Anul XVI. Noemvrie 1926. Nr. 11.

R E V I S T A T E D L O B I C A = organ pentru ştiinţa şi viaţa bisericeasca. =

A b o n a m e n t u l : Pe un an 1 8 0 Lei . Pe o jumătate de an 9 0 Lei . = Un număr 15 Lei . — :

Intre gimnastică şi religie. — Un cuvânt la reforma învăţământului secundar. —

R e f o r m a e o c r e a ţ i e n o u ă c a r e c e r e a n u m i t e î n s u ş i r i c e l u i c e s e s i m t e c h e m a t s b î n f ă p t u i a s c ă : î n p r i m u l r â n d r e f o r m a t o r u l t r e b u i e s ă a i b ă s i m ţ u l r e a l i t ă ţ i i . I n a l d o i l e a r â n d e l t r e b u i e s ă s e i d e n ­t i f i c e c o m p l e c t c u i d e a l u l p e c a r e v r e a să-1 î n t r u p e z e î n o p e r a l u i r e f o r m a t o a r e ş i î n a l t r e i l e a r â n d s ă f i e m a i a l e s sincer.

N u m a i a c e s t e î n s u ş i r i f e r e s c p e r e f o r m a t o r d e r i d i c u l ş i , d e s i g u r , r e f o r m a d e s t e r i l i t a t e .

D i n a b s e n ţ a s i m ţ u l u i r e a l i t ă ţ i i r e z u l t ă r e f o r m e h i m e r i c e , i m p r a c t i c a b i l e ş i p r i m e j d i o a s e .

D i n l i p s a d e i d e n t i f i c a r e , a d i c ă d e î n ţ e l e g e r e ş i s i m p a t i e , c u i d e a l u l p e c a r e c i n e v a v i s e a z ă să-1 î n ­f ă p t u i a s c ă p r i n t r b r e f o r m ă , r e z u l t ă s t ă r i h i b r i d e ş i a r t i f i c i a l e .

I a r d i n n e s i n c e r i t a t e r e z u l t ă i r e m e d i a b i l e l e c o m ­p r o m i s u r i , c a r i s e t r a d u c p r i n i n d i s c i p l i n ă m o r a l ă ş i , p r i n u r m a r e , p r i n a n o m a l i e ş i n u l i t a t e s o c i a l ă .

R e f o r m a î n v ă ţ ă m â n t u l u i p r i n c a r e — î n p r o i e c t c e l p u ţ i n — s e u r m ă r e ş t e i n t e n s i f i c a r e a ş i f e c u n d i -

î

t a t e a c u l t u r i i p e n t r u f o r m a r e a p e r s o n a l i t ă ţ i i ş i p e n t r u r e a l i z a r e a u n e i m a j o r i t ă ţ i c u l t u r a l e ş i e t i c e î n ţ a r a n o a s t r ă , p a r e a p o r n i d i n t r o p r o n u n ţ a t ă n e g l i j a r e a r e a l i t ă ţ i i , d i n t r ' u n v ă d i t i n d i f e r e n t i s m f a ţ ă d e i d e a l u l c u l t u r i i a d e v ă r a t e ş i d i n t r ' o f ă ţ ă r n i c i e p r i m e j d i o s d e a g r e s i v ă .

D e a c e e a e a v a f i , c r e d e m , i m p r a c t i c a b i l ă , h i b r i d ă ş i n u l ă c a r e z u l t a t e c u l t u r a l e ş i e t i c e .

N u a v e m n i m i c d e z i s î m p o t r i v a i n t r o d u c e r i i p s i h o l o g i e i , l o g i c i i ş i m e t a f i z i c i i î n p r o g r a m a a n a l i t i c ă , f i e c h i a r a p r i m e i c l a s e g i m n a z i a l e . D o a r d e a c e e a n e t r i m i t e m n o i c o p i i i l a ş c o a l ă c a s ă s e f a c ă e x p e ­r i e n ţ e c u m i n t e a l o r , i n d i f e r e n t d a c ă v o r i e ş i d i n l a b o -r a t o r i u l a c e s t a c u e a c o m p l e c t o b t u z ă ş i i s tov i tă . . .

N u f a c e m n i c i o o b i e c ţ i e p r e p o n d e r e n ţ i i c a r e i s e d ă î n î n v ă ţ ă m â n t g i m n a s t i c e i ş i s p o r t u r i l o r ; a m a u z i t ş i n o i d e v e c h e a z i c a l ă : „ m e n s s a n a " . . .

D a r c â n d r e d u c i n u m ă r u l o r e l o r d e e d u c a ţ i e r e l i g i o a s ă — a tâ t d e p u ţ i n e t o t u ş i — ş i a r e ţ i î n p l u s i e n d i n ţ a d e a o e l i m i n a c o m p l e c t d i n p l a n u l f o r m a ţ i e i s p i r i t u a l e a t i n e r e t u l u i , a t u n c i n u m a i p u t e m r ă m â n e i n d i f e r e n ţ i . A v e m d e a f a c e c u o c a l i f i c a t ă a g r e ­s i u n e , c u u n a d e v ă r a t a t en ta t l a p e r s o n a l i t a t e ş i l a i d e a l u r i l e e i v i i ş i c a t e g o r i c e .

T o l e r ă m t o a t e m a n i i l e d i n l u m e : ş i m a n i a f i l o ­z o f i c ă ş i m a n i a s p o r t i v ă ş i p e c e a r e f o r m i s t ă ; d a r n u p u t e m f a c e c o n c e s i i i n f i n i t e î n n u m e l e c u l t u r i i î n s e ş i , a l c ă r e i i d e a l a u g u s t e s t e s p i r i t u a l i z a r e a p r o ­g r e s i v ă a s p e c i e i u m a n e , a d i c ă s f i n ţ i r e a e i p â n ă l a „ a s e m ă n a r e a c u D u m n e z e u " , s u p e r b i e i „ l u m e ş t i " d u s e p â n ă l a e x c l u s i v i s m , î n t r ' o v r e m e î n c a r e l u m e a c a r e c u g e t ă ş i c a r e e s t e o r i e n t a t ă î n v i a ţ a ş i a c ţ i u n i l e e i d e o c o n ş t i i n ţ ă m o r a l ă , a g ă s i t «în sfinţenie idealul educaţiei». (Franz Koehlev: Das Heilige im Ideal

<der Erziehung). S ă p u i î n v ă ţ ă m â n t u l f i l o z o f i c l a t e m e l i a c u l t u r i i ş i s ă e l i m i n i t o t u ş i c e l m a i c l a s i c f a c t o r a l c u l t u r i i s p i r i t u a l e — f a c t o r u l r e l i g i o s — e s t e c e l p u ţ i n c u r i o s . C ă c i n u s e c o m p r o m i t e o a r e î n f e l u l a c e s t a î n s ă ş i c h e m a r e a f i l o z o f i e i ş i n u i s e d ă o a r e o p a r a d o x a l ă v e c i n ă t a t e î n g i m n a s t i c a s u e d e z ă ş i în s p o r t u r i l e a n g l o - a m e r i c a n e ? . . .

„ O m d e p l i n a j u n g e n u m a i a c e l a , c a r e e s t e c r e s c u t 3 n s f i n ţ e n i e ş i p e n t r u s f i n ţ e n i e .

I n m ă s u r a î n c a r e s f i n ţ e n i e i i s e d ă l o c u l c e n t r a l î n p l a n u l e d u c a ţ i e i , e d u c a ţ i a a t i n g e c u l m i l e i d e a l u l u i e i " . [ F r . K o e h l e r ] .

N u ş t i m c â t v o r f i d e a c c e s i b i l i f i l o z o f i e i u c e n i c i i l u i D e m p s e y ş i C a r p e n t i e r . D a r c r e d e m , c ă n i c i c e i m a i z e l o ş i p e d a g o g i a i i r e l i g i u n i i n u v o r p u t e a d e ­p r e c i a f e r t i l i t a t e a u n u i s u f l e t p ă t r u n s d e d u m n e z e i r e p e n t r u s e m ă n ă t u r i l e f i l o z o f i e i c e l e i m a i a u t e n t i c e . D a c ă v r e - u n u l d i n n o i a r a v e a p o s i b i l i t a t e a s ă d e ­c r e t e z e r e f o r m a î n v ă ţ ă m â n t u l u i , a r p u n e p e n t r u t o ţ i a s p i r a n ţ i i l a c a t e d r ă ş i o c o n d i ţ i e d e c o n ­ş t i i n ţ ă : a c e e a d e a f i c r e ş t i n i a d e v ă r a ţ i , s a u , î n c a z c o n t r a r a c e e a d e a n u n i m i c i p r i n î n d o i e l i l e l o r n ă d e j d i l e ş i i d e a l u r i l e t i n e r i l o r p e c a r e s u n t c h e m a ţ i s ă - i p e r s o n a l i z e z e , n u s ă - i b l a z e z e ş i s ă l e u c i d ă s u f l e t u l . D e o a r e c e s u n t e m c o n v i n ş i , c ă „ a d e v ă r a t u l ş i f e c u n d u l i d e a l a l ş c o a l e i n u p o a t e f i c o n c e p u t ş i r e a l i z a t d e c â t d e c e i c e t r ă i e s c î n l u m e a c r e d i n ţ i i , a c r e d i n ţ i i c r e ş t i n e " . N u m a i v i a ţ a r e l i g i ­o a s ă n e d ă p u t e r e a ş i m a r i l e l i n i i a l e c u g e t ă r i i , c a r e n e - a j u t ă s ă î n v i n g e m m i z e r i a v i e ţ i i o b i c i n u i t e " . [O t to D i b e l i u s ] . F ă r ă S f . S c r i p t u r ă , a d i c ă f ă r ă i n s p i r a ţ i i l e a c e l e i c ă r ţ i , p e c a r e R e g e l e A n g l i e i o n u m e ş t e c â n d v a 3 , c e l m a i s c u m p t e z a u r p e c a r e 1-a p u t u t v e d e a p ă ­m â n t u l " , to t î n v ă ţ ă m â n t u l — o r i c â t d e a r h i t e c t u r a l

1*

a r f i e l t u r n a t î n p r o g r a m e a n a l i t i c e — n u e s t e d e c â t u n v a s t a r s e n a l d e a r m e d i a v o l e ş t i .

T o ţ i r e f o r m a t o r i i d i n l u m e n u v o r m a i p u t e a r e d a o m e n i r i i s ă n ă t a t e a s p i r i t u a l ă p i e r d u t ă d i n p r i c i n a i n c u l t u r i i r e l i g i o a s e ş i p r i n u r m a r e a i n d i s c i p l i n i i ş î i r e s p o n s a b i l i t ă ţ i i m o r a l e .

I a t ă p e n t r u c e a m f i a ş t e p t a t , c a î n p r o e c t u l d e r e f o r m ă s ă s e p r e v a d ă , d e p i l d ă , î n f i i n ţ a r e a c a p e ­l e l o r ş c o l a r e c u o b l i g a ţ i a p e n t r u p r o f e s o r i d e a l u a p a r t e î m p r e u n ă c u e l e v i i l o r l a S f . L i t u r g i e ; a m f i d o r i t d e a s e m e n e a s ă v e d e m p e a c e i a ş i p r o f e s o r i p ă ş i n d î n f r u n t e a e l e v i l o r l o r c ă t r e S f . P o t i r . C h e s t i e d e c o n ş t i i n ţ ă ? P â n ă c â n d n u v o m r e a l i z a a c e a s t ă u n a ­n i m i t a t e s p i r i t u a l ă î n t o a t e ş c o a l e l e n o a s t r e , z a d a r n i c v o m v o r b i d e p e r s o n a l i t a t e ş i d e a t â t e a i d e a l u r i s o l e m n e p e c a r e n e s i m ţ i m o b l i g a ţ i s ă l e g l o r i f i c ă m î n a r t i c o l e d e g a z e t ă ş i î n d i s c u r s u r i p a r l a m e n t a r e .

D a r a m f i d o r i t m a i a l e s s ă v e d e m î n a c e l a ş p r o i e c t d e l e g e a ş e z a r e a s t u d i u l u i r e l i g i u n i i ş i a v i e ţ i i r e l i g i o a s e î n c e n t r u l î n t r e g u l u i î n v ă ţ ă m â n t s e ­c u n d a r , p e n t r u a-1 f r u c t i f i c a ş i p e n t r u a-1 s f i n ţ i . C ă c i n u m a i u n î n v ă ţ ă m â n t î n g e m ă n a t c u c r e d i n ţ a ' n D u m ­n e z e u ş i m i r e s m u i t c u d r a g o s t e a E v a n g h e l i e i l u i H r i s t o s e s t e î n s t a r e s ă z i d e a s c ă o a m e n i î n t r e g i ş i * s ă f o r t i f i c e c a r a c t e r e . N u m a i u n a s e m e n e a î n v ă ­ţ ă m â n t e î n s t a r e s ă r e a d u c ă î n v i a ţ a p a r t i c u l a r ă c a ş i î n v i a ţ a n o a s t r ă o b ş t e a s c ă v i r t u t e a c o l e c t i v ă a «omeniei» — g l o r i a s t r ă m o ş i l o r n o ş t r i c u c e r n i c i ş i c u m i n ţ i — p e c a r e o r e c l a m ă c u o r e p u g n a n t ă f ă ţ ă r n i c i e e l o c v e n ţ a s t e r i l ă a ' o r i c ă r u i p o l i t i c i a n gh i f t u i t .

O m e n i r e a a r e n e v o i e d e j | i n t u i ţ i u n i r e l i g i o a s e . O m e n i r e a a r e n e v o i e d e c e r t i t u d i n i r e l i g i o a s e . V a v e n i o z i , c â n d ş t i i n ţ a î n s ă ş i v a j u s t i f i c a a s p i r a ţ i i l e ; p e c a r e D u m n e z e u l e - a p u s î n i n i m a n o a s t r ă .

P â n ă atunci mai puţină pas iune sportivă, mai puţină prezumţie filozofică chiar, şi c e v a mai multă conşt i inţă c reş t ină — adică mai multă smeren ie . Intelectul nu mântueşte . Iub i rea de Dumnezeu sin­gu ră e mântuitoare, pent rucă e vec in ică .

N o sugrumaţi în sufletul copii lor — pent rucă îi ucideţi şi v ă ucideţ i! R e d a c ţ i a .

Sadhu Sundar Singh.1

L a in t rarea unei c a s e engleze , s e prezintă un o a s p e r a r de s tatură înaltă, în haină ga lbenă c a şo-franul, cu capul învelit într'un turban superb. D e p e faţa-i umbrită, împodobită cu o b a r b ă n e a g r ă stu­f o a s ă apa r doi ochi negri şi blânzi, a c ă r o r pr ivire g ră i toa re împăr tăşeş te o minunată p a c e şi o inexpri­mab i l ă bunătate de inimă. Stră inul îşi spune numele fe te i c e i-a deschis u ş a : S a d h u S u n d a r Singh. A c e a -sta-1 pr iveş te plină de mi ra re şi fuge spunând, vră­

j i t ă , s tăpânei s a l e : „ A sosi t c ineva, şi doreş te s ă v o r b e a s c ă cu

D v o a s t r ă ; numele nu i-1 pot înţelege, dar după în­fă ţ i şa re pa r e a fi I sus Hris tos" .

