinţă fără cultură, cr prin cultură către credinţă."

Cu Dumnezeu înainte! ion Georgescu.

© B.C.U. Cluj

Page 60: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

De u n d e se rec ru tau cei d in tâ i elevi ai şcolilor din Bla j? Vestitele şcoli blăjene, deschise la 1754 de milostivul şi postelnicul vlădici Petru Pavel Aren de Bistrs, au atras, din cel dinţii aa chiar, o mulţime de elevi din toate părţile locuite de Românii de sub stăpânirea ungurească. Vestea lor a străbătut departe şi d r aceea vedem adunaţi in Blajul foarte modest de-atuaci tineri din Banat, de pe ţ a ra Oltului, din Sălaj, Chioar şi din Maramureşul lui Bogdan Vodă, dornici de învăţătură şi carte românească.

Din lista eleviior anului prim şi al doilea al existinţei acestor şcoli se pot scoate date interesaute pentru a cunoaşte regiunile luminate şi încălzite de razele de lumină, cari se împrăştiau de-aici. Astfel găsim în anul scolastic 1754/5 ală­turi de câţiva blijeni, şi pe loschim, feciorul popii din Moh (jud. Sibiiului), pe Oheorghe, fiu de ţăran din Comana-de-jos (jud. Făgăraşului), pe nobilul Nicolae Pop din Abrud, pe Pa-homie Vancea din Vânceşti (Maramurăş), pe loan Pop, băiatul popii din Turda, — oraşul acesta a fost delà început bine reprezentat —, loan Nemeş din Colţirea (distr. Chioarului), Teodor Dunaviczi din Duruşa (tot acolo) , loan Fărcaş dia Kiod (?) jud. Solnocului de mijloc), Rudolf, fiul popii din Calbor (sc. Cincului mare) loan, fiul popii din Hodoş (jud. Trei-Scau-nelor), loan Filimoa din Silvas (jud. Solnocului de mijloc). Majoritatea covârşitoare a elevilor o formau cel din judeţul A!bei-de-jos.

tn anul următor numărul elevilor veniţi din depărtare e cu mult mai mare Astfel găsim pe Pantelimon şi Vasile Calbor din Turda, cari au venit în 6 Octomvrie 1756 şi „au învăţat Psaltirea deplin toată. Cântări au învăţat cheruvicul, preceasna, şi la învăţătura creştinească cape te 13", iar al doilea „s'au apucat a învăţa dela ceas deveati până ce au isprăvit ceaslovul şi la Psaltire 4 catisme, cântări cheruvicul, preceasna, acsionul". Găsim un Vasile şi un Filip din Saaislău (lângă Careii-mari), pe Gavrilă Crăciun şi Nicolae Moldovan din Aiton (lângă Cluj), pe Gavriiă din Covaşi (jud Sălajului), loan Chivăraş din Silvas (tot acolo), Gligor şi Simion din Morlaca (jud. Clujului), Du­mitru şi Simion din Hordău (lângă Năsăud.), pe „ l a i o ş " dela Dobra (jud. Hunedoarei), pe Constantin şi Vasile din Şchiopi (jud. Turda-Arieş), Vasile din „Jorocuta" (?) (Sălaj), Ion dela Supurul-de-jos (lângă Careii-mari), pe Simion Bănăţeanul din Lugoj, Alcman din Răşinari, Simion din Gherla, Costea Macavei

© B.C.U. Cluj

Page 61: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1 - 2 . CULTURA CREŞTINA! fag- 61

din Câmpeni, pe Ştefan Vaida şl pe Irimie din Glod (jud Solnoc-Dobâca), Toader Cojocnea din Cojoena, Onea Ion dift Cometei, Ion delà Mediaş, Ştefan Munteanul din Siblin, Toader Pop din „vidicul Chioarului", din acelaş vidic erau Ion Mihalc* fi Simion Pop, apoi pe ion Şalamon din Geoagiu (jad. Hu­nedoarei), Miclea Costan şi Ion Gâţi din Copalnic (dlttr. Chioarului), Ion Fărăuţi şi Vasile Raţ din Letca (acelaş district) şi Ion Boer ,dela Ţara Oltului*.

Un bănăţean, Dumitru Popovici, serica vlădicului Aaron: „Prealuminate şi preasfinţite Doamne, mie milostiv şi stăpâne. Cu umilinţă şi cu smerenie la mila Mării Tale căzând sm alergat, văzând pe Măria Ta pe toţi săracii cu milă socotind, rugându-mi pentru aceste lipse ca să Te milostiveşti smereai! mele, să mă milueşti cu o pâreche de cioareci şi la s e n i n a -rium să m i primeşti, fiindcă sunt foarte departe din ţa r i Ba­natului şi nici de-acasă sm nădejde, că şi maica mea s e ţine cu destulă sărăcie, ca prin mila cu mine un nevrednic făcută, s i se milostiveasci Mântuitorul a Tcîmpărtăş i vecinicelor sale bunătăţi, fiindcă cu nu sunt vrednic a-Ţi face Măriei Tale destul pentru atâta bine. Ai Măriei Tale sufletesc şi smerit fiu Dumitru Popovici". Acesta mai are o petiţie adresată lut Aaron. Bietul băiat fără ta t l era să vide de părerea, c i cine cere nu piere şi bate şi ţi-va deschide. Cealaltă petiţie e mai scurtă şi în ea nu mai cere cioareci ci scrie simplu şi fără fraze: „Prealuminate şi preasfinţite Doamne Doamne Petre Paule Aaron de Bistra, al nostru milostiv stăpân. Cu această, plecată scrisoare cad ta mila Măriei Tale, rugându-mă precum Iţi faci milă cu- mulţi de-i primeşti la mila Măriei Tale, Intru acest chip me rog şl eu Măriei Talc ca să-ţi faci milă a me primi la semiiariui Marjei Tale. Cu acestea rămâiu slugă plecată gafa întru slujba Măriei Tale. Eu Dumitru Popovici din ţara Bănatului". Un altul iarăş sărac şi de d e p a r t / scriea lui Aaran: „Preasfinţite şi prea luminate Doamne, Doamne mie milostiv stăpân iprocl. Viind şi eu aici la scoalele Măriei Taie mi-a dst Dumnezeu gând şi poftă spre învăţătura leti-nească pentru care lipsă şi fiindcă sunt şi departe şi-mi este cu anevoie a me putea chivernisi, cu mare umilinţa me rog:. Măriei Tale să Te milostiveşti a me primi şl pe mine in nu­mărul celoralatţi in şeminariumu Măriei Tal#. AI Măriei Ta le mai mic ş {""plecat tn toată vremea şi pururea rugător pentru Măria Ta Petruţă Ionaş".

© B.C.U. Cluj

Page 62: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

O peti ţ ie, ca re i-a i m p u s mult lui Aaron a fost u r m ă ­toa rea a unui băia t din Tă lmăce l (jud. Sibiului ) : „Preac ins t i t e şi mie cuvios pa t ron păr in te . De vreme ce am auzit in sfintele Scr iptur i c e t i ndu - se că noi, cari sun t em copii , să creş tem în frica lui Dzeu, însă fiindcă noi fără î nd rep t a r ea şi d i regerça celor mai înţe lepţ i a ne face buni nu putem, pentru aceea n ă z u e s c la mila Sfinţiei Ta le , ca să Te milost iveşt i de va fi cu pu t in ţă a me primi şi pe mine în număru l celoralalţ i s emi ­nariş t i ai Mărie i T a l e , ca învă ţând cele ce acum mi-s ' a r cu­veni să me înv redn icesc şi ia cele mai mari învăţă tur i , prin cari să poţi c u n o a ş t e legea lui Dumnezeu (pen t ru care sfârşit ne -a zidit Dzeu) şi pen t ru Sfinţia T a să pociu ruga pe mi lo ­s t ivul Dzeu ca î m p r e u n ă cu Dânsu l să împără teş t i . Humil l imus c l iens l oannes Te lmecse ly" . Sc r i soa rea i-a p lăcu t a tâ t de mult lui Aaron încât a scr is prefectului seminar iu lu i , A. Redni'c, p e dosul ei „si pue r haec concepi t , quod est difficile creditu, i d e m q u e et scr ipsi t , s ine dub io a d m i t t e n d u s es t" .