In sa l a de adunare a unui o r a ş american, ş a d e în rândul prim o copilă de 3 ' / 2 ani. P r i v i r e a ei f ixă, e îndreptată asupra cuvântătorului — a c e l om miste­r ios , în haină ga lbenă c a şofranul : D u p ă c e s'a ter­minat cuvân ta rea şi oratorul s'a a ş e z a t pe un scaun, fe t i ţa a ţipat aiurită cu v o c e a ei c l a ră de copi l : „ E - aces t a H r i s t o s ? "

F a t a eng leză c a r e a văzut în ochii indului dra­g o s t e a Mântuitorului Hristos, şi copi la amer i cană c a r e în cuvintele lui a descoper i t v e s t e a c e a bună a ace lu iaş Hristos, nu sunt s ingurele c a r e dela pr ima v e d e r e au simţit taina sfinţeniei lui, p recum şi che-

*" Prelucrare, după Heiler şi Scherer precum şi după conferinţele îui Singh: „Par Christ et pour Christ".

m a r e a - i d u m n e z e e a s c ă . A t â t o r b ă r b a ţ i ş i f e m e i , în. A s i a ş i î n E u r o p a , c ă r o r a l i s a d a t n o r o c u l să -1 v a d ă , l i s ' a p ă r u t c ă a u î n a i n t e a l o r u n s f â n t d i n B i b l i e r e ' n v i a t P e s t e to t u n d e s e d u c e , s e a u d e z i c â n d u - s e : „ C â t d e m u l t s e a m ă n ă c u H r i s t o s ! " s c r i e d n a P a r k e r , o m i s i o n a r ă î m p r i e t e n i t ă c u S i n g h ş i c a r e i -a s c r i s b i o g r a f i a . J e a n . F l e u r y , u n m i s i o n a r l a M a h r a t i , d e c l a r ă : „ A c e s t o m e o p r e d i c ă v i e ; n i c i o d a t ă n ' a m î n t â l n i t p e c i n e v a , c a r e s ă te f a c ă s ă v e z i p e H r i s t o s a ş a d e m u l t , c a a c e s t a " . C h i a r ş i c u n o s ­c u t u l t e o l o g a m e r i c a n F r a n k B u c h m a n î l c a r a c t e r i ­z e a z ă p e S a d h u c u c u v i n t e l e : „ S t ă m a i a p r o a p e d e H r i s t o s d e c â t o r i c e a l t o m v i u , p e c a r e l ' a m v ă z u t v r e o d a t ă " . I m p r e s i u n e a a c e a s t a m i n u n a t ă s e j u s t i f i c ă d a c ă v o m v e d e a , p r i n i s t o r i a v i e ţ i i a c e s t u i v r e d n i c b ă r b a t a l l u i D u m n e z e u , ş i d a c ă - i v o m a s c u l t a s o l i a . I n m i n u n a t a s a v i a ţ ă e x t e r i o a r ă , p r e c u m ş i ' n v i a ţ a i n t e r n ă p l i n ă d e d u h , î n a c t i v i t a t e a s a a p o s t o l i c ă , a c e s t u c e n i c i n d s e a m ă n ă î n t r u t o a t e c u a p o s t o l u l n e a m u r i l o r . „ E u c r e d — z i c e u n p r e o t e l v e ţ i a n — c ă n i c i î n t r ' u n v e a c , n ' a f o s t u n o m c a r e s ă s a m e n e î n a ş a m a r e m ă s u r ă c u sf . P a v e l c a S . S i n g h ; n u p e n t r u c ă î n t â m p l ă t o r e o r i e n t a l , c i p e n t r u c ă c o n ­c e p ţ i a s a c r i s t o l o g i c ă e i d e n t i c ă . — I n u n e l e î n s ă S i n g h s e a s e a m ă n ă a p a r i ţ i e i p ă m â n t e ş t i a S t ă p â ­n u l u i ş i M â n t u i t o r u l u i s ă u . C a I s u s d i n N a z a r e t c ă ­l ă t o r e ş t e ş i e l , f ă r ă c ă m i n , d i n s a t î n sa t , d i n o r a ş î n o r a ş ; c a ş i î n v ă ţ ă t o r u l s ă u , n a r e n i c i e l d e m u l t e o r i „ u n d e s ă - ş i p l e c e c a p u l " . C a I s u s s e r e t r a g e ş i e l a d e s e o r i î n s i n g u r ă t a t e a m u n ţ i l o r , u n d e d e p a r t e d e f r a ţ i i s ă i , p e t r e c e î n b l â n d ă r u g ă c i u n e c u T a t ă l c e l v e ş n i c . C a ş i A c e l a p r o p o v e d u e ş t e v e s t e a c e a b u n ă a l u i D u m n e z e u , î n l i m b ă s i m p l ă ş i î n ţ e l e a s ă d e t o ţ i ; c a ş i A c e l a e ş i e l u n i s c u s i t m â n u i t o r a l v o r b i r i i î n i c o a n e , f ă c â n d s ă f i e p ă t r u n s ş i c e l m a i s i m p l u o m , d e t a i n e l e d u m n e z e e ş t i . C a ş i A c e l a n u ­t r e ş t e ş i e l o m a r e d r a g o s t e f a ţ ă d e c o p i i , l ă s â n d u - î î n t o t d e a u n a s ă v i e l a e l . P e n t r u a u r m a î n v ă ţ ă t o ­r u l u i s ă u , a p ă r ă s i t t o t u l , c ă n i i n , a v e r e , f a m i l i e ; ş£ p e n t r u a I s e d e v o t a c o m p l e c t , a î n d e p l i n i t l i t e r a l

i n d i c a ţ i a v e s t i t o r i l o r î m p ă r ă ţ i e i c e r i u r i l o r : „ S ă n u l e g a ţ i n i c i a u r , n i c i a r g i n t , n i c i b a n i l a b r â i e l e v o a ­s t r e . N i c i t r a i s t a n c a l e , n i c i d o u ă h a i n e , n i c i î n c ă l ţ ă ­m i n t e , n i c i t o i a g . " A s t f e l s e p e t r e c e î n v i a ţ a l u i S i n g h d i n n o u o b u c a t ă d i n i s t o r i a b i b l i c ă ; a c e a v i a ţ ă a M â n t u i t o r u l u i ş i a a p o s t o l i l o r s ă i , c a r e p a r e m u l t o r a d i n c o n t i m p o r a n i i n o ş t r i o l e g e n d ă n e v r e d ­n i c ă d e c r e d i n ţ ă , s a u * u n i d e a l h i m e r i c , a d e v e n i t d i n n o u o r e a l i t a t e î n v i a ţ a a c e s t u i o m a l l u i D u m ­n e z e u d i n I n d i a . „ P a s c u p a s " , z i c e a m i n t i t u l p r e o t e l v e ţ i a n , „ t r ă e ş t e ' n e l N o u l T e s t a m e n t , c u t o a t e î n ­t â m p l ă r i l e s a l e , î n p l e n i t u d i n e a c u l o r i t u l u i l o r " .

S u n d a r S i n g h , e f i u l u n e i f a m i l i i n o b i l e , b i n e s i ­t u a t ă m a t e r i a l i c e ş t e , a p a r ţ i n â n d r e l i g i e i S i k h . O r e l i -g i u n e c u p r i n c i p i i î n a l t e , î m b i n â n d c e a r e H i n d u i s m u l ş i I s l a m i s m u l m a i b u n . S u n d a r S i n g h s a n ă s c u t l a 3 S e p t e m v r i e 1 8 8 9 î n l o c a l i t a t e a R a m p u r d i n s t a t u l P a t i a l a , î n A s i a , u n d e t a t ă l s ă u î n d e p l i n e a f u n c ţ i u n e a d e p r i m a r . A c r e s c u t î n c o n j u r a t d e l u x ş i b o g ă ţ i e . A î n v ă ţ a t î n s ă î n c a s a t a t ă l u i s ă u ş i f r i c a d e D u m ­n e z e u . M a m a l u i S i n g h , o f e m e e c u l t ă ş i p i o a s ă , a d e ş t e p t a t î n e l , p e ca re -1 i u b e a a ş a d e m u l t , s e t e a d e d u m n e z e i r e ş i e t e r n i t a t e . C u v â n t u l s ă u : „ C r e d e a u n o m p i o s c u a d e v ă r a t , a t r e b u i t s ă a i b ă o m a m ă p i o a s ă " s e a d e v e r e ş t e î n p r o p r i u l s ă u c a z . E a - 1 p u r t a î n t o a t e p ă r ţ i l e : l a t e m p l u , u n d e j e r t f e a u , î n p u s t i e l a c ă l u g ă r i i d e - a c o l o , c a s ă c e a r ă s f a t u r i e t c . L - a i n i ţ i a t î n S f . S c r i p t u r i a l e I n d i e i ; d a c ă c o p i l u l s c u l â n d u - s e d i m i n e a ţ a c e r e a l a p t e m a m e i s a l e , a c e a -s t a - i z i c e a : „ N u , m a i î n t â i t r e b u e s ă p r i m e ş t i h r a n ă s p i r i t u a l ă " , şi-1 p u n e a s ă c i t e a s c ă p ă r ţ i d i n V e d a ş i S a s t r a , d i n G r a n t h ş i B h a g a v a d g i t a , i a r l a u r m ă î i d ă d e a l a p t e . L a e t a t e a d e 7 a n i a a j u n s a s t f e l s ă ş t i e d e r o s t t o a t ă B h a g a v a d g i t a , c e e a c e î n ţ ă r i l e o r i e n t a l e n u - i î n s ă c e v a n e o b i c i n u i t . T o t m a m ă - s a l -a f ă c u t p e S i n g h s ă - ş i î n c h i n e v i a ţ a l u i D u m n e z e u . „ Ţ i e n u ţ i -e p e r m i s — î i z i c e a e a — s ă d e v i i s u ­p e r f i c i a l ş i l u m e s c c a f r a ţ i i t ă i [ a v e a 2}. T u t r e b u e s ă c a u ţ i p a c e a s u f l e t u l u i ş i s ă i u b e ş t i r e l i g i a ; ş i - â p o i o d a t ă s ă te f a c i u n S a d h u [ c ă l u g ă r ) s f â n t " . A c e s t e a

c u v i n t e , a l e î n d u i p ş a t e i s a l e m a m e , a u p r i n s a d â n c r ă d ă c i n i î n s u f l e t u l l u i d e c o p i l . F i g u r i l e s e r i o a s e a l e c ă l u g ă r i l o r , c a r i d ă d e a u s f a t u r i m a m e i s a l e , î i i m ­p u n e a u f o a r t e m u l t , ş i a d e s e o r i d o r e a s ă s e f a c ă ş i e l a s e m e n e a . î n t r e a g a s a v i a ţ ă l ă u n t r i c ă , a d e ­v e n i t o a r z ă t o a r e d o r i n ţ ă , d u p ă „ s a n t i " , p a c e a s u f l e ­t u l u i .

C â n d a f o s t S i n g h a b i a d e 14 a n i , i u b i t a s a m a m ă 1-a p ă r ă s i t m u r i n d . Ş i t o c m a i a c u m s e n ă ş t e a u î n s u f l e t u l s ă u c u m p l i t e î n d o i e l i ş i l u p t e r e l i g i o a s e . P e r d e r e a t i m p u r i e a m a m e i s a l e i -a c a u z a t a d â n c ă d u r e r e ; c h i a r ş i a c u m , d e c â t e o r i p o m e n e ş t e n u m e l e e i , l a c r i m i d u i o a s e î i u m e z e s c o c h i i . „ C â n d m ă g â n ­d e s c l a e a , z i c e e l , m u l ţ u m e s c t o t d e a u n a l u i D u m ­n e z e u , p e n t r u o a ş a m a m ă . A a v u t o l u m i n ă m i n u ­n a t ă . A m v ă z u t m u l t e f e m e i c r e ş t i n e , d a r n i c i u n a c a d â n s a . S f â n t u l D u h m ' a f ă c u t c r e ş t i n , d a r m a m a e s t e , c a r e m ' a f ă c u t S a d h u [ c ă l u g ă r ] . A m f o s t î n c e l m a i b u n c o l e g i u d e t e o l o g i e ; i n i m a d e m a m ă î n s ă , e s t e c e l m a i b u n c o l e g i u t e o l o g i c d i n l u m e " .

D u p ă c e d i s p ă r u s e p e n t r u S i n g h a c e a s t ă c ă l ă u z ă f i d e l ă , s a p u s c u î n d o i t ă r â v n ă p e s t u d i u . D e m u l t e o r i c i t e a p â n ă d u p ă m i e z u l n o p ţ i i , d i n G r a n t h , U p a -n i s h a d a ş i C o r a n . C a t e h e t u l l u i S u n d a r s p u n e a t a ­t ă l u i l u i : „ F i u l D - t a l e s a u î n e b u n e ş t e , s a u v a d e v e n i u n o m m a r e " . T a t ă l l u i S i n g h , v ă z â n d s i l i n ţ a , p r e o ­c u p ă r i l e ş i n e l i n i ş t e a f i u l u i s ă u , c ă u t a să-1 a b a t ă d e l a a t â t a s t u d i u : „ I ţ i s t r i c i o c h i i c u a t â t a c i t i t ; t u e ş t i c o p i l î n c ă , d e c e t e o c u p i c u a t â t a s t ă r u i n ţ ă , n ă c ă -j i n d u - t e c u î n t r e b ă r i , a s u p r a v i e ţ i i s p i r i t u a l e " . D a r e l r ă s p u n d e a : „ E u t r e b u i e s ă a f l u p a c e a c u o r i c e p r e ţ . L u c r u r i l e a c e s t e i l u m i n u s u n t î n s t a r e s ă m ă m u l ­ţ u m e a s c ă " .

I n l e g ă t u r ă c u c i t i t u l m e d i t a , f ă c e a r u g ă c i u n i , b a î n v ă ţ a s e d e l a a n u m i ţ i c ă l u g ă r i , m o d u l d e a s e t r a n s ­p u n e p r i n o s u p r a - î n c o r d a r e , î n t r ' o s t a r e d e q u a s i -e x t a z ; d a r n i c i a c e s t e a nu-1 m u l ţ u m e s c . „ A m î n c e r c a t — s e e x p r i m ă e l — s e a f l u l i n i ş t e p r i n m i j l o a c e l e c e m i l e o f e r e a u r e l i g i u n i l e i n d i c e : H i n d u i s m u l , B u d -h i s m u l , M a h o m e d a n i s m u l , d a r n i m i c n ' a m a f l a t . E u

î n s u m i a m v o i t s ă m ă m â n t u e s c ; p r i n s t u d i u l a s i d u u a l c ă r ţ i l o r n o a s t r e , câ t d e î n v e r ş u n a t m ă l u p t a m p e n t r u a a f l a p a c e ş i l i n i ş t e ! A m s ă v â r ş i t f a p t e b u n e , a m î n d e p l i n i t t o tu l , c e m a r p u t e a d u c e l a p a c e , d a r n ' a m a f l a t - o , c ă c i e u n u e r a m î n s t a r e s ă m i - o c â ş t i g " .

P a c e a , p e c a r e S u n d a r S i n g h o d o r e a c u a t â t a a r d o a r e , n u i -a v e n i t d i n r e l i g i a s a m a t e r n ă , c i d i n a l t ă p a r t e . I n ş c o a l a e n g l e z ă d e m i s i u n e c r e ş t i n ă , c a r e e x i s t ă î n l o c u l s ă u n a t a l , d i n j u m ă t a t e a d o u a a v e a c u l u i t r e c u t , S i n g h a c u n o s c u t N o u l T e s t a m e n t . S e c i t e a u d i n e l z i l n i c , a n u m i t e p ă r ţ i î n ş c o a l ă . L a î n c e p u t î n s ă , a r e s p i n s h o t ă r â t B i b l i a . „ P e n t r u c e s ' o c i t e s c ? E u s u n t d e r e l i g i a S i k h , c a r t e a n o a s t r ă s f â n t ă e G r a n t h . V o r f i ş i e l e ş i l u c r u r i b u n e î n B i b l i e , e a e î n s ă î m p o t r i v a r e l i g i e i n o a s t r e " . Ş i a l ţ i i î l p r e ­v e n e a u s ă o c o l e a s c ă B i b l i a : „ N u c i t i d i n e a , c ă c i a r e o p u t e r e m i s t e r i o a s ă , c a r e te f a c e c r e ş t i n " . I n p o r n i r e a l u i î n v e r ş u n a t ă î m p o t r i v a B i b l i e i , o f ă c e a a d e s e a b u c ă ţ i s u b p i c i o a r e l e s a l e ; b a , a j u n s e s e c h i a r c ă p e t e n i a u n e i a s o c i a ţ i u n i , a i c ă r e i m e m b r i e r a u t o ţ i d u ş m a n i d e c l a r a ţ i a i c r e ş t i n i s m u l u i . x

C â n d v e n e a u m i s i o n a r i s ă p r e d i c e , e l s t r i g a : „ A c e ş t i o a m e n i s u n t r ă u f ă c ă t o r i ; a u v e n i t s ă s t r i c e to t c e e a c e a v e m n o i " . A r u n c a c u p i e t r i î n u r m a l o r , o r d o n â n d ş i s e r v i t o r i l o r c a s e i l o r , s ă f a c ă a s e m e n e a .

— Ş i - a p r o p u s c h i a r s ă s c r i e o o p e r ă î m p o t r i v a c r e ş t i n i s m u l u i . — D a r î m p o t r i v a u r e i s a l e f a n a t i c e f a ţ ă d e c r e ş t i n i s m , c a r t e a m i s t e r i o a s ă a c r e ş t i n i l o r , î l u r m ă r e a . „ A t u n c i d e j a — r e c u n o a ş t e e l — a m s i m ţ i t d u m n e z e i a s c a p u t e r e d e î n c ă t u ş a r e ş i t a i n i c a s t ă p â n i r e a B i b l i e i . C a o a d i e r e r ă c o r o a s ă , î n t r ' o c ă l d u r ă d o g o r â t o a r e , a ş a a c ţ i o n a a t u n c i d e j a , b i n e ­f ă c ă t o r a s u p r a s u f l e t u l u i m e u " . C u v â n t u l l u i I s u s : „ V e n i ţ i l a m i n e to ţ i c e i o s t e n i ţ i ş i î n s ă r c i n a ţ i , ş i e u v ă v o i o d i h n i p e v o i " , i -a z g u d u i t p e s t e tot n e l i -n iş ' t i ta - i ş i d e p a c e d o r i t o a r e a s a i n i m ă . S u n d a r n u p u t e a c r e d e c u v i n t e l e a c e l o r a : „ C u m , r e l i g i u n e a n o a ­s t r ă , H i n d u i s m u l , c a r e e c e a m a i f r u m o a s ă r e l i g i u n e a l u m i i , n u - m i d ă p a c e a , ş i - o a l t ă r e l i g i e s ă m i - o p o a t ă d a ? " U n a l t c u v â n t a l M â n t u i t o r u l u i , c a r e 1-a

c u t r e m u r a t p â n ă î n a d â n c u l s u f l e t u l u i s ă u n e l i n i ş t i t , e l o c u l d i n e v . I o a n : „ A ş a a i u b i t D u m n e z e u l u m e a , c â t ş i p e u n u l n ă s c u t F i u l s ă u , 1-a da t , c a tot c e l c e c r e d e î n t r u e l , s ă n u p i a r ă , c i s ă a i b ă v i a ţ ă v e c i n i c ă " .

A c e s t e d o u ă l o c u r i nu-1 l ă s a u d e l o c î n p a c e » tot m a i a d â n c p ă t r u n d e a u î n s u f l e t u l s ă u ; e l î n s ă , n u p u t e a c u p r i n d e î n ţ e l e s u l l o r m â n g ă i t o r . „ H r i s t o s n u s a m â n t u i t p e s i n e , c u m v a p u t e a d e c i m â n t u i p e a l ţ i i ? " P e n t r u a c o m b a t e ş i z d r o b i , a c e l e m i s t e ­r i o a s e a f i r m ă r i , s a a d â n g i t n e o b o s i t î n m i s t i c i l e s c r i p ­t u r i r e l i g i o a s e i n d i c e . L e - a p u s a p o i N o u l T e s t a m e n t î n f a ţ ă , d a r n a p u t u t a f l a p e n i m e n e a , c a r e s ă z i c ă , c a I s u s : „ E u v ă v o i u d a p a c e a , v e n i ţ i l a m i n e ş i - o v e ţ i a f l a " . L u p t a a p r i g ă , c e s e d a î n s u f l e t u l s ă u î n t r e c r e ş t i n i s m ş i H i n d u i s m , 1-a f ă c u t s ă i s b u c n e a s c ă î n t r ' o m â n i e a m a r ă ; a a r s B i b l i a , a c e a m i s t e r i o a s ă c a r t e , c a r e - i p r o m i t e a p a c e a ş i c a r e i -a p r i c i n u i t a t â t a n e l i n i ş t e ş i î n d o i a l ă .

T a t ă l s ă u 1-a î n t r e b a t m i r a t : „ D e c e s ă v â r ş e ş t i o a ş a f a p t ă p r o s t e a s c ă ? " S i n g h i -a r ă s p u n s : „ R e l i -g i u n e a A p u s u l u i e f a l s ă , t r e b u i e s ' o n i m i c i m " . A c e a z i — 1 6 D e c e m v r i e 1 9 0 4 — e n e u i t a t ă p e n t r u S u n d a r S i n g h .

A d â n c a d u r e r e ş i p ă r e r e d e r ă u a p r o f a n ă r i i B i b l i e i î i p ă t r u n d e ş i a z i s m e r i t u l s ă u s u f l e t : „ A m i n ­t i r e a c ă a m p e r s e c u t a t p e H r i s t o s ş i c ă a m r u p t B i b l i a , e c a u n s p i n î n v i a ţ a m e a . "

N e l i n i ş t e a l u i S u n d a r S i n g h î ş i a j u n s e s e c u l m e a . N i m i c n u - i p u t e a a d u c e „ s a n t i " , m u l t d o r i t a p a c e . A s t f e l a l u a t s i n i s t r a h o t ă r â r e d e a s e u c i d e , î n s u ­f l e ţ i t d e n ă d e j d e a d e - a a f l a î n c e a l a l t ă l u m e , m u l t r â v n i t a p a c e . „ D a c ă n u p o t a f l a î n l u m e a a c e a s t a p e D u m n e z e u , î l v o i u a f l a p o a t e î n c e a l a l t ă " . I n s e a r a z i l e i d e 1 7 D e c e m v r i e 1904 , s a p r e z e n t a t î n a i n t e a t a t ă l u i s ă u ş i - i z i s e : „ D o r e s c s ă - m i i a u a d i o d e i a t i ne , m â n e m ă v e i a f l a m o r t " . — „ D e c e v r e i s ă te u c i z i ? " a î n t r e b a t t a tă l . — „ P e n t r u c ă H i n d u i s m u l n u p o a t e d a p a c e s u f l e t u l u i m e u , ş i n i c i b a n i i , n i c i c o n ­f o r t u l , p r e c u m n i c i u n l u c r u a l a c e s t e i l u m i n u m ă

p o t s a t i s f a c e . M ' a m s ă t u r a t d e c i d e a c e a s t ă m i z e ­r a b i l ă ş i m ă r g i n i t ă v i a ţ ă , v o i e s c s ă - m i p u n c a p ă t z i l e l o r " .

D i m i n e a ţ a p r o x i m ă l a o r a 5 c â n d e r a s ă t r e a c ă a c c e l e r a t u l p e l â n g ă c a s a l o r , v o i a s ă s e a r u n c e t i n ă -r u l p e ş i n e p e n t r u a f i z d r o b i t d e t r e n .

D i m i n e a ţ a l a o r a 3 î n 1 8 D e c e m v r i e 1 9 0 4 s a r i d i c a t d i n pa t , a f ă c u t , d u p ă p r e s c r i p ţ i a l e g i i h i n ­d u i s t e , o b a i e r i t u a l ă r e c e . A î n c e p u t a p o i s ă i m -p l o a r e p e D u m n e z e u , c a s ă - i a r e t e c a l e a s p r e m â n ­t u i r e . Ş i p e n t r u c ă s u f l e t u l s ă u e r a p l i n d e î n d o i e l i , s ' a r u g a t c a u n a t e u : „ O D - z e u l e — d a c ă e x i s t ă u n D u m n e z e u — a r a t ă - m i d e c i c a l e a a d e v ă r a t ă , ş i m ă v o i u f a c e S a d h u [ c ă l u g ă r ] ; î n c a z u l c o n t r a r , m ă v o i u c i d e . " A d e c i s a p o i : „ D a c ă n u m i s e v a d e s c o p e r i n i m i c , ş i d a c ă tot î n c ă n i m i c n u v o i u p u t e a î n ţ e l e g e v o i e s c s ă m ă o m o r , p e n t r u a î n t â l n i î n c e a l a l t ă l u m e p e D u m n e z e u " . A î n c e p u t a p o i i a r s ă s e r o a g e , s t ă r u i t o r ş i f ă r ă î n t r e r u p e r e . A i m p l o r a t p e D u m ­n e z e u s ă î n d e p ă r t e z e n e s i g u r a n ţ a ş i n e l i n i ş t e a d i n s u f l e t u l s ă u , d â n d u - i p a c e ; n ' a p r i m i t î n s ă n i c i u n r ă s p u n s . E l î n s ă a s t ă r u i t m a i d e p a r t e , a p e r s i s t a t î n a s e l u p t a î n r u g ă c i u n e c u D u m n e z e u , î n n ă d e j d e c ă v a a f l a a s t f e l p a c e a .

D e o d a t ă î n s ă c ă t r ă o a r a 4 Va s e f ă c u l u m i n ă m a r e î n c a m e r a s a d e r u g ă c i u n e . A c r e z u t c ă s \ a p r i n s c a s a , a d e s c h i s u ş a d a r a f a r ă , n u e r a n i c i u n f o c . A î n c h i s - o i a r ş i a c o n t i n u a t r u g â n d u - s e . D a r i a t ă , c ă v e d e a p ă r â n d , î n t r ' u n n o r l u m i n o s f a ţ a r ă s p â n d i t o a r e d e i u b i r e a u n u i o m . L a î n c e p u t c r e ­z u s e c ă e B u d h a , s a u K r i s h n a , s a u o a l t ă z e i t a t e ş i e r a g a t a a s e a r u n c a j o s p e n t r u î n c h i n a r e . — D a r i a t ă c ă a u d e s p r e c e a m a i m a r e s u p r i n d e r e a s a , î n d i a l e c t u l s ă u , u r m ă t o a r e l e c u v i n t e : : „ D e c e m ă g o n e ş t i ? I a a m i n t e , e u m ' a m j e r t f i t p e c r u c e , d â n d u - m i v i a ţ a p e n t r u t i n e . " N ' a f o s t î n s t a r e s ă î n ­ţ e l e a g ă ş i n ' a p u t u t z i c e n i c i u n c u v â n t . D e o d a t ă a o b s e r v a t î n s ă c i c a t r i c e l e r a n e l o r l u i I s u s d i n N a -z a r e t , p e ca re -1 c o n s i d e r a c a u n o m m a r e c a r e a

trăit şi murit în Pales t ina , înainte de as ta cu a tâ tea seco le , a c e l I sus p e c a r e cu puţine zi le înainte îl u ra din adâncul sufletului său.

Ş i a c e s t Isus , nu a ră ta nici o u rmă de mânie pe faţa sa, fiindcă S ingh îi a r s e s e scripturi le s a l e sfinte, ci dimpotrivă, a ră ta o boga tă milă şi o ne­mărgini tă dragoste. Deoda t ă îi ven i un gând: „ Isus Hr i s tos nu-i mort ; e l t ră ieş te şi a c e s t a es te E l în­suşi!" Ş i închinându-i-se a căzut l a p ic ioare le lui c a prin minune, interiorul său fu transformat, s imţia cum Hris tos îl pătrundea, c a un curent divin. P a c e ş i bucur ie i-au umplut sufletul, aducându-i „ceriul în inima sa" . D u p ă c e Sunda r S ingh s'a r id i ca t Hr is tos a dispărut, dar a c e a p a c e minunată a r ă m a s s tăpână pe sufletul său, şi nu 1-a mai părăs i t de a tunci nici odinioară. însuş i măr tu r i seş te : „Nici în l imba m e a maternă, nici în l imba engleză, nu sunt în s t a r e s ă descr iu fer ici ta exper i en ţă a ace lo r mo­mente" .

P l in de bucur ie s'a dus la tatăl său şi trezindu-1 i-a spus : „Sunt creşt in". Ta t ă l său însă, n'a putut c r e d e : „Eşti n e b u n ? du-te şi dormi. A la l t ăe r i ai a r s Bib l ia , şi acum te pretinzi creşt in. Cum s e po t r ivesc a c e s t e l u c r u r i " ? Sunda r a r ă s p u n s : „Sunt creştin, pentrucă am văzut pe Hris tos . P â n ă acum susţi­n e a m c'a fost un simplu om, c a r e a trăit înainte de a s t a cu 2 0 0 0 de ani. A s t ă z i însă l-am văzut pe e l însuşi, p e Hris tos ce l viu, şi v o i e s c a-i sluji. I-am c e r c a t puterea. Mi-a dat pacea , pe c a r e nimeni altul nu mi-o poate da. P r in a c e a s t a cunosc, c ă e l e Hr is tos c e l viu ş i v o i e s c să-i u rmez" . Ta tă l s ău z i s e : „ A i voit doar s ă te ucizi!" „M'am ucis deja, i-a repl icat fiul; a ce s t S u n d a r S ingh e mort ; eu sunt o făptură nouă".

[Va urma]. G h e o r g h e S e c a ş , stud. în teol. — Sibiu

Drepturile religiei în şcoala secundară. Domnul ministru al Instrucţiunii, / . Petrovid, ţine cu

orice preţ să dovedească lumii româneşti că posedă o bună dosă de îndrăsneală. După declaraţiile ireveren­ţioase la adresa bisericii şi autorităţii sale supreme, făcute nu de mult, intenţionează să-i dea o lovitură şi mai grea, luându-i dreptul de a se interesa de credincioşii săi în clasele superioare ale liceului.

Dacă dl profesor de filosofie, când a ajuns la mi­nister, şi-ar fi rezervat câteva clipe de cugetare sincer* şi nepreocupată asupra chestiunii religioase în general şi apoi în special în şcoala educativă (noţiune care cu­prinde şcoala primară şi secundară), şi ar fi voit să-şi» dea seamă, că în fruntea ministerului reprezintă con­vingerile ţării, nu pe cele personale, ar fi constatat u şo r că sunt motive de ordin general psihologic şi cultural,, de ordin social şi de ordin politic, cari cer să i se dea religiei importanţa şi rolul, ce se cuvin ştiinţei vieţii celei adevărate.

I. Se ştie că religia, care nu este altceva decât le­gătura vie, organică, raportul dintre orice fiinţă înţele­gătoare şi toată existenţa, este o realitate psihologică. Religia obiectivă nu face altceva decât ca această stare din inconştient să treacă în conştient şi prin aceasta să facă legătura între funcţiunile sufleteşti şi conştiinţa, ah cărei temeiu e pur religios, când e lisată nepervertită şi neadormită, chiar dacă unul sau altul nu ştie nimic de v reun simbol sau mărturisire de credinţă.