Elevii erau foarte diferiţi cu vrâs tă . Alături de Gheorghe Raţ din Blaj, care avea 14 ani, găs im pe feciorul de 18 ani al popii din Moh; pe M â n a s e Pop de 20 de ani din Alămor într 'o c lasă cu copi laşul de 13 ani loan P o p din T u r d a . Ase­m e n e a pe loan Benyei de 12 ani alături de loan Lupu de 19 ani sau pe flăcăul din Ciugud ( lângă Alba-Iul ia) loan P o p , care avea 20 de ani. Aceeaş vrâs tă o avea şi Sava, feciorul popi i din Răşinar i , care era în t r 'o c lasă cu bă ia tu l de 10 ani La­dis lau Boer din C o m a n a (jud. Făgă ra şu lu i ) şi cu alt flăcău mai bă t rân Mateiu P o p o v i c i din Crăc iune l ( lângă Blaj) care e ra de 21 de ani . In te resan t e d. p. că în t re „Minimi" — cum se n u m i a u a tunci —, găs im pe blăjenii Vasile Iminovici de 5 ani, Nicolae Benyei de 5 ani , Pe t ru P a r a l e u de 4 ani , iar lângă ei pe Pe t ru Cerbu din Alba-Iul ia , care avea 18 an i !

Dr. Zenovie Pâclisanu. *

I d e e a r ă s c u m p ă r ă r i i . I. Creş t in i smul se n u m e ş t e re l i -g i u n e a r ă scumpără r i i . Se a s e a m ă n ă , în privinţa aceas ta , b u d -h ismulu i , ca re încă p r o p u n e r ă s c u m p ă r a r e . Deş i ideea r ă s c u m ­părăr i i e ideea cen t ra lă a ambe lo r rel igiuni , to tuş , privite mai de ap roape , a c e s t e a idei înt r 'o re l ig iune şi în ceea la l tă se d e o s e b e s c foarte mult de olal tă .

2. Budh i smul cons ide ră suferinţa ca un rău în s ine , de c a r e omul t rebuie să se m â n t u i a s c ă cu or ice pre ţ . Lup tă

© B.C.U. Cluj

Page 63: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. l ' a CULTURA CREŞTINA fag. 63

contra concupiscenţei (poftei rele a trupului), dar numai fiindcă « izvor de suferinţe. Momentul culpabilităţii omeneşti (vina) apoi cel religios, că adecă păcatul e ruperea legăturii moralei dintre om şi Dumnezeu nu e de loc sau foarte puţin cossfc •derat în religiunea budrjibtă. — Creştinismul din contră vrea să ne mântuiască în rândul întâiu de păcat, fiindcă acesta este ráül cel mai mare, din care provin toate- ceiealalte şi prin ştergerea.păcatului cearcă să restabilească armonia dintre om şi Dumnezeu. Nici mântuirea de suferinţă nu e uitată în creştinism; are însă un rol secundar, nu principal ca în budhism.

3. Scopu/răscumpărări i în budhism are. caracter negativ. Scopul final al religiunei budhiste e nirvana, care îft lumea ceea ia l t ăe încetarea oricărei fiinţe, anihilarea complecta, lini­ş tea nimicniciei şi a nimicirei totaie, iar în lumea aceasta e, ca o treaptă pregătitoare pentru anihilarea din lumea ceea-Jaîtă, încetarea oricărei dorinţe şi pofte omeneşti resignarea în pace a sufletului-nostru. Fiindcă vieaţa, după concepţia budhistă, e durere, durerea nu se poate curma altfel decât prin încetarea (curmarea) oricărei vieţi. — Scopul răscumpă­rării in creştinism e, din contră, positiv. Omul trebuie înălţat din păcat şi din mizerie la o vieaţă sfântă, demnă de un fiu adoptiv alui Dumnezeu în.lumea aceasta şi de unirea desă­vârşită cu El, prin vederea faţă la faţă, în lumea ceealaltă.

4. Fiind, scopul răscumpărării diferit în creştinism şi în budhism, diferite sunt şi mijloacele pentru ajungerea lui. Ambele religiuni pretind asceaâ. Dar fiecare altfel. Asceza budhistă pretinde, sau cel puţin trebuie să pretindă, dacă vrea s ă fie consecventă, mortificarea întregei noastre fiinţe ome­neşti, renunţarea la orice dorinţă şi arpiraţiune. — Asceza creştină înfrâna sumai pofta trupului şi instinctele inferioare •(superbia, avariţia etc.) nu însă şi cele superioare (de ex. dorul de-a-şi îmbogăţi mintea cu ştiinţă şi voinţa cu virtuţi cât d e a l e s e ) . Creştinismul nu e, prin urmare anihilarea şl tăgădui rei vieţii şi a existenţei omeneşti, ci afirmarea şi puri­ficarea ei.

5. O deosebire fundamentală între budhism şi creştinism e apoi, că religiunea budhistă propune autosoteria, pe când cea creştină învaţă eterostteria. Budhismul învaţă că omul se mântueşte (ajunge în nirvana) prin sine însuş, şi numai prin sine însuş, .pe când creştinismul, deşi pretinde şi cooperarea

© B.C.U. Cluj

Page 64: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

CULTURA CREŞTINA.

omului , zice că mân tu i r ea se da to reş t e , în rândul întâiu, mi j ­locirii Domnulu i Hris tos , R ă s c u m p ă r ă t o r u l neamulu i omenesc» Asta este e te roso te r ia , sau mân tu i r ea prin altui.

6. Fiind dposebir i a tâ t de esenţ ia le între r ă s c u m p ă r a r e a b u d h i s t ă şi cea creş t ină , nu poa t e fi verbà de o în rud i re şi cu a tâ t mai puţ in de un î m p r u m u t de idei între creş t in ism şt b u d h i s m . I. Georgescu.

* C e erau pominoace l e? Preoţ i bă t rân i , cu bărb i le şi

-pletele albe, mai păs t rează cuvântul aces ta ca pe -o d u i o a s ă amin t i re a unor vremi de mult d i spă ru te . Din t re cei mal t ineri puţ in i vor fi auzi t de el. Azi arhierei i nu mai t r ă iesc din pomi -noace ci din al te i svoare de venit.

Pominoacele erau Jêcticalul* v lădicesc . O definiţie b u n ă a lor ne-o dă un om, ca re le-a c u n o s c u t şi a n u m e vlădica Atanas ie Rednic . In 12 Ianuar ie 1767 Rednic scr ie T e s a u r a r i a -tului a rde lean , că fiind şcol i le blăjene într 'o s t a r e foarte rea, e necesa ră o r epa ra r e rad ica lă a lor. Pent ru acope r i r ea che l -tue l i lo r de r e p a r a r e face p r o p u n e r e a , ca î m p ă r ă t e a s a Mar i a T e r e s i a să re in t roducă vechile pominoace , despre cari s c r i e : „pominok.. . in t r ibus ut p lu r imum mar ian i s , d u a b u s tritici et q u a t u o r a v e n a e metre t i s , uti fertur, c o n s i s t a i s , q u a s u n u s q u i s q u e p a g ű s ex an t iqu i s s imo usu a n n u a t i m hic su i s ep i scop i s et ex i p s o r u m indultu sub inde ali is quoque subordi t ia t i s min is t r i s ecc les ias t ic i s u s q u e ad pie defuncţi t e m p o r e p r a e s t a b a t " . Va se zică, p o m i n o c se n a m i a dajdea de trei n^ariaşi, două fer­dele de grâu şi trei de ovăs , pe cari f iecare sat t rebuia să le dea anual ep i scopu lu i , (z. p.)

C u v i n t e a l e s e .

— Cu cât avansez mai mult în vieaţa, cu cât mă amestec mai mult printre oameni şi în lupte, cu atât îmi dau mai bine seama, că în primul rând este bunătatea, generositatea, dru­mul drept, flacăra şi numai în al doilea rând vine bunul simţ, raţiunea, judecata.

Paal Deschantl.

© B.C.U. Cluj

Page 65: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. í - 2 . . CULTURA CREŞTINA Fag, 65.