Tocmai în urma acestui fapt, problema religiei e să* arate fiecărui om cam să trăiască în mijlocul existenţii* (pe care ştiinţa ne-o arată cam e) dacă vrea să vadă armonie şi pace, problemă pe care nu şi-o poate lua asupra sa nici ştiinţa şi, din alte motive, nici filosofia.

Religia poartă în sine elixirul, care dă viaţă, avânt şi trăinicie tuturor operilor omeneşti, tocmai prin faptul că te învaţă să nu trăieşti numai pentru tine şi pentru clipa trecătoare, ci pentru vecinicie; ea a fost începutul;

•286 R E V I S T A T E O L O G I C Ă

şi sufletul oricărei culturi omeneşti. Istoria dovedeşte de­stul de limpede, că cele mai sterpe epoci au fost cele în care religia a fost desconsiderată; atunci şi dacă n'au pierit naţiile, li s'a dus la fund cultura şi cu ele valoarea.

Cât de mult datoreşte cultura europeană creştinis­mului ! întreaga conformaţie a creerului europeanului, şi al celui ostil creştinismului, este creştină! S e poate deci isgoni cu atâta uşurătate o realitate de importanţa ei din şcoală? Popoarele, cari au făcut-o, sunt sătule de rezultate, şi nu va trece mult până îi vor deschide iar, cu cinste, porţile.

Creştinismul oriental — nici decum cel apusean — a dat naştere, a alimentat şi a susţinut întreaga noastră cultură românească. Arhitectură, pictură, sculptură, lite­ratură, poezie, ştiinţă (istoria), filosofie de viaţă practică, organizaţie socială (familia, statul), e produsul influenţei acestui creştinism oriental. Fără cunoaşterea acestuia, nu e cu putinţă înţelegerea moştenirii noastre culturale. Rezistenţa neamului nostru a stat în această cultură, crescută şi alimentată de ortodoxismul creştin, şi cine va încerca să se atingă de ea cu mâni sacrilege şi cu minte corcită în mixtura spirituală haotică a Apusului de azi, la un moment dat va avea în faţă, sbucnind din pro­funzimi necunoscute lui şi cu forţe, cărora nu le va fmtea sta împotrivă nici cei mai îndrăsneţi «ritori filoso-ficeşti», veacurile trecute şi viitoare pretinzând dreptu­rile culturii româneşti.

Filosofia e neputincioasă şi nu va putea umple golul sufletesc ce-1 lasă izgonirea religiei. Nu va putea da avântul şi bucuria de viaţă pe care o dă religia, din simplul motiv, că sunt atâtea sisteme, cari se contrazic, că autoritatea unui filosof sau altul e prea puţină auto­ritate, că e un produs al raţiunii şi se adresează numai raţiunii, pe când religia influinţează asupra raţiunii, sim­ţirii şi voinţii deopotrivă, înobilându-le, şi din simplul motiv, că mintea elevilor e prea fragedă pentru subti­lităţile dialecticei filosofice. (Să se gândească fiecare cu ce s'a ales din «filosofia» şcoalei secundare!)

Şi atunci, iată, şi numai aceste consideraţii de ordin jgeneral cultural şi psihologic dovedesc necesitatea men-

ţinerii în şcoală a filosofiei celei mai simple ca formă şi mai profunde ca fond, care are trecut multimilenar şi universal, şi a cărei valoare practică nu poate fi atinsă de nici una dintre disciplinele îmbrăcate în haine so­lemne.

II. Dar o minte nepreocupată, fără prejudiţii, îşi dă lim­pede seama, că la formarea, mai corecţ ia desvoltarea carac­terelor, a acelor stâlpi pe cari se razimă o societate, religia dă contribuţia cea mai însemnată. Tocmai într'o vreme de criză de caractere s'o izgoneşti din şcoală?

Lovitura insă, pe care se pregăteşte să o dea dl min. Pe-trovici, pare cu atât mai nesocotită, cu cât ne gândim că o dă tocmai învremea asalturilorcelormaiînteţitealereformatiunii (sectele), ale bisericii papale (azi mâne ocrotite de con­cordat) şi ale materialismului anost (curentele sociale), toate cu tendinţe centrifugale pentru românism. Crede cumva, că jandarmul trimis să asiste ori să împrăştie adunarea, a salvat naţionalismul şi patriotismul? Se împacă oare dl general Averescu, eroul dela Mărăşti şi Mărăşeşti, cu lovitura grea, pe care o pregăteşte dl mi­nistru Petrovici, prin izgonirea din şcoală, din şcoala unde răsboiul se dă fără întrerupere pentru biruinţa noastră, a unicei forţe capabile să dea ostaşi permanent gata de jertfă? Dl ministru uită, ori nu ştie, că toate curentele amintite facproseliţi în şcoală? Mai e lipsă în

favorul lor şi de sprijinul legii de organizare a învă­ţământului secundar?

Biserica ortodoxă are şi misiune socială, deci are dreptul să pretindă celor cu răspundere să-şi dea lim­pede seama de ceeace vor să întreprindă.

III. Dar vin şi consideraţii de ordin politic, cari cer menţinerea religiei în şcoala secundară.

Legea de organizare a bisericii ortodoxe prevede •datoria bisericii de a se îngriji de creşterea religioasă a elevilor din şcoala primară şi secundară, de orice caracter ar fi ele. O lege se poate desfiinţa ori i se f>oate reduce din valoare şi putere, prin o lege privi­toare la altă chestiune?

Biserica, şi în urma rostului şi misiunii sale de a învăţa, are dreptul şi datoria de a cere, ca şcoala să

dea membrilor ei educaţie religioasă. Nu vrea s'o facăi statul prin şcoala sa, i se dau bisericii lovituri şi redu­ceri sistematice ale importanţei ei, — într'o bună zi> această situaţie poate pune biserica la atâta încercare, încât să rupă frăţietatea cu statul, să-şi înfiinţeze insti­tute proprii pentru învăţarea masselor şi a tineretului,, şi cari să nu urmărească numai scopuri educativ-reli-gioase, ca cele cerute azi. Amvoanele se pot schimba în catedră mai puternică decât cea de filosofie din o şcoală secundară şi chiar universitară. Şi unde va exista puterea s'o împiedece?

Credem însă că domnii miniştri Goldiş şi Lupaş, cari cunosc ce forţă reprezintă, în cazuri de lovituri, biserica de dincoace de Carpaţi, vor şti să afle calea de a lămuri pe dl ministru Petrovici, că nu e prudent să pună în funcţiune o asemenea mişcare.

Considerând deci, că religia, acest bun al fiecăruia primit deodată cu naşterea sa, elementul de bază al oricărei culturi şi în special al celei româneşti, nu poate fi înlocuită nici prin ştiinţă — asta s'a văzut până acum — şi nici prin filosofie — asta se va vedea în cu­rând, considerând că vremea noastră cu mişcările ei religioase şi sociale au deşteptat un deosebit interes pentru religie, că o reclamă apoi educaţia caracterelor, fără de cari o societate se cufundă şi statele pier; şi considerând apoi că biserica poate fi pusă în situaţia să nu mai poarte frăţietate cu Statul, care prin oa­menii puşi în frunte o loveşte şi bagatelizeasă mereu, şi în acest caz ea n'are de pierdut, ci numai de câştigat socot că dl ministru I. Petrovici va găsi. că opiniile personale sau ale unei infime minorităţi disparente — în domeniul religios — nu pot avea loc, când e vorba să reprezinte opiniile ţării, care se identifică, de sigur, cu biserica sa, şi va recunoaşte că :

1. Religia are dreptul de a figura la loc de frunte între materiile şcoalei secundare, al cărei scop este cultură generală şi educaţie, ca o materie cu scop emi-nament educativ şi cultural.

2. Ea pentru a-şi ajunge scopul, are lipsă ce cei puţin 2 ore săptămânal de fiecare clasă.

3. Pentru a da roadele aşteptate, corpul didactic necesar învăţământului religios să fie redat controlului şi disciplinii canonice a bisericii şi biserica să-i pregă­tească din punctul de vedere al specialităţii, cum crede ea de bine în conformitate cu spiritul vremii. Statul doar să-i supună formelor cerute de el celorlalţi profesori (exam. de capacitate).

4. Programa să fie stabilită de autoritatea biseri­cească, statul să Ie controleze numai din punctul de vedere al intereselor superioare de stat.

5. Manualele să fie aprobate din punct de vedere religios şi pedagogic de biserică, iar statul să exercite numai controlul amintit la punctul precedent.

Nu este vorba aici de nici un privilegiu acordat bisericii şi preoţimei. Această instituţie şi sluji­torii ei nu sunt nici o clasă, nici o castă, şi nici o situaţie socială şi nici materială deosebită nu-i face să-şi spună cuvântul aşa de răspicat, ci gândul şi grija desinteresată pentru binele ţării şi al neamului, cari prin o măsură necumpenită îndeajuns pot fi puse la grea încercare. Tocmai în aceasta rezidă forţa acţiunii noastre şi ne asigură dreptatea.

Credem că de data aceasta nu avem să aşteptăm nişte declaraţii ireverenţioase, ci îndreptarea unei gre­şeli. Şi cine sunt cei cari iartă mai uşor, dacă nu noi ?

Preot Gh. Maior.

Pasiunea apostolică.1

Idealul creştinismului este: întemeierea, aici pe pământ, a împărăţiei Iui Dumnezeu, a desăvârşirii vieţii- omeneşti. Pu­terea omenească, pe care ne-a arătat-o Isus Hristos drept prin­cipiu al vieţii, care va avea să înfăptuiască acest ideal, este iubirea cu toate puterile ce vlăstăresc din ea şi cu urmarea ei firească: pacea şi bunăînţelegerea.

Isus Hristos a venit în lume, luând fiinţă de om, pen-

1 Predică ţinută preoţilor, în Biserica Sfântulni Nicolae din Braşov, cu ocazia adunării generale a secţiei Sibiu a Asociaţiei clerului ortodox român din Transilvania,

truca să ne dea programa de viaţă in vederea realizării acelui scop înalt, învăţându-ne şi cu graiul şi cu pilduirea vieţii sale. Fiecare moment petrecut de El in lumea aceasta, reprezintă îndrumări Şi învăţături, în raport cu realizarea sco­pului înalt, a idealului vieţii omeneşti.

Isus Hristos punând în învăţăturile sale iubirea ca prin­cipiu activ al vieţii, religiunea creştină, în contrast cu toate ce­lelalte religiuni, fie istorice, fie încă actuale, cere realizarea idea­lului ei nu numai prin contemplaţi şi norme negative, ci prin inactivarea forţelor şi imboldurilor de viaţă priiegind prin ace­stea, pe cale practică deci întemeierea, aici pe pământ, a vieţii superioare, ideale, a omenimei, a Împărăţiei lui Dumnezeu. Religiunea lui Hristos în urmare nici ea nu s'a formulat din contemplaţii, din visuri şi speculaţii, cum s'au formulat religiu-nile istorice şi cum s'a formulat şi religia mohamedană, ci sco-ţându-i-se principiile ei din însăşi viaţa reală omenească. De aceea religiunea creştină e o religiune pozitivă. Ea are o te­melie de tot realistă, de pe care se înalţă, pe cale inductivă şi prin abstracţie firească, la construcţia sistemului său, care re­prezintă apoi însuşi idealul vieţii.

Tot ce se cuprinde in învăţăturile lui Hristos reprezintă adevăruri psihologice, sociologice, logice şi biologice. Morala religiunii creştine din aceste consideraţii stă pe un temeiu ab­solut ştienţific.

Că iubirea este principiul activ, cel adevărat, al vieţii su­perioare, nu o mai trage nimeni la îndoială. Acest principiu a fost adoptat şi în pedagogia nouă. Reformele mari ale pe­dagogiei, în ce priveşte metodele de educaţie, constau tocmai în adaptarea puterii iubirii la normele şi procedeele de aplicat în acţiunea educativă. Acest principiu va trebui să ajungă do­minant şi să fie aplicat şi în administrarea vieţii de stat. Deo­camdată nouă ne revine să deslegăm problema grea a culturii religioase creştine, cultivând puterea iubirii, îngrijind şi stăruind ca ea să ajungă să stăpânească şi să determine sufletele oame­nilor, întrucât oamenii se vor arăta vrednici, prin faptele lor, pornite şi conduse de iubirea aievea ei, se vor putea consi­dera de credincioşi adevăraţi ai Iui Hristos. Rămâne un vecinie adevăr ceeace scrie apostolul Pavel Corintinenilor: «Şi de aş avea prorocie şi de aş şti toate tainele şi toată ştiinţa şi de aş avea toată credinţa, cât să mut şi munţii, iar dacă dragoste

mu am, nimic nu sunt» (i. Cor. XIII. 1—2). Tot asemenea -adevăr rămâne ce ne spune evanghelistul loan: «Cine spune că iubeşte pe Dumnezeu şi pe fratele său nu-1 iubeşte, min­geste, căci cum poate el iubi pe Dumnezeu pe carele nu-l vede şi pe fratele său pe care-1 vede, nu». Dar rămâne nezdruncinat şi adevărul, că religiunea creştină reprezintă cea mai sigură

îgaranţie pentru progresul omenirii. Ea a trecut prin o grea criză in urma spiritului pornit de filosofia materialistă a seco­lului al XVIH-lea, care s'a dovedit unilaterală şi exagerată. Astăzi ea este pe calea bună a dovedi, că prin adevărul ce

«reprezintă, a biruit lumea. Astăzi numai semidocţii, cari nu s e pot ridica la concepţiile inalte ale creştinismului, răutăcioşii, cari nu pot suferi căldura iubirii şi speculanţii, cari ţin să pes­cuiască in tulbure, mai au veleităţi de a lupta împotriva reli-giunii creştine.

In considerarea acestor adevăruri religiunea creştină are să desvolte o intensivă activitate învăţătorească, ceeace a făcut şi Isus H istos, ceeace au continuat a face apostolii şi sfinţii părinţi ai bisericii şi ceeace avem şi noi toţi preoţii să continuăm a îndeplini. In chemarea noastră preoţeasca noi n'avem să în­deplinim numai un «opus operatum», cum făceau preoţii reli­

gi i lor istorice şi fac şi cei ai religiilor necreştine de azi. Noi trebue să facem neîncetat pe învăţătorii vieţii superioare, de­terminând pe credincioşii noştri să aprofundeze învăţăturile evangheliei. Şi săvârşirea tainelor şi îndeplinirea formelor cul­tului trebue să reprezinte puterea de acţiune învăţătorească. De aceea şi e atât de grea chemarea preoţească, cea mai grea •din câte s'au formulat în urma organizaţiilor vieţii omeneşti. «Chemarea preoţească şi în sine e grea şi delicată, fiindcă are un ideal înalt de realizat şi de altă parte fiindcă ea însemnează : să te apropii de sufletele omeneşti, şi de regulă de suflete rău nărăvite, să cauţi să le influinţezi, oprindu-le de a se validità în sens păcătos, împedecându-le în pornirile lor rele, ducând chiar lupta în contra lor, îndrumându-le pe căile binelui şi avân-tândule cătră Dumnezeu, care e duh şi din cauza aceasta greu de cuprins de oamenii fără duh înălţat. Ea a devenit în ge­n e r e mai grea azi, după războiul mondial, în decursul căruia s'au răscolit şi s'au întârit atâtea cusururi şi pasiuni omeneşti,

«clin cari lipseşte de tot principiul activ al vieţii superioare ome-aieşti, puterea iubirii. Ea e devenit însă şi mai grea în specia

în ce ne priveşte pe noi Românii, ale căror împrejurări deter­minante de viaţă de până acum au fost mai nenorocoase. Dar acestea însemnează totdeodată, că chemarea preoţească se im­pune azi ca o necesitate de tot imperativă şi firească, dictată nu numai de însuşi rostul vieţii omeneşti, ci şi de trebuinţa de refacere a ei. Şi consideraţiile acestea, se înţelege, mai însemnează totdeodată, că chemarea preoţească românească a devenit şi mai necesară pentru viaţa noastră de azi, când avem să rezolvim problema mare şi a refacerii vieţii şi şi întărirea nea­mului şi statului românesc, prin un proces psihologic şi etic r . care porneşte de jos în sus.