; Rubrică pastorală.

Automobile în serviciul pas tora l . Socotind principiile materialiste, a căror propovădui te i se nisuiesc s le lăţi prin înşelăciune, pEin'ameninţărt şi prin terorism, folosindu-se de neexperienţa, neştiinţa şi slăbiciunea publicului mare, socotind pretensiunile exagerate şi nemulţumirile oamenilor, socotind mulţimea morburilor morale şi fizice, cari se propagă cu ne­închipuită putere şi socotind greutăţile şi mizeriile unui început de stat cu mulţi slujbaşi nepricepuţi, ori venali, ori cu senti­mente antipatriotice: ne umple mirarea şi durerea, pentruœe nu se cutrieră satele noastre de apostoli luminaţi şi înflăcăraţi, car i să predice paeea bunăînţelegerea, iubirea între oameni şi mai ales răbdarea.

înainte, c ân i n» apăram fiinţa naţională împotriva unui singur duşman, se ţineau misiuni sacre poporale, exerciţii spi­rituale pentru întărirea îa luptă a conducătorilor, se luera din resputeri la înfiinţarea 4e reuniuni sub scutul bisericii, ca in acelea să se formeze apostoli ai virtuţii, se aranjau cursuri pentru analfabeţi se ţineau prelejeri poporale, se Împrăştiau broşuri,' .în cari se arăta frumseţa şi importanţa ştiinţei scr is-cetitului, a muncii, a cruţării, a cumpătului ş. a. Acum, când se pare, că întreg edificiul social se clatină, pârăie şi e ame­ninţat cu cutropire, au dispărut toate mijloacele de propagandă folosite în trecut şi nu s'a af l a t , nici se întrebuinţează nici un alt mijloc pentru sanarea relelor, cari zilnic se sporesc şi zilnic se măresc în toate locurile, ales în satele fără preoţi şi fără învăţători.

î a faţa situaţiei îngrijorătoare — se pare —-- toţi stăm înlemniţi, ori.indiferenţi, Ori neputincioşi, scuzându-ae ori cu greutăţile comunicaţiei, ori accentuând, că nu-i de tempore o mişcare pentru împiedecarea şi curmarea relelor,, ori că n'avem. ehiemare şi o strictă datorie morală. Noi .credem, că Scuzele ultime ie poate invoca numai aeela, care n'are intuiţia limpede a adevăratei situaţii ori nu poate vedea clar în sufletul său. Greu­tăţi de comunicaţie sunt şi iacă prea stiat. Dar aici s'ar putea ajuta, dacă statul ar da fiecărui episcop câte un automobil împreună cu toate spesele, ce ' Ie reclamă uzul unui atare ve­hicul, natural eu condiţiunea ca să-1 întrebuinţeze numai şi numai pentru propagandă religioso-morală in eparhie. Dacă

© B.C.U. Cluj

Page 66: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag. 66 Nr 1 2.

un prefect, or i ua comisa r de a l imentaţ ie , o r i un şef de sigu­r a n ţ ă a r e au tomobi l şi dacă un alt s lujbaş mai îoalr de stat şi până ia oficiu în t rebuinţează au tomobi l , ca nu r ep robam, cu atât mai vâ r tos ar t r ebu i să sa pună au tomobi le la d ispo­ziţ ia O r d i n a n a t e l o r ep iscopeş t i , ca să poată face o larga şi g rabn ică p ropagandă în in te resu l re l ig ioso-mora i a l c r ed inc io ­şilor, ca re p r iveş t e s ta tu l tot aşa de mul t ca şi biserica, fiindcă nu- i de ajuns să dai poporu lu i pămân t şi bila de votare , oi e necesar , a les acum, să-i a r u n c i s ămân ţa cea mai cura tă şi în inimă. (Senior.)

Pro domo. Cu numărul acesta „Cultura C r c ştină" întră cu puteri nouă în anul IX al existenţei sale. Desfiinţându'se comitetul cel vechiu al revistei, compus din câţiva oameni de inimă, s'a format noul comitet de editare şi de redactare pe baze cu mult mai largi şi — să sperăm — mai trainice. „Cultura Creştină" nu mai c organul de publicitate al câtorva profesori de teologie, ci al tuturor clericilor români cu simţ şi pricepere pentru problemele ştiinţei şi vieţei bisericeşti. Precum se poate convinge oricine, citind registrul membrilor din comitet, număram elemente valoroase din întreagă provincia noastră mitropolitană, ba chiar şi afară de graniţele ei actuale, din teritorul vechiului regat. Şi registrul încă nu e încheiat. A c tualul comitet va primi, cu dragă inimă, în mijlocul' său şi în viitor pe toţi aceia, cari ar voi şi ar putea să ne deà sprijinul de lipsă la înfăptuirea idealului, ce-1 urmărim.

„Cultura Creştină", prin gruparea în jurul său a unor forţe din ce în ce mai viguroase şi mai numă/ roase, vreà să devină un organ de publicitate i n d c p e n d e n t , care să represinte şi apere, cu" intransi'

© B.C.U. Cluj

Page 67: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

genţ'ă, in te rese le s u p e r i o a r e a le bisericii noastre,,f£a*ţă/ de or i şi c ine . •> /

P r i v i n d cu m â n g â i e r e la trecut* cau tă cu năde jde în vi i tor . • " . > • .••

, • . „Cultura Creştină"^

I n a u g u r a r e a u n i v e r s i t ă ţ i i d i a C lu j . Duminecă şi Luni, în 1 - şi 2' Februar ,a. c. au avut ioc marile serbări, îm­preunate cu inaugurarea solemnă a universităţii .din Cluj. Au luat parte MM. LL. Regele şi Regina cu fawiíta regală şi A. S. Prinţul Carol, reprezentanţii marilor puteri" străine (Statele Unite Nord^Americane, Franţa, Anglia,'. Italia, Spania, Olanda, , Pojonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Grecia) apoi reprezentanţii universităţilor române şi străine (Paris, Lyon şi Sfra'ssbfirg), II, PP.' SS. Mitropoliţii 'Cristea şi Suciu cu episcopii, delega^ ţiiie parlamentare, delegaţiile diferitelor institute de Jnvăţă,- ; mânt şi culturale etc. (Seminarul teologic din Blaj încă şi-a avut représentante Său). »

Mai remarcabil a fost discursul şi gestul M. S. Regelui. După o~ splendidă apologie şi apoteoză a trecutului nostru cultural, plin d e suferinţe, fixează în cuvinte magistrale xosţuj universităţii în vieaţa naţiunei, zicând; „Cuvântul universitate: Omnium scientiarum universitas ne spune menirea' ei. Irrtbrár fişând tot 'domeniul gândi rei la' ea, ca la un izvor /nesecat, ' aleargă tineretul studios ca să-şi potoliască setea de lumină şi ştiinţă, ş i cu cât se va ridică mai sus pe aripile luminoase a le cugetării cu atât maf bogat, mai limpede şi mai .binefă­cător va curge acest izvor. ? ; •

Astfel apare în vieaţa statului universitatea în puterea rolului ei atât de înalt, atât de nobil, nu de a* scoate un nu­măr cât mai mare de titraţi, nu cantitatea ci calitatea e fac­torul 'important de-a. forma generaţii de oameni de caracter, însufleţiţi de vederi largi, pătrunşi dè iubire de patrie şi de dragoste de învăţătură şi de muncă, dornici de a-şi pune energia şi capitalul lor de ştiinţă în slujba acestei ţări". — frumoasele cuvinte au fost .însoţite şi de fapte frumoase. Primind M. Sa să fie naşul tinerei universităţi, i-a făcut 'un dar de 400.000 Lei, fondaţie, din a căror dobândă .să se în­fiinţeze un institut pentru studiul istoriei române, atât d e -vitreg tratat sub stăpânirea trecuţi .

© B.C.U. Cluj

Page 68: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag. 68. CULTURA CREŞTINA. Nr 1 - 2 .

Din t re ce lea la l te r e m a r c ă m cu deosebi re salutul fraţilor latini . Cambon, însărc ina tu l de afaceri al F ran ţ e i ' In Român ia a d u c e sa lu tu l Intregei lumi in t e l ec tua l e franceze, care se a s o ­ciază la victoria in te lec tua lă a Români lor a sup ra culturei ger­m a n e şi spune , că în t re aces t e două ţări s'a c imenta t o u n i u n e indes t ruct ib i lă prin sângele francez vărsat în Român ia de ofi­ţerii genera lu lu i Ber thelot .

Ministrul Italiei, Franklin Martin a a d u s nu numai s a l u ­tul Romei , al s cumpe i n o a s t r e mame şi al întregei Itaiii unite, , ci şi al nouelor provinci i T r e n t o şi Tr ies te , care , după aceleaşi suferinţe, caşi a le noas t r e ale Trans i lvăneni lor , acum sun t res t i tu i te Pat r ie i i ta l iene, p r e c u m nobilul Ardeal a fost rest i tui t Patr ie i române .

F ă c â n d apoi apo log ia opere lor păcii (a ştiinţei şi culturei)* a înche ia t pr in urarea , ca n o u a un ivers i ta te să cont r ibue „la înverzirea aces te i v igu roase crengi a vechiului s te jar roman,, a r ă t ând astfel, că r a s sa noas t r ă lat ina, ant ică prin gloria sa,, va r ă m â n e a veşnic t ână ră" .

F o a r t e avân t a t şi însufleţi t a fost sa lutul Spanie i , adus-de reprezen tan tu l ei, d. Ramon de Basterra. In lume două teri pot afirma cu tăr ie , a s p u s D-Sa, „Tra ian este al nos t ru" . Span ia şi Dacia . Bra ţu l său pu te rn i c ne uneş te încă şi as tăzi . Amin t ind apoi că, după ' răsboaie le y ic to r ioase con t ra Da­cilor, când a voit să-ş i se rbeze in t ra rea tr iumfală în. Roma, pa t r i a comuni tă ţ i i noa s t r e sufleteşti , T ra ian ş i -a a ş t e p t a t m a m a , să vină din Span ia , şi să as i s te la învingerea fiului ei. „Prin ea Span i a a as is ta t la naş te rea voas t ră" , zice d. Bas te r ra a tâ t de mult semnif icat iv . Iar prin faptul că a vorbit şi d e ceiaialţ i Tra ian i ai Spanie i , cari au în temeia t „America La-t ină" , D-Sa ne -a sugera t nu numai g rand ios i t a t ea ex tens iune i , ci ne -a . i n su f l a t şi o înc redere nemărg in i tă în viitorul rasse i noas t re l a t ine .

Foar te f rumos a fost şi' sa lutul univers i tă ţ i lor din Lyon şi S t r a s s b u r g . Aceas ta din u rmă a a c c e n t u a t nu numai or i ­g inea r o m a n ă comună (Argen tora tum era S t ra s sburgu l , iar N a p o c a era Clujul), ci şi comuni t a t ea suferinţelor, iar cea din Pa r i s (So rbonne ) a dec lara t , că va fi t o t d e a u n a fericită de a conlucra prin sch imbur i de profesori şi s tudenţ i la măr i rea şi e x p a n s i u n e a civilizaţiei la t ine.

Dintre celealal te cuvântă r i , mai r emarcăm pe a d-lui N. Iorga, r e p r é s e n t a n t e Academiei Române , care ş i -a adus-

© B.C.U. Cluj

Page 69: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Ht 1—2. CULTURA CREŞTINA • Pag. 69

aminte de .umilii călugări şj preoţii de sat, cari au mers cei dintâi pe via sacră a ideii; SamuileKlein, copil naiv ai Sadu­lui, George Şincai, boerule de Făgăraş, sumeţ în opincile tale, aspru tălmăcitor de măr/urii grele pentru .cinstea şi dreptul neamului, Petru Maior, chibzuit muntean din Carpaţii Răsări-1eni, voi şi toţi cei cu voi şi după voi, voi toţi cei ça voi, înfăţişători smeriţi, harnici fi credincioşi,, săraci ca pustnicii şi răbdători ca mucenicii, .curaţi ca sfinţii în devotamentul vostru, voi aţi clădit, în veac după moartea voastră şi acest aşezământ", in consecinţă avertizează: .Universitate din Cluj, obşte a dragostei de adevăr,: fii credincioasă testamentului lor".

Seara la teatru a fost reprezentaţia „Poemul Unirii" de Z. Bârsan şi un splendid conduct etnografic, aranjat do Ti­ber ia Brediceanu cu scopul de a arătă representanţllor streină-t i ţ i i comorile nesecate ale muzicei şi dansului nostru naţio-, nai. Suntem informaţi că spectacolul acesta a plăcut atât d a mult, încât ultimii cari încetau cu aplausele erau represent fanţii străinătăţii. ' . '•'"••/'

Cu tot dreptul se numără, deci, aceste serbări între măr­irile serbări naţionale. (\%.) - • ? ••.*"•

C i o c o i s m . Sdrobirea lanţurilor, cari ne-au ţinut într'o cumplită robie trupească şi sufletească de-o mie de ani, ne-a dat, pe lângă libertatea de-a ne desfăşura desâvârşindu-Ie toate însuşirile bune ale rassei noastre, şi putinţa de-a ne manifesta anumite aptitudini de barbarie primitivă cari, dirt cauzà sărăciei şi a împrejurărilor modeste ale vieţii noastre trecute, ne zăceau în ascunzişurile, tainice ale sufletului şi fiinţei noastre. Gândiţi-vă d. p. la lăcomia nebună, cu can s'au aruncat oamenii noştri în goana hămesită după câştiguri mari, ieftine şi grabnice, U numărul mare al comisarilor de alimentaţie, şi a altoç slujbaşi mari şi mici ai statului, cari au venit în conflict cu codul penal din cauza iubire! nepotolite de.l. bancnote (argint nu mai este!),

Dar, fără îndoială, cea mai desgusxătoare patimă naţio­nală, ridicată la suprafaţă de libertatea deplină, In care ne lefăim de-un an de zile este ciocoismul. Modeşti advocaţi de provincie cu familie grea şi cu venite puţine, cari locuiau cinstit şi bine şi cuviincios în trei camere -—iarna când erau lemnele scumpe se mulţumiau şi cu doue — azi ajunşi tn arma norocului, a Jntămplărei sau — presupunem numai — a

© B.C.U. Cluj

Page 70: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

legă tur i lor cu alţi favoriţi ai norocu lu i şi în tâmplă re i , o c u p ă 15—16 camere luxuos mobi la te , cu ba lcoane şi flori exo t i ce . Aceiaşi oameni , cari îna in te cu un an^şi j u m ă t a t e făceau zilnic p e jos drumul de-o jumă ta t e de ceas d e - a c a s ă până la t r ibu­nal , şi altă j u m ă t a t e de c e a s dela t r ibunal acasă , azi nu ştiu merge pe jos zece minute . Cine a as i s ta t as tă vară la ş ed in ­ţele Marelui Sfat, a pu tu t vedea în fiecare zi îna in tea pala tu lu i jude ţean , unde se ţ ineau şedinţe le , o mul ţ ime de au tomobi le , cari a ş t ep t au pe domni i miniş t r i , deşi unii din ei locuiau la d i s t an ţ e de câteva su te de paşi .