Iată situaţia şi problema şi perspectiva, pe cari noi, preoţii români, de azi, trebue să le privim în faţă, vrând să ne do­vedim factori onştienţi in procesul de desvoltare a vieţii de azi a neamului nostru.

Evanghelia, cu duhul ei sfânt, ne lămureşte clar în pri­vinţa datoriilor de urmat. Evanghelia ne consideră: csarea pă­mântului». Prin această cualificaţie ni se indică chemarea: să reprezentăm puterea, care să susţină sănătoase, neinfectate, ele­mentele şi baza vieţii, pentruca aceasta să poată răspunde ro­stului său. Suntem numiţi: părinţi, indicându-ni-se chemarea: să îngrijim de desvoltarea sănătoasă a credincioşilor noştri, e le­mentele constitutive şi producătoare ale vieţii. Suntem numiţi: păstori, cu aceleaşi îndatoriri de pază şi îngrijire. Toate trei numirile cualificative reprezintă aceeaşi noţiune.

Cuvintele Apostolului Pavel din scrisoarea sa cătră Co-rinteni constituesc programa clară, respicată, pentru rostul nostru în mijlocul poporului în vederea rezolvării chemării noastre: «Iată gata sunt a veni la voi şi nu mă voi supăra pe voi, că nu caut ale voastre, ci pe voi, prea cu plăcere vota cheltui şi mă voiu cheltui şi pe mine pentru sufletele voastre». In asemenea chip ne învaţă Apostolul Petru: «Păstoriţi turma, lui Dumnezeu cea dintru voi, purtând grije de ea, nu cu silă,, ci cu voie, nu cu agoniseli, ci cu osârdie, nu ca şi când aţi stăpâni peste cliruri, ci pildă făcându-vă».

Sunt desăvârşite aceste îndrumări şi programe. Este irezi­stibilă şi măreaţă puterea ce o reprezintă iubirea!

îndrumările şi programele trebuesc însă simţite şi prefă­cute în putere de voinţă lăuntrică şi nu numai individuală, ci g e ­nerală, pentru ca din ele să rezulte binele general. Nici iubirea»

numai ca însuşire individuală, nu reprezintă încă puterea activă măreaţă, desăvârşitoare; şi iubirea trebue să fie generalizată. Altcum toate acestea vor rămânea cuvinte, ca multe alte expresii *lt noţiunilor frumoase şi înalte, vor rămânea «chimvale răsu­nătoare».

Iată, iubiţilor fraţi, că pentru a reprezenta noi puterea de a fi «sarea pământului», d e a funcţiona c a : «părinţi şi păstori», ni se cer însemnate condiţii prealabile, de cari trebuie să ne dăm seamă, şi pe cari să le putem simţi corect şi profund. Prin continue sforţări de voinţă şi prin reflexiuni, pe lângă neîncetata aprofundare a Bibliei, să ne tot încălzim sufletul, spre a-1 preface pasionat pentru chemarea noastră. însăşi iubirea din noi şi din poporul, pe care avem să-1 păstorim, este numai o urmare ale multor îndemnuri şi condiţii menite a favoriza •valoarea şi mulţămirea vieţii. Acestea trebuie să fie date, ori create în sufletul celui în care are să se inactiveze puterea a'ubirii. «Iubire cu sila» nu se poate cere, ne spune un dicton al poporului.

Nu mă îndoesc de iubirea ce sălăşlueşte în inima fiecărui preot, pentru poporul de care e legat şi peste tot pentru che-marea sa.

Ea trebue să se desvolte, să vieze şi să se potenţeze în-preot, în astfel de grad de putere, de pasiune, ca sufletul lui să nu mai simţiască alte îndemnuri şi orientări decât cele indi­cate de problemele chemării sale. Preotul In urma pasiunii de care trebue să fie stăpânit să nu se îndoiască apoi de nimic când are să realizeze ceva din problemele sale; să nu şovăiască în faţa nici unei greutăţi; să fie convins în tot cuprinsul sufle­tului său, că : in hoc signo vinces. Hristos şi apostolii să-i fie totdeauna ca vii imagini şi înv gurătoare pilde.

Ni se cere cu drept cuvânt, ca noi preoţii de azi să ne ştim nu numai închipui, ci să fim şi in stare a reprezenta în mod viu starea sufletească a apostolului Pa vel şi a colegilor săi, când scria astfel Corintinenilor: «Noi nebuni suntem pentru Hristos, iar voi înţelepţi întru Hristos: noi slabi — i a r voi tari; Voi slăviţi — iar noi necinstiţi»; «Şi ostenim lucrând cu manile noastre; ocăriţi fiind — grăim de bine ; izgoniţi fiind — răbdăm ; tiuliţi fiind — mângăiem; ca nişte gunoi ne-am dat lumi', tuturor iCăpădătură suntem până acum». (1. Cor. IV. 10, 12.)

Ori să nu simţim noi caracterizările acestea ale marelui

Apostol ca o pildă vie al îndeplinirii unei datorii preoţeşti, c a r e Întocmai ni se impune şi nouă preoţilor de azi? Da, le voim simţi şi ne vor impresiona, dacă va via în noi pasiunea învă-ţătorească, nu în gradul, în care era stăpânit marele Apostol^, dar în măsura, în care se cuvine să vibreze în sufletul unul învăţăcel în cele apostoleşti, raportându-se la acel pasagiu a¥ Bibliei.

Preoţii vor trebui să înţeleagă, şi, înainte de toate, în modul cel mai aprofundat, evanghelia lui Hristos şi să o sim-. ţească cu puterea pasiunii, care să se apropie de a Apostolilor., pentru ca să-şi poată îndeplini azi chemarea lor grea, dar sfânta şi deci necesară.

* • *

Insă drept condiţie de pregătire a dispoziţiei care să ne . mijlocească apropierea noastră de sufletul poporului având sâ facă rodnică pasiunea preotului, este o altă mare şi importantă putere sufletească: încrederea. Dacă nu ne vom asigura, înainte de toate această columnă sprijinitoare a construcţiei, ce avem să înălţăm prin activitatea noastră preoţească, toate străduinţele ne-ar rămâne fără rezultate. Aceasta este deci a doua şi fun­damentala condiţie şi putere firească pentru realizarea apro­pierii între sufletele omeneşti şi creiarea de raporturi intime şi solide intre ele. In această realizare zace şi cheia şi taina edu­caţiei celei adevărate şi tot în ea zace şi taina şi cheia bunei şi reuşitei păstoriri.

Vom deveni păstori şi părinţi buni şi ne vom putea do­vedi: «sarea pământului», dacă în desvoltarea activităţii noa­stre pastorale conduse de pasiune apostolică vom fi în stare-să ne asigurăm încrederea poporului nostru. In cazul afirma­tiv vom fi buni preoţi, altcum răi preoţi.

Dispoziţii înăscute, cultură solidă şi multilaterală, linişte sufletească şi multă Înţelepciune vor închega şi construi puterile menite a ne mijloci realizarea acestei probleme importante.

De dispoziţiile înăscute a trebuit să facem dovadă, când ne-am hotărât să îmbrăţişăm chemarea preoţească, cultura ne-ar» dobândit-o în şcoală şi trebue necontenit să ne-o tot sporim şi complectăm, de liniştea sufletească au să se îngrijească supe­riorii noştri; iar înţelepciunea trebue să ne-o dobândim din şcoala şi din aprofundarea vieţii, din ceeace să ni se cristalizeze

o concepţie clară a vieţii superioare. Această înţelepciune a vieţii, care se deosebeşte de inteligenţă şi de ştiinţă, este o putere valoroasă, atât pentru indivizi cât şi pentru popoare dar ea face în adevăr valoarea cea mai preţioasă a conducă­torilor deci şi a preotului, fără de care acesta n'are cualificaţia rebuitoare pentru îndeplinirea chemării sale pastorale. Cu înţe­

lepciunea a zidit Dumnezeu lumea, cu înţelepciune trebue să fie şi condusă în toate ramurile ei de activitate. Marele cugetător biblic Solomon enunţă în ale sale Pilde următoarele adevăruri de o valoare vecinică, despre îuţelepciune, adevăruri cari merită să fie întipărite în mintea noastră: <Căile înţelepciunei sunt căi bune şi toate cărările ei cu pace» (III. 17). Apoi: «Prin înţelep­ciune împăraţii împărătesc şi cei puternici scriu dreptate tot prin ea» (VII. 15). «Prin înţelepciune cei mari se urăsc şi stă­pânii prin ea stăpânesc pământul» (VII. 16). «înţelepciunea a scos din nevoi pe cei ce i-au slujit ei» (X. P.).

«împăratul îndrăsneţ va cădea în rele, iar sluga înţeleaptă îl va izbăvi pe el» (XIII. 18). Iar alt înţelept al bibliei vechi, Isus, fiul lui Sirah, z i ce : «înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-1 face pe el să şadă între cei mari» (Cartea înţelep. XI. 1). Filo­soful Plato pune în fruntea celor patru virtuţi omeneşti-: înţe­lepciunea, numai după ea urmează dreptatea, cumpătarsa şi bărbăţia. Testamentul cel nou e plin de învăţături accentuân-du-se necesitatea înţelepciunei în lăţirea cuvântului lui Dum­nezeu şi preamărindu-i-se valoarea şi puterea ei. însuşi Isus Hristos în tot decursul activităţii sale învăţătoreşti se arată un ideal de înţelept, pilduind la toate ocaziile valoarea şi puterea înţelepciunii, cu care a biruit lumea. Apostolul Pavel consideră însăşi evanghelia ca reprezentând înţelepciunea. El scrie Corin-tinienilor: «Grăim înţelepciunea lui Dumnezeu întru taină, care o a rânduit Dumnezeu, înainte de veci, spre mărirea noastră» (2 Cor. II. 7).

Isus Hristos învaţă anume pe Apostolii săi să umble tn înţelepciune în toate căile lor. Mateiu ne redă următoarea îndru­mare dată de Hristos apostolilor săi : «Iată eu vă trimit pe voi ca oile în mijlocul lupilor. Deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii» (X. 16).

* *

Înţelepciunea este o putere morală cum numai iubirea o mai poate reprezenta. Dar cum iubirea, în înţelesul adevărat

al concepţiei ei, ca iubire creştinească, despre care poate îi numai vorba, e in mare parte incă numai un ideal in viaţa reală, tot înţelepciunii îi revine chemarea, ca să îngrijească de învierea şi cultivarea relaţiunilor sociale şi de desciplinarea sufle­telor active în organizaţiile vieţei omeneşti, în vederea stabi­lirii raporturilor civilizate dintre oameni, având acestea apoi încetul cu încetul să prepare apoi condiţiile pentru desvoltarea puterii iubirei. Aceste condiţii sunt: simpatia şi armonia, lată importanţa mare, care a avut-o şi o va avea totdeauna înţelep­ciunea în procesul de desvoltare reală a vieţii superioare ome­neşti. Se ştie, că pe vremea, când filosofia grecească trecând în desvoltarea sa evolutivă, în ce priveşte întrebarea, că ce este universul şi care este elementul vivificător şi susţinător al lui, peste teoriile simpliste, cari susţineau, că in apă, şi în fine că în aer ar fi taina fiinţei lui, a construit o teorie mai înaltă, cu o concepţie ştiinţifică, conform căreia se zicea, că Universul e o compoziţie de molecule, atomi, care compoziţie e orga­nizată şi vivificată de puterea înţelepciunei — nous — prin ceeace se crează şi susţine apoi armonia şi echilibrul lumei* Această teorie, în care înţelepciunea este puterea de căpetenie şi care devenise foarte plauzibilă tuturor cugetătorilor, a fost atât de simpatizată de marele filozof Socrate, încât în învăţă­turile sale o ridică la cel mai înalt principiu de viaţă, fapt care i-a adus învinuirea, că susţine fiinţa unei nouă zăităţi.

In adevăr înţelepciunea reprezintă aceea putere reală şt activă, care e în stare să influinţeze şi să determine mai mult sufletele omeneşti spre a se organizi şi valora în societăţi.

De această putere trebue să dispună preotul in chemarea grea şi importantă, cu deosebire pentru timpurile de azi. Dela ea va şi depinde toate rezultatele activităţii sale pastorale şi reuşita ideilor şi silinţelor sale bune. Relaţiile preotului cu poporul său e barometrul gradului lui de înţelepciune.

*

Prilegiul întrunirii noastre la adunarea de azi să ne dea, fraţilor, puternice î demnuri spre Întărirea credjnţei noastre în Hristos şi spre potenţarea pasiunii, care să ne însufleţească necontenit în chemarea, ce avem să o îndeplinim. Să înţelegem deplin şi să simţim pasiunea apostolului Pavel depusă d. e. ş în scrisoarea sa cătră Evrei, caracterizând atât de luminos şi

de impresionant totdeodată stări, cari se potrivesc perfect cu cele ce ni se arată în vremurile de acum şi indicând da­torii, cari atât de nimerit ne sună şi nouă, celor ce trăim aceste vremuri:

*Drept aceea şi noi având atâta nor de mărturii pus împrejurul nostru, lăpădând toată sarcina şi păcatul celce lesne încunjură, prin răbdare să alergăm în luptă, care este pusă înaintea noastră.

«Căutând la Isus, începătorul şi plinitorul credinţii, ca­rele în locul bucuriei ce era pusă înaintea Lui, a răbdat crucea de ocară, nebăgând seamă şi de-adreapta scaunului lui Dum­nezeu a şezut.

«Că socotiţi de celce a răbdat delà păcătoşi asupra Sa impotrivire ca aceea, ca să nu vă osteniţi slăbind cu sufletele voastre.

«Că încă nu aţi stătut până la sânge, împotriva păcatului iuptându-vă.

«Şi aţi uitat mângâierea, care vouă ca unor fii vă gră­beşte: fiul meu, nu defăima certarea Domnului, nici slăbi mu--strându-te de Dânsul.

«Că pe care-1 iubeşte Domnul, îl ceartă şi bate pe tot -fitul, pe care primeşte.

«De veţi suferi certare, ca unor fii vouă se va afla Dumnezeu ; căci care fiu este, pe care nu-1 ceartă tatăl ?

«Toată certarea în vremea cea de faţă se pare că nu este de bucurie, ci de întristare; iar mai pe urmă roadă de pace a dreptăţii dă celor pedepsiţi printr'ânsa.

«Pentru aceea manile cele slăbite, genunchile cele slă-3>ănoage vi le îndreptaţi!

«Şi cărări drepte faceţi picioarelor voastre, că nu ce este rschiop să rătăcească; ci mai vârtos să se vindece 1

«Pacea să urmaţi cu toţii şi sfinţenia, fără de care ni­meni nu va vedea pe Dumnezeu !»

* * *

Să înţelegem şi să simţim, că în lupta pe care o dăm avem «să umblăm cu pază nu ca neşte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi» (Ap. Pavel, cătră Efes. V. 15), cum ne învaţă apo­stolul Pavel.