într 'o d u p ă amiază de Iulie, 1919, e ram pe peronui gării din Sibiiu. Aci am f®st mar toru l u rmă toa re i scene pe care-o r edau fidel. Doi înalţi funcţ ionari de s tat la ace l a ş resor t că lă to r iau căt ră Cluj. Unul era cu nevas ta , cela la l t ducea vre -o patru mil ioane de lei, bani oficioşi. Cel dintâi avea vagon-salon, ce la la l t nu avea nici unde-ş i aşeza bas tonu l , căci p e t ren era o îmbulzea lă ex t r ao rd ina ră . Şi bietul om avea la el pa t ru mil ioane lei, ban i oficioşi, pe cari t r ebu ia să- i gr i jască, ca lumina ochilor. S p u n e şefului — şi el era şef dar mai mic —: „uite, d ragă nu g ă s e s c nicăir i Ioc şi- chiar de -a - ş i găs i unul undeva , mă tem să că lă to resc în înghesu ia la a s t a ; şti ce d u c şi mă t em, Banu- i ochiul d racu lu i . S u m a e m a r e şi nu îndrăsnesc . . . " Şeful cel mai mare umblă dela vagon ia vagon, să v a d ă nu ar pu t ea face cu autoritatea lui ceva. Nu se pu tea . Atunci se î n d r e a p t ă căt ră cel cu ban i i : „Ei, vei s t a până mâne , vei găsi poa te a tunc i un c o m p a r t i m e n t ca să poţi călă tor i s ingur în s igu ran ţă" . Şeful cel mic : „Uite d ragă , îmi vine foarte greu să mai pierd o zi ; am p ie rdu t des tu le p â n ă am pu tu t ridica ban i i " . Şeful cel mare p r inzându- ş i nevas t a de bra ţ : „Ce să fac i? E cu nepu t in ţ ă să găseş t i loc în îmbulzea la as ta" . Şi şeful u rcă mândru , t r iumfă tor în v a -gonu l - sa ion în care călător ia numai cu rf'evasta, iar celalalt se înch ină r e s p e c t u o s , ia lada cu bani i şi se re în toarce în oraş.. .

To t în Sibiiu. Mă p l i m b a m cu un prietin, din P r a g a , p e s t r a d a Cisnăd ie i . Pe lângă noi t rece un automobi l cu vi teză nebună . Se opreş te î na in t ea unei prăvălii cunoscu te . Când »jungem în dreptul lui, iasă din prăvăl ie o femeie, urcă în e l şi chaufeur-ul m â n ă cu a c e e a ş viteză. Cine-i d o a m n a as t a , î n t r e a b ă p r i e t i n u l ? B u c ă t ă r e a s a dbmnulu i şef de resor t X. Acum face cumpără tur i l e pen t ru bucă t ă r i e , r ă s p u n d eu. P r i e ­t i nu l : „es te au tomobi lu l s t ă p â n u - s ă u ? " R ă s p u n d : „nu, e a l

© B.C.U. Cluj

Page 71: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1 - 2 CULTtîKA CREŞTINA Pag. 71 r

resortului". Prietinul se uită mirat apöi c.u un desgust vădit —. era román — adauge: „Dacă urt ministru çeh•şi-ar plimba — nu bucătăreasa, ci copii în automobilul statului, în văzut publicului, acela în decurs de 24 de oare ar îi făcut imposibil".

Era în primăvara anului trecut. Un şef de resort venia cu trenul personal delà Cluj câtră Sibiiu. Eram şi ea în tren: îmbulzeală ca totdeauna. In schimb aveam o întârziere de abia 20 minute. Lucru mare pentru vremiie acelea şi şi mai mare azi. La o gară trenul se opreşte ca de obiceiu. T rec 10 minute, trec 15, 20 şi trenul nu pleacă. Călătorii îşi pierd răbdarea penttjucă în gara aceea trenul se qprîa abia pe 5 minute. Oamenii în,cep a se da jos să*-şi desmorţiască oasele. Mă dau şi eu. Atunci aflu secretul. Domnul şef de resort, care, în lipsa mare de vagoane de transport, şi-a dus cu el ţ i automobilul, voia să facă o plimbare prin oraş cu simpatica maşină. Şi a şi făcut-o! Trenul a trebuit să stea în gară până când a putut fi dat jos automobilul, până şi-a terminat d. şef plimbarea şi pâpâ şi-a încărcat maşina iarăş în vagon. Am,aşteptat aducând imnuri... satanice democraţiei române. Atunci mi-a venit în minte tămbălăul, "pe care 1-a făcut pressa ungurească din Budapesta, când trenul accelerat a aşteptat într'o gară câteva minute mai mult sosirea iui Tisza, ministrul preşedinte pe acelea vremuri al Ungariei.

Sau un alt Caz mai recent. In 14 Ianuarie a ávut loc în Blaj consacrarea mitropolitului Vasile. Am mers să asist şi eu ia actul acesta sărbătoresc; Nu fusesem de mult în Blaj şi voiam să mă folosesc de ocazie. Ce-am constatat cu pri­lejul acela m'a pus pe gânduri. Cum ştiţi, a luat parte iu-me multă oficială. Asta a fost frumos; aşa se cu ven ia. Dar nu înţeleg ce rost avea, ca fiecare şef de resort şi atâţ ia prefecţi pe cari trenul îi ducea până acasă să poarte după ei numărul aceia mare de automobile, ocupând fiecare câte-un vagon acum când toată vieaţa noastră economică tângeşte din lipsa de vagoane şi cărbuni.-.

Lordul Curzon, viceregele Indiei, a fost pedepsit zilele trecute de poliţia engleză cu 200 lire sterline, pentrucă auto­mobilul său a circulat cu prea rtţare viteză. Poliţia şi-a mo­tivat procedeul zicând, că lordul e o personalitate de seama şi deci trebuie să premeargă cu exemplu bun cetăţenilor. In legătură cu cazul acesta, care face cea măi mare onoare sp i ­ritului public englezesc un redactor al .Patriei" scrie:

© B.C.U. Cluj

Page 72: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag. 72. CULTURA CREŞTINA. Nr. 1 2 .

„Int r 'una din seri le t r ecu te , pe o negură de ab ia pu tea i zări ia câţiva paş i , un au tomobi l venea cu viteză n e b u n ă pe s t r ada cea mai f recventa tă a oraşului . La o înc ruc i şa re de d r u m u r i era cât pe aci să ca lce o b ia tă femeie, care nu- i p r i n se se de ves te că vine. M'am a d r e s a t plin de ind ignare pol i ţ i s tu lu i , care p r ivea n e p ă s ă t o r dela d i s tan ţă şi l -am p r o ­voca t să t r agă ta r ă s p u n d e r e pe d o m n u l din au tomobi l , ca re p recum se vede nu ştie, c i - i interzis , să circule sea ra cu fa­rur i le s t inse şi cu p rea m a r e vi teză.

„Ba, să mă ferească Dumnezeu , D o m n u l e " — mi-a r ă s ­p u n s j a n d a r m u l — „nu mai fac eu p ros t i a a s t a cât t ră iesc , că deunăzi am opri t au tomobi lu l dlui minis t ru X. (în rea l i ta te dl X nu era minis t ru , N. R.) şi mi-am aflat be l eaua" .

Am rămas locului zăpăc i t de măr tu r i s i r ea pol i ţ i s tu lu i , care făcând un ges t d i spe ra t cu mâna , ş'a văzut posomor i t de d rum.

D e s m e t e c i n d u - m ă şi f ăcându-mi reflecţiile, am ajuns la concluzia , că noi, cei cari ob i şnu im să umblăm pe jos , a r fi consu l t sau să emigrăm în Engli tera , sau dacă acea s t a nu ni se poa te , a tunci n ' avem încot ro , decâ t să ne facem t e s t a m e n ­tu l când ieşim din casă*.

Lăsaţi domni lo r şefi şi subşefi şi v icesubşef i şi prefecţi şi subprefec t ! ob ice iur i le a c e s t e a de pe vremea lui C a r a g e a -Vodă! D-Voas t r ă nu aţi venit din subu rbea C o n s t a n t i n o p o -lului ci de aei d in t re noi, car i ş t im ce sunte ţ i , cine sunte ţ i şi d e unde aţi porni t ca să cuceri ţ i nemur i r ea cu . . . Ford-ul! Ciocoismul nu e de noi, popo r s ă r a c şi începă tor . N u - s v a ­g o a n e să ducă pâne f lămânzi lor şi l emne , celor cari d e g e r ă de frig, şi cărbuni fabrici lor şi nu e petrol , să-şi lumineze să racu l mămăl iga şi c e a p a în seri le de i a rnă şi D-Voas t r ă p re tu t inden i sunte ţ i în tovărăş i ţ i de vagoane , de au tomobi le cu benz ină s c u m p ă , ca de umbră , în vremuri , când maşin i le de îmblă t i t nu pot îmblăt i şi morile nu pot mac ină din l ipsa de benzină . Pe Apponyi, pe T i sza i-am văzut umblând pe jo s şi îa t r anva ie m o d e s t e ; în t ranvai şi pe jos i -am văzut şi pe

.conţi i Berchtold şi Czernin şi tot pe jos l-am văzut p u r t â n -du-ş i povoa ra bă t râne ţe lo t pe rue Rivoli pe Clemenceau , c a r e deşi nu 7era atunci şef de resort , dar totuşi era cineva... (iv.)

© B.C.U. Cluj

Page 73: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Nr. 1-2 CULTÜKA CREŞTINA. ' Vag. 73.

C i n e d ă s . S c r i p t u r a p o p o r u l u i n o s t r u ? Bătrânii aveau, pe vremuri, o splendida traducere a s. Scripturi făcută -de ieromonahul blăjan Samoilă Micu-Klein. Cartea era mare ai costa 10 zloţi. Acum nici pe asta n'o mai avem. Ci pariu a tradus şi el — un esceient orientalist, a cărui faimă şi tn privinţa asta străbătuse departe t în Apus Întreagă s. Scrip­tura în româneşte. Manuscriptul îl avem şi azi şi el n'a putut vedea lumina tiparului. A muncit apoi o vieaţă întreagă, dându-ne o traducere a Scripturei cu note bogate — poate prea bogate — regretatul canonic blăjan Victor Smigelschi. Nici aceasta nu s'a putut tipări şi manuscriptul, adţnlrabil scris, e la fratele răposatului. Aşa stăm noi, uniţii. Fraţii neuniţi stau ceva mai binişor. Au traduceri şi ediţii relativ multe, dar nu pentru popor- Acesta şi acum citeşte Biblia» pe care i-o dau străinii mai bogaţi şi, mai ales, mai practici.

Iată ce scrie arhimandritul S(criban ?) sub titlul .Socie­tatea biblică britanică în România" în numărul delà 2 Febru­arie al ^Universului":

„Dela începutul activităţii sale în România, Societatea Biblică Britanică a. răspândit la noi 1.200.000 de exemplare de Biblie, sau bucăţi din ea tn limba românească. In această privinţă, stăm pe aceeaş linie cu ce s'a făcut pentru Sârbi şi Croaţi, cărora li-s'au dat 1.280000 de exemplare în limba lor. Ungurilor li-s'au procurat 3.000.000, iar Bulgarilor mai puţin:. 850.000. Până acum nu ne putem lăuda tnsà cu calitatea/ operei făcute printre noi. In această privinţă, Sârbii sunt mult înaintea noastră. Ediţiunea Scripturii sârbeşti, publicată de Soc. Britanică, e privită ca b podoabă de limbă. Iată ce cetim în această privinţă într'un raport-popular al Societăţii Brita­nice: „Un distins funcţionar sârb a spus de curând în Londra, că Biblia sârbească e cea mai însemnată operă literară tn limba lor, şi că e singura carte, care sè găseşte într'un mare număr de case din Sârbia. El adaugă că gramaticele sârbeşti citează din Biblie exemplele necesare pentru a lămuri o con-strucţiune gramaticală şi că Societatea Biblică a fost unealta cea mai însemnată pentru a se ajunge la aceste rezultate în Sârbia. Sunt 70 de ani de când Societatea a făcut mari chel-tueli pentru traducerea şi tipărirea Bibliei sârbeşti întrebuin­ţate azi. Acum suntem în comunicare cu Arhiepiscopul din Belgrad, pentru o nouă revizuire a ei, şi în acest scop Socie­tatea a destinat un fond de 1000 de lire sterlingé".

© B.C.U. Cluj

Page 74: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

f a g 74 CULTURA CREŞTINA. Nr. 1 - 2

Soc ie ta t ea Bibl ică Bri tanică se lăuda cu succese le ei în, România în anii t recuţi . Rapor tul din 1913 spune , că pe când în 1902 s 'au r ă spând i t numai 8 0 5 4 de exempla re biblice, îa 1912—13 (din luna Mai la celalal t Mai) s'au suit la 34.884. To t acolo spune , că nicăiri munca de r ă spând i r e a Bibliei nu e mai plină de nădejdi ca în România şi că Soc ie ta t ea nu în t âmpină nicăiri mai pu ţ ină opozi ţ iune ca la noi. „Autor i ­tăţi le civile ne fac toa te uşur in ţe le si din nou t rebuia să m ă r -tur is im tr ibutul nostru de r ecunoş t in ţ ă pen t ru a t i tud inea în genera l pr ie t inoasă a clerului {românesc o r todox" .

Nu tot a şa de veselă e Soc. Biblica pentru ac t iv i t a tea din t impul răsboiu lu i . Ea spune , că „în t impul răsbe iu lu i , nicăiri ac t iv i ta tea biblică n'a fost a tâ t de s labă , în toa tă Eu ropa cent ra lă , ca în România" . Cauza este , că Bibliile noas t r e româneş t i se găseau în depozi te la B u d a p e s t a , şi gu ­vernul unguresc făcea greută ţ i pen t ru a d u c e r e a lor tn România .

Când a rma te l e noas t r e au ajuns la B u d a p e s t a , Soc . Bi­blică a mai găsi t acolo 3000 de Biblii.

Român ia dep i adea înainte de război de sucursa la din Berlin. Acum dep indem direct de Londra . Soc ie ta tea îşi p r o ­p u n e o mare act ivi ta te după război în E u r o p a cent ra lă . Pen t ru Român ia , ea este în t ra ta t ive cu Ep i scopu l Nicodem dela Huşi , care a t r a d u s toa tă Biblia din ruseş te şi alte ediţiuni,-E a va a p ă r e a pe chel tu ia la Societă ţ i i Br i tanice şi în l imba noas t ră . " (zp.)

Cărţi, reviste, ziare. Dr. Alexandru Ciplea, Mica Biblie sau Istoria descoper i r i i

dumnezeeş t i . Pa r t ea p r i m ă : Legea veche . M a n u a l pen t ru ş c o ­lile s e c u n d a r e cu har tă şi i lus t ra ţ i i . Blaj 1919. Format 8" p a ­gini 159. Pre ţu l ?

Cetitorii mai vechi ai aceste i reviste îsi vor aduce amin te . Ţ r

cât şi cum s'a d iscuta t , îu coloanele ei, pent ru unificarea şi modif icarea programei î nvă ţ ămân tu lu i rel igios din şcolile n o a ­stre s ecunda re , până ce am ajuns la p rog rama fixată şi de conferenţa noas t r ă ep i scopească , care e ceâ u r m ă t o a r e : Pen t ru c lasa I. a şcolilor s e c u n d a r e e Catehismul catolic, ident ic , ca te rminologie , şi în cea mai mare pa r te , şi ca cupr ins , cu cel din şcoala p r imară . Pen t ru clasa II. e p resc r i să Istoria biblica

© B.C.U. Cluj

Page 75: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

CULTU RA* CREŞTINA. 'Pag- ga.

a Vechiului Testament Pentru.clasa-III. Istoria biblica a Noului : Testament. Pentru cl. IV. Liturgica, Pentru cl. V. DùgfliQtitài Pentru cl. VI. -Etica. Pentru cl. VII. Istoria bisericească şi Ele* mtnte de drept canonic. Pentru cl. VIII. Apologia reiigiun'et-creştine. , r

Dat fiind şi numărul orelor, s'a elaborat programa şi după lecţii şi acum, tată, ne aflăm cu un pas,mai departe: rând pe rând se tipăresc şi manualele corespunzătoare pro­gramei celei nouă de învăţământ religios.

Pfima carte, lucrată conform postulatelor acestei nouă programé, a fost Catehismul catolic al părintelui Dr. Alexandru Rusu, introdus ca manual şcolar încă din anul trecut în aproape toate şcolile secundare.

A doua e cea de.faţă, elaborată de profesorul de religiune I al liceului grărtiţeresc din Năsăud, d. dr. Alexandru Ciplea^ membru şi în comitetul revistei noastre, care, precum au putut observa şi cetitorii noştri din discuţiile catehetice urmate în această revistă, a avut mai multă cădere să pe dea ma­nualul" dorit de Istorie biblică.