Să luăm convingerea nestrămutată, că între condiţiile, cari .au să ne mijlocească apropierea noastră de popor şi să ne

ajute şi înlesnească înfăptuirea silinţelor noastre, cea mai im­portantă este: puterea înţelepciunii şi a iubirii.

Această putere şi lumină să ne conducă în toate căile noastre, căci numai acelea «sunt căi bune şi toate cărările ei< cu pace», menite a realiza întărirea bisericii, a neamului şi a sta­tului nostru, a realiza şi mulţămirea noastră şi a face preamă­rirea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin!

Prot. Dr. losif Blaga.

Cercurile religioase şi autoritatea bisericească.

C h e s t i u n e a f r e c v e n ţ e i p r e o ţ i l o r ş i c â n t ă r e ţ i l o r l a c e r c u r i l e r e l i g i o a s e , î n e p a r h i a m i t r o p o l i e i u n g r o -v l a h i e i ş i a R â m n i c u l u i s a r e z o l v a t d e f i n i t i v . I n a l t e e p a r h i i , 1 f ă r ă c a s ă s e f i î n c e r c a t p l ă m ă d i r e a u n e i c o n ş t i i n ţ i m i s i o n a r e , u n i i c r e d c ă «puterile personale interne» a l e f i e c ă r u i c l e r i c , s u n t s u f i c i e n t e p e n t r u a d e t e r m i n a o a c ţ i u n e c o m u n ă .

C a r e s u n t p u t e r i l e p e r s o n a l e i n t e r n e ? C e a d i n t â i s ă n ă t a t e a , c e a d e a d o u a c o n ş t i i n ţ a

p r e o ţ e a s c ă . î n t r e f u n c ţ i o n a r e a c o r p u l u i ş i f u n c ţ i o n a r e a s u ­

f l e t u l u i e s t e o i n t i m ă l e g ă t u r ă . C o r p u l ş i s u f l e t u l f a c u n tot n e d e s p ă r ţ i t . C e l e m a i m i c i m i ş c ă r i a l e t r u p u l u i î ş i a u o b â r ş i a î n c i n e ş t i e c a r e c e n t r u n e r ­v o s . E c h i l i b r u l p e r f e c t a l c e n t r e l o r n e r v o a s e d e p i n d e d e f u n c ţ i o n a r e a c e l u i m a i m i c d i n o r g a n e l e n o a s t r e .

L i m b a — „ b a r o m e t r u l c ă i l o r d i g e s t i v e " [D r . F r u -m u ş e a n u ] — l a c e a m a i m i c ă i n d i s p o z i ţ i e s t o m a c a l ă , l a c e a m a i m i c ă o b o s e a l ă a s t o m a c u l u i , s e a c o p e r e c u u n s o r i , c a r e - i a s c u n d c u l o a r e a ş i - i s c h i m b ă s e n ­z a ţ i i l e p a p i l e l o r — o r g a n e a ş a d e d e l i c a t e . O l i m b ă î n c ă r c a t ă t r ă e ş t e î n t r ' o g u r ă a m a r ă . O g u r ă a m a r ă n u p o a t e f i m i e r o a s ă . D e a c e e a i n d i s p o z i ţ i a g u r e i s c a d e p u t e r e a d e f u n c ţ i o n a r e a s u f l e t u l u i . A t u n c i s p o n t a n e i t a t e a , e s t e î n l o c u i t ă c u g â n g ă v e a l a , s i g u -

1 In Mitropolia Ardealului cercurile religioase funcţionează de 7 ani. — -N. R. • '

r a n ţ a c u n e s i g u r a n ţ a , p r e c i z i u n e a c u v a g u l ş . a . P o a t e c ă d e a c e e a „ s e c o d e a M o i s i " , [ P ă r . S c r i b a n ] s ă s e p u e î n f r u n t e a p o p o r u l u i , i a r I o n a s e p o g o r a m a i d e g r a b ă s p r e a d â n c u l m ă r i i , d e c â t s ă p r e d i c e N i n e -v i t e n i l o r !

S ă n ă t a t e a e s t e u n a d i n c o n d i ţ i i l e a c ţ i u n i l o r o m e ­n e ş t i . N u m a i u n t r u p s ă n ă t o s , p o a t e f i u n o r g a n d e v o i n ţ ă . N u m a i u n t r u p s ă n ă t o s a j u t ă s u f l e t u l u i şi-1 f a c e s ă v o i a s c ă ş i s ă l u c r e z e .

L a n o i î n r e g a t , p r e o ţ i m e a c u p ă r a r g i n t i u , r e ­p r e z i n t ă u n m a r e c o n t i g e n t . M a i o r i t a t e a d a r , a u î n t r a t î n f a z a b ă t r â n e ţ i i . B ă t r â n e ţ a î n s a m n ă : U z a r e a o r g a ­n e l o r ş i ţ e s u t u r i l o r , d e c l i n u l f o r ţ e l o r ş i c o r t e g i u l i n ­f i r m i t ă ţ i l o r . I n u r m ă r i l e e i , p r e c u m s e v e d e , b ă t r â ­n e ţ a e s t e f o a r t e n e p r i e t e n e a s c ă .

A v e m î n s ă o m â n g ă e r e . N e - o d ă p o e t u l V l ă h u ţ ă : „ B ă t r â n e ţ a î n c e p e , c â n d î n c e p i s ă te t e m i d e e a " .

F i i n d c ă n ' a m î n c e p u t s ă m ă t e m d e e a , o p r i v e s c î n l u m e , s u b a s p e c t u l c e l o r t r e i f o r m e a l e e i : bă­trâneţa prematură — r e z u l t a t ă d i n m u l t e ş i r u r i d e n e g l i j e n ţ e ; bătrâneţa în forma violentă,1 r e z u l t a t ă d i n b o l i g r a v e ş i n e v i n d e c a b i l e , ş i bătrâneţa nor­mală, r e z u l t a t ă d i n s l ă b i r e a f u n c ţ i i l o r f i z i c e ş i i n te ­l e c t u a l e . D e c i — z i c e D r u l F r u m u ş e a n u — „ n u e c i n e v a b ă t r â n , f i i n d c ă a t r e c u t d e 7 0 — 8 0 a n i , c i p e n t r u s i m p l u l c u v â n t c ă ţ e s u t u r i l e s a l e a u î m b ă t r â n i t , a r ­t e r e l e s a l e s ' a u în tă r i t , v i s c e r e l e s a l e o b o s i t e d e s u r ­m e n a j s e î n c o v o a e s u b o g r e u t a t e n e p r o p o r ţ i o n a t ă c u f o r ţ a l o r ş i c h i a r s u f l e t u l s ă u r e n u n ţ â n d l a v o i n ţ a d e a t r ă i , s e l a s ă î n p r ă p a s t i a b ă t r â n e ţ i i " .

A s t f e l p u s ă c h e s t i u n e a , b ă t r â n e ţ a l u i P e t r u ş i s l ă b i c i u n e a t r u p u l u i s u p u s î n c h i s o r i i , a l u i P a v e l , n e a c u z ă p e n o i , c e i c a r e i n v o c ă m s l ă b i c i u n e a ş i s ă n ă ­t a t e a c a m o t i v e a l e i n a c t i v i t ă ţ i i . I n t r e p u t e r i l e p e r ­s o n a l e i n t e r n e , c a r e d a u i m b o l d s u f l e t u l u i şi-1 î n ­d e a m n ă l a a c t i v i t a t e , a f a r ă d e s ă n ă t a t e , e s t e ş i con­ştiinţa preoţească.

A f o s t c o n ş t i i n ţ a p r e o ţ e a s c ă a d u s ă l a s t a r e a d e

1 Un îndrăsneţ a trecut Niagara într'un butoi de oţel. Când a ieşit din butoi, era alb ca lâna.

s c o n v i n g e r e p e n t r u i n t e r e s u l c e l m a r e a l p r o p o v e -d u i r e i c u t i m p ş i f ă r ă t i m p ?

î n m u l t e l o c u r i , c o n ş t i i n ţ a m i s i o n a r ă a p r e o ţ i l o r a f o s t l ă s a t ă c a o l o c o m o t i v ă d e c a l e f e r a t ă î n b ă ­t a i a p l o i l o r ş i s a î n c ă r c a t c u r u g i n ă .

A c o l o u n d e c o n ş t i i n ţ a p r e o ţ e a s c ă n ' a f o s t a d o r ­m i t ă , i -a l i p s i t a n t r e n a r e a . U n a d i n c e l e d i n t â i c o n ­d i ţ i i a u n e i b u n e s ă n ă t ă ţ i , — d u p ă n o u a m e d i c i n ă — e s t e a n t r e n a r e a p r o g r e s i v ă a i n d i v i d u l u i s p r e o a c ­t i v i t a t e f i z i c ă ş i m o r a l ă n o r m a l ă .

N o r m a l , î n v i a ţ a p a s t o r a l ă î n s a m n ă , s ă î n c e r c i î n f i e c a r e z i s ă s a p i c u l c u ş d i r e c ţ i e i m o r a l e î n s â n u l s o c i e t ă ţ i i .

D a c ă î n s ă p u t e r i l e p e r s o n a l e i n t e r n e : sănătatea şi conştiinţa n u - s s u f i c i e n t e p e n t r u a n t r e n a r e a p r e o ­t u l u i î n t o v ă r ă ş i i l e r e l i g i o s - c u l t u r a l e , a t u n c i e s t e n e ­c e s a r s ă r e c u r g e m l a a d o u a f o r m ă a î n d e m n u l u i l a a c t i v i t a t e , ş i a n u m e l a autoritatea externă.

„ I a t ă v ă t r i m i t " e s t e u n i m p e r a t i v c a r e t r e z e ş t e s e n t i m e n t u l t e m e r e i ş i a l r u ş i n e i . C i n e a ş t e a p t ă s a n c ­ţ i u n i l e a u t o r i t ă ţ i i , s e l a s ă c â r m u i t d e u n f a c t o r i n ­f e r i o r , î n t r u c â t , — î n o r d i n e a a c e a s t a , — s u p e r i o r , n u e s t e d e c â t a c e i a c e e d i c t a t d e p u t e r i l e p e r s o ­n a l e a l e o m u l u i : s ă n ă t a t e a ş i c o n ş t i i n ţ a .

A r e r o s t a u t o r i t a t e a î n f u n c ţ i o n a r e a c e r c u r i l o r r e l i g i o a s e ?

N e g r e ş i t . Ş i î n c ă u n r o l c o v â r ş i t o r . A u t o r i t a t e a , t r e b u e s ă s t u d i e z e e n e r g i a f i z i c ă

ş i m o r a l ă a s u b a l t e r n i l o r , ş i d i r i j â n d u - l e , s ă l e î n a l ţ e s p r e o c â t m a i b u n ă f o l o s i r e . A u t o r i t a t e a , t r e b u e s ă c a n a l i s e z e a p t i t u d i n i l e , c a r e a d e s e a o d i h n e s c î n a d â n ­c i m i l e s u f l e t u l u i , î n d r e p t â n d u - l e c ă t r ă f o l o s i n ţ a i m e ­d i a t ă . O v o r b ă b u n ă d e l a u n s u f l e t e n t u z i a s t ş i c o n ­v i n s — c u m e s t e o m u l d e a u t o r i t a t e î n c r e ş t i n i s m , u n d e i e r a r h i a v a l o r i l o r e p r i n c i p i u c a p i t a l , — o v o r b ă d u i o a s ă , c a r e c a d e c a o p i c ă t u r ă d e r o u ă î n t r ' u n p o t i r d e f l o a r e , o c o m p ă t i m i r e ş i î n c u r a j a r e î n l u c r u l n o s t r u v a l o r e a z ă n e s p u s , ş i f a c c a a c ţ i u n i l e c e l u i m a i c a l m , s ă î n a i n t e z e v i z i b i l . D e a c e e a c r e ş t i n i s m u l n u c o n -

c e p e o a u t o r i t a t e a n c h i l o z a t ă î n t r ' o c e l u l ă c e n t r a l ă , , c i o a u t o r i t a t e f l u i d ă [ d a c ă p o t f o l o s i a c e s t cuvân t ] , , c a r e r ă s b a t e p r i n l o c u r i n e p ă t r u n s e ş i s u f l e t e n e ­ş t i u t e ş i r i d i c ă o s t a ş i , î m p ă r ă ţ i e i l u i I s u s .

A u t o r i t a t e a , t r e b u e s ă s p r i j i n e e n t u z i a s m u l p r e o ­ţ i e i , f i i n d c ă p r e o ţ i a e s i n g u r a c a p a b i l ă s ă c r e e z e i n i ţ i a t i v e î n d o m e n i u l p a s t o r a l .

î n r e z u m a t d a r c e r c u r i l e r e l i g i o a s e s u n t f a l a n -g i l e m o d e r n e a l e B i s e r i c i i m e n i t e s ă s t ă v i l e a s c ă ş i s ă r e t u ş e z e î n r â u r i r e a a l t o r o r g a n i z a ţ i i , c a r e ţ i n p r e a p u ţ i n c o n t d e i d e e a c e n t r a l ă , i d e e a m o r a l ă .

C a c e n t r e d e e m u l a ţ i e p e n t r u p r e o ţ i ş i c â n t ă r e ţ i , , a u t o r i t a t e a t r e b u e n u n u m a i s ă s p r i j i n e i n i ţ i a t i v e l e -s p o r a d i c e i v i t e p e o g o r u l p a s t o r a l , c i s e c u v i n e s ă -Ie o r g a n i z e z e , s ă l e r â n d u i a s c ă ş i s ă l e g e n e r a l i z e z e ; î n î n t r e a g a B i s e r i c ă . Econ. A. C. Cosma Bâlca, Putna.

M I Ş C A R E A L I T E R A R A .

/. Prof. Dr. Grigorie Cristescu: Pentru înviorarea en­tuziasmului pastoral. Sibiu 1926. (Edit. autorului). 60 pagini. 30 Lei

2. Prof. Dr. Gr. Cristescu: Slujba ta fâ-o deplin (Scri­sori pastorale), Sibiu 1926. (Editura autorului). 94 pag. 50 Lei.

Juxtapunerea acestor două cărţi — ultimele roduri ale prodigioasei activităţi literare ce-o desfăşoară cu a neasemănată* râvnă şi jertfelnicie părintele prof. Dr. Grigorie Cristescu — este lucrul cel mai firesc. Chiar titlu! le trădează sinonimitatea cuprinsului lor. Sunt meditaţii izvorâte dintr'o profundă intuiţie a adevărurilor sfinte, pătrunse de-o simţire care prin căldura» şi sinceritatea ei cucereşte irezistibil şi expuse într'un limbaj a cărui frăgezime şi plasticitate e mărturia elocventă a unui re­marcabil talent literar.

Fără nici o umbră de exagerare putem afirma că în lite­ratura noastră religioasă nu cunoaştem alcătuiri de-o cugetare şi simţire mai adânc creştinească.

Prin lucrările sale din urmă, părintele protesor Dr. Cri­stescu a dovedit cu prisosinţă, că D sa e 'n stare să-i dea preo-ţimii noastre catehismul îndrumărilor pastorale de care se simte atâta nevoie. Pentrucă D-Sale nu-i lipseşte nici una din însu­şirile pe cari trebue să le întrunească autorul unei asemenea lucrări: nici experienţa pastorală, nici erudiţia teologică, nicfc

talentul literar. De aceea n'ar trebui decât să-şi adune şi să-şi aşeze în sistem sugestiile şi îndrumările împrăştiate prin dife­ritele sale lucrări de teologie practică — şi manualul de pa­storală modernă ar fi gata.