Şi ni l-a dat. : în cele 159 de pagini, culese cu adevărată artă din partea

tipografiei noastre seminariate din Blaj, autorul a condensat tot cè trebue să ştie un elev silitor, ba chiar şi un creştin •,• cu tragere de inimă pen t r i r i s t ona revelaţiunei divine dim acest domeniu la noi atât de neglijat. Poate că, în câte un loc a îmbrăţişat şi prea mult material. Dar nu strică. „Melius est abundare, quam deficere", zieeau străbunii. Mai bine să prisosească, decât să lipsească. Dacă e prea mult, profesorul: poate omite ce i'-se pare de prisos,. luând numai strictul ne­cesar în clasă şi recomandând restul de lectură privată.

De altfel utilizarea lucrării de faţă, ca manual şcolar, o facilitează mult şi împrejurarea, că notiţele/ şi altfel de în­semnări sunt culese cu litere mărunte („petit"), încât oricine poate vedea dintr'o privire, ce e textul şi ce e explicarea.

Şi mai are un avantaj. Fiecare paragraf, menit să fie o lecţiune (cu totul sunt

51 §) e subîmpărţit în mai multe puncte, încât povestirea .* poate fi legată uşor şi de acestea puncte.

Şi fiindcă autorul povesteşte aproape pretutindeni cu cuvintele Scripturei, cartea e, de fapt o rrrică biblie, care poate suplini în casele noastre creştineşti lipsa bibliei celei mari.

© B.C.U. Cluj

Page 76: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Pag. 76 ' UI.TUKA gKKSTlNA. fir. 1-2

adecă ed i ţ i unea cea mare cu note a Sfintei Scr iptur i , pe care a t â t de mult o a ş t e p t ă m .

Mai no tăm, că textul e înviora t ici-colo si de unele ch i -pur i bine alese, cari con t r ibue nu numai la i lus t rarea şi faci­l i t a rea înţelegerii textului , ci şi la educa ţ ia ar t is t ică a t inerimei noas t r e . Aşa e îndată la început pe pagina 3 ch ipul lui Moisi d u p ă nemur i to ru l M i c h e l - Angelo şi al tele. Cateheţ i i noştri ca r i vor p r o p u n e biblia pe baza aces tu i manua l , vor face, de sigur, mai mul te observaţ i i , de care autoru l va pu tea even­tual să profite la o nouă edi ţ iune .

Când r ecomandăm, prin u rmare , cu toa tă că ldura ci t i ­tori lor noştr i a c e a s t ă lucrare , a t r agem to toda tă atenţ ia că a u ­torul are ga ta şi pa r t ea a doua a lucrăr i i : Legea Nouă, care nu pes te mult va fi da tă Ia t ipar .

Remâne , deci , să se e laboreze şi editeze cât mai n e a m â ­nat şi celeala l te manua le şcolare , cari l ipsesc . P recum sun tem informaţi , Li turgica o va scrie d. dr. Nicolae Brinzeu, D o g m a ­tica d. dr. August in Ta ta r , Istoria b i s e r i cească şi e l emente le d rep tu lu i canonic d. dr. Ion Georgescu , iar Apologia rel igiunei c reş t ine d. dr. Tit Malaiu.

De le-am pu tea înregis t ra şi a ce s t ea cât mai c u r â n d la rub r i ca nouătă ţ i lor l i te rare! >ig.)

Dr. Zenovie Pâclişanu, Vechile mănăs t i r i româneş t i din Ardeal . Reproducere din „Cul tura Creş t ină" . Blaj 1919. For ­mat 8° mare , pagini 23. Pre ţu l 2 cor.

A remarca scrisul d-lui Pâc l i şanu îna in tea citi torilor a c e ­stei revis te , e : duce lemne în pădure .

D e . a c e e a nici nu-! r e m a r c ă m . Atât îl p r e s u p u n e m de c u n o s c u t şi aprec ia t .

Înregis t răm numai u rmă toa rea aprec ia re jus tă a z iarului „Pa t r i a" , Cluj 9 Feb rua r i e 1920:

Pen t rucă să se convingă şi laicul cel mai puţin ini ţ iat în problemele istoriografiei r o m â n e desp re va loa rea ind iscu tab i lă a s tudi i lor şi cont r ibuţ i i lor i s tor ice da tor i te d-lui Pâc l i şanu , n 'are decâ t să răsfoiască niţel volumul în tâ iu din Istoria Ro­mâni lor Ardeleni până la Horia al mare lu i nost ru is tor ic , Nicolae lorga, şi va vedea , cât de des î n d r u m ă şi cât de bine ap rec i ază d-sa lucrările d-lui Pâc l i şanu .

Aşa va fi ap rec ia t ă de toţi p r icepă tor i i şi lucrarea p u s ă în f runtea aces to r ş ire , care nu e" a l tceva decâ t un fel de ş e -

© B.C.U. Cluj

Page 77: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

matism al tuturor mănăstirilor româneşti cunoscute până acum-pe pământul Ardealului.' Marele istoriograf ardelean, Dr-Augysiin Bunea, ín lucrarea sa cea mai monumentală „Epi­scopii Petru Paul Aron şi Diónjsiu Novacovici", Blaj 1902». cunoştea numai vre-o 70 de mănăstiri româneşti ardelene. D-l Pâclişinu Cunoaşte 108. A descoperit, deci, peste 30 de mănăstiri, pâ nâ acum necunoscute.

Acesta e meritul incontestabil al lucrării. Şi mai are unul. Deşi aduce atâtea contribuţii aouă^.

d-sa totuş nu áre pretenţia de a prezenta ceva desăvârşit.. De aceea roagă pe toţi cititorii, in deosebi pe preoţi şi învă­ţători să comunice tot, ce ştiu din tradiţie sau din'diferite însemnări, privitor ia o mănăstire sau alta, pentruca în felul acesta, prin colaborarea-tuturor, 'să se adune întreg materialul, necesar.la scrierea unei bune monografii a mănăstirilor ro­mâneşti din Ardeal. \- - '

Cei visaţi să ia aminte, (iu)

Calendarul Catolic pe anul 1920. Anul al XVMea. Iaşi_ Edifue3*soc. catolice „Presa bună". Format 8° pp. 96. Preţul 9 cor. • ••

Catolicii din vechiul regat, înţelegând importanţa extra­ordinară a presei bune în vieaţa popoarelbr, au iniţiat o colectă între credincioşii lor, cari au dăruit până acum frumoasa sumàV de 25.000 Lei, ceeace reprezintă r după' starea de astăzi à valutei, aproape 100.000,cor., o sumă aproape egală cu ce» semnată de noi Românii uniţi din. Ardeal şi părţile anexe pentru societatea similară „Unirea". Fraţii; din vechiul regat

'W.Ve gând să -ş icumpere , cât mai cupând, o, tipografie pro­prie, ca să nu mai fie exploataţi de tipografii străini. Pentruca mişcarea să nu stagneze, au înfiinţat şi. societatea „Presa bună", In frunte cu un comitet de 5 membrii (trei preoţi şt doi laici). Dreptul de alegere îl aii donatorii, potrivit cu Suma dăruită, socotindu;se 500 Lei drept «o vot.

Aceasta societate a editat şi calendarul de faţă, care c u ­prinde atâtea informaţiuni bune şi folositoare, mai ales inte­lectualilor noştri (preoţi, învăţători ş.' a.), cari áu fost izolaţi, în timpul răsboiului mondial de partea cea măi mare a strei-nâtăţii. Aşa e îndată articolul părintelui Minai Roba, Bene­dict XV. şi' răsboiul, în care arată excelentele servicii umani­tare aduse diferitelor popoare de. preafericitul Părinte, Bene^

© B.C.U. Cluj

Page 78: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

ay. 78

diet , p a p a Romei . Chiar şi pent ru noi Românii , îndeosebi pen t ru prisonieri i dela San-S te fano (107 nenoroc i ţ i ) , mal t ra ta ţ i în modul cel mai b a r b a r de Bulgari , a in terveni t prin delegatul său apos to i i c din Cons tan t inopo l şi le-a împăr ţ i t diferite aju­toare . Luând act minis terul nostru de ex te rne de fapta de car i ta te a papei , a ţ inut să-şi expr ime „Sfinţiei Sale înaltului Pontif ice exp res iunea r e s p e c t u o a s ă a recunoş t in ţe i Guvernu lu i RomâH". . .