Dar, până la apariţia acestei lucrări, preoţimea noastră are o datorinţă: să cumpere şi să citească minunatele meditaţii şi înţeleptele îndrumări pastorale din cele două cărţi despre cari •vorbim şi pe cari le recomandăm cu toată căldura.

Prof. N. Colan. *

Mila şi compătimirea sociala In literatură — de Horia Petra-Petrescu.

Dl Horia P.-Petrescu este unul din cei mai entuziaşti pro-poveduitori ai culturii şi idealismului în ţara noastră.

înzestrat cu o excepţională putere de muncă şi pasionat statornic de cugetare superioară şi de frumuseţe etică, D sa îşi întrupează sufletul cu toate visurile lui de perfecţiune, în marea operă de cultură naţională pe care o realizează de decenii «Astra>. Colaboratorii, cu cari se simte înfrăţit printr'un ideal comun şi printr'o jertfelnicie fără strigăte de reclamă, sunt o garanţie de înalt prestigiu pentru ceeace numim curent o iz­bândă culturală în viaţa noastră românească.

Buletinele «Astrei» — botezate astfel dintr'un prisos de modestie — pătrund de duh cultural întreagă viaţa sufletească a neamului nostru.

«Mila şi compătimirea socială în literatură», este o dovadă >pentru cele afirmate mai sus. Este aceasta conferenţă, cu ideile căreia s'ar putea închega un volum destul de impunător ca di­mensiuni, un apel, smuis din tot ceeace are mai cald şi mai curat un suflet omenesc, către oameni şi către conştiinţele lor, de a nu ucide omenia din lume şi de a nu gratifica animali­tatea cu apologii superlative şi cu omagii academice.

Vorbeşte un om cult, pentrucă e un om adevărat, dom­nilor oameni pretinşi culţi! Nu v'aţl convins încă de nulitatea morală a atâtor trufii cari sunt şi un autentic certificat de spirit anticultural?... Citiţi cu luare aminte această broşură şi suntem siguri că vă veţi revizui multe erori intelectuale şi vă veţi rec­

tifica multe atitudini morale. *

Mensching: Das Heilige im Leben. (J. C. B . Mohr Tiibingen).

O conferenţă ţinută cu prilejul celui de al 2-lea congres de muzică bisericească, ţinut în Berlin la 29 Septemvrie 1925.

Tratează despre «ideia sfinţeniei», despre «viaţa lipsită de sfinţenie» şi despre «sfinţire». Analizând cunoscuta lucrare a flui Rudolph Otto, Das Heilige, ajunge la concluzia, că întreaga

noastră viaţă trebue să fie impregnată de solemnitatea miste­rului sfânt, fără care toate aspiraţiile noastre culturale şi so­ciale rămân sterile şi fără ecou. «Răckker zu QotU t Iată idealul adevărat al vieţii omeneşti şi al tuturor silinţelor ei de per­fecţiune. Prof. Dr. Or. Cristescu.

CRONICĂ. Congresul Asociaţiei clerului „Andrei Şaguna". înte­

meiată acum şapte ani, Asociaţia clerului din Metropolia Ardea­lului işi urmează drumul său de luptă organizată şi ent ziastă pentru fericirea poporului credincios şi pentru sporirea presti­giului sf. noastre biserici.

An de an Asociaţia işi ţine congresele sale, in care pe lângă darea de seamă despre activitatea desfăşurată in anul din urmă se mai pune câte o problemă a cărei soluţionare e menită să «dea orientări sănătoase pentru viaţa preoţimii şi a credincioşilor noştri.

Problema centrală a congresului din anul acesta, ţinut la Timişoara in zilele de 10 şi I I Noemvrie a. c , a fost organi­zarea tineretului adult în «Soc. Sf. Gheorghe».

Congresul s'a desfăşurat în cadre deosebit de solemne, în dimineaţa zilei de 10 Noemvrie, la ora 9 şi 30 s'a slujit sf. Liturgie în biserica din cartierul Fabrică, de faţă fiind 1. P. S. .Mitropolit Nicolae şi o mare mulţime de preoţi şi credincioşi. A oficiat I. P. C. Sa Arhim. Poiicarp Moruşca, stareţul sf. Mă­năstiri H. Bodrog, asistat de mai mulţi preoţi din toate părţile mitropoliei Ardealului.

La priceasnă a predicat frumos, mişcător, părintele M. Şora din Timişoara. După slujba Invocării Duhului Sfânt congre-siştii au trecut în sala festivă a cercului miiitar-Civil, unde s'au

-ţinut toate şedinţele congresului. La ora 11-30 preşedintele asociaţiei, păr. asesor" Dr. Oh.

Ouhandu, deschide congresul prinir'o entuziastă cuvântare, în care arată importanţa problemei de care avea să se ocupe con­gresul. Apoi salută pe înalţii oaspeţi prezenţi, între cari amin­tim pe /. P. S. Mitropolit Nicolae, /. P. C. Arhim. Poiicarp, stareţul sf. Mănăstiri H. Bodrog, ca reprezentant al P. S. Gri-gorie al Aradului, dl prefect A. Bogdan, dl general Darvari, reprezentantul armatei, păr. Dumitrescu şi Rădulescu, reprezen­tanţii soc. clerului «Ajutorul» din Bucureşti, păr. E Grădinar, «reprezentantul primăriei, dl A. Cosma, fost ministru ş. a.

După deschiderea congresului ia cuvântul /. P. S. Mitro­polit Nicolae spunând:

¡i I

Prea stimaţi şi prea iubiţi domni şi fraţi/ N'am voit şi n'am putut să lipsesc nici dela acest congres

al Asociaţiei clerului «Andrei Şaguna». Eu am fost aproape de leagănul acestei asociaţii, i-am urmărit cu atenţiune activitatea, şi mă bucur, de roadele acestei activităţi; vreau să rămân in toată vremea lângă preoţimea sf. noastre biserici ajutându-i şi promovându-i strădaniile ei.

Dar am venit atras şi de însemnata problemă a educaţiei tinerimii roastre, care formează miezul acestui congres. Impor­tanţa acestei probleme este atât de covârşitoare, încât ea trebue să capteze atenţiunea tuturor factorilor vieţii noastre obşteşti. Cu atât mai mult se impune' ea preoţimii şi bisericii noastre. Viitorul bisericii şi al neamului este în funcţie de măsura in care sufletul tineretului nostru va fi câştigat pentru Hristos. Numai crescând tineretul nostru în duhul evangheliei lui Hristos, vom zidi pe peatră sufletul neamului nostru. Noi nu vrem să zidim pe nisip, căci ceeace se zideşte pe nisip, se spală de ploi şi se surpă de vânturi...

Zidirea neamului nostru trebue să înceapă dela creştere* a celorce mâne vor avea să ia asupra lor sarcinile şi nădejdile noastre: dela creşterea tinerimii noastre.

Asociaţia nu-şi putea alege o problemă mai actuală şi mai importantă pentru congresul său din anul acesta.

Prin idealismul ei Evanghelia stă mai aproape de sufletul neprihănit al tineretului. De aceea a şi spus Mântuitorul dum-nezeieştile cuvinte: «de nu veţi fi ca pruncii, nu veţi întră în împărăţia lui Dumnezeu».

Adevărat că educaţia nu este de Ioc uşor de realizat. Dar preotul nu trebue să-şi peardă nădejdea şi încrederea în aju­torul Celui ce s'a jertfit pentru noi toţi. Legătura cu Hristos trebue să fie izvorul nesecat al entuziasmului şi râvnei pasto­rale. Conştiinţa misiunii superioare nici odată nu trebue să slăbească: Noi nu suntem trimişii pământului şi-ai lumii acesteia,, ci ai împăratului care a biruit lumea! Cu ajutorul Lui şi adum­briţi de harul care se coboară de sus, suntem chemaţi să ducem la izbândă steagul Crucii.

Cel ce-şi are sufletul îndreptat către Hristos va avea tot­deauna înţelegerea de lipsă pentru nevoile şi necazurile ome­neşti şi va lupta cu toate puterile pentru lecuirea lor.

Iubiţilor mei, Eu am mai spus-o: Daţi-vă credinţei Voastre probleme mari de rezolvit: problemele de conştiinţă, probleme de-ale mântuirii sufletelor. Noi trebue să fim veşnic conştienţi că reprezentăm cele mai superioare interese ale neamului şi să căutăm a fi la înălţimea postulatelor acestora.

Drept să spun, eu nu mă simt de loc străin de achiziţiile civilizaţiei şi ale ştiinţei moderne. Mă simt în rând cu cel mar»

R E V I S T A T E O L O G I C Ă 30b

avansat reprezentant al ştiinţii. Dar numai cu sufletul în ne­curmată legătură cu cele sfinte mă folosesc de ştiinţă, căci numai credinţa poate da rodnicia adev'rată, neperitoare ştiinţei. Noi suntem slujitori ai altarului lui Hristos şi luminători ai poporului. Numai prin îngemănarea acestor două lucrări vom zidi cu ade­vărat ia împărăţia lui Dumnezeu.

Noi prăznuim, iubiţii mei, şi împlinirea a unsprezece vea­curi dela trecerea la veşnicie a sfântului Teodor Studitul. E u i moment peste care nu trebue să trecem uşor. Pentrucă viaţa acestui sfânt este cel mai strălucit simbol al triumfului sufle­tului asupra materiei... al libertăţii bisericii faţă de lume 1

Eu nu-mi văd biserica ameninţată nici de stat, nici de relele sociale, sau de altă natură. Pentrucă libertatea bisericii trebue să fie garantată de sufletul slujitorilor ei. Eroizmul lor va înfrânge toate greutăţile- împrejurărilor, pentrucă ei luptă în numele Celuice a zis: «Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea 1»

Conştientă de-marea răspundere pe care o are, preoţimea va .trebui să slujească veşnic cu cel mai mare devotament — lui Dumnezeu şi neamului.

Cu aceste gânduri am venit la acest congres. Impărtă-şindu-vă arhiereştile mele binecuvântări rog pe bunu! Dum­nezeu să vă stea într'ajutor, ca să puteţi deslega fericit pro­blemele ce vă stau înainte».

Cuvântarea 1. P. S. Mitropolit a făcut o adâncă impresie asupra celor de faţă, cari au ovaţionat de repeţiteori şi înde­lung pe Înaltul ierarh şi înţelept îndrumător al preoţimii

* noastre. Vorbeşte apoi di preftct judeţean A. Bogdan, salutând

congresul în cuvinte entuziaste. Dsa face declaraţia că nu se va odihni, până când în ultimul cătun al judeţului nu se va ri­dica locaş sfânt de închinare ortodoxă. La aceasta l. P. S. Sa Mitropolitul Nisolae declară, în aplauzele entuziaste ale întregii săli, că nici el nu se va odihni, până când aceste altare nu se vor încălzi la lumina şi căldura unei episcopii de Timişoara.

Au mai vorbit păr. E Grădinar, în numele primăriei, Ge­neral Darvari, în numele armatei, I. P. C. Sa Arhimandritul PtMcarp Moruşta, în numele P. S. Episcop Origorie al Ara­dului, păr. Dumitre seu — Bucureşti, in numele societăţii cle­rului «Ajutorul», /. Peirovici, inspector şcolar regional, A. Cosma, fost ministru, — având cu toţii cuvinte înţelepte şi pline de avânt despre chemarea preoţimii, despre educaţia ti­neretului şi rostul superior al instituţiei sacre, care ne-a cre­scut până acuma şi e chemată să ne povăţuiască şi în viitor.

Prezidentul Asociaţiei Dr. Ciuhandu le mulţumeşte tu­turor pentru cinstea prezenţei şi a concursului.

Din congres se trimit apoi telegrame omagiale M. Sale Regelui şi dlui V. Qoldlş, ministrul cuitelor.

Şedinţa II. După ameazi la ora 5 şi 6 a urmat desfăşurarea următo­

rului program, executat frumos, demn — şi în săli arhipline: La ora 5 d. m. în sala mare a Casinoului militar: 1. Corul cercului religios «Sf. Ecaterina» dela liceul de

fete «Carmen Sylva»: Psalm 104 de Vorobchievici. 2 Corul şcoalei normale: «in Casa Tatălui Meu» de

Bortnianschi. 3. Corul ucenicilor «Ceriurile "spun, şi Heruvicul». 4. Conferenta păr. protopop Dr. Şt, Ciorotan, despre

«Rolul Societăţii Sf. Gheorghe». 5. Corul şcoalei normale: «Trăiască România M&re», de

Ivela. La ora 5 d. m. conferenta de acelaş sens a păr. Florea

Codrean, la Căminul comunal Nr. 1 pentru ucenici (în cetate) unde se constitue Societatea «Sf. Gheorghe».

Tot la ora 5 d. a. conferenta de acelaş fel a păr. David Voniga. la căminul comunal Nr. 2 pentru ucenici din Timi­şoara Fabrică.

La ora 5 d. m. conferenta părintelui Gheorghe Maior, prof. !a şcoala normală «A Şaguna».

La ora 6 d. m. conferenta păr. Arhim. Poiicarp Moruşca, stareţul sf. Mănăstiri H. Bodrog, despre îndrumarea tinerimii noastre.

Seara la ora 9 a fost serviciu de priveghiere (denie) la biserica din cartierul Fabrică, întru amintirea sf Teodor Stu- * ditul. Cuvântul comemorativ I-a rostit părintele Dr. Ciuhandu, prezidentul Asociaţiei.

A doua zi. La ora sf. Liturghie în sobor, după care la 10 s'a

deschis a treia şedinţă a congresului sub prezidenţia I. P. C. Arhim. Poiicarp Moruşca (prezid. asociaţiei fiin t nevoit să lip­sească dela această şedinţă). înainte de a se întră în ordinea de zi, i se dă cuvântul dlui general Jiteanu, un ostaş devotat al ţării şi a lui Hristos. D-sa remarcă imoralitatea veacului no­stru, în care generaţia ţării e roaba tuturor ispitelor, şi cheamă preoţimea, ca împreună cu mirenii devotaţi să ducă eroic lupta pentru salvarea tineretului — nădejdea neamului nostru. Sin­cera şi înţeleaptă chemare a generalului apostol a fost primită cu binemeritatele ovaţii ale congresiştilor.

La ordinea, zilei: problema organizării tineretului. Ra­portor păr. prof. C. Turicu. La discuţii iau parte părintele Georgescu, general Jiteanu, părintele Dr. N. Stinghe, păr. Criş-mariu, păr. Caragea, păr. prof. Bulacu, păr. Rusan, A, Popo-

viei, dir şcoalei norm,, Timişoara. Congresul primeşte cu mul­ţumire referatul şi propunerile păr, Turicu.

In continuare dl prof. M. Colan, secretar general al Aso­ciaţiei, rezuma raportul general al Comitetului central, pe care congresul îl ia cu aprobare la cunoştinţă — inclusiv propune­rile, dintre care amintim următoarele:

1. Congresul proclamă de membri onorari pe P. S. Ar­hiereu A Magier de Oradea-IVUre şi pe I. P. C. Arhim. Poli-carp Moruşca, pentru meritele ce şi-le-au câştigat ca slujitori devotaţi ai Asociaţiei şi ai bisericii.

2. Asociaţia va publica concurs de premiu pentru cea mai bună lucrare cuprinzând toate agendele împreunate cu serviciul de paroh şi protopop.

3. Comitetul central va publica Ia fiecare sfârşit de an o listă a celor mai bune cărţi apărute în anul respectiv — din domeniul teologiei şi al literaturii religioase-cuiturale.