To t a şa sunt şi celealal te ar t icole . Astfel „ P a p a şi Ori­entul c reş t in" de dr. Anton Gabor, care comunică impor tan te l e ac te pr ivi toare la în temeierea , în Roma, a unei congrega ţ iun i pen t ru b i se r ica or ienta lă , s u b pres iden ţ ia pape i , p recum şi ce le pr iv i toare la înfi inţarea „Inst i tu tului Pontifical Or ien ta l" , adecă o casă de înal te studii pent ru chest iuni le o r i ea ta l e , cu meni rea d e - a servi mai întâiu preoţ i lor latini, cari ar voi să lucreze pentru mântu i rea sufletelor la Orienta l i , d a r va fi d e s ­chisă si or iental i lor uniti , ba chiar si celor or todoxi . Intre profesorii aces tu i inst i tut aflăm titulari la ca t ed ra de l i turghia or ientală , de teologia or todoxă , de istoria orientală, de p a t r o -logie, de teologia istorică, de drep t eanonic or iental , de a r h e o ­logie or ienta lă , de istoria l i te ra tur i lor or ientala , de l imbi le : a rabă , s i r iacă , rusă şi g reacă . Spe răm, că în curând va fi c ineva şi de l imba şi is toria r o m â n ă . Adevăra t , că păr inte le Romuald Souarn, că lugăr asumpţ ion is t , profesor la aces t in­st i tut ştie şi româneş te , p recum n i - se s p u n e , da r c redem, că tot mai indicat e un Român veritabil , decâ t un s t ră in . P r e ­ţ ioase sunt şi datele s ta t is t ice culese de păr. Dr. A. G a b o r d e s p r e catolicii din Bucovina , D u p ă r ecensămân tu l făcut în A u g u s t 1919, afară de Cernăuţ i , s 'ar află în Bucov ina 71.034 romano-ca to l i c i , 14.577 greco-ca to l ic i , 170 a rmeno-ca to l i c i . — Excepţ iona l de b o g a t ă şi b ine informată e şi „Cron ica" dela finele Ca lendaru lu i , unde se în reg i s t rează toa te evenimente le d e s e a m ă din în t reagă lumea catolică. în reg is t răm re lua rea legătur i lor d ip lomat ice cu Sf. S c a u n Apostol ic al Romei din pa r t ea Franţei şi Por tugal ie i , ca re mai anii t recuţ i pe r secu ta ca to l i c i smul cu o feroci tate u imi toare . In Elada se r e m a r c ă o t end in ţ ă de unire cu Roma. Şi o mul ţ ime de alte lucrur i b u n e si fo los i toare .

R e c o m a n d ă m in te lec tua l i lor noştr i aces t ca lendar , ca re s e poa t e avea de la l ibrăr ia noas t r ă din Blaj pen t ru 9 cor. (ig.)

*

© B.C.U. Cluj

Page 79: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

Calendarul dela Blaj pş anul 19*0. întocmii de «Unirea y Poporului". Format 16° pp. 64. Preţul 4 cor. . •'•> ' V

Dacă calendarul de mai înainte e întocmit pentru inte­lectuali, cel dela Blaj al „Unirii Poporului" e pentru sătenii noştri, cari îl şi caută cu multă p> acere. Pe iângă părţile, strict calendaristice, aduce pe 32 pagini un' articol despre ^Noul mitropolit al Blajului" de 4- Lupeanu. o poezie de I. U. Soricu, Răvaşul anului, deosebit de bogat în evenimente mari naţionale, o poezie poporală din Basarabia, o poveste din Banat („Meşter împăiat") de loan Georgescu şi mai multe anecdote. ,

Calendarul e înfrumseţat cu mai multe clişeie bine reu­şite din răsboiul pentru întregirea neamului, palatul din Ver­sailles, unde s'a întrunit conferinţa de pace ş. a.

II recomandăm intelectualilor, ca să-l râspândiascâ în popor, (ig.i * . y •

• 9 , - < * ^ Dr, Zenovie Pâclişanu, Alegerea Arhiereilor. Notiţe isto­

rice. Retipărire din „Unirea". Blaj 1920. Format 8° mic, pagini 24.- ' ' ^

p Geneza acestui mic, dar condensat studiu isiorie-canonic e .următoarea, Episcopul de Orade, -I. P. S. Sa Demefriu a lost încredinţat din partea guvernului să facă paşii de lipsă pentru iniţiarea unui concordat între Scaunul Apostolic şi la tre 1 Statul Român. I. P. S. Sa a şi făcut. DaY pentru aceasta a fost atacat de un domn profesor universitar din Cluj, că I. P. S. Sa n'a.apărat, ci a trădat interesele statului român, fiindcă nu e nevoie de nici un concordat; drepturile avute de foştii regi apostolici ai Ungariei, deodată cu trecerea terito­riilor lor, au trecut la regii noştri; acestea ar emană doară din „dreptul de suveranitate" al statului.

D-l Pâclişanu, studiind temeinic chestinnea, arată că, atât pe baza canoanelor orientale, cât şi a celor occidentale, alegerea arhiereilor e un drept exclusiv bisericesc. Statul a avut totdeauna şi pretutindenea numai atâta amestec, dât şi cum a îngăduit biserica.

Fiind, deci, vorba de alegerea a zece episcop» catolici, câţi sunt de prezent Jn România-Mare, nu e" indiferent din punct de vedere naţional Vomin, cine sunt aceşti şefi religioşi. Fac, deci, foarte bine; săvârşesc chiar cel mai frumos act patriotic cei ce iniţiază fi jepnduc lucrările pentru Încheierea

© B.C.U. Cluj

Page 80: Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/1768/1/BCUCLUJ_FP_279432_1920...Anul IX. Blaj, Februarie 1920. Nr. 1—2. •'"«

CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 2,

unui concordat. — Mai încrestăm numai faptul, că, dându-şi seamă de importanţa acestui lucru, au început să pretindă şi tiarele bucureştene încheierea cât mai grabnică a unui concordat.

Broşura aceasta se poate avea sau la autor sau ia libră­ria seminarului teologic din Blaj. (ig.) i

* .Dacia' şi facultatea teologică unită. Ziarul din Bucureşti

„Dacia", care stă sub conducerea d-lui I. Al. Brătescu-Voineşti,. publică în Nr. din 7 Februarie a. c , între altele, o frumoasă» scrisoare din Ardeal. Reţinem ca document partea următoare: „Atât congresul, cât şi sinodul preoţilor uniţi au hotărît în­fiinţarea unei facultăţi teologice unite pe lângă universitatea din Cluj. Asta cu atât mai vârtos, că tot în Cluj se va în­fiinţa, cum suntem informaţi, şi o nouă episcopie română unită. Nu cunoaştem încă stadiul, la care au ajuns desbaterile, dar înfiinţarea acestei facultăţi e şi de interes naţional, pentrucă nu numai clericii români uniţi îşi vor face studiile la această facultate, ci şi cei catolici-latini de dincolo de munţi şi din Ardeal." (ig)

Extras din ordonanţa M r . 21 şl 3 5 ( m o d i f i c a t ă ) .

1. Vor fi cons idera ţ i ca infractori :

a) Acei cari fără rea c red in ţa prin localuri publice-gări , t renur i , pe străzi, etc., vor comunica , colpor ta , c o m e n t a în orice chip, ştiri fie adevă ra t e , fie imag ina re , sau părer i r e ­lat ive la opera t unile de răsboiu , s i tuaţ ia şi d is locarea t rupe lor , dispozi ţ iuni le au tor i tă ţ i lor mili tare, sau orice ches t iune pr iv i ­toare la a r m a t a română .

2. Aceas tă infracţiune se va judeca şi c o n d a m n a de pretori în prima şi ult ima ins tanţă , cu înch i soa re până la un an şi cu amendă până la 2000 Lei.

Când faptele de mai s u s se vor fi săvârş i t în scopu l d e a spiona, sau t răda , se aplică p e d e p s e l e p revăzu te de legile penale în v igoare în t imp de răsboiu .

Număr cenzurat dft Maniu

Blaj. Tipografia Seminarului teologic greco-catolic.

© B.C.U. Cluj