4. Congresul protestează împotriva încheierii Concorda­tului între statul român şi Vatican.

5. Congresul cere guvernului să dea atenţia cuvenită stu­diului religiunii în şcoalele secundare şi să nu reducă orele la mai puţin de 2 de fiecare clasă.

Părintele Golumba, ca raportor, citeşte, iar congresul ia cu aprobare la cunoştinţă, raportul cassei pe anul trecut.

Programul fiind epuizat, preşedintele păr. Arhim. Policarp, mulţumeşte tuturor acelora, cari într'un fel sau într'aitul au lu­crat la reuşita acestui congres menit să promoveze opera de educaţie sănătoasă a tineretului nostru.

* Sf. Sinod şi învăţământul re l ig ios . O comisiune alcă­

tuită din 1. P. S. Sa mitropolitul Nkotae al Ardealului, PP. SS . LL. episcopul Lucian al Romanului şi arhiereul-vicar episco-pesc Andni dela Oradea, a depus în şedinţa Sf. Sinod din 19 Nov. următorul referat în privinţa învăţământului religios în şcoa­lele secundare: »

Religia a fost şi este în istoria popoarelor factorul tuturor preocupărilor de ordin sufletesc; de aceea şcoala a înţeles din cele mai vechi timpuri să şi completeze programa de învăţă­mânt cu religis, care interesează în măsura cea mai mare viaţa obştească. Piedestalul pe care a fost ridicat cu timpul învăţă­mântul reiigios în cadrul învăţământului obligator de stat, e dovada importanţei pe care toţi îndrumătorii de şcoală au recu-noscut-o religiei.

Religia nu poate lipsi dintre cunoştinţele generale ce se predau in şcoală cu scopul de a da o concepţie de viaţă viito­rilor cetăţeni, pentrucă nici o ştiinţă nu poate inocula viitorului cetăţean: simţul de datorie, jertfirea de sine şi virtutea iubirii

aproapelui — fără de care o societate nu poate exista — în măsura în care o face religia, care nefiînd supusă fluctuaţiu-nilor omeneşti are caracterul dumnezeesc al veşniciei. Religia nu ascute numai inteligenţa, ci activează sentimentul şi voinţa, făurind caractere cu facultăţi sufleteşti armonice.

Religia creştină în special, e cea mai sublimă filosofie apli­cată la viaţă. învăţământul religiei creştine imbină instrucţiunea cu educaţia, având ca pildă neîntrecută pe dumnezeescul edu­cator: Hristos. De aceea toţi pedagogii reformatori cari au recunoscut că şcoala pe lângă instrucţiune e datoare să facă educaţie, au admis religia ca cel mai operant factor educator.

Biserica creştină are datoria, impusă de dumnezeescul ei întemeietor, de a învăţa pe credincioşii săi adevărul divin, dela leagăn până la mormânt. In timpul vieţii omeneşti intră şi co­pilăria, timpul cel mai priincios pentru îndrumarea vieţii. Tine­retul şcolar nu poate fi sustras fără mari perderi morale dela învăţământul religios sistematic organizat, precum se predă azi în şcolile secundare.

învăţământul religios îşi are şi el trecutul său, în decursul căruia s'au cristalizat anumite metode de predare, un program de învăţământ, ţinând seamă de preceptele generale pedago­gice şi psihologice ale tineretului. Reducerea actualelor ore de religie face imposibilă predarea sistematică a tuturor cunoştin­ţelor ce formează complexul învăţământului religios, iar supri­marea orelor de religie în cursul superior de liceu înseamnă a nu ţinea seamă de evoluţia tinerească a tineretului şi a-l lăsa fără răspuns lămuritor, tocmai în epoca aceea când sufletul său începe a fi preocupat de rostui său în lume şi raportul său cu lumea şi Creatorul ei.

Ca orice reformă,' aşa şi reforma învăţământului secundar proectată de ancheta ministerului instrucţiunii, trebue să aibă în vedere individualitatea poporului căruia i se adresează pre­cum şi necesităţile sociale ale epocii. Ori reforma proectată, cu reducerea respectivă şi suprimarea învăţământului religios din şcolile secundare, nu corespunde nici caracterului adânc religios a! poporului românesc, nici necesităţii sociale de a asana cu toate mijloacele operante criza morală din epoca noastră.

Din toate aceste considcraţiuni Sf. Sinod consideră reforma proiectată relativ la reducerea orelor de religie în învăţământul secundar ca o ştirbire a drepturilor câştigate ale bisericii în în­văţământul de stat şi ca o primejduire a educaţiei creştineşti a viitorilor cetăţeni, şi va lupta cu toate armele legale împo­triva înfăptuirii acelei reforme.

In conştiinţă, Sf. Sinod roagă pe dl ministru al instrucţi­unii, ca la redactarea definitivă a proectulul de lege pentru reforma învăţământului religios, să aibă in vedere motivele invocate mal

sus, menţinând In programa învăţământului secundar câte două ore pe săptămână în fiecare clasă, pentru studiul religianii, iar între materiile de învăţământ, religiei să i se dea locul de frunte.

Mai departe, să se asigure bisericii drepturiie de până aci în privinţa pregătirii şi numirii profesorilor de religie, pre­cum şi asupra aprobării manualelor de religie şi a programei pentru învăţământul religios.

NOTE şi INFORMAŢII. Ultimul mesagiu regal pentru deschiderea corpurilor le­

giuitoare anunţă între alte proiecte de legi şi proiectul de lege referitor la regimul cultelor minoritare din România. Este şi timpul să se legifereze în sfârşit acest regim menit să aplice corectivul necesar unei situaţii nedrepte, moştenite dela stăpâ-nitorii străini de ieri. La timpul său noi ne-am spu< cuvântul cu privire la problema regimului cultelor minoritare. N'avem nimic nici de retractat, nici de adăogat. Subliniem doar din nou nădejdea că cei chemaţi să soluţioneze această problemă, o vor soluţiona in duhul unei dreptăţi care să fie a tuturora şi nu numai a ceiorce, obicinuiţi cu «privilegiile is tor ico trag semnul egalităţii între privilegiu şi drept.

* In legătură cu noua reformă a Învăţământului secundar,

Părintele Petre Chirlcuţă publică două foiletoane In ziarul «Cu­vântul». Sf. Sa se osteneşte să arete că dl ministru Petrovici este «deplin legitimat s'aştepte dela mai multă, chiar escesiv de multă filosofic în şcoli — şi mai maiti înţelepciune în vioţâ». Suntem de acord în această privinţă şi cu DL ministru şi cu părintele Chiricuţă. Dar când prin noui proiect de lege se în­cearcă izgonirea religiei din învăţământul secundar, nu mai suntem de acord nici cu dl Ministru, nici cu părintele Chiricuţă.

Părintele Chiricuţă are câteva argumente, cari cuceresc în aparenţă: «Religia nu poate fi obiect de învăţământ în şcoli», pentrucă religia se trăeşte, nu se învaţă. Iu principiu — foarte adevărat. Numai cât, oricât în felul de purtare al cuiva ele­mentul hotărâtor ar fi simţul omeniei, totuşi nimeni nu s'a gândit să izgonească din şcoli disciplinele filosofice. Religia se adre­sează omului întreg, deci şi funcţiunii intelectuale EA se şi învaţă, cei puţin în parte. Religia «învăţată» dela un catehet în­ţelept — cu «mintea lui Hristos» — şi iubitor până la jertfel-nicie, va produce, dacă nu sfinţi — cel puţin oameni de omenie. Câtă vreme lipsa oricărui îndrumător religios în şcoală nu poate avea alt rezultat decât captarea integrală a sufletelor copiilor

din partea celorlalţi îndrumători, cari pregătesc pe elevi prea mult numai pentru «viaţa aceasta».

Părintele Chiricuţă nu este mulţumit cu «profesorii de re­ligie» pe care-i avem. Mărturisim sincer că nici noi nu suntem pe deplin mulţumiţi. Dar noi nu suntem mulţumiţi nici cu ceiaialţi profesori Şi cu toate acestea nici prin gând nu ne trece să cerem izgonirea din şcoli a celorlalte materii de învă­ţământ şi păstrarea exclusivă a . . . gimnasticei, care «se face», nu se învaţă.

Părintele Chiricuţă cere deci, ca «cei direct lezaţi, preoţii-profesori de religie» să plece dela catedră la parohie şi să convertească, prin predici; ca şi când locul de unde se predică ar fi factorul hotărâtor în convertire. Dar o lecţie de religie în şcoală nu poate fi şi ea o predică de convertire? Cu ade-văra, ea trtbue să fie.

lată pentruce. noi nu cerem «legiferarea exodului. celor mai buni preoţi» din parohie, dar mai ales nu putem îngădui izgonirea Evangheliei din şcoli.

Cât despre postulatul: «preoţi, înapoi la parohie!» — încă odată: noi credem că «parohia» este acolo, unde este preotul.

încercarea de a scoate pe Hristos din şcoalele secundare nu poate trece decât ca dovada unui fals «europenism înaintat» (ca să nu-i zicem altfel) şi cei «lezaţi» prin această încercare nu sunt numai profesorii de religie (pe cari noi nu-i consi­derăm fugiţi dela parohie, ci trecuţi la altă parohie), ci este lezată Biserica şi neamul, care n'a trăit nici până acum şi nu va trăi nici de-aci înainte numai prin gimnastică, ci mai ales prin mângâierea şi buna povaţă a Evangheliei; împărtăşită de slujitorii Bisericii strămoşeşti de pretutindeni.

* Revista «Biserica ortodoxă română» anunţă, că Părintele

Arhimandrit I. Scriban a pus sub tipar Comentariul Evanghe­liilor, la care lucrează de multă vreme. Acest comentariu va fi de mai multe volume, cari vor apărea pe rând. Acum e vorba de apariţia primului volum, care va cuprinde explicarea Evangheliilor până la ieşirea Mântuitorului la propoveduire. E o veste îmbucurătoare pentru studenţimea teologică şi pentru preoţimea noastră îndeosebi, care de multă vreme aşteaptă o asemenea lucrare menită să-i îmbie un sprijin efectiv în opera de propoveduire a Evangheliei, pe care e chemată s'o îm­plinească.

* In cadrele unor frumoase solemnităţi P. S Episcop iacov

al Huşilor şi-a sărbătorit jubileul aîor 70 de ani împliniţi (dintre cari 46 de preoţie) în slujba Domnului.

Dumnezeu să-1 ţ'nă în sănătate şi întru zile îndelungate, «drept îndreptând cuvântul adevărului 1»

*

RE V i S Î A T E O L O G I C Ă 3 l i

In ziua de 8 Noemvrie a, c. s'a inaugurat solemn noua Facultate de teologie «Petru Movilă» din Chişinău. Basarabia şi-a căpătat cea dintâi şcoală academică, Şi e bine că s'a în-ceout cu un înalt aşezământ de cultură religioasă. Pentru cel obicinuit să citească în actele provedinţei, inaugurarea Fa­cultăţii din Chişinău are şi o semnificaţie simbolică: Basarabia îşi zideşte cultura pe temeliile credinţii, şi toate porţile iadului de peste Nistru nu o vor sfărâma.

* Comisiunea pentru repartizarea fondului despăgubirilor de

războiu, a hotărât ca fondul de 27,500,000 Lei destinat Ardea­lului şi Banatului să fie distribuit în modul următor:

Băile Herculane 500,000 Lei, Bisericii Române unite din Cluj 500,000 Lei. Liceului Român unit de băieţi din Blaj 1.000 000 Lei. Liceului Român or», de băieţi «Andreiu Şaguna» 1.000 000 Lei. Clinicilor de pe lângă Universitatea din Cluj 2000,000 Lei. Spitalului ep demic al oraşului Cluj 1.000,000 Lei. Prefeciurei jud. Cluj pentru restaurarea bisericilor diu judeţ 500,000 Lei. Jud, Braşov pentru restaurarea mobiliarului şcoa-lelor primare din judeţ 800,000 Lei. Parohiei Bisericii unite din Sebeş, jud. Alba 50.000 Lei. Prefecturii jud. Sătmar pentru bisericile din judeţ 500,000 Lei, Bisericii Române unite din Sătmar 200,000 Lei. Episcopiei Lugojului 600,000 Lei.

Comisiunea acestor despăgubiri nu se sfieşte să afişeze aceste sume ca un act de dreptate şi generositate faţă de Ar­deal. Orice om cu bun simţ trebue să se revolte în faţa ace­stui act de crudă nesocotire şi de bruscare a opiniei publice din acest Ardeal. O scurtă ochire peste sumele de mai sus, mărturiseşte clar şi limpede învârteala săvârşită în jurul sumelor destinate pentru despăgubiri. S'au votat anume pentru biserica unită din Ardeal şi în specia! pentru teritoriile cari au suferit foarte puţin, ba unele nimic In războiu, suma de 3 milioane 350 mii Lei. Pentru instituţiile de stat 3 milioane 500 mii Lei, pentru şcoalele din Braşov şi jud. 1 milion 800 mii Lei. Iar pentru biserica ortodoxă nici un ban, zi absolut nici un ban. Ca şi când bisericile unite din Sălmar, Cluj, Sebeş, Lugoj, pe unde n'a trecut furia războiului ar fi fost cele mai nenorocite din Ardeal, iar bisericile din judeţele mărginaşe Ciuc, Trei-scaune, Murăş, Braşov, Făgăraş etc. ar fi trăit în «dolce farniente» în viforul războiului. O astfel de sfidare a dreptăţii şi bunului simţ faţă de biserica noastră n'am fi putut-o presupune nici din partea celor mai mari duşmani ai noştri. Sperăm că se vor afla deputaţi în parlament, cari să ceară socoteală comisiei pentru aceasta şi să o înfiereze dupăcum se cuvine.

(* Renaşterea*).

312 K t V i S "I A ï h O L O U I C À

BIBLIOGRAFIE.

— Pr. Prof. Dr. Oh. I. Ohia: Sfântul han Botezătorul, după Evangheliile canonice. Craiova «Ramuri» 1926. Pag. 224. Lei 30.

— Dr. Sébastian Stanca: Preoţimea şi Politisa, Cluj. Tip. eparh. ort. rom. 1926. Pag. 28 (format mic). Lei 6.

— O. K. Chesterton — La nouvelle Jérusalem. Libr. acad. Perrin & Comp. 10 frc.

— Robert de Traz — Le dépaysement oriental. Bern. Grasset. 10 frc.

— Henri Bremond — Prière & Poésie. Bern. Grasset 12 frc. — S. S. Bârsănescu — Friedrich W. Foerster. laşi. 40 Lei.

In Biblioteca Creştinului Ortodox, Librăria diecezană Arad, au mai apărut broşurile:

Protosinctlul Poicarp P. Mo'uşca : Sfânta Scriptură şi tra­diţia Sfântă.

Pr. Ştefan R. Lungu : Posturile şi însemnătatea lor. Etillian Căpiţai : Oglinda Pocăiţilor. Dr. Grlgofie Oh. Comşa : Credinţa şi Botezul. Dr. Ioan Felea: La Hristos fără Pocăiţi. Dr. Ştefan Ciorolanu : Cinstiţi, ascultaţi şi iubiţi biserica

voastră strămoşească. Preot. F. Codreanu: Despre căsătorie. Dr. Or. Oh, Comşa: Misiuni pentru popor. Dr. Ştefan Ciotoianu: Sfinţirea jurământului. — Vorbele ceie rele strică năravurile bune. Emillan Căpitan: Căinţa unui pocăit. Dr. Ştefan Cioroiana : Preotul nostru ortodox creştin. Dr. Or. Oh. Comşa: Pentru Biserica ortodoxă. Fiecare broşură costă numai 3 Lei